Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Acceptată prin LEGEA nr. 164 din 18 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 22 iunie 2021.
──────────
*) Traducere.
Paris, 25 noiembrie 2019
Preambul
Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, convocată la Paris în perioada 12-27 noiembrie 2019, pentru cea de-a 40-a sesiune,
inspirată de o voinţă comună de consolidare a legăturilor educaţionale, geografice, umanitare, culturale, ştiinţifice şi socioeconomice între statele părţi şi pentru a consolida dialogul dintre regiuni şi împărtăşirea instrumentelor şi practicilor de recunoaştere,
reamintind Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), care prevede că „scopul Organizaţiei este de a contribui la menţinerea păcii şi securităţii consolidând, prin educaţie, ştiinţă şi cultură, colaborarea dintre naţiuni“,
luând în considerare prevederile Cartei Naţiunilor Unite din 1945, ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, ale Convenţiei Naţiunilor Unite privind statutul refugiaţilor din 1951 şi ale protocolului din 1967, ale Convenţiei privind statutul apatrizilor din 1954, ale Convenţiei UNESCO împotriva discriminării în educaţie din 1960 şi în special articolul 4a, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 1966 şi Convenţia UNESCO privind învăţământul tehnic şi vocaţional din 1989,
luând în considerare, de asemenea, Recomandarea UNESCO privind recunoaşterea studiilor şi calificărilor din învăţământul superior din 1993; Recomandarea UNESCO cu privire la statutul cadrelor didactice din învăţământul superior din 1997; Declaraţia Naţiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene din 2007; şi Recomandarea UNESCO privind ştiinţa şi cercetătorii ştiinţifici din 2017,
bazându-se pe convenţiile regionale UNESCO privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior,
reafirmând responsabilitatea statelor părţi de a promova o educaţie de calitate, incluzivă şi echitabilă, la toate nivelurile şi oportunităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru toţi,
conştientă de creşterea cooperării internaţionale în învăţământul superior, a mobilităţii studenţilor, lucrătorilor, profesioniştilor, cercetătorilor şi a cadrelor universitare, a schimbărilor în cercetarea ştiinţifică şi a diferitelor moduri, metode, dezvoltări şi inovaţii în predare şi învăţare,
considerând învăţământul superior, furnizat atât de instituţiile publice, cât şi de cele private, ca un bun public şi o responsabilitate publică şi fiind conştientă de necesitatea de a păstra şi proteja principiile libertăţii academice şi autonomiei instituţiilor de învăţământ superior,
convinsă că recunoaşterea internaţională a calificărilor din învăţământul superior va facilita învăţarea interdependentă şi dezvoltarea cunoştinţelor prin mobilitatea cursanţilor, a învăţării, a cadrelor universitare, cercetării ştiinţifice şi a cercetătorilor, precum şi a lucrătorilor şi profesioniştilor şi va consolida cooperarea internaţională în învăţământul superior,
respectând diversitatea culturală dintre statele părţi, inclusiv, printre altele, diferenţele dintre tradiţiile şi valorile educaţionale ale învăţământului superior,
dorind să răspundă nevoii unei convenţii globale privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior pentru a completa convenţiile regionale UNESCO privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior şi să consolideze coeziunea dintre acestea,
convinsă, de asemenea, de necesitatea de a găsi soluţii comune, practice şi transparente pentru a îmbunătăţi practicile de recunoaştere la nivel global,
convinsă, în plus, că o asemenea convenţie va permite promovarea mobilităţii internaţionale, precum şi comunicarea şi cooperarea în materie de proceduri corecte şi transparente de recunoaştere şi asigurarea calităţii şi integrităţii academice în învăţământul superior la nivel mondial,
adoptă la 25 noiembrie 2019 această convenţie.
SECŢIUNEA I
Definirea termenilor
ART. I
În sensul prezentei convenţii se aplică următoarele definiţii:
- acces (la învăţământul superior): dreptul acordat oricărei persoane care deţine o calificare de a aplica şi de a fi luat în considerare pentru admiterea la un nivel de învăţământ superior;
– admitere (la instituţii şi programe de învăţământ superior): actul sau sistemul prin care solicitanţilor calificaţi li se permite să urmeze studii într-o instituţie şi/sau într-un anume program de învăţământ superior;
– asigurarea calităţii: un proces continuu de evaluare a calităţii unui sistem, a unei instituţii sau a unui program de învăţământ superior de către autoritatea sau autorităţile competente pentru a asigura părţilor interesate că standardele educaţionale satisfăcătoare sunt menţinute şi îmbunătăţite permanent;
– autoritate competentă: persoană fizică sau entitate care are autoritatea, capacitatea sau puterea legală de a îndeplini o funcţie desemnată;
– autoritate competentă în materie de recunoaştere: o entitate care, în conformitate cu legile, reglementările, politicile sau practicile unui stat parte, evaluează calificările şi/sau ia decizii în materie de recunoaştere a calificărilor;
– cadrul calificărilor: un sistem de clasificare, publicare şi organizare a calificărilor a cărui calitate este validată în funcţie de un set de criterii;
– calificare:
(a) calificare de învăţământ superior: orice grad, diplomă, certificat sau titlu emis(ă) de o autoritate competentă care atestă finalizarea cu succes a unui program de învăţământ superior sau validarea învăţării anterioare, dacă este cazul;
(b) calificarea care dă acces la învăţământul superior: orice grad, diplomă, certificat sau titlu emis(ă) de o autoritate competentă şi care atestă finalizarea cu succes a unui program de învăţământ sau validarea învăţării anterioare, după caz, şi care oferă titularului calificării dreptul de a fi luat în considerare pentru admiterea în învăţământul superior;
