──────────────
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, semnatare ale prezentei convenţii,
considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsã între membrii sãi în scopul salvgardarii şi promovãrii idealurilor şi principiilor ce reprezintã patrimoniul lor comun,
considerând ca demnitatea şi valoarea egala a fiecãrei fiinţe umane constituie elemente fundamentale ale acestor principii,
considerând ca libertatea de expresie şi de informare, asa cum este garantatã de art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, constituie unul dintre principiile esenţiale ale unei societãţi democratice şi una dintre condiţiile de baza pentru dezvoltarea sa şi a fiecãrei fiinţe umane,
reafirmand atasamentul lor la principiile privind libera circulaţie a informatiei şi a ideilor şi independenta radiodifuzorilor, care constituie o baza indispensabila a politicii lor în materie de radiodifuziune,
afirmând importanta radiodifuziunii pentru dezvoltarea culturii şi pentru libera formare a opiniilor în condiţii ce permit salvgardarea pluralismului şi a egalitãţii sanselor pentru toate grupurile şi partidele politice democratice,
convinse ca dezvoltarea continua a tehnologiei informatiei şi a comunicãrii trebuie sa serveascã promovãrii dreptului de a exprima, de a cauta, de a primi şi de a comunica informaţii şi idei, indiferent de granite şi oricare ar fi sursa lor,
din dorinta de a oferi publicului o mai mare posibilitate de alegere a serviciilor de programe, care sa permitã valorificarea patrimoniului şi dezvoltarea creatiei audiovizuale în Europa, şi fiind decise sa atinga acest obiectiv cultural prin eforturi dedicate creşterii producţiei şi a circulaţiei programelor de inalta calitate, rãspunzând astfel asteptarii publicului în domeniile politic, educaţional şi cultural,
recunoscând necesitatea de a se consolida cadrul general al reglementãrilor comune,
ţinând cont de Rezoluţia nr. 2 şi de Declaraţia primei Conferinţe ministeriale europene asupra politicilor de comunicaţii de masa,
din dorinta de a dezvolta principiile recunoscute în recomandãrile existente ale Consiliului Europei privind principiile legate de publicitatea realizatã prin televiziune, de egalitatea dintre femei şi bãrbaţi în cadrul mijloacelor de comunicare în masa, de utilizarea capacitãţii de satelit pentru televiziunea şi radiodifuziunea sonora şi de promovarea producţiei audiovizuale în Europa,
au convenit asupra celor ce urmeazã:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Obiect şi scop
Prezenta convenţie priveşte serviciile de programe care sunt încorporate în transmisii. Scopul sau este de a facilita transmiterea transfrontiera şi retransmiterea serviciilor de programe de televiziune între pãrţi.
ART. 2
Expresii utilizate
În sensul prezentei convenţii, termenii de mai jos au urmãtoarele semnificatii:
a) transmitere desemneazã emiterea iniţialã prin emitator terestru, prin cablu sau prin orice tip de satelit, în forma codificata sau nu, a serviciilor de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de public în general. Nu sunt incluse serviciile de comunicare care funcţioneazã pe baza de apel individual;
b) retransmitere desemneazã captarea şi transmiterea simultanã, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, integral şi fãrã nici o modificare, a serviciilor de programe de televiziune sau a unor pãrţi importante din aceste servicii, transmise de cãtre radiodifuzori şi destinate receptarii de cãtre public în general;
c) radiodifuzor desemneazã persoana fizica sau juridicã ce compune servicii de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de cãtre public în general şi care le transmite direct sau prin intermediul unui terţ, în integralitatea lor şi fãrã nici o modificare;
d) serviciu de programe desemneazã ansamblul elementelor unui serviciu dat, furnizat de un radiodifuzor, în sensul paragrafului precedent;
e) opere audiovizuale europene desemneazã operele de creaţie a cãror producţie sau coproductie este controlatã de persoane fizice ori juridice europene;
f) publicitate desemneazã orice anunţ public efectuat în scopul de a stimula vânzarea, cumpãrarea sau închirierea unui produs ori a unui serviciu, de a promova o cauza sau o idee ori de a produce orice alt efect dorit de cãtre cel ce face anunţul, pentru care acestuia i-a fost cedat un timp de transmisie contra unei remuneraţii sau în schimbul altor beneficii similare;
g) sponsorizare desemneazã participarea unei persoane fizice sau juridice, care nu este angajata în activitãţi de radiodifuzare ori de producţie a operelor audiovizuale, la finanţarea directa sau indirecta a unei emisiuni, în scopul de a-şi promova numele, marca ori imaginea.
