Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Statele pãrţi la prezenta convenţie,
recunoscând dorinta de stabilire, de comun acord, de reguli internaţionale uniforme privind operaţiunile de salvare, luând nota ca dezvoltarile substanţiale, în special preocuparea crescanda pentru protecţia mediului înconjurãtor, au demonstrat necesitatea revizuirii regulilor internaţionale care sunt conţinute în prezent de Convenţia pentru unificarea anumitor reguli ale dreptului privind asistenta şi salvarea pe mare, încheiatã la Bruxelles la 23 septembrie 1910,
constiente de contribuţia majorã pe care operaţiunile de salvare eficiente şi rapide le pot aduce siguranţei navelor şi altor bunuri aflate în pericol, precum şi protecţiei mediului înconjurãtor,
convinse de nevoia de a asigura ca stimulente adecvate sunt disponibile pentru persoanele care efectueazã operaţiuni de salvare referitoare la nave şi alte bunuri aflate în pericol,
au convenit urmãtoarele:
------------
*) Traducere.
CAP. 1
Prevederi generale
ART. 1
Definiţii
În sensul prezentei convenţii:
a) operaţiune de salvare desemneazã orice act sau activitate întreprinsã în scopul acordãrii de asistenta unei nave sau oricãror alte bunuri aflate în pericol în apele navigabile sau în orice alte ape, oricare ar fi acestea;
b) nava desemneazã orice nava ori ambarcatiune sau orice structura capabilã sa navigheze;
c) bunuri desemneazã orice bunuri care nu sunt în mod permanent sau intentionat anexate ţãrmului şi include mãrfuri supuse riscului;
d) dãuna produsã mediului înconjurãtor desemneazã deteriorarea fizica substantiala produsã sãnãtãţii umane sau vieţii marine ori resurselor din apele de coasta sau interioare sau în zonele adiacente acestora, cauzatã prin poluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidente majore similare;
e) plata desemneazã orice recompensa, remunerare sau compensaţie în conformitate cu prevederile prezentei convenţii;
f) Organizaţie desemneazã Organizaţia Maritima Internationala;
g) secretar general desemneazã secretarul general al Organizaţiei.
ART. 2
Aplicarea convenţiei
Prezenta convenţie se va aplica ori de câte ori într-un stat parte apar proceduri judiciare sau de arbitraj privitoare la aspecte reglementate de prezenta convenţie.
ART. 3
Platformele şi unitãţile de foraj marin
Prezenta convenţie nu se va aplica platformelor fixe sau plutitoare ori unitãţilor mobile de foraj marin, când asemenea platforme sau unitãţi se afla pe locuri angajate în explorarea, exploatarea sau extractia de resurse minerale de pe fundul marii.
ART. 4
Navele proprietate de stat
1. Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 5, prezenta convenţie nu se va aplica navelor de rãzboi sau altor nave necomerciale deţinute sau operate de un stat şi care au dreptul, în momentul efectuãrii operaţiunilor de salvare, la imunitate suverana, în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internaţional, numai dacã respectivul stat nu decide altfel.
2. Atunci când un stat parte decide sa aplice prezenta convenţie şi navelor sale de rãzboi sau altor nave descrise la alin. 1, acesta trebuie sa notifice secretarului general în legatura cu aceasta decizie, specificand termenii şi condiţiile unei asemenea aplicari.
ART. 5
Operaţiunile de salvare controlate de autoritãţile publice
1. Prezenta convenţie nu va afecta nici o prevedere a legislaţiei naţionale sau a oricãrei convenţii internaţionale privitoare la operaţiunile de salvare efectuate de cãtre sau sub controlul autoritãţilor publice.
2. Cu toate acestea, salvatorii care efectueazã astfel de operaţiuni de salvare vor fi îndreptãţiţi sa beneficieze de drepturile şi compensaţiile prevãzute de prezenta convenţie cu privire la operaţiunile de salvare.
3. Gradul în care o autoritate publica având obligaţia de a efectua operaţiuni de salvare poate beneficia ea însãşi de drepturile şi compensaţiile prevãzute de prezenta convenţie va fi determinat de legea statului în care este situata aceasta autoritate.
ART. 6
Contractele de salvare
1. Prezenta convenţie se va aplica oricãrei operaţiuni de salvare, în mãsura în care nu exista un contract care prevede altfel în mod expres sau implicit.
