Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*)Textul are conţinutul prezentat în Protocolul de modificare din 3 iunie 1999.
TITLUL I
Prevederi generale
ART. 1
Organizaţia Interguvernamentală
§ 1 Părţile la prezenta Convenţie constituie, în calitate de state membre, Organizaţia Interguvernamentală pentru Transporturile Internaţionale Feroviare (OTIF), denumita în continuare "Organizaţie".
§ 2 Sediul Organizaţiei este la Berna. Adunarea generală poate hotărî schimbarea sediului într-un alt loc situat în unul din statele membre.
§ 3 Organizaţia are personalitate juridică. Ea are îndeosebi capacitatea de a contracta, de a achizitiona şi de a instraina bunuri imobile şi mobile, precum şi de a acţiona în justiţie.
§ 4 Organizaţia, membrii personalului sau, experţii la care ea face apel şi reprezentanţii statelor membre se bucura de privilegiile şi de imunităţile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, în condiţiile definite în Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Organizaţiei, anexat la Convenţie.
§ 5 Relaţiile dintre Organizaţie şi statul în care aceasta îşi are sediul sunt reglementate printr-un Acord privind sediul Organizaţiei.
§ 6 Limbile de lucru ale Organizaţiei sunt franceza, germană şi engleza. Adunarea generală poate introduce şi alte limbi de lucru.
ART. 2
Scopul Organizaţiei
§ 1 Scopul Organizaţiei este de a promova, de a îmbunătăţi şi de a facilita, din toate punctele de vedere, traficul internaţional feroviar, în principal prin:
a) stabilirea de regimuri de drept uniform în următoarele domenii juridice:
1. contractul privind transportul internaţional de călători şi mărfuri în traficul internaţional feroviar direct, inclusiv transporturile complementare cu alte mijloace de transport care fac obiectul unui singur contract;
2. contractul privind utilizarea unor vehicule ca mijloc de transport în traficul internaţional feroviar;
3. contractul privind utilizarea infrastructurii în traficul internaţional feroviar;
4. transportul de mărfuri periculoase în traficul internaţional feroviar;
b) contribuirea la eliminarea, într-un termen cat mai scurt, ţinând seama de interesele publice specifice, a dificultăţilor la punctele de trecere a frontierei în traficul internaţional feroviar, în măsura în care cauzele acestor dificultăţi ţin de competenţa statelor;
c) contribuirea la interoperabilitatea şi la armonizarea tehnica în sectorul feroviar prin validarea unor norme tehnice şi adoptarea unor prescripţii tehnice uniforme;
d) stabilirea unei proceduri uniforme pentru admiterea tehnica a materialului feroviar destinat utilizării în traficul internaţional;
e) urmărirea aplicării tuturor regulilor şi a recomandărilor stabilite în cadrul Organizaţiei;
f) dezvoltarea regimurilor de drept uniform, a regulilor şi procedurilor la care s-a făcut referire la literele a) până la e), ţinând seama de evoluţia juridică, economică şi tehnica.
§ 2 Organizaţia poate:
a) în cadrul obiectivelor menţionate la § 1, sa elaboreze alte regimuri de drept uniform;
b) sa constituie un cadru în care statele membre să poată elabora alte convenţii internaţionale având drept scop promovarea, îmbunătăţirea şi facilitarea traficului internaţional feroviar.
ART. 3
Cooperarea internationala
§ 1 Statele membre se angajează în principiu, să-şi concentreze, în cadrul Organizaţiei, cooperarea internationala din domeniul feroviar, în măsura în care exista o coerenta cu sarcinile care îi sunt atribuite în conformitate cu Articolele 2 şi 4. Pentru realizarea acestui obiectiv, statele membre vor lua toate măsurile necesare şi utile în scopul adaptării convenţiilor şi acordurilor internaţionale multilaterale în vigoare la care sunt parte contractantă, în măsura în care aceste convenţii şi acorduri privesc cooperarea internationala în domeniul feroviar şi transfera altor organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente care coincid cu sarcinile atribuite Organizaţiei.
§ 2 Obligaţiile care rezultă din § 1 pentru statele membre, care sunt în acelaşi timp Membre ale Comunităţilor Europene sau state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, nu prevalează asupra obligaţiilor pe care le au aceste state în calitatea lor de Membre ale Comunităţilor Europene sau de state părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European.
ART. 4
Preluarea şi transferul de atribuţii
§ 1 Prin hotărârea Adunării generale, Organizaţia este autorizata sa preia, în cadrul obiectivelor definite la Articolul 2, atribuţiile, resursele şi obligaţiile care ar urma să-i fie transferate de către alte organizaţii interguvernamentale în baza acordurilor încheiate cu aceste organizaţii.
§ 2 Prin hotărârea Adunării generale, Organizaţia poate să transfere altor organizaţii interguvernamentale atribuţii, resurse şi obligaţii în baza acordurilor încheiate cu aceste organizaţii.
§ 3 Organizaţia poate să preia, cu aprobarea Comitetului administrativ, unele funcţii administrative care au legătură cu obiectivele sale şi care îi sunt încredinţate de un stat membru. Cheltuielile Organizaţiei aferente acestor funcţii revin în sarcina statului membru respectiv.
ART. 5
Obligaţii specifice ale statelor membre
§ 1 Statele membre convin sa adopte toate măsurile corespunzătoare în scopul facilitării şi accelerarii traficului internaţional feroviar. În acest scop, fiecare stat membru se angajează pe cat posibil:
a) sa elimine orice procedura inutila,
b) sa simplifice şi sa standardizeze formalităţile deja impuse,
c) sa simplifice controalele la frontiera.
§ 2 În scopul facilitării şi îmbunătăţirii traficului internaţional feroviar, statele membre convin să-şi aducă contribuţia în scopul realizării unui grad cat mai mare posibil de uniformitate a regulamentelor, standardelor, procedurilor şi metodelor de organizare referitoare la vehiculele feroviare, personalul feroviar, infrastructura feroviara şi serviciile auxiliare.
§ 3 Statele membre convin sa faciliteze încheierea de acorduri între gestionării de infrastructura având drept scop optimizarea traficului internaţional feroviar.
ART. 6
Reguli uniforme
§ 1 Traficul internaţional feroviar şi admiterea materialului feroviar pentru a fi utilizat în traficul internaţional, în măsura în care nu s-au făcut declaraţii sau nu s-au formulat rezerve în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima fraza, sunt reglementate de;
a) "Regulile uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Călători (CIV)", care constituie Apendice A la Convenţie,
b) "Regulile uniforme privind Contractul de Transport Internaţional Feroviar de Marfa (CIM)", care constituie Apendice B la Convenţie,
c) "Regulamentul privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID)", care constituie Apendice C la Convenţie,
d) "Regulile uniforme privind Contractele de Utilizare a Vehiculelor în Traficul Internaţional Feroviar (CUV)", care constituie Apendice D la Convenţie,
e) "Regulile uniforme privind Contractul de Utilizare a Infrastructurii în Traficul Internaţional Feroviar (CUI)", care constituie Apendice E la Convenţie,
f) "Regulile uniforme privind Validarea Normelor Tehnice şi Adoptarea Prescripţiilor Tehnice Uniforme aplicabile Materialului Feroviar destinat utilizării în Trafic Internaţional (APTU)", care constituie Apendice F la Convenţie,
g) "Regulile uniforme privind Admiterea Tehnica a Materialului Feroviar utilizat în Trafic Internaţional (ATMF)", care constituie Apendice G la Convenţie,
h) alte regimuri de drept uniform elaborate de Organizaţie în baza Articolului 2 § 2, litera a), care constituie de asemenea Apendice la Convenţie.
§ 2 Regulile uniforme, Regulamentul şi regimurile menţionate la § 1, inclusiv Anexele acestora, constituie parte integrantă la Convenţie.
ART. 7
Definirea expresiei "Convenţie"
În prevederile următoare, expresia "Convenţie" acoperă Convenţia propriu-zisa, Protocolul la care s-a făcut referire în Articolul 1 § 4 şi Apendicele la care s-a făcut referire în Articolul 6, inclusiv Anexele acestora.
