Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
---------
*) Traducere
Strasbourg, 27 noiembrie 2008
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte semnatare ale prezentei convenţii,
având în vedere cã scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi în vederea salvgardãrii şi promovãrii idealurilor şi a principiilor care reprezintã patrimoniul lor comun,
având în vedere cã, deşi instituţia adopţiei copiilor se regãseşte în legislaţia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, existã încã în aceste ţãri opinii divergente asupra principiilor care ar trebui sã guverneze adopţia, precum şi deosebiri în privinţa procedurii de adopţie şi a efectelor juridice ale adopţiei,
luând în considerare Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, în special articolul 21 din aceasta,
luând în considerare Convenţia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale,
luând act de Recomandarea 1443 (2000) a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei intitulatã "Pentru respectarea drepturilor copilului în adopţia internaţionalã" şi de Cartea Albã a Consiliului Europei cu privire la principiile referitoare la stabilirea şi consecinţele juridice ale filiaţiei,
recunoscând cã anumite dispoziţii ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii din 1967 (STE nr. 58) sunt depãşite şi contrare jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cã implicarea copiilor în procedurile familiale care îi privesc a fost îmbunãtãţitã prin Convenţia europeanã privind exercitarea drepturilor copiilor din 25 ianuarie 1996 (STE nr. 160) şi prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
considerând cã acceptarea principiilor şi a practicilor comune revizuite în ceea ce priveşte adopţia copiilor, care iau în considerare evoluţiile intervenite în acest domeniu în cursul ultimelor decenii, ar contribui la reducerea dificultãţilor cauzate de diferenţele existente între legislaţiile naţionale şi, în acelaşi timp, la promovarea intereselor copiilor adoptaţi,
Fiind convinşi de necesitatea unui instrument internaţional revizuit al Consiliului Europei privind adopţia copiilor care sã asigure o completare eficientã pentru Convenţia de la Haga din 1993,
recunoscând cã interesul superior al copilului trebuie sã primeze întotdeauna faţã de orice altã consideraţie,
convin dupã cum urmeazã:
TITLUL I
Domeniul de aplicare a convenţiei şi punerea în aplicare a principiilor sale
ART. 1
Domeniul de aplicare a convenţiei
(1) Prezenta convenţie se aplicã în cazul adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicitã adopţia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost cãsãtorit, nu are ori nu a intrat într-un parteneriat înregistrat şi nu a devenit major.
(2) Prezenta convenţie priveşte numai instituţia juridicã a adopţiei care creeazã o legãturã de filiaţie.
ART. 2
Punerea în aplicare a principiilor
Fiecare stat parte adoptã mãsurile legislative sau de altã naturã necesare pentru asigurarea conformitãţii legislaţiei naţionale cu dispoziţiile prezentei convenţii şi notificã secretarului general al Consiliului Europei cu privire la mãsurile adoptate în acest scop.
TITLUL II
Principiile generale
ART. 3
Valabilitatea adopţiei
Adopţia este valabilã numai dacã este pronunţatã de cãtre o instanţã judecãtoreascã sau de cãtre o autoritate administrativã (denumitã în continuare autoritatea competentã).
ART. 4
Încuviinţarea adopţiei
(1) Autoritatea competentã nu încuviinţeazã adopţia decât dacã şi-a format convingerea cã adopţia este în interesul superior al copilului.
(2) În fiecare caz autoritatea competentã acordã o importanţã deosebitã pentru ca adopţia sã asigure copilului un mediu stabil şi armonios.
ART. 5
Consimţãmintele la adopţie
(1) Sub rezerva alin. (2)-(5), adopţia nu este încuviinţatã decât dacã cel puţin urmãtoarele consimţãminte la adopţie au fost date şi nu au fost retrase:
a) consimţãmântul mamei şi al tatãlui; ori dacã nu existã nici tatã, nici mamã care sã poatã consimţi, consimţãmântul oricãrei persoane sau al oricãrui organism abilitat sã consimtã în locul pãrinţilor;
b) consimţãmântul copilului despre care se considerã, conform legislaţiei, cã are un nivel suficient de înţelegere; se considerã cã un copil are un nivel suficient de înţelegere atunci când a împlinit vârsta prevãzutã de lege, dar care nu trebuie sã depãşeascã 14 ani;
c) consimţãmântul soţului sau al partenerului înregistrat al adoptatorului.