ART. 3
Domeniul de aplicare
Prezenta convenţie se va aplica oricãrui serviciu de programe care este transmis sau retransmis de cãtre organisme ori prin mijloace tehnice aflate în jurisdicţia uneia dintre pãrţi, prin cablu, prin emitator terestru sau prin satelit şi care poate fi receptionat, direct ori indirect, în una sau în mai multe alte pãrţi.
ART. 4
Libertatea de recepţie şi de retransmisie
Pãrţile vor asigura libertatea de expresie şi de informare conform art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pãrţile vor garanta libertatea de recepţie şi nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformeazã dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 5
Angajamentele pãrţilor transmitatoare
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura, prin mijloace corespunzãtoare şi prin instanţele sale competente, ca toate serviciile de programe transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art. 3, sa fie conforme dispoziţiilor prezentei convenţii.
2. În sensul prezentei convenţii este consideratã parte transmitatoare:
a) în cazul transmisiilor terestre, partea de pe teritoriul cãreia se efectueazã emisia primara;
b) în cazul transmisiilor prin satelit:
(i) partea pe teritoriul cãreia se afla originea legãturii ascendente la satelit;
(ii) partea care acorda dreptul de a utiliza frecventa sau capacitatea de satelit, atunci când legatura ascendenta este situata într-un stat care nu este parte la prezenta convenţie;
(iii) partea pe teritoriul cãreia se afla sediul radiodifuzorului, dacã responsabilitatea nu este stabilitã conform alin. (i) şi (ii).
3. Dacã serviciile de programe transmise de pe teritoriile unor state ce nu sunt parte la convenţie sunt retransmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia unei pãrţi, în sensul art. 3, aceasta parte, în calitate de parte transmitatoare, va asigura prin mijloace corespunzãtoare şi prin instanţele sale competente conformitatea acestor servicii cu dispoziţiile prezentei convenţii.
ART. 6
Transparenta
1. Responsabilitãţile radiodifuzorului vor fi specificate într-un mod clar şi suficient în autorizaţia eliberata de autoritatea competenta a fiecãrei pãrţi, în contractul încheiat cu aceasta sau prin orice alta mãsura juridicã.
2. Informaţiile privind radiodifuzorul vor fi furnizate la cerere de cãtre autoritatea competenta a partii transmitatoare. Astfel de informaţii vor cuprinde cel puţin numele sau denumirea, sediul şi statutul juridic ale radiodifuzorului, numele reprezentantului sau legal, structura capitalului, natura, obiectul şi modul de finanţare a serviciului de programe pe care radiodifuzorul îl furnizeazã sau intenţioneazã sa îl furnizeze.
CAP. 2
Dispoziţii cu privire la programare
ART. 7
Responsabilitãţile radiodifuzorului
1. Toate elementele serviciilor de programe, prin prezentarea şi conţinutul lor, trebuie sa respecte demnitatea şi drepturile fundamentale ale oricãrei persoane. În special, ele nu trebuie:
a) sa fie contrare bunelor moravuri şi, mai ales, sa conţinã pornografie;
b) sa evidentieze violenta sau sa fie susceptibile de incitare la ura rasialã.
2. Elementele serviciilor de programe care sunt susceptibile de a aduce prejudicii dezvoltãrii fizice, psihice şi morale a copiilor sau adolescentilor nu trebuie sa fie transmise atunci când, datoritã orei de transmisie şi de recepţie, aceştia din urma sunt susceptibili sa le priveasca.
3. Radiodifuzorul se va asigura ca jurnalele televizate prezintã în mod corect faptele şi evenimentele şi favorizeazã libera formare a opiniilor.
ART. 8
Dreptul la replica
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura ca orice persoana fizica sau juridicã, indiferent de naţionalitatea ori locul sau de resedinta, are posibilitatea sa îşi exercite dreptul la replica sau poate avea acces la un recurs juridic ori administrativ comparabil în ceea ce priveşte emisiunile transmise sau retransmise de cãtre organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art. 3. Aceasta se va asigura, în special, ca termenele şi celelalte modalitãţi prevãzute pentru exercitarea dreptului la replica sunt rezonabile pentru a permite exercitarea efectivã a acestui drept. Exercitarea efectivã a acestui drept sau a altor remedii juridice ori administrative comparabile trebuie sa fie asigurata atât din punct de vedere al termenelor, cat şi al modalitãţilor de aplicare.