TITLUL II
Prevederi comune
ART. 8
Legislaţia naţionala
§ 1 La interpretarea şi aplicarea Convenţiei se va ţine seama de caracterul sau de drept internaţional şi de necesitatea promovării uniformitatii.
§ 2 În lipsa unor prevederi în Convenţie, se aplică legislaţia naţionala.
§ 3 "Legislaţie naţionala" înseamnă legislaţia statului în care persoanele în drept îşi exercită drepturile, inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi.
ART. 9
Unitatea de cont
§ 1 Unitatea de cont la care s-a făcut referire în Apendice reprezintă Dreptul de tragere special asa cum este definit de Fondul Monetar Internaţional.
§ 2 Valoarea în Drept de tragere special a monedei naţionale a unui stat membru care este şi Membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează în conformitate cu metoda aplicată de Fondul Monetar Internaţional pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii.
§ 3 Valoarea în Drept de tragere special a monedei naţionale a unui stat membru care nu este Membru al Fondului Monetar Internaţional se calculează după metoda stabilită de statul respectiv. Acest calcul trebuie să exprime, în moneda naţionala, o valoare reală cat mai apropiată posibil de valoarea care ar rezultă prin aplicarea § 2.
§ 4 Pentru un stat membru care nu este Membru al Fondului Monetar Internaţional şi a cărui legislaţie nu permite aplicarea § 2 sau § 3 mai sus menţionate, unitatea de cont la care s-a făcut referire în Apendice se considera ca fiind egala cu trei franci aur. Francul aur este definit prin 10/31 la un gram de aur cu un titlu de aliaj de 0,900. Transformarea francului aur trebuie să exprime în moneda naţionala o valoare reală cat mai apropiată posibil de cea care ar rezultă prin aplicarea § 2.
§ 5 În termen de trei luni de la intrarea în vigoare a Convenţiei şi de fiecare data când se produce o schimbare a metodei lor de calcul sau a valorii monedei lor naţionale, în raport cu unitatea de cont, statele vor comunică secretarului general metoda lor de calcul în conformitate cu § 3, sau rezultatele conversiei în conformitate cu § 4. Acesta din urma va notifica celelalte state membre asupra acestor informaţii.
§ 6 O suma exprimată în unităţi de cont este transformata în moneda naţionala a statului unde îşi are sediul tribunalul sesizat. Conversia se efectuează la valoarea pe care moneda corespunzătoare o are la data când s-a pronunţat decizia judecătorească sau la o dată convenită de părţi.
ART. 10
Prevederi suplimentare
§ 1 Doua sau mai multe state membre sau doi sau mai mulţi transportatori pot conveni asupra unor prevederi suplimentare în vederea punerii în aplicare a Regulilor uniforme CIV şi a Regulilor uniforme CIM; fără să poată însă deroga de la aceste Reguli uniforme.
§ 2 Prevederile suplimentare la care s-a făcut referire la § 1 vor intra în vigoare şi vor fi publicate în maniera cerută de legile şi prescripţiile fiecărui stat. Prevederile suplimentare ale statelor şi intrarea lor în vigoare sunt comunicate secretarului general. Acesta va notifica statele membre asupra acestor informaţii.
ART. 11
Cauţiunea judiciară
Cauţiunea pentru garantarea plăţii cheltuielilor nu poate fi impusa în cazul acţiunii judiciare bazate pe Regulile uniforme CIV, Regulile uniforme CIM, Regulile uniforme CUV sau Regulile uniforme CUI.
ART. 12
Executarea sentinţelor. Aplicarea sechestrelor
§ 1 Atunci când sentinţele pronunţate de instanţa competenţa, în temeiul prevederilor Convenţiei, în urma procesului sau în lipsa, au devenit executorii, în conformitate cu legile aplicate de instanţa în cauza, ele capatand forta executorie în fiecare din celelalte state membre, după îndeplinirea formalităţilor cerute de statul în care trebuie să aibă loc executarea. Revizuirea de fond a cazului nu este admisă. Aceste prevederi se aplică şi în cazul solutionarilor judiciare.
§ 2 Prevederile de la § 1 nu se vor aplica sentinţelor care au forta executorie provizorie, nici obligaţiilor la plata despăgubirilor care vor fi pronunţate împotriva unui reclamant ca urmare a respingerii acţiunii sale în justiţie.
§ 3 Creanţele izvorâte ca urmare a unui transport supus Regulilor uniforme CIV sau Regulilor uniforme CIM, datorate unui operator de transport de către un alt operator de transport care nu intră în jurisdicţia aceluiaşi stat membru, nu pot fi executate decât pe baza unei sentinţe pronunţate de organul jurisdicţional al statului membru care are jurisdicţie asupra operatorului titular al creanţelor de executat.
§ 4 Creanţele izvorâte dintr-un contract supus Regulilor uniforme CUV sau Regulilor uniforme CUI nu pot fi executate decât pe baza unei sentinţe pronunţate de organul jurisdicţional al statului membru care are jurisdicţie asupra operatorului titular al creanţelor de executat.
TITLUL III
Structura şi funcţionarea
ART. 13
Organele
§ 1 Funcţionarea Organizaţiei este asigurata de următoarele organe:
a) Adunarea generală,
b) Comitetul administrativ,
c) Comisia de revizuire,
d) Comisia de experţi pentru transportul mărfurilor periculoase (Comisia de experţi RID),
e) Comisia de facilităţi feroviare,
f) Comisia de experţi tehnici,
g) Secretarul general.
§ 2 Adunarea generală poate decide crearea, cu caracter temporar, a altor comisii având sarcini specifice.
§ 3 În cazul stabilirii cvorumului în Adunarea generală sau în Comisiile la care s-a făcut referire la § 1, literele c) până la f), nu sunt luate în considerare statele membre care nu au drept de vot (Articolul 14 § 5, Articolul 26 § 7 sau Articolul 40 § 4).
§ 4 Preşedinţia Adunării generale, preşedinţia Comitetului administrativ, precum şi funcţia de secretar general trebuie să fie atribuite, în principiu, unor cetăţeni ai unor state membre diferite.
ART. 14
Adunarea generală
§ 1 Adunarea generală este compusa din toate statele membre.
§ 2 Adunarea generală:
a) stabileşte regulamentul sau intern;
b) desemnează membrii Comitetului administrativ precum şi un membru supleant pentru fiecare din aceştia şi alege statul membru care va asigura preşedinţia Comitetului administrativ (Articolul 15 §§ 1 până la 3);
c) alege secretarul general (Articolul 21 § 2);
d) emite directive privind activitatea Comitetului administrativ şi a secretarului general;
e) stabileşte, pe perioade de câte şase ani, valoarea maxima la care se pot ridica cheltuielile Organizaţiei pe durata fiecărei perioade bugetare (Articolul 25); în cazul în care nu a stabilit o asemenea valoare, emite pentru o perioadă de maximum şase ani directive privind limitarea acestor cheltuieli;
f) hotărăşte schimbarea sediului Organizaţiei într-un alt loc (Articolul 1 § 2);
g) hotărăşte introducerea altor limbi de lucru (Articolul 1 § 6);
h) hotărăşte preluarea de către Organizaţie a altor atribuţii (Articolul 4 § 1) precum şi transferul unor atribuţii către o alta organizaţie interguvernamentală (Articolul 4 § 2);
i) hotărăşte, dacă este cazul, crearea cu caracter temporar, a altor comisii pentru sarcini specifice (Articolul 13 § 2);
j) examinează dacă atitudinea unui stat trebuie considerată drept o denunţare tacită (Articolul 26 § 7);
k) hotărăşte asupra încredinţării unui alt stat membru decât statul unde se afla sediul Organizaţiei a executării auditarii conturilor (Articolul 27 § 1);
l) hotărăşte unele propuneri de modificare a Convenţiei (Articolul 33 §§ 2 şi 3);
m) hotărăşte asupra cererilor de aderare care îi sunt prezentate (Articolul 37 § 4);
n) hotărăşte asupra condiţiilor de aderare a unei organizaţii regionale de integrare economică (Articolul 38 § 1);
o) hotărăşte asupra cererilor de asociere care îi sunt prezentate (Articolul 39 § 1);
p) hotărăşte asupra dizolvării Organizaţiei şi a eventualului transfer al atribuţiilor acesteia către o alta organizaţie interguvernamentală (Articolul 43);
q) hotărăşte asupra celorlalte probleme înscrise pe ordinea de zi.
