Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENTIE ADITIONALA din 26 februarie 1966 la Conventia internationala privind transportul calatorilor si bagajelor pe caile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, referitoare la raspunderea caii ferate in caz de moarte sau ranire a calatorilor*)
EMITENT: CONSILIUL DE STAT PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 157 din 17 decembrie 1974
-------
* Traducere.
Plenipotenţiarii semnati mai jos, recunoscind utilitatea unificãrii regulilor de rãspundere a caii ferate pentru pagubele survenite în timpul unui transport internaţional şi rezultind din moartea, ranirea sau oricare alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor, precum şi din deteriorarea sau pierderea obiectelor pe care le avea cu sine,
au hotãrît sa completeze Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961, cu o convenţie adiţionalã şi
au convenit asupra urmãtoarelor articole:
ART. 1
Domeniul de aplicare
& 1. Prezenta convenţie reglementeazã rãspunderea caii ferate pentru pagubele provocate cãlãtorilor printr-un accident survenit pe teritoriul unuia dintre statele pãrţi la aceasta convenţie. În sensul prezentei convenţii se înţelege prin cãlãtori:
a) cãlãtorii al cãror transport este reglementat de Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961;
b) insotitorii transporturilor ce se efectueazã în conformitate cu Convenţia internationala privind transportul mãrfurilor pe cãile ferate (CIM), din 25 februarie 1961.
& 2. Fiecare stat contractant va putea, în momentul în care semneazã prezenta convenţie sau în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica prezenta convenţie cãlãtorilor victime ale unor accidente produse pe teritoriul sau, în cazul cînd aceştia sînt cetãţeni ai sãi sau persoane care îşi au resedinta obişnuitã în acest stat.
ART. 2
Întinderea rãspunderii
& 1. Calea feratã rãspunde de pagubele rezultind din moartea, ranirea sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a unui cãlãtor, provocatã printr-un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timpul în care cãlãtorul se afla în vehicule, intra sau iese din acestea.
Calea feratã rãspunde şi de pagubele provocate prin avarierea ori pierderea totalã sau parţialã a obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui astfel de accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele.
& 2. Calea feratã este exoneratã de aceasta rãspundere dacã accidentul a fost provocat de împrejurãri strãine de exploatare şi pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu le putea evita şi ale cãror consecinţe nu le putea preveni.
& 3. Calea feratã este exoneratã total sau parţial de aceasta rãspundere în mãsura în care accidentul se datoreazã unei culpe a cãlãtorului sau unei comportãri a acestuia care nu este conformã cu comportarea normalã a cãlãtorilor.
& 4. Calea feratã este exoneratã de aceasta rãspundere dacã accidentul se datoreazã comportamentului unui terţ pe care calea feratã, cu toate diligenţele cerute de circumstanţele cazului respectiv, nu-l putea evita şi ale cãrui consecinţe nu le putea preveni.
Dacã rãspunderea caii ferate nu este exclusa, potrivit alineatului precedent, calea feratã rãspunde pentru tot, în limitele prezentei convenţii şi fãrã prejudiciul eventualului sau recurs contra terţului.
& 5. Prezenta convenţie nu influenţeazã rãspunderea pe care o poate avea calea feratã pentru cazurile neprevãzute în & 1.
& 6. Calea feratã rãspunzãtoare, în sensul prezentei convenţii este aceea care, potrivit listei liniilor prevãzute în art. 59 al CIV, exploateazã linia pe care a avut loc accidentul. Dacã, potrivit listei menţionate, exploatarea se face de cãtre doua cai ferate, fiecare dintre acestea rãspunde.
ART. 3
Despãgubirile în caz de moarte a cãlãtorului
& 1. În caz de moarte a cãlãtorului, despãgubirile cuprind:
a) cheltuielile necesare ca urmare a decesului, în special cheltuielile pentru transportul rãmãşiţelor pamintesti, pentru inmormintare şi incinerare;
b) dacã moartea nu s-a produs imediat, despãgubirile indicate în art. 4.
