Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
--------
*) Traducere.
Statele parti la prezenta conventie,
reunite la Roma, la invitatia Guvernului Republicii Italiene, intre 7 si 24 iunie 1995, in cadrul unei Conferinte diplomatice pentru adoptarea proiectului Conventiei UNIDROIT privind restituirea internationala a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal,
convinse de importanta fundamentala a protejarii patrimoniului cultural si a schimburilor culturale pentru promovarea intelegerii intre popoare si a raspandirii culturii pentru bunastarea omenirii si progresul civilizatiei,
profund preocupate de traficul ilegal de bunuri culturale si de daunele ireparabile cauzate in mod frecvent de acesta atat bunurilor respective, cat si patrimoniului cultural al comunitatilor nationale, tribale, autohtone sau al altor comunitati si patrimoniului comun al tuturor popoarelor, indeosebi prin jefuirea siturilor arheologice si pierderea unor informatii arheologice, istorice si stiintifice de neinlocuit ce rezulta din aceasta,
hotarate sa contribuie eficient la lupta impotriva traficului ilegal de bunuri culturale prin stabilirea unui corpus minimal de reguli juridice comune, in scopul restituirii si inapoierii bunurilor culturale intre statele contractante si al facilitarii pastrarii si ocrotirii patrimoniului cultural in interesul tuturor,
subliniind ca prezenta conventie are drept obiectiv de a facilita restituirea si inapoierea bunurilor culturale si ca instituirea in anumite state a unor mecanisme, precum compensarea, necesare pentru asigurarea restituirii si inapoierii, nu implica adoptarea unor astfel de masuri de catre alte state,
afirmand ca adoptarea prevederilor prezentei conventii pentru viitor nu constituie in nici un fel o aprobare sau o legitimare a oricarui trafic ilegal produs inaintea intrarii sale in vigoare,
constiente de faptul ca prezenta conventie nu va aduce, prin ea insasi, o solutie problemelor puse de traficul ilegal, dar ca ea amorseaza un proces vizand intarirea cooperarii culturale internationale si mentinerea locului cuvenit comertului ilicit si acordurilor interstatale in cadrul schimburilor culturale,
confirmand ca aplicarea prezentei conventii ar trebui sa fie insotita de alte masuri eficiente pentru protejarea bunurilor culturale, cum ar fi elaborarea si folosirea de registre, protejarea materiala a siturilor arheologice si cooperarea tehnica,
recunoscand actiunile intreprinse de diferite organisme pentru a proteja bunurile culturale, in special de Conventia UNESCO din 1970 referitoare la traficul ilegal si elaborarea unui cod de conduita in sectorul privat,
au adoptat urmatoarele dispozitii:
CAP. 1
Domeniul de aplicare si definitie
ART. 1
Prezenta conventie se aplica cererilor cu caracter international pentru:
a) restituirea bunurilor culturale furate;
b) inapoierea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul unui stat contractant cu incalcarea legislatiei sale care reglementeaza exportul bunurilor culturale, in scopul protejarii patrimoniului sau cultural (denumite in continuare bunuri culturale exportate ilegal).
ART. 2
Prin bunuri culturale, in sensul prezentei conventii, se intelege bunurile care, cu titlu religios sau laic, prezinta importanta pentru arheologie, preistorie, istorie, literatura, arta sau stiinta si care apartin uneia dintre categoriile enumerate in anexa la prezenta conventie.
CAP. 2
Restituirea bunurilor culturale furate
ART. 3
(1) Posesorul unui bun cultural furat trebuie sa il restituie.
(2) In sensul prezentei conventii, un bun cultural provenit din sapaturi ilicite sau provenit din sapaturi licite, dar retinut ilicit este considerat ca fiind furat, daca aceasta calificare este conforma cu legislatia statului in care au avut loc acele sapaturi.
(3) Orice cerere de restituire trebuie sa fie facuta in termen de 3 ani de la data la care solicitantul a cunoscut locul unde se afla bunul cultural si identitatea posesorului si, in toate cazurile, intr-un termen de 50 de ani de la data furtului.
