Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CONVENTIA POSTALA UNIVERSALA*) din 5 octombrie 2004 privind regulile comune aplicabile serviciului postal international
Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform art. 22.3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptatã la Viena la 10 iulie 1964, au hotãrât, de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din cadrul Constituţiei menţionate mai sus, în prezenta Convenţie, regulile aplicabile serviciului poştal internaţional.
PARTEA I Reguli comune aplicabile serviciului poştal internaţional
CAPITOL UNIC Dispoziţii generale
ART. 1 Definiţii 1. Pentru scopurile Convenţiei Poştale Universale, urmãtorii termeni sunt definiţi dupã cum urmeazã: 1.1. serviciu poştal universal: furnizarea permanentã cãtre clienţi de servicii poştale pe bazã de calitate, în orice punct de pe teritoriul unei ţãri, la preţuri accesibile; 1.2. depeşa închisã: sac sau ansamblu de saci ori alţi recipienţi etichetaţi, sigilaţi cu plumb sau casete, conţinând trimiteri poştale; 1.3. tranzit deschis: tranzit, printr-o ţarã intermediarã, de trimiteri al cãror numãr sau greutate nu justificã confecţionarea unei depeşe închise pentru ţara de destinaţie; 1.4. trimitere poştalã: termen generic ce desemneazã fiecare dintre expediţiile efectuate de cãtre poştã (trimiterea poştei de scrisori, colet poştal, mandat poştal etc.); 1.5. taxe finale: remuneraţie datoratã administraţiei poştale de destinaţie de cãtre administraţia poştalã expeditoare drept compensaţie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori primite în ţara de destinaţie; 1.6. taxe de tranzit: remuneraţie pentru prestaţiile efectuate de cãtre un organism transportator al ţãrii tranzitate (administraţie poştalã, alt serviciu sau combinarea celor douã) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian al depeşelor; 1.7. cota-parte teritorialã de sosire: remuneraţie datoratã administraţiei poştale de destinaţie de cãtre administraţia poştalã expeditoare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a unui colet poştal în ţara de destinaţie; 1.8. cota-parte teritorialã de tranzit: remuneraţie datoratã pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator în ţara tranzitatã (administraţie poştalã, un alt serviciu sau combinarea celor douã) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet poştal pe teritoriul sãu; 1.9. cota-parte maritimã: remuneraţie datoratã pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator (administraţie poştalã, alt serviciu sau combinarea celor douã) care participã la transportul maritim al unui colet poştal. ART. 2 Desemnarea entitãţii sau entitãţilor responsabile de îndeplinirea obligaţiilor ce rezultã din aderarea la Convenţie 1. Ţãrile membre notificã Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organismului guvernamental însãrcinat sã supervizeze activitatea poştalã. În plus, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, ţãrile membre vor comunica Biroului Internaţional numele şi adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnaţi sã asigure exploatarea serviciilor poştale şi sã îndeplineascã pe teritoriul sau pe teritoriile lor obligaţiile rezultate din actele Uniunii. Între douã congrese, orice modificare referitoare la organismele guvernamentale şi la operatorii desemnaţi oficial trebuie sã fie notificatã Biroului Internaţional cât mai repede posibil. ART. 3 Serviciul poştal universal 1. Pentru a întãri conceptul de unicitate a teritoriului poştal al Uniunii, statele membre vegheazã ca toţi utilizatorii/clienţii sã se bucure de dreptul la un serviciu poştal universal care corespunde unei oferte de servicii poştale de bazã de calitate, furnizate în mod permanent în orice punct de pe teritoriul lor, la tarife accesibile. 2. În acest scop, statele membre stabilesc, în cadrul legislaţiei lor poştale naţionale sau prin alte mijloace obişnuite, dimensiunea serviciilor poştale corespunzãtoare, precum şi condiţiile de calitate şi tarife accesibile, ţinând seama în acelaşi timp de nevoile populaţiei şi de condiţiile lor naţionale. 3. Statele membre vegheazã ca oferta de servicii poştale şi normele de calitate sã fie respectate de cãtre operatorii însãrcinaţi sã asigure serviciul poştal universal. 4. Statele membre vegheazã ca furnizarea serviciului poştal universal sã fie asiguratã într-o manierã viabilã, garantându-se astfel continuitatea lui. ART. 4 Libertatea de tranzit 1. Principiul libertãţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei. El antreneazã obligaţia, pentru fiecare administraţie poştalã, de a îndruma mereu, pe cãile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizeazã pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de cãtre o altã administraţie poştalã. Acest principiu se aplicã, de asemenea, trimiterilor sau depeşelor îndrumate greşit. 2. Statele membre care nu participã la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea sã nu admitã aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cãrţile poştale şi cecograme. Aceasta se aplicã, de asemenea, imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor mici şi sacilor M al cãror conţinut nu îndeplineşte dispoziţiile legale care reglementeazã condiţiile publicãrii lor sau circulaţiei lor în ţara traversatã. 3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de îndrumat pe cãi terestre şi maritime este limitatã în cadrul teritoriului ţãrilor care participã la acest serviciu. 4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantatã pe întreg teritoriul Uniunii. Totuşi, statele membre care nu participã la serviciul de colete poştale nu pot fi obligate sã asigure îndrumarea, pe cale de suprafaţã, a coletelor-avion. 5. Dacã un stat membru nu respectã dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte state membre au dreptul sã suprime serviciul poştal cu aceastã ţarã. ART. 5 Apartenenţa trimiterilor poştale. Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei. Reexpedierea. Returnarea cãtre expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite 1. Orice trimitere poştalã aparţine expeditorului atâta timp cât nu a fost distribuitã celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinutã prin aplicarea legislaţiei ţãrii de origine sau destinaţie şi, în cazul aplicãrii art. 15.2.1.1 sau 15.3, în conformitate cu legislaţia ţãrii de tranzit. 2. Expeditorul unei trimiteri poştale poate sã o retragã din serviciu sau poate sã modifice ori sã corecteze adresa. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevãzute în regulamente. 3. Statele membre vor asigura redirecţionarea trimiterilor poştale, în cazul în care adresa destinatarului s-a schimbat, şi returnarea cãtre expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevãzute în regulamente. ART. 6 Taxe 1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale şi serviciile speciale sunt fixate de cãtre administraţiile poştale, în conformitate cu principiile enunţate în Convenţie şi în regulamente. Ele trebuie, în principiu, sã fie corelate cu costurile aferente furnizãrii acestor servicii. 2. Administraţia de origine fixeazã taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori şi a coletelor poştale. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, dacã acest serviciu de distribuire este organizat în ţara de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba. 3. Taxele aplicate, inclusiv cele menţionate cu titlu indicativ în acte, trebuie sã fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regimul intern care prezintã aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, timp de îndrumare etc.). 4. Administraţiile poştale sunt autorizate sã depãşeascã toate taxele indicative care figureazã în acte. 5. Peste limita minimã a taxelor fixate în paragraful 3, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor internã, pentru trimiterile din categoria poştei de scrisori şi pentru coletele poştale depuse în ţara lor. Au mai ales posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au un trafic poştal important. 