2. În acest scop numele radiodifuzorului responsabil pentru serviciul de programe trebuie sa poatã fi identificat la intervale regulate prin orice mijloace corespunzãtoare.
ART. 9
Accesul publicului la evenimente majore
Fiecare parte va examina mãsurile juridice menite sa evite ca dreptul publicului la informare sa fie afectat din pricina exercitãrii de cãtre un radiodifuzor a drepturilor exclusive pentru transmisia sau retransmisia, în sensul art. 3, a unui eveniment de mare interes pentru public şi care poate avea drept consecinta privarea unei pãrţi substanţiale a publicului, în una sau mai multe pãrţi, de posibilitatea de a urmãri acest eveniment la televizor.
ART. 10
Obiective culturale
1. Fiecare parte transmitatoare se va asigura, în mãsura posibilului şi prin mijloace adecvate, ca radiodifuzorii vor rezerva operelor europene o proporţie majoritara din timpul de transmisie, excluzandu-se timpul consacrat informaţiilor, manifestãrilor sportive, jocurilor, publicitãţii sau serviciilor de teletext. Aceasta proporţie, ţinând cont de responsabilitatea radiodifuzorului fata de publicul sau în materie de informaţie, educaţie, cultura şi divertisment, trebuie obţinutã progresiv, pe baza unor criterii corespunzãtoare.
2. În cazul unui dezacord între o parte receptoare şi o parte transmitatoare asupra aplicãrii paragrafului precedent se poate face apel, la cererea unei singure pãrţi, la Comitetul permanent, pentru a formula un aviz consultativ cu privire la acest subiect. Un astfel de dezacord nu poate fi supus procedurii de arbitraj prevãzute de art. 26.
3. Pãrţile se angajeazã sa identifice împreunã instrumentele şi procedeele cele mai adecvate pentru a susţine, fãrã discriminare între radiodifuzori, activitatea şi dezvoltarea producţiei europene, mai cu seama în pãrţile cu o slabã capacitate de producţie audiovizuala sau cu o arie lingvistica restrânsã.
4. În spiritul cooperãrii şi asistenţei reciproce, caracteristic prezentei convenţii, pãrţile se vor strãdui sa evite ca serviciile de programe transmise sau retransmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art. 3, sa punã în pericol pluralismul presei scrise şi dezvoltarea industriei cinematografice. În acest scop nici o transmisie a unei opere cinematografice de cãtre aceste servicii nu trebuie sa aibã loc înainte de 2 ani de la începerea exploatãrii acestei opere în sãlile de cinema, cu excepţia unui acord contrar între deţinãtorii de drepturi şi radiodifuzor; în cazul operelor cinematografice realizate în coproductie cu radiodifuzorul, acest termen va fi de un an.
CAP. 3
Publicitatea
ART. 11
Norme generale
1. Orice publicitate trebuie sa fie corecta şi onesta.
2. Publicitatea nu trebuie sa fie inselatoare sau sa afecteze interesele consumatorilor.
3. Publicitatea destinatã copiilor sau care foloseşte copii trebuie sa evite sa aducã prejudicii intereselor acestora şi sa ţinã cont de sensibilitatea lor deosebita.
4. Cel care face anunţul nu trebuie sa exercite nici o influenta editoriala asupra conţinutului emisiunilor.
ART. 12
Durata
1. Timpul de transmisie consacrat publicitãţii nu trebuie sa depãşeascã 15% din timpul zilnic de transmisie. Totuşi, acest procent poate ajunge la 20% dacã cuprinde forme de publicitate cum ar fi ofertele fãcute direct publicului în vederea fie a vânzãrii, cumpãrãrii sau închirierii de produse, fie a furnizarii de servicii, cu condiţia ca volumul spoturilor publicitare sa nu depãşeascã 15%.
2. Timpul de transmisie consacrat spoturilor publicitare în interiorul unei perioade date de o ora nu poate depãşi 20%.
3. Formele de publicitate, precum ofertele fãcute direct publicului fie pentru a vinde, cumpara sau închiria produse, fie pentru a furniza servicii, nu trebuie sa depãşeascã o ora pe zi.