– cerinţe:
(a) cerinţe generale: condiţii care trebuie îndeplinite pentru accesul în învăţământul superior sau la un anumit nivel din cadrul acestuia sau pentru obţinerea unei calificări de învăţământ superior de un anumit nivel;
(b) cerinţe specifice: condiţii care trebuie să fie îndeplinite, pe lângă cerinţele generale, pentru admiterea la un anumit program de învăţământ superior sau pentru obţinerea unei calificări specifice de învăţământ superior într-un anumit domeniu de studiu;
– convenţii regionale de recunoaştere: convenţiile UNESCO privind recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior din fiecare dintre regiunile UNESCO, în special Convenţia internaţională cu privire la recunoaşterea studiilor, diplomelor şi titlurilor din învăţământul superior din statele arabe şi europene riverane Mării Mediterane;
– diferenţe substanţiale: deosebiri semnificative între calificarea din străinătate şi calificarea din statul parte atât de importante încât, cel mai probabil, l-ar împiedica pe solicitant să reuşească în activitatea dorită, cum ar fi, în special, continuarea la studii, activităţi de cercetare sau oportunităţi de angajare;
– diploma comună internaţională: un tip de diplomă care atestă educaţia transfrontalieră; o singură diplomă recunoscută şi/sau autorizată şi conferită în comun de cel puţin două instituţii de învăţământ superior aparţinând mai multor ţări la finalizarea unui program integrat, coordonat şi oferit în comun;
– educaţie transfrontalieră: orice modalitate de învăţare care implică circulaţia peste graniţele statelor părţi a persoanelor, cunoştinţelor, programelor, furnizorilor şi programelor de studii, incluzând, în special, programe de diplome comune internaţionale, educaţie transnaţională, educaţie extrateritorială şi educaţie fără frontiere beneficiind de asigurarea calităţii;
– evaluare: aprecierea calificărilor, studiilor parţiale sau a învăţării anterioare ale unui aplicant de către o autoritate competentă în materie de recunoaştere cu rol în evaluarea calificărilor;
– instituţie de învăţământ superior: instituţie care furnizează învăţământ superior, recunoscută de către autoritatea competentă a unui stat parte ca aparţinând sistemului său de învăţământ superior;
– învăţare anterioară: experienţe, cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi competenţe pe care o persoană le-a dobândit ca rezultat al învăţării formale, nonformale sau informale, care sunt evaluate prin raportare la un anumit set de norme, obiective sau rezultate ale învăţării;
– învăţare formală: învăţare derivată din activităţi desfăşurate într-un cadru de învăţare structurat, care conduce la o calificare formală şi care este furnizată de o instituţie de învăţământ recunoscută de către autorităţile competente ale unui stat parte să furnizeze acest tip de învăţare;
– învăţare informală: învăţare care se realizează în afara sistemului de educaţie formală şi care rezultă din activităţi din viaţa de zi cu zi legate de muncă, familie, comunitate locală sau timp liber;
– învăţare nonformală: învăţare realizată într-un cadru de educaţie sau de formare care pune accent pe viaţa profesională şi care nu aparţine sistemului de educaţie formală;
– învăţare pe tot parcursul vieţii: un proces care se referă la toate activităţile de învăţare formale, nonformale sau informale, care se desfăşoară pe întreaga durată de viaţă a unei persoane şi care are scopul de a îmbunătăţi şi dezvolta capacităţile umane, cunoştinţele, abilităţile, atitudinile şi competenţele;
– învăţământ superior: orice tip de programe sau seturi de cursuri de studii de nivel universitar recunoscute de autorităţile competente ale unui stat parte ca aparţinând sistemului său de învăţământ superior;
– mobilitate: deplasarea fizică sau virtuală a persoanelor în afara ţării lor pentru a studia, cerceta, preda sau lucra;
– moduri de învăţare netradiţionale: mecanisme formale, nonformale şi informale care permit furnizarea de programe educaţionale şi activităţi de învăţare care nu se bazează exclusiv pe interacţiunea faţă în faţă între cadru didactic şi cursant;
– persoană strămutată: persoană obligată să îşi părăsească localitatea sau mediul său şi activităţile profesionale pentru a se muta într-o altă localitate sau într-un alt mediu;
– program de învăţământ superior: un program de studii universitare recunoscut de către autoritatea competentă a unui stat parte sau a unei unităţi teritoriale a acestuia ca aparţinând sistemului său de învăţământ superior şi a cărui finalizare cu succes îi oferă studentului o calificare de învăţământ superior;
– recunoaştere: o confirmare oficială de către o autoritate competentă în materie de recunoaştere a validităţii şi a nivelului academic ale unei calificări, ale studiilor parţiale sau a învăţării anterioare efectuate în străinătate, pentru a acorda solicitantului, în special, dar fără a se limita la:
(a) dreptul de a solicita admiterea în învăţământul superior; şi/sau
(b) posibilitatea de a căuta oportunităţi de angajare;
– recunoaşterea parţială: recunoaşterea parţială a unei calificări complete şi finalizate care nu poate fi în întregime recunoscută din cauza diferenţelor substanţiale dovedite de către o autoritate competentă în materie de recunoaştere;
– regiune: orice zonă geografică care corespunde cu definiţia regiunilor adoptată de UNESCO în vederea implementării, de către Organizaţie, a activităţilor regionale, şi anume: Africa, Statele Arabe, Asia şi Pacific, Europa şi America Latină şi Caraibe;
– rezultate ale învăţării: cunoştinţele şi competenţele dobândite de un cursant la finalizarea unui proces de învăţare;