& 2. Dacã în urma morţii cãlãtorului rãmîn lipsite de sustinator persoane fata de care cãlãtorul avea sau ar fi avut în viitor o obligaţie alimentara în virtutea legii, aceste persoane trebuie sa primeascã o indemnizaţie pentru aceasta pierdere. Acţiunea în daune a persoanelor pe care cãlãtorul le intretinea, fãrã a fi obligat prin lege, rãmîne supusã dreptului naţional.
ART. 4
Despãgubirile în caz de ranire a cãlãtorului
În caz de ranire a cãlãtorului sau orice alta vãtãmare a integritãţii fizice sau mintale a acestuia, despãgubirile cuprind:
a) cheltuielile necesare, în special cheltuielile pentru tratament şi pentru transport;
b) repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca totalã sau parţialã, fie prin sporirea trebuintelor.
ART. 5
Repararea altor daune
Dreptul naţional stabileşte dacã şi în ce mãsura calea feratã este obligatã sa plãteascã despãgubiri pentru pagube, altele decît acelea prevãzute în art. 3 şi 4, în special pentru prejudiciul moral sau fizic (pretium doloris) şi prejudiciul estetic.
ART. 6
Forma şi limitarea despãgubirilor în caz de moarte sau ranire a cãlãtorilor
& 1. Despãgubirile prevãzute în art. 3 & 2 şi în art. 4 lit. b) trebuie acordate sub forma de suma globalã; totuşi, dacã dreptul naţional permite alocarea unei rente, ele se acorda sub aceasta forma cînd cãlãtorul vãtãmat sau cei în drept, arãtaţi în art. 3 & 2, o cer.
& 2. Totalul despãgubirilor ce urmeazã a fi acordate potrivit & 1 se stabileşte în conformitate cu dreptul naţional. Totuşi, în aplicarea prezentei convenţii, se fixeazã pentru fiecare cãlãtor o limita maxima de 200.000 franci, platibili în suma globalã sau sub forma de renta anuala corespunzind sumei globale acordate, ori de cîte ori dreptul naţional prevede o limita maxima de valoare mai mica.
ART. 7
Limitarea despãgubirilor în caz de avariere sau de pierdere a unor obiecte
Cînd, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, calea feratã este obligatã sa plãteascã despãgubiri pentru avarierea sau pentru pierderea totalã ori parţialã a obiectelor pe care cãlãtorul victima a unui accident le avea, fie asupra sa, fie cu el ca bagaje de mina, inclusiv animalele, se pot cere despãgubiri pînã la limita sumei de 2.000 franci de fiecare cãlãtor.
ART. 8
Valoarea despãgubirilor în caz de dol sau de culpa grava
Dispoziţiile art. 6 şi 7 ale prezentei convenţii sau cele prevãzute de dreptul naţional, care limiteazã despãgubirile la un cuantum determinat, nu se aplica dacã paguba rezulta dintr-un dol sau dintr-o culpa grava a caii ferate.
ART. 9
Dobinzile şi restituirea indemnizaţiilor
& 1. Cel în drept a primi o indemnizaţie poate pretinde dobinzi calculate la 5% pe an. Aceste dobinzi încep sa curgã de la data reclamaţiei administrative sau, dacã nu s-a fãcut reclamaţie, de la data chemãrii în justiţie. Totuşi, pentru indemnizaţiile datorate pe baza art. 3 şi 4, dobinzile se calculeazã începînd din ziua cînd s-au produs faptele care au servit la stabilirea cuantumului lor, dacã aceasta zi este posterioarã datei reclamaţiei sau intervenţiei fãcute în fata justiţiei.
& 2. Orice indemnizaţie plãtitã nejustificat trebuie restituitã.