(4) Totodata, o actiune de restituire a unui bun cultural care face parte integranta dintr-un monument sau dintr-un sit arheologic identificat sau care face parte dintr-o colectie publica nu este supusa nici unui termen de prescriptie in afara de termenul de 3 ani din momentul in care solicitantul a aflat locul in care se gaseste bunul cultural si identitatea posesorului.
(5) Prin derogare de la dispozitiile paragrafului precedent, orice stat contractant poate declara ca o actiune se prescrie intr-un termen de 75 de ani sau intr-un termen mai mare, prevazut de legislatia sa. O actiune, intentata intr-un alt stat contractant, de restituire a unui bun cultural deplasat dintr-un monument, dintr-un sit arheologic sau dintr-o colectie publica, situat intr-un stat contractant care face o astfel de declaratie, se prescrie, de asemenea, in acelasi termen.
(6) Declaratia mentionata la paragraful precedent trebuie facuta in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii.
(7) Prin colectie publica, in sensul prezentei conventii, se intelege orice ansamblu de bunuri culturale inventariate sau identificate in alt mod si apartinand:
a) unui stat contractant;
b) unei colectivitati regionale sau locale dintr-un stat contractant;
c) unei institutii religioase situate intr-un stat contractant;
sau
d) unei institutii infiintate, in principal, in scopuri culturale, pedagogice sau stiintifice intr-un stat contractant si recunoscuta in acel stat ca fiind de interes public.
(8) Pe langa aceasta, actiunea de restituire a unui bun cultural religios sau care prezinta o importanta colectiva, care apartine si este folosit de o comunitate autohtona sau tribala dintr-un stat contractant pentru folosinta traditionala sau rituala a acelei comunitati, este supusa termenului de prescriptie aplicabil colectiilor publice.
ART. 4
(1) Posesorul unui bun cultural furat, pe care trebuie sa il restituie, are dreptul la plata, in momentul restituirii, a unei compensatii echitabile, cu conditia sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla, in mod rezonabil, ca bunul era furat si sa poata dovedi ca a actionat cu diligenta cuvenita la achizitionarea lui.
(2) Fara a aduce atingere dreptului posesorului la compensatia prevazuta la paragraful precedent, este necesar sa se faca eforturi rezonabile pentru ca persoana care a transferat bunul cultural posesorului sau orice alta persoana care l-a transferat anterior sa plateasca compensatia atunci cand aceasta este in conformitate cu legislatia statului in care este facuta cererea.
(3) Plata compensatiei posesorului de catre solicitant, atunci cand aceasta este ceruta, nu aduce atingere dreptului solicitantului de a cere unei alte persoane rambursarea ei.
(4) Pentru a stabili daca posesorul a actionat cu diligenta cuvenita, se va tine seama de toate imprejurarile achizitiei, in special de calitatea partilor, de pretul platit, de consultarea de catre posesor a oricarui registru accesibil in mod rezonabil, referitor la bunuri culturale furate si orice alta informatie sau documentatie relevanta, pe care ar fi putut sa o obtina pe cai rezonabile, si de consultarea unor organisme la care ar fi putut avea acces sau de orice alt demers pe care o persoana rezonabila l-ar fi intreprins in asemenea imprejurari.
(5) Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobandit bunul cultural prin mostenire sau in alt mod, cu titlu gratuit.
CAP. 3
Inapoierea bunurilor culturale exportate ilegal
ART. 5
(1) Un stat contractant poate cere tribunalului sau oricarei alte autoritati competente a unui alt stat contractant sa ordone inapoierea unui bun cultural exportat ilegal de pe teritoriul statului solicitant.
(2) Un bun cultural exportat temporar de pe teritoriul statului solicitant in scopuri cum ar fi: expozitii, cercetare sau restaurare, in baza unei autorizatii eliberate potrivit legislatiei sale, care reglementeaza exportul de bunuri culturale in vederea protejarii patrimoniului sau cultural, si care nu a fost inapoiat conform conditiilor acelei autorizatii, este considerat ca fiind exportat ilegal.
