Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Ratificată prin DECRETUL nr. 318 din 14 octombrie 1980, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 86 din 20 octombrie 1980.────────── *)Traducere Părţile contractante, dornice sa înlesnească circulaţia rutiera internationala şi sa sporeasca siguranţa pe drumuri prin adoptarea unor reguli uniforme de circulaţie, au convenit asupra următoarelor dispoziţii: CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Definiţii Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, termenii de mai jos vor avea sensul ce le este dat în acest articol: a) legislaţia naţionala a unei părţi contractante cuprinde totalitatea legilor şi reglementărilor naţionale sau locale în vigoare pe teritoriul părţii contractante; b) un vehicul este considerat în circulaţie internationala pe teritoriul unui stat cînd: i) aparţine unei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa obişnuită în afară acestui stat; ii) nu este înmatriculat în acest stat; iii) şi este adus în mod temporar pe teritoriul acestui stat, oricare parte contractantă putind sa nu considere în circulaţie internationala un vehicul ce ar rămîne pe teritoriul sau mai mult de un an fără o întrerupere importanţa a carei durata poate fi fixată de partea contractantă. Un ansamblu de vehicule este considerat în "circulaţie internationala" dacă cel puţin unul dintre vehiculele care-l compun răspunde definitiei; c) localitate este spaţiul ce cuprinde imobile cladite şi ale carei intrari şi iesiri sînt stabilite în mod special sau care este definit în orice alt mod în legislaţia naţionala; d) drum înseamnă întreaga latime a unei cai sau străzi deschisă circulaţiei publice; e) parte carosabilă este acea parte a drumului folosită în mod normal pentru circulaţia vehiculelor; un drum poate avea mai multe părţi carosabile separate în mod distinct, una de alta, printr-o zona centrala despartitoare sau o diferenţa de nivel; f) pe părţile carosabile unde una sau mai multe cai laterale ori una sau mai multe piste sînt rezervate circulaţiei anumitor vehicule, marginea părţii carosabile înseamnă, pentru ceilalţi participanţi la circulaţie, marginea restului părţii carosabile; g) cale este oricare dintre benzile longitudinale materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, în care poate fi împărţită partea carosabilă, şi care are o latime suficienta pentru a permite scurgerea unui şir de automobile, altele decît motociclete; h) intersectie este oricare incrucisare la nivel, intilnire sau bifurcare de drumuri, inclusiv locurile formate de aceste incrucisari, intilniri sau bifurcari; i) trecere la nivel este orice incrucisare la nivel a unui drum cu o cale ferată sau de tramvai cu platforma proprie; j) autostrada este un drum proiectat şi construit în mod special pentru circulaţia automobilelor, care nu deserveşte proprietăţile alăturate şi care: i) cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, are, pentru cele doua sensuri de circulaţie, părţi carosabile distincte, separate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulaţiei sau, în mod excepţional, prin alte mijloace; ii) nu se intersectează la nivel cu un drum, cu o cale ferată, de tramvai sau destinată circulaţiei pietonilor; iii) şi este special semnalizata ca autostrada; k) un vehicul este: i) oprit, cînd este imobilizat pe o perioadă de timp necesară pentru a lua sau lasă persoane ori de a incarca sau descarca bunuri; ii) stationat, cînd este imobilizat pentru un motiv, altul decît acela de a evita un conflict cu un participant la circulaţie sau un obstacol ori pentru a se supune regulilor de circulaţie, iar imobilizarea nu se limitează la timpul necesar luării sau lasarii de persoane ori de bunuri. Părţile contractante vor putea sa considere "oprite" vehiculele imobilizate în condiţiile arătate la alin. ii) de mai sus, dacă durata imobilizarii nu depăşeşte o limita de timp stabilită de legislaţia naţionala şi sa considere "stationate" vehiculele imobilizate în condiţiile definite la alin. i) de mai sus, dacă durata imobilizarii depăşeşte o limita de timp stabilită de legislaţia naţionala; l) bicicleta este acel vehicul care are cel puţin două roti şi este acţionat exclusiv de energia musculara a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul pedalelor sau al manivelelor; m) motoreta este acel vehicul cu doua sau trei roti, acţionat de un motor cu ardere interna, avînd o capacitate cilindrică de cel mult 50 cmc, şi a cărui limita de viteza, prin construcţie, nu depăşeşte 50 km/ora. Părţile contractante pot sa nu considere ca motorete, potrivit legislaţiei lor naţionale, vehiculele care nu au caracteristicile bicicletelor, în ce priveşte posibilităţile lor de folosire, în special caracteristica de a putea fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteza maxima, prin construcţie, greutate sau anumite caracteristici ale motorului, depăşesc limitele stabilite. Nimic din aceasta definiţie nu va putea fi interpretat ca impiedicind părţile contractante sa asimileze complet motoretele bicicletelor pentru aplicarea dispoziţiilor din legislaţia naţionala asupra circulaţiei rutiere; n) motocicleta este acel vehicul cu doua roti, cu sau fără atas, echipat cu un motor cu ardere interna. Părţile contractante pot, în legislaţia naţionala, sa asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roti a căror greutate în gol nu depăşeşte 400 kg. Termenul motocicleta nu include motoretele; totuşi, părţile contractante pot asimila motoretele motocicletelor, cu condiţia să facă o declaraţie în acest scop conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie; o) vehicul cu motor este, cu excepţia motoretelor pe teritoriul părţilor contractante care nu le-au asimilat motocicletelor şi a vehiculelor care se deplaseaza pe sine, acel vehicul prevăzut cu un motor cu ardere interna care circulă pe drum prin mijloacele sale proprii; p) automobil este acel vehicul cu motor care serveşte în mod normal la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor folosite la transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele legate de o linie electrica şi care nu circula pe sine. Nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare la transportul pe drum de persoane sau bunuri ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul de persoane sau bunuri nu este decît accesorie; q) remorca este orice vehicul destinat a fi tractat de un vehicul cu motor; acest termen include semiremorca; r) semiremorca este acea remorca destinată a fi cuplata la un automobil, în asa fel încît să se sprijine în parte pe ea însăşi, iar o parte apreciabila a greutatii sale şi a greutatii încărcăturii sale să fie suportată de automobil; s) remorca uşoară este acea remorca a carei greutate maxima autorizata nu depăşeşte 750 kg; t) ansamblu de vehicule înseamnă vehicule cuplate care circulă pe drum ca o unitate; u) vehicul articulat este ansamblul de vehicule constituit dintr-un automobil şi o semiremorca cuplata la acest automobil; v) conducător este acea persoana care îşi asuma conducerea unui vehicul cu sau fără motor (inclusiv bicicleta) şi care însoţeşte pe drum animale izolate sau în turma ori animale de tracţiune, de povara sau de calarie; w) greutate maxima autorizata este greutatea maxima a vehiculului încărcat, declarata admisibilă de autoritatea competentă din statul în care vehiculul este înmatriculat; x) greutate în gol este greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri sau incarcatura, dar cu plinul de carburant şi cu utilajul normal de bord; y) greutate în sarcina este greutatea efectivă a vehiculului astfel cum este încărcat, cu echipajul şi pasagerii la bord; z) sens de circulaţie şi corespunzător sensului circulaţiei înseamnă partea dreaptă cînd, după legislaţia naţionala, conducătorul unui vehicul trebuie să permită unui alt vehicul care circulă din sens contrar sa treacă prin stinga sa; în caz contrar, înseamnă partea stinga; aa) obligaţia unui conducător de vehicul de a ceda trecerea altor vehicule înseamnă ca acesta nu trebuie să-şi continue mersul sau manevra ori sa o reia dacă aceasta risca sa determine pe conducătorii altor vehicule sa modifice în mod brusc direcţia sau viteza vehiculelor lor. ART. 2 Anexele convenţiei Anexele prezentei convenţii, şi anume: Anexa nr. 1 - Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internationala automobilele şi remorcile; Anexa nr. 2 - Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala; Anexa nr. 3 - Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala; Anexa nr. 4. - Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala; Anexa nr. 5 - Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci; Anexa nr. 6. - Permisul de conducere naţional şi Anexa nr. 7 - Permisul de conducere internaţional, fac parte integrantă din aceasta convenţie. ART. 3 Obligaţiile părţilor contractante 1. a) Părţile contractante vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ce priveşte fondul lor, în concordanta cu dispoziţiile cap. II al convenţiei. Cu condiţia ca ele sa nu fie în nici un fel contrare dispoziţiilor convenţiei: i) aceste reguli pot sa nu reia acele dintre prevederile care se aplică situaţiilor ce nu apar pe teritoriul părţilor contractante; ii) aceste reguli pot sa conţină dispoziţii neprevăzute în acest cap. II. b) Prevederile prezentului paragraf nu obliga părţile contractante sa prevadă sancţiuni penale pentru orice încălcare a dispoziţiilor cap. II reluate în regulile lor de circulaţie. 2. a) Părţile contractante vor lua, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor, referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi remorcile, să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 a convenţiei; aceste reguli pot conţine dispoziţii neprevăzute în aceasta anexa, cu condiţia de a nu fi deloc contrare principiilor de siguranţă ce stau la baza dispoziţiilor sus arătate. În plus, ele vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca automobilele şi remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 5 atunci cînd sînt în circulaţie internationala. b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu impun nici o obligaţie părţilor contractante în ce priveşte regulile în vigoare pe teritoriul lor referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele cu motor care nu sînt automobile în sensul convenţiei. 3. În afară excepţiilor prevăzute la anexa nr. 1 a convenţiei, părţile contractante vor fi obligate sa admită pe teritoriul lor în circulaţie internationala automobilele şi remorcile care îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi ai căror conducatori îndeplinesc condiţiile prevăzute în cap. IV; ele vor fi obligate sa recunoască şi certificatele de înmatriculare eliberate conform dispoziţiilor cap. III ca dovedind, pînă la proba contrară, ca vehiculele ce fac obiectul acestor prevederi îndeplinesc condiţiile prevăzute la cap. III. 4. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulaţie internationala automobile şi remorci care nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în cap. III al convenţiei şi pentru a recunoaşte, în afară cazurilor prevăzute în cap. IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o parte contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei. 5. Părţile contractante vor fi obligate sa admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor bicicletele şi motoretele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în cap. V al convenţiei şi ai căror conducatori au reşedinţa pe teritoriul unei alte părţi contractante. Nici o parte contractantă nu va putea sa ceara conducătorilor de biciclete sau motorete în circulaţie internationala să fie titulari ai unui permis de conducere; totuşi, părţile contractante care vor face, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, o declaraţie prin care asimilează motoretele motocicletelor, vor putea cere permis de conducere conducătorilor de motorete în circulaţie internationala. 6. Părţile contractante se obliga, la cererea oricărei părţi contractante, sa comunice informaţiile necesare stabilirii identităţii persoanei pe numele căreia este înmatriculat pe teritoriul lor un automobil sau o remorca cuplata la un automobil, cînd din cererea prezentată rezultă ca vehiculul a fost implicat într-un accident pe teritoriul părţii contractante care a adresat cererea. 7. Măsurile pe care le-au luat sau pe care le vor lua părţile contractante, fie unilateral, fie prin acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a înlesni circulaţia rutiera internationala prin simplificarea formalităţilor de vama, de poliţie sau de sănătate şi alte formalităţi de acelaşi gen, precum şi măsurile luate pentru a face sa coincida competentele şi orele de deschidere a birourilor şi posturilor vamale în acelaşi punct al frontierei, vor fi considerate ca fiind conforme cu obiectul convenţiei. 8. Dispoziţiile paragrafelor 3, 5 şi 7 ale acestui articol nu afectează dreptul oricărei părţi contractante de a condiţiona admiterea pe teritoriul sau, în circulaţie internationala, a automobilelor, remorcilor, motoretelor şi bicicletelor, precum şi a conducătorilor şi pasagerilor lor, de respectarea reglementărilor cu privire la: transporturile comerciale de călători şi mărfuri, asigurarea de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule şi în materie de vama, precum şi, în general, a reglementărilor din alte domenii decît circulaţia rutiera. ART. 4 Semnalizarea Părţile contractante la convenţie, care nu vor fi şi părţi contractante la Convenţia asupra semnalizarii rutiere, deschisă semnării la Viena în aceeaşi zi cu prezenta convenţie, se obliga: a) ca toate indicatoarele, semnalele luminoase de circulaţie şi marcajele rutiere, instalate pe teritoriul lor, sa constituie un sistem unitar; b) ca numărul tipurilor de indicatoare să fie limitat, iar indicatoarele sa nu fie instalate decît în locuri unde prezenta lor este socotită necesară; c) ca indicatoarele de avertizare a pericolului să fie instalate la o distanta suficienta de obstacole, pentru a-i putea anunta din timp pe conducatori; şi d) sa interzică: i) de a figura pe un indicator, pe suportul lui sau pe oricare alta instalatie ce serveşte la dirijarea circulaţiei, orice nu are legătură cu obiectul acestui indicator sau instalaţii; totuşi, cînd părţile contractante sau subdiviziunile lor autoriza o asociaţie fără scop lucrativ sa instaleze indicatoare de orientare, ele pot permite ca emblema acestei asociaţii sa figureze pe indicator sau pe suportul acestuia, cu condiţia ca înţelegerea semnificatiei indicatorului sa nu fie ingreuiata; ii) de a instala panouri, afişe, mărci sau instalaţii ce risca să fie confundate cu indicatoare sau cu alte instalaţii ce servesc la dirijarea circulaţiei, să le reducă vizibilitatea sau eficacitatea, să-i stînjenească pe participanţii la circulaţie sau să le distraga atenţia într-un mod periculos pentru siguranţa circulaţiei. CAP. II Reguli aplicabile circulaţiei rutiere ART. 5 Valoarea semnalizarii 1. Participanţii la circulaţie trebuie să se conformeze semnificatiei indicatoarelor rutiere, semnalelor luminoase de circulaţie şi marcajelor rutiere, chiar dacă semnificatia acestora ar fi în contradictie cu alte reguli de circulaţie. 2. Semnificatia semnalelor luminoase de circulaţie prevalează asupra indicatoarelor rutiere care reglementează prioritatea. ART. 6 Comenzi date de agenţii care dirijeaza circulaţia 1. Agenţii care dirijeaza circulaţia vor fi uşor recunoscuţi şi vizibili de la distanta, atît noaptea cît şi ziua. 2. Participanţii la circulaţie sînt obligaţi să se supună imediat comenzilor date de agenţii care dirijeaza circulaţia. 3. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca sînt considerate, în special, ca comenzi date de agenţii care dirijeaza circulaţia: a) bratul ridicat vertical; acest gest înseamnă "atenţie, oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie, excepţind pe conducătorii care nu s-ar mai putea opri în condiţii de siguranţă suficienta; mai mult, dacă acest gest este făcut într-o intersectie, el nu obliga oprirea conducătorilor angajaţi deja în intersectie; b) bratul sau bratele intinse orizontal; acest gest înseamnă "oprire" pentru toţi participanţii la circulaţie care vin, oricare ar fi sensul lor de mers, din direcţiile intersectate de bratul sau de bratele intinse; după ce a făcut acest gest, agentul care dirijeaza circulaţia va putea cobori bratul sau bratele; pentru conducătorii care se găsesc în faţa sau în spatele agentului, acest gest înseamnă, de asemenea, "oprire"; c) balansarea unei lumini roşii; acest gest înseamnă "oprire" pentru participanţii la circulaţie spre care este îndreptată lumina. 4. Comenzile agenţilor care dirijeaza circulaţia prevalează asupra semnificatiei indicatoarelor rutiere, a semnalelor luminoase de circulaţie sau a marcajelor rutiere, precum şi asupra regulilor de circulaţie. ART. 7 Reguli generale 1. Participanţii la circulaţie trebuie să evite orice comportare ce ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulaţie, de a pune în pericol persoane ori de a produce o paguba proprietăţilor publice sau particulare. 2. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca participanţii la circulaţie trebuie să evite a stinjeni circulaţia ori sa o facă periculoasa aruncind, depozitind sau abandonînd pe drum obiecte sau materii ori creind orice alte obstacole pe drum. Participanţii la circulaţie care n-au putut evita crearea unui obstacol sau a unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a-l face sa dispara cît mai repede posibil şi, în cazul în care nu-l poate face sa dispara imediat, să-i semnaleze prezenta celorlalţi participanţi la circulaţie. ART. 8 Conducatori 1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule în mişcare trebuie să aibă un conducător. 2. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca animalele de povara, de tras sau de calarie şi, eventual, cu excepţia unor zone semnalizate special la intrare, animalele izolate sau în turma, trebuie să aibă un conducător. 3. Fiecare conducător trebuie să aibă calităţile fizice şi psihice necesare şi să fie în stare fizica şi mintală de a conduce. 4. Fiecare conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoştinţele şi indeminarea necesare conducerii vehiculului; aceasta dispoziţie nu constituie, totuşi, un impediment pentru invatarea conducerii vehiculelor, potrivit legislaţiei naţionale. 5. Fiecare conducător trebuie să aibă permanent controlul vehiculului sau ori să poată însoţi animalele sale. ART. 9 Turme Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca, cu excepţia derogarii acordate pentru a înlesni migratiile, turmele trebuie să fie fractionate în grupuri de lungime moderata şi separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulaţiei. ART. 10 Locul pe partea carosabilă 1. Sensul de circulaţie trebuie să fie acelaşi pe toate drumurile unui stat, cu excepţia, dacă e cazul, a drumurilor care servesc exclusiv sau în primul rind tranzitului între doua alte state. 2. Animalele ce sînt însoţite pe partea carosabilă trebuie să fie menţinute, pe cît posibil, cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei. 3. Sub rezerva dispoziţiilor contrare ale paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 6 al art. 11 şi ale altor dispoziţii contrare din convenţie, orice conducător de vehicul trebuie, atît cît îi permit împrejurările, sa menţină vehiculul cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili reguli mai precise referitoare la locul pe partea carosabilă al vehiculelor destinate transportului de mărfuri. 4. Cînd un drum are doua sau trei părţi carosabile, nici un conducător nu trebuie să meargă pe partea carosabilă situata pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei. 5. a) Pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are cel puţin patru benzi, nici un conducător nu trebuie să circule pe benzile situate pe cealaltă jumătate a părţii carosabile opusă sensului circulaţiei. b) Pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri şi care are trei benzi, nici un conducător nu poate circula pe banda situata la marginea părţii carosabile opusă sensului circulaţiei. ART. 11 Depăşirea şi circulaţia pe benzi 1. a) Depăşirea trebuie să se facă pe partea opusă celei care corespunde sensului circulaţiei. b) Totuşi, depăşirea trebuie să se facă pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei în cazul cînd conducătorul care urmează să fie depăşit, după ce a semnalizat intenţia de a se indrepta spre partea opusă celei care corespunde sensului circulaţiei, a condus vehiculul sau animalele spre aceasta parte a drumului, în scopul fie de a vira în aceasta parte pentru a circula pe alt drum sau pentru a intra într-o proprietate alăturată, fie pentru a opri pe aceasta parte. 2. Înainte de a depăşi, conducătorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 2 şi ale art. 14 ale convenţiei, să se asigure ca: a) nici un conducător care îl urmează nu a început o manevră pentru a-l depăşi; b) cel care îl precede pe aceeaşi banda nu a semnalizat intenţia de a depăşi un altul; c) banda pe care urmează să se angajeze este libera pe o distanta suficienta pentru ca, ţinînd seama de diferenţa dintre viteza vehiculului sau în timpul depăşirii şi aceea a participanţilor la circulaţie ce urmează să fie depasiti, manevra sa sa nu pericliteze sau sa stînjenească circulaţia din sens invers; d) şi ca, în afară cazului cînd se angajează pe o bandă interzisă circulaţiei din sens invers, va putea, fără a stinjeni pe cei depasiti, să-şi reia locul prevăzut la paragraful 3 al art. 10 din convenţie. 3. Conform dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol, pe părţile carosabile unde circulaţia se face în ambele sensuri, depăşirea este interzisă în apropierea vîrfului unei pante şi, cînd vizibilitatea este insuficienta, în curbe, afară de cazul cînd în aceste locuri exista benzi materializate prin marcaje rutiere longitudinale, iar depăşirea se face fără a ieşi de pe aceste benzi interzise prin marcaje circulaţiei din sens invers. 