(2) Persoanele al cãror consimţãmânt este necesar în vederea adopţiei trebuie sã primeascã consilierea necesarã şi sã fie informate corespunzãtor asupra consecinţelor consimţãmântului lor, în special cu privire la menţinerea sau încetarea, ca urmare a adopţiei, a relaţiei legale dintre copil şi familia de origine a acestuia. Consimţãmântul trebuie sã fie dat în mod liber, în forma cerutã de lege, şi trebuie sã fie exprimat ori consemnat în scris.
(3) Autoritatea competentã nu poate renunţa la luarea consimţãmântului şi nici nu poate trece peste refuzul de a consimţi al uneia dintre persoanele sau organismele menţionate la alin. (1), decât pentru motive excepţionale stabilite prin legislaţie. Cu toate acestea, se poate renunţa la consimţãmântul unui copil care suferã de un handicap ce îl împiedicã sã îşi exprime consimţãmântul valabil.
(4) Dacã tatãl sau mama nu este titularul drepturilor pãrinteşti cu privire la copil ori cel puţin al dreptului de a consimţi la adopţie, legislaţia poate sã prevadã cã nu este necesar consimţimântul acestuia/acesteia.
(5) Consimţãmântul mamei la adopţia copilului sãu este valabil numai atunci când este dat dupã naştere, la expirarea termenului prevãzut de legislaţie, care nu trebuie sã fie mai mic de 6 sãptãmâni sau, dacã un astfel de termen nu este stipulat, de la momentul la care, în opinia autoritãţii competente, mama se va fi restabilit suficient ca urmare a naşterii.
(6) În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin tatã şi prin mamã persoanele care, în conformitate cu legislaţia, sunt pãrinţii copilului.
ART. 6
Consultarea copilului
În cazul în care, în temeiul art. 5 alin. (1) şi (3), consimţãmântul copilului nu este necesar, acesta este consultat, în mãsura în care este posibil, iar opinia şi dorinţele sale sunt luate în considerare ţinându-se seama de gradul sãu de maturitate. Se poate renunţa la aceastã consultare dacã este în mod vãdit contrarã interesului superior al copilului.
ART. 7
Condiţii pentru adopţie
(1) Legislaţia permite adopţia unui copil:
a) de cãtre douã persoane de sex diferit
(i) care sunt cãsãtorite una cu cealaltã, sau
(ii) atunci când existã o astfel de instituţie, care au încheiat un parteneriat înregistrat;
b) de cãtre o singurã persoanã.
(2) Statele au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenţii la cuplurile formate din persoane de acelaşi sex care sunt cãsãtorite una cu cealaltã sau care au încheiat un parteneriat înregistrat. De asemenea, acestea au posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare a prezentei convenţii la cuplurile formate din persoane de sexe diferite şi de acelaşi sex care trãiesc împreunã într-o relaţie stabilã.
ART. 8
Posibilitatea unei noi adopţii
Legislaţia nu permite o nouã adopţie a unui copil care a fost deja adoptat, decât într-unul sau mai multe dintre urmãtoarele cazuri:
a) atunci când copilul este adoptat de cãtre soţul sau partenerul înregistrat al adoptatorului;
b) atunci când adoptatorul precedent a decedat;
c) atunci când adopţia precedentã a fost anulatã;
d) atunci când adopţia precedentã a încetat sau înceteazã în acest mod;
e) atunci când noua adopţie este justificatã de motive grave şi când legislaţia nu permite încetarea adopţiei precedente.
ART. 9
Vârsta minimã a adoptatorului
(1) Un copil poate fi adoptat numai dacã adoptatorul a atins vârsta minimã prevãzutã de legislaţie în acest scop, aceastã vârstã minimã neputând fi mai micã de 18 ani, nici mai mare de 30 de ani. Trebuie sã existe o diferenţã de vârstã corespunzãtoare între adoptator şi copil, respectându-se interesul superior al copilului, de preferat o diferenţã de cel puţin 16 ani.
(2) Cu toate acestea, legislaţia poate sã prevadã posibilitatea de derogare de la condiţia vârstei minime sau de la diferenţa de vârstã, având în vedere interesul superior al copilului:
a) în cazul în care adoptatorul este soţul sau partenerul înregistrat al tatãlui ori al mamei; sau
b) în circumstanţe excepţionale.