ART. 10
Interzicerea de a limita rãspunderea
Dispoziţiile tarifare şi înţelegerile speciale dintre calea feratã şi cãlãtor, care urmãreascã sa scuteascã dinainte, total sau parţial, calea feratã de rãspunderea sa derivînd din prevederile prezentei convenţii sau care au drept efect sa rastoarne sarcina probei incumbind caii ferate, sau care stabilesc limite mai mici decît acelea fixate în art. 6 & 2 şi în art. 7, sînt nule de drept. Aceasta nulitate nu atrage însã şi pe aceea a contractului de transport, care rãmîne supus dispoziţiilor CIV ai ale prezentei convenţii.
ART. 11
Rãspunderea caii ferate pentru prepuşii sãi
Calea feratã rãspunde pentru agenţii din serviciul sau şi pentru alte persoane pe care le foloseşte pentru executarea unui transport pe care îl are de efectuat.
Dacã însã, la cererea cãlãtorilor, prepuşii caii ferate presteazã acestora servicii care nu-i revin caii ferate, ei se considera ca acţioneazã pe seama cãlãtorilor cãrora le fac aceste servicii.
ART. 12
Exercitarea unor acţiuni neprevãzute de prezenta convenţie
În cazurile prevãzute în art. 2 & 1, orice acţiune în daune, cu orice titlu, nu poate fi exercitatã impotriva caii ferate decît în condiţiile şi limitele prevãzute în prezenta convenţie.
Prevederea de mai sus se aplica, de asemenea, oricãrei acţiuni intentate impotriva persoanelor pentru care rãspunde calea feratã potrivit art. 11.
ART. 13
Reclamaţiile administrative
& 1. Reclamaţiile pentru despãgubiri pe baza prezentei convenţii sînt facultative; ele pot fi prezentate uneia dintre urmãtoarele cai ferate, cu condiţia ca aceasta sa-şi aibã sediul social pe teritoriul unui stat care este parte la convenţie:
1*. caii ferate rãspunzãtoare; dacã, în conformitate cu art. 2 & 6, rãspund doua cai ferate, uneia dintre acestea;
2*. caii ferate de plecare;
3*. caii ferate de destinaţie;
4*. caii ferate a domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a cãlãtorului.
& 2. Reclamaţiile trebuie fãcute în scris; documentele pe care cel în drept considera ca este util sa le anexeze reclamaţiei sale trebuie prezentate fie în original, fie în copie legalizatã conform legii, dacã o pretinde calea feratã.
ART. 14
Calea feratã impotriva cãreia poate fi intentatã acţiunea judiciarã
Acţiunea judiciarã de despãgubiri bazatã pe prezenta convenţie nu poate fi intentatã decît impotriva caii ferate rãspunzãtoare.
În cazul coexploatarii de cãtre doua cai ferate, reclamantul are dreptul sa aleagã între acestea. Acest drept de opţiune înceteazã din momentul în care acţiunea a fost intentatã impotriva uneia dintre ele.
ART. 15
Competenta
Acţiunile judiciare bazate pe prezenta convenţie pot fi intentate numai în fata judecãtorului competent al statului pe teritoriul cãruia s-a produs accidentarea cãlãtorului, afarã de cazul în care prin convenţii între state sau în actele de concesionare se prevede altfel.
ART. 16
Stingerea acţiunii
& 1. Cel îndreptãţit pierde dreptul sau la acţiune dacã, în termen de 3 luni de la cunoaşterea pagubei, nu semnaleaza accidentarea cãlãtorului uneia dintre cãile ferate cãreia i se poate prezenta o reclamaţie administrativã în conformitate cu art. 13.
Cînd accidentul este semnalat verbal de cãtre cel îndreptãţit, calea feratã cãreia i se semnaleaza accidentul trebuie sa elibereze o dovada care sa confirme aceasta înştiinţare verbalã.