4. În timpul depăşirii, conducătorul trebuie să se îndepărteze de cel sau de cei depasiti, astfel încît sa lase libera o distanta laterala suficienta. 5. a) Pe părţile carosabile care au cel puţin două benzi rezervate circulaţiei în sensul de mers, un conducător care ar vrea să efectueze o noua manevra de depasire imediat sau la puţin timp după ce a revenit pe locul prevăzut de paragraful 3 al art. 10 din convenţie, poate, pentru a efectua aceasta manevra şi cu condiţia de a se asigura ca aceasta nu stinjeneste în mod deosebit pe conducătorii vehiculelor mai rapide care vin din spate, sa ramina pe banda pe care s-a angajat la efectuarea primei depăşiri. b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot totuşi sa nu aplice dispoziţiile prezentului paragraf conducătorilor de biciclete, motorete, motociclete şi vehicule care nu sînt automobile în sensul convenţiei, precum şi conducătorilor de automobile a căror greutate maxima autorizata depăşeşte 3.500 kg sau a căror viteza, prin construcţie, nu poate depăşi 40 km pe ora. 6. Cînd sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 5.a) al acestui articol, iar densitatea circulaţiei este de asa natura încît vehiculele nu numai ca ocupa toată lăţimea părţii carosabile rezervată sensului lor de circulaţie, dar circula cu o viteză ce depinde de viteza vehiculului pe care-l precede pe banda pe care se afla: a) sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 9 al prezentului articol, faptul ca vehiculele de pe o bandă circula mai repede decît vehiculele de pe alta banda nu este considerat depasire în sensul acestui articol; b) un conducător care nu se găseşte pe banda cea mai apropiată de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei trebuie să nu schimbe banda decît pentru a se pregati sa vireze la dreapta sau la stînga ori pentru a staţiona, cu excepţia schimbărilor de banda efectuate, conform legislaţiei naţionale, în aplicarea prevederilor paragrafului 5. b) al prezentului articol. 7. În circulaţia pe benzi prevăzută la paragrafele 5 şi 6 ale acestui articol, este interzis conducătorilor, atunci cînd benzile sînt delimitate pe partea carosabilă prin marcaje longitudinale, sa circule incalcind aceste marcaje. 8. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol şi ale altor restrictii pe care părţile contractante sau subdiviziunile lor le vor putea stabili în ce priveşte depăşirea la intersectii şi la trecerile la nivel, nici un conducător de vehicul nu trebuie să depăşească un vehicul, altul decît o bicicleta cu doua roti, o motoreta sau o motocicleta fără atas: a) imediat înainte şi într-o intersectie alta decît o intersectie cu sens giratoriu, în afară de: i) cazul prevăzut la paragraful 1 b) al prezentului articol; ii) cazul în care drumul sau locul unde are loc depăşirea beneficiază de prioritate la intersectie; iii) cazul în care circulaţia este dirijata la intersectii de un agent de circulaţie sau de semnale luminoase de circulaţie; b) imediat înainte şi pe trecerile la nivel neprevăzute cu bariere sau semibariere, părţile contractante sau subdiviziunile lor putind totuşi să permită depăşirea la trecerile la nivel unde circulaţia este dirijata prin semnale luminoase de circulaţie, cînd semnalul permite trecerea vehiculelor. 9. Un vehicul nu trebuie să depăşească un alt vehicul care se apropie de o trecere pentru pietoni, delimitata prin marcaje sau semnalizata ca atare, ori care este oprit în dreptul acesteia, decît cu o viteză suficient de redusă pentru a putea opri dacă un pieton se afla pe trecere. Nici o dispoziţie din prezentul paragraf nu va fi interpretată ca impiedicind părţile contractante sau subdiviziunile lor sa interzică depăşirea începînd de la o anumită distanta de o trecere pentru pietoni sau sa impună prevederi mai stricte conducătorului unui vehicul care vrea să depăşească un altul oprit în dreptul trecerii. 10. Un conducător care constata ca un altul care îl urmează doreşte sa-l depăşească trebuie, în afară cazului prevăzut la paragraful 1 b) al art. 16 al convenţiei, să se apropie de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei şi sa nu mărească viteza. Dacă insuficienta latimii, profilul sau starea părţii carosabile nu permit, ţinînd seama de densitatea circulaţiei din sens invers, de a depăşi cu usurinta şi fără pericol un vehicul lent, voluminos ori obligat să respecte o limita de viteza, conducătorul acestui din urma vehicul trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, să se dea la o parte de îndată ce este posibil, pentru a lasă sa treacă vehiculele care îl urmează. 11. a) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pe drumurile cu sens unic şi pe cele unde circulatia se desfăşoară în ambele sensuri, cînd cel puţin două benzi în localităţi şi trei benzi în afară localităţilor sînt rezervate circulaţiei în acelaşi sens, delimitate prin marcaje longitudinale: i) să permită vehiculelor care circulă pe o bandă să depăşească, pe partea corespunzătoare sensului de circulaţie, vehiculele care circulă pe alta banda; ii) sa nu aplice dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie, cu excepţia unor dispoziţii corespunzătoare care să restrîngă posibilitatea de a schimba banda. b) În cazul prevăzut la alin. a) al prezentului paragraf, modul de a conduce va fi considerat că nu constituie o depasire în sensul convenţiei; totuşi, dispoziţiile paragrafului 9 al prezentului articol rămîn aplicabile. ART. 12 Trecerea pe lîngă vehiculele care circulă din sens opus 1. Pentru a trece pe lîngă un vehicul care circulă din sens opus, orice conducător trebuie să lase libera o distanta laterala suficienta şi, la nevoie, sa circule cît mai aproape de marginea părţii carosabile corespunzătoare sensului circulaţiei; dacă, procedînd astfel, mersul sau înainte este împiedicat de un obstacol sau de prezenta altor participanţi la circulaţie, el trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, sa oprească pentru a lasă sa treacă pe cel sau pe cei care vin din sens opus. 2. Pe drumurile de munte şi pe cele cu panta mare ce au caracteristici similare, unde trecerea pe lîngă vehicule care circulă din sens opus este imposibila sau grea, obligaţia de a lasă sa treacă orice vehicul care urca revine conducătorului de vehicul care coboară, în afară de cazul cînd prin modul cum sînt situate refugiile de-a lungul părţii carosabile, pentru a permite vehiculelor să le folosească, este de asa natura încît, ţinînd seama de viteza şi poziţia lor, vehiculul care urca are în faţa lui un refugiu, iar mersul înapoi al unuia dintre vehicule ar fi necesar dacă vehiculul ce urca nu s-ar opri pe acest refugiu. În cazul în care unul dintre cele doua vehicule este obligat sa meargă înapoi pentru a face posibila trecerea unul pe lîngă altul, aceasta manevra va fi facuta de conducătorul vehiculului care coboară, cu excepţia cazului în care manevra este în mod evident mai uşor de făcut de către conducătorul vehiculului care urca. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, pentru anumite vehicule şi anumite drumuri sau sectoare ale acestora, sa stabilească reguli speciale diferite de cele din acest paragraf. ART. 13 Viteza şi distanta între vehicule 1. Orice conducător de vehicul trebuie să ramina, în toate împrejurările, stapin pe vehiculul sau, în asa fel încît să poată face faţa cerinţelor prudentei şi să fie continuu în măsura să efectueze toate manevrele ce îi revin. El trebuie ca, potrivind viteza vehiculului, sa ţină tot timpul seama de împrejurări, în special de dispunerea locurilor, de starea drumului, de starea şi incarcatura vehiculului sau, de condiţiile atmosferice şi de intensitatea circulaţiei, asa încît să poată opri vehiculul în limitele cîmpului sau vizual din faţa, precum şi înaintea oricărui obstacol previzibil. El trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, sa oprească ori de cîte ori împrejurările o cer, în special atunci cînd vizibilitatea nu este buna. 2. Nici un conducător nu trebuie să stînjenească mersul normal al celorlalte vehicule circulind, fără motiv temeinic, cu o viteză anormal de redusă. 3. Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altui vehicul trebuie să lase libera, în spatele acestuia, o distanta de siguranţă suficienta pentru a putea evita o lovire în caz de reducere brusca a vitezei sau de oprire neasteptata a vehiculului care îl precede. 4. În afară localităţilor, în scopul de a se înlesni depasirile, conducătorii vehiculelor sau ai ansamblurilor de vehicule cu mai mult de 3.500 kg greutate maxima autorizata sau cu o lungime mai mare de 10 m trebuie, în afară cazului cînd depăşesc sau se pregătesc să depăşească, sa menţină un interval între vehiculele lor şi cele care le preced, în asa fel încît vehiculele care îi depăşesc să se poată intercala fără pericol în spaţiul lăsat în faţa vehiculului depăşit. Aceasta dispoziţie nu este aplicabilă atunci cînd circulaţia este intensa şi nici atunci cînd depăşirea este interzisă. În plus: a) Autorităţile competente pot dispune ca anumite convoaie de vehicule sa beneficieze de derogări de la aceste prevederi sau să le facă inaplicabile, chiar şi pe drumurile unde exista doua benzi pe acelaşi sens de circulaţie. b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot stabili cifre diferite de cele menţionate în prezentul paragraf pentru caracteristicile vehiculelor respective. 5. Nimic din aceasta convenţie nu ar putea fi interpretat ca impiedicind părţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili limite generale sau locale de viteza, pentru toate vehiculele sau pentru anumite categorii de vehicule, ori de a stabili, pe anumite drumuri sau categorii de drumuri, fie viteze minime sau maxime, ori de a stabili intervale minime determinate de prezenta pe drum a anumitor categorii de vehicule ce prezintă un pericol deosebit datorită, mai ales, greutatii sau încărcăturii lor. ART. 14 Dispoziţii generale pentru manevre 1. Orice conducător care vrea să execute o manevră, ca aceea de a ieşi dintr-un rind de vehicule stationate sau de a intra într-un asemenea rind, a devia direcţia la dreapta sau la stînga pe partea carosabita, a vira la dreapta sau la stînga pentru a merge pe un alt drum ori pentru a intra într-o proprietate alăturată, trebuie să nu înceapă a executa aceasta manevra decît după ce s-a asigurat ca o poate face fără a constitui un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie care îl urmează, îl preced sau cu care urmează să se incruciseze, ţinînd seama de poziţia, direcţia şi viteza lor. 2. Orice conducător care vrea să efectueze o întoarcere sau sa meargă înapoi trebuie să nu înceapă a executa aceasta manevra decît după ce s-a asigurat ca o poate face fără a constitui un pericol sau un obstacol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. 