ART. 13
Forma şi prezentarea
1. Publicitatea trebuie sa fie în mod clar identificabila ca atare şi separatã clar de alte elemente ale serviciului de programe prin mijloace optice sau acustice. În principiu, ea trebuie sa fie transmisã grupat.
2. Publicitatea subliminala este interzisã.
3. Publicitatea mascatã este interzisã şi, în special, prezentarea de produse sau servicii în cadrul emisiunilor, atunci când aceasta este facuta în scop publicitar.
4. Publicitatea nu trebuie sa facã apel, nici vizual şi nici verbal, la persoanele care prezintã în mod obişnuit jurnalele televizate şi emisiunile de actualitati.
ART. 14
Inserarea publicitãţii
1. Publicitatea trebuie inseratã între emisiuni. Sub rezerva condiţiilor stabilite în paragrafele 2-5, publicitatea poate, de asemenea, sa fie inseratã în cadrul emisiunilor, cu condiţia ca ea sa nu afecteze integritatea şi valoarea emisiunilor şi în asa fel încât sa nu prejudicieze drepturile titularilor de drepturi.
2. În emisiunile compuse din pãrţi autonome sau în emisiunile sportive şi în evenimentele şi spectacolele cu structura similarã ce includ pauze, publicitatea nu poate fi inseratã decât între pãrţile autonome sau în pauze.
3. Transmiterea operelor audiovizuale, cum sunt lungmetrajele cinematografice şi filmele concepute pentru televiziune (cu excepţia serialelor, foiletoanelor, emisiunilor de divertisment şi documentarelor), care au o durata mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptã o singura data la fiecare perioada completa de 45 de minute. O alta întrerupere este autorizata dacã durata lor totalã este cu cel puţin 20 de minute mai mare decât doua sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
4. Dacã emisiunile, altele decât cele la care se referã paragraful 2, sunt întrerupte de publicitate, o perioada de cel puţin 20 de minute trebuie sa se scurgã între fiecare întrerupere succesiva din interiorul emisiunilor.
5. Publicitatea nu poate fi inseratã în difuzarile de servicii religioase. Jurnalele televizate, emisiunile de actualitati, documentarele, emisiunile religioase şi emisiunile pentru copii, a cãror durata este sub 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate. Dacã acestea au o durata de cel puţin 30 de minute, se aplica dispoziţiile paragrafelor precedente.
ART. 15
Publicitatea pentru anumite produse
1. Publicitatea pentru produsele din tutun este interzisã.
2. Publicitatea pentru bãuturile alcoolizate de orice fel este supusã urmãtoarelor reguli:
a) nu trebuie sa se adreseze în special minorilor; nici o persoana care poate fi consideratã ca fiind minora nu trebuie sa fie asociata unei publicitati pentru consumul de bãuturi alcoolizate;
b) nu trebuie sa asocieze consumul de alcool cu performanţele fizice sau cu conducerea automobilului;
c) nu trebuie sa sugereze ca bãuturile alcoolizate sunt dotate cu proprietãţi terapeutice sau ca au un efect stimulativ, sedativ ori ca pot rezolva probleme personale;
d) nu trebuie sa incurajeze consumul exagerat de bãuturi alcoolizate sau sa confere o imagine negativa a abstinentei ori a sobrietatii;
e) nu trebuie sa sublinieze în mod nejustificat conţinutul în alcool al bãuturilor.
3. Publicitatea pentru medicamente şi tratamente medicale, care sunt disponibile numai pe baza de reteta medicalã în partea transmitatoare, este interzisã.
4. Publicitatea pentru celelalte medicamente şi tratamente medicale trebuie sa fie clar identificabila ca atare, sa fie corecta, veridica şi controlabila şi sa se conformeze cerinţelor privind absenta de efecte periculoase pentru individ.
ART. 16
Publicitatea care se adreseazã în mod specific unei singure pãrţi
1. Pentru a se evita perturbarea concurentei şi punerea în pericol a sistemului de televiziune al unei pãrţi, mesajele publicitare îndreptate în mod expres şi frecvent spre audienta unei singure pãrţi, alta decât partea transmitatoare, nu trebuie sa încalce regulile cu privire la publicitatea televizata din acea parte.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplica atunci când:
a) regulile vizate stabilesc o discriminare între mesajele publicitare transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia acestei pãrţi şi mesajele publicitare transmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia unei alte pãrţi; sau
b) pãrţile implicate au încheiat acorduri bi- sau multilaterale în acest domeniu.