ART. 10
Anchete prealabile
(1) Autoritatea competentã încuviinţeazã adopţia numai dupã ce au fost realizate anchetele corespunzãtoare cu privire la adoptator, la copil şi la familia acestuia. Pe durata acestor anchete şi ulterior, datele pot fi colectate, procesate şi comunicate numai în conformitate cu reglementãrile privind confidenţialitatea profesionalã şi protecţia datelor cu caracter personal.
(2) Anchetele, în mãsura corespunzãtoare fiecãrui caz în parte, se referã, pe cât posibil şi printre altele, la urmãtoarele aspecte:
a) personalitatea, starea de sãnãtate şi mediul social al adoptatorului, situaţia familialã a acestuia şi condiţiile de locuit, precum şi aptitudinea sa de creştere a unui copil;
b) motivele pentru care adoptatorul doreşte sã adopte copilul;
c) motivele pentru care, atunci când numai unul dintre cei doi soţi sau parteneri înregistraţi doreşte sã adopte copilul, celãlalt soţ/partener nu se asociazã la cerere;
d) potrivirea reciprocã dintre copil şi adoptator şi perioada pentru care copilul a fost încredinţat în grija sa;
e) personalitatea, starea de sãnãtate şi mediul social al copilului, precum şi, sub rezerva limitãrilor legale, mediul familial şi statutul civil al acestuia;
f) originile etnice, religioase şi culturale ale adoptatorului şi ale copilului.
(3) Aceste anchete sunt încredinţate spre efectuare unei persoane sau unui organism recunoscut ori autorizat în acest scop prin legislaţie sau de cãtre o autoritate competentã. Acestea sunt, în mãsura în care este posibil, efectuate de cãtre asistenţi sociali calificaţi în acest domeniu, ca rezultat al formãrii sau al experienţei acestora.
(4) Dispoziţiile acestui articol nu aduc atingere competenţei sau obligaţiei autoritãţii competente de a obţine toate informaţiile ori probele care intrã sau nu în domeniul de aplicare a acestor anchete şi pe care acesta le considerã ca fiind utile.
(5) Ancheta referitoare la aptitudinea de a adopta şi la eligibilitatea adoptatorului, la situaţia şi motivaţia persoanelor în cauzã şi la oportunitatea plasamentului copilului se efectueazã înainte ca acesta sã fie încredinţat în grija viitorului adoptator în vederea adopţiei.
ART. 11
Efectele adopţiei
(1) Prin adopţie, copilul devine membru cu drepturi depline al familiei adoptatorului/adoptatorilor şi are în raport cu adoptatorul/adoptatorii şi familia acestuia/acestora aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi copilul adoptatorului/adoptatorilor a cãrui filiaţie este legal stabilitã. Adoptatorul/Adoptatorii îşi asumã responsabilitatea parentalã faţã de copil. Adopţia pune capãt legãturii juridice existente între copil şi tatãl, mama şi familia de origine.
(2) Cu toate acestea, soţul sau partenerul, înregistrat ori nu, al adoptatorului îşi pãstreazã drepturile şi obligaţiile faţã de copilul adoptat, dacã acesta este copilul sãu, cu excepţia cazului în care legislaţia nu prevede altfel.
(3) În ceea ce priveşte încetarea legãturii juridice existente între copil şi familia sa de origine, statele pãrţi pot sã prevadã excepţii cu privire la unele aspecte cum ar fi numele de familie al copilului, impedimentele la cãsãtorie sau la încheierea unui parteneriat înregistrat.
(4) Statele pãrţi pot sã prevadã dispoziţii referitoare la alte forme de adopţie, cu efecte mai puţin extinse decât cele menţionate la alineatele precedente ale prezentului articol.
ART. 12
Cetãţenia copilului adoptat
(1) Statele pãrţi faciliteazã dobândirea cetãţeniei acestora de cãtre copilul adoptat de unul dintre resortisanţii lor.
(2) Pierderea cetãţeniei care poate rezulta în urma adopţiei este condiţionatã de deţinerea sau dobândirea unei alte cetãţenii.
ART. 13
Interzicerea restricţiilor
(1) Numãrul de copii care pot fi adoptaţi de cãtre acelaşi adoptator nu este limitat prin legislaţie.
(2) Nu se va interzice prin legislaţie unei persoane sã adopte un copil pe motiv cã aceasta are sau ar putea sã aibã un copil.
ART. 14
Revocarea şi anularea unei adopţii
(1) O adopţie poate fi revocatã sau anulatã numai prin decizia autoritãţii competente. Interesul superior al copilului trebuie sã primeze întotdeauna asupra oricãrui alt considerent.