(3) Tribunalul sau oricare alta autoritate competenta a statului solicitat trebuie sa ordone inapoierea bunului cultural, daca statul solicitant stabileste ca scoaterea bunului de pe teritoriul sau afecteaza semnificativ cel putin unul dintre urmatoarele interese:
a) conservarea materiala a bunului sau a contextului sau;
b) integritatea unui bun complex;
c) conservarea informatiei referitoare la acel bun, cum ar fi, de exemplu, cea de natura stiintifica sau istorica;
d) folosirea traditionala sau rituala a acelui bun de catre o comunitate autohtona sau tribala;
sau stabileste ca bunul este pentru statul solicitant de o importanta culturala semnificativa.
(4) Orice cerere introdusa in temeiul paragrafului 1 al prezentului articol trebuie sa contina sau sa fie insotita de orice informatie de fapt sau de drept, care sa permita tribunalului sau autoritatii competente a statului solicitat sa stabileasca daca sunt intrunite conditiile de la paragrafele (1)-(3).
(5) Orice cerere de inapoiere trebuie sa fie introdusa intr-un termen de 3 ani de la data la care statul solicitant a cunoscut locul unde se afla bunul cultural si identitatea posesorului si, in toate cazurile, in termen de 50 de ani de la data exportului sau de la data la care ar fi trebuit sa fie inapoiat in baza autorizatiei mentionate la paragraful 2 al prezentului articol.
ART. 6
(1) Posesorul unui bun cultural, pe care l-a dobandit dupa ce acel bun a fost exportat ilegal, are dreptul, in momentul inapoierii, la plata de catre statul solicitant a unei compensatii echitabile, cu conditia ca posesorul sa nu fi stiut sau sa nu fi putut afla in mod rezonabil, in momentul dobandirii, ca bunul fusese exportat ilegal.
(2) Pentru a stabili daca posesorul a stiut sau ar fi trebuit sa stie, in mod rezonabil, ca bunul cultural a fost exportat ilegal, se va tine seama de imprejurarile dobandirii, inclusiv de lipsa certificatului de export necesar conform legislatiei statului solicitant.
(3) In locul compensatiei si de comun acord cu statul solicitant, posesorul care trebuie sa inapoieze bunul cultural pe teritoriul acelui stat poate hotari:
a) sa ramana proprietar al bunului; sau
b) sa transfere proprietatea, cu titlu oneros sau gratuit, unei persoane, la alegerea sa, rezidenta in statul solicitant si care sa prezinte garantiile necesare.
(4) Cheltuielile decurgand din inapoierea bunului cultural conform prezentului articol revin statului solicitant, fara a prejudicia dreptul acestuia de a i se rambursa cheltuielile de catre orice alta persoana.
(5) Posesorul nu poate beneficia de un statut mai favorabil decat acela al persoanei de la care a dobandit bunul cultural prin mostenire sau in alt mod, cu titlu gratuit.
ART. 7
(1) Prevederile acestui capitol nu se aplica atunci cand:
a) exportul bunului cultural nu mai este ilegal in momentul in care se cere inapoierea lui;
sau
b) bunul a fost exportat in timpul vietii persoanei care l-a creat sau pe parcursul unei perioade de 50 de ani dupa decesul acelei persoane.
(2) Prin derogare de la prevederile lit. b) a paragrafului precedent, dispozitiile acestui capitol se aplica atunci cand bunul cultural a fost creat de un membru sau de membri ai unei comunitati autohtone sau tribale pentru folosinta traditionala sau rituala a acelei comunitati si bunul trebuie inapoiat acelei comunitati.
CAP. 4
Dispozitii generale
ART. 8
(1) O cerere intemeiata pe prevederile cap. II si III poate fi introdusa la tribunalele sau la alte autoritati competente ale statului contractant in care se afla bunul cultural, ca si la tribunalele sau la alte autoritati care au competenta, in conformitate cu reglementarile in vigoare in statele contractante.