6. Este interzis sã se perceapã de la clienţi taxe poştale indiferent de ce naturã, altele decât cele care sunt prevãzute în acte. 7. În afara cazurilor prevãzute în acte, fiecare administraţie poştalã pãstreazã taxele pe care le-a perceput. ART. 7 Scutirea de taxe poştale 1. Principiu 1.1. Cazurile de scutire de taxe poştale, ca scutire de la plata francãrii, sunt prevãzute în mod expres de cãtre Convenţie. Cu toate acestea, regulamentele pot fixa dispoziţii care sã prevadã atât scutirea de la plata francãrii, cât şi scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale şi a cotelor-pãrţi de sosire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale, referitoare la serviciul poştal, trimise de cãtre administraţiile poştale şi uniunile restrânse. În plus, trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale expediate de cãtre Biroul Internaţional al UPU cu destinaţia cãtre uniunile restrânse şi administraţiile poştale sunt considerate ca trimiteri referitoare la serviciul poştal şi sunt scutite de toate taxele poştale. Totuşi, administraţia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene pentru aceste ultime trimiteri. 2. Prizonieri de rãzboi şi internaţii civili 2.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de rãzboi sau expediate de cãtre aceştia, fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Acordului privind serviciile de platã ale poştei. Beligeranţii primiţi şi internaţii într-o ţarã neutrã sunt asimilaţi prizonierilor de rãzboi propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente. 2.2. Dispoziţiile prevãzute la pct. 2.1 se aplicã şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale provenind din alte ţãri, adresate persoanelor civile internate prevãzute de Convenţia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de rãzboi sau expediate de cãtre ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de platã ale poştei. 2.3. Birourile menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de platã ale poştei beneficiazã şi de scutire de taxe poştale pentru trimiterile poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale în ceea ce priveşte persoanele vizate la paragrafele 2.1 şi 2.2, pe care le expediazã sau le primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari. 2.4. Coletele sunt admise cu scutire de taxe poştale pânã la greutatea de 5 kg. Limita de greutate este extinsã la 10 kg pentru timiterile al cãror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui lagãr sau oamenilor sãi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor. 2.5. În cadrul reglãrii conturilor dintre administraţiile poştale, coletele de serviciu şi coletele pentru prizonierii de rãzboi şi internaţii civil nu determinã alocarea vreunei cotepãrţi, excepţie fãcând taxele de transport aplicabile coletelor-avion. 3. Cecograme 3.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene. ART. 8 Timbre poştale 1. Termenul "timbru poştal" este protejat în virtutea prezentei Convenţii şi este rezervat exclusiv timbrelor ce îndeplinesc condiţiile acestui articol şi ale regulamentelor. 2. Timbrul poştal: 2.1. este emis exclusiv de cãtre o autoritate emitentã competentã, în conformitate cu actele UPU; emiterea de timbre poştale include şi punerea lor în circulaţie; 2.2. este un atribut al suveranitãţii şi constituie: 2.2.1. o dovadã a plãţii francãrii corespunzãtoare valorii sale intrinseci, atunci când el este aplicat pe o trimitere poştalã conform actelor Uniunii; 2.2.2. o sursã de venituri suplimentare pentru administraţiile poştale, ca obiect filatelic; 2.3. trebuie pus în circulaţie pe teritoriul de origine al administraţiei poştale emitente pentru o utilizare în scopul francãrii poştale sau în scop filatelic. 3. Ca atribut al suveranitãţii, timbrul poştal poate conţine: 3.1. numele ţãrii membre sau teritoriului de care aparţine administraţia poştalã emitentã, în caractere latine; 3.1.1. facultativ, stema oficialã a ţãrii membre de care aparţine administraţia poştalã emitentã; 3.1.2. în principiu, valoarea sa facialã în caractere latine sau în cifre arabe; 3.1.3. facultativ, cuvântul "Poştã" în caractere latine sau altele. 4. Stemele de stat, semnele oficiale de control şi emblemele organizaţiilor interguvernamentale care figureazã pe timbrele poştale sunt protejate conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietãţii intelectuale. 5. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie: 5.1. sã fie în conformitate şi în spiritul preambulului Constituţiei UPU şi a deciziilor luate de cãtre organele Uniunii; 5.2. sã fie în strânsã legãturã cu identitatea culturalã a ţãrii administraţiei poştale emitente sau sã contribuie la promovarea culturii ori la menţinerea pãcii; 5.3. sã aibã, în cazul comemorãrii personalitãţilor sau evenimentelor strãine în ţara ori pe teritoriul administraţiei poştale emitente, o legãturã directã cu respectiva ţarã sau teritoriu; 5.4. sã fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o personalitate ori o ţarã; 5.5. sã aibã o semnificaţie majorã pentru ţara de care aparţine administraţia poştalã emitentã sau pentru aceasta din urmã. 6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectualã timbrul poştal poate conţine: 6.1. indicaţia dreptului administraţiei poştale emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, de exemplu: 6.1.1. drepturile de autor, prin aplicarea siglei de drepturi de autor,[sigla], indicarea proprietarului drepturilor de autor şi menţionarea anului de emitere; 6.1.2. marca înregistratã pe teritoriul ţãrii membre de care aparţine administraţia poştalã emitentã, prin aplicarea siglei de înregistrare a mãrcii [sigla marcii] dupã numele mãrcii; 6.2. numele artistului; 6.3. numele tipografului. 7. Mãrcile francãrii poştale, amprentele maşinilor de francare şi amprentele preselor de tipografie sau a altor procedee tipografice ori de timbrare conforme cu actele UPU nu pot fi utilizate decât cu autorizaţia administraţiei poştale. ART. 9 Securitate poştalã 1. Statele membre adoptã şi pun în aplicare o strategie de acţiune în domeniul securitãţii, la toate nivelurile exploatãrii poştale, pentru a pãstra şi a creşte încrederea publicului în serviciile poştale şi în interesul tuturor agenţilor implicaţi. O astfel de strategie va trebui sã implice schimbul de informaţii referitoare la menţinerea siguranţei şi securitãţii transportului şi tranzitului depeşelor între statele membre. ART. 10 Mediu Statele membre trebuie sã adopte şi sã punã în practicã o strategie de mediu dinamicã la toate nivelurile de exploatare poştalã şi sã promoveze sensibilizarea faţã de problemele de mediu în cadrul serviciilor poştale. ART. 11 Infracţiuni 1. Trimiteri poştale 1.1. Statele membre se angajeazã sã ia toate mãsurile necesare pentru a preveni actele de mai jos şi pentru a-i urmãri şi a-i pedepsi pe autorii lor: 1.1.1. introducerea în trimiterile poştale de stupefiante, substanţe psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile ori alte substanţe periculoase, neautorizate în mod expres de Convenţie; 1.1.2. introducerea în trimiterile poştale de obiecte cu caracter pedofil sau pornografic reprezentând copii. 2. Francarea în general şi modalitãţile de francare în particular 2.1. Statele membre se angajeazã sã ia toate mãsurile necesare pentru a preveni, reprima şi pedepsi infracţiunile referitoare la modurile de francare prevãzute în prezenta Convenţie, respectiva: 2.1.1. timbrele poştale, în circulaţie sau retrase din circulaţie; 2.1.2. mãrcile de francare; 2.1.3. amprentele maşinilor de francare sau preselor de tipografie; 2.1.4. cupoanele-rãspuns internaţionale. 2.2. În scopurile prezentei Convenţii, prin infracţiune referitoare la mijloacele de francare se înţelege unul dintre actele de mai jos, comis cu intenţia de a obţine un câştig ilegal pentru autorul actului sau pentru o terţã persoanã. Trebuie pedepsite: 2.2.1. falsificarea, imitarea ori contrafacerea mijloacelor de francare sau orice alt act ilicit ori care constituie un delict legat de fabricarea lor neautorizatã; 2.2.2. utilizarea, punerea în circulaţie, comercializarea, distribuirea, difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate ori contrafãcute; 2.2.3. utilizarea sau punerea în circulaţie în scopuri poştale de mijloace de francare deja utilizate; 2.2.4. tentativele care vizeazã comiterea uneia dintre infracţiunile prezentate mai sus. 3. Reciprocitate 3.1. În ceea ce priveşte sancţiunile, nici o distincţie nu va fi fãcutã între actele prevãzute la paragraful 2, fie cã este vorba despre mijloace de francare naţionale sau strãine; aceastã dispoziţie nu poate fi supusã nici unei condiţii de reciprocitate legale sau convenţionale.