2. Comandantul va avea autoritatea de a încheia contracte pentru operaţiuni de salvare în numele proprietarului navei. Comandantul sau proprietarul navei va avea autoritatea de a încheia asemenea contracte în numele proprietarului bunurilor aflate la bordul navei.
3. Nici una dintre prevederile prezentului articol nu va afecta aplicarea art. 7 şi nici obligaţiile de a preveni sau de a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurãtor.
ART. 7
Anularea şi modificarea contractelor
Un contract sau orice clauze ale acestuia pot fi anulate sau modificate dacã:
a) contractul a fost încheiat sub influenta dolului sau a pericolului şi clauzele sale sunt neechitabile; sau
b) plata ce trebuie facuta în baza contractului este în mod excesiv prea mare sau prea mica în raport cu serviciile efectiv efectuate.
CAP. 2
Efectuarea operaţiunilor de salvare
ART. 8
Obligaţiile salvatorului, ale proprietarului şi ale comandantului
1. Salvatorul va fi obligat fata de proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol:
a) sa execute operaţiunile de salvare cu grija corespunzãtoare;
b) atunci când îndeplineşte obligaţiile prevãzute la lit. a), sa acorde grija corespunzãtoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurãtor;
c) sa solicite asistenta de la alţi salvatori ori de câte ori circumstanţe rezonabile impun aceasta; şi
d) sa accepte intervenţia altor salvatori atunci când, în mod rezonabil, comandantul sau proprietarul navei sau al altor bunuri aflate în pericol cer acest lucru, cu condiţia totuşi ca suma prevãzutã ca recompensa pentru salvator sa nu fie afectatã dacã se dovedeşte ca o asemenea cerere a fost nerezonabila.
2. Proprietarul şi comandantul navei sau proprietarul altor bunuri aflate în pericol vor fi obligaţi fata de salvator:
a) sa coopereze pe deplin cu acesta în timpul operaţiunilor de salvare;
b) fãcând aceasta, sa manifeste grija corespunzãtoare pentru a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurãtor; şi
c) atunci când nava sau alte bunuri sunt aduse într-un loc sigur, sa accepte repredarea acestora la cererea rezonabila a salvatorului.
ART. 9
Drepturile statelor riverane
Nici una dintre prevederile prezentei convenţii nu va afecta dreptul respectivului stat riveran de a lua mãsuri în conformitate cu principiile general recunoscute ale dreptului internaţional, pentru a-şi proteja litoralul sau interesele conexe de poluare ori ameninţarea cu poluarea, ca urmare a unui accident maritim sau a unor acţiuni legate de un asemenea accident care, în mod rezonabil, indreptatesc sa se traga concluzia ca se vor produce consecinţe dãunãtoare, inclusiv dreptul unui stat riveran de a da dispoziţii în legatura cu operaţiunile de salvare.
ART. 10
Obligaţia de a acorda asistenta
1. Fiecare comandant este obligat, în mãsura în care poate sa facã aceasta fãrã a pune în pericol propria nava şi persoanele aflate la bordul acesteia, sa acorde asistenta oricãrei persoane aflate în pericol de a se pierde pe mare.
2. Statele pãrţi vor adopta mãsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor prevãzute la alin. 1.
3. Proprietarul navei nu va fi ţinut responsabil de încãlcarea unei obligaţii a comandantului conform prevederilor alin. 1.
ART. 11
Cooperarea
De fiecare data când reglementeazã sau decide asupra problemelor legate de operaţiunile de salvare, cum este admiterea în porturi a navelor în pericol sau prevederea de facilitãţi pentru salvatori, un stat parte va lua în considerare necesitatea cooperãrii între salvatori, alte pãrţi interesate şi autoritãţile publice, în vederea asigurãrii efectuãrii operaţiunilor de salvare în mod eficient şi performant, în scopul salvãrii vietilor omeneşti sau a bunurilor aflate în pericol, precum şi pentru prevenirea daunelor produse mediului înconjurãtor în general.
CAP. 3
Drepturile salvatorilor
ART. 12
Condiţiile pentru recompensa
1. Operaţiunile de salvare care au avut un rezultat util dau dreptul la recompensa.
2. Exceptând cazurile în care se prevede altfel, nici o plata nu va fi datoratã în temeiul prezentei convenţii dacã operaţiunile de salvare nu au avut un rezultat util.
3. Acest capitol se va aplica indiferent dacã atât nava salvata, cat şi nava care a efectuat operaţiunile de salvare aparţin aceluiaşi proprietar.