§ 3 Secretarul general convoacă Adunarea generală o dată la trei ani sau la solicitarea fie a unei treimi din statele membre, fie a Comitetului administrativ, precum şi în cazurile menţionate la Articolul 33 §§ 2 şi 3 şi la Articolul 37 § 4. El adresează statelor membre proiectul ordinii de zi, cu cel puţin trei luni înainte de deschiderea sesiunii, în condiţiile definite de regulamentul interior menţionat la § 2 litera a).
§ 4 La Adunarea generală, cvorumul (Articolul 13 § 3) este obţinut atunci când sunt reprezentate majoritatea statelor membre. Un stat membru poate fi reprezentat de un alt stat membru; un stat nu poate să reprezinte însă decât un singur alt stat.
§ 5 În cazul votării în Adunarea generală a modificărilor la Apendicele Convenţiei, statele membre care au făcut o declaraţie cu privire la Apendicele respectiv, în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima fraza, nu au drept de vot.
§ 6 Adunarea generală adopta deciziile sale cu majoritatea statelor membre reprezentate la vot, cu excepţia cazurilor menţionate la § 2, literele e), f), g), h), l) şi p), precum şi în cazul menţionat la Articolul 34 § 6, pentru care este necesară majoritatea de două treimi. Totuşi, în cazul menţionat la § 2 litera l) nu este necesară o majoritate de două treimi decât în cazul unor propuneri de modificare a Convenţiei propriu-zise, cu excepţia Articolelor 9 şi 27 §§ 2 până la 10, precum şi a Protocolului menţionat la Articolul 1 § 4.
§ 7 La invitaţia secretarului general, lansata de comun acord cu majoritatea statelor membre,
a) state care nu sunt membre ale Organizaţiei,
b) organizaţii şi asociaţii internaţionale, care au competenţa în probleme legate de activitatea Organizaţiei sau care se ocupa cu probleme înscrise pe ordinea de zi,
pot sa participe, cu vot consultativ, la sesiunile AdunĂrii generale.
ART. 15
Comitetul administrativ
§ 1 Comitetul administrativ este compus dintr-o treime din statele membre.
§ 2 Membrii Comitetului şi un membru supleant pentru fiecare din aceştia, precum şi statul membru care deţine preşedinţia Comitetului, sunt desemnaţi pentru o perioadă de trei ani. Compunerea Comitetului este stabilită pentru fiecare perioada, ţinând seama în principal de o repartiţie geografică echitabila. Un membru supleant care a devenit membru al Comitetului în cursul unei perioade trebuie să fie desemnat ca membru al Comitetului pentru perioada care urmează.
§ 3 În cazul unui post vacant sau în cazul suspendării dreptului de vot al unui membru sau al absentei unui membru la doua sesiuni consecutive ale Comitetului, fără ca acesta sa dispună reprezentarea sa de către un alt membru, în conformitate cu § 6, membrul supleant desemnat de Adunarea generală exercita funcţiile acestuia pe durata întregii perioade rămase.
§ 4 Cu excepţia cazului menţionat la § 3, nici un stat membru nu poate să facă parte din Comitet pe o durată mai mare de doua perioade întregi consecutive.
§ 5 Comitetul:
a) îşi stabileşte regulamentul interior;
b) încheie acordul privind sediul sau;
c) stabileşte statutul personalului Organizaţiei;
d) îi numeşte pe inaltii funcţionari ai Organizaţiei, ţinând seama de competenţa candidaţilor şi de o repartiţie geografică echitabila;
e) stabileşte un regulament privind finanţele şi contabilitatea Organizaţiei;
f) aproba programul de lucru, bugetul, raportul de gestiune şi conturile Organizaţiei;
g) stabileşte, pe baza conturilor aprobate, contribuţiile definitive datorate de statele membre în conformitate cu Articolul 26, pentru cei doi ani calendaristici anteriori, precum şi valoarea avansului de trezorerie datorat de statele membre, în conformitate cu Articolul 26 § 5 pentru anul în curs şi pentru anul calendaristic următor;
h) stabileşte atribuţiile Organizaţiei care privesc toate statele membre sau doar unele din statele membre şi, ca urmare, cheltuielile care trebuie suportate de aceste state membre (Articolul 26 § 4);
i) stabileşte valoarea remuneraţiilor specifice (Articolul 26 § 11);
j) emite directive speciale privind auditarea conturilor (Articolul 27 § 1);
k) aproba preluarea de către Organizaţie a unor funcţii administrative (Articolul 4 § 3) şi stabileşte contribuţiile specifice datorate de statul membru în cauza;
l) comunică statelor membre raportul de gestiune, situaţia conturilor, precum şi deciziile şi recomandările sale;
m) stabileşte şi comunică statelor membre un raport privind activitatea sa, precum şi propuneri referitoare la reconstituirea sa, în vederea Adunării generale însărcinate sa stabilească componenta Comitetului, cu cel târziu doua luni înaintea deschiderii sesiunii (Articolul 14 § 2, litera b));
n) controlează gestiunea secretarului general;
o) urmăreşte aplicarea corespunzătoare a Convenţiei de către secretarul general precum şi aplicarea, de către secretarul general, a deciziilor luate de celelalte organe; în acest scop, Comitetul poate să ia toate măsurile necesare îmbunătăţirii aplicării Convenţiei şi a deciziilor menţionate mai sus;
p) îşi face cunoscute opiniile motivate asupra problemelor care pot interesa activitatea Organizaţiei şi care îi sunt supuse de către un stat membru sau de către secretarul general;
q) soluţionează diferendele dintre un stat membru şi secretarul general cu privire la funcţia sa de depozitar (Articolul 36 § 2);
r) hotărăşte asupra cererilor de suspendare a calităţii de membru (Articolul 40).
§ 6 În Comitet, cvorumul se obţine atunci când sunt reprezentate două treimi din membrii săi. Un membru poate fi reprezentat de un alt membru; un membru nu poate să reprezinte însă decât un singur alt membru.
§ 7 Comitetul ia decizii cu majoritatea membrilor săi reprezentaţi în timpul votului.
§ 8 Dacă nu exista o decizie contrară, Comitetul se întruneşte la sediul Organizaţiei. Procesele verbale ale sesiunilor sunt transmise tuturor statelor membre.
§ 9 Preşedintele Comitetului:
a) convoacă Comitetul cel puţin o dată pe an, precum şi la solicitarea fie a patru dintre membrii săi, fie a secretarului general;
b) adresează membrilor Comitetului proiectul ordinii de zi;
c) tratează, în limitele şi în condiţiile definite în regulamentul interior al Comitetului, unele probleme urgente apărute în intervalul dintre sesiuni;
d) semnează acordul privind sediul sau prevăzut la § 5, litera b).
§ 10 Comitetul poate, în limitele propriilor competente, sa-l insarcineze pe preşedinte cu executarea anumitor sarcini specifice.
ART. 16
Comisiile
§ 1 Comisiile menţionate la Articolul 13 § 1, literele c) până la f) şi § 2 sunt alcătuite, în principiu, din toate statele membre. Atunci când Comisia de revizuire, Comisia de experţi RID sau Comisia de experţi tehnici deliberează şi decid, în cadrul competentilor lor, unele modificări ale Apendicelor la Convenţie, statele membre care au făcut, în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima fraza, o declaraţie privind Apendicele respective nu sunt membre ale Comisiei în cauza.
§ 2 Secretarul general convoacă Comisia fie din proprie iniţiativă, fie la solicitarea a cinci state membre, fie la solicitarea Comitetului administrativ. Secretarul general transmite proiectul ordinii de zi statelor membre cu cel puţin două luni înaintea deschiderii sesiunii.
§ 3 Un stat membru poate fi reprezentat de un alt stat membru; un stat membru nu poate însă reprezenta mai mult de doua alte state.