PARTEA a II-a Reguli aplicabile poştei de scrisori şi coletelor poştale
CAP. I Oferta de servicii
ART. 12 Servicii de bazã 1. Statele membre asigurã admiterea, prelucrarea, tansportul şi distribuirea trimiterilor poştei de scrisori. 2. Trimiterile poştei de scrisori cuprind: 2.1. trimiteri prioritare şi nonprioritare, pânã la 2 kg; 2.2. scrisori, cãrţi poştale, imprimate şi pachete mici, pânã la 2 kg; 2.3. cecograme, pânã la 7 kg; 2.4. saci speciali conţinând ziare, periodice, cãrţi şi documente tipãrite similar, pe adresa aceluiaşi destinatar şi aceleiaşi destinaţii, denumiţi "saci M", pânã la 30 kg. 3. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate în funcţie de rapiditatea prelucrãrii lor sau în funcţie de conţinutul lor, conform Regulamentului poştei de scrisori. 4. Limite de greutate superioare celor indicate în paragraful 2 se aplicã facultativ anumitor categorii de trimiteri ale poştei de scrisori, în condiţiile specificate de Regulamentul poştei de scrisori. 5. Statele membre asigurã şi admiterea, prelucrarea, transportul şi distribuţia coletelor poştale pânã la 20 kg, fie conform dispoziţiilor Convenţiei, fie, în cazul coletelor pe care le expediazã, şi dupã un acord bilateral, utilizând orice alt mijloc mai avantajos pentru clientul lor. 6. Limite de greutate superioarã a 20 kg se aplicã facultativ anumitor categorii de colete poştale, în condiţiile specificate de Regulamentul privind coletele poştale. 7. Orice stat ale cãrui administraţii poştale nu oferã serviciul de transport de colete are libertatea sã execute clauzele Convenţiei utilizând întreprinderile de transport. În acelaşi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care sunt destinate localitãţilor deservite de aceste întreprinderi. 8. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute în paragraful 5, ţãrile care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu fãceau parte din Acordul cu privire la coletele poştale nu sunt obligate sã asigure serviciul de colete poştale. ART. 13 Servicii suplimentare 1. Statele membre asigurã urmãtoarele servicii suplimentare obligatorii: 1.1. serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion şi trimiterile prioritare pe care le expediazã în cadrul poştei de scrisori; 1.2. serviciu de recomandare pentru trimiterile poştei de scrisori nonprioritare şi de suprafaţã cãtre destinaţii pentru care nu este prevãzut nici un serviciu prioritar sau de curier-avion; 1.3. serviciu de recomandare pentru toate trimiterile poştei de scrisori care sosesc. 2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru trimiterile nonprioritare şi de suprafaţã ale poştei de scrisori pentru destinaţii pentru care un serviciu prioritar sau de curierat par avion este asigurat este facultativã. 3. Statele membre pot asigura urmãtoarele servicii suplimentare facultative în cadrul relaţiilor dintre acele administraţii care au convenit sã asigure aceste servicii: 3.1. serviciul de trimiteri cu valoare declaratã pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete; 3.2. serviciul de trimiteri cu predare garantatã pentru trimiterile poştei de scrisori; 3.3. serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete; 3.4. serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete; 3.5. serviciul de predare la destinatar pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate, cu predare garantatã sau cu valoare declaratã; 3.6. serviciul de trimiteri scutite de taxe şi drepturi pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete; 3.7. serviciul de colete fragile şi colete voluminoase; 3.8. serviciul din lotul "de depunere" pentru trimiterile grupate de la un singur expeditor, destinate strãinãtãţii. 4. Urmãtoarele trei servicii suplimentare au şi aspecte obligatorii şi facultative: 4.1. serviciul de corespondenţã comercialã - rãspuns internaţional (C.C.R.I.), care este, în special, facultativ; dar toate administraţiile sunt obligate a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI; 4.2. serviciul de cupoane-rãspuns internaţionale; aceste cupoane pot fi schimbate în orice stat membru, dar vânzarea lor este facultativã; 4.3. confirmarea de primire pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate sau cu livrare atestatã, pentru colete şi trimiterile cu valoare declaratã; toate administraţiile poştale acceptã confirmãrile de primire pentru trimiterile care sosesc; totuşi, prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacã este facultativã. 5. Aceste servicii şi taxele corespunzãtoare sunt descrise în regulamente. 6. Dacã elementele de serviciu indicate mai jos fac obiectul unor taxe speciale în regim intern, administraţiile poştale sunt autorizate sã perceapã aceleaşi taxe pentru trimiterile internaţionale, în condiţiile descrise în cadrul regulamentelor: 6.1. distribuirea pachetelor mici cântãrind peste 500 g; 6.2. depunerea de trimiteri ale poştei de scrisori dupã ultima limitã de orã; 6.3. depunerea de trimiteri în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor; 6.4. colectarea la domiciliul expeditorului; 6.5. retragerea unei trimiteri a poştei de scrisori în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor; 6.6. post restant; 6.7. magazinajul trimiterilor poştei de scrisori cântãrind mai mult de 500 g şi al coletelor poştale; 6.8. livrarea coletelor ca rãspuns la avizul de sosire; 6.9. asigurarea împotriva riscurilor de forţã majorã. ART. 14 Curier electronic, EMS, logisticã integratã şi noi servicii 1. Administraţiile poştale pot conveni între ele sã participe la urmãtoarele servicii, care sunt descrise în regulamente: 1.1. curier electronic, care este un serviciu ce implicã transmiterea electronicã a mesajelor; 1.2. EMS, care este un serviciu poştal expres destinat documentelor şi mãrfurilor şi care constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice; administraţiile poştale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale; 1.3. serviciul de logisticã integratã, care rãspunde pe deplin nevoilor clienţilor în materie de logisticã şi cuprinde etapele care preced şi care urmeazã transmiterii fizice de mãrfuri şi documente; 1.4. marca poştalã electronicã, care atestã în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o formã datã, la un moment dat, şi la care au luat parte una sau mai multe pãrţi. 2. Administraţiile poştale pot, de comun acord, sã creeze un serviciu nou, care nu este prevãzut în mod expres în actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt stabilite de cãtre fiecare administraţie interesatã, ţinând seama de cheltuielile de exploatare a serviciului. ART. 15 Trimiteri neadmise. Interdicţii 1. Dispoziţii generale 1.1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin Convenţie şi regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intenţia de neplatã integralã a sumelor datorate. 1.2. Excepţiile de la interdicţiile anunţate de prezentul articol sunt prevãzute în regulamente. 1.3. Toate administraţiile poştale au posibilitatea extinderii interdicţiilor enunţate în prezentul articol, care pot fi aplicate imediat dupã includerea lor în culegerea de acte corespunzãtoare. 2. Interdicţii care vizeazã toate categoriile de trimiteri 2.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisã în toate categoriile de trimiteri: 2.1.1. stupefiantele şi substanţe psihotrope; 2.1.2. obiectele obscene sau imorale; 2.1.3. obiectele al cãror import sau circulaţie este interzisã în ţara de destinaţie; 2.1.4. obiectele care, prin natura lor sau a ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru agenţi ori marele public, pot pãta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul poştal ori bunurile care aparţin terţilor; 2.1.5. documentele ce au caracter de corespondenţã actualã şi personalã schimbate între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia. 3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase 3.1. Introducerea de materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase, precum şi de materiale radioactive este interzisã în toate categoriile de trimiteri. 3.2. În mod excepţional, urmãtoarele substanţe şi materiale sunt admise: 3.2.1. materialele radioactive expediate în trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale menţionate la art. 16.1; 3.2.2. substanţele biologice expediate în trimiterile poştei de scrisori menţionate la art. 16.2. 4. Animale vii 4.1. Introducerea de animale vii este interzisã în toate categoriile de trimiteri. 4.2. În mod excepţional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decât trimiterile cu valoare declaratã: 4.2.1. albinele, lipitorile şi viermii de mãtase; 4.2.2. paraziţii şi distrugãtorii de insecte nocive, destinaţi controlului acestor insecte şi schimbului dintre instituţiile oficial recunoscute; 4.2.3. muştele din familia Drosophilidae utilizate pentru cercetarea biomedicalã şi schimbate între instituţii recunoscute oficial. 