& 2. Totuşi acţiunea nu se stinge:
a) dacã în termenul prevãzut în & 1, cel îndreptãţit a prezentat o reclamaţie administrativã uneia dintre cãile ferate menţionate în art. 13 & 1;
b) dacã cel îndreptãţit face dovada ca accidentul a avut drept cauza o culpa a caii ferate;
c) dacã accidentarea nu a fost semnalata sau a fost semnalata cu intirziere, ca urmare a unor împrejurãri neimputabile celui îndreptãţit;
d) dacã în termenul menţionat în & 1, calea feratã rãspunzãtoare sau cînd, în conformitate cu art. 2 & 6, rãspund doua cai ferate, una dintre acestea a avut cunostinta pe alta cale de accidentarea cãlãtorului.
ART. 17
Prescripţia acţiunii
& 1. Acţiunile pentru despãgubiri bazate pe prezenta convenţie se prescriu:
a) pentru victima, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care s-a produs accidentul;
b) pentru ceilalţi îndreptãţiţi, în 3 ani socotiţi din ziua urmãtoare celei în care victima a decedat, fãrã însã ca acest termen sa poatã depãşi 5 ani, socotiţi din ziua urmãtoare accidentului.
& 2. În caz de reclamaţie administrativã adresatã caii ferate în conformitate cu art. 13, cele trei termene de prescripţie prevãzute în & 1 se suspenda pînã în ziua în care calea feratã respinge în scris reclamaţia şi restituie documentele anexate acesteia. În caz de admitere parţialã a reclamaţiei, prescripţia nu-şi reia cursul decît pentru partea din reclamaţie rãmasã în litigiu. Proba primirii reclamaţiei sau a rãspunsului la aceasta şi proba restituirii documentelor sînt în sarcina partii care invoca acest fapt.
Reclamaţiile ulterioare avînd acelaşi obiect nu suspenda prescripţia.
& 3. Acţiunea prescrisã nu mai poate fi exercitatã nici sub forma unei cereri reconventionale, nici sub forma unei excepţii.
& 4. Sub rezerva dispoziţiilor de mai sus, prescripţia este reglementatã de dreptul naţional.
ART. 18
Dreptul naţional
& 1. În lipsa de prevederi în prezenta convenţie, se aplica dreptul naţional.
& 2. În aplicarea acestei convenţii, prin drept naţional se înţelege dreptul statului pe teritoriul cãruia s-a produs accidentarea cãlãtorului, inclusiv regulile relative la conflictele de legi.
ART. 19
Reguli generale de procedura
Pentru toate litigiile la care da loc aplicarea prezentei convenţii procedura care urmeazã a se utiliza este aceea a judecãtorului competent, sub rezerva dispoziţiilor contrare ale acestei convenţii.
ART. 20
Executarea hotãrîrilor. Cauţiuni
& 1. Cînd hotãrîrile pronunţate în contradictoriu sau în lipsa de judecãtorul competent, în baza dispoziţiilor prezentei convenţii, au devenit executorii potrivit legilor aplicate de acest judecãtor, ele devin executorii în fiecare dintre celelalte state contractante, imediat dupã îndeplinirea formalitãţilor prevãzute în statul interesat. Revizuirea fondului litigiului nu este admisã.
Aceasta dispoziţie nu se aplica hotãrîrilor executorii provizoriu şi nici obligarilor unui reclamant la alte despãgubiri decît cheltuielile de judecata, pe motivul respingerii cererii sale.
Tranzacţiile încheiate între pãrţi în fata judecãtorului competent în vederea lichidãrii unui litigiu şi în legatura cu care s-a încheiat un proces-verbal pe cale judiciarã au valoare de hotãrîre judecãtoreascã.
& 2. Pentru acţiunile judecãtoreşti avînd drept temei prevederile prezentei convenţii nu se poate pretinde depunerea de cauţiune pentru asigurarea plãţii cheltuielilor de judecata.
ART. 21
Unitatea monetara
Sumele indicate în franci în prezenta convenţie se considera ca se referã la francul aur în greutate de 10/31 grame, cu titlul de 0,900.