ART. 13
Criterii pentru stabilirea recompensei
1. Recompensa va fi stabilitã în asa fel încât sa se incurajeze operaţiunile de salvare, luându-se în considerare urmãtoarele criterii, indiferent de ordinea în care sunt prezentate mai jos:
a) valoarea salvata a navei şi a altor bunuri;
b) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurãtor;
c) mãsura în care operaţiunile de salvare au reuşit;
d) natura şi gradul pericolului;
e) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru salvarea navei, a altor bunuri, precum şi pentru salvarea vietilor omeneşti;
f) timpul folosit, cheltuielile şi pierderile suferite de salvatori;
g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate de salvatori şi de echipamentele acestora;
h) promptitudinea serviciilor acordate;
i) disponibilitatea şi utilizarea de nave sau alte echipamente destinate operaţiunilor de salvare;
j) gradul de pregãtire şi eficienta a echipamentelor salvatorului, precum şi valoarea acestora.
2. Plata unei recompense stabilite în conformitate cu prevederile alin. 1 va fi facuta de toţi cei interesaţi de nava şi de alte bunuri, proporţional cu respectivele valori salvate ale fiecãruia. Cu toate acestea, un stat parte poate sa prevadã în legislaţia sa nationala ca plata recompensei sa fie facuta de unul dintre cei interesaţi, condiţionat de existenta unui drept de recurs al acestuia impotriva celorlalţi interesaţi pentru pãrţile din recompensa ce trebuie plãtite de fiecare. Nici o prevedere a prezentului articol nu va interzice dreptul la apãrare.
3. Recompensele, fãrã includerea dobânzilor şi a costurilor legale recuperabile ce ar putea fi plãtite suplimentar, nu vor putea depãşi valoarea salvata a navei şi a celorlalte bunuri.
ART. 14
Compensaţii speciale
1. Dacã salvatorul a efectuat operaţiuni de salvare a unei nave care, prin ea însãşi sau datoritã încãrcãturii sale, prezenta un pericol pentru mediul înconjurãtor, şi nu a reuşit sa obţinã o recompensa, în conformitate cu prevederile art. 13, cel puţin echivalenta cu compensaţia specialã evaluatã în conformitate cu acest articol, acesta va avea dreptul sa obţinã o compensaţie specialã de la proprietarul navei, care sa acopere cel puţin cheltuielile sale, asa cum este definit mai jos.
2. Dacã, în circumstanţele prezentate la alin. 1, salvatorul, prin operaţiunile de salvare efectuate, a prevenit sau a redus la minimum daunele produse mediului înconjurãtor, compensaţia specialã ce trebuie plãtitã de proprietar salvatorului în conformitate cu alin. 1 va putea fi majoratã cu maximum 30% din cheltuielile suportate de salvator. Cu toate acestea, tribunalul, dacã apreciazã ca este corect şi just sa facã aceasta şi luând în considerare criteriile relevante stabilite la art. 13 alin. 1, va putea în continuare sa majoreze aceasta compensaţie specialã, însã în nici un caz majorarea totalã nu va putea depãşi 100% din cheltuielile suportate de salvator.
3. Cheltuielile salvatorului, în sensul alin. 1 şi 2, desemneazã cheltuielile proprii suportate în mod rezonabil de salvator în cursul operaţiunilor de salvare şi o valoare echitabila pentru echipamentul şi personalul utilizate efectiv şi rezonabil în operaţiunile de salvare, luându-se în considerare criteriile stabilite la art. 13 alin. 1 lit. h), i) şi j).
4. Compensaţia specialã totalã prevãzutã de prezentul articol va fi plãtitã numai dacã şi în mãsura în care o asemenea compensaţie este mai mare decât orice recompensa ce ar putea fi recuperatã de salvator în temeiul art. 13.
5. Dacã salvatorul a fost neglijent şi astfel a dat gres în încercarea de a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului înconjurãtor, el va putea fi privat, în totalitate sau în parte, de orice compensaţie specialã datoratã în temeiul prezentului articol.
6. Nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dreptul la recurs din partea proprietarului navei.
ART. 15
Împãrţirea între salvatori
1. Împãrţirea recompensei plãtite în temeiul art. 13 între salvatori va fi facuta pe baza criteriilor conţinute de respectivul articol.
2. Împãrţirea între proprietar, comandant şi alte persoane aflate în serviciul fiecãrei nave de salvare se va face în conformitate cu legea pavilionului fiecãrei nave. Dacã salvarea nu a fost efectuatã de o nava, împãrţirea va fi facuta conform legii care guverneazã contractul dintre salvator şi cei aflaţi în serviciul sau.
