Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIE-CADRU A NATIUNILOR UNITE din 5 iunie 1992 asupra schimbarilor climatice*)
Pãrţile la prezenta convenţie, constiente ca schimbãrile climei planetei şi efectele lor nefaste sînt un motiv de ingrijorare pentru intreaga omenire, preocupate de faptul ca activitatea omeneasca a fãcut sa creascã sensibil concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera, ca aceasta creştere intensifica efectul de sera natural şi ca va rezulta, în medie, o încãlzire suplimentarã a suprafeţei terestre, pe care risca sa o suporte ecosistemele naturale şi omenirea, notînd ca cea mai mare parte a gazelor cu efect de sera emise în lume, în trecut şi în momentul de fata, îşi au originea în ţãrile dezvoltate, ca emisiile pe locuitor în ţãrile în curs de dezvoltare sînt încã relativ slabe, iar ca partea emisiilor totale imputabilã ţãrilor în curs de dezvoltare va fi în creştere pentru a le putea permite satisfacerea nevoilor lor sociale şi de dezvoltare, constiente de rolul şi importanta absorbantilor şi rezervoarelor de gaze cu efect de sera în ecosistemele terestre şi marine, notînd ca prognoza schimbãrilor climatice este afectatã de un mare numãr de incertitudini, mai ales în ceea ce priveşte derularea lor în timp, amploarea şi caracteristicile lor regionale, constiente de caracterul global al schimbãrilor climatice, care cere ca toate ţãrile sa coopereze şi sa participe la o acţiune internationala, eficace şi corespunzãtoare, potrivit responsabilitãţilor lor comune, dar diferenţiatã în funcţie de capacitatea şi situaţia lor socialã şi economicã, reamintind dispoziţiile pertinente ale Declaraţiei Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului, adoptatã la Stockholm la 16 iunie 1972, reamintind ca, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi principiile de drept internaţional, statele care au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, potrivit propriei lor politici de mediu şi dezvoltare, au şi datoria de a face astfel ca activitãţile exercitate, în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, sa nu cauzeze daune mediului în alte state sau regiuni care nu depind de nici o jurisdicţie nationala, reafirmind ca principiul suveranitãţii statelor trebuie sa se afle la baza cooperãrii internaţionale destinate sa facã fata schimbãrilor climatice, considerind ca este dreptul statelor sa adopte o legislaţie eficace în materie de mediu, ca normele, obiectivele de gospodãrire şi prioritãţile ecologice trebuie sa reflecte condiţiile de mediu şi dezvoltare în care ele se înscriu şi ca normele aplicate de unele tari risca sa fie nepotrivite şi prea costisitoare pe plan economic şi social pentru alte tari, în special pentru ţãrile în curs de dezvoltare, reamintind dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/228 a Adunãrii generale din 22 decembrie 1989 referitoare la Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltãrii, şi rezoluţiile sale nr. 43/53 din 6 decembrie 1988, 44/207 din 22 decembrie 1989, 45/212 din 21 decembrie 1990 şi 46/169 din 19 decembrie 1991 asupra protecţiei climei mondiale pentru generatiile prezente şi viitoare, reamintind, deopotrivã, dispoziţiile Rezoluţiei nr. 44/206 a Adunãrii generale din 22 decembrie 1989 asupra eventualelor efecte nefaste ale unei cresteri a nivelului marilor fata de insule şi de zonele de coasta, mai ales fata de zonele de coasta puţin înalte, precum şi dispoziţiile pertinente ale Rezoluţiei sale nr. 44/172 din 19 decembrie 1989 privind aplicarea planului de acţiune pentru combaterea desertificarii, reamintind, în plus, Convenţia de la Viena din 1985 privind protecţia stratului de ozon şi Protocolul de la Montreal din 1987 privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, adoptat şi modificat la 29 iunie 1990, luind nota de declaraţia ministerialã a celei de-a doua Conferinţe mondiale asupra climei, adoptatã la 7 noiembrie 1990, constiente de valoarea lucrãrilor de analiza efectuate de numeroase state asupra schimbãrilor climatice şi de contribuţiile importante aduse de Organizaţia Meteorologica Mondialã, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu şi alte organe, organizaţii şi organisme ale Naţiunilor Unite, precum şi alte organisme internaţionale şi interguvernamentale, în schimbul de rezultate ale cercetãrilor ştiinţifice şi în coordonarea cercetãrii, constiente ca mãsurile care permit sa se înţeleagã schimbãrile climatice şi sa se facã fata acestora au o eficacitate pentru mediu şi o eficacitate socialã şi economicã maxime, dacã ele se bazeazã pe consideratii ştiinţifice, tehnice şi economice corespunzãtoare şi dacã ele sînt constant reevaluate în lumina noilor progrese realizate în aceste domenii, ştiind ca diferite mãsuri luate pentru a face fata schimbãrilor climatice îşi pot gãsi în ele însele justificarea economicã şi pot, de asemenea, sa contribuie la rezolvarea altor probleme de mediu, ştiind, în egala mãsura, ca ţãrile dezvoltate trebuie sa acţioneze imediat şi cu suplete, pe baza unor prioritati clar definite, ceea ce va constitui o prima etapa spre strategii de ansamblu la nivel mondial, naţional şi, eventual, regional, aceste strategii de riposta trebuind sa ţinã cont de toate gazele cu efect de sera şi sa ia în consideraţie, asa cum se cuvine, rolul fiecãruia în intensificarea efectului de sera, ştiind, în plus, ca ţãrile situate la o înãlţime mica fata de nivelul marii şi alte tari insulare mici, ţãrile avînd zone de coasta puţin înalte, zone aride sau semiaride sau zone supuse inundatiilor, secetei şi desertificarii, precum şi ţãrile în curs de dezvoltare avînd ecosisteme muntoase fragile sînt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbãrilor climatice, constiente de dificultãţile deosebite pe care le vor cunoaşte ţãrile, în special ţãrile în curs de dezvoltare a cãror economie este deosebit de tributara producţiei, utilizãrii şi exportului de combustibili fosili, în urma mãsurilor luate pentru a limita emisiile de gaze cu efect de sera, afirmind ca mãsurile luate pentru a evita schimbãrile climatice trebuie sa fie strins coordonate cu dezvoltarea socialã şi economicã, pentru a evita orice incidenta nefasta asupra acesteia din urma, ţinînd cont de nevoile prioritare legitime ale ţãrilor în curs de dezvoltare, şi anume o creştere economicã durabila şi eradicarea saraciei, constiente ca toate ţãrile şi, mai ales, ţãrile în curs de dezvoltare trebuie sa poatã avea acces la resursele necesare unei dezvoltãri sociale şi economice durabile şi ca, pentru a avansa spre acest obiectiv, ţãrile în curs de dezvoltare trebuie sa sporeasca consumul lor de energie, nepierzind din vedere ca este posibil sa se ajungã la un mai bun randament energetic şi sa se controleze emisiile de gaze cu efect de sera într-un mod general şi, mai ales, aplicind tehnologii noi în condiţii avantajoase din punct de vedere economic şi social, hotãrîte sa ocroteasca sistemul climatic pentru generatiile prezente şi viitoare, au convenit ceea ce urmeazã:
ART. 1 Definiţii În spiritul prezentei convenţii, se înţelege prin: 1. efecte nefaste ale schimbãrilor climatice: modificãrile mediului fizic sau ale fiintelor vii datorate schimbãrilor climatice şi care exercita efecte nocive semnificative asupra compoziţiei, stabilitatii sau productivitatii ecosistemelor naturale şi amenajate, asupra functionarii sistemelor socioeconomice sau asupra sãnãtãţii şi bunastarii omului; 2. schimbãri climatice: schimbãri de climat care sînt atribuite direct sau indirect unei activitãţi omeneşti care altereaza compozitia atmosferei la nivel global şi care se adauga variabilitatii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile; 3. sistem climatic: un ansamblu care înglobeazã atmosfera, hidrosfera, biosfera şi geosfera, precum şi interactiunile lor; 4. emisii: eliberarea în atmosfera de gaze cu efect de sera sau de precursori ai unor asemenea gaze dintr-o anumitã zona şi în cursul unei perioade date; 5. gaze cu efect de sera: constituenti gazosi ai atmosferei, atît naturali cît şi antropici, care absorb şi reemit radiatia infrarosie; 6. organizaţie regionala de integrare economicã: o organizaţie constituitã din state suverane ale unei regiuni date, are are competenta în domeniile determinate de prezenta convenţie sau de protocoalele sale şi care a fost autorizata, potrivit procedurilor sale interne, sa semneze, sa ratifice, sa accepte sau sa aprobe prin sus-numitele instrumente sau sa adere la acestea; 7. rezervor: unul sau mai mulţi constituenti ai sistemului climatic care reţin un gaz cu efect de sera sau un precursor de gaz cu efect de sera; 8. absorbant: orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial, care conduce la disparitia din atmosfera a unui gaz cu efect de sera, a unui aerosol sau a unui precursor de gaz cu efect de sera; 9. sursa: orice proces sau activitate care elibereazã în atmosfera un gaz cu efect de sera, un aerosol sau un precursor de gaz cu efect de sera. ART. 2 Obiectivul final al prezentei convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa pãrţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza, conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, concentratiile de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care sa împiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic. Se va conveni sa se atinga acest obiectiv într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele sa se poatã adapta natural la schimbãrile climatice, pentru ca producţia alimentara sa nu fie ameninţatã, iar dezvoltarea economicã sa se poatã desfasura în mod durabil. ART. 3 Principii În mãsurile pe care le vor lua pentru a atinge obiectivul convenţiei şi a aplica dispoziţiile acesteia, pãrţile vor fi indrumate de ceea ce urmeazã: 1. Revine în sarcina pãrţilor sa ocroteasca sistemul climatic în interesul generaţiilor prezente şi viitoare, pe baza echitãţii şi în funcţie de responsabilitãţile lor comune, dar diferenţiate şi de capacitatile lor. În consecinta, revine în sarcina ţãrilor dezvoltate-pãrţi sa fie în avangarda luptei impotriva schimbãrilor climatice şi a efectelor lor nefaste. 2. Se cuvine sa se ţinã cont de nevoile specifice şi de situaţia specialã a ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi, mai ales a celor care sînt deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbãrilor climatice, precum şi pãrţilor, mai ales ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi, cãrora convenţia le-ar impune o sarcina disproportionata sau anormala. 3. Revine în sarcina pãrţilor sa ia mãsuri de precautie pentru a prevedea, a preveni sau a atenua cauzele schimbãrilor climatice şi a limita efectele nefaste ale acestora. Cînd exista riscul unor perturbari grave sau ireversibile, absenta certitudinii ştiinţifice absolute nu trebuie sa serveascã drept pretext pentru a amina adoptarea unor asemenea mãsuri, fiind stabilit ca politicile şi mãsurile pe care le atrag schimbãrile climatice reclama un bun raport cost-eficacitate, încît sa garanteze avantaje globale la costul cel mai scãzut cu putinta. Pentru a atinge acest scop, se cuvine ca aceste politici şi mãsuri sa ţinã seama de diversitatea contextelor socioeconomice, sa fie globale, sa se extindã la toate sursele, la toţi absorbantii şi la toate rezervoarele de gaze cu efect de sera, asupra cãrora s-a convenit sa cuprindã mãsuri de adaptare şi sa se aplice tuturor sectoarelor economice. Initiativele care vizeazã sa facã fata schimbãrilor climatice vor putea face obiectul unei acţiuni concertate a pãrţilor interesate. 4. Pãrţile au dreptul sa acţioneze pentru o dezvoltare durabila şi trebuie sa se ocupe efectiv de aceasta. Este necesar ca politicile şi mãsurile destinate protejãrii sistemului climatic impotriva schimbãrilor provocate de om sa fie adaptate la situaţia proprie a fiecãrei pãrţi şi sa fie integrate în programe naţionale de dezvoltare, dezvoltarea economicã fiind indispensabila pentru adoptarea unor mãsuri destinate sa facã fata schimbãrilor climatice. 5. Revine în sarcina pãrţilor sa lucreze de comun acord la un sistem economic internaţional deschis care sa conducã la o creştere economicã şi la o dezvoltare durabila a tuturor pãrţilor, în special a ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi, pentru a le permite sa studieze mai bine problemele puse de schimbãrile climatice. Trebuie sa se evite ca mãsurile luate pentru a lupta impotriva schimbãrilor climatice, inclusiv mãsurile unilaterale, sa constituie un mijloc de impunere a unor discriminãri arbitrare sau nejustificate pe planul comerţului internaţional sau a unor obstacole deghizate în calea acestui comerţ. ART. 4 Angajamente 1. Toate pãrţile, ţinînd cont de responsabilitãţile lor comune, dar diferenţiate, şi de specificitatea prioritatilor lor naţionale şi regionale de dezvoltare, de obiectivele şi de situaţia lor: a) stabilesc, aduc la zi periodic, publica şi pun la dispoziţia conferintei pãrţilor, conform art. 12, inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbantilor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, recurgind la metode comparabile care vor fi aprobate de conferinţa pãrţilor; b) stabilesc, realizeazã, publica şi aduc la zi, în mod regulat, programe naţionale şi, dacã este cazul, regionale, care conţin mãsuri vizind atenuarea schimbãrilor climatice, ţinînd cont de emisiile antropice şi de diminuarea de cãtre absorbanti a gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, precum şi de mãsuri vizind facilitarea adaptãrii corespunzãtoare la schimbãrile climatice; c) încurajeazã şi susţin, prin cooperarea lor, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea - în special pe calea transferului - de tehnologii, practici şi procedee care permit sa controleze, sa reducã sau sa previnã emisiile antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transporturile, industria, agricultura, pãdurile şi gospodãrirea deşeurilor; d) încurajeazã gospodãrirea durabila, încurajeazã şi susţin, prin cooperarea