CAP. 4
Sponsorizarea
ART. 17
Norme generale
1. Când o emisiune sau o serie de emisiuni este sponsorizata în întregime ori parţial, acest lucru trebuie sa poatã fi clar identificat ca atare şi în mod corespunzãtor, în cadrul genericului de la începutul şi/sau de la sfârşitul emisiunii.
2. Conţinutul şi programarea unei emisiuni sponsorizate nu pot în nici un caz sa fie influentate de cãtre sponsor într-o maniera care sa aducã atingere responsabilitãţii şi independentei editoriale a radiodifuzorului fata de propriile emisiuni.
3. Emisiunile sponsorizate nu trebuie sa incite la vânzarea, cumpãrarea sau închirierea produselor ori serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în special prin referiri specific promotionale la aceste produse ori servicii, fãcute în timpul acestor emisiuni.
ART. 18
Sponsorizãri interzise
1. Emisiunile nu pot fi sponsorizate de cãtre persoane fizice ori juridice care au ca obiect principal de activitate fabricarea sau vânzarea de produse ori furnizarea de servicii a cãror publicitate este interzisã în conformitate cu art. 15.
2. Sponsorizarea jurnalelor televizate şi a emisiunilor de actualitati este interzisã.
CAP. 5
Asistenta reciprocã
ART. 19
Cooperarea dintre pãrţi
1. Pãrţile se angajeazã sa îşi acorde reciproc asistenta pentru aplicarea prezentei convenţii.
2. În acest scop:
a) fiecare stat contractant desemneazã una sau mai multe autoritãţi ale cãror nume şi adrese le comunica secretarului general al Consiliului Europei, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
b) fiecare stat contractant care a desemnat mai multe autoritãţi va indica în comunicarea la care se referã lit. a) competenta fiecãreia dintre aceste autoritãţi.
3. O autoritate desemnatã de o parte:
a) va furniza informaţiile prevãzute la art. 6 paragraful 2;
b) va furniza, la cererea unei autoritãţi desemnate de o alta parte, informaţii privind dreptul şi practicile interne în domeniile acoperite de prezenta convenţie;
c) va coopera cu autoritãţile desemnate de alte pãrţi, de fiecare data când se va considera necesar şi, mai cu seama, atunci când aceasta cooperare ar putea întãri eficienta mãsurilor luate pentru aplicarea prezentei convenţii;
d) va examina orice dificultate aparuta în aplicarea prezentei convenţii, care îi va fi notificatã de o autoritate desemnatã de cãtre o alta parte.
CAP. 6
Comitetul permanent
ART. 20
Comitetul permanent
1. În aplicarea scopurilor prezentei convenţii se constituie un comitet permanent.
2. Orice parte poate fi reprezentatã în cadrul Comitetului permanent prin unul sau mai mulţi delegaţi. Fiecare delegaţie dispune de un vot. În domeniile ce ţin de competentele sale Comunitatea Economicã Europeanã îşi exercita dreptul de vot cu un numãr de voturi egal cu numãrul statelor sale membre care sunt pãrţi la prezenta convenţie; Comunitatea Economicã Europeanã nu îşi exercita dreptul sau de vot în cazul în care statele membre în cauza şi-l exercita pe al lor şi viceversa.
3. Fiecare stat vizat la art. 29 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în Comitetul permanent printr-un observator.
4. Comitetul permanent poate recurge la experţi pentru a-şi îndeplini misiunea. El poate, din proprie initiativa sau la cererea unui organism interesat, sa invite orice organism naţional sau internaţional, guvernamental ori neguvernamental, calificat din punct de vedere tehnic în domeniile vizate de prezenta convenţie, sa fie reprezentat printr-un observator la o intreaga reuniune sau la o parte din aceasta. Decizia de a invita astfel de experţi sau organisme este luatã cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul membrilor Comitetului permanent.
5. Comitetul permanent este convocat de secretarul general al Consiliului Europei. El îşi va tine prima reuniune la 6 luni dupã data intrãrii în vigoare a prezentei convenţii. Comitetul permanent se reuneste, în continuare, atunci când o treime din numãrul pãrţilor sau Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei formuleazã aceasta cerere, la initiativa secretarului general al Consiliului Europei, conform dispoziţiilor art. 23 paragraful 2, sau la cererea uneia sau mai multor pãrţi, conform dispoziţiilor art. 21 lit. c) şi art. 25 paragraful 2.