4.3. În mod excepţional, urmãtoarele animale vor fi admise în colete: 4.3.1. animalele vii al cãror transport prin poştã este autorizat prin regulamentele poştale ale ţãrilor interesate. 5. Introducerea corespondenţei în colete: 5.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisã în coletele poştale: 5.1.1. documentele ce au caracter de corespondenţã actualã şi personalã; 5.1.2. corespondenţa de orice naturã schimbatã între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia. 6. Monede, cecuri de bancã şi alte obiecte de valoare 6.1. Este interzisã introducerea de monede, cecuri de bancã, bancnote sau valori la purtãtor, cecuri de cãlãtorie, platinã, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase; 6.1.1. în trimiterile poştei de scrisori fãrã valoare declaratã; 6.1.1.1. totuşi, dacã legislaţia internã a ţãrii de origine şi de destinaţie permite, aceste obiecte pot fi expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate; 6.1.2. în coletele fãrã valoare declaratã, cu excepţia cazului în care legislaţia internã a ţãrilor de origine şi de destinaţie permite; 6.1.3. în coletele fãrã valoare declaratã schimbate între douã ţãri care admit declaraţia de valoare; 6.1.3.1. în plus, fiecare administraţie are dreptul sã interzicã introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fãrã valoare declaratã, care provin din sau au ca destinaţie teritoriul sãu ori sunt transmise în tranzit prin teritoriul sãu; ea poate limita valoarea realã a acestor trimiteri. 7. Imprimate şi cecograme 7.1. Imprimatele şi cecogramele: 7.1.1. nu pot purta nici o adnotaţie şi nici sã conţinã vreun element de corespondenţã; 7.1.2. nu pot conţine nici un timbru poştal, nici o formulã de francare, obliterate sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând cazul în care trimiterea include o carte poştalã, un plic sau o bandã prefrancatã pentru returul sãu şi pe care este imprimatã adresa expeditorului trimiterii sau a agentului sãu în ţara de depunere ori de destinaţie a trimiterii originale. 8. Prelucrarea trimiterilor admise din greşealã 8.1. Prelucrarea trimiterilor admise din greşealã este prevãzutã în regulamente. Totuşi, trimiterile care conţin obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1, 2.1.2 şi 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. Dacã obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1 şi 3.1 sunt descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmã vor fi prelucrate în concordanţã cu legislaţia naţionalã a ţãrii de tranzit. ART. 16 Materiale radioactive şi materiale biologice admise 1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile poştei de scrisori şi în coletele poştale în cadrul relaţiilor dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord cu admiterea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în urmãtoarele condiţii: 1.1. materialele radiactive sunt condiţionate şi ambalate în conformitate cu dispoziţiile respective din regulamente; 1.2. atunci când sunt expediate în trimiterile poştei de scrisori, ele sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori şi de recomandare; 1.3. materialele radioactive conţinute în trimiterile poştei de scrisori sau în coletele poştale tebuie sã fie îndrumate pe calea cea mai rapidã, în mod normal pe cale aerianã, sub rezerva achitãrii suprataxelor aeriene corespunzãtoare; 1.4.1. materialele radioactive nu pot fi depuse decât de expeditori autorizaţi corespunzãtor. 2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile poştei de scrisori în urmãtoarele condiţii: 2.1. materialele biologice perisabile, substanţele infecţioase şi gazul carbonic solid (zãpada carbonicã), atunci când este folosit pentru îngheţarea substanţelor infecţioase, nu pot fi trimise prin curierat decât în cadrul schimburilor dintre laboratoarele calificate, oficial recunoscute. Aceste mãrfuri periculoase pot fi acceptate prin curier în vederea trimiterii lor par avion, cu condiţia ca legislaţia naţionalã, instrucţiunile tehnice în vigoare ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale (OACI) şi reglementãrile IATA cu privire la mãrfurile periculoase sã permitã acest lucru; 2.2. materialele biologice perisabile şi substanţele infecţioase condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din Regulament sunt supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare şi de recomandare. Este permisã supunerea la tratamentul poştal a acestor trimiteri, cu achitarea unei suprataxe; 2.3. admiterea de materiale biologice perisabile şi de substanţe infecţioase este limitatã la statele membre ale cãror administraţii poştale s-au declarat de acord sã accepte aceste trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens; 2.4. aceste substanţe sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidã, în mod normal pe cale aerianã, sub rezerva achitãrii suprataxelor aeriene corespunzãtoare şi beneficiind de prioritate la distribuire. ART. 17 Reclamaţii 1. Fiecare administraţie poştalã este obligatã sã accepte reclamaţiile referitoare la o trimitere depusã în serviciul sãu sau în cadrul unei alte administraţii poştale, cu condiţia ca aceste reclamaţii sã fie prezentate într-un interval de 6 luni începând cu ziua a doua de la data de depunere a trimiterii. Perioada de 6 luni priveşte relaţiile dintre reclamanţi şi administraţiile poştale şi nu include transmiterea reclamaţiilor între administraţiile poştale. 1.1. Totuşi, acceptarea reclamaţiilor privind neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple nu este obligatorie. Astfel, administraţiile poştale care acceptã reclamaţii referitoare la neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetãrilor privind serviciul de rebuturi. 2. Reclamaţiile sunt admise în condiţiile prevãzute de regulamente. 3. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuitã. Totuşi, cheltuielile suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt, în principiu, în sarcina solicitantului. ART. 18 Control vamal. Drepturi vamale şi alte drepturi 1. Administraţia poştalã a ţãrii de origine şi cea a ţãrii de destinaţie sunt autorizate sã supunã trimiterile controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţãri. 2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse, cu titlu poştal, unei taxe de prezentare la vamã a cãrei valoare indicativã este fixatã prin regulamente. Aceastã taxã nu este perceputã decât cu titlul de prezentare la vamã şi de vãmuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricãrui alt drept de aceeaşi naturã. 3. Administraţiile poştale care au obţinut autorizaţia de a efectua vãmuirea în numele clienţilor lor sunt autorizate sã perceapã de la aceştia o taxã bazatã pe costurile reale ale operaţiei. 4. Administraţiile poştale sunt autorizate sã perceapã de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, dupã caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi. ART. 19 Schimbul de depeşe închise cu unitãţile militare 1. Depeşele închise ale poştei de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene ale altor ţãri: 1.1. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii unitãţilor militare puse la dispoziţie Organizaţiei Naţiunilor Unite; 1.2. între comandanţii acestor unitãţi militare; 1.3. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de rãzboi sau de avioane militare ale aceleiaşi ţãri, staţionate în strãinãtate; 1.4. între comandanţii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de rãzboi ori de avioane militare ale aceleiaşi ţãri. 2. Trimiterile poştei de scrisori cuprinse în depeşele vizate la paragraful 1 trebuie sã fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unitãţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor de vapoare ori avioane de destinaţie sau expeditori ai depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform propriei reglementãri, de cãtre administraţia poştalã a ţãrii care a pus la dispoziţie unitatea militarã sau cãreia îi aparţin navele ori avioanele. 3. Cu excepţia unei înţelegeri speciale, administraţia poştalã a ţãrii care a pus la dispoziţie unitatea militarã sau cãreia îi aparţin vapoarele de rãzboi ori avioanele militare este datoare, faţã de administraţiile implicate, pentru taxele de tranzit al depeşelor, taxele terminale şi taxele de tansport aerian. ART. 20 Norme şi obiective în materie de calitate a serviciului 1. Administraţiile trebuie sã fixeze şi sã publice normele şi obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor poştei de scrisori şi coletelor sosite. 2. Aceste norme şi obiective, mãrite cu timpul cerut în mod normal pentru vãmuire, nu trebuie sã fie mai puţin favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor intern. 3. Administraţiile de origine trebuie, de asemenea, sã fixeze şi sã publice normele în totalitate pentru trimiterile prioritare şi trimiterile par avion ale poştei de scrisori, precum şi pentru coletele şi coletele economice/de suprafaţã. 4. Administraţiile poştale evalueazã aplicarea normelor privind calitatea serviciului.