lor, conservarea şi, dacã este cazul, consolidarea absorbantilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales biomasa, pãdurile, oceanele, ca şi celelalte ecosisteme terestre, de coasta şi marine; e) pregãtesc, în cooperare, adaptarea la impactul schimbãrilor climatice, concep şi pun la punct planuri corespunzãtoare şi integrate pentru gospodãrirea zonelor de coasta, pentru resursele de apa şi agricultura şi pentru protecţia şi refacerea zonelor afectate de seceta şi desertificare, în special din Africa, şi afectate de inundatii; f) în politicile şi acţiunile lor sociale, economice şi de mediu ţin cont, în mãsura posibilului, de consideratii legate de schimbãrile climatice şi utilizeazã metode corespunzãtoare, de exemplu studii de impact, formulate şi definite pe plan naţional pentru a reduce la minimum efectele - dãunãtoare economiei, sãnãtãţii publice şi calitãţii mediului - proiectelor sau ale mãsurilor pe care ele le întreprind în vederea atenuarii schimbãrilor climatice sau adaptãrii la acestea; g) încurajeazã şi susţin, prin cooperarea lor, lucrãrile de cercetare ştiinţificã, tehnologicã, socioeconomica şi altele, observatia sistematica şi constituirea de arhive de date asupra sistemului climatic, care permit sa se înţeleagã mai bine cauzele, efectele, amploarea şi eşalonarea în timp a schimbãrilor climatice, precum şi consecinţele economice şi sociale ale diverselor strategii de rãspuns, sa se reducã şi sa se risipeascã incertitudinile care exista în aceasta privinta; h) încurajeazã şi susţin, prin cooperarea lor, schimbul de date ştiinţifice, tehnologice, tehnice, socioeconomice şi juridice asupra sistemului climatic, precum şi asupra consecinţelor economice şi sociale ale diferitelor strategii de rãspuns, aceste date trebuind sa fie schimbate, în integralitatea lor, liber şi prompt; i) încurajeazã şi susţin, prin cooperarea lor, educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului în domeniul schimbãrilor climatice şi încurajeazã participarea cea mai larga la acest proces, mai ales cea a organizaţiilor neguvernamentale; j) comunica conferintei pãrţilor informaţii privind aplicarea, conform art. 12. 2. Ţãrile dezvoltate-pãrţi şi alte pãrţi figureazã în anexa nr. I îşi iau angajamentele specifice prevãzute mai jos: a) fiecare dintre aceste pãrţi adopta politici naţionale ^1) şi ia, în consecinta, mãsurile necesare pentru atenuarea schimbãrilor climatice, limitind emisiile sale antropice de gaze cu efect de sera, protejind şi consolidind absorbantii şi rezervoarele sale de gaze cu efect de sera. Aceste politici şi mãsuri demonstreaza ca ţãrile dezvoltate iau initiativa modificãrii tendinţelor pe termen lung a emisiilor antropice, conform obiectivului convenţiei, recunoscind ca reintoarcerea, pînã la sfîrşitul acestui deceniu, la nivelurile anterioare de emisii antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, ar contribui la o astfel de modificare şi ţinînd cont de diferenţele dintre aceste pãrţi în ceea ce priveşte punctul lor de plecare, abordarea lor, structura lor economicã şi baza lor de resurse, de necesitatea de a menţine o creştere economicã puternica şi durabila, de tehnologii disponibile şi de alte circumstanţe proprii fiecãrui caz, precum şi de necesitatea, pentru fiecare dintre aceste pãrţi, de a contribui în mod corespunzãtor şi echitabil la efortul întreprins la scara mondialã pentru a atinge acest obiectiv. Aceste pãrţi pot aplica astfel de politici şi mãsuri în asociaţie cu alte pãrţi şi pot ajuta alte pãrţi sa contribuie la obiectivul convenţiei, în special la cel al prezentului alineat; b) în scopul de a favoriza progresul în aceasta direcţie, fiecare dintre aceste pãrţi va comunica, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare pentru ea a convenţiei şi dupã aceea periodic, în conformitate cu art. 12, informaţii detaliate privind politicile şi mãsurile la care se referã alin. a), precum şi previziunile care rezulta din acestea în ceea ce priveşte emisiile antropice, pe surse, şi absorbtia, prin absorbanti, a gazelor cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, pentru perioada prevãzutã la alin. a), în vederea revenirii, individual sau în comun, a emisiilor antropice de dioxid de carbon şi de alte gaze cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, la nivelurile din 1990. Conferinţa pãrţilor va trece în revista aceste informaţii la prima sa sesiune, apoi la intervale periodice, conform art. 7; c) este necesar ca, în spiritul alin. b), calcularea cantitãţilor de gaze cu efect de sera, emise de surse şi diminuate de absorbanti de gaze cu efect de sera, sa se efectueze pe baza celor mai bune cunoştinţe ştiinţifice disponibile, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea efectivã a absorbantilor şi contribuţia fiecãruia dintre aceste gaze la schimbãrile climatice. Conferinţa pãrţilor va examina şi va adopta metodele ce vor trebui utilizate pentru acest calcul la prima sa sesiune şi, ulterior, le va trece în revista, la intervale regulate; d) conferinţa pãrţilor, la prima sa sesiune, va examina alin. a) şi b), pentru a vedea dacã sînt adecvate. Ea o va face în lumina datelor ştiinţifice şi a evaluãrilor cele mai sigure privind schimbãrile climatice şi impactul lor, precum şi a datelor tehnice, sociale şi economice pertinente. Pe baza acestui examen, conferinţa pãrţilor va lua mãsurile necesare care vor putea permite adoptarea de amendamente la angajamentele vizate la alin. a) şi b). La prima sa sesiune, ea va lua, de asemenea, hotãrîri în privinta criteriilor care determina o aplicare comuna, dupã cum se indica la alin. a). Ea va proceda la o a doua examinare a alin. a) şi b) cel mai tirziu pînã la 31 decembrie 1998, apoi la intervale regulate, pe care tot ea le va hotãrî, pînã cînd obiectivul convenţiei va fi atins; e) fiecare dintre aceste pãrţi: i) coordoneazã, dupã caz, cu celelalte pãrţi vizate, instrumentele economice şi administrative corespunzãtoare, elaborate în spiritul obiectivului convenţiei; ii) identifica şi revizuieste periodic politicile şi practicile care încurajeazã activitãţi ce conduc la creşterea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal, care ar aparea în caz contrar; f) conferinţa pãrţilor va trece în revista, cel mai tirziu pînã la 31 decembrie 1998, informaţiile disponibile, cu scopul de a decide asupra modificãrilor pe care le va aduce listelor care figureazã la anexele nr. I şi II, cu acordul partii interesate; g) orice parte care nu figureazã în anexa nr. I va putea, în instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sau în orice moment ulterior, sa notifice depozitarului intenţia sa de a fi angajat prin dispoziţiile de la alin. a) şi b). Depozitarul va informa pe ceilalţi semnatari şi pãrţi despre orice notificare în acest sens. 3. Ţãrile dezvoltate-pãrţi şi celelalte pãrţi dezvoltate care figureazã în anexa nr. II furnizeazã resurse financiare noi şi adiţionale pentru a acoperi totalitatea costurilor convenite pe care le suporta ţãrile în curs de dezvoltare-pãrţi ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor lor ce decurg din art. 12 paragraful 1. Ele furnizeazã, de asemenea, ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi, în special în scopul transferului de tehnologie, resursele financiare în discuţie care le sînt necesare pentru a acoperi totalitatea costurilor suplimentare convenite, determinate de aplicarea mãsurilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol şi asupra cãrora o ţara în curs de dezvoltare va conveni cu o entitate sau cu entitatile internaţionale vizate la art. 11, conform articolului amintit. Îndeplinirea acestor angajamente tine cont de faptul ca aporturile de fonduri trebuie sa fie adecvate şi previzibile, precum şi de importanta unei împãrţiri corespunzãtoare a sarcinii între ţãrile dezvoltate-pãrţi. 