§ 4 Fiecare stat membru reprezentat are dreptul la un vot. O propunere este adoptată dacă numărul de voturi pozitive este:
a) cel puţin egal cu o treime din numărul statelor membre reprezentate la vot şi
b) mai mare decât numărul de voturi împotriva.
§ 5 La invitaţia secretarului general, lansata de comun acord cu majoritatea statelor membre,
a) state care nu sunt membre ale Organizaţiei,
b) state membre care nu sunt membre ale Comisiilor respective,
c) organizaţii şi asociaţii internaţionale, care au competente în problemele referitoare la activitatea Organizaţiei sau care se ocupa cu unele probleme înscrise pe ordinea de zi, pot participa, cu caracter consultativ, la sesiunile Comisiilor.
§ 6 Comisiile aleg pentru fiecare sesiune sau pentru o perioadă determinata un preşedinte şi unul sau mai mulţi vice-presedinti.
§ 7 Deliberările se desfăşoară în limbile de lucru. Expunerile făcute în şedinţa, în una din limbile de lucru, sunt traduse în substanţa lor şi în celelalte limbi de lucru, iar propunerile şi deciziile sunt traduse integral.
§ 8 Procesele verbale prezintă în rezumat deliberările. Propunerile şi deciziile sunt reproduse integral. În ceea ce priveşte deciziile, textul în limba franceza prevalează. Procesele verbale sunt transmise tuturor statelor membre.
§ 9 Comisiile pot crea grupe de lucru însărcinate cu tratarea problemelor stabilite.
§ 10 Comisiile îşi stabilesc propriul regulament interior.
ART. 17
Comisia de revizuire
§ 1 Comisia de revizuire:
a) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 4, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei;
b) examinează propunerile ce vor fi supuse Adunării generale în vederea luării unei decizii, în conformitate cu Articolul 33 § 2;
§ 2 În cadrul Comisiei de revizuire, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când sunt reprezentate majoritatea statelor membre.
ART. 18
Comisia de experţi RID
§ 1 Comisia de experţi RID hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 5, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei.
§ 2 În cadrul Comisiei de experţi RID, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o treime din statele membre.
ART. 19
Comisia de facilităţi feroviare
§ 1 Comisia de facilităţi feroviare:
a) se pronunţa asupra tuturor problemelor care vizează facilitarea trecerii frontierelor în traficul internaţional feroviar;
b) recomanda standarde, metode, proceduri şi practici referitoare la facilitarile feroviare.
§ 2 În cadrul Comisiei de facilităţi feroviare, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o treime din statele membre.
ART. 20
Comisia de experţi tehnici
§ 1 Comisia de experţi tehnici:
a) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 5 din Regulile uniforme APTU, asupra validării unei norme tehnice privind materialul feroviar destinat să fie utilizat în traficul internaţional;
b) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 6 din Regulile uniforme APTU, asupra adoptării unei prescripţii tehnice uniforme privind construcţia, exploatarea, întreţinerea sau privind o procedură referitoare la materialul feroviar destinat utilizării în traficul internaţional;
c) urmăreşte aplicarea normelor tehnice şi a prescripţiilor tehnice uniforme referitoare la materialul feroviar destinat utilizării în traficul internaţional feroviar şi examinează dezvoltarea acestora în vederea validării sau adoptării lor în conformitate cu procedurile prevăzute la Articolele 5 şi 6 din Regulile uniforme APTU;
d) hotărăşte, în conformitate cu Articolul 33 § 6, asupra propunerilor de modificare a Convenţiei;
e) tratează toate celelalte probleme care îi sunt atribuite în conformitate cu Regulile uniforme APTU şi cu Regulile uniforme ATMF.
§ 2 În cadrul Comisiei de experţi tehnici, cvorumul (Articolul 13 § 3) se obţine atunci când este reprezentată o jumătate din statele membre în sensul Articolului 16 § 1. Cu ocazia luării unor decizii referitoare la prevederile din Anexele la Regulile uniforme APTU, nu au drept de vot statele membre care au formulat o obiectie în conformitate cu Articolul 35 § 4, cu privire la prevederile în cauza, sau au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 9 § 1 din Regulile uniforme APTU.
§ 3 Comisia de experţi tehnici poate fie sa valideze normele tehnice sau sa adopte prescripţii tehnice uniforme, fie sa refuze validarea sau adoptarea acestora; ea nu poate în nici un caz să le modifice.
ART. 21
Secretarul general
§ 1 Secretarul general îşi asuma funcţiile legate de secretariatul Organizaţiei.
§ 2 Secretarul general este ales de Adunarea generală pe o perioadă de trei ani care poate fi prelungită de cel mult două ori.
§ 3 Secretarul general trebuie, în principal:
a) să-şi asume funcţiile de depozitar (Articolul 36);
b) sa reprezinte Organizaţia în afară acesteia;
c) sa comunice statelor membre deciziile luate de Adunarea generală şi de Comisii (Articolul 34 § 1, Articolul 35 § 1);
d) să execute sarcinile care îi sunt încredinţate de celelalte organe ale Organizaţiei;
e) sa examineze propunerile statelor membre de modificare a Convenţiei, recurgand, dacă este cazul, la asistenţa unor experţi;
f) sa convoace Adunarea generală şi Comisiile (Articolul 14 a 3, Articolul 16 § 2);
g) sa transmită statelor membre, în timp util, documentele necesare pentru sesiunile diferitelor organe;
h) sa elaboreze programul de lucru, proiectul de buget şi raportul de gestiune a Organizaţiei şi să le supună Comitetului administrativ spre aprobare (Articolul 25);
i) sa gestioneze finanţele Organizaţiei în cadrul bugetului aprobat;
j) sa incerce, la solicitarea uneia din părţile în cauza, să soluţioneze, punând la dispoziţie bunele sale oficii, diferendele dintre acestea create ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei;
k) sa emita, la solicitarea tuturor părţilor în cauza, o opinie privind diferendele create ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei;
l) să-şi asume funcţiile care îi sunt atribuite în conformitate cu Titlul V;
m) sa primească comunicatele statelor membre, ale organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale menţionate la Articolul 16 § 5 şi ale operatorilor (transportatori, gestionari de infrastructura, etc.) care participa la traficul internaţional feroviar şi să le notifice, dacă este cazul, celorlalte state membre, organizaţii şi asociaţii internaţionale, precum şi operatorilor respectivi;
n) sa exercite conducerea personalului Organizaţiei;
o) sa informeze statele membre, în timp util, asupra tuturor cazurilor de posturi rămase vacante în cadrul Organizaţiei;
p) sa ţină la zi şi sa publice listele liniilor menţionate la Articolul 24.
§ 4 Secretarul general poate să prezinte din proprie iniţiativă propuneri de modificare a Convenţiei.
ART. 22
Personalul Organizaţiei
Drepturile şi obligaţiile personalului Organizaţiei sunt stabilite prin statutul personalului întocmit de Comitetul administrativ în conformitate cu Articolul 15 § 5, litera c).
ART. 23
Buletinul
§ 1 Organizaţia editează un Buletin care conţine comunicatele oficiale, precum şi comunicate necesare şi utile în vederea aplicării Convenţiei.
§ 2 Comunicatele care, în conformitate cu Convenţia, revin în sarcina secretarului general, pot fi efectuate, dacă este cazul, sub forma unor publicari în Buletin.
ART. 24
Listele liniilor
§ 1 Liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară menţionate în Articolul 1 din Regulile uniforme CIV şi din Regulile uniforme CIM, pe care se efectuează transporturi, care fac obiectul unui singur contract de transport, în plus faţă de transportul feroviar, sunt înscrise pe doua liste:
a) lista liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară CIV,
b) lista liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară CIM.
§ 2 Liniile feroviare ale unui stat membru care a emis o rezervă în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIV sau în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIM sunt înscrise pe dous liste în conformitate cu aceasta rezerva:
a) lista liniilor feroviare CIV,
b) lista liniilor feroviare CIM.