ART. 22
Transporturi mixte
& 1. Sub rezerva dispoziţiei din & 2, prezenta convenţie nu este aplicabilã pagubelor produse în timpul transportului pe liniile serviciilor auto sau de navigaţie înscrise în lista liniilor prevãzute în art. 59 al CIV.
& 2. Totuşi, cînd vehiculele feroviare se transporta cu feribotul, prezenta convenţie este aplicabilã pagubelor la care se referã art. 2 & 1, provocate de un accident în legatura cu exploatarea feroviara, produs în timp ce cãlãtorul se afla în vehiculele menţionate, ori în timpul în care intra sau iese din ele.
Pentru aplicarea prezentului paragraf, prin statul pe teritoriul cãruia s-a produs accidentul se înţelege statul al cãrui pavilion îl are feribotul.
& 3. Cînd, ca urmare a unor împrejurãri excepţionale, calea feratã este obligatã sa-şi intrerupa provizoriu exploatarea şi transporta pe cãlãtori sau dispune transportul acestora cu un alt mijloc de transport, ea rãspunde potrivit dreptului aferent acestui mijloc de transport. Dispoziţiile art. 13-17, 18 & 2, art. 19 şi 20 din prezenta convenţie rãmîn totuşi aplicabile.
ART. 23
Rãspunderea în caz de accidente nucleare
Calea feratã este exoneratã de rãspunderea ce-i revine pe baza prezentei convenţii, cînd paguba a fost provocatã de un accident nuclear şi cînd, pe baza unor prescripţii speciale în vigoare într-un stat contractant, prin care se reglementeazã rãspunderea în domeniul energiei nucleare, acela care exploateazã o instalatie nucleara sau alta persoana substituitã acestuia rãspunde de o atare paguba.
ART. 24
Semnare
Convenţia de fata rãmîne deschisã pentru semnare pînã la 1 iulie 1966 de cãtre statele care au fost invitate sa trimitã reprezentanţi la conferinţa ţinuta la Berna de la 21 la 26 februarie 1966.
ART. 25
Ratificare şi punere în vigoare
Prezenta convenţie va fi ratificatã şi instrumentele de ratificare vor fi depuse cît mai curînd posibil la guvernul elvetian.
Cînd convenţia va fi fost ratificatã de cãtre cincisprezece state, guvernul elvetian se va pune în legatura cu guvernele interesate în vederea fixãrii de comun acord cu acestea a datei intrãrii în vigoare.
ART. 26
Aderari
Dacã un stat parte la Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe calea feratã (CIV), din 25 februarie 1961, nu a semnat prezenta convenţie şi doreşte sa adere la ea, el va informa despre dorinta sa guvernul elvetian, care o va aduce la cunostinta statelor contractante.
Orice aderare îşi produce efectul dupã o luna de la data cînd guvernul elvetian a adus la cunostinta statelor contractante cererea facuta.
ART. 27
Durata, revizuire
Prezenta convenţie are aceeaşi durata ca şi Convenţia internationala privind transportul cãlãtorilor şi bagajelor pe cãile ferate (CIV), din 25 februarie 1961; ea poate fi revizuitã în conformitate cu procedura prevãzutã în art. 68 & 1 din aceasta, putindu-i-se eventual integra.
ART. 28
Textele convenţiei. Traduceri oficiale
Prezenta convenţie a fost încheiatã şi semnatã în limba franceza, conform uzantei diplomatice stabilite.
La textul în limba franceza s-a anexat cîte un text în limba germanã, în limba engleza şi în limba italiana care au valoare de traduceri oficiale.
În caz de divergenta, textul în limba franceza este cel autentic.
Drept care împuterniciţii de mai jos, investiti cu depline puteri, care au fost gãsite în buna şi cuvenitã forma, au semnat prezenta convenţie.
Încheiatã la Berna la douãzeci şi şase februarie una mie noua sute şaizeci şi şase, într-un singur exemplar, care va rãmîne depus la arhivele Confederatiei elvetiene, cîte o copie autenticã urmînd a fi trimisa fiecãrei pãrţi.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