4. Ţãrile dezvoltate-pãrţi şi celelalte pãrţi dezvoltate care figureazã în anexa nr. II ajuta, de asemenea, ţãrile în curs de dezvoltare-pãrţi, deosebit de vulnerabile la efectele nefaste ale schimbãrilor climatice, sa facã fata la costul adaptãrii lor la efectele amintite. 5. Ţãrile dezvoltate-pãrţi şi celelalte pãrţi dezvoltate care figureazã în anexa nr. II iau toate mãsurile posibile în vederea incurajarii, facilitãrii şi finanţãrii, potrivit nevoilor, a transferului sau accesului la tehnologii şi experienta ecologic rationale al celorlalte pãrţi şi, în mod deosebit, al ţãrilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a le permite aplicarea dispoziţiilor convenţiei. În acest proces, ţãrile dezvoltate-pãrţi susţin dezvoltarea şi consolidarea capacitãţilor şi tehnologiilor nepoluante în ţãrile în curs de dezvoltare-pãrţi. Celelalte pãrţi şi organizaţii care sînt în mãsura sa o facã, pot, de asemenea, sa faciliteze transferul acestor tehnologii. 6. Conferinţa pãrţilor acorda pãrţilor care figureazã la anexa nr. I, care sînt în tranzitie cãtre economia de piata, pentru a le pune în situaţia de a face fata mai bine schimbãrilor climatice, un anumit grad de flexibilitate în îndeplinirea angajamentelor lor de la paragraful 2, mai ales în ceea ce priveşte nivelul istoric, care va fi ales ca referinta, al emisiilor antropice de gaze cu efect de sera, nereglementate de Protocolul de la Montreal. 7. Mãsura în care ţãrile în curs de dezvoltare se vor achitã efectiv de angajamentele lor din convenţie va depinde de îndeplinirea eficace, de cãtre ţãrile dezvoltate-pãrţi, a propriilor lor angajamente în ceea ce priveşte resursele financiare şi transferul de tehnologii şi va tine cont de faptul ca dezvoltarea economicã şi socialã şi eradicarea saraciei sînt prioritati esenţiale ale ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi. 8. În scopul îndeplinirii angajamentelor enunţate în prezentul articol, pãrţile studiazã mãsuri - privind mai ales finanţarea, asigurarea şi transferul de tehnologii - care trebuie luate în cadrul convenţiei pentru a rãspunde nevoilor şi preocuparilor specifice ale ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi în fata efectelor nefaste ale schimbãrilor climatice şi ale impactului mãsurilor de riposta, în special în ţãrile urmãtoare: a) mici tari insulare; b) tari care au zone de coasta situate puţin deasupra nivelului marii; c) tari care au zone aride sau semiaride, zone de pãduri şi zone supuse degradãrii pãdurilor; d) tari care au zone supuse catastrofelor naturale; e) tari cu zone supuse secetei şi desertificarii; f) tari care au zone cu o puternica poluare a atmosferei urbane; g) tari care au ecosisteme fragile, în special ecosisteme montane; h) tari a cãror economie este puternic tributara fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi de produse înrudite cu o mare putere energetica, fie consumului combustibililor şi produselor menţionate; i) tari fãrã litoral şi tari de tranzit. Conferinţa pãrţilor poate sa ia mãsurile necesare, dupã caz, cu privire la prezentul paragraf. 9. Pãrţile ţin cont, în acţiunea lor privind finanţarea şi transferul de tehnologii, de nevoile deosebite şi de situaţia specialã a ţãrilor mai puţin avansate. 10. În îndeplinirea angajamentelor care decurg din convenţie, pãrţile ţin cont, conform art. 10, de situaţia acelora dintre ele, mai ales a ţãrilor în curs de dezvoltare, a cãror economie este vulnerabila la efectele nefaste ale mãsurilor de riposta la schimbãrile climatice. Aceasta este, în special, cazul pãrţilor a cãror economie este deosebit de tributara fie veniturilor obţinute din producţia, transformarea şi exportul de combustibili fosili şi ale produselor înrudite, fie consumului acestor combustibili şi produse, fie utilizãrii de combustibili fosili, greu de înlocuit de cãtre aceste pãrţi cu produse de substitutie. ART. 5 Cercetare şi observare sistematica Pentru îndeplinirea angajamentelor lor în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. g), pãrţile: a) susţin şi, dupã caz, dezvolta mai mult organizaţiile sau programele şi reţelele internaţionale şi interguvernamentale al cãror scop este de a defini, realiza, evalua şi finanta lucrãrile de cercetare, colectare a datelor şi de observare sistematica, ţinînd cont de necesitatea de a limita cît mai mult posibil duble utilizãri; b) susţin eforturile desfãşurate la niveluri internaţionale şi interguvernamentale pentru a întãri observarea sistematica şi capacitatile şi mijloacele naţionale de cercetare ştiinţificã şi tehnica, mai ales în ţãrile în curs de dezvoltare, şi pentru a incuraja accesul la datele care provin din zone ce nu depind de jurisdicţia nationala, şi la analiza acestor date, precum şi pentru promovarea schimbului acestora; c) iau în considerare preocuparile şi nevoile deosebite ale ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi şi coopereazã pentru îmbunãtãţirea mijloacelor şi capacitãţilor lor endogene de participare la eforturile vizate la alin. a) şi b). ART. 6 Educaţia, formarea şi sensibilizarea publicului Pentru îndeplinirea angajamentelor lor, în virtutea art. 4 paragraful 1 alin. i), pãrţile: a) se angajeazã sa incurajeze şi sa faciliteze la nivel naţional şi, dacã este cazul, subregional şi regional, conform legilor şi reglementãrilor lor şi potrivit capacitãţilor lor: i) elaborarea şi aplicarea de programe de educaţie şi de sensibilizare a publicului asupra schimbãrilor climatice şi a efectelor acestora; ii) accesul publicului la informaţiile privind schimbãrile climatice şi efectele lor; iii) participarea publicului la examinarea schimbãrilor climatice şi a efectelor lor şi punerea la punct de mãsuri corespunzãtoare pentru a face fata acestora; şi iv) formarea de personal ştiinţific, tehnic şi administrativ; b) susţin prin cooperarea lor şi încurajeazã la nivel internaţional, recurgind, dacã este cazul, la organismele existente: i) punerea la punct şi schimbul de material educativ şi de material destinat sensibilizarii publicului la schimbãrile climatice şi la efectele acestora; şi ii) punerea la punct şi realizarea de programe de educaţie şi formare, inclusiv prin consolidarea organismelor naţionale şi prin schimbul sau detasarea de personal însãrcinat sa formeze experţi în materie, mai ales pentru ţãrile în curs de dezvoltare. ART. 7 Conferinţa pãrţilor 1. A fost creata o conferinţa a pãrţilor. 