Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
-------------
*) Traducere.
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,
considerind ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strinsa între membrii sãi,
dornice sa dezvolte mai mult cooperarea internationala în materie penalã,
considerind ca aceasta cooperare trebuie sa serveascã intereselor unei bune administrãri a justiţiei şi sa favorizeze reintegrarea socialã a persoanelor condamnate,
considerind ca aceste obiective impun ca strãinii, care sînt privati de libertate ca urmare a unei infracţiuni penale, sa aibã posibilitatea de a-şi ispasi condamnarea în mediul lor social de origine,
considerind ca cel mai bun mijloc de a se ajunge la aceasta este de a-i transfera în propriile lor tari,
au convenit urmãtoarele:
ART. 1
Definiţii
În înţelesul prezentei convenţii, expresiile:
a) condamnare desemneazã orice pedeapsa sau mãsura privativã de libertate, pronunţatã de cãtre un judecãtor pentru o durata limitatã sau nedeterminatã în temeiul unei infracţiuni penale;
b) hotãrîre desemneazã o hotãrîre judecãtoreascã prin care se pronunţa o condamnare;
c) statul de condamnare desemneazã statul unde a fost condamnata persoana care poate fi transferata sau care deja a fost transferata;
d) statul de executare desemneazã statul cãtre care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat, în vederea executãrii condamnãrii sale.
ART. 2
Principii generale
1. Pãrţile se angajeazã sa-şi acorde reciproc, în condiţiile prevãzute prin prezenta convenţie, cooperarea cea mai larga posibil în materia transferãrii persoanelor condamnate.
2. O persoana condamnata pe teritoriul unei pãrţi poate, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sa fie transferata pe teritoriul altei pãrţi, pentru a executa aici condamnarea care i-a fost aplicatã. În acest scop, ea îşi poate exprima, fie pe lîngã statul de condamnare, fie pe lîngã statul de executare, dorinta de a fi transferata în temeiul prezentei convenţii.
3. Transferarea poate fi cerutã fie de cãtre statul de condamnare, fie de cãtre statul de executare.
ART. 3
Condiţiile transferãrii
1. O transferare nu poate avea loc în termenii prezentei convenţii decît în condiţiile urmãtoare:
a) condamnatul trebuie sa fie resortisant al statului de executare;
b) hotãrîrea trebuie sa fie definitiva;
c) durata condamnãrii pe care cel condamnat o mai are încã de executat trebuie sa fie de cel puţin 6 luni la data primirii cererii de transferare sau sa fie nedeterminatã;
d) transferul este consimţit de cãtre persoana condamnata sau, dacã în raport cu virsta sau cu starea fizica ori mintalã a acesteia unul dintre cele doua state considera necesar, de cãtre reprezentantul persoanei;
e) acţiunile sau omisiunile care au dat naştere condamnãrii trebuie sa constituie o infracţiune penalã în raport cu dreptul statului de executare sau ar trebui sa constituie o astfel de infracţiune, dacã ar fi survenit pe teritoriul sau; şi
f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie sa se punã de acord asupra acestei transferãri.
2. În cazuri excepţionale, unele pãrţi pot conveni o transferare chiar dacã durata condamnãrii pe care cel condamnat o are încã de executat este inferioarã celei prevãzute la paragraful 1 c).
3. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa indice, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, ca înţelege sa excludã aplicarea vreuneia dintre procedurile prevãzute la art. 9 paragraful 1 a) şi b) în relaţiile sale cu celelalte pãrţi.
4. Orice stat poate, în orice moment, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa defineascã, în ceea ce-l priveşte, termenul resortisant în înţelesul prezentei convenţii.
ART. 4
Obligaţia de a furniza informaţii
1. Orice condamnat cãruia i se pot aplica prevederile prezentei convenţii trebuie sa fie informat de cãtre statul de condamnare despre conţinutul exact al prezentei convenţii.