6. Cvorumul necesar pentru a se tine o reuniune a Comitetului permanent este constituit de majoritatea pãrţilor.
7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 şi ale art. 23 paragraful 3, deciziile Comitetului permanent sunt luate cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul membrilor prezenţi.
8. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, Comitetul permanent îşi stabileşte regulamentul interior.
ART. 21
Funcţiile Comitetului permanent
Comitetul permanent este însãrcinat sa urmãreascã aplicarea prezentei convenţii şi poate:
a) sa facã recomandãri pãrţilor referitoare la aplicarea prezentei convenţii;
b) sa sugereze modificãri ale prezentei convenţii, care sunt considerate necesare, şi sa le examineze pe cele ce sunt propuse, conform dispoziţiilor art. 23;
c) sa examineze, la cererea uneia sau mai multor pãrţi, toate problemele legate de interpretarea prezentei convenţii;
d) sa faciliteze, atât cat este nevoie, soluţionarea amiabila a oricãrei dificultãţi care îi este notificatã conform dispoziţiilor art. 25;
e) sa facã recomandãri Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la invitarea altor state decât cele vizate la art. 29 paragraful 1 de a adera la prezenta convenţie.
ART. 22
Rapoartele Comitetului permanent
Dupã fiecare dintre reuniunile sale Comitetul permanent va transmite pãrţilor şi Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra discuţiilor şi asupra tuturor deciziilor luate.
CAP. 7
Amendamente
ART. 23
Amendamente
1. Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenţie.
2. Fiecare propunere de amendament este notificatã secretarului general al Consiliului Europei care o comunica statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, Comunitãţii Economice Europene şi fiecãrui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 30. Secretarul general al Consiliului Europei convoacã o reuniune a Comitetului permanent cel mai devreme la doua luni dupã comunicarea propunerii de amendare.
3. Fiecare propunere de amendare este examinata de Comitetul permanent, care va supune textul adoptat cu o majoritate de trei pãtrimi din numãrul membrilor Comitetului permanent Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei spre aprobare. Dupã aceasta aprobare textul este transmis pãrţilor pentru acceptare.
4. Fiecare amendament intra în vigoare în a 30-a zi dupã ce toate pãrţile l-au informat pe secretarul general ca l-au acceptat.
CAP. 8
Pretinse încãlcãri ale prezentei convenţii
ART. 24
Pretinse încãlcãri ale prezentei convenţii
1. Când o parte constata o încãlcare a prezentei convenţii, ea comunica acest lucru partii transmitatoare şi cele doua pãrţi vor depune eforturi pentru a soluţiona dificultatea pe baza dispoziţiilor art. 19, 25 şi 26.
2. Dacã pretinsa încãlcare are un caracter evident, serios şi grav, astfel încât sa ridice importante probleme de interes public, şi priveşte art. 7 paragraful 1 sau 2, art. 12, art. 13 paragraful 1 prima fraza, art. 14 ori art. 15 paragraful 1 sau 3, precum şi dacã aceasta continua doua sãptãmâni dupã comunicare, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauza.
3. În toate celelalte cazuri de pretinse încãlcãri, cu excepţia celor prevãzute la paragraful 4, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauza dupã 8 luni de la data comunicãrii, dacã încãlcarea continua.
4. Suspendarea provizorie a retransmisiei nu este admisã în cazul pretinselor încãlcãri ale art. 7 paragraful 3 şi ale art. 8, 9 sau 10.
CAP. 9
Soluţionarea diferendelor
ART. 25
Concilierea
1. În caz de dificultate în aplicarea prezentei convenţii, pãrţile interesate se vor strãdui sa ajungã la o soluţionare amiabila.
2. Dacã una dintre pãrţile interesate se opune, Comitetul permanent poate examina problema, punându-se la dispoziţia pãrţilor interesate, în scopul de a ajunge în cel mai scurt timp la o soluţie satisfãcãtoare şi, dacã este cazul, de a formula un aviz consultativ în aceasta privinta.
3. Fiecare parte interesatã se angajeazã sa furnizeze Comitetului permanent, în cel mai scurt timp, toate informaţiile şi facilitãţile necesare pentru ca acesta sa îşi poatã îndeplini funcţiile în conformitate cu paragraful precedent.