– sistem de educaţie formală: sistemul de educaţie al unui stat parte, inclusiv toate entităţile recunoscute oficial cu responsabilitate în domeniul educaţiei, precum şi instituţiile publice şi private de învăţământ la toate nivelurile, recunoscute de autorităţile competente ale unui stat parte şi autorizate astfel să furnizeze educaţie şi alte servicii legate de educaţie;
– solicitant:
(a) o persoană care prezintă autorităţii competente în materie de recunoaştere o calificare, studii parţiale sau dovezi de învăţare anterioară în scopul evaluării şi/sau recunoaşterii; sau
(b) o entitate care acţionează în numele unei persoane cu acordul său;
– solicitant calificat: o persoană fizică care a îndeplinit criteriile relevante şi care este considerată eligibilă să aplice pentru admiterea în învăţământul superior;
– studii parţiale: orice parte a unui program de învăţământ superior care a fost evaluat şi care, deşi nu este un program complet în sine, corespunde dobândirii semnificative de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi competenţe;
– unităţi teritoriale: entităţi oficiale ale unui stat parte la prezenta convenţie la nivelul jurisdicţiilor subnaţionale, precum provincii, state, judeţe sau cantoane, în conformitate cu articolul XX (b) din prezenta convenţie, sisteme constituţionale federale sau neunitare.
SECŢIUNEA II
Obiectivele convenţiei
ART. II
Bazându-se pe convenţiile regionale de recunoaştere şi consolidând coordonarea acestora, realizările şi revizuirile lor, prezenta convenţie vizează următoarele obiective:
1. promovarea şi consolidarea cooperării internaţionale în învăţământul superior;
2. sprijinirea iniţiativelor, politicilor şi inovaţiilor interregionale în scopul realizării cooperării internaţionale în învăţământul superior;
3. facilitarea mobilităţii globale şi încurajarea meritului în învăţământul superior în interesul reciproc al titularilor calificărilor, instituţiilor de învăţământ superior, angajatorilor şi oricărei alte părţi interesate a statelor părţi la prezenta convenţie, cu respectarea şi înţelegerea diversităţii sistemelor de învăţământ superior ale statelor părţi;
4. furnizarea unui cadru global, incluziv pentru recunoaşterea echitabilă, transparentă, coerentă, într-un timp rezonabil şi acceptabil a calificărilor din învăţământul superior;
5. respectarea, susţinerea şi protejarea autonomiei şi diversităţii instituţiilor şi sistemelor de învăţământ superior;
6. consolidarea încrederii în calitatea şi corectitudinea calificărilor, în special prin promovarea integrităţii şi a practicilor etice;
7. promovarea unei culturi de asigurare a calităţii în instituţiile şi sistemele de învăţământ superior şi dezvoltarea capacităţilor necesare pentru asigurarea fiabilităţii, coerenţei şi complementarităţii în asigurarea calităţii, precum şi în ceea ce priveşte cadrele de calificare şi recunoaşterea calificărilor pentru a favoriza mobilitatea internaţională;
8. promovarea dezvoltării, colectării şi a schimbului de informaţii accesibile, actualizate, credibile, transparente şi relevante şi diseminarea bunelor practici între părţile interesate, statele părţi şi regiuni;
9. promovarea, prin recunoaşterea calificărilor, a accesului incluziv şi echitabil la un învăţământ superior de calitate şi susţinerea oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru toţi, inclusiv pentru refugiaţi şi persoane strămutate;
10. încurajarea utilizării optime la nivel global a resurselor umane şi educaţionale în vederea promovării educaţiei pentru dezvoltare durabilă şi pentru a contribui la dezvoltarea structurală, economică, tehnologică, culturală, democratică şi socială a tuturor societăţilor.
SECŢIUNEA III
Principii de bază pentru recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior
ART. III
Pentru recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior, prezenta convenţie stabileşte următoarele principii:
1. orice persoană are dreptul la evaluarea calificărilor în scopul aplicării pentru admiterea la studii de învăţământ superior sau căutarea de oportunităţi de angajare;
2. recunoaşterea calificărilor trebuie să fie transparentă, corectă, efectuată într-un timp rezonabil şi nediscriminatorie în conformitate cu regulile şi reglementările fiecărui stat parte şi să fie accesibilă din punct de vedere financiar;
3. deciziile de recunoaştere se bazează pe încredere, criterii clare, precum şi pe proceduri echitabile, transparente şi nediscriminatorii şi subliniază importanţa fundamentală a accesului echitabil la învăţământul superior ca bun public care poate conduce la oportunităţi de angajare;
4. deciziile de recunoaştere se bazează pe informaţii adecvate, credibile, accesibile şi actualizate privind sistemele, instituţiile şi programele de învăţământ superior şi mecanisme de asigurare a calităţii care sunt furnizate de autorităţile competente ale statelor părţi, centrele oficiale naţionale de informare sau entităţi similare;
5. deciziile de recunoaştere sunt luate cu respectarea diversităţii sistemelor de învăţământ superior din întreaga lume;
6. autorităţile competente în materie de recunoaştere care realizează evaluări în vederea recunoaşterii calificărilor acţionează cu bună-credinţă, motivează în mod clar deciziile şi dispun de mecanisme de contestare a deciziilor de recunoaştere;
7. solicitanţii care doresc recunoaşterea calificărilor oferă cu bună-credinţă informaţii şi documente adecvate şi precise cu privire la calificările obţinute şi au dreptul să conteste deciziile luate în această privinţă;
8. statele părţi se angajează să adopte măsuri pentru eradicarea tuturor formelor de practici frauduloase cu privire la calificările din învăţământul superior prin încurajarea utilizării tehnologiilor contemporane şi activităţilor de reţea între statele părţi.