2. Dacã condamnatul şi-a exprimat, pe lîngã statul de condamnare, dorinta de a fi transferat în temeiul prezentei convenţii, acest stat trebuie sa informeze despre aceasta statul de executare cît mai curînd posibil, dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii.
3. Informaţiile trebuie sa cuprindã:
a) numele, data şi locul naşterii condamnatului;
b) dacã este cazul, adresa sa în statul de executare;
c) o prezentare a faptelor care au atras condamnarea;
d) natura, durata şi data începerii executãrii condamnãrii.
4. Dacã condamnatul şi-a exprimat, pe lîngã statul de executare, dorinta de a fi transferat în temeiul prezentei convenţii, statul de condamnare comunica acestui stat, la cererea sa, informaţiile prevãzute la paragraful 3 de mai sus.
5. Condamnatul trebuie sa fie informat în scris despre orice demers întreprins de cãtre statul de condamnare sau de cãtre statul de executare în aplicarea paragrafelor precedente, ca şi despre orice hotãrîre luatã de cãtre vreunul dintre cele doua state cu privire la cererea de transferare.
ART. 5
Cereri şi raspunsuri
1. Cererile de transferare şi rãspunsurile trebuie formulate în scris.
2. Aceste cereri trebuie sa fie adresate de cãtre Ministerul de Justiţie al statului solicitant Ministerului de Justiţie al statului solicitat. Rãspunsurile trebuie comunicate pe aceleaşi cai.
3. Orice parte poate, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa indice faptul ca ea va utiliza alte cai de comunicare.
4. Statul solicitat trebuie sa informeze statul solicitant, în cel mai scurt timp, despre hotãrîrea sa de a accepta sau de a refuza transferarea cerutã.
ART. 6
Înscrisurile ajutatoare
1. Statul de executare trebuie, la cererea statului de condamnare, sa furnizeze acestuia din urma:
a) un document sau o declaraţie care sa indice ca persoana condamnata este resortisant al acelui stat;
b) o copie de pe dispoziţiile legale ale statului de executare din care sa rezulte ca acţiunile sau omisiunile care au dat loc condamnãrii în statul de condamnare constituie o infracţiune penalã în raport cu dreptul statului de executare sau ar constitui o astfel de infracţiune, dacã ele ar surveni pe teritoriul sau;
c) o declaraţie conţinînd informaţiile prevãzute la art. 9 paragraful 2.
2. Dacã se cere o transferare, statul de condamnare trebuie sa furnizeze statului de executare urmãtoarele documente, cu excepţia cazului în care unul sau celãlalt dintre cele doua state ar fi indicat deja ca el nu şi-ar da acordul de transferare:
a) o copie, certificatã pentru conformitate, de pe hotãrîre şi de pe dispoziţiile legale aplicabile;
b) indicarea duratei condamnãrii deja executate, inclusiv informaţii asupra oricãrei detentii provizorii, reduceri a pedepsei sau altui act privind executarea condamnãrii;
c) o declaraţie constatind consimţãmîntul de transferare, asa cum se prevede în art. 3 paragraful 1 d);
d) de fiecare data cînd va fi cazul, orice raport medical sau social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului sau în statul de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea tratamentului sau în statul de executare.
3. Statul de condamnare şi statul de executare pot, atît unul cît şi celãlalt, sa solicite primirea oricãruia dintre documentele sau declaraţiile prevãzute la paragrafele 1 şi 2 de mai sus, înainte de a face o cerere de transferare sau de a lua hotãrîrea de acceptare sau de refuzare a transferãrii.
ART. 7
Consimtamint şi verificare
1. Statul de condamnare va proceda în asa fel încît persoana care trebuie sa-şi dea consimţãmîntul la transferare în temeiul art. 3 paragraful 1 d) sa o facã de buna-voie şi în deplina cunostinta de consecinţele juridice care decurg din aceasta. Procedura de urmat cu privire la aceasta va fi guvernata de legea statului de condamnare.
2. Statul de condamnare trebuie sa dea statului de executare posibilitatea sa verifice, prin intermediul unui consul sau al altui funcţionar desemnat de acord cu statul de executare, ca acest consimtamint a fost dat în condiţiile prevãzute în paragraful precedent.