ART. 16
Salvarea de persoane
1. Nici o remuneraţie nu este datoratã de persoanele ale cãror vieţi au fost salvate, dar nici o prevedere a prezentului articol nu va afecta dispoziţiile legislaţiei naţionale privitoare la acest subiect.
2. Un salvator al vieţii umane, care a luat parte la serviciile acordate cu ocazia accidentului care a determinat salvarea, este îndreptãţit la o cota-parte echitabila din plata acordatã salvatorului pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului înconjurãtor.
ART. 17
Serviciile acordate în temeiul contractelor existente
Nici o plata nu este datoratã în temeiul prevederilor prezentei convenţii, în afarã cazului în care serviciile acordate depãşesc ceea ce este considerat în mod rezonabil ca o prestaţie datoratã în temeiul contractului încheiat înainte de apariţia pericolului.
ART. 18
Efectul neglijentei salvatorului
Un salvator va putea fi privat, în totalitate sau parţial, de plata datoratã în temeiul prezentei convenţii, în mãsura în care operaţiunile de salvare au devenit necesare sau mai dificile din cauza greselii sau neglijentei salvatorului sau dacã salvatorul a fost gãsit vinovat de frauda ori de alte practici necinstite.
ART. 19
Interdicţia operaţiunilor de salvare
Serviciile acordate fãrã a lua în considerare interdicţia expresã şi rezonabila a proprietarului sau comandantului navei ori a proprietarului altor bunuri în pericol, care nu sunt şi nici nu au fost la bordul navei, nu vor da dreptul la plata în temeiul prezentei convenţii.
CAP. 4
Pretenţii şi acţiuni
ART. 20
Privilegiul maritim
1. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiul maritim al salvatorului deţinut în temeiul oricãrei alte convenţii internaţionale sau al legislaţiei naţionale.
2. Salvatorul nu va putea beneficia de privilegiul sau maritim atunci când o garanţie satisfãcãtoare pentru pretenţiile sale, incluzând dobânzile şi cheltuielile, a fost în mod corespunzãtor oferitã sau depusa.
ART. 21
Obligaţia de a depune garanţii
1. La cererea salvatorului, o persoana responsabilã pentru plata datoratã în temeiul prezentei convenţii va depune o garanţie satisfãcãtoare pentru pretenţii, incluzând dobânzile şi cheltuielile suportate de salvator.
2. Fãrã a prejudicia prevederile alin. 1, proprietarul navei salvate va depune toate eforturile pentru a se asigura ca proprietarii încãrcãturii au depus garanţii satisfãcãtoare pentru pretenţiile formulate impotriva lor, care includ dobânzile şi cheltuielile pana la eliberarea încãrcãturii.
3. Nava şi alte bunuri salvate nu vor putea fi mutate fãrã consimţãmântul salvatorului din portul sau locul unde au ajuns pentru prima oara dupã finalizarea operaţiunilor de salvare, pana când garanţia satisfãcãtoare nu a fost depusa pentru pretenţiile salvatorului cu privire la respectiva nava sau la bunuri.
ART. 22
Plãţile provizorii
1. Instanta judecãtoreascã competenta sa se pronunţe asupra pretenţiilor salvatorului va putea sa dispunã, prin decizie provizorie, plata unei asemenea sume în favoarea salvatorului, a carei valoare apare a fi corecta şi justa, în condiţii care sa includã prevederi privind garanţii corespunzãtoare, atunci când este necesar, atât cat poate fi corect şi just în conformitate cu circumstanţele cazului.
2. În eventualitatea unei plati provizorii fãcute în temeiul prezentului articol, garanţia depusa în temeiul art. 21 va fi redusã în mod corespunzãtor.
ART. 23
Limitarea acţiunilor
1. Orice acţiune privitoare la plãţile fãcute în temeiul prezentei convenţii va fi prescrisã, dacã nu au fost instituite proceduri judecãtoreşti sau de arbitraj, într-o perioada de 2 ani. Termenul prescripţiei începe sa curgã din ziua în care operaţiunile de salvare au luat sfârşit.
2. Persoana impotriva cãreia s-au formulat pretenţii va putea oricând înãuntrul termenului de prescripţie sa extindã acest termen printr-o declaraţie adresatã pretendentului. Acest termen, la rândul lui, va putea fi extins prin aceeaşi procedura.