2. În calitate de organ suprem al prezentei convenţii, conferinţa pãrţilor face cu regularitate bilanţul aplicãrii convenţiei şi a celorlalte instrumente juridice conexe pe care ea le poate adopta şi ia, în limitele mandatului sau, hotãrîrile necesare pentru a favoriza aplicarea efectivã a convenţiei. În acest scop, conferinţa pãrţilor: a) examineazã periodic obligaţiile pãrţilor şi dispoziţiile instituţionale care decurg din convenţie, în funcţie de obiectivul convenţiei, de experienta dobindita în momentul aplicãrii sale şi de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice; b) încurajeazã şi faciliteazã schimbul de informaţii asupra mãsurilor adoptate de pãrţi pentru a face fata schimbãrilor climatice şi efectelor acestora, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, de responsabilitãţile şi mijloacele pãrţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei; c) faciliteazã, la cererea a doua sau mai multe pãrţi, coordonarea mãsurilor adoptate de ele pentru a face fata schimbãrilor climatice şi efectelor lor, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor, a responsabilitãţilor şi mijloacelor pãrţilor, precum şi de angajamentele lor în baza convenţiei; d) încurajeazã şi indruma, conform obiectivului şi dispoziţiilor convenţiei, elaborarea şi perfecţionarea periodicã de metode comparabile asupra cãrora aceasta va conveni, vizind, mai ales, inventarierea emisiilor de gaze cu efect de sera (în funcţie de surse) şi reducerea lor cu ajutorul absorbantilor, precum şi evaluarea eficacitatii mãsurilor luate pentru a limita aceste emisii şi a accentua absorbtia acestor gaze; e) evalueaza, pe baza tuturor informaţiilor care îi sînt comunicate, conform dispoziţiilor convenţiei, aplicarea convenţiei de cãtre pãrţi, efectele de ansamblu ale mãsurilor luate în aplicarea acesteia, mai ales efectele ambientale, economice şi sociale şi incidentele lor cumulate, şi progresele obţinute în realizarea obiectivului convenţiei; f) examineazã şi adopta rapoarte periodice asupra aplicãrii convenţiei şi asigura publicarea acestora; g) face recomandãri privind toate problemele necesare aplicãrii convenţiei; h) sa straduieste sa mobilizeze resursele financiare, conform art. 4 paragrafele 3, 4 şi 5 şi art. 11; i) creeazã organele subsidiare considerate necesare aplicãrii convenţiei; j) examineazã rapoartele acestor organe, cãrora ea le da directive; k) hotãrãşte şi adopta, prin consens, reglementãrile interioare şi regulile de gospodãrire financiarã pentru ea însãşi şi pentru toate organele subsidiare; l) dacã este cazul, solicita şi utilizeazã serviciile şi concursul organizaţiilor internaţionale şi al organismelor interguvernamentale şi neguvernamentale competente, ca şi informaţiile pe care acestea i le furnizeazã; m) exercita şi alte funcţii necesare pentru atingerea obiectivului convenţiei, precum şi toate celelalte funcţii care îi sînt conferite de aceasta. 3. Conferinţa pãrţilor adopta, la prima sa sesiune, propriul sau regulament interior şi pe cele ale organelor subsidiare create prin aplicarea convenţiei; reglementãrile respective cuprind procedura de luare de decizii aplicabilã problemelor pentru care convenţia nu prevede încã o procedura. Aceasta procedura poate preciza majoritatea necesarã pentru adoptarea unor hotãrîri. 4. Prima sesiune a conferintei pãrţilor va fi convocatã de secretariatul provizoriu vizat la art. 21 şi se va tine un an mai tirziu dupã intrarea în vigoare a convenţiei. Mai tirziu, conferinţa pãrţilor, numai dacã nu hotãrãşte altfel, îşi va tine sesiunile ordinare o data pe an. 5. Conferinţa pãrţilor tine sesiuni extraordinare în orice alt moment pe care îl considera necesar, sau dacã o parte face o cerere în scris, cu condiţia ca aceasta cerere sa fie sprijinita de cel puţin o treime din pãrţi, în urmãtoarele 6 luni dupã comunicarea facuta de secretariat pãrţilor. 6. Organizaţia Naţiunilor Unite, instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite şi Agenţia Internationala de Energie Atomica, precum şi toate statele membre ale uneia dintre aceste organizaţii sau observatori pe lîngã una dintre aceste organizaţii care nu sînt pãrţi la convenţie, pot fi reprezentate la sesiunile conferintei pãrţilor în calitate de observatori. Orice organ sau organism naţional sau internaţional, guvernamental sau neguvernamental competent în domeniile vizate de convenţie, care a fãcut cunoscut secretariatului ca doreşte sa fie reprezentat la o sesiune a conferintei pãrţilor, poate fi admis în aceasta calitate, dacã cel puţin o treime din pãrţile prezente la aceasta nu fac obiectie. Admiterea şi participarea observatorilor sînt determinate de regulamentul interior adoptat de conferinţa pãrţilor. ART. 8 Secretariat 1. A fost creat un secretariat. 2. Funcţiile secretariatului sînt urmãtoarele: a) sa organizeze sesiunile conferintei pãrţilor şi organelor subsidiare ale acesteia create în virtutea convenţiei şi sa le furnizeze serviciile necesare; b) sa sintetizeze şi sa difuzeze rapoartele pe care le primeşte; c) la cerere, sa ajute pãrţile şi, în special printre acestea, ţãrile în curs de dezvoltare, sa sintetizeze şi sa difuzeze informaţiile cerute de convenţie; d) sa stabileascã rapoartele asupra activitãţilor şi sa le supunã conferintei pãrţilor; e) sa asigure coordonarea necesarã cu secretariatele altor organe internaţionale competente; f) sa ia, sub supervizarea conferintei pãrţilor, dispoziţiile administrative şi contractuale care necesita îndeplinirea eficace a funcţiilor sale; şi g) sa exercite celelalte funcţii de secretariat care îi revin în baza convenţiei sau a unuia dintre protocoalele sale şi orice alte funcţii pe care conferinţa pãrţilor poate sa i le atribuie. 3. La prima sa sesiune, conferinţa pãrţilor va desemna un secretariat permanent şi va da dispoziţiile necesare pentru funcţionarea sa. ART. 9 Organ subsidiar de asistare ştiinţificã şi tehnologicã 1. A fost creat un organ subsidiar de asistare ştiinţificã şi tehnologicã, însãrcinat sa furnizeze în timp util conferintei pãrţilor şi, dacã este cazul, celorlalte organe subsidiare, informaţii şi recomandãri privind aspectele ştiinţifice şi tehnologice ale convenţiei. Acest organ, deschis participãrii tuturor pãrţilor, este multidisciplinar. El este compus din reprezentanţi ai guvernelor care se bucura de autoritate în domeniul lor de competenta. El raporteazã cu regularitate conferintei pãrţilor asupra tuturor aspectelor privind activitatea sa. 2. Organul, care acţioneazã sub autoritatea conferintei pãrţilor şi care se sprijinã pe dezbaterile organelor internaţionale competente, are ca funcţii: a) de a determina cunoştinţele ştiinţifice asupra schimbãrilor climatice şi a efectelor acestora; b) de a determina, pe plan ştiinţific, efectele mãsurilor luate în aplicarea