CAP. 2 Responsabilitate
ART. 21 Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despãgubiri 1. Generalitãţi 1.1. În afara cazurilor prevãzute la art. 22, administraţiile poştale rãspund pentru: 1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate, a coletelor simple şi a trimiterilor cu valoare declaratã; 1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestatã; 1.1.3. returnarea unui colet al cãrui motiv de nedistribuire nu a fost precizat; 1.2. administraţiile poştale nu îşi asumã responsabilitatea dacã este vorba de alte trimiteri decât cele menţionate la paragrafele 1.1.1. şi 1.1.2; 1.3. în toate cazurile ce nu au fost prevãzute de prezenta convenţie, administraţiile poştale nu îşi asumã responsabilitatea. 1.4. Atunci când pierderea sau avaria totalã a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declaratã ce rezultã dintr-un caz de forţã majorã care nu permite despãgubiri, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare. 1.5. Sumele de despãgubire ce trebuie plãtite nu pot fi superioare sumelor menţionate în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale. 1.6. În caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despãgubirii ce trebuie plãtitã. 1.7. Toate dispoziţiile legate de responsabilitatea administraţiilor poştale sunt stricte, obligatorii şi complete. Administraţiile poştale nu îşi asumã în nici un caz responsabilitatea - chiar în caz de greşealã gravã (de eroare gravã) - în afara limitelor stabilite în cadrul Convenţiei şi a regulamentelor. 2. Trimiteri recomandate 2.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avariere totalã a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despãgubire stabilitã prin Regulamentul poştei de scrisori. Dacã expeditorul reclamã o sumã inferioarã celei fixate prin Regulamentul poştei de scrisori, administraţiile au posibilitatea de a plãti aceastã sumã mai micã şi de a fi rambursate pe aceastã bazã de cãtre celelalte administraţii eventual implicate. 2.2. În caz de spoliere parţialã sau de avariere parţialã a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despãgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei. 3. Trimiteri cu predare atestatã 3.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unei trimiteri cu predare atestatã, expeditorul are dreptul numai la restituirea taxelor achitate. 4. Colete simple 4.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despãgubire fixatã prin Regulamentul privind coletele poştale. Dacã expeditorul reclamã o sumã inferioarã celei fixate în Regulamentul privind coletele poştale, administraţiile poştale au posibilitatea de a plãti aceastã sumã mai micã şi de a fi rambursate pe aceastã bazã de cãtre celelalte administraţii eventual implicate. 4.2. În caz de spoliere parţialã sau de avarie parţialã a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despãgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei. 4.3. Administraţiile poştale pot conveni sã aplice în relaţiile lor reciproce valoarea per colet fixatã prin Regulamentul privind coletele poştale, fãrã sã ia în considerare greutatea coletului. 5. Trimiteri cu valoare declaratã 5.1. În caz de pierdere, de spoliere totalã sau de avarie totalã a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul are dreptul la o despãgubire ce corespunde, în principiu, sumei în DST, a valorii declarate. 5.2. În caz de spoliere parţialã sau de avarie parţialã a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul are dreptul la o despãgubire ce corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avarierii. Ea nu poate totuşi în nici un caz sã depãşeascã suma în DST a valorii declarate. 6. În cazurile vizate de paragrafele 4 şi 5, despãgubirea este calculatã în funcţie de preţul curent, convertit în DST, al obiectelor sau mãrfurilor de aceeaşi naturã, în momentul şi în locul în care trimiterea a fost acceptatã pentru transport. În absenţa preţului curent, despãgubirea este calculatã în funcţie de valoarea normalã a obiectelor sau mãrfurilor evaluate pe aceeaşi bazã. 7. Când o despãgubire este datoratã pentru pierderea, spolierea totalã sau avarierea totalã a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu ori a unei trimiteri cu valoare declaratã, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi drepturilor achitate, cu excepţia taxei de recomandare ori de asigurare. La fel se procedeazã şi pentru trimiterile recomandate, coletele simple sau trimiterile cu valoare declaratã refuzate de cãtre destinatari din cauza stãrii proaste, dacã acest fapt este imputabil serviciului poştal şi angajeazã responsabilitatea acestuia. 8. Prin derogare de la dispoziţiile prevãzute la paragrafele 2, 4 şi 5, destinatarul are dreptul la o despãgubire dupã ce a primit o trimitere recomandatã, un colet simplu sau o trimitere cu valoare declaratã, spoliat ori avariat. 9. Administraţia poştalã de origine are posibilitatea de a plãti expeditorilor din ţara sa despãgubirile prevãzute de legislaţia sa internã pentru trimiterile recomandate şi coletele fãrã valoare declaratã, cu condiţia ca ele sã nu fie inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1. Se aplicã aceleaşi prevederi şi în cazul administraţiei poştale de destinaţie, atunci când despãgubirea este plãtitã destinatarului. Sumele fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1 rãmân totuşi aplicabile: 9.1. în caz de recurs împotriva administraţiei responsabile; 9.2. dacã expeditorul renunţã la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers. 10. Nici o rezervã privind plata despãgubirilor cãtre administraţiile poştale, cu excepţia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilã acestui articol. ART. 22 Cazuri de neangajare a rãspunderii administraţiilor poştale 1. Administraţiile poştale înceteazã sã fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestatã, coletele şi trimiterile cu valoare declaratã cãrora le-a fãcut livrarea în condiţiile prevãzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeaşi naturã. Responsabilitatea este totuşi menţinutã: 1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constatã fie înainte de livrare, fie în timpul livrãrii trimiterii; 1.2. atunci când, dacã reglementãrile interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacã este cazul unui retur la origine, formuleazã rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate; 1.3. atunci când, dacã reglementãrile interne o permit, trimiterea recomandatã a fost distribuitã într-o cutie poştalã şi când destinatarul reclamã cã nu a primit-o; 1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declaratã, în ciuda predãrii fãcute în mod reglementar, declarã fãrã întârziere administraţiei care i-a livrat trimiterea cã a constatat o pagubã; el trebuie sã aducã dovada cã spolierea sau avarierea nu s-a produs dupã livrarea trimiterii; termenul şfãrã întârziereş este interpretat conform legislaţiei naţionale. 2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile: 2.1. în caz de forţã majorã, sub rezerva art. 13.6.9; 2.2. când proba responsabilitãţii lor nefiind administratã altfel, ele nu pot sã îşi dea seama de trimiteri, ca urmare a distrugerii documenelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţã majorã; 2.3. când paguba a fost cauzatã din greşeala sau neglijenţa expeditorului ori provine de la natura conţinutului; 2.4. când este vorba de trimiteri care intrã sub incidenţa interdicţiilor prevãzute la art. 15; 2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţãrii de destinaţie, conform notificãrii administraţiei acestei ţãri; 2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declaratã care fac obiectul unei declarãri frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea realã a conţinutului; 2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de 6 luni începând cu ziua a doua dupã depunerea trimiterii; 2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de rãzboi şi ale internaţilor civili; 2.9. când se bãnuieşte cã expeditorul a acţionat cu intenţii frauduloase în scopul de a primi o despãgubire. 3. Administraţiile poştale nu îşi asumã nici o rãspundere cu privire la declaraţiile vamale, indiferent sub ce formã ar fi fãcute, şi de deciziile luate de serviciile vamale cu ocazia verificãrii trimiterilor supuse controlului vamal. ART. 23 Responsabilitatea expeditorului 1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru prejudiciile corporale suportate de agenţii poştali şi pentru toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale, precum şi echipamentului poştal ca urmare a expedierii de obiecte neadmise în cadrul transportului sau al nerespectãrii condiţiilor de admitere. 