§ 3 Statele membre adresează secretarului general comunicările lor privind înscrierea sau radierea de pe lista a liniilor menţionate la §§ 1 şi 2. Liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară menţionate la § 1, care fac legătură între unele state membre, nu sunt înscrise decât cu acordul acestor state; pentru radierea uneia dintre aceste linii este suficienta comunicarea din partea unuia din aceste state.
§ 4 Secretarul general notifica tuturor statelor membre înscrierea sau radierea unei linii.
TITLUL IV
Finanţele
ART. 25
Programul de lucru. Bugetul. Conturile. Raportul de gestiune
§ 1 Programul de lucru, bugetul şi conturile Organizaţiei acoperă o perioadă de doi ani calendaristici.
§ 2 Organizaţia editează, cel puţin o dată la doi ani, un raport de gestiune.
§ 3 Valoarea totală a cheltuielilor Organizaţiei, pentru fiecare perioada bugetară, este determinata de Comitetul administrativ, la propunerea secretarului general.
ART. 26
Finanţarea cheltuielilor
§ 1 Sub rezerva §§ 2 până la 4, cheltuielile Organizaţiei, care nu sunt acoperite prin alte venituri, sunt suportate de statele membre astfel: doua cincimi pe baza cheii de repartiţie a contribuţiilor în conformitate cu sistemul Naţiunilor Unite, şi trei cincimi în mod proporţional cu lungimea totală a infrastructurilor feroviare precum şi a liniilor maritime şi a căilor de navigaţie interioară înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 1. Totuşi, liniile maritime şi a căilor de navigaţie interioară nu sunt însă luate în calcul decât la jumătate din lungimea lor.
§ 2 Atunci când un stat membru a emis o rezervă în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIV sau în conformitate cu Articolul 1 § 6 din Regulile uniforme CIM, formula de calcul a contribuţiei menţionată la § 1 se aplică după cum urmează:
a) în locul lungimii totale a infrastructurilor feroviare de pe teritoriul statului membru respectiv nu se ia în consideraţie decât lungimea liniilor feroviare înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 2;
b) partea din contribuţie în conformitate cu sistemul Naţiunilor Unite este calculată proporţional cu lungimea liniilor înscrise în conformitate cu Articolul 24 §§ 1 şi 2 în raport cu lungimea totală a infrastructurilor feroviare de pe teritoriul statului membru respectiv, înscrise în conformitate cu Articolul 24 § 1; ea nu poate fi în nici un caz mai mica de 0,01 %.
§ 3 Fiecare stat membru suporta cel puţin 0,25 % şi cel mult 15 % din valoarea contribuţiilor.
§ 4 Comitetul administrativ stabileşte atribuţiile Organizaţiei care privesc
a) toate statele membre în mod egal şi cheltuielile care sunt suportate de toate statele membre, în conformitate cu formula de calcul menţionată la § 1,
b) numai unele din statele membre şi cheltuielile care sunt suportate de aceste state membre, în conformitate cu aceeaşi formula de calcul.
§ 3 se aplică prin analogie. Aceste prevederi nu aduc atingere Articolului 4 § 3.
§ 5 Contribuţiile statelor membre la cheltuielile Organizaţiei trebuie plătite sub forma unui avans de trezorerie plătibil în doua aconturi, până cel târziu pe data de 31 octombrie a fiecăruia din cei doi ani ai bugetului. Avansul de trezorerie este fixat pe baza contribuţiilor definitive din cei doi ani precedenti.
§ 6 Odată cu transmiterea raportului de gestiune şi a situaţiei conturilor de către statele membre, secretarul general comunică valoarea definitivă a contribuţiei pentru cei doi ani calendaristici precedenti, precum şi valoarea sumei pentru avansul de trezorerie aferent următorilor doi ani calendaristici.
§ 7 După data de 31 decembrie a anului când s-a transmis comunicarea de către secretatul general, în conformitate cu § 6, la sumele datorate pentru ultimii doi ani calendaristici, se calculează câte o dobânda de cinci procente pe an. Dacă, în termen de un an de la această dată, un stat membru nu şi-a plătit partea sa din contribuţie, se suspenda dreptul sau de vot până când îşi va îndeplini obligaţia de plată. După expirarea unui termen suplimentar de doi ani, Adunarea generală examinează dacă atitudinea statului în cauza trebuie considerată ca o denunţare tacită a Convenţiei şi stabileşte, dacă este necesar, data când aceasta denunţare devine efectivă.
§ 8 Contribuţiile scadente sunt datorate în continuare, în cazurile de denunţare în conformitate cu § 7 sau cu Articolul 41, precum şi în cazul suspendării dreptului de vot menţionat la Articolul 40 § 4, litera b).
§ 9 Sumele care nu sunt acoperite vor fi suportate din resursele Organizaţiei.
§ 10 Statul membru care a denunţat Convenţia poate deveni din nou stat membru prin aderare, cu condiţia de a-şi fi plătit sumele cu care este debitor.
§ 11 Organizaţia percepe o remuneraţie pentru acoperirea cheltuielilor specifice rezultate din activităţile prevăzute la Articolul 21 § 3, literele j) până la l). În cazurile prevăzute la Articolul 21 § 3, literele j) şi k), aceasta remuneraţie este stabilită de Comitetul administrativ, la propunerea secretarului general. În cazul prevăzut la Articolul 21 § 3, litera 1), se aplică Articolul 31 § 3.
ART. 27
Auditarea conturilor
§ 1 În absenta unei decizii contrare a Adunării generale, în conformitate cu Articolul 14 § 2, litera k), auditarea conturilor se efectuează de către statul unde Organizaţia îşi are sediul, în conformitate cu regulile din prezentul Articol şi, sub rezerva oricăror directive speciale ale Comitetului administrativ, în conformitate cu regulamentul privind finanţele şi contabilitatea Organizaţiei (Articolul 15 § 5, litera e)).
§ 2 Auditorul efectuează auditarea conturilor Organizaţiei, inclusiv a tuturor fondurilor fiduciare şi a conturilor speciale, asa cum considera de cuviinţă pentru a se asigura dacă:
a) statele financiare sunt în conformitate cu registrele şi cu scriptele Organizaţiei;
b) operaţiunile financiare care au fost înscrise în statele financiare s-au efectuat în conformitate cu regulile şi regulamentele, cu prevederile bugetare şi cu celelalte directive ale Organizaţiei;
c) valorile şi numerarul depuse la banca sau în casa au fost fie auditate pe baza certificatelor primite direct de la depozitari, fie numarate în mod efectiv;
d) controalele interne, inclusiv auditarea interna a conturilor, sunt corespunzătoare;
e) toate elementele activului şi pasivului, precum şi toate excedentele şi deficitele au fost contabilizate în conformitate cu unele proceduri pe care le estimeaza ca fiind satisfăcătoare.
§ 3 Auditorul este singurul competent sa accepte în întregime sau în parte certificatele şi documentele justificative prezentate de secretarul general. Când considera necesar, el poate proceda la examinarea şi la auditarea detaliată a oricărei situaţii contabile referitoare fie la operaţiunile financiare, fie la rezerve şi echipament.
§ 4 Auditorul are în orice moment acces liber la toate registrele, scriptele, documentele contabile şi la alte informaţii care considera ca îi sunt necesare.
§ 5 Auditorul nu este competent sa elimine o rubrica sau alta din conturi, însă va atrage imediat atenţia secretarului general asupra oricărei operaţiuni al carei caracter regulamentar sau oportun i se pare discutabil, pentru ca acesta sa ia măsurile necesare.
§ 6 Auditorul prezintă şi semnează o atestare privind statele financiare în următorii termeni: "Am examinat statele financiare ale Organizaţiei pentru perioada bugetară care s-a încheiat la 31 decembrie...... . Examinarea a cuprins o analiza generală a metodelor contabile şi controlul situaţiilor contabile, precum şi a altor documente justificative pe care le-am considerat necesare în cazul în speta". Aceasta atestare indica, după caz, faptul ca:
a) statele financiare reflecta în mod satisfăcător situaţia financiară la data expirării perioadei considerate, precum şi rezultatele operaţiunilor efectuate pe durata perioadei care s-a încheiat la acea data;
b) statele financiare au fost întocmite în conformitate cu principiile contabile menţionate;
c) modalităţile conform cărora s-au aplicat principiile financiare au fost în concordanta cu cele adoptate în timpul perioadei bugetare precedente;
d) operaţiunile financiare au fost efectuate în conformitate cu regulile şi regulamentele, cu prevederile bugetare şi cu celelalte directive ale Organizaţiei.