convenţiei; c) de a recenza tehnologiile şi experienta de virf novatoare şi performanţe şi de a indica mijloacele de încurajare a dezvoltãrii acestora şi de asigurare a transferului lor; d) de a furniza avize asupra programelor ştiinţifice, asupra cooperãrii internaţionale şi a cercetãrii şi dezvoltãrii în materie de schimbãri climatice şi asupra mijloacelor de a ajuta ţãrile în curs de dezvoltare sa se doteze cu o capacitate proprie; e) de a rãspunde la întrebãrile ştiinţifice, tehnologice şi metodologice pe care conferinţa pãrţilor şi organele sale subsidiare i le vor putea pune. 3. Funcţiile şi mandatul organului vor putea fi precizate mai înainte de conferinţa pãrţilor. ART. 10 Organ subsidiar de implementare 1. Se creeazã un organ subsidiar de implementare însãrcinat sa ajute conferinţa pãrţilor la asigurarea aplicãrii şi urmãririi implementarii convenţiei. Acest organ, deschis participãrii tuturor pãrţilor, este compus din reprezentanţii guvernelor, experţi în domeniul schimbãrilor climatice. El raporteazã cu regularitate conferintei pãrţilor toate aspectele privind activitãţile sale. 2. Organul, actionind sub autoritatea conferintei pãrţilor, are ca funcţii: a) de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 1, pentru a evalua efectul global conjugat al mãsurilor luate de pãrţi în lumina evaluãrilor ştiinţifice cele mai recente ale schimbãrilor climatice; b) de a examina informaţiile comunicate conform art. 12 paragraful 2, pentru a ajuta conferinţa pãrţilor sa efectueze examinarile prevãzute la art. 4 paragraful 2 alin. d); c) de a ajuta conferinţa pãrţilor, potrivit necesitãţilor, sa pregãteascã şi sa execute hotãrîrile sale. ART. 11 Mecanism financiar 1. Un mecanism însãrcinat sa furnizeze resurse financiare sub forma de donaţii sau în condiţii favorabile, mai ales pentru transferul de tehnologii, este definit aici. Acest mecanism depinde de conferinţa pãrţilor, în fata cãreia este rãspunzãtor şi care îi defineste politicile, prioritãţile propriului program şi criteriile de eligibilitate legate de convenţie. Funcţionarea sa este încredinţatã uneia sau mai multor entitãţi internaţionale existente. 2. Mecanismul financiar este constituit pe baza unei reprezentari echitabile şi echilibrate a tuturor pãrţilor, în cadrul unui sistem de gospodãrire transparent. 3. Conferinţa pãrţilor şi entitatea sau entitatile însãrcinate sa asigure funcţionarea mecanismului financiar stabilesc acorduri necesare pentru a da efect paragrafelor de mai sus, printre care ar trebui sa figureze: a) modalitãţi destinate sa asigure ca proiectele finanţate în domeniul schimbãrilor climatice sînt conforme cu politicile, prioritãţile de program şi criteriile de aprobare definite de conferinţa pãrţilor; b) modalitãţile potrivit cãrora o decizie de finanţare va putea fi revazuta în lumina acestor politici, prioritati de program şi criterii; c) prezentarea regulatã de cãtre entitatea sau entitãţi, la conferinţa pãrţilor, de rapoarte asupra operaţiunilor sale de finanţare, conform principiului responsabilitãţii acesteia definit la paragraful 1; d) determinarea, sub o forma previzibila şi identificabila, a sumei totale de mijloace financiare necesare şi disponibile pentru aplicarea prezentei convenţii şi modul în care aceasta suma totalã va fi revazuta periodic. 4. La prima sa sesiune, conferinţa pãrţilor va face ceea ce este necesar pentru a da efect dispoziţiilor de mai sus, examinînd şi luind în consideraţie dispoziţiile provizorii vizate la art. 21 paragraful 3 şi va decide asupra eventualei mentineri a acestor dispoziţii. Apoi, în urmãtorii 4 ani, va evalua funcţionarea mecanismului şi va lua mãsurile corespunzãtoare. 5. Ţãrile dezvoltate-pãrţi vor putea, de asemenea, sa furnizeze, iar ţãrile în curs de dezvoltare-pãrţi vor putea obţine resurse financiare pe cale bilaterala, regionala sau multilaterala, în scopul aplicãrii convenţiei. ART. 12 Comunicare de informaţii privind aplicarea 1. Conform art. 4 paragraful 1, fiecare parte comunica conferintei pãrţilor, prin intermediul secretariatului, elementele de informare de mai jos: a) un inventar naţional al emisiilor antropice, pe surse, şi al absorbtiei, prin absorbanti pentru toate gazele cu efect de sera, nereglementate prin Protocolul de la Montreal, în mãsura în care mijloacele îi permit aceasta, utilizînd metode comparabile asupra cãrora conferinţa pãrţilor cade de acord şi a cãror utilizare o va incuraja; b) o descriere generalã a mãsurilor pe care aceasta le ia sau intenţioneazã sa le ia pentru a aplica convenţia; c) orice alta informaţie pe care partea o considera utila pentru a atinge obiectivul convenţiei şi potrivita pentru a exprima în comunicarea sa, în mãsura posibilului, date utile determinãrii tendinţelor emisiilor antropice în lume. 2. Fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare alta parte înscrisã în anexa nr. I vor include în comunicarea lor urmãtoarele elemente de informare: a) descrierea detaliatã a politicilor şi mãsurilor pe care le-au adoptat pentru a se conformã angajamentului subscris la art. 4 paragraful 2 alin. a) şi b); b) estimarea precisa a efectelor pe care politicile şi mãsurile vizate la alin. a) le vor avea asupra emisiilor antropice de gaze cu efect de sera de la surse şi asupra absorbtiei prin absorbanti în timpul perioadei vizate la art. 4 paragraful 2 alin. a). 3. În plus, fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare alta parte dezvoltata, care figureazã la anexa nr. II, dau detalii asupra mãsurilor luate, conform art. 4 paragrafele 3-5. 4. Ţãrile în curs de dezvoltare-pãrţi vor putea sa propunã, pe o baza voluntara, proiecte de finanţare precizînd tehnologiile, materialele, echipamentul, tehnicile sau practicile specifice necesare pentru a le executa şi dind, dacã este posibil, o estimare a tuturor costurile suplimentare ale acestor proiecte, a progreselor scontate în reducerea emisiilor şi a absorbtiei gazelor cu efect de sera, precum şi o estimare a avantajelor pe care se poate conta. 5. Fiecare ţara dezvoltata-parte şi fiecare alta parte înscrisã în anexa nr. I vor prezenta comunicarea lor iniţialã în urmãtoarele 6 luni dupã intrarea în vigoare a convenţiei în ceea ce le priveşte. Fiecare dintre pãrţile care nu figureazã pe aceasta lista va prezenta comunicarea sa iniţialã în urmãtorii 3 ani dupã intrarea în vigoare a convenţiei, în ceea ce o priveşte, sau dupã disponibilizarea resurselor financiare, conform art. 4 paragraful 3. Pãrţile care se numara printre ţãrile puţin avansate vor fi libere sa aleagã data comunicãrii lor iniţiale. Apoi, frecventa comunicãrii tuturor pãrţilor va fi fixatã de conferinţa pãrţilor, care va tine cont de diferenţele de scadenta indicate în prezentul paragraf. 6. Informaţiile comunicate de pãrţi în aplicarea prezentului articol vor putea fi transmise în cel mai scurt timp de secretariat conferintei pãrţilor şi organelor subsidiare competente. Conferinţa pãrţilor va putea, la nevoie, sa revada procedurile de transmitere a informaţiilor. 