SECŢIUNEA IV
Obligaţiile statelor părţi la convenţie
Prezenta convenţie stabileşte următoarele obligaţii pentru statele părţi:
ART. IV
Recunoaşterea calificărilor care dau acces la învăţământul superior
1. Fiecare stat parte recunoaşte, în scopul accesului la sistemul său de învăţământ superior, calificările şi învăţarea anterioară documentate sau certificate, dobândite în alte state părţi care îndeplinesc cerinţele generale de acces la învăţământul superior în acele state părţi, cu excepţia cazului în care pot fi identificate diferenţe substanţiale între cerinţele generale pentru acces în statul parte în care s-a obţinut calificarea şi cele din statul parte în care este recunoscută calificarea. În caz contrar este suficient ca un stat parte să permită titularului unei calificări emise într-un alt stat parte să obţină o evaluare a acestei calificări.
2. Calificările dobândite prin moduri recunoscute de învăţare netradiţionale care fac subiectul unor mecanisme de asigurare a calităţii vor fi evaluate în conformitate cu normele şi reglementările statului parte sau ale unităţii teritoriale a acestuia, în baza aceloraşi criterii ca cele aplicate calificărilor similare dobândite prin modurile de învăţare tradiţionale.
3. În cazul în care o calificare oferă acces în statul parte în care s-a obţinut calificarea numai la anumite tipuri de instituţii sau programe de studii superioare, fiecare stat parte acordă titularilor acestor calificări acces la instituţii sau programe similare aparţinând sistemului său de învăţământ superior, dacă sunt disponibile, cu excepţia cazului în care nu pot fi identificate diferenţe substanţiale.
ART. V
Recunoaşterea calificărilor din învăţământul superior
1. Fiecare stat parte recunoaşte calificările de învăţământ superior obţinute într-un alt stat parte, cu excepţia cazului în care nu pot fi identificate diferenţe substanţiale între calificarea pentru care se solicită recunoaşterea şi calificarea corespunzătoare în statul parte în care recunoaşterea este solicitată. În caz contrar este suficient ca un stat parte să permită titularului unei calificări de învăţământ superior eliberate într-un alt stat parte să obţină o evaluare a calificării respective, la cererea sa.
2. Calificările de învăţământ superior dobândite prin moduri recunoscute de învăţare netradiţionale care fac subiectul unui mecanism comparabil de asigurare a calităţii şi care sunt considerate ca aparţinând sistemului de învăţământ superior al unui stat parte vor fi evaluate conform regulilor şi reglementărilor statului parte în care se solicită recunoaşterea sau ale unităţii teritoriale a acestuia, folosind aceleaşi criterii ca cele aplicate unei calificări similare dobândite prin moduri de învăţare tradiţionale.
3. Calificările de învăţământ superior dobândite în cadrul educaţiei transfrontaliere, programelor de diplome comune internaţionale sau prin orice alt program comun realizat în mai multe ţări, dintre care cel puţin una este un stat parte la prezenta convenţie, vor fi evaluate conform regulilor şi reglementărilor statului parte sau ale unităţii teritoriale a acestuia, conform aceloraşi criterii ca cele aplicate calificărilor dobândite în urma programelor derulate într-o singură ţară.
4. Recunoaşterea într-un stat parte a unei calificări de învăţământ superior eliberate într-un alt stat parte produce cel puţin unul dintre următoarele rezultate:
(a) oferă titularului dreptul de a solicita admiterea la studii de învăţământ superior complementare, în aceleaşi condiţii ca cele aplicabile titularilor de calificări de învăţământ superior din statul parte în care se solicită recunoaşterea; şi/sau
(b) oferă titularului dreptul de a utiliza titlul asociat unei calificări de învăţământ superior în conformitate cu legile sau reglementările statului parte sau ale unităţii teritoriale a acestuia în care se solicită recunoaşterea.
În plus, evaluarea şi recunoaşterea pot permite solicitanţilor calificaţi să caute oportunităţi de angajare în funcţie de legile şi reglementările statului parte sau ale unităţii teritoriale a acestuia în care se solicită recunoaşterea.
5. În cazul în care o autoritate competentă în materie de recunoaştere este în măsură să demonstreze diferenţe substanţiale între calificarea pentru care se solicită recunoaşterea şi calificarea corespunzătoare în statul parte în care se solicită recunoaşterea, trebuie să stabilească dacă poate fi acordată recunoaşterea parţială.