(2) Partile pot conveni sa supuna litigiul lor fie unui tribunal sau altei autoritati competente, fie arbitrajului.
(3) Masurile provizorii sau de conservare, prevazute de legislatia statului contractant in care se afla bunul, pot fi aplicate chiar daca cererea pe fond de restituire sau de inapoiere a bunului a fost facuta la tribunalele sau la orice alte autoritati competente ale altui stat contractant.
ART. 9
(1) Prezenta conventie nu impiedica un stat contractant sa aplice orice reglementare mai favorabila, in materie de restituire sau de inapoiere a unor bunuri culturale furate sau exportate ilegal, decat cele prevazute de prezenta conventie.
(2) Prezentul articol nu trebuie interpretat ca dand nastere vreunei obligatii de a recunoaste sau de a investi cu putere executorie o hotarare a unui tribunal sau a oricarei alte autoritati competente a unui stat contractant care se indeparteaza de la prevederile prezentei conventii.
ART. 10
(1) Prevederile cap. II se aplica numai unui bun cultural care a fost furat dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii fata de statul in care a fost facuta cererea, sub rezerva ca:
a) bunul sa fi fost furat de pe teritoriul unui stat contractant dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii fata de acel stat;
sau
b) bunul sa se afle intr-un stat contractant dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii fata de acel stat.
(2) Prevederile cap. III nu se aplica decat unui bun cultural exportat ilegal dupa intrarea in vigoare a conventiei fata de statul solicitant, precum si fata de statul in care s-a facut cererea.
(3) Prezenta conventie nu legitimeaza in nici un fel o tranzactie ilicita, de orice natura, care a avut loc inaintea intrarii in vigoare a prezentei conventii sau in raport cu care aplicarea acesteia este exclusa de paragrafele (1) sau (2) ale prezentului articol si nici nu limiteaza dreptul vreunui stat sau al vreunei persoane de a intenta, in afara cadrului prezentei conventii, o actiune de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural furat sau exportat ilegal inaintea intrarii in vigoare a prezentei conventii.
CAP. 5
Dispozitii finale
ART. 11
(1) Prezenta conventie este deschisa spre semnare la sedinta de inchidere a Conferintei diplomatice pentru adoptarea proiectului Conventiei UNIDROIT privind restituirea internationala a bunurilor culturale furate sau exportate ilegal si va ramane deschisa spre semnare, de catre toate statele, la Roma, pana la 30 iunie 1996.
(2) Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele care au semnat-o.
(3) Prezenta conventie este deschisa aderarii tuturor statelor care nu sunt semnatare, incepand de la data la care va fi deschisa spre semnare.
(4) Ratificarea, acceptarea, aprobarea si aderarea sunt supuse depunerii, in acest scop, a unui instrument in forma legala la depozitar.
ART. 12
(1) Prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
(2) Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta conventie, dupa depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, conventia intra in vigoare fata de acest stat in prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
ART. 13
(1) Prezenta conventie nu face derogare de la instrumentele internationale prin care un stat contractant este legat din punct de vedere juridic si care contin prevederi referitoare la materiile reglementate de prezenta conventie, numai daca statele legate prin astfel de instrumente nu fac o declaratie contrara.
(2) Orice stat contractant poate incheia acorduri cu unul sau mai multe state contractante in vederea facilitarii aplicarii prezentei conventii in relatiile lor reciproce. Statele care vor incheia astfel de acorduri vor transmite o copie depozitarului.
(3) In relatiile lor reciproce, statele contractante membre ale unor organizatii de integrare economica sau ale unor organisme regionale pot declara ca aplica normele interne ale acestor organizatii sau organisme si ca nu aplica in relatiile cu aceste state prevederile prezentei conventii, al caror domeniu de aplicare coincide cu cel al normelor respective.