7. Începînd de la prima sa sesiune, conferinţa pãrţilor va dispune asigurarea furnizarii unui ajutor tehnic şi financiar ţãrilor în curs de dezvoltare-pãrţi, la cererea acestora, care sa le ajute sa reuneascã şi sa comunice informaţiile cerute în prezentul articol şi sa recenzeze mijloacele tehnice şi financiare necesare executãrii proiectelor propuse şi mãsurilor de riposta luate în baza art. 4. Acest ajutor va putea fi furnizat de alte pãrţi, prin organizaţii internaţionale competente şi prin secretariat, dupã caz. 8. Orice grupare de pãrţi poate, sub rezerva de a se conformã directivelor conferintei pãrţilor şi de a o aviza în prealabil pe aceasta, sa se achite de obligaţiile enunţate în prezentul articol, prezentind o comunicare comuna, cu condiţia de a include în aceasta o informaţie asupra modului în care fiecare parte s-a achitat de obligaţiile individuale care îi revin din convenţie. 9. Informaţiile primite de secretariat şi despre care partea care le furnizeazã va indica ca sînt confidenţiale, dupã criterii pe care conferinţa pãrţilor le va stabili, vor fi compilate de secretariat, astfel încît sa pãstreze acest caracter înainte de a fi transmise unuia dintre organele chemate sa le primeascã şi sa le examineze. 10. Sub rezerva paragrafului 9 şi fãrã a renunţa la posibilitatea, pentru orice parte, de a face comunicarea sa publica oricind, comunicãrile prezentate de pãrţi în aplicarea prezentului articol sînt puse de secretariat la dispoziţia publicului concomitent cu supunerea lor conferintei pãrţilor. ART. 13 Reglementarea problemelor privind aplicarea Conferinţa pãrţilor va studia, la prima sa sesiune, realizarea unui proces consultativ multilateral, la dispoziţia pãrţilor, la cererea acestora, pentru reglementarea problemelor referitoare la aplicarea convenţiei. ART. 14 Reglementarea diferendelor 1. În caz de diferend între doua sau mai mult de doua pãrţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, pãrţile interesate se straduiesc sa îl regleze pe calea negocierii sau prin orice alt mijloc paşnic la alegerea lor. 2. Cînd ratifica, accepta sau aproba convenţia sau adera la aceasta sau în orice moment care urmeazã acestora, o parte care nu este o organizaţie regionala de integrare economicã poate declara, printr-un instrument scris depus depozitarului, ca, fata de orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea convenţiei, ea recunoaşte ca obligatoriu de drept şi în afarã unei înţelegeri speciale referitoare la orice parte care accepta aceeaşi obligaţie: a) supunerea diferendului Curţii Internaţionale de Justiţie; b) arbitrajul, conform procedurii pe care o va adopta imediat ce va fi posibil conferinţa pãrţilor printr-o anexa consacratã arbitrajului. O parte care este o organizaţie regionala de integrare economicã poate face, în materie de arbitraj, o declaraţie în acest sens, conform procedurii vizate la alin. b). 3. Declaraţia facuta în aplicarea paragrafului 2 rãmîne în vigoare la expirarea sa conform prevederilor sale sau pînã la expirarea unei perioade de 3 luni de la data la care notificarea scrisã a revocãrii acestei declaraţii a fost depusa la depozitar. 4. Depunerea unei noi declaraţii, notificarea revocãrii unei declaraţii sau expirarea unei declaraţii nu afecteazã cu nimic o procedura începutã la Curtea Internationala de Justiţie sau la tribunalul arbitral, cu condiţia ca pãrţile la diferend sa nu convinã altfel. 5. Sub rezerva paragrafului 2, dacã la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte pãrţi existenta unui diferend între ele, pãrţile interesate nu au ajuns la rezolvarea diferendului dintre ele folosind mijloacele descrise la paragraful 1, diferendul, la cererea uneia dintre pãrţile la diferend, este supus concilierii. 6. O comisie de conciliere a fost creata la cererea oricãreia dintre pãrţile la diferend. Comisia este compusa din membrii desemnaţi, în numãr egal, de fiecare parte interesatã şi dintr-un preşedinte ales de comun acord de membrii desemnaţi de pãrţi. Comisia prezintã o recomandare pe care pãrţile o examineazã cu buna-credinţa. 7. Conferinţa pãrţilor va adopta, de îndatã ce va fi posibil, o procedura complementara de conciliere într-o anexa consacratã concilierii. 8. Dispoziţiile prezentului articol se aplica oricãrui instrument juridic conex pe care conferinţa pãrţilor îl poate adopta, cu condiţia ca instrumentul sa nu dispunã altfel. ART. 15 Amendamente la convenţie 1. Orice parte poate propune amendamente la convenţie. 2. Amendamentele la convenţie sînt adoptate la o sesiune ordinarã a conferintei pãrţilor. Textul oricãrei propuneri de amendament la convenţie este comunicat pãrţilor de cãtre secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de reuniunea la care acesta este propus spre adoptare. Secretariatul comunica, de asemenea, propunerile de amendament semnatarilor convenţiei şi, pentru informare, depozitarului. 3. Pãrţile nu precupetesc nici un efort pentru a ajunge la un acord prin consens asupra oricãrei propuneri de amendament la convenţie. Dacã orice efort în acest sens se dovedeşte inutil şi nu intervine nici un acord, amendamentul este adoptat printr-un vot care sa întruneascã trei sferturi din majoritatea pãrţilor prezente şi votante. Amendamentul adoptat este comunicat de cãtre secretariat depozitarului, care îl transmite tuturor pãrţilor, pentru acceptare. 4. Instrumentele de acceptare a amendamentelor sînt depuse la depozitar. Orice amendament, adoptat conform paragrafului 3, intra în vigoare, pentru pãrţile care l-au acceptat, la 90 de zile de la data primirii de cãtre depozitar a instrumentelor de acceptare a cel puţin trei sferturi din pãrţile la convenţie. 5. Amendamentul intra în vigoare pentru oricare dintre celelalte pãrţi la 90 de zile de la data depunerii, de cãtre aceasta parte, la depozitar, a instrumentului sau de acceptare a respectivului amendament. 6. În spiritul prezentului articol, prin expresia pãrţi prezente şi votante se înţelege pãrţile care sînt prezente şi care voteazã "pentru" sau "impotriva". ART. 16 Adoptarea şi amendarea anexelor convenţiei 1. Anexele convenţiei fac parte integrantã din aceasta şi, cu excepţia dispoziţiei contrar exprimate, orice referinta la convenţie constituie o referinta la anexele sale. Fãrã a prejudicia dispoziţiile art. 14 paragraful 2 alin. b) şi paragraful 7, anexele se limiteazã la liste, formule şi alte documente descriptive cu caracter ştiinţific, tehnic, procedural şi administrativ. 2. Anexele convenţiei sînt propuse şi adoptate potrivit procedurii descrise la art. 15 paragrafele 2, 3 şi 4. 3. Orice anexa adoptatã în aplicarea paragrafului 2 intra în vigoare, pentru toate pãrţile la convenţie, la 6 luni dupã data la care depozitarul le-a notificat adoptarea, excepţie fãcînd pãrţile care, în acelaşi interval, notifica în scris depozitarului ca ele nu accepta aceasta anexa. Fata de pãrţile care retrag aceasta notificare de neacceptare, anexa intra în vigoare dupã 90 de zile de la primirea de cãtre depozitar a notificãrii acestei retrageri. 4. Pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare de amendamente la anexele convenţiei, procedura este aceeaşi ca pentru propunerea, adoptarea şi intrarea în vigoare a anexelor, conform paragrafelor 2 şi 3. 5. Dacã adoptarea unei anexe sau a unui amendament la o anexa necesita un amendament la convenţie, aceasta anexa sau acest amendament nu intra în vigoare decît atunci cînd amendamentul la convenţie intra el însuşi în vigoare. ART. 17 Protocoale 1. Conferinţa pãrţilor poate, la oricare dintre sesiunile sale ordinare, sa adopte protocoale la convenţie. 2. Textul oricãrui protocol este comunicat pãrţilor, de cãtre secretariat, cu cel puţin 6 luni înainte de sesiune. 3. Regulile care determina intrarea în vigoare a oricãrui protocol sînt definite de protocolul însuşi. 4. Numai pãrţile la convenţie pot fi pãrţi la un protocol. 5. Numai pãrţile la un protocol iau decizii în virtutea respectivului protocol. ART. 18 Drept de vot 1. Fiecare parte la convenţie dispune de un vot, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos. 2. În domeniile competentei lor, organizaţiile de integrare economicã regionala dispun, pentru a-şi exercita dreptul lor de vot, de un numãr de voturi egal cu numãrul statelor membre care sînt pãrţi la convenţie. Aceste organizaţii nu exercita dreptul lor de vot dacã unul dintre statele membre îl exercita pe al sau şi invers. ART. 19 Depozitarul Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul convenţiei şi al protocoalelor adoptate conform art. 17. ART. 20 Semnarea Prezenta convenţie este deschisã semnãrii de cãtre statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei instituţii specializate a Naţiunilor Unite, pãrţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi la organizaţiile de integrare economicã regionala, la Rio de Janeiro, în timpul Conferintei Naţiunilor Unite asupra mediului şi dezvoltãrii, apoi la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, la New York, de la 20 iunie 1992 la 19 iunie 1993. ART. 21 Dispoziţii tranzitorii 1. Pînã la sfîrşitul primei sesiuni a conferintei pãrţilor, funcţiile de secretariat vizate la art. 8 vor fi exercitate provizoriu de cãtre secretariatul creat de Adunarea generalã a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia sa nr. 45/212 din 21 decembrie 1990. 2. Şeful secretariatului provizoriu vizat la paragraful 1 de mai sus va colabora strins cu grupul interguvernamental de experţi pentru studierea schimbãrii climei, astfel încît acesta sa poatã rãspunde nevoilor obiective de aviz ştiinţific şi tehnic obiectiv. Vor putea fi consultate alte organe ştiinţifice competente. 3. Fondul Global pentru Mediu al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu şi al Bãncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va fi entitatea internationala insarcinata sa asigure, cu titlu provizoriu, funcţionarea mecanismului financiar vizat la art. 11. Ar trebui, în aceasta privinta, ca fondul sa fie reorganizat în mod corespunzãtor, iar componenta membrilor sãi sa devinã universala, pentru a putea rãspunde la exigenţele prevederilor art. 11. ART. 22 Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare 1. Convenţia este supusã ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii statelor şi organizaţiilor de integrare economicã regionala. Ea va fi deschisã aderãrii a doua zi dupã ce va inceta sa fie deschisã semnãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sînt depuse la depozitar. 2. Orice organizaţie de integrare economicã regionala care devine parte la convenţie, fãrã ca unul dintre statele sale membre sa fie parte la aceasta, este legatã prin toate obligaţiile care decurg din convenţie. Cînd unul sau mai multe state membre ale unei asemenea organizaţii sînt pãrţi la convenţie, aceasta organizaţie şi statele sale membre cad de acord asupra responsabilitãţilor lor în executarea obligaţiilor pe care i le impune convenţia. În caz asemãnãtor, organizaţia şi statele sale membre nu sînt abilitate sa exercite concomitent drepturile care decurg din convenţie. 3. În instrumentele lor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, organizaţiile de integrare economicã regionala indica gradul lor de competenta fata de problemele determinate de convenţie. În plus, aceste organizaţii informeazã depozitarul, care informeazã, la rindul sau, pãrţile despre orice modificare deosebita a gradului competentei lor. ART. 23 Intrarea în vigoare 1. Convenţia va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 2. Pentru fiecare stat sau organizaţie de integrare economicã regionala care ratifica, accepta sau aproba convenţia sau adera la ea dupã depunerea celui de-al cincizecilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare dupã 90 de zile de la data depunerii de cãtre acest stat sau de cãtre aceasta organizaţie a instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare. 3. În spiritul paragrafelor 1 şi 2, instrumentul depus de o organizaţie de integrare economicã regionala nu este considerat în plus fata de cele depuse de statele sale membre. ART. 24 Clauze restrictive Nici o rezerva nu poate fi facuta la prezenta convenţie. ART. 25 Denunţare 1. La expirarea termenului de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a convenţiei pentru o parte, aceasta va putea sa o denunţe printr-o notificare scrisã la depozitar. 2. Aceasta denunţare va avea efect la expirarea termenului de un an de la data la care depozitarul a primit notificarea sau la orice data ulterioara specificatã în respectiva notificare. 3. Orice parte care a denunţat convenţia va fi consideratã ca avînd denunţat şi orice protocol la care ea este parte. ART. 26 Texte autentice Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în limbile engleza, arabã, chineza, spaniola, franceza şi rusa sînt în egala mãsura autentice, va fi depus la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În baza acestuia, subsemnaţii, legal autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie. Facuta la New York la data de 9 mai 1992.
^1) Prin acest termen se înţelege şi politicile şi mãsurile adoptate de organizaţiile de integrare economicã regionala.
ANEXA 1
Australia Austria Belarus ^a) Belgia Bulgaria ^a) Canada Cehoslovacia ^a) Danemarca Comunitatea Europeanã Estonia ^a) Finlanda Franta Germania Grecia Ungaria ^a) Islanda Irlanda Italia Japonia Letonia ^a) Lituania ^a) Luxemburg Olanda Noua Zeelanda Norvegia Polonia ^a) Portugalia România ^a) Federaţia Rusa ^a) Spania Suedia Elvetia Turcia Ucraina ^a) Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Statele Unite ale Americii
^a) Tari în tranzitie spre economia de piata.
ANEXA 2
Australia Austria Belgia Danemarca Comunitatea Europeanã Finlanda Franta Germania Grecia Islanda Irlanda Italia Japonia Luxemburg Olanda Noua Zeelanda Norvegia Portugalia Spania Suedia Elvetia Turcia Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Statele Unite ale Americii. ------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