6. Fiecare stat parte poate subordona recunoaşterea calificărilor de învăţământ superior eliberate conform dispoziţiilor privind educaţia transfrontalieră sau de o instituţie străină de învăţământ care operează în jurisdicţia sa cerinţelor specifice din legislaţia sau reglementările din statul parte sau ale unităţii teritoriale ale acestuia sau acordurilor specifice încheiate cu statul parte de origine al unei astfel de instituţii.
ART. VI
Recunoaşterea studiilor parţiale şi a învăţării anterioare
1. Fiecare stat parte poate recunoaşte, în scopul finalizării unui program de învăţământ superior sau continuării studiilor de învăţământ superior, după caz, şi ţinând cont de legislaţia statelor părţi privind accesul, studiile parţiale dovedite prin documente sau certificate sau învăţarea anterioară dovedită prin documente sau atestată, dobândită într-un alt stat parte, cu excepţia cazului în care pot fi identificate diferenţe substanţiale între studiile parţiale sau învăţarea anterioară şi partea din programul de învăţământ superior căruia i-ar corespunde în statul parte în care se solicită recunoaşterea. În caz contrar este suficient ca un stat parte să permită unei persoane care a efectuat studii parţiale dovedite prin documente sau certificate sau învăţare anterioară documentată sau certificată într-un alt stat parte să obţină o evaluare a acestor studii parţiale sau a învăţării anterioare, la cererea persoanei în cauză.
2. Finalizarea parţială, documentată sau certificată, a programelor de învăţământ superior furnizate prin moduri recunoscute de învăţare netradiţionale care fac obiectul unor mecanisme comparabile de asigurare a calităţii şi care sunt considerate o parte a sistemului de învăţământ superior dintrun stat parte este evaluată în conformitate cu regulile şi reglementările statului parte sau din unitatea teritorială a acestuia, folosind aceleaşi criterii ca şi cele aplicate studiilor parţiale furnizate prin moduri de învăţare tradiţionale.
3. Finalizarea parţială, dovedită prin documente sau certificate, a programelor de învăţământ superior furnizate prin educaţie transfrontalieră, a diplomelor comune internaţionale sau a oricărui alt program comun desfăşurat în mai multe ţări, dintre care cel puţin una este un stat parte la prezenta convenţie, va fi evaluată în conformitate cu legislaţia acestuia sau a unităţii teritoriale a acestuia, utilizând aceleaşi criterii ca şi cele aplicate studiilor parţiale efectuate într-o singură ţară.
ART. VII
Recunoaşterea studiilor parţiale şi a calificărilor deţinute de refugiaţi şi persoane strămutate
Fiecare stat parte adoptă măsurile necesare şi posibile, în cadrul sistemului său de învăţământ şi în conformitate cu dispoziţiile sale constituţionale, legislative şi de reglementare, pentru a elabora proceduri rezonabile care să permită să se evalueze echitabil şi eficient dacă refugiaţii şi persoanele strămutate îndeplinesc cerinţele relevante pentru accesul la învăţământul superior, continuarea programelor complementare de învăţământ superior sau pentru căutarea de oportunităţi de angajare, inclusiv în cazurile în care studiile parţiale, învăţarea anterioară sau calificările dobândite într-o altă ţară nu pot fi justificate prin documente.
ART. VIII
Informaţii pentru evaluare şi recunoaştere
1. Fiecare stat parte trebuie să creeze sisteme transparente care să permită descrierea completă a calificărilor şi rezultatelor învăţării obţinute pe teritoriul său.
2. Fiecare stat parte, în măsura în care este posibil în funcţie de situaţia şi structura sa constituţională, legislativă şi de reglementare, trebuie să creeze un sistem obiectiv şi credibil pentru aprobarea, recunoaşterea şi asigurarea calităţii instituţiilor sale de învăţământ superior în scopul consolidării încrederii în sistemul său de învăţământ superior.
3. Fiecare stat parte trebuie să înfiinţeze şi să menţină un centru naţional de informare sau entităţi similare pentru a oferi acces la informaţii relevante, precise şi actualizate privind sistemul său de învăţământ superior.
4. Fiecare stat parte trebuie să încurajeze utilizarea tehnologiilor pentru a asigura un acces facil la informaţii.
5. Fiecare stat parte trebuie:
(a) să ofere acces la informaţii legitime şi precise despre sistemele sale de învăţământ superior, calificările sale, asigurarea calităţii şi cadrele de calificare, dacă este cazul;
(b) să faciliteze diseminarea şi accesul la informaţii precise referitoare la sistemele de învăţământ superior, calificările din învăţământul superior şi calificările care dau acces la învăţământ superior din alte state părţi;
(c) să ofere consultanţă şi informaţii, după caz, cu privire la recunoaştere, inclusiv în ceea priveşte criteriile şi procedurile de evaluare a calificărilor şi dezvoltarea materialelor de bune practici în recunoaştere în conformitate cu legile, reglementările şi politicile statelor părţi; şi
(d) să asigure furnizarea, într-un termen rezonabil, a informaţiilor adecvate cu privire la orice instituţie aparţinând sistemului său de învăţământ superior şi la orice program derulat de către astfel de instituţii, în scopul de a permite autorităţilor competente ale altor state părţi să stabilească dacă, din punctul de vedere al calităţii calificărilor emise de aceste instituţii, se justifică recunoaşterea în statul parte în care aceasta se solicită.
ART. IX
Evaluarea aplicaţiilor
1. În primul rând, responsabilitatea furnizării de informaţii adecvate revine solicitantului care trebuie să ofere aceste informaţii cu bună-credinţă.