2. În caz de pagube cauzate altor trimiteri poştale, expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale pentru fiecare trimitere avariatã. 3. Expeditorul rãmâne responsabil chiar dacã oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere. 4. În schimb, când condiţiile de acceptare au fost respectate de cãtre expeditor, acesta nu este responsabil în mãsura în care a existat o greşealã sau neglijenţã a administraţiilor poştale sau a transportatorilor în prelucrarea trimiterilor dupã ce au fost acceptate. ART. 24 Plata despãgubirii 1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plãti despãgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile revine, dupã caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie. 2. Expeditorul are posibilitatea sã renunţe la drepturile sale de despãgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea de a renunţa la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o terţã persoanã sã primeascã despãgubirea dacã legislaţia internã permite acest lucru. ART. 25 Recuperarea eventualã a despãgubirii de la expeditor sau de la destinatar 1. Dacã, dupã plata despãgubirii, o trimitere recomandatã, un colet sau o trimitere cu valoare declaratã ori o parte a conţinutului considerat anterior ca fiind pierdut a fost regãsit, expeditorul sau, dupã caz, destinatarul este avizat cã trimiterea este ţinutã la dispoziţia sa o perioadã de 3 luni, contra rambursãrii valorii despãgubirii plãtite. În acelaşi timp este întrebat cui trebuie sã fie predatã trimiterea. În caz de refuz sau în lipsa rãspunsului în termenul prevãzut, acelaşi demers este efectuat pe lângã destinatar sau expeditor, dupã caz, acordându-i aceeaşi perioadã de rãspuns. 2. Dacã expeditorul şi destinatarul renunţã sã preia trimiterea sau nu rãspund în limitele de timp fixate în paragraful 1, aceasta devine proprietatea administraţiei sau, dacã este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba. 3. În caz de descoperire ulterioarã a unei trimiteri cu valoare declaratã, al cãrei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioarã în raport cu suma despãgubirii plãtite, expeditorul sau destinatarul, dupã caz, trebuie sã ramburseze suma acestei despãgubiri contra preluãrii trimiterii, fãrã prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasã a valorii. ART. 26 Reciprocitate aplicabilã rezervelor privind responsabilitatea 1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 22-25, orice stat membru care îşi rezervã dreptul de-a nu plãti despãgubiri cu titlu de responsabilitate nu are drept la o despãgubire de aceastã naturã de la alt stat membru care acceptã sã îşi asume responsabilitatea conform dispoziţiilor articolelor sus-menţionate.
CAP. 3 Dispoziţii particulare referitoare la poşta de scrisori
ART. 27 Depunerea în strãinãtate a trimiterilor poştei de scrisori 1. Nici un stat membru nu este obligat sã îndrume nici sã distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii rezidenţi pe teritoriul lor le depun sau fac sã fie depuse într-o ţarã strãinã, cu scopul de a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile, care sunt aplicabile acolo. 2. Dispoziţiile prevãzute la paragraful 1 se aplicã fãrã distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregãtite în ţara de rezidenţã a expeditorului şi transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţarã strãinã. 3. Administraţia de destinaţie are dreptul sã solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de depunere, plata tarifelor sale interne. Dacã nici expeditorul nici administraţia de depunere nu acceptã sã plãteascã aceste tarife într-un termen fixat de cãtre administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sã returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul sã fie rambursatã cu cheltuielile de retur, fie sã le trateze conform propriei legislaţii. 4. Nici un stat membru nu este obligat nici sã îndrume, nici sã distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au fãcut sã fie depuse în cantitate mare în altã ţarã decât cea în care sunt rezidenţi, dacã valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeşte mai micã decât cea care ar fi trebuit încasatã în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în ţara de rezidenţã a expeditorului. Administraţiile de destinaţie au dreptul de a cere administraţiei de depunere o remuneraţie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioarã valorii celei mai ridicate din urmãtoarele douã formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacã administraţia de depunere nu acceptã sã plãteascã suma reclamatã, într-un termen fixat de administraţia de destinaţie, aceasta poate fie sã returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul sã fie rambursatã pentru cheltuielile de retur, fie sã le trateze conform propriei legislaţii.
PARTEA a III-a Remuneraţie
CAP. I Dispoziţii specifice poştei de scrisori
ART. 28 Cheltuieli terminale. Dispoziţii generale 1. Sub rezerva excepţiilor prevãzute în regulamente, fiecare administraţie care primeşte de la o altã administraţie trimiteri din categoria poştei de scrisori are dreptul de a percepe de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuielile ocazionate de curierul internaţional primit. 2. Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la plata taxelor terminale, administraţiile poştale sunt clasificate ca ţãri şi teritorii din sistemul vizat sau ţãri şi teritorii îndreptãţite sã facã parte din sistemul tranzitoriu, conform listei stabilite pentru acest scop de Congres prin Rezoluţia sa C 12/2004. În dispoziţiile referitoare la cheltuielile terminale, ţãrile şi teritoriile sunt denumite 1ţãriş. 3. Dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la plata cheltuielilor terminale, constituie mãsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea unui sistem de plãţi care ţine seama de elementele proprii ale fiecãrei ţãri. 4. Accesul la regimul intern 4.1. Fiecare administraţie pune la dispoziţie celorlalte administraţii ansamblul de tarife, termeni şi condiţii pe care le oferã în regimul sãu intern, în condiţii identice, clienţilor sãi naţionali. 4.2. O administraţie expeditoare poate, în condiţii comparabile, sã solicite administraţiei de destinaţie a sistemului vizat sã beneficieze de aceleaşi condiţii pe care aceasta din urmã le-a prevãzut pentru clienţii sãi naţionali pentru trimiteri echivalente. 4.3. Administraţiile din sistemul tranzitoriu trebuie sã indice dacã ele autorizeazã accesul în condiţiile menţionate în paragraful 4.1. 4.3.1. Atunci când administraţia unei ţãri din sistemul tranzitoriu declarã cã autorizeazã accesul la condiţiile oferite în regimul sãu intern, aceastã autorizaţie se aplicã ansamblului administraţiilor Uniunii într-o manierã nediscriminatorie. 4.4. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacã condiţiile de acces la regimul sãu intern sunt îndeplinite de cãtre administraţia de origine. 5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzãtoare curierului în numãr nu trebuie sã fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de cãtre administraţia de destinaţie în virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile terminale. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacã administraţia de origine a îndeplinit sau nu condiţiile de acces. 6. Remuneraţia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performanţele de calitate ale serviciului în ţara de destinaţie. De aceea, Consiliul de Exploatare Poştalã va fi autorizat sã acorde prime la remuneraţia indicatã în art. 29 şi 30, cu scopul de a încuraja participarea la sistemul de control şi pentru a recompensa administraţiile care îşi ating obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Poştalã poate, de asemenea, sã fixeze penalitãţi în cazul unei calitãţi insuficiente, dar remuneraţia nu poate sã fie sub remuneraţia minimalã indicatã în art. 29 şi 30. 7. Orice administraţie poate renunţa total sau parţial la remuneraţia prevãzutã la paragraful 1. 8. Administraţiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, sã aplice alte sisteme de remunerare pentru reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale. ART. 29 Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile schimburilor dintre ţãrile din sistemul vizat 1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, inclusiv curierul în numãr, cu excepţia sacilor M, este stabilitã în funcţie de aplicarea taxelor per trimitere şi per kilogram, care reflectã costurile de prelucrare în ţara de destinaţie; aceste costuri trebuie sã fie în relaţie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectueazã conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori. 2. Taxele per trimitere şi per kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei scrisori prioritare de 20 g din regimul intern, dupã cum urmeazã: 2.1. pentru 2006: 62% 2.2. pentru 2007: 64% 2.3. pentru 2008: 66% 2.4. pentru 2009: 68% 3. Taxele nu vor putea depãşi: 3.1. pentru 2006: 0,226 DST per trimitere şi 1,768 DST per kilogram; 3.2. pentru 2007: 0,231 DST per trimitere şi 1,812 DST per kilogram; 3.3. pentru 2008: 0,237 DST per trimitere şi 1,858 DST per kilogram; 3.4. pentru 2009: 0,243 DST per trimitere şi 1,904 DST per kilogram. 