3. Înainte de a vira sau de a efectua o manevră ce implica o deplasare laterala, orice conducător trebuie să-şi anunţe intenţia în mod clar şi din timp cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie ale vehiculului ori, în lipsa, semnalizind corespunzător cu bratul. Semnalizarea cu ajutorul indicatorului sau al indicatoarelor de direcţie trebuie să se menţină pe întreaga durata a manevrei. Semnalizarea trebuie să înceteze îndată ce manevra s-a efectuat. ART. 15 Dispoziţii speciale referitoare la vehiculele din serviciile regulate de transport în comun Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca în localităţi, în scopul de a usura circulaţia vehiculelor din serviciile regulate de transport în comun, conducătorii celorlalte vehicule, cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 14 din prezenta convenţie, sa reducă viteza şi, la nevoie, sa oprească pentru a lasă aceste vehicule de transport în comun să efectueze manevra necesară repunerii în mişcare din staţiile semnalizate ca atare. Dispoziţiile astfel luate de părţile contractante sau de subdiviziunile lor nu modifica cu nimic obligaţia conducătorilor de vehicule de transport în comun de a lua măsurile necesare pentru a evita un accident, după ce au anuntat cu ajutorul luminilor de semnalizare a direcţiei intenţia lor de a se repune în mişcare. ART. 16 Schimbarea direcţiei 1. Înainte de a vira la dreapta sau la stînga pentru a intra pe un alt drum sau într-o proprietate alăturată, oricare conducător trebuie, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7 şi ale art. 14 din convenţie: a) dacă vrea sa părăsească drumul pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, să se apropie cît mai mult posibil de marginea părţii carosabile corespunzătoare acestui sens şi să execute manevra într-un spaţiu cît mai restrîns posibil; b) dacă vrea sa părăsească drumul pe cealaltă parte, cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante sau subdiviziunile lor de a stabili prevederi diferite pentru biciclete şi motorete, să se apropie cît mai mult de axa drumului, dacă este vorba de un drum cu circulaţie în ambele sensuri, sau de marginea opusă părţii care corespunde sensului circulaţiei, dacă este vorba de un drum cu sens unic, şi, dacă vrea să se angajeze pe un alt drum unde circulaţia se face în ambele sensuri, să execute manevra în asa fel încît să între pe acest drum pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei. 2. În timpul manevrei de schimbare a direcţiei de mers conducătorul trebuie, sub rezerva dispoziţiilor art. 21 al convenţiei, în ce priveşte pietonii, sa lase sa treacă vehiculele ce vin din sens opus pe drumul pe care se pregăteşte sa-l părăsească, precum şi bicicletele şi motoretele care circulă pe pistele pentru biciclete ce traverseaza partea carosabilă pe care urmează să între. ART. 17 Reducerea vitezei 1. Nici un conducător de vehicul nu trebuie să efectueze o frinare brusca neimpusa de motive de siguranţă. 2. Orice conducător care vrea sa reducă mult viteza trebuie, în afară de cazul cînd aceasta nu este justificată de un pericol iminent, să se asigure în prealabil ca o poate face fără pericol şi stinjenire excesiva pentru ceilalţi conducatori. Mai mult, el trebuie, în afară de cazul cînd s-a asigurat că nu este urmat de nici un vehicul sau ca acesta se afla foarte departe, sa semnalizeze în mod clar şi din timp intenţia sa făcînd un semn corespunzător cu bratul; totuşi, aceasta dispoziţie nu se aplică în cazul în care semnalul de reducere a vitezei este dat prin aprinderea luminilor stop prevăzute la paragraful 31 al anexei nr. 5 a convenţiei. ART. 18 Intersectii şi obligaţia de a ceda trecerea 1. Orice conducător care se apropie de o intersectie trebuie să dea dovadă de o prudenta sporită, potrivita condiţiilor locale. Conducătorul unui vehicul trebuie, în special, sa conducă cu o viteză care să-i dea posibilitatea de a opri pentru a lasă sa treacă vehiculele ce au prioritate de trecere. 2. Orice conducător care pătrunde de pe o carare sau drum de pămînt pe un drum care nu-i nici carare, nici drum de pămînt, este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum. În sensul prezentului articol, termenii de carare şi drum de pămînt vor putea fi definiţi în legislaţia naţionala. 3. Orice conducător care iese de pe o proprietate alăturată şi intra pe un drum este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum. 4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 7 al prezentului articol: a) în statele unde sensul de circulaţie este pe dreapta, în intersectii altele decît cele care sînt prevăzute de paragraful 2 al acestui articol şi de paragrafele 2 şi 4 ale art. 25 al convenţiei, conducătorul unui vehicul este obligat sa cedeze trecerea vehiculelor care vin din dreapta; b) părţile contractante sau subdiviziunile lor pe teritoriul cărora sensul de circulaţie este pe stinga sînt libere sa stabilească cum doresc regulile de prioritate în intersectii. 5. Chiar dacă semnalele luminoase permit, un conducător nu trebuie să se angajeze într-o intersectie dacă densitatea circulaţiei este atît de mare încît el risca sa ramina imobilizat în intersectie, stinjenind sau impiedicind astfel circulaţia transversala. 6. Orice conducător intrat într-o intersectie unde circulaţia este dirijata prin semnale luminoase poate părăsi intersectia fără sa aştepte ca circulaţia să fie deschisă în sensul în care intenţionează sa meargă, cu condiţia sa nu stînjenească circulaţia celorlalţi participanţi la circulaţie care înaintează în sensul în care circulaţia este deschisă. 7. În intersectii conducătorii vehiculelor care nu se deplaseaza pe sine au obligaţia de a ceda trecerea vehiculelor care se deplaseaza pe sine. ART. 19 Treceri la nivel Orice participant la circulaţie trebuie să dea dovadă de prudenta sporită la apropierea şi la traversarea trecerilor la nivel. În special: a) orice conducător de vehicul trebuie să circule cu viteza redusă; b) în afară obligaţiei de a se supune indicatiei de oprire date de un semnal luminos sau acustic, nici un participant la circulaţie nu trebuie să se angajeze pe o trecere la nivel ale carei bariere sau semibariere sînt coborîte sau pe cale de a fi coborîte ori ale carei semibariere sînt în curs de ridicare; c) dacă o trecere la nivel nu este prevăzută cu bariere, cu semibariere sau cu semnale luminoase, nici un participant la circulaţie nu trebuie să între fără a se fi asigurat că nu se apropie nici un vehicul pe sine; d) nici un participant la circulaţie nu trebuie să prelungească nejustificat traversarea trecererii la nivel; în caz de imobilizare forţată a unui vehicul, conducătorul lui trebuie să se straduiasca sa-l scoată în afară caii ferate şi, în cazul în care nu poate să o facă, sa ia imediat toate măsurile ce-i stau în putinta pentru ca mecanicii vehiculelor pe sine să fie preveniţi din timp de existenta pericolului. ART. 20 Dispoziţii aplicabile pietonilor 1. Părţile contractante sau subdiviziunile lor vor putea sa nu aplice dispoziţiile prezentului articol decît în cazul în care circulaţia pietonilor pe partea carosabilă ar fi periculoasa sau stinjenitoare pentru circulaţia vehiculelor. 2. Dacă exista trotuare sau acostamente practicabile pentru pietoni, aceştia trebuie să circule pe ele. Totuşi, luînd măsurile de precautie necesare: a) pietonii care imping sau transporta obiecte stinjenitoare pot merge pe partea carosabilă dacă circulaţia lor pe trotuar sau acostament ar cauza o stinjenire importanţa celorlalţi pietoni; b) grupurile de pietoni conduse de un responsabil şi care formează un cortegiu pot circula pe partea carosabilă. 3. Dacă nu este posibil să se folosească trotuarele sau acostamentele ori în lipsa acestora, pietonii pot circula pe partea carosabilă; atunci cînd exista o pista pentru biciclete, iar densitatea circulaţiei le permite, ei pot circula pe aceasta pista, dar fără sa stînjenească trecerea biciclistilor şi a conducătorilor de motorete. 4. Atunci cînd, în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului-articol, pietonii circula pe partea carosabilă, ei trebuie să meargă cît mai aproape posibil de marginea părţii carosabile. 5. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă cele ce urmează: atunci cînd pietonii circula pe partea carosabilă, ei trebuie, afară de cazul cînd aceasta este de natura a-i pune în pericol, sa meargă pe partea opusă celei corespunzătoare sensului circulaţiei. Totuşi, persoanele care imping cu mina o bicicleta, o motoreta sau o motocicleta trebuie totdeauna sa circule pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei ca şi grupurile de pietoni conduse de un responsabil sau care formează un cortegiu. Cu excepţia cazului cînd formează un cortegiu, pietonii care circulă pe partea carosabilă trebuie ca, în timpul nopţii sau cînd vizibilitatea este redusă, precum şi ziua, cînd densitatea circulaţiei o cere, sa meargă pe cît posibil pe un singur şir. 6. a) Pietonii nu trebuie să se angajeze pe partea carosabilă pentru a o traversa decît dînd dovada de prudenta; ei trebuite sa folosească trecerea pentru pietoni atunci cînd exista în apropiere o asemenea trecere. b) Pentru a traversa o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata de marcaje pe partea carosabilă: i) dacă trecerea este prevăzută cu semnale luminoase pentru pietoni, aceştia trebuie să se supună semnificatiei acestora; ii) dacă trecerea nu este prevăzută cu o astfel de semnalizare, dar circulaţia vehiculelor este dirijata prin semnale luminoase sau de către un agent de circulaţie, pietonii nu trebuie să între pe partea carosabilă atît timp cît semnalul luminos sau gestul agentului de circulaţie permite trecerea vehiculelor; iii) la celelalte treceri pentru pietoni, pietonii nu trebuie să între pe partea carosabilă fără sa ţină seama de distanta şi viteza vehiculelor care se apropie. c) Pentru a traversa în afară unei treceri pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata de marcaje pe partea carosabilă, pietonii nu trebuie să se angajeze mai înainte de a se fi asigurat ca o pot face fără sa stînjenească circulaţia vehiculelor. d) Odată angajaţi în traversarea părţii carosabile, pietonii nu trebuie să prelungească trecerea, sa intirzie sau să se oprească fără motiv. 7. Totuşi, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot prevedea dispoziţii mai stricte pentru pietonii care traverseaza partea carosabilă. ART. 21 Conduita conducătorilor faţă de pietoni 1. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 7, ale paragrafului 9 al art. 11 şi ale paragrafului 1 al art. 13 din convenţie, cînd pe partea carosabilă exista o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje: a) dacă circulaţia vehiculelor este dirijata la aceasta trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducătorii trebuie, atunci cînd le este interzis sa treacă, sa oprească înainte de a se angaja pe trecere, iar atunci cînd le este permis sa treacă, sa nu împiedice sau sa stînjenească trecerea pietonilor care sînt angajaţi pe trecere şi traverseaza în condiţiile prevăzute de art. 20 din convenţie; dacă conducătorii virează pentru a intra pe un alt drum la începutul căruia se găseşte o trecere pentru pietoni, ei nu trebuie s-o facă decît cu viteza redusă şi chiar dacă în acest scop trebuie să oprească lasind sa treacă pietonii angajaţi sau care se angajează pe o trecere în condiţiile prevăzute de paragraful 6 al art. 20 din convenţie; b) dacă circulaţia vehiculelor nu este dirijata la aceasta trecere de semnale luminoase sau de un agent de circulaţie, conducătorii nu trebuie să se apropie de aceasta trecere decît cu viteza suficient de redusă pentru a nu pune în pericol pietonii angajaţi sau care se pregătesc să se angajeze în traversare; la nevoie, ei trebuie să oprească pentru a-i lasă sa treacă. 2. Conducătorii care au intenţia să depăşească, pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, un vehicul de transport în comun oprit într-o statie semnalizata ca atare, trebuie să reducă viteza şi, la nevoie, sa oprească pentru a permite călătorilor sa urce în vehicul sau sa coboare din acesta. 3. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu va fi interpretată ca impiedicind părţile contractante sau subdviziunile lor: - sa oblige pe conducătorii unui vehicul sa oprească ori de cîte ori pietonii s-au angajat ori se angajează pe o trecere pentru pietoni semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje pe partea carosabilă, în condiţiile prevăzute de art. 20 al convenţiei, sau – să le interzică de a împiedica sau stinjeni mersul pietonilor care traverseaza o intersectie sau foarte aproape de o intersectie, chiar dacă în acel loc nu exista o trecere pentru pietoni, semnalizata ca atare sau delimitata prin marcaje pe partea carosabilă. ART. 22 Refugii pe partea carosabilă Cu excepţia dispoziţiilor art. 10 al convenţiei, orice conducător poate să lase la stînga sau la dreapta lui refugiile, bornele şi celelalte dispozitive existente pe partea carasabila, cu excepţia următoarelor cazuri: a) atunci cînd un indicator impune trecerea pe una din laturile refugiului, bornei sau dispozitivului; b) atunci cînd refugiul, borna sau dispozitivul se afla pe axa drumului unde circulaţia se face în doua sensuri; în acest ultim caz, conducătorul trebuie să lase refugiul, borna sau dispozitivul pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei. ART. 23 Oprirea şi staţionarea 1. În afară localităţilor, vehiculele şi animalele trebuie să fie, pe cît posibil, oprite sau stationate în afară părţii carosabile. Ele nu trebuie lăsate pe pistele pentru biciclete şi, cu excepţia cazului în care legislaţia naţionala o permite, nici pe trotuarele sau acostamentele amenajate pentru circulaţia pietonilor. 2. a) Animalele şi vehiculele oprite sau stationate pe partea carosabilă trebuie să stea cît mai aproape posibil de marginea acesteia. Un conducător nu trebuie să oprească vehiculul sau sa staţioneze pe partea carosabilă decît pe partea care corespunde pentru el sensului circulaţiei; totuşi, oprirea sau staţionarea este permisă şi pe cealaltă parte atunci cînd nu este posibil pe partea care corespunde sensului circulaţiei ca urmare a existenţei unei cai ferate. În plus, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot: i) sa nu interzică, în anumite condiţii, oprirea sau staţionarea pe o parte sau pe cealaltă parte, mai ales dacă indicatoare rutiere interzic oprirea pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei; ii) pe drumurile cu sens unic, să permită oprirea şi staţionarea pe cealaltă parte, concomitent sau nu cu oprirea sau staţionarea pe partea care corespunde sensului circulaţiei; iii) să permită oprirea şi staţionarea în mijlocul părţii carosabile în locuri special indicate. b) În afară unor dispoziţii contrare din legislaţia naţionala, vehiculele altele decît bicicletele cu doua roti, motoretele sau motocicletele fără atas nu trebuie să fie oprite sau stationate pe partea carosabilă pe doua rinduri. Vehiculele oprite sau stationate trebuie, cu excepţia cazurilor în care dispunerea locurilor permite altfel, să fie aşezate paralel cu marginea părţii carosabile. 3. a) Orice oprire şi stationare a unui vehicul sînt interzise pe partea carosabilă: i) pe trecerile pentru pietoni, pe cele pentru biciclisti şi pe trecerile la nivel; ii) pe sinele de tramvai sau de tren ori atît de aproape de aceste sine încît circulaţia tramvaielor sau a trenurilor ar putea fi împiedicată, precum şi cu condiţia ca părţile contractante sau subdiviziunile lor sa prevadă dispoziţii contrare, pe trotuare şi pe pistele pentru biciclete; b) Oprirea şi staţionarea unui vehicul sînt interzise în orice loc unde acestea ar constitui un pericol, în special: i) sub pasajele superioare şi în tunele, cu excepţia eventual a unor locuri special indicate; ii) pe partea carosabilă, în apropierea virfurilor de pante şi în curbe, cînd vizibilitatea este în suficienta, pentru ca depăşirea vehiculului să se poată face în deplina siguranţa, ţinînd seama de viteza vehiculelor pe acel sector de drum; iii) pe partea carosabilă în dreptul marcajului longitudinal, atunci cînd alin. b) ii) al prezentului paragraf nu se aplică, dacă lăţimea părţii carosabile între marcaj şi vehicul este sub 3 m, iar marcajul interzice încălcarea lui de către vehiculele care circulă pe aceeaşi parte. c) Staţionarea unui vehicul pe partea carosabilă este interzisă: i) în apropiere de trecerile la nivel, de intersectii şi de staţiile pentru autobuze, troleibuze şi vehicule pe sine, pe distanţele prevăzute de legislaţia naţionala; ii) în faţa intrărilor carosabile ale proprietăţilor; iii) în orice loc unde vehiculul stationat ar împiedica accesul la un alt vehicul stationat regulamentar sau degajarea unui asemenea vehicul; iv) pe banda centrala a drumurilor cu trei părţi carosabile şi, în afară localităţilor, pe părţile carosabile ale drumurilor indicate ca prioritare de o semnalizare corespunzătoare; v) în locurile unde vehiculul stationat ar acoperi vederii participanţilor la circulaţie indicatoarele sau semnalele luminoase de circulaţie. 4. Un conducător nu trebuie să-şi părăsească vehiculul sau animalele fără sa fi luat toate măsurile necesare pentru a evita un accident şi, în cazul unui automobil, pentru a evita să fie folosit fără aprobare. 5. Se recomanda ca legislatiile naţionale sa prevadă ca orice vehicul cu motor altul decît o motoreta sau o motocicleta fără atas, precum şi orice remorca, cuplata sau nu, care se afla imobilizata pe partea carosabilă în afară unei localităţi, să fie semnalizata de la distanta, cu ajutorul unui dispozitiv corespunzător aşezat în locul cel mai potrivit pentru a-i avertiza din timp pe ceilalţi conducatori care se apropie; a) atunci cînd vehiculul este mobilizat noaptea pe partea carosabilă în astfel de condiţii încît conducătorii care se apropie nu-şi pot da seama de obstacolul existent; b) atunci cînd conducătorul, în alte cazuri, a fost constrîns sa imobilizeze vehiculul într-un loc unde oprirea este interzisă. 6. Nimic din prezentul articol nu ar putea fi interpretat ca impiedicind părţile contractante sau subdiviziunile lor sa impună alte interdicţii de stationare şi oprire. ART. 24 Deschiderea uşilor Este interzis de a deschide usa unui vehicul, de a o lasă deschisă sau de a cobori din vehicul fără a se fi asigurat că nu poate să rezulte un pericol pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. ART. 25 Autostrăzi şi drumuri cu caracter asemănător 1. Pe autostrăzi şi, dacă legislaţia naţionala dispune astfel, pe drumurile speciale de intrare pe autostrăzi şi de ieşire de pe autostrăzi: a) circulaţia este interzisă pietonilor, animalelor, bicicletelor, motoretelor, dacă acestea nu sînt asimilate motocicletelor, şi tuturor vehiculelor altele decît automobilele şi remorcile lor, precum şi automobilelor sau remorcilor lor care, prin construcţie, nu pot atinge în linie dreapta o viteză fixată de legislaţia naţionala; b) este interzis conducătorilor: i) sa oprească sau sa staţioneze vehiculele în altă parte decît în locurile de stationare semnalizate; în caz de imobilizare forţată a unui vehicul, conducătorul sau trebuie să se straduiasca sa-l ducă în afară părţii carosabile şi chiar în afară benzii de urgenta, iar dacă nu o poate face, sa semnalizeze imediat de la distanta prezenta vehiculului, pentru a avertiza din timp pe ceilalţi conducatori care se apropie; ii) sa întoarcă sau sa dea înapoi ori sa pătrundă pe banda centrala, inclusiv pe racordurile care leagă între ele cele doua părţi carosabile. 2. Conducătorii care patrund pe o autostrada trebuie: a) dacă nu exista banda de acceleratie în continuarea drumului de acces, sa cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe autostrada; b) dacă exista banda de acceleratie, sa circule pe aceasta şi să între în circulaţia autostrazii respectînd prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale art. 14 din convenţie. 3. Conducătorul care părăseşte autostrada trebuie ca, din timp, sa circule pe banda corespunzătoare iesirii de pe autostrada şi să se angajeze cît mai curînd pe banda de deceleratie dacă exista o astfel de banda. 4. Pentru aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol sînt asimilate autostrazilor celelalte drumuri rezervate circulaţiei automobilelor semnalizate ca atare şi care nu fac legătură cu proprietăţi alăturate. ART. 26 Dispoziţii speciale aplicabile cortegiilor şi infirmilor 1. Este interzis participanţilor la circulaţie sa intrerupa coloanele militare, grupurile de elevi sub conducerea unui responsabil şi celelalte cortegii. 2. Infirmii care se deplaseaza cu un scaun rulant miscat de ei înşişi sau care circulă cu viteza redusă pot merge pe trotuare şi pe acostamentele practicabile. ART. 27 Dispoziţii speciale aplicabile biciclistilor, conducătorilor de motorete şi de motociclete 1. Cu toate dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 din convenţie, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa nu interzică biciclistilor de a circula mai mulţi unul lîngă altul. 2. Este interzis biciclistilor sa circule fără sa ţină ghidonul cel puţin cu o mina, să fie remorcati de un alt vehicul sau de a transporta, trage sau impinge obiecte stinjenitoare pentru conducere sau periculoase pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. Aceleaşi dispoziţii sînt aplicabile conducătorilor de motorete şi de motociclete dar, în plus, aceştia trebuie să ţină ghidonul cu ambele mîini, cu excepţia cazului în care eventual semnalizeaza manevra descrisă la paragraful 3 şi art. 14 din convenţie. 3. Este interzis biciclistilor şi conducătorilor de motorete de a transporta pasageri pe vehiculul lor; părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, să permită excepţii de la aceasta dispoziţie permitind, în special, transportul pasagerilor pe locul sau locurile suplimentare amenajate pe bicicleta. Nu este permis motociclistilor sa transporte pasageri decît în atas, în cazul în care acesta exista, şi pe locul suplimentar amenajat eventual în spatele conducătorului. 