2. Fiecare stat parte se asigură că instituţiile aparţinând sistemului său de învăţământ furnizează în măsura posibilului, la cerere, într-un termen rezonabil şi gratuit, informaţii relevante titularului unei calificări sau unei instituţii sau autorităţilor competente în materie de recunoaştere ale statului parte în care se solicită recunoaşterea.
3. Fiecare stat parte se asigură că organismul care realizează o evaluare în vederea recunoaşterii justifică motivele pentru care o cerere nu îndeplineşte cerinţele sau care sunt diferenţele substanţiale identificate.
ART. X
Informaţii privind autorităţile competente în materie de recunoaştere
1. Fiecare stat parte va desemna oficial depozitarului prezentei convenţii autorităţile competente care iau decizii în materie de recunoaştere în cadrul jurisdicţiei sale.
2. În cazul în care există autorităţi competente la nivel central în materie de recunoaştere într-un stat parte, acestea se supun imediat dispoziţiilor prezentei convenţii şi iau măsurile necesare pentru a-i asigura aplicarea în jurisdicţia statului parte menţionat.
3. În cazul în care competenţa de a lua decizii cu privire la recunoaştere este la nivelul unităţilor teritoriale, statul parte va furniza depozitarului un raport succint privind situaţia sa sau structura constituţională la momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare şi al oricărei modificări ulterioare a structurii. În asemenea cazuri, autorităţile competente ale unităţilor teritoriale astfel desemnate vor lua, pe cât posibil, ţinând cont de situaţia şi structura constituţională a statului, măsurile pentru a asigura aplicarea prevederilor prezentei convenţii în cadrul jurisdicţiei statului parte respectiv.
4. În cazul în care competenţa de a lua decizii cu privire la recunoaştere revine, în mod distinct, instituţiilor de învăţământ superior sau altor entităţi, fiecare stat parte sau unitate teritorială a acestuia, potrivit situaţiei sau structurii sale constituţionale, trebuie să transmită textul prezentei convenţii acestor instituţii de învăţământ superior sau entităţi şi să ia toate măsurile necesare pentru a încuraja favorabil luarea sa în considerare şi aplicarea dispoziţiilor acesteia.
5. Dispoziţiile alineatelor 2, 3 şi 4 din prezentul articol se aplică, mutatis mutandis, obligaţiilor ce revin statelor părţi în temeiul prezentei convenţii.
ART. XI
Cerinţe suplimentare pentru admiterea la programe de învăţământ superior
1. În cazul în care admiterea la anumite programe de învăţământ superior este condiţionată de îndeplinirea unor cerinţe specifice, pe lângă cerinţele generale de acces, autorităţile competente ale statului parte în cauză pot impune aceleaşi cerinţe specifice titularilor calificărilor obţinute în alte state părţi sau pot evalua dacă solicitanţii titulari ai calificărilor obţinute în alte state părţi îndeplinesc cerinţele echivalente.
2. În cazul în care calificările nu dau acces la învăţământ superior în statul parte în care au fost obţinute decât dacă sunt însoţite de o atestare a promovării unor examene suplimentare, ca şi condiţie prealabilă de acces, celelalte state părţi pot condiţiona accesul de aceleaşi cerinţe sau pot oferi o alternativă care să permită îndeplinirea acestor cerinţe suplimentare în cadrul propriului sistem de învăţământ.
3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului IV, admiterea la o anumită instituţie de învăţământ superior sau la un anumit program din cadrul unei astfel de instituţii poate fi restricţionată sau selectivă, conform unor reglementări corecte şi transparente.
4. În ceea ce priveşte alineatul 3 din prezentul articol, procedurile de admitere trebuie să fie concepute astfel încât să asigure că evaluarea calificărilor obţinute în străinătate se realizează conform principiilor transparenţei, corectitudinii şi nediscriminării, menţionate la articolul III.
5. Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului IV, admiterea la o anumită instituţie de învăţământ superior poate fi condiţionată de cunoaşterea suficientă de către titularul calificării a limbii sau a limbilor de studiu ale instituţiei în cauză sau a altor limbi specifice.
6. În vederea admiterii la programe de învăţământ superior, fiecare stat parte poate condiţiona recunoaşterea calificărilor emise de o instituţie de învăţământ străină care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţia sa de îndeplinirea cerinţelor specifice din legislaţia şi reglementările sale sau ale unităţii teritoriale a acestuia sau de acorduri specifice încheiate cu statul parte de origine al acestei instituţii.
SECŢIUNEA V
Structuri de implementare şi cooperare
ART. XII
Structuri de implementare
Statele părţi convin să implementeze prezenta convenţie prin sau în cooperare cu:
1. structurile naţionale de implementare;
2. reţelele de structuri naţionale de implementare;
3. organizaţiile naţionale, regionale şi globale de acreditare, asigurare a calităţii, pentru cadrele calificărilor şi de recunoaştere a calificărilor;
4. Conferinţa interguvernamentală a statelor părţi;
5. comitetele convenţiilor regionale privind recunoaşterea.
ART. XIII
Structuri naţionale de implementare
1. Pentru a facilita recunoaşterea calificărilor de învăţământ superior, statele părţi se angajează să pună în aplicare prezenta convenţie prin intermediul organismelor competente, inclusiv al centrelor naţionale de informare sau al entităţilor similare.