ART. 14
(1) Orice stat contractant, care cuprinde doua sau mai multe unitati teritoriale, indiferent daca acestea poseda sau nu sisteme de drept diferite, aplicabile in materiile reglementate de prezenta conventie, va putea declara, la semnarea sau la depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca prezenta conventie se va aplica in toate unitatile sale teritoriale sau numai intr-una sau in mai multe dintre ele si va putea sa inlocuiasca in orice moment aceasta declaratie cu o noua declaratie.
(2) Aceste declaratii vor fi notificate depozitarului si vor mentiona expres unitatile teritoriale la care se aplica conventia.
(3) Daca, in virtutea declaratiei facute in baza prezentului articol, prezenta conventie se aplica uneia sau mai multor unitati teritoriale ale unui stat contractant si nu tuturor, referirea la:
a) teritoriul unui stat contractant, mentionat la art. 1, inseamna teritoriul unei unitati teritoriale a acelui stat;
b) tribunalul sau alta autoritate competenta a statului contractant sau a statului solicitat inseamna tribunalul sau alta autoritate competenta a unei autoritati teritoriale a acelui stat;
c) statul contractant in care se afla bunul cultural mentionat la paragraful (1) al art. 8 inseamna unitatea teritoriala a acelui stat in care se afla bunul;
d) legea statului contractant in care se afla bunul mentionat la paragraful (3) al art. 8 inseamna legea unitatii teritoriale a acelui stat in care se afla bunul; si
e) un stat contractant mentionat la art. 9 inseamna o unitate teritoriala a acelui stat.
(4) Daca un stat contractant nu face nici o declaratie in baza paragrafului 1 al prezentului articol, prezenta conventie se aplica la tot teritoriul acelui stat.
ART. 15
(1) Declaratiile facute in baza prezentei conventii, la semnare, sunt supuse confirmarii la ratificare, acceptare sau aprobare.
(2) Declaratiile si confirmarea declaratiilor vor fi facute in scris si vor fi notificate oficial depozitarului.
(3) Declaratiile vor deveni efective o data cu intrarea in vigoare a prezentei conventii fata de statul declarant. Totodata, declaratiile a caror notificare oficiala va fi primita de depozitar dupa aceasta data vor deveni efective in prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii lor la depozitar.
(4) Orice stat, care face o declaratie in baza prezentei conventii, o poate retrage in orice moment printr-o notificare oficiala, adresata in scris depozitarului. Aceasta retragere va deveni efectiva in prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii notificarii.
ART. 16
(1) Orice stat contractant va trebui sa declare, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, ca cererile de inapoiere sau de restituire a bunurilor culturale, facute de catre un stat in baza art. 8, ii pot fi supuse, potrivit uneia sau mai multor proceduri, dupa cum urmeaza:
a) direct la tribunale sau la alte autoritati competente ale statului declarant;
b) prin intermediul uneia sau mai multor autoritati desemnate de acel stat sa primeasca astfel de cereri si sa le transmita tribunalelor sau altor autoritati competente ale acelui stat;
c) pe cai diplomatice sau consulare.
(2) Orice stat contractant poate, de asemenea, desemna tribunalele sau alte autoritati competente care sa ordone restituirea sau inapoierea bunurilor culturale in baza prevederilor cap. II si III.
(3) Declaratiile facute in baza paragrafelor (1) si (2) ale prezentului articol pot fi modificate in orice moment printr-o noua declaratie.
(4) Prevederile paragrafelor (1)-(3) ale prezentului articol nu afecteaza prevederile acordurilor bilaterale sau multilaterale de asistenta juridica in materie civila si comerciala, care pot exista intre statele contractante.
ART. 17
Orice stat contractant remite depozitarului, intr-un termen de 6 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, o informare scrisa intr-una dintre limbile oficiale ale conventiei, cu privire la legislatia care reglementeaza exportul de bunuri culturale. Aceasta informare va fi actualizata periodic, daca este cazul.