ART. 8
Consecinţele transferãrii pentru statul de condamnare
1. Preluarea în sarcina a condamnatului de cãtre autoritãţile statului de executare are drept efect suspendarea executãrii condamnãrii în statul de condamnare.
2. Statul de condamnare nu mai poate executa condamnarea atunci cînd statul de executare considera executarea condamnãrii ca fiind terminatã.
ART. 9
Consecinţele transferãrii pentru statul de executare
1. Autoritãţile competente ale statului de executare sînt datoare:
a) fie sa continue executarea condamnãrii imediat sau în baza unei hotãrîri judiciare sau administrative, în condiţiile enunţate la art. 10;
b) fie sa schimbe condamnarea, printr-o hotãrîre a acestui stat, data într-o procedura judiciarã sau administrativã, inlocuind astfel sancţiunea aplicatã în statul de condamnare printr-o sancţiune prevãzutã în legislaţia statului de executare pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile enunţate la art. 11.
2. Statul de executare trebuie, dacã cererea i-a fost facuta, sa indice statului de condamnare, înainte de transferarea persoanei condamnate, care anume dintre aceste proceduri o va urma.
3. Executarea condamnãrii este guvernata de legea statului de executare şi acest stat este singurul competent pentru a lua toate hotãrîrile corespunzãtoare.
4. Orice stat al cãrui drept intern impiedica sa fie folositã vreuna dintre procedurile prevãzute la paragraful 1 pentru a se executa mãsurile al cãror obiect îl formeazã, pe teritoriul unei alte pãrţi, persoane care, ţinînd seama de starea lor mintalã, au fost declarate penalmente iresponsabile pentru sãvîrşirea unei infracţiuni, şi care este dispus sa ia în sarcina aceste persoane în vederea continuãrii tratamentului lor, poate, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa indice procedurile pe care înţelege sa le urmeze în aceste cazuri.
ART. 10
Continuarea executãrii
1. În caz de continuare a executãrii, statul de executare este legat de natura juridicã şi durata sancţiunii asa cum rezulta ele din condamnare.
2. Totuşi, dacã natura sau durata acestei sancţiuni este incompatibilã cu legislaţia statului de executare, sau dacã legislaţia acestui stat o impune, statul de executare poate, prin hotãrîre judiciarã sau administrativã, sa adapteze aceasta sancţiune la pedeapsa ori mãsura prevãzutã de propria sa lege pentru infracţiuni de aceeaşi natura.
Aceasta pedeapsa sau mãsura corespunde, atît cît este posibil, în ceea ce priveşte natura sa, celei aplicate prin condamnarea de executat. Ea nu poate sa agraveze prin natura sau durata sa sancţiunea pronunţatã în statul de condamnare, nici sa depãşeascã maximul prevãzut prin legea statului de executare.
ART. 11
Schimbarea condamnãrii
1. În cazul schimbãrii condamnãrii, se aplica procedura prevãzutã de legislaţia statului de executare. Din momentul schimbãrii, autoritatea competenta:
a) va fi legatã de constatarea faptelor în mãsura în care acestea figureazã în mod explicit sau implicit în hotãrîrea pronunţatã în statul de condamnare;
b) nu va putea schimba o sancţiune privativã de libertate printr-o sancţiune pecuniarã;
c) va deduce integral din pedeapsa perioada de privatiune de libertate deja executatã de cãtre condamnat; şi
d) nu va agrava situaţia penalã a condamnatului şi nu va fi ţinuta de limita inferioarã a sancţiunii eventual prevãzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea sau infracţiunile sãvîrşite.
2. Atunci cînd procedura de schimbare are loc dupã transferarea persoanei condamnate, statul de executare va menţine acea persoana în detenţie sau va lua alte mãsuri în scopul de a asigura prezenta ei în statul de executare pînã la finalizarea acestei proceduri.