4. În cazul cînd exista o pista pentru biciclete, părţile contractante sau subdiviziunile lor pot interzice biciclistilor sa circule pe partea carosabilă. În acest caz, ele pot permite conducătorilor de motorete sa circule pe pista pentru biciclete şi, dacă considera util, să le interzică sa circule pe restul părţii carosabile. ART. 28 Avertismente sonore şi luminoase 1. Pot fi utilizate avertizoarele sonore numai: a) pentru a da avertismentele necesare în vederea evitării unui accident; b) în afară localităţilor, atunci cînd se avertizeaza un conducător care urmează să fie depăşit. Emiterea sunetelor de către avertizoarele sonore nu trebuie să se prelungească mai mult decît este necesar. 2. Conducătorii de automobile pot sa utilizeze, de la căderea nopţii şi pînă la ivirea zorilor, avertismentele luminoase prevăzute de paragraful 5 al art. 33 din convenţie în loc de avertismentele sonore. Ei o pot face şi ziua în scopurile indicate la alin. b) al paragrafului 1 al prezentului articol, dacă acest mod de a proceda este mai potrivit în raport de împrejurări. 3. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot permite folosirea avertismentelor luminoase, în scopurile prevăzute la paragraful 1 b) al prezentului articol, şi în localităţi. ART. 29 Vehicule pe sine 1. Atunci cînd o cale ferată este situata pe partea carosabilă, oricare participant la circulaţie trebuie, la apropierea unui tramvai sau a oricărui alt vehicul pe sine, sa o elibereze îndată ce este posibil, pentru a permite trecerea vehiculului pe sine. 2. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot adopta, pentru circulaţia pe drum a vehiculelor care se deplaseaza pe sine şi pentru incrucisarea cu vehicule ce circula din sens opus sau pentru depăşirea lor, reguli speciale diferite de cele stabilite în prezentul capitol. Totuşi, părţile contractante sau subdiviziunile lor nu pot sa adopte dispoziţii contrare celor de la paragraful 7 al art. 18 din convenţie. ART. 30 Încărcarea vehiculelor 1. Dacă pentru un vehicul este stabilită o greutate maxima autorizata, greutatea în sarcina a acestui vehicul nu trebuie să depăşească niciodată greutatea maxima autorizata. 2. Orice incarcatura a unui vehicul trebuie să fie asezata şi, la nevoie, fixată în asa fel încît sa nu poată: a) pune în pericol persoane sau provoca pagube proprietăţilor publice ori private, în special să fie tirita ori sa cada pe drum; b) dăuna vizibilitatii conducătorului sau primejdui stabilitatea ori conducerea vehiculului; c) provoca zgomot, praf sau alte inconveniente ce pot fi evitate; d) masca luminile, inclusiv luminile de frinare, indicatoare de direcţie, catadioptrii, numerele de înmatriculare şi semnul distinctiv al statului de înmatriculare cu care vehiculul trebuie să fie prevăzut în condiţiile convenţiei sau ale legislaţiei naţionale, ori masca semnele făcute cu bratul, conform dispoziţiilor paragrafului 3 al art. 14 sau ale paragrafului 2 al art. 17 din convenţie. 3. Accesoriile, cum ar fi cablurile, lanţurile, prelatele, ce servesc la ancorarea sau la protejarea încărcăturii, trebuie să fie bine strinse şi solid fixate. Toate accesoriile ce servesc la protejarea încărcăturii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru încărcare la paragraful 2 al prezentului articol. 4. Incarcaturile care depăşesc vehiculul spre în faţa, spre în spate sau pe părţi trebuie să fie semnalizate vizibil în toate cazurile în care marginile lor risca sa nu fie observate de conducătorii celorlalte vehicule; noaptea, aceasta semnalizare trebuie să fie facuta în faţa cu un semnal luminos alb şi un dispozitiv reflectorizant alb, iar la spate printr-o lumina roşie şi un dispozitiv reflectorizant roşu. În special, pe vehiculele cu motor: a) incarcaturile care depăşesc extremitatea vehiculului cu mai mult de un metru în spate sau în faţa trebuie să fie totdeauna semnalizate; b) incarcaturile care depasesc lateral gabaritul vehiculului în asa fel încît extremitatea lor laterala să se găsească la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziţie din faţa vehiculului trebuie să fie semnalizate noaptea spre înainte ca şi spre înapoi de cele a căror extremitate laterala se afla la peste 0,40 m de marginea exterioară a luminii de poziţie roşii din spate a vehiculului. 5. Nimic din paragraful 4 al prezentului articol nu ar trebui interpretat ca impiedicind părţile contractante sau subdiviziunile lor de a interzice, limita sau supune unei autorizaţii speciale depasirile de incarcatura prevăzute la paragraful 4. ART. 31 Conduita în caz de accident 1. Cu excepţia dispoziţiilor din legislatiile naţionale în ceea ce priveşte obligaţia de a acorda ajutor răniţilor, oricare conducător sau alt participant la circulaţie, implicat într-un accident de circulaţie, trebuie: a) sa oprească imediat ce este posibil fără sa creeze un pericol suplimentar pentru circulaţie; b) să se straduiasca sa menţină siguranţa circulaţiei la locul accidentului şi, dacă o persoană a fost ucisa sau ranita grav în accident, sa evite, în măsura în care aceasta nu afectează siguranţa circulaţiei, modificarea stării locului şi dispariţia urmelor ce pot fi utile pentru a stabili răspunderile; c) dacă alte persoane implicate în accident i-o cer, să le comunice identitatea; d) dacă o persoană a fost ranita sau ucisa în accident, sa înştiinţeze poliţia şi sa ramina sau sa revină la locul accidentului pînă la sosirea acesteia, în afară de cazul în care n-a fost autorizata de aceasta sa părăsească locul sau cînd nu ar trebui sa acorde îngrijiri răniţilor ori să fie el însuşi îngrijit. 2. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în legislaţia naţionala, sa nu impună prevederea de la alin. d) al paragrafului 1 al prezentului articol, cînd n-a fost produsă nici o ranire grava şi nici una dintre persoanele implicate în accident nu cere ca poliţia să fie instiintata. ART. 32 Iluminarea: dispoziţii generale 1. În sensul prezentului articol, termenul noapte înseamnă intervalul dintre căderea nopţii şi ivirea zorilor, precum şi alte momente în care vizibilitatea este redusă datorită, de exemplu, cetii, caderii zapezii, ploii torentiale sau trecerii prin tunel. 2. Pe timp de noapte: a) orice vehicul cu motor, altul decît o motocicleta sau o motoreta cu 2 roti fără atas, care se afla pe un drum, trebuie să aibă în faţa cel puţin două lumini albe sau galbene selectiv, iar în spate un număr cu soţ de lumini roşii, conform dispoziţiilor prevăzute pentru automobile la paragrafele 23 şi 24 ale anexei nr. 5; legislatiile naţionale pot permite în faţa lumini de poziţie galbene auto. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi ansamblurilor formate dintr-un vehicul cu motor cu una sau mai multe remorci, luminile roşii trebuind să se găsească în acest caz în spatele ultimei remorci; remorcile cărora le sînt aplicabile dispoziţiile paragrafului 30 din anexa nr. 5 a convenţiei trebuie să aibă, în faţa, cele doua lumini albe cu care trebuie să fie prevăzute conform dispoziţiilor acestui paragraf 30; b) orice vehicul sau ansamblu de vehicule căruia nu i se aplică dispoziţiile alin. a) al prezentului paragraf şi care se afla pe un drum trebuie să aibă cel puţin o lumina alba sau galbena selectiv în faţa şi cel puţin o lumina roşie în spate; atunei cînd nu are decît o lumina în faţa sau una în spate, aceasta trebuie să fie situata pe axa vehiculului sau pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei; pentru vehiculele cu tracţiune animala şi carucioare dispozitivul care emite aceste lumini poate fi purtat de conducător sau de un însoţitor care merge pe aceasta parte a vehiculului. 3. Luminile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol trebuie să fie astfel încît sa semnalizeze în mod efectiv vehiculul celorlalţi participanţi la circulaţie; lumina din faţa şi cea din spate nu trebuie să fie emise de aceeaşi lampa sau de acelaşi dispozitiv decît dacă caracteristicile vehiculului, în special lungimea sa redusă, sînt astfel încît pot fi satisfacute în aceste condiţii. 4. a) Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol: i) dispoziţiile acestui paragraf 2 nu se aplică vehiculelor oprite sau stationate pe un drum iluminat în asa fel încît acestea să fie vizibile de la o distanta suficienta; ii) vehiculele cu motor a căror lungime şi latime nu depăşesc 6 m şi, respectiv, 2 m şi la care nu este cuplat nici un vehicul vor putea, atunci cînd sînt oprite sau stationate pe un drum dintr-o localitate, sa nu aibă decît o lumina instalata pe partea vehiculului opusă marginii părţii carosabile unde vehiculul este oprit sau stationat; aceasta lumina va fi alba sau galbena auto în faţa şi roşie sau galbena auto în spate; iii) dispoziţiile alin. b) al paragrafului 2 nu se aplică bicicletelor sau motoretelor şi nici motocicletelor fără atas neechipate cu baterie, atunci cînd sînt oprite sau stationate într-o localitate la marginea părţii carosabile. b) Mai mult, legislaţia naţionala poate acorda derogări de la dispoziţiile prezentului articol pentru: i) vehiculele oprite sau stationate în locuri speciale în afară părţii carosabile; ii) vehiculele oprite sau stationate pe străzi unde circulaţia este foarte redusă. 5. În nici un caz un vehicul nu trebuie să aibă în faţa lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante roşii, iar în spate lumini, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante albe sau galbene selectiv; aceasta dispoziţie nu se aplică în cazul folosirii de lumini albe sau galbene selectiv pentru mersul înapoi, reflectorizarii cifrelor sau literelor de culoare deschisă ale placilor de înmatriculare din spate, semnelor distinctive sau altor însemne cerute de legislaţia naţionala, reflectorizarii fondului deschis al acestor plăci sau însemne şi nici luminilor roşii giratoare sau fulger ale unor vehicule prioritare. 6. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot, în măsura în care ele apreciază ca posibil fără sa pericliteze siguranţa circulaţiei, sa pună de acord legislaţia lor naţionala cu derogarile de la dispoziţiile prezentului articol pentru: a) vehiculele cu tracţiune animala şi carucioare; b) vehiculele de forma sau de natura specială ori utilizate în scopuri şi în condiţii speciale. 7. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca impiedicind legislaţia naţionala sa impună grupurilor de pietoni condusi de un responsabil sau care formează un cortegiu, precum şi conducătorilor de animale, izolate sau turme, de animale de tras, de carausie sau de calarie, de a avea, atunci cînd circula pe partea carosabilă în situaţiile arătate la paragraful 2 b) al prezentului articol, un dispozitiv reflectorizant sau o lumina; lumina reflectată sau emisă trebuie să fie în acest caz alba sau galbena selectiv în faţa şi roşie în spate, ori galbena auto în ambele direcţii. ART. 33 Iluminarea: condiţii de folosire a luminilor prevăzute în anexa nr. 5 1. Conducătorul unui vehicul echipat cu lumini de drum, cu lumini de intilnire sau cu lumini de poziţie definite în anexa nr. 5 a convenţiei trebuie să folosească aceste lumini în condiţiile următoare cînd, conform art. 32 din convenţie, vehiculul trebuie să aibă cel puţin una sau doua lumini albe sau galbene selectiv în faţa: a) luminile de drum nu trebuie să fie aprinse nici în localităţi, atunci cînd drumul este suficient de iluminat şi nici în afară localităţilor, atunci cînd partea carosabilă este iluminata în mod continuu, iar aceasta iluminare este suficienta pentru a permite conducătorului sa vada în mod distinct pînă la o distanta suficienta, precum şi nici atunci cînd vehiculul este oprit; b) cu excepţia posibilităţii ca legislaţia naţionala să permită folosirea luminilor de drum în timpul zilei sau cînd vizibilitatea este insuficienta datorită, de exemplu, cetii, ninsorii, ploii torentiale sau trecerii prin tunel, luminile de drum nu trebuie să fie aprinse ori funcţionarea lor trebuie să fie schimbată în asa fel încît sa evite orbirea cînd: i) un conducător urmează sa treacă pe lîngă alt vehicul ce circula din sens opus; luminile, în cazul în care sînt folosite, trebuie să fie stinse sau schimbate în asa fel încît sa evite orbirea la o distanta necesară pentru ca conducătorul celuilalt vehicul să poată continua drumul lesne şi fără pericol; ii) un vehicul circula în spatele altuia la o distanta mica; totuşi, luminile de drum pot fi folosite, conform dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentului articol, pentru a semnala intenţia de a depăşi în condiţiile prevăzute la art. 28 al convenţiei; iii) în orice alta împrejurare cînd trebuie să nu fie orbiti ceilalţi participanţi la circulaţie ori cei care folosesc o apa sau o cale ferată ce se afla de-a lungul drumului; c) cu excepţia dispoziţiilor de la alin. d) al prezentului paragraf, luminile de intilnire trebuie să fie aprinse atunci cînd folosirea luminii de drum este interzisă de dispoziţiile alin. a) şi b) de mai sus şi pot fi folosite în locul luminilor de drum atunci cînd luminile de incrucisare permit conducătorului sa vada în mod distinct pînă la o distanta suficienta, iar celorlalţi participanţi la circulaţie sa observe vehiculul de la o distanta suficienta; d) luminile de poziţie trebuie să fie folosite în acelaşi timp cu luminile de drum, cu luminile de incrucisare sau cu luminile de ceata. Ele pot fi folosite singure, cînd vehiculul este oprit sau stationat, ori cînd pe drumuri, altele decît autostrazile şi drumurile menţionate la paragraful 4 al art. 25 din convenţie, condiţiile de iluminare sînt de asa natura încît conducătorul poate să vada în mod distinct pînă la o distanta suficienta, iar ceilalţi participanţi la circulaţie să poată observa vehiculul de la o distanta suficienta. 2. Cînd un vehicul este echipat cu lumini de ceata definite la anexa nr. 5 a convenţiei, nu trebuie utilizate aceste lumini decît în caz de ceata, de ninsoare sau de ploaie torentiala. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 c) al prezentului articol, aprinderea luminilor de ceata înlocuieşte luminile de incrucisare, legislaţia naţionala putind să permită în acest caz aprinderea simultană a luminilor de ceata şi a luminilor de incrucisare. 3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol, legislaţia naţionala poate permite, chiar în absenta cetii, a ninsorii sau a ploii torentiale, aprinderea luminilor de ceata pe drumurile inguste şi cu numeroase curbe. 4. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca impiedicind legislaţia naţionala sa impună obligaţia de a se folosi luminile de incrucisare în localităţi. 5. Avertismentele luminoase prevăzute la paragraful 2 al art. 28 din convenţie constau în aprinderea intermitenta, la intervale scurte, a luminilor de incrucisare sau în aprinderea intermitenta a luminilor de drum ori în aprinderea alternanta la intervale scurte a luminilor de incrucisare şi a luminilor de drum. ART. 34 Excepţii 1. Îndată ce apropierea unui vehicul prioritar este anunţată prin avertismente speciale luminoase şi sonore ale acestui vehicul, toţi participanţii la circulaţie trebuie să elibereze trecerea şi, la nevoie, sa oprească. 2. Legislatiile naţionale pot sa prevadă ca conducătorii vehiculelor prioritare sa nu fie obligaţi, atunci cînd circulaţia lor este anunţată prin avertismente speciale ale vehiculului şi cu condiţia de a nu pune în pericol pe ceilalţi participanţi la circulaţie, să respecte în totalitate sau în parte dispoziţiile prezentului cap. II, altele decît acelea ale paragrafului 2 al art. 6. 3. Legislatiile naţionale pot stabili în ce măsura personalul care lucrează la construirea, repararea sau întreţinerea drumului, inclusiv conducătorii utilajelor folosite la aceste lucrări, nu este obligat, cu excepţia luării tuturor măsurilor de prudenta necesare, să respecte în timpul lucrului dispoziţiile prezentului cap. II. 4. Pentru a depăşi sau a trece pe lîngă utilajele care circulă din sens opus vizate la paragraful 3 al prezentului articol în timp ce participa la lucrări de drum, conducătorii celorlalte vehicule pot, în măsura necesară şi cu condiţia de a lua toate măsurile de prudenta, sa nu respecte dispoziţiile art. 11 şi 12 ale convenţiei. CAP. III Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi remorcile pentru a fi admise în circulaţie internationala ART. 35 Înmatricularea 1. a) Pentru a beneficia de dispoziţiile convenţiei, orice automobil în circulaţie internationala şi orice remorca, alta decît o remorca uşoară, cuplata la un automobil, trebuie să fie înmatriculată de o parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile ei, iar conducătorul automobilului sa posede un certificat valabil eliberat pentru a dovedi aceasta înmatriculare, fie de către o autoritate competentă a acestei părţi contractante sau de o subdiviziune a sa, fie, în numele părţii contractante sau a subdiviziunii sale, de către o asociaţie pe care a autorizat-o în acest scop. Certificatul denumit certificat de înmatriculare, cuprinde cel puţin: - un număr de ordine, denumit număr de înmatriculare, a cărui compunere este prevăzută la anexa nr. 2 a convenţiei; – data primei înmatriculări a vehiculului; – numele complet şi domiciliul titularului certificatului; – numele sau marca de fabrica a constructorului vehiculului; – numărul de ordine al sasiului (numărul de fabrica sau numărul de serie al constructorului); – dacă este vorba de un vehicul destinat transportului de mărfuri, greutatea maxima autorizata; – perioada de valabilitate, în cazul în care nu este nelimitată. Indicaţiile trecute pe certificat sînt fie numai cu caractere latine ori cursive, denumite engleze, fie repetate în acest mod. b) Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa dispună ca pe certificatele eliberate pe teritoriul lor, anul de fabricaţie să fie trecut în locul datei primei înmatriculări. 2. Prin excepţie de la dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol, un vehicul articulat, în timp ce sa afla în circulaţie internationala, va beneficia de dispoziţiile convenţiei chiar dacă nu face obiectul decît al unei singure înmatriculări şi al unui singur certificat pentru vehiculul tragator şi semiremorca ce îl compun. 3. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca limitind dreptul părţilor contractante sau al subdiviziunilor lor de a cere, în cazul unui vehicul în circulaţie internationala ce nu este înmatriculat pe numele unei persoane care se găseşte la bord, justificarea dreptului conducătorului la deţinerea vehiculului. 4. Se recomanda ca părţile contractante care n-au înfiinţat încă un serviciu la nivel naţional sau regional sa înregistreze vehiculele aflate în circulaţie şi sa centralizeze, pentru fiecare vehicul, datele înscrise pe fiecare certificat de înmatriculare. ART. 36 Numărul de înmatriculare 1. Orice automobil în circulaţie internationala trebuie să aibă în faţa şi în spate un număr de înmatriculare; totuşi, motocicletele nu sînt obligate să aibă acest număr decît în spate. 2. Orice remorca înmatriculată trebuie, în circulaţie internationala, să aibă în spate un număr de înmatriculare. În cazul unui automobil care tracteaza una sau mai multe remorci, remorca sau ultima remorca, dacă nu este înmatriculată, trebuie să poarte numărul de înmatriculare al vehiculului tragator. 3. Compunerea şi modalităţile de aplicare a numărului de înmatriculare prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme cu dispoziţiile anexei nr. 2 a convenţiei. ART. 37 Semnul distinctiv al statului de înmatriculare 1. Orice automobil în circulaţie internationala trebuie să aibă în spate, în afară de numărul de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este înmatriculat. 2. Orice remorca cuplata la un automobil şi care trebuie, conform art. 36 al convenţiei, să aibă la spate un număr de înmatriculare, trebuie să poarte şi semnul distinctiv al statului care a eliberat acest număr de înmatriculare. Dispoziţiile prezentului paragraf se aplică chiar dacă remorca este înmatriculată într-un stat altul decît cel de înmatriculare a automobilului la care fost cuplata; dacă remorca nu a fost înmatriculată, ea trebuie să aibă la spate semnul distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului tragator, cu excepţia cazului în care circulă în acest stat. 3. Compunerea şi modalităţile de aplicare a semnului distinctiv prevăzute în prezentul articol trebuie să fie conforme dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei. ART. 38 Elemente de identificare Orice automobil şi remorca în circulaţie internationala trebuie să poarte elementele de identificare prevăzute la anexa nr. 4 a convenţiei. ART. 39 Prevederi tehnice Orice automobil, remorca şi ansamblu de vehicule în circulaţie internationala trebuie să îndeplinească condiţiile din anexa nr. 5 a convenţiei. Ele trebuie să fie în stare buna de funcţionare. ART. 40 Dispoziţie tranzitorie Timp de 10 ani începînd cu data intrării în vigoare a prezentei convenţii, conform paragrafului 1 al art. 47, remorcile în circulaţie internationala vor beneficia, oricare ar fi greutatea lor maxima autorizata, de dispoziţiile convenţiei, chiar dacă nu sînt înmatriculate. CAP. IV Conducătorii de automobile ART. 41 Valabilitatea permiselor de conducere 1. Părţile contractante vor recunoaşte: a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limba, însoţit de o traducere certificată; b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei; sau c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul să fie în curs de valabilitate şi sa fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociaţie autorizata în acest scop de aceasta altă parte contractantă iau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător. 2. Cu toate dispoziţiile paragrafului precedent: a) cînd valabilitatea permisului de conducere este subordonata, printr-o menţiune specială, portului de către cel interesat al unor aparate sau amenajări ale vehiculului în funcţie de invaliditatea conducătorului, permisul nu va fi recunoscut ca valabil decît dacă aceste dispoziţii sînt respectate; b) părţile contractante pot refuza sa recunoască valabilitatea pe teritoriul lor a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 18 ani împliniţi; c) părţile contractante pot refuza sa recunoască valabilitatea pe teritoriul lor, pentru conducerea vehiculelor sau a ansambiului de vehicule din categoriile C, D şi E, prevăzute la anexele nr. 6 şi 7 ale convenţiei, a oricărui permis de conducere al cărui titular nu are 21 ani împliniţi. 