ART. 26
Arbitrajul
1. Dacã pãrţile interesate nu îşi pot soluţiona diferendul pe baza dispoziţiilor art. 25, ele pot, de comun acord, sa îl supunã arbitrajului potrivit procedurii prevãzute în anexa la prezenta convenţie. În absenta unui astfel de acord, în termen de 6 luni de la prima cerere de deschidere a procedurii de conciliere, diferendul poate fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre pãrţi.
2. Fiecare parte poate, în orice moment, sa declare ca recunoaşte ca obligatorie de drept şi fãrã o convenţie specialã fata de oricare parte care accepta aceeaşi obligaţie aplicarea procedurii de arbitraj prevãzute în anexa la prezenta convenţie.
CAP. 10
Alte acorduri internaţionale şi dreptul intern al pãrţilor
ART. 27
Alte acorduri sau aranjamente internaţionale
1. În relaţiile lor mutuale pãrţile care sunt membre ale Comunitãţii Economice Europene aplica regulile Comunitãţii şi, prin urmare, nu vor aplica regulile decurgând din prezenta convenţie decât în mãsura în care nu exista nici o reglementare comunitara cu privire la subiectul particular care le intereseazã.
2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea impiedica pãrţile sa încheie acorduri internaţionale care sa completeze sau sa dezvolte aceste dispoziţii ori sa extindã domeniul lor de aplicare.
3. În cazul unor acorduri bilaterale prezenta convenţie nu modifica cu nimic drepturile şi obligaţiile pãrţilor ce decurg din aceste acorduri şi care nu aduc atingere nici exercitãrii de cãtre alte pãrţi a drepturilor pe care le au prin prezenta convenţie şi nici îndeplinirii obligaţiilor lor decurgând din aceasta.
ART. 28
Relaţii între convenţie şi dreptul intern al pãrţilor
Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea impiedica pãrţile sa aplice reguli mai stricte sau mai detaliate decât cele prevãzute în prezenta convenţie serviciilor de programe transmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art. 3.
CAP. 11
Dispoziţii finale
ART. 29
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi altor state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, precum şi Comunitãţii Economice Europene. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
2. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii perioadei de 3 luni dupã data la care 7 state, dintre care cel puţin 5 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţãmântul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului precedent.
3. Un stat poate declara, în momentul semnãrii sau la o data ulterioara precedand intrarea în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte, ca va aplica prevederile acesteia cu titlu provizoriu.
4. Prezenta convenţie va intra în vigoare fata de toate statele vizate la paragraful 1 sau fata de Comunitatea Economicã Europeanã, care îşi vor exprima ulterior consimţãmântul de a fi legate prin aceasta, în prima zi care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 30
Aderarea statelor nemembre
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea, dupã consultarea statelor contractante, sa invite oricare alt stat sa adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luatã cu majoritatea prevãzutã la art. 20. d. din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de a fi membre ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
2. Pentru fiecare stat care adera prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 31
Aplicarea teritorialã
1. Fiecare stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se va aplica prezenta convenţie.
2. Fiecare stat poate, în oricare alt moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Prezenta convenţie va intra în vigoare în privinta acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect cu începere din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 32
Rezerve
1. În momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare:
a) fiecare stat poate declara ca îşi rezerva dreptul de a se opune retransmiterii pe teritoriul sau, în cazul în care aceasta nu este conformã cu legislaţia sa nationala, a serviciilor de programe ce conţin publicitate pentru bãuturile alcoolizate, conform regulilor prevãzute la art. 15 paragraful 2;
b) Regatul Unit al Marii Britanii poate declara ca îşi rezerva dreptul de a nu îndeplini obligaţia prevãzutã la art. 15 paragraful 1 de a interzice publicitatea pentru produse din tutun, în ceea ce priveşte publicitatea pentru trabucurile şi tutunul de pipa, difuzatã de Independent Broadcasting Authority pe teritoriul britanic prin mijloace terestre.
Nici o alta rezerva nu este admisã.
2. O rezerva formulatã conform paragrafului precedent nu poate face obiectul unor obiecţii.
3. Fiecare stat contractant care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului 1 poate sa o retragã în întregime ori în parte, adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
4. Partea care a formulat o rezerva fata de conţinutul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu va putea pretinde aplicarea acestei dispoziţii de cãtre o alta parte; cu toate acestea, ea poate, dacã rezerva este parţialã sau condiţionalã, sa pretindã aplicarea acestei dispoziţii în mãsura în care ea însãşi a acceptat-o.