ART. 12
Graţierea, amnistia, comutarea
Fiecare parte poate acorda graţierea, amnistia sau comutarea pedepsei în conformitate cu constituţia sa sau cu celelalte reglementãri juridice ale sale.
ART. 13
Revizuirea hotãrîrii
Numai statul de condamnare are dreptul de a statua asupra oricãrei forme de recurs vizind revizuirea hotãrîrii.
ART. 14
Încetarea executãrii
Statul de executare trebuie sa punã capãt executãrii condamnãrii de îndatã ce a fost informat de cãtre statul de condamnare despre orice hotãrîre sau mãsura care are ca efect înlãturarea caracterului executoriu al condamnãrii.
ART. 15
Informaţii privind executarea
Statul de executare va furniza informaţii statului de condamnare în ce priveşte executarea condamnãrii:
a) atunci cînd considera încheiatã executarea condamnãrii;
b) în cazul în care condamnatul evadeaza înainte ca executarea condamnãrii sa fi luat sfîrşit; sau
c) dacã statul de condamnare îi solicita un raport special.
ART. 16
Tranzitul
1. O parte trebuie, în conformitate cu propria sa legislaţie, sa consimtã la o cerere de tranzit a unui condamnat pe teritoriul sau, dacã cererea a fost formulatã de cãtre o alta parte care ea însãşi s-a înţeles cu o alta parte sau cu un stat terţ asupra transferãrii unui condamnat spre sau dinspre teritoriul sau.
2. O parte poate refuza sa acorde tranzitul:
a) dacã condamnatul este unul dintre resortisantii sãi; sau
b) dacã infracţiunea care a dat loc la condamnare nu constituie infracţiune conform legislaţiei sale.
3. Cererile de tranzit şi rãspunsurile trebuie comunicate pe cãile menţionate prin dispoziţiile art. 5 paragrafele 2 şi 3.
4. O parte poate consimţi la o cerere de tranzit al unui condamnat pe teritoriul sau, formulatã de cãtre un stat terţ, dacã acesta din urma a convenit cu o alta parte asupra transformarii spre sau dinspre teritoriul sau.
5. Partea cãreia îi este cerutã tranzitarea poate menţine condamnatul în detenţie pe perioada strict necesarã tranzitarii teritoriului ei.
6. Partea solicitatã sa acorde tranzitul poate fi invitata sa dea asigurarea ca persoana condamnata nu va fi nici urmãritã, nici detinuta, sub rezerva aplicãrii paragrafului precedent, nici supusã vreunei alte restrictii a libertãţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit, pentru fapte sau condamnãri anterioare plecãrii sale de pe teritoriul statului de condamnare.
7. Nici o cerere de tranzit nu este necesarã, dacã se foloseşte calea aerianã pe deasupra teritoriului unei pãrţi şi nu este prevãzutã nici o aterizare. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa pretindã a-i fi notificatã orice tranzitare pe deasupra teritoriului sau.
ART. 17
Limbile folosite şi cheltuielile
1. Informaţiile, în temeiul art. 4 paragrafele 2-4, trebuie sa fie fãcute în limba partii cãreia îi sînt adresate sau în una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei.
2. Sub rezerva paragrafului 3 de mai jos, nici o traducere a cererilor de transferare sau a documentelor ajutatoare acestora nu este necesarã.
3. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa pretindã ca cererile de transferare şi înscrisurile ajutatoare sa fie însoţite de o traducere în limba proprie sau într-una din limbile oficiale ale Consiliului Europei, ori în aceea dintre aceste limbi pe care el o va indica. El poate, cu aceasta ocazie, sa declare ca este dispus sa accepte traduceri în orice alta limba în plus fata de limba oficialã sau de limbile oficiale ale Consiliului Europei.
4. În afarã exceptiei prevãzute la art. 6 paragraful 2 a), documentele transmise în aplicarea prezentei convenţii nu au nevoie sa fie certificate.
5. Cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentei convenţii sînt în sarcina statului de executare, cu excepţia cheltuielilor ocazionate exclusiv pe teritoriul statului de condamnare.