ART. 18
Nici o rezerva nu este admisa, in afara acelora care sunt expres autorizate prin prezenta conventie.
ART. 19
(1) Prezenta conventie poate fi denuntata de oricare dintre statele parti in orice moment, dupa data la care ea intra in vigoare fata de acel stat, prin depunerea la depozitar a unui instrument in acest scop.
(2) Denuntarea devine efectiva in prima zi a celei de-a sasea luni de la data depunerii instrumentului de denuntare la depozitar. Atunci cand in instrumentul de denuntare se specifica un termen mai lung pentru intrarea in vigoare a denuntarii, aceasta devine efectiva la expirarea termenului respectiv, dupa depunerea instrumentului de denuntare la depozitar.
(3) Derogand de la aceasta denuntare, prezenta conventie se va aplica, in orice caz, oricarei cereri de restituire sau de inapoiere a unui bun cultural, facuta inainte de data la care aceasta denuntare devine efectiva.
ART. 20
Presedintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) poate convoca, periodic sau la cererea a cinci state contractante, un comitet special in vederea examinarii functionarii practice a prezentei conventii.
ART. 21
(1) Prezenta conventie va fi depusa pe langa Guvernul Republicii Italiene.
(2) Guvernul Republicii Italiene:
a) informeaza toate statele care au semnat prezenta conventie sau care au aderat la ea si pe presedintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) cu privire la:
(i) orice noua semnare sau orice depunere de instrumente de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare si data la care aceasta semnare sau depunere a avut loc;
(ii) orice declaratie facuta in baza prevederilor prezentei conventii;
(iii) retragerea oricarei declaratii;
(iv) data intrarii in vigoare a prezentei conventii;
(v) acordurile mentionate la art. 13;
(vi) depunerea oricarui instrument de denuntare a prezentei conventii, precum si data la care aceasta depunere a avut loc si data la care denuntarea devine efectiva;
b) transmite copii autentificate de pe prezenta conventie tuturor statelor semnatare si tuturor statelor care adera la ea si presedintelui Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT);
c) indeplineste orice alta functie care revine in mod obisnuit depozitarilor.
Drept pentru care, subsemnatii imputerniciti, legal autorizati, au semnat prezenta conventie.
Intocmita la Roma la 24 (douazeci si patru) iunie 1995 (o mie noua sute nouazeci si cinci), intr-un singur exemplar, in limbile engleza si franceza, ambele texte avand aceeasi valabilitate.
ANEXA
a) Colectii si specimene rare de zoologie, de botanica, de mineralogie si de anatomie; obiecte ce prezinta un interes paleontologic;
b) bunurile privind istoria, inclusiv istoria stiintei si a tehnicii, istoria militara si sociala, precum si viata conducatorilor, ganditorilor, savantilor si artistilor nationali si evenimentele de importanta nationala;
c) produsul sapaturilor arheologice (regulamentare si clandestine) sau al descoperirilor arheologice;
d) elementele provenind din dezmembrarea unor monumente artistice sau istorice si a siturilor arheologice;
e) antichitati cu o vechime de peste 100 de ani, cum ar fi: inscriptii, monede si sigilii gravate;
f) bunuri de interes etnologic;
g) bunuri de interes artistic, cum ar fi:
(i) tablouri, picturi si desene facute in intregime manual, pe orice suport si din orice material (cu exceptia desenelor industriale si a articolelor facute manual);
(ii) lucrari originale ale artei statuare si sculpturii, din orice material;
(iii) gravuri, stampe si litografii originale;
(iv) asamblari si montaje artistice originale, din orice material;
h) manuscrise rare si incunabule, carti, documente si publicatii vechi de interes special (istoric, artistic, stiintific, literar etc.), separate sau in colectii;
i) timbre postale, timbre fiscale si similare, separate sau in colectii;
j) arhive, inclusiv arhivele fonografice, fotografice si cinematografice;
k) obiecte de mobila mai vechi de 100 de ani si instrumente muzicale vechi.
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