§ 7 În raportul sau asupra operaţiunilor financiare, auditorul menţionează următoarele:
a) tipul şi amploarea auditarii pe care a efectuat-o;
b) elementele care ţin de caracterul complet al conturilor şi de exactitatea lor, inclusiv dacă este cazul:
1. informaţiile necesare interpretării şi aprecierii corecte a conturilor;
2. orice suma care ar fi trebuit percepută dar care nu a fost trecută în cont;
3. orice suma care a făcut obiectul unui angajament de cheltuieli obişnuit sau condiţionat şi care nu a fost contabilizata sau de care nu s-a ţinut cont în statele financiare;
4. cheltuielile în favoarea cărora nu s-au prezentat piese justificative suficiente;
5. păstrarea registrelor de conturi în forma corecta din punct de vedere legal; trebuie scoase în evidenta cazurile când modul concret de prezentare al statelor financiare se indeparteaza de la principiile contabile general recunoscute şi aplicate în mod obişnuit;
c) celelalte probleme asupra cărora trebuie să se atragă atenţia Comitetului administrativ, de exemplu:
1. cazurile de frauda sau de prezumţie de frauda;
2. risipirea sau utilizarea incorectă a unor fonduri sau a altor active ale Organizaţiei (chiar dacă conturile privind operaţiunea efectuată sunt în regula);
3. cheltuielile care risca sa antreneze ulterior unele cheltuieli considerabile pentru Organizaţie;
4. orice viciu, general sau particular, al sistemului de control al veniturilor şi al cheltuielilor sau al rezervelor şi echipamentului;
5. cheltuielile care nu sunt conforme cu intentiile Comitetului administrativ, având în vedere viramentele autorizate legal în cadrul bugetului;
6. depasirile unor credite, ţinând seama de modificările rezultate din viramentele autorizate legal în cadrul bugetului;
7. cheltuielile care nu sunt conforme cu autorizaţiile care le reglementează;
d) corectitudinea sau incorectitudinea conturilor aferente rezervelor şi echipamentului, stabilite conform inventarului şi examinării registrelor.
În plus, raportul poate să prezinte stadiul unor operaţiuni care au fost contabilizate în cursul unei perioade bugetare anterioare şi despre care s-au obţinut informaţii noi, sau stadiul unor operaţiuni care trebuie efectuate în cursul unei perioade bugetare ulterioare şi despre care este de dorit să fie informat în prealabil Comitetul administrativ.
§ 8 Auditorul nu trebuie în nici un caz sa formuleze critici în raportul sau fără să-i ofere, în prealabil, secretarului general posibilitatea de a se explica.
§ 9 Auditorul comunică Comitetului administrativ şi secretarului general constatările făcute cu ocazia auditarii. În pus, el poate să prezinte orice comentariu pe care îl considera potrivit cu privire la raportul financiar al secretarului general.
TITLUL V
Arbitrajul
ART. 28
Competenţa
§ 1 Diferenţele dintre statele membre, generate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei, precum şi diferendele dintre statele membre şi Organizaţie, create ca urmare a interpretării sau aplicării Protocolului în ceea ce priveşte privilegiile şi imunităţile, pot fi supuse spre soluţionare unui tribunal de arbitraj, la solicitarea uneia din părţi. Părţile hotărăsc în mod liber componenta tribunalului de arbitraj şi procedura de arbitraj.
§ 2 Celelalte diferende izvorâte ca urmare a interpretării sau a aplicării Convenţiei şi a celorlalte convenţii elaborate de Organizaţie, în conformitate cu Articolul 2 § 2, dacă nu au fost soluţionate pe cale amiabila sau supuse deciziei unor tribunale obişnuite, pot fi supuse spre soluţionare unui tribunal de arbitraj, prin acordul dintre părţile interesate. Pentru componenta tribunalului de arbitraj şi procedura de arbitraj se aplică Articolele 29 până la 32.
§ 3 Fiecare stat, atunci când adresează o cerere de aderare la Convenţie, îşi poate rezerva dreptul sa nu aplice prevederile de la §§ 1 şi 2, în întregime sau în parte.
§ 4 Statul care a emis o rezervă în conformitate cu § 3 poate să o retragă în orice moment, informandu-l în acest sens pe depozitar. Aceasta retragere devine efectivă la o luna de la data la care depozitarul a înştiinţat statele membre despre aceasta.
ART. 29
Înţelegerea referitoare la arbitraj, Grefa
Părţile încheie o înţelegere referitoare la arbitraj în care se specifică în special următoarele:
a) obiectul diferendului;
b) componenta tribunalului şi termenele convenite pentru numirea arbitrului sau arbitrilor;
c) locul convenit ca sediu al tribunalului.
Înţelegerea referitoare la arbitraj trebuie să fie comunicată secretarului general care îşi asuma funcţiile de grefa.
ART. 30
Arbitrii
§ 1 Secretarul general întocmeşte şi tine la zi o lista a arbitrilor. Fiecare stat membru poate nominaliza doi dintre cetăţenii săi pentru lista de arbitri.
§ 2 Tribunalul de arbitraj este alcătuit din unul, trei sau cinci arbitri, în conformitate cu cele convenite în înţelegerea referitoare la arbitraj încheiată. Arbitrii sunt aleşi dintre persoanele care figurează pe lista menţionată la § 1. Totuşi, dacă în înţelegerea referitoare la arbitraj sunt prevăzuţi cinci arbitri, fiecare dintre părţi poate să aleagă un arbitru din afară listei. Dacă în înţelegerea referitoare la arbitraj se prevede un arbitru unic, acesta este ales de comun acord de către părţi. Dacă înţelegerea referitoare la arbitraj prevede trei sau cinci arbitri, fiecare dintre părţi îşi alege unul sau doi arbitri, după caz; aceştia îl desemnează de comun acord pe al treilea sau pe al cincilea arbitru, care prezidează tribunalul de arbitraj. Dacă părţile nu pot conveni asupra desemnării arbitrului unic sau dacă arbitrii aleşi nu pot conveni asupra desemnării celui de-al treilea sau a celui de-al cincilea arbitru, aceasta desemnare se face de către secretarul general.
§ 3 Arbitrul unic, sau al treilea arbitru sau al cincilea arbitru, trebuie să fie de alta cetăţenie decât cea a părţilor, doar dacă acestea din urma nu sunt de aceeaşi cetăţenie.
§ 4 Intervenţia în diferend a unei terţe părţi rămâne fără efect în ceea ce priveşte componenta tribunalului de arbitraj.
ART. 31
Procedura. Cheltuielile
§ 1 Tribunalul de arbitraj hotărăşte asupra procedurii de urmat, ţinând seama în principal de următoarele prevederi:
a) el instrumenteaza şi judeca cauzele pe baza elementelor furnizate de părţi, fără să fie constrâns de interpretarile acestora, atunci când este chemat sa pronunţe sentinta;
b) nu poate să acorde mai mult sau altceva decât se solicita în concluziile reclamantului, nici mai puţin decât s-a recunoscut de către pârât ca fiind datorat;
c) sentinta arbitrală, motivată în mod corespunzător, este redactată de tribunalul de arbitraj şi este notificată părţilor de către secretarul general;
d) în afară unei prevederi contrare de drept imperativ al locului unde îşi are sediul tribunalul de arbitraj şi sub rezerva unui acord contrar al părţilor, sentinta arbitrală este definitivă.
§ 2 Onorariile arbitrilor sunt stabilite de secretarul general.
§ 3 Prin sentinta tribunalului de arbitraj se stabileşte valoarea costurilor şi cheltuielilor de judecată şi hotărăşte repartizarea între părţi atât a acestor cheltuieli cat şi a onorariilor arbitrilor.