(2) Înainte de atingerea de cãtre copil a vârstei majoratului, revocarea adopţiei nu poate sã intervinã decât pentru motive grave, prevãzute de legislaţie.
(3) Cererea de anulare trebuie sã fie depusã în termenul stabilit prin legislaţie.
ART. 15
Solicitarea de informaţii dintr-un alt stat parte
Atunci când ancheta efectuatã în conformitate cu art. 4 şi 10 se raporteazã la o persoanã care are reşedinţa sau a avut reşedinţa pe teritoriul unui alt stat parte, acel stat parte, în cazul în care primeşte o cerere de solicitare de informaţii, depune toate eforturile pentru a asigura furnizarea informaţiilor solicitate cu promptitudine. Fiecare stat desemneazã o autoritate naţionalã cãreia sã i se adreseze o solicitare de informaţii.
ART. 16
Proceduri de stabilire a filiaţiei
În cazul în care o procedurã de stabilire a paternitãţii sau, atunci când existã, o procedurã de stabilire a maternitãţii a fost iniţiatã de cãtre tatãl ori mama biologic/ã prezumat/ã, procedura de adopţie este, dupã caz, suspendatã pânã la obţinerea rezultatelor procedurii de stabilire a filiaţiei. Autoritãţile competente acţioneazã cu celeritate în cadrul procedurii de stabilire a filiaţiei.
ART. 17
Interzicerea câştigului material necuvenit
Nicio persoanã nu poate obţine un avantaj financiar sau de altã naturã dintr-o activitate legatã de adopţia unui copil.
ART. 18
Dispoziţii mai favorabile
Statele pãrţi au în continuare posibilitatea de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat.
ART. 19
Perioada de probã
Statele pãrţi au libertatea de a impune încredinţarea copilului în grija adoptatorului pentru o perioadã îndeajuns de lungã înainte de încuviinţarea adopţiei pentru ca autoritatea competentã sã poatã aprecia în mod rezonabil relaţiile care s-ar stabili între aceştia în cazul în care adopţia ar fi încuviinţatã. În aceastã privinţã, interesul superior al copilului trebuie sã primeze asupra oricãrui alt considerent.
ART. 20
Consilierea şi serviciile postadopţie
Autoritãţile publice asigurã promovarea şi funcţionarea corespunzãtoare a serviciilor de consiliere şi postadopţie pentru a sprijini şi a îndruma viitorii adoptatori, adoptatorii şi copiii adoptaţi.
ART. 21
Formarea
Statele pãrţi se asigurã cã asistenţii sociali care se ocupã de adopţie beneficiazã de formarea profesionalã corespunzãtoare cu privire la aspectele sociale şi juridice ale adopţiei.
ART. 22
Accesul la informaţii şi divulgarea acestora
(1) Pot fi adoptate dispoziţii pentru ca o adopţie sã poatã avea loc, dupã caz, fãrã ca identitatea adoptatorului sã fie dezvãluitã familiei de origine a copilului.
(2) Se adoptã dispoziţii care sã impunã sau sã autorizeze desfãşurarea procedurii de adopţie cu uşile închise.
(3) Copilul adoptat are acces la informaţiile deţinute de cãtre autoritãţile competente cu privire la originile sale. Atunci când pãrinţii sãi biologici au dreptul de a nu-şi divulga identitatea, o autoritate competentã trebuie sã aibã posibilitatea, în mãsura în care legislaţia o permite, sã stabileascã dacã este cazul sã se renunţe la acest drept şi sã se divulge informaţiile privind identitatea, luând în considerare circumstanţele şi drepturile copilului şi ale pãrinţilor sãi biologici. Copilul adoptat care nu a ajuns la vârsta majoratului poate fi consiliat în mod adecvat.
(4) Adoptatorul şi copilul adoptat pot obţine documente care sã conţinã extrase din registrele publice şi care sã ateste data şi locul naşterii copilului adoptat, dar care sã nu dezvãluie în mod expres adopţia sau identitatea pãrinţilor sãi biologici. Statele pãrţi pot alege sã nu aplice aceastã dispoziţie în cazul celorlalte forme de adopţie menţionate la art. 11 alin. (4) din prezenta convenţie.
(5) Având în vedere dreptul unei persoane de a-şi cunoaşte identitatea şi originile, informaţiile relevante referitoare la adopţie sunt colectate şi pãstrate timp de cel puţin 50 de ani dupã ce adopţia devine definitivã.