3. O acţiune în despãgubire impotriva unei persoane responsabile va putea fi formulatã chiar şi dupã expirarea termenului de prescripţie prevãzut la alineatele precedente, dacã s-a introdus în termenul prevãzut de legea statului în care au fost instituite procedurile.
ART. 24
Dobanda
Dreptul salvatorului la dobanda aferentã oricãrei plati datorate în temeiul prezentei convenţii va fi determinat în conformitate cu legea statului în care este situata instanta judecãtoreascã competenta care a fost sesizatã asupra cazului.
ART. 25
Mãrfuri proprietate de stat
Exceptând cazul în care statul proprietar consimte altfel, nici o prevedere a prezentei convenţii nu va putea fi invocatã ca temei pentru sechestrul, arestul sau detenţia, prin nici un proces legal şi prin nici o alta procedura în rem, a mãrfurilor necomerciale aparţinând unui stat şi care au dreptul, la momentul operaţiunii de salvare, la imunitate suverana în temeiul principiilor general recunoscute ale dreptului internaţional.
ART. 26
Mãrfuri umanitare
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va putea fi invocatã ca temei pentru sechestrul, arestul sau detenţia mãrfurilor umanitare donate de un stat, dacã acest stat a fost de acord sa plãteascã pentru serviciile de salvare acordate acelor mãrfuri umanitare.
ART. 27
Publicarea deciziilor de arbitraj
Statele pãrţi vor incuraja, în mãsura posibilului şi cu consimţãmântul pãrţilor, publicarea deciziilor de arbitraj pronunţate în cazurile de salvare.
CAP. 5
Dispoziţii finale
ART. 28
Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
1. Prezenta convenţie va rãmâne deschisã pentru semnare la sediul Organizaţiei, de la 1 iulie 1989 pana la 30 iunie 1990, data dupã care va rãmâne deschisã pentru aderare.
2. Statele îşi pot exprima consimţãmântul de a deveni parte la prezenta convenţie prin:
a) semnare fãrã rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau
b) semnare sub rezerva ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii, urmatã de ratificare, acceptare ori aprobare; sau
c) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea vor fi efectuate prin depunerea unui instrument în acest scop la secretarul general.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la un an de la data la care 15 state şi-au exprimat consimţãmântul de a deveni parte la aceasta.
2. Pentru un stat care îşi exprima consimţãmântul de a deveni parte la prezenta convenţie dupã ce condiţiile de intrare în vigoare au fost îndeplinite, acest consimţãmânt va produce efecte la un an de la exprimarea lui.
ART. 30
Rezerve
1. Orice stat va putea, în momentul semnãrii, ratificãrii, acceptãrii, aprobãrii sau aderãrii, sa îşi rezerve dreptul de a nu aplica prevederile prezentei convenţii:
a) atunci când operaţiunile de salvare au loc în apele interioare şi toate navele implicate sunt de navigaţie interioarã;
b) atunci când operaţiunile de salvare au loc în apele interioare şi nici o nava nu este implicata;
c) atunci când toate pãrţile interesate sunt cetãţeni ai acelui stat;
d) atunci când bunurile implicate sunt proprietate cultural-maritima de interes preistoric, arheologic sau istoric şi sunt situate pe fundul marii.
2. Rezervele fãcute la momentul semnãrii sunt supuse confirmãrii în urma ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii.
3. Orice stat care a fãcut o rezerva la prezenta convenţie o va putea retrage în orice moment prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general. Aceasta retragere va produce efecte de la data primirii notificãrii. Dacã notificarea stipuleazã ca respectiva retragere a unei rezerve va produce efecte de la o data specificatã în aceasta, iar aceasta data este ulterioara datei primirii notificãrii de cãtre secretarul general, retragerea va produce efecte de la aceasta data ulterioara.
ART. 31
Denunţarea
1. Prezenta convenţie poate fi denunţatã de orice statparte în orice moment dupã expirarea unui an de la data la care prezenta convenţie intra în vigoare pentru statul respectiv.
2. Denunţarea se va efectua prin depunerea unui instrument de denunţare la secretarul general.
3. O denunţare va produce efecte la un an de la primirea instrumentului de denunţare de cãtre secretarul general sau dupã o perioada mai lungã care poate fi specificatã în instrumentul de denunţare.