ART. 32
Termenul de prescripţie. Forta executorie
§ 1 Aplicarea procedurii de arbitraj are, în ceea ce priveşte întreruperea termenului de prescripţie, acelaşi efect ca cel prevăzut de dreptul material aplicabil pentru introducerea acţiunii în justiţie în faţa instanţei de fond.
TITLUL VI
Modificarea Convenţiei
ART. 33
Competenţa
§ 1 Secretarul general aduce imediat la cunoştinţa statelor membre propunerile de modificare a Convenţiei care i-au fost adresate de statele membre, sau pe care le-a elaborat personal.
§ 2 Adunarea generală hotărăşte asupra propunerilor de modificare a Convenţiei cu condiţia ca §§ 4 până la 6 sa nu prevadă o alta competenţa.
§ 3 Sesizată de o propunere de modificare, Adunarea generală poate decide, cu majoritatea prevăzută la Articolul 14 § 6, dacă o asemenea propunere este în strânsă legătură cu una sau mai multe prevederi din Apendicele la Convenţie. În acest caz, precum şi în cazurile menţionate la §§ 4 până la 6, fraza a doua, Adunarea generală este de asemenea abilitata sa decidă asupra acestei prevederi sau a prevederilor respective din Apendice.
§ 4 Sub rezerva deciziilor luate de Adunarea generală, în conformitate cu § 3, prima fraza, Comisia de revizuire hotărăşte asupra propunerilor de modificare a:
a) Articolelor 9 şi 27 §§ 2 până la 10;
b) Regulilor uniforme CIV, cu excepţia Articolelor 1, 2, 5, 6, 16, 26 până la 39, 41 până la 53 şi 56 până la 60;
c) Regulilor uniforme CIM, cu excepţia Articolelor 1, 5, 6 §§ 1 şi 2, a Articolelor 8, 12, 13 § 2, a Articolelor 14, 15 §§ 2 şi 3, a Articolului 19 §§ 6 şi 7, precum şi a Articolelor 23 până la 27, 30 până la 33, 36 până la 41 şi 44 până la 48;
d) Regulilor uniforme CUV, cu excepţia Articolelor 1, 4, 5 şi 7 până la 12;
e) Regulilor uniforme CUI, cu excepţia Articolelor 1, 2, 4, 8 până la 15, 17 până la 19, 21, 23 până la 25;
f) Regulilor uniforme APTU, cu excepţia Articolelor 1, 3 şi 9 până la 11, precum şi a Anexelor la aceste Reguli uniforme;
g) Regulilor uniforme ATMF, cu excepţia Articolelor 1, 3 şi 9.
Atunci când sunt supuse Comisiei de revizuire unele propuneri de modificare, în conformitate cu literele a) până la g), o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării generale în scopul luării unei decizii.
§ 5 Comisia de experţi RID decide asupra propunerilor de modificare a prevederilor Regulamentului privind Transportul Internaţional Feroviar de Mărfuri Periculoase (RID). Atunci când asemenea propuneri sunt supuse Comisiei de experţi RID, o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării Generale în scopul luării unei decizii.
§ 6 Comisia de experţi tehnici decide asupra propunerilor de modificare a Anexelor la Regulile uniforme APTU. Atunci când asemenea propuneri sunt supuse Comisiei de experţi tehnici, o treime din statele reprezentate în Comisie poate solicita ca aceste propuneri să fie supuse Adunării generale în scopul luării unei decizii.
ART. 34
Deciziile Adunării generale
§ 1 Modificările Convenţiei, ca urmare a deciziei Adunării generale, sunt notificate statelor membre de către secretarul general.
§ 2 Modificările Convenţiei propriu-zise, ca urmare a deciziei Adunării generale, intră în vigoare, pentru toate statele membre, la douasprezece luni de la data aprobării lor de către două treimi din statele membre, cu excepţia celor care, înaintea intrării lor în vigoare, au făcut o declaraţie conform căreia nu aproba modificările în cauza.
§ 3 Modificările aduse la Apendicele Convenţiei, ca urmare a deciziei Adunării generale, intră în vigoare la douasprezece luni de la data aprobării lor de către jumătate din statele care nu au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima fraza, pentru toate statele membre cu excepţia celor care, înaintea intrării lor în vigoare, au făcut o declaraţie conform căreia nu aproba modificările în cauza şi cu excepţia celor care au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 42 § 1, prima fraza.
§ 4 Statele membre adresează secretarului general notificările lor privind aprobarea modificărilor aduse Convenţiei hotărâte de Adunarea generală, precum şi declaraţiile lor prin care comunică faptul că nu aproba aceste modificări. Secretarul general informează despre aceasta celelalte state membre.
§ 5 Termenul menţionat la §§ 2 şi 3 se calculează începând cu data notificării de către secretarul general a îndeplinirii condiţiilor pentru intrarea în vigoare a modificărilor.
§ 6 În momentul adoptării unei modificări, Adunarea generală poate specifică faptul ca modificarea respectiva este de o asemenea importanţa încât orice stat membru care a făcut o declaraţie în conformitate cu § 2 sau § 3 şi care nu a aprobat modificarea în termen de optsprezece luni de la data intrării sale în vigoare, va inceta sa mai fie stat membru al Organizaţiei după expirarea acestui termen.
§ 7 Atunci când deciziile Adunării generale se referă la Apendicele la Convenţie, se suspenda în întregime aplicarea Apendicelui respectiv începând cu data intrării în vigoare a deciziilor, pentru traficul cu şi între statele membre care s-au opus deciziilor în termenele stabilite, în conformitate cu § 3. Secretarul general notifica statelor membre aceasta suspendare; aceasta ia sfârşit după o luna de la data la care secretarul general a notificat celorlalte state membre retragerea acestei opuneri.
ART. 35
Deciziile Comisiilor
§ 1 Modificările la Convenţie, ca urmare a deciziei Comisiei, sunt notificate statelor membre de către secretarul general.
§ 2 Modificările la Convenţia propriu-zisa, hotărâte de Comisia de revizuire, intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a douasprezecea luni imediat următoare lunii în cursul căreia secretarul general a notificat toate statele membre. Statele membre pot formula o obiectie în cursul următoarelor patru luni de la data notificării. În cazul când sunt formulate obiecţii de către un sfert din statele membre, modificarea nu intră în vigoare. Dacă un stat membru formulează o obiectie cu privire la o decizie a Comisiei de revizuire în acest termen de patru luni şi dacă acest stat denunta Convenţia, denunţarea devine efectivă la data prevăzută pentru intrarea în vigoare a acestei decizii.
§ 3 Modificările aduse Apendicelor la Convenţie, hotărâte de Comisia de revizuire, intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi din cea de-a douasprezecea luna imediat următoare celei în cursul căreia secretarul general a notificat statele membre. Modificările hotărâte de Comisia de experţi RID sau de Comisia de experţi tehnici intră în vigoare pentru toate statele membre, în prima zi a celei de-a sasea luni imediat următoare celei în cursul căreia secretarul general a notificat statele membre.
§ 4 Statele membre pot formula o obiectie în termen de patru luni începând cu data notificării menţionate la § 3. În cazul unei obiecţii formulate de un sfert din statele membre, modificarea nu intră în vigoare. În statele membre care au formulat, în termenele stabilite, o obiectie cu privire la o decizie, aplicarea Apendicelui respectiv este suspendată în întregime, pentru traficul cu şi între statele membre, începând din momentul intrării în vigoare a deciziilor respective. Totuşi, în cazul unei obiecţii formulate împotriva validării unei norme tehnice sau împotriva adoptării unei prescripţii tehnice uniforme, doar acea norma sau prescripţie este suspendată, pentru traficul cu şi între statele membre, începând cu momentul în care deciziile respective intră în vigoare; situaţia este identică şi în cazul unei obiecţii parţiale.
§ 5 Secretarul general informează statele membre asupra suspendărilor menţionate la § 4; suspendarile sunt ridicate după expirarea unui termen de o luna începând cu data la care secretarul general a notificat celorlalte state membre retragerea unei asemenea obiecţii.