ART. 33
Denunţarea
1. Fiecare parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va deveni efectivã începând cu prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 6 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 34
Notificãrile
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, altor state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, Comunitãţii Economice Europene şi fiecãrui stat care a aderat sau care a fost invitat sa adere la prezenta convenţie:
a) orice semnatura;
b) depunerea fiecãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) fiecare data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art. 29, 30 şi 31;
d) fiecare raport stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 22;
e) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.
Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Semnatã la Strasbourg la 5 mai 1989, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificatã pentru conformitate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state pãrţi la Convenţia culturalã europeanã, Comunitãţii Economice Europene şi fiecãrui stat invitat sa adere la prezenta convenţie.
ANEXA 1
ARBITRAJUL
1. Orice cerere de arbitraj este notificatã secretarului general al Consiliului Europei. Ea indica numele celeilalte pãrţi a diferendului şi obiectul diferendului. Secretarul general al Consiliului Europei comunica informaţiile astfel primite tuturor pãrţilor la convenţie.
2. În cazul apariţiei unui diferend între doua pãrţi, dintre care una este un stat membru al Comunitãţii Economice Europene, ea însãşi parte, cererea de arbitraj este adresatã în acelaşi timp acestui stat membru şi Comunitãţii Economice Europene care, împreunã, notifica secretarului general al Consiliului Europei, în termen de o luna de la primirea cererii, dacã statul membru sau Comunitatea Economicã Europeanã ori statul membru şi Comunitatea Economicã Europeanã împreunã se constituie parte în diferend. În cazul absentei unei astfel de notificãri în termenul menţionat, statul membru şi Comunitatea Economicã Europeanã sunt în situaţia de a nu fi decât o singura şi aceeaşi parte în diferend, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor vizând constituirea şi procedura tribunalului arbitral. Acelaşi principiu se aplica şi în cazul în care un stat membru şi Comunitatea Economicã Europeanã se constituie împreunã parte în diferend. În ipoteza prevãzutã de prezentul paragraf, termenul de o luna menţionat în prima fraza a paragrafului 4 este extins la doua luni.
3. Tribunalul arbitral este compus din 3 membri: fiecare dintre pãrţile în diferend numesc un arbitru; cei 2 arbitri astfel numiţi desemneazã, de comun acord, un al treilea arbitru, care îşi asuma preşedinţia tribunalului. Acesta din urma nu poate sa fie cetãţean al uneia dintre pãrţile în diferend, nici sa îşi aibã resedinta curenta pe teritoriul uneia dintre pãrţi, nici sa se afle în serviciul uneia dintre ele, nici sa fi fost implicat anterior în diferend cu alt titlu.
4. Dacã într-un termen de o luna, calculat de la comunicarea cererii cãtre secretarul general al Consiliului Europei, una dintre pãrţi nu a numit un arbitru, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului va proceda, la cererea celeilalte pãrţi, la numirea acestuia într-un nou termen de o luna. Dacã preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului nu poate acţiona sau este cetãţean al uneia dintre pãrţile în diferend, aceasta numire va fi facuta de vicepreşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului sau de persoana care are cea mai mare vechime în calitate de membru al acesteia, care este disponibilã şi care nu este cetãţean al uneia dintre pãrţile în diferend. Aceeaşi procedura se aplica dacã, într-un termen de o luna de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele tribunalului arbitral nu este desemnat.
5. Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 se aplica, dupã caz, pentru a completa fiecare loc vacant.
6. Dacã doua sau mai multe pãrţi se înţeleg pentru a face cauza comuna, ele numesc împreunã un arbitru.
7. Pãrţile la diferend şi Comitetul permanent furnizeazã tribunalului arbitral toate facilitãţile necesare pentru desfãşurarea eficienta a procedurii.
8. Tribunalul arbitral îşi stabileşte propriile reguli de procedura. Deciziile sale sunt luate cu votul majoritãţii membrilor sãi. Sentinta sa este definitiva şi obligatorie.
9. Sentinta tribunalului arbitral este notificatã secretarului general al Consiliului Europei care o comunica tuturor pãrţilor la convenţie.
10. Fiecare parte la diferend suporta cheltuielile arbitrului pe care l-a numit; aceste pãrţi suporta, în cote egale, cheltuielile celuilalt arbitru, precum şi celelalte cheltuieli necesitate de arbitraj.
──────────────