ART. 32
Reviziuirea şi amendarea
1. Organizaţia va putea convoca o conferinţa în scopul revizuirii sau amendãrii prezentei convenţii.
2. Secretarul general va convoca o conferinţa a statelor pãrţi la prezenta convenţie, în scopul revizuirii sau amendãrii convenţiei, la cererea a 8 state pãrţi sau a unei pãtrimi din numãrul statelor pãrţi, oricare din aceste cifre este mai mare.
3. Orice consimţãmânt de a deveni parte la prezenta convenţie, exprimat dupã data intrãrii în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie, va fi considerat ca aplicându-se convenţiei asa cum este amendata.
ART. 33
Depozitarul
1. Prezenta convenţie va fi depusa la secretarul general.
2. Secretarul general:
a) va informa toate statele pãrţi care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la aceasta şi toţi membrii organizaţiei despre:
(i) fiecare noua semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum şi data acesteia;
(ii) data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii;
(iii) depunerea oricãrui instrument de denunţare a prezentei convenţii şi data la care s-a primit aceasta, precum şi data la care denunţarea produce efecte;
(iv) orice amendare adoptatã în conformitate cu art. 32;
(v) primirea oricãrei rezerve, declaraţii sau notificãri fãcute în temeiul prezentei convenţii;
b) va transmite copii certificate conforme de pe prezenta convenţie tuturor statelor care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la aceasta.
3. De îndatã ce prezenta convenţie intra în vigoare, o copie certificatã conformã de pe aceasta va fi transmisã de cãtre depozitar secretarului general al Naţiunilor Unite, pentru a fi înregistratã şi publicatã în conformitate cu prevederile art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ART. 34
Limbi
Prezenta convenţie este întocmitã într-un singur exemplar original, în limbile arabã, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola, toate textele fiind egal autentice.
Drept care, subsemnaţii, împuterniciţi legal în acest scop de Guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Londra la 28 aprilie 1989.
ANEXA 1
Înţelegerea comuna privind art. 13 şi 14 din
Convenţia internationala SALVAGE, 1989
Este în spiritul înţelegerii comune ca, în fixarea recompensei pe baza art. 13 şi acordarea compensatiei speciale pe baza art. 14 din Convenţia internationala SALVAGE, 1989, tribunalul nu este competent sa fixeze o recompensa pe baza art. 13 mai mult decât valoarea navei sau a bunurilor salvate înainte de acordarea compensatiei speciale care va fi plãtitã în baza art. 14.
ANEXA 2
Rezoluţia care cere amendarea Regulilor YORK-ANVERS, 1974
Conferinţa internationala SALVAGE, 1989,
a adoptat Convenţia Internationala SALVAGE, denumita în continuare convenţie,
considerând ca plãţile fãcute în conformitate cu art. 14 nu sunt dorite a fi admise ca avarie comuna,
cerând secretarului general al Organizaţiei Maritime Internaţionale sa ia mãsurile necesare în vederea amendãrii Regulilor YORK-ANVERS, 1974, respectiv sa se asigure ca compensaţia specialã plãtitã în baza art. 14 nu este subiect al avariei comune.
ANEXA 3
Rezoluţia asupra cooperãrii internaţionale
pentru implementarea Convenţiei internaţionale SALVAGE, 1989
Conferinţa internationala SALVAGE, 1989,
în adoptarea Convenţiei internaţionale SALVAGE, 1989, denumita în continuare convenţie,
considerând vointa multor state sa devinã pãrţi la convenţie,
recunoscând ca intrarea în vigoare a convenţiei va reprezenta un important factor adiţional pentru protecţia mediului marin,
considerând ca publicitatea internationala şi larga implementare a convenţiei este de cea mai mare importanta pentru atingerea acestor obiective propuse,
I. Recomanda:
a) ca Organizaţia sa promoveze o politica de publicitate publica a convenţiei prin organizarea de seminare, cursuri sau simpozioane;
b) ca instituţiile de pregãtire create sub auspiciile Organizaţiei sa includã studiul convenţiei în tabla lor de materii;
II. Cere:
a) statelor membre sa transmitã Organizaţiei textele legilor, ordinelor, decretelor, hotãrârilor sau ale altor instrumente prin care ele au promulgat variate chestiuni legate de aplicarea şi scopul convenţiei;
b) statelor membre, consultând Organizaţia, sa promoveze acordarea ajutorului acelor state care cer asistenta tehnica pentru întocmirea legilor, ordinelor, decretelor, hotãrârilor sau a altor instrumente necesare pentru implementarea convenţiei; şi
c) Organizaţiei sa anunţe statele membre despre orice comunicare primitã în baza alin. II lit. a).
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