2. Fiecare stat parte va notifica Secretariatului Conferinţei interguvernamentale a statelor părţi structurile sale naţionale de implementare şi va informa cu privire la orice modificare în această privinţă.
3. Structurile naţionale de implementare trebuie să formeze şi să participe activ în cadrul acestora.
ART. XIV
Reţelele structurilor naţionale de implementare
1. Sub auspiciile Conferinţei interguvernamentale a statelor părţi, reţelele sunt compuse din structurile naţionale de implementare ale statelor părţi şi trebuie să susţină şi să sprijine implementarea practică a prezentei convenţii.
2. Reţelele trebuie să furnizeze, la cerere, statelor părţi schimbul de informaţii, consolidarea capacităţilor şi asistenţă tehnică.
3. Reţelele depun eforturi să consolideze cooperarea interregională în cadrul prezentei convenţii şi să menţină legăturile cu Conferinţa interguvernamentală a statelor părţi.
4. Statele părţi pot participa la reţelele regionale existente stabilite prin intermediul convenţiilor regionale de recunoaştere sau pot constitui reţele noi. Participarea la reţelele regionale existente va fi supusă acordului comitetelor convenţiilor regionale de recunoaştere relevante.
ART. XV
Conferinţa interguvernamentală a statelor părţi
1. Se constituie o conferinţă interguvernamentală a statelor părţi, denumită în continuare Conferinţa.
2. Conferinţa este compusă din reprezentanţi ai tuturor statelor părţi la prezenta convenţie.
3. Statele care nu sunt state părţi la prezenta convenţie şi preşedinţii comitetelor convenţiilor regionale de recunoaştere sunt invitate să participe la reuniunile Conferinţei în calitate de observatori.
4. Organizaţiile internaţionale şi regionale relevante, precum şi reprezentanţii organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale active în domeniul recunoaşterii calificărilor din învăţământul superior pot fi, de asemenea, invitaţi să participe la reuniunile Conferinţei în calitate de observatori.
5. Conferinţa se reuneşte în sesiuni ordinare cel puţin o dată la 2 ani. Se poate întâlni în sesiune extraordinară, dacă se decide acest lucru sau la cererea a cel puţin o treime din statele părţi. Conferinţa va avea între sesiuni un program de lucru interimar. Conferinţa prezintă un raport la fiecare din sesiunile ordinare ale Conferinţei generale a UNESCO.
6. Conferinţa se reuneşte pentru prima dată în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi, la acel moment, îşi va adopta regulamentul intern.
7. Conferinţa se angajează să promoveze aplicarea prezentei convenţii şi să supravegheze implementarea acesteia prin adoptarea de recomandări, declaraţii, modele de bune practici sau orice text subsidiar relevant la nivel global sau interregional.
8. Conferinţa poate adopta instrucţiuni operaţionale pentru statele părţi la prezenta convenţie, în consultare cu comitetele convenţiilor regionale de recunoaştere.
9. Conferinţa sprijină punerea în aplicare a rezultatelor activităţilor de monitorizare şi raportare către organismele de conducere ale UNESCO cu privire la implementarea prezentei convenţii.
10. Conferinţa cooperează cu comitetele convenţiilor regionale de recunoaştere sub auspiciile UNESCO.
11. Conferinţa trebuie să asigure schimbul de informaţii necesare cu comitetele convenţiilor regionale de recunoaştere.
12. Conferinţa examinează în vederea adoptării proiectele de amendamente la prezenta convenţie în conformitate cu articolul XXIII. Amendamentele adoptate nu aduc atingere principiilor de recunoaştere transparentă, echitabilă, într-un timp rezonabil şi nediscriminatorie menţionate în prezenta convenţie.
13. Secretariatul Conferinţei este asigurat de directorul general al UNESCO. Secretariatul pregăteşte documentaţia Conferinţei, elaborează ordinea de zi pentru reuniuni şi supraveghează executarea deciziilor sale.
SECŢIUNEA VI
Clauze finale
ART. XVI
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea de către statele membre
1. Prezenta convenţie este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele membre ale UNESCO şi de Sfântul Scaun în conformitate cu procedurile lor constituţionale şi legislative specifice.
2. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la directorul general al UNESCO.
ART. XVII
Aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisă aderării oricărui stat care nu este membru UNESCO, dar care este membru al Naţiunilor Unite şi care este invitat de Conferinţa generală UNESCO să adere la convenţie.
2. Prezenta convenţie este de asemenea deschisă aderării unor teritorii care beneficiază de o autonomie internă deplin recunoscută ca atare de către Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au deplină independenţă în conformitate cu Rezoluţia 1514 (XV) a Adunării Generale şi care au competenţa în chestiunile reglementate de prezenta convenţie, inclusiv competenţa de a încheia tratate cu privire la astfel de domenii.
3. Instrumentele de aderare sunt depuse la directorul general al UNESCO.
ART. XVIII
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie intră în vigoare la trei luni de la data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai în ceea ce priveşte statele părţi care au depus instrumentele respective de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la sau înainte de această dată.
2. Prezenta convenţie intră în vigoare cu privire la orice alt stat parte la 3 luni după depunerea de către acesta a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
ART. XIX
Relaţia dintre statele părţi la prezenta convenţie şi părţile la convenţiile regionale de recunoaştere şi la alte tratate
1. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la oricare dintre convenţiile regionale de recunoaştere nu reprezintă o condiţie necesară pentru ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenţie.