(6) Registrele publice se pãstreazã şi, în orice caz, conţinutul acestora se reproduce pentru a preveni astfel ca persoanele care nu au un interes legitim sã poatã lua cunoştinţã de adopţia unei persoane sau, în cazul în care aceastã informaţie a fost divulgatã, sã poatã lua cunoştinţã de identitatea pãrinţilor biologici ai acesteia.
TITLUL III
Clauze finale
ART. 23
Efectele convenţiei
(1) Prezenta convenţie înlocuieşte, în ceea ce priveşte statele pãrţi, Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, care a fost deschisã spre semnare la 24 aprilie 1967.
(2) În relaţiile dintre o parte la prezenta convenţie şi o altã parte la convenţia din 1967 care nu a ratificat prezenta convenţie, art. 14 din convenţia din 1967 se aplicã în continuare.
ART. 24
Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa.
(2) Convenţia este supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Prezenta convenţie intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 3 luni de la data la care 3 semnatari şi-au exprimat consimţãmântul de a fi parte la convenţie în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din prezentul articol.
(4) În ceea ce priveşte orice stat menţionat la alin. (1), care ulterior îşi exprimã consimţãmântul de a fi parte la convenţie, aceasta intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 3 luni de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 25
Aderarea
(1) Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, dupã consultarea pãrţilor, sã invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea convenţiei, sã adere la aceasta printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitate de voturi ale reprezentanţilor statelor pãrţi care au dreptul de a participa la Comitetul de Miniştri.
(2) În ceea ce priveşte statul aderent, convenţia intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 26
Aplicarea teritorialã
(1) Orice stat poate, la momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului sãu de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sã specifice teritoriul sau teritoriile cãrora li se aplicã prezenta convenţie.
(2) Orice stat parte poate, la o datã ulterioarã, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sã extindã domeniul de aplicare a prezentei convenţii asupra oricãrui alt teritoriu specificat în declaraţie şi pentru ale cãrui relaţii internaţionale este rãspunzãtor sau în numele cãruia este autorizat sã îşi asume angajamente. În ceea ce priveşte acest teritoriu, convenţia intrã în vigoare în prima zi a lunii urmãtoare expirãrii perioadei de 3 luni de la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
(3) Orice declaraţie fãcutã în temeiul celor douã alineate precedente poate fi retrasã, în ceea ce priveşte teritoriul specificat în aceastã declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea produce efecte din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii acestei notificãri de cãtre secretarul general.
ART. 27
Rezerve
(1) Nu se admite nicio rezervã la prezenta convenţie, cu excepţia celor referitoare la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (ii) şi alin. (1) lit. b) şi ale art. 22 alin. (3).
(2) Orice rezervã formulatã de cãtre un stat în temeiul alin. (1) este exprimatã la momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare.
(3) Orice stat poate retrage în totalitate sau parţial o rezervã pe care a formulat-o în conformitate cu alin. (1) prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, care produce efecte de la data primirii.
ART. 28
Notificarea autoritãţilor competente
Fiecare stat parte notificã secretarului general al Consiliului Europei numele şi adresa autoritãţii cãreia i se pot adresa cererile formulate în temeiul art. 15.
ART. 29
Denunţare
(1) Orice stat parte poate, în orice moment, sã denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificãri adresate secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denunţarea produce efecte din prima zi a lunii urmãtoare expirãrii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 30
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei notificã statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, oricãrui stat parte şi oricãrui stat invitat sã adere la convenţie:
a) orice semnãturã;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice datã de intrare în vigoare a prezentei convenţii, în conformitate cu art. 24 din aceasta;
d) orice notificare primitã în conformitate cu dispoziţiile art. 2;
e) orice declaraţie primitã în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) şi ale art. 26 alin. (2) şi (3);
f) orice rezervã şi retragere de rezerve efectuate în conformitate cu dispoziţiile art. 27;
g) orice notificare primitã în conformitate cu dispoziţiile art. 28;
h) orice notificare primitã în conformitate cu dispoziţiile art. 29 şi data la care denunţarea produce efecte;
i) orice alt act, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzãtor în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Strasbourg, astãzi, 27 noiembrie 2008, în limbile englezã şi francezã, ambele texte fiind în mod egal autentice, într-un singur exemplar care se depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui alt stat invitat sã adere la prezenta convenţie.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