§ 6 Pentru stabilirea numărului de obiecţii prevăzute la §§ 2 şi 4, nu sunt luate în considerare statele membre care:
a) nu au drept de vot (Articolul 14 § 5, Articolul 26 § 7 sau Articolul 40 § 4),
b) nu sunt membre ale Comisiei respective (Articolul 16 § 1, a doua fraza),
c) au făcut o declaraţie în conformitate cu Articolul 9 § 1 din Regulile uniforme APTU.
TITLUL VII
Prevederi finale
ART. 36
Depozitarul
§ 1 Secretarul general este depozitarul prezentei Convenţii. Funcţiile sale în calitate de depozitar sunt cele prezentate în Partea a VII-a a Convenţiei de la Viena, din 23 mai 1969, privind Legea tratatelor.
§ 2 Atunci când între un stat membru şi depozitar intervine o divergenta cu privire la îndeplinirea funcţiilor acestuia din urma, depozitarul sau statul membru respectiv trebuie să aducă problema respectiva; în atenţia celorlalte state membre sau, dacă este cazul, sa o supună Comitetului administrativ în vederea luării unei decizii.
ART. 37
Aderarea la Convenţie
§ 1 Aderarea la Convenţie este deschisă oricărui stat pe al cărui teritoriu se exploatează o infrastructura feroviara.
§ 2 Un stat care doreşte sa adere la Convenţie adresează depozitarului o cerere. Depozitarul comunică aceasta cerere statelor membre.
§ 3 Cererea este considerată ca fiind acceptată la trei luni după comunicarea menţionată la § 2, în afară cazului când depozitarului i se adresează o opunere în aceasta privinta din partea a cinci state membre. Depozitarul va aviza, fără întârziere, atât statul care a formulat cererea, cat şi statele membre. Aderarea devine efectivă începând cu prima zi din cea de-a treia luna de la data acestei avizari.
§ 4 În cazul când cel puţin cinci state membre formulează o opunere în termenul prevăzut la § 3, cererea de aderare este supusă Adunării generale pentru a lua o decizie.
§ 5 Sub rezerva Articolului 42, orice aderare la Convenţie nu se poate referi decât la Convenţie, în versiunea sa aflată în vigoare la data când aderarea respectiva devine efectivă.
ART. 38
Aderarea unor organizaţii regionale de integrare economică
§ 1 Aderarea la Convenţie este deschisă organizaţiilor regionale de integrare economică care au competenţa adoptării legislaţiei lor, care este obligatorie pentru membrii lor, în domeniile reglementate de aceasta Convenţie, şi la care sunt membre unul sau mai multe state membre. Condiţiile acestei aderari sunt definite într-un acord încheiat între Organizaţie şi organizaţia regionala.
§ 2 Organizaţia regionala poate să exercite drepturile de care dispun membrii săi în baza Convenţiei, în măsura în care aceste drepturi acoperă domenii care ţin de competenţa sa. Acelaşi lucru este valabil şi pentru obligaţiile care revin statelor membre în baza Convenţiei, cu excepţia obligaţiilor financiare menţionate la Articolul 26.
§ 3 În vederea exercitării dreptului de vot şi a dreptului de a formula obiecţii prevăzut la Articolul 35 §§ 2 şi 4, organizaţia regionala dispune de un număr de voturi egal cu cel al membrilor săi care sunt şi state membre ale Organizaţiei. Acestea din urma nu-şi pot exercita drepturile, în special dreptul de vot, decât în măsura admisă la § 2. Organizaţia regionala nu dispune de drept de vot în ceea ce priveşte Titlul IV.
§ 4 Pentru suspendarea calităţii de membru, se aplică prin analogie Articolul 41.
ART. 39
Membrii asociaţi
§ 1 Orice stat pe al cărui teritoriu se exploatează o infrastructura feroviara poate deveni membru asociat al Organizaţiei. Se aplica prin analogie Articolul 32 §§ 2 până la 5.
§ 2 Un membru asociat poate să participe la lucrările organelor menţionate la Articolul 13 § 1, literele a) şi c) până la f) numai cu vot consultativ. Un membru asociat nu poate să fie desemnat ca membru al Comitetului administrativ. El contribuie la cheltuielile Organizaţiei cu 0,25% din contribuţii (Articolul 26 § 3).
§ 3 Pentru suspendarea calităţii de membru asociat, se aplică prin analogie Articolul 41.
ART. 40
Suspendarea calităţii de membru
§ 1 Un stat membru poate solicita, fără sa denunţe Convenţia, suspendarea calităţii sale de membru al Organizaţiei, atunci când pe teritoriul sau nu se mai efectuează nici un fel de trafic internaţional feroviar, din motive care nu sunt imputabile acestui stat membru.
§ 2 Comitetul administrativ decide asupra unei cereri de suspendare a calităţii de membru. Cererea trebuie să fie adresată secretarului general cu cel puţin trei luni înaintea unei sesiuni a Comitetului.
§ 3 Suspendarea calităţii de membru intră în vigoare în prima zi a lunii imediat următoare datei la care secretarul general a notificat statelor membre decizia Comitetului administrativ. Suspendarea calităţii de membru ia sfârşit odată cu notificarea de către statul membru a reluării pe teritoriul sau a traficului internaţional feroviar. Secretarul general notifica, fără întârziere, despre aceasta celelalte state membre.
§ 4 Suspendarea calităţii de membru are drept consecinţa:
a) exonerarea statului membru de obligaţia de a contribui la finanţarea cheltuielilor Organizaţiei;
b) suspendarea dreptului de vot în organele Organizaţiei;
c) suspendarea dreptului de obiectie în conformitate cu Articolul 34 §§ 2 şi 3 şi cu Articolul 35 §§ 2 şi 4.
ART. 41
Denunţarea Convenţiei
§ 1 Convenţia poate fi denunţată în orice moment.
§ 2 Orice stat membru care doreşte sa procedeze la o denunţare îl înştiinţează despre aceasta pe depozitar. Denunţarea devine efectivă la data de 31 decembrie a anului următor.
ART. 42
Declaraţii şi rezerve la Convenţie
§ 1 Fiecare stat membru poate în orice moment, sa declare că nu va aplica în întregime anumite Apendice la Convenţie. În plus, nu se admit rezerve şi declaraţii privind neaplicarea anumitor prevederi ale Convenţiei propriu-zise sau ale Apendicelor la aceasta, decât dacă asemenea rezerve sau declaraţii sunt prevăzute în mod expres chiar în prevederile respective.
§ 2 Rezervele sau declaraţiile sunt adresate depozitarului. Ele devin efective în momentul în care Convenţia intră în vigoare pentru stalul respectiv. Orice declaraţie facuta după intrarea în vigoare devine efectivă la data de 31 decembrie a anului imediat următor acestei declaraţii. Depozitarul informează statele membre despre aceasta.
ART. 43
Dizolvarea Organizaţiei
§ 1 Adunarea generală poate să decidă dizolvarea Organizaţiei şi eventualul transfer al atribuţiilor sale unei alte organizaţii interguvernamentale, stabilind împreună cu aceasta organizaţie, dacă este cazul, condiţiile acestui transfer.
§ 2 În cazul dizolvării Organizaţiei, bunurile şi activele sale sunt atribuite statelor membre care au fost membre ale Organizaţiei fără întrerupere, pe durata ultimilor cinci ani calendaristici anteriori anului în care s-a luat decizia în temeiul § 1, în mod proporţional cu coeficientul mediu al procentajului cu care au contribuit la cheltuielile Organizaţiei pe perioada celor cinci ani precedenti.
ART. 44
Prevedere tranzitorie
În cazurile prevăzute la Articolul 34 § 7, Articolul 35 § 4, Articolul 41 § 1 şi la Articolul 42, legislaţia aflată în vigoare în momentul încheierii contractelor supuse Regulilor uniforme CIV, Regulilor uniforme CIM, Regulilor uniforme CUV şi Regulilor uniforme CUI rămâne aplicabilă în contractele existente.
ART. 45
Textele Convenţiei
§ 1 Convenţia este redactată în limbile franceza, germană şi engleza. În caz de divergenta, textul în limba franceza prevalează.
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