2. Statele părţi la prezenta convenţie:
(a) încurajează sprijinul reciproc între prezenta convenţie şi celelalte tratate la care sunt părţi, în special convenţiile regionale de recunoaştere; şi
(b) au în vedere dispoziţiile relevante din prezenta convenţie atunci când interpretează şi aplică convenţiile regionale de recunoaştere la care sunt părţi sau când îşi asumă alte obligaţii internaţionale.
3. Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi interpretată ca modificând drepturile şi obligaţiile statelor părţi în numele convenţiilor regionale de recunoaştere şi oricăror altor tratate la care sunt părţi.
4. Pentru a asigura o interacţiune coerentă între prezenta convenţie, convenţiile regionale de recunoaştere, orice alte acorduri bilaterale sau multilaterale relevante şi orice alt/altă tratat sau convenţie existent(ă) sau viitor/viitoare la care un stat parte poate fi sau poate deveni parte, nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu poate fi considerată ca derogând de la dispoziţiile mai favorabile recunoaşterii, în special de la dispoziţiile privind centrele naţionale de informare, reţelele şi diferenţele substanţiale.
ART. XX
Sisteme constituţionale federale sau neunitare
Recunoscând că acordurile internaţionale sunt în mod egal obligatorii pentru statele părţi, indiferent de sistemele lor constituţionale, următoarele dispoziţii se aplică statelor părţi care au un sistem constituţional federal sau neunitar:
(a) în ceea ce priveşte dispoziţiile prezentei convenţii, a căror aplicare este de competenţa puterii legislative federale sau centrale, obligaţiile guvernului federal sau central vor fi aceleaşi ca pentru acele state părţi care nu sunt state federale;
(b) în ceea ce priveşte dispoziţiile convenţiei, a căror aplicare este de competenţa unităţilor teritoriale ale unui stat parte, cum ar fi provinciile, statele, judeţele sau cantoanele care nu sunt obligate, în virtutea sistemului constituţional al federaţiei, să ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce respectivele dispoziţii, dacă este necesar, la cunoştinţa autorităţilor competente din unităţile teritoriale, cu avizul favorabil pentru adoptarea lor.
ART. XXI
Denunţarea
1. Orice stat parte poate denunţa, în orice moment, prezenta convenţie.
2. Denunţarea este notificată printr-un instrument depus în scris la directorul general al UNESCO.
3. Denunţarea produce efecte la 12 luni de la primirea instrumentului pentru denunţare. Nu va afecta în niciun fel obligaţiile care decurg din prezenta convenţie de care statul parte care denunţă convenţia este ţinut până la data la care are loc retragerea efectivă.
4. Denunţarea prezentei convenţii nu va avea niciun impact cu privire la:
(a) deciziile de recunoaştere luate (anterior) în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii;
(b) evaluările în curs în vederea recunoaşterii în conformitate cu prezenta convenţie.
ART. XXII
Funcţiile depozitarului
Directorul general al UNESCO, ca depozitar al prezentei convenţii, informează statele membre ale organizaţiei, statele care nu sunt membre ale organizaţiei menţionate la articolul XVII, precum şi Organizaţia Naţiunilor Unite cu privire la:
(a) depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare prevăzute la articolele XVI şi XVII;
(b) denunţările prevăzute la articolul XXI;
(c) amendamentele aduse convenţiei, adoptate în conformitate cu articolul XXIII, şi data propusă pentru intrarea în vigoare în conformitate cu articolul XXIII.
ART. XXIII
Amendamente
1. Orice stat parte la prezenta convenţie poate, printr-o comunicare scrisă adresată directorului general al UNESCO, să propună amendamente la prezenta convenţie. Directorul general va circula o astfel de comunicare către toate statele părţi. Dacă în termen de 6 luni de la data expedierii comunicării nu mai puţin de jumătate dintre statele părţi la convenţie răspund favorabil cererii, directorul general va prezenta această propunere la următoarea sesiune a Conferinţei interguvernamentale a statelor părţi pentru dezbatere şi eventuala adoptare.
2. Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de două treimi din statele părţi prezente şi care votează.
3. Odată adoptate, amendamentele la prezenta convenţie sunt prezentate statelor părţi pentru ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Pentru statele părţi care au ratificat, acceptat, aprobat sau aderat la acestea, amendamentele la prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni de la depunerea, de două treimi dintre statele părţi, a instrumentelor menţionate la alineatul 3 din prezentul articol.
Ulterior, pentru fiecare stat parte care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la un amendament, respectivul amendament intră în vigoare la 3 luni de la data la care statul parte şi-a depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
5. Un stat care devine parte la prezenta convenţie după intrarea în vigoare a amendamentelor în conformitate cu alineatul 4 din prezentul articol, în absenţa exprimării unei intenţii diferite, se consideră a fi:
(a) un stat parte la prezenta convenţie astfel cum a fost revizuită; şi
(b) un stat parte la prezenta convenţie care nu a fost revizuită, în raport cu orice stat parte care nu este obligat de aceste amendamente.
ART. XXIV
Înregistrarea la Organizaţia Naţiunilor Unite
În conformitate cu articolul 102 din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Naţiunilor Unite, la cererea directorului general al UNESCO.
ART. XXV
Această convenţie a fost redactată în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate cele şase texte fiind egal autentice.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