4. Pentru perioada 2006-2009 taxele ce vor fi aplicate nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. Cu condiţia ca majorarea taxelor sã nu depãşeascã 100% din taxa unei scrisori prioritare de 20 g în regimul intern al ţãrii respective, taxele minime vor atinge urmãtoarele valori: 4.1. pentru 2006: 0,151 DST per trimitere şi 1,536 DST per kilogram; 4.2. pentru 2007: 0,154 DST per trimitere şi 1,566 DST per kilogram; 4.3. pentru 2008: 0,158 DST per trimitere şi 1,598 DST per kilogram; 4.4. pentru 2009: 0,161 DST per trimitere şi 1,630 DST per kilogram. 5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram. 5.1. Sacii M cântãrind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor finale. 6. O remuneraţie suplimentarã de 0,5 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentarã de 1 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile cu valoare declaratã. 7. Dispoziţiile prevãzute între ţãrile din sistemul vizat se aplicã oricãrei ţãri din sistemul tranzitoriu care declarã cã doreşte sã se alãture sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Poştalã poate fixa mãsurile tranzitorii în cadrul Regulamentului poştei de scrisori. 8. Nici o rezervã, cu excepţia cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilã acestui articol. ART. 30 Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile fluxului de curierat spre, de la şi între ţãrile aflate în sistemul de tranzit 1. Remuneraţia 1.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. 1.1.1. Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an, cele douã componente sunt convertite într-o taxã totalã de 3,727 DST per kilogram, pe baza unui numãr mediu mondial de 15,21 trimiteri per kilogram. 1.1.2. Pentru fluxurile superioare a 100 tone per an, taxa totalã de 3,727 DST per kilogram este aplicatã dacã nici administraţia de destinaţie, nici administraţia de origine nu cere o revizuire a taxelor pe baza numãrului real de trimiteri per kilogram pentru fluxul în cauzã. În plus, aceastã taxã se aplicã atunci când numãrul real de trimiteri per kilogram este situat între 13 şi 17. 1.1.3. Când una dintre administraţii solicitã aplicarea numãrului real de trimiteri per kilogram, calculul remuneraţiei fluxului în cauzã este efectuat conform mecanismului de revizuire prevãzut în Regulamentul poştei de scrisori. 1.1.4. Revizuirea diminuãrii taxei totale indicate la paragraful 1.1.2 nu poate fi invocatã de o ţarã din sistemul vizat împotriva unei ţãri din sistemul tranzitoriu, cu condiţia ca aceasta din urmã sã nu cearã o revizuire în sens invers. 1.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram. 1.2.1. Sacii M cântãrind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având o greutate de 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor terminale. 1.3. O remuneraţie suplimentarã de 0,5 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentarã de 1 DST per trimitere este prevãzutã pentru trimiterile cu valoare declaratã. 2. Mecanismul de armonizare a sistemelor 2.1. Atunci când o administraţie din sistemul vizat destinatarã a unui flux de curier mai mare de 50 tone pe an constatã cã greutatea anualã a acestui flux depãşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, ea poate aplica curierului care depãşeşte acest prag sistemul de remuneraţie prevãzut la art. 29, cu condiţia sã nu fi aplicat mecanismul de revizuire. 2.2. Atunci când o administraţie din sistemul tranzitoriu, care primeşte într-un an un flux de curier mai mare de 50 tone de la altã ţarã din sistemul tranzitoriu, stabileşte cã greutatea anualã a acestui flux depãşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, poate aplica curierului care depãşeşte acest prag suplimentul de remuneraţie prevãzut în cadrul art. 31, cu condiţia ca ea sã nu fi aplicat mecanismul de revizuire. 3. Curierul în numãr 3.1. Remuneraţia pentru curierul în numãr în ţãrile din sistemul vizat este stabilitã ca urmare a aplicãrii taxelor per trimitere şi per kilogram prevãzute la art. 29. 3.2. Administraţiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru curierul în numãr primit o remuneraţie de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. 4. Nici o rezervã, excepţie fiind în cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilã acestui articol. ART. 31 Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului 1. Cu excepţia sacilor M şi trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre toate ţãrile şi teritoriile ţãrilor clasate de cãtre Consiliul Economic şi Social în categoria ţãrilor cel mai puţin dezvoltate fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 16,5% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã la art. 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calitãţii serviciului în ţãrile cel mai puţin dezvoltate. Nici o platã de aceastã naturã nu are loc între ţãrile cel mai puţin dezvoltate. 2. Ţãrile membre UPU şi teritoriile cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de administraţie o cerere justificatã pentru ca ţãrile şi teritoriile lor sã fie considerate cã au nevoie de resurse suplimentare. Ţãrile clasate MCARB 1 (fostele ţãri în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului în aceleaşi condiţii ca şi ţãrile cel mai puţin dezvoltate. În plus, ţãrile clasate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria ţãrilor ce contribuie net au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului în aceleaşi condiţii ca ţãrile eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea prezentului articol au efect în prima zi a anului civil urmãtor dupã decizia Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie evalueazã cererea şi decide, pe baza unor criterii de apreciere severe, dacã o ţarã poate sau nu fi consideratã ca ţarã mai puţin dezvoltatã sau eligibilã în cadrul MCARB 1, în funcţie de caz, în ceea ce priveşte Fondul pentru ameliorarea calitãţii serviciului. Consiliul de administraţie revizuieşte şi actualizeazã în fiecare an lista ţãrilor membre UPU şi a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii. 3. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţãrilor industrializate în scopul remunerãrii cheltuielilor terminale cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în categoria ţãrilor altele decât ţãrile cel mai puţin dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1 fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 8% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitãţii serviciului în ţãrile din aceastã ultimã categorie. 4. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în numãr, cheltuielile terminale plãtibile de cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţãrilor industrializate în scopul remunerãrii cheltuielilor terminale cãtre ţãrile şi teritoriile clasificate de acelaşi congres în categoria ţãrilor în curs de dezvoltare altele decât cele indicate la paragrafele 1 şi 2 fac obiectul unei majorãri ce corespunde la 1% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicatã în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calitãţii serviciului. 5. Ţãrile şi teritoriile abilitate sã beneficieze de resursele MCARB 1 pot cãuta sã-şi amelioreze calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinaţionale în favoarea ţãrilor cel mai puţin dezvoltate şi a ţãrilor cu venit scãzut. Aceste proiecte vor fi profitabile direct tuturor pãrţilor care contribuie la finanţarea lor prin intermediul Fondului pentru ameliorarea calitãţii serviciului. 6. Proiectele regionale ar trebui în special sã favorizeze concretizarea programelor UPU de Îmbunãtãţire a calitãţii serviciului şi de punere în practicã a sistemelor de contabilitate analiticã în ţãrile în curs de dezvoltare. Consiliul de Exploatare Poştalã va adopta în anul 2006, cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finanţarea acestor proiecte. ART. 32 Cheltuieli de tranzit 1. Depeşele închise şi trimiterile în tranzit deschis, schimbate între douã administraţii sau între douã oficii ale aceleiaşi ţãri prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plãţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneraţie pentru prestaţiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim şi tranzitul aerian.