ART. 18
Semnarea şi intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie este deschisã semnãrii statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor membre care au participat la elaborarea ei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data la care trei state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţãmîntul de a fi legate prin convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1.
3. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţãmîntul de a fi legat prin convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 19
Aderarea statelor nemembre
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, dupã ce va fi consultat statele contractante, sa invite orice stat nemembru al consiliului şi care nu este menţionat în art. 18 paragraful 1 sa adere la prezenta convenţie, printr-o hotãrîre luatã cu majoritatea prevãzutã în art. 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante avînd dreptul sa ocupe un loc în comitet.
2. Pentru orice stat aderant, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data depunerii instrumentului de aderare pe lîngã secretarul general al Consiliului Europei.
ART. 20
Aplicarea teritorialã
1. Orice stat poate, în momentul semnãrii sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cãrora li se vor aplica prevederile prezentei convenţii.
2. Orice stat poate, în orice alt moment urmãtor, printr-o declaraţie adresatã secretarului general al Consiliului Europei, sa extindã aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în virtutea celor doua paragrafe precedente va putea fi retrasã, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, prin notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efect în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 21
Aplicarea în timp
Prezenta convenţie se va aplica executãrii condamnãrilor pronunţate fie înainte, fie dupã intrarea sa în vigoare.
ART. 22
Raporturile cu alte convenţii şi acorduri
1. Prezenta convenţie nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din tratatele de extrãdare şi din alte tratate de cooperare internationala în materie penalã, care prevãd transferarea detinutilor în scop de confruntare sau de depunere de mãrturie.
2. Atunci cînd doua sau mai multe pãrţi au încheiat sau vor încheia un acord sau un tratat asupra transferãrii condamnaţilor, ori atunci cînd au stabilit sau vor stabili în alt mod relaţiile lor în acest domeniu, ele vor avea facultatea sa aplice sus-mentionatul acord, tratat sau aranjament în locul prezentei convenţii.
3. Prezenta convenţie nu va aduce atingere dreptului statelor care sînt pãrţi la Convenţia europeanã asupra recunoaşterii internaţionale a hotãrîrilor represive de a încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale privind problemele reglementate prin aceasta convenţie, pentru a-i completa dispoziţiile sau pentru a facilita aplicarea principiilor din care ea se inspira.
4. Dacã o cerere de transferare cade în domeniul de aplicare al prezentei convenţii şi al Convenţiei europene asupra recunoaşterii internaţionale a hotãrîrilor represive sau al vreunui alt acord sau tratat asupra transferãrii condamnaţilor, statul solicitant trebuie, atunci cînd se formuleazã cererea, sa precizeze în temeiul cãrui instrument este formulatã cererea.
ART. 23
Reglementarea amiabila
Comitetul european pentru problemele criminale va urmãri aplicarea prezentei convenţii şi va facilita, la nevoie, reglementarea amiabila a oricãrei dificultãţi de aplicare.
ART. 24
Denunţarea
1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea va produce efecte din prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni dupã data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
3. Cu toate acestea, prezenta convenţie va continua sa se aplice executãrii condamnãrilor persoanelor transferate în conformitate cu sus-menţionatã convenţie, înainte ca denunţarea sa-şi producã efectul.
ART. 25
Notificãri
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii, precum şi oricãrui alt stat care a aderat la aceasta:
a) orice semnatura;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii în conformitate cu art. 18 paragrafele 2 şi 3, art. 19 paragraful 2 şi art. 20 paragrafele 2 şi 3;
d) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare avînd legatura cu prezenta convenţie.
Drept pentru care, subsemnatele, fiind special autorizate în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
Adoptatã la Strasbourg la 21 martie 1983, în limbile franceza şi engleza, cele doua texte avînd valoare egala, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii de pe aceste texte, conforme cu originalul, fiecãruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei convenţii şi oricãrui stat invitat sa adere la aceasta.
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