CAP. 2 Alte dispoziţii
ART. 33 taxe de bazã şi dispoziţii privind cheltuielile de transport aerian 1. Taxa de bazã ce va fi aplicatã în reglarea conturilor dintre administraţiile pentru transporturi aeriene este aprobatã de Consiliul de Exploatare Poştalã. Ea este calculatã de cãtre Biroul internaţional conform unei formule specificate în Regulamentul poştei de scrisori. 2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare, al trimiterilor par avion şi al coletelor par avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt descrise în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale. 3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul aerian sunt: 3.1. în cazul depeşelor închise, în sarcina administraţiei ţãrii de origine, inclusiv atunci când aceste depeşe tranziteazã una sau mai multe administraţii poştale intermediare; 3.2. în cazul trimiterilor prioritare şi al trimiterilor par avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predã trimiterile unei alte administraţii. 4. Aceleaşi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de tranzit teritorial şi maritim, dacã sunt îndrumate par avion. 5. Fiecare administraţie de destinaţie care asigurã transportul aerian al curierului internaţional în interiorul ţãrii sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanţa medie ponderatã a parcursurilor efectuate sã depãşeascã 300 km. Consiliul de Exploatare Poştalã poate înlocui distanţa medie ponderatã prin alt criteriu pertinent. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie sã fie uniforme pentru toate depeşele prioritare şi depeşele par avion care provin din strãinãtate, fie cã acest curier este reîndrumat sau nu pe cale aerianã. 6. Totuşi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de administraţia de destinaţie este bazatã în special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectueazã nici o rambursare suplimentarã pentru cheltuielile de transport aerian intern. 7. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculãrii distanţei medii ponderate, greutatea tuturor depeşelor pentru care calculul compensãrii cheltuielilor terminale se bazeazã în special pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie. ART. 34 Cote-pãrţi teritoriale şi maritime ale coletelor poştale 1. Coletele schimbate între douã administraţii poştale sunt supuse cotelor-pãrţi teritoriale de sosire, calculate prin combinarea taxei de bazã per colet şi a taxei de bazã per kilogram, stabilite prin Regulament. 1.1. Ţinând cont de taxele de bazã de mai sus, administraţiile poştale pot, în plus, sã fie autorizate sã beneficieze de taxe suplimentare per colet şi per kilogram, conform dispoziţiilor prevãzute în Regulament. 1.2. Cotele-pãrţi vizate la paragrafele 1 şi 1.1 sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu. 1.3. Cotele-pãrţi teritoriale de sosire trebuie sã fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecãrei ţãri. 2. Coletele schimbate între douã administraţii sau între douã birouri ale aceleiaşi ţãri prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau mai multor administraţii sunt supuse, în profitul ţãrilor ale cãror servicii participã la transportul teritorial, la cotele-pãrţi teritoriale de tranzit fixate prin Regulament, conform treptei de distanţã. 2.1. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate sã reclame cota-parte forfetarã per trimitere fixatã prin Regulament. 2.2. Cotele-pãrţi teritoriale de tranzit sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu. 3. Fiecare ţarã ale cãrei servicii participã la transportul maritim al coletelor este autorizatã sã solicite cotele-pãrţi maritime. Aceste cote-pãrţi sunt în sarcina administraţiei ţãrii de origine doar dacã Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogãri de la acest principiu. 3.1. Pentru fiecare serviciu maritim utilizat, cota-parte maritimã este stabilitã prin Regulamentul privind coletele poştale conform treptei de distanţã. 3.2. Administraţiile poştale au dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimã calculatã conform paragrafului 3.1. Dimpotrivã, o pot reduce cât doresc. ART. 35 Competenţa Consiliului de Exploatare Poştalã de a fixa taxe şi cote-pãrţi 1. Consiliul de Exploatare Poştalã are autoritatea de a fixa urmãtoarele taxe şi cote-pãrţi, care trebuie plãtite de cãtre administraţiile poştale conform condiţiilor enunţate în regulamente: 1.1. cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea şi transportul depeşelor poştei de scrisori de cãtre cel puţin o ţarã terţã; 1.2. taxa de bazã şi cheltuielile de transport aerian aplicabile curierului-avion; 1.3. cotele-pãrţi teritoriale de sosire pentru prelucrarea coletelor sosite; 1.4. cotele-pãrţi teritoriale de tranzit pentru prelucrarea şi transportul coletelor de cãtre ţara terţã; 1.5. cotele-pãrţi maritime pentru transportul maritim al coletelor. 2. Revizuirea, care va putea fi fãcutã graţie unei metodologii care asigurã o remuneraţie echitabilã administraţiilor care efectueazã serviciile, va trebui sã se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare care ar putea fi decisã va intra în vigoare la o datã stabilitã de cãtre Consiliul de Exploatare Poştalã.
PARTEA a IV-a Dispoziţii finale
ART. 36 Condiţii de aprobare a propunerilor privind Convenţia şi regulamentele 1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Convenţie trebuie sã fie aprobate de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi votante care au dreptul la vot. Cel puţin jumãtate din statele membre reprezentate în Congres care au dreptul la vot trebuie sã fie prezente în momentul votului. 2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul poştei de scrisori şi la Regulamentul privind coletele poştale trebuie sã fie aprobate de cãtre majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştalã care au drept de vot. 3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între douã congrese şi referitoare la prezenta Convenţie şi la protocolul sãu final trebuie sã reuneascã: 3.1. douã treimi din voturi, cel puţin jumãtate din statele membre ale Uniunii care au drept de vot şi au participat la votare, dacã este vorba despre modificãri; 3.2. majoritatea voturilor, dacã este vorba despre interpretarea dispoziţiilor. 4. Contrar dispoziţiilor prevãzute la paragraful 3.1., orice stat-membru a cãrui legislaţie naţionalã este încã incompatibilã cu modificarea propusã are posibilitatea sã facã o declaraţie scrisã directorului general al Biroului internaţional, în care sã indice faptul cã nu este posibil sã accepte aceastã modificare, în 90 de zile începând din ziua notificãrii acesteia. ART. 37 Rezerve prezentate în timpul Congresului 1. Orice rezervã incompatibilã cu obiectul şi scopul Uniunii nu va fi autorizatã. 2. Ca regulã generalã, ţãrile membre care nu pot sã împãrtãşeascã punctul lor de vedere celorlalte ţãri membre trebuie sã facã eforturi, în mãsura posibilului, sã se alãture opiniei majoritãţii. Rezerva trebuie sã se facã în caz de necesitate absolutã şi sã fie motivatã în mod corespunzãtor. 3. Rezerva cu privire la articolele prezentei convenţii trebuie sã fie supusã Congresului sub forma unei propuneri scrise, în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional, conform dispoziţiilor referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului. 4. Ca sã devinã efectivã, rezerva supusã Congresului trebuie sã fie aprobatã de majoritatea cerutã în acest caz pentru modificarea articolului la care se referã rezerva. 5. În principiu, rezerva este aplicabilã pe o bazã de reciprocitate între ţara membrã care a emis-o şi celelalte ţãri membre. 6. Rezerva la prezenta convenţie va fi introdusã în protocolul final, pe baza propunerii aprobate de Congres. ART. 38 Punerea în aplicare şi durata Convenţiei 1. Prezenta Convenţie va fi pusã în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rãmâne în vigoare pânã la punerea în aplicare a actelor urmãtorului congres. Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezenta Convenţie într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predatã fiecãrei pãrţi de cãtre Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale. Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004. ____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