3. Părţile contractante se angajează sa ia măsurile necesare pentru ca permisele naţionale şi internaţionale de conducere, prevăzute la alin. a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol, sa nu fie eliberate pe teritoriul lor fără o garanţie temeinica a capacităţilor conducătorului şi a aptitudinii sale fizice. 4. Pentru aplicarea paragrafului 1 şi a paragrafului 2 alin. c) al prezentului articol: a) automobilelor din categoria B vizate de anexele nr. 6 şi 7 ale acestei convenţii li se poate cupla o remorca uşoară; poate, de asemenea, sa li se cupleze şi o remorca a carei greutate maxima autorizata depăşeşte 750 kg, dar nu depăşeşte greutatea în gol a automobilului, dacă totalul greutatilor maxime autorizate ale vehiculelor astfel cuplate nu depăşeşte 3.500 kg; b) automobilelor din categoriile C şi D vizate la anexele nr. 6 şi 7 ale prezentei convenţii li se poate cupla o remorca uşoară, fără ca ansamblul astfel constituit sa înceteze a aparţine categoriei C sau categoriei D. 5. Permisul internaţional nu va putea fi eliberat decît deţinătorului unui permis naţional, pentru eliberarea căruia vor fi îndeplinite condiţiile minime stabilite de convenţie. El nu va trebui să fie valabil mai mult decît permisul naţional corespunzător, al cărui număr va trebui sa figureze pe permisul internaţional. 6. Dispoziţiile prezentului articol nu obliga părţile contractante: a) sa recunoască valabilitatea permiselor, naţionale sau internaţionale, care vor fi eliberate pe teritoriul unei alte părţi contractante persoanelor care îşi au reşedinţa pe teritoriul lor în momentul acestei eliberari sau a căror reşedinţa a fost transferata pe teritoriul lor după aceasta eliberare; b) sa recunoască valabilitatea permiselor arătate mai sus care vor fi eliberate conducătorilor a căror reşedinţa în momentul eliberării nu se găsea pe teritoriul unde a fost eliberat permisul sau a căror reşedinţa a fost transferata, după eliberarea permisului, într-un alt teritoriu. ART. 42 Suspendarea valabilităţii permiselor de conducere 1. Părţile contractante sau subdiviziunile lor pot sa retragă unui conducător care comite pe teritoriul lor o infracţiune ce atrage după sine retragerea permisului de conducere conform legislaţiei lor, dreptul de a folosi pe teritoriul lor permisul de conducere, naţional sau internaţional, al cărui titular este. Într-un astfel de caz, autoritatea competentă a părţii contractante sau aceea a subdiviziunilor sale care a retras dreptul de a folosi permisul va putea: a) sa retina permisul şi sa-l păstreze pînă la expirararea termenului pe timpul căruia dreptul de a folosi permisul este retras sau pînă cînd conducătorul părăseşte teritoriul sau, dacă aceasta plecare intervine înainte de expirarea termenului; b) sa încunoştinţeze despre retragerea dreptului de a folosi permisul autoritatea care a eliberat sau în numele căreia a fost eliberat permisul; c) dacă este vorba de un permis internaţional, să aplice în locul stabilit în acest scop menţiunea ca permisul nu mai este valabil pe teritoriul sau; d) în cazul în care n-a aplicat procedura de la alin. a) al prezentului paragraf, sa completeze comunicarea menţionată la alin. b) cerind autorităţii care a eliberat permisul sau în numele căreia a fost eliberat sa-l înştiinţeze pe cel interesat de hotărîrea luată împotriva sa. 2. Părţile contractante se vor strădui sa aducă la cunoştinţa celor interesaţi hotărîrile care le vor fi comunicate conform procedurii prevăzute la paragraful 1 alin. d) al prezentului articol. 3. Nimic din aceasta convenţie nu va putea fi interpretat ca interzicind părţilor contractante sau uneia din subdiviziunile lor sa împiedice un conducător titular al unui permis de conducere, naţional sau internaţional, sa conducă dacă este evident sau dovedit ca starea lui nu-i permite sa conducă în condiţii de siguranţă sau dacă dreptul de a conduce i-a fost retras în statul în care îşi are reşedinţa. ART. 43 Dispoziţii tranzitorii Permisele internaţionale de conducere conforme prevederilor Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, încheiată la Geneva la 19 septembrie 1949, eliberate în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului 1 al art. 47 al convenţiei, vor fi asimilate, în aplicarea art. 41 şi 42 ale convenţiei, permiselor internaţionale de conducere prevăzute de aceasta convenţie. CAP. V Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bicicletele şi motoretele pentru a fi admise în circulaţie internationala ART. 44 1. În circulaţie internationala bicicletele fără motor trebuie: a) să aibă o frina eficace; b) să fie echipate cu un claxon care să fie auzit de la o distanta suficienta şi sa nu aibă nici un alt avertizor sonor; c) să fie echipate cu un dispozitiv reflectorizant roşu în spate şi cu dispozitive capabile sa emita o lumina alba sau galbena selectiv spre în faţa şi o lumina roşie spre în spate. 2. Pe teritoriul părţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, n-au făcut o declaraţie prin care să asimileze motoretele motocicletelor, motoretele în circulaţie internationala trebuie: a) să aibă doua frîne independente; b) să fie echipate cu un claxon sau cu un alt avertizor sonor care poate fi auzit de la o distanta suficienta; c) să fie echipate cu un dispozitiv de esapament silentios eficace; d) să fie echipate cu dispozitive avînd o lumina alba sau galbena selectiv în faţa, precum şi o lumina roşie sau un dispozitiv reflectorizant roşu în spate; e) sa poarte marca de identificare prevăzută la anexa nr. 4 a convenţiei. 3. Pe teritoriul părţilor contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 din convenţie, au făcut o declaraţie de asimilare a motoretelor, motocicletelor, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească motoretele pentru a fi admise în circulaţie internationala sînt cele stabilite pentru motociclete la anexa nr. 5 a convenţiei. CAP. VI Dispoziţii finale ART. 45 1. Prezenta convenţie va fi deschisă, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, semnării, pînă la 31 decembrie 1969, de către toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale uneia dintre instituţiile sale specializate ori Agenţiei Internaţionale de Energie Atomica sau părţilor la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie şi de către oricare alt stat invitat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite sa devină parte la convenţie. 2. Convenţia este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 3. Convenţia va rămîne deschisă aderării oricărui stat prevăzut la paragraful 1 al prezentului articol. Instrumentele de aderare vor fi dspuse pe lîngă secretarul general. 4. În momentul cînd va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare ori de aderare, fiecare stat va face cunoscut secretarului general semnul distinctiv pe care îl alege pentru a fi aplicat în circulaţie internationala pe vehiculele înmatriculate, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 din convenţie. Printr-o alta încunoştinţare adresată secretarului general, orice stat poate schimba semnul distinctiv pe cale l-a ales anterior. ART. 46 1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta convenţie ori va adera la ea, sau în orice alt moment ulterior sa declare, printr-o înştiinţare adresată secretarului general, ca convenţia devine aplicabilă tuturor teritoriilor sau numai unora dintre acestea care asigura relaţiile internaţionale. Convenţia va deveni aplicabilă pe teritoriul sau teritoriile indicate în înştiinţare 30 de zile după data la care secretarul general va primi aceasta înştiinţare sau de la data intrării în vigoare a convenţiei pentru statul care adresează înştiinţarea, dacă această dată este ulterioară precedentei. 2. Orice stat care face declaraţia prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol va putea, la oritce data ulterioară, printr-o înştiinţare adresată secretarului general, sa declare ca convenţia va inceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu, iar convenţia va inceta să fie aplicabilă pe acel teritoriu un an după data primirii acestei instiintari de secretarul general. 3. Orice stat care adresează o înştiinţare, conform paragrafului 1 al prezentului articol, va aduce la cunoştinţa secretarului general semnul sau semnele distinctive pe care le-a ales pentru a fi aplicate în circulaţia internationala pe vehiculele care au fost înmatriculate pe teritoriul sau teritoriile lor, conform dispoziţiilor anexei nr. 3 a convenţiei. Printr-o alta înştiinţare adresată secretarului general, orice stat poate schimba un semn distinctiv pe care îl alesese anterior. ART. 47 1. Prezenta convenţie va intră în vigoare la 12 luni după data depunerii celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare stat care va ratifica convenţia sau va adera la ea după depunerea celui de-al cincisprezecelea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intră în vigoare la 12 luni de la data depunerii, de acest stat, a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. ART. 48 La intrarea sa în vigoare prezenta convenţie va abroga şi înlocui, în relaţiile dintre părţile contractante, Convenţia internationala asupra circulaţiei automobile şi Convenţia internationala asupra circulaţiei rutiere, ambele semnate la Paris la 24 aprilie 1926, Convenţia asupra reglementării circulaţiei automobile interamericane, deschisă semnării la Washington la 15 decembrie 1943, şi Convenţia asupra circulaţiei rutiere, deschisă semnării la Geneva la 19 septembrie 1949. ART. 49 1. După o perioadă de un an de la data intrării în vigoare a convenţiei, orice parte contractantă va putea sa propună unu sau mai multe amendamente la convenţie. Textul oricărei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive, va fi adresat secretarului general, care îl va comunică tuturor părţilor contractante. Părţile contractante vor avea posibilitatea sa anunţe, în termen de 12 luni următoare datei acestei comunicări: a) dacă accepta amendamentul; b) dacă-l resping; ori c) dacă doreşte să fie convocată o conferinţa pentru a-l examina. Secretarul general va transmite şi textul amendamentului propus tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie. 2. a) Orice propunere de amendament care va fi comunicată conform dispoziţiilor paragrafului precedent va fi considerată ca acceptată dacă, în termenul de 12 luni sus-menţionat, cel puţin o treime din părţile contractante informează secretarul general fie ca resping amendamentul, fie ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina. Secretarul general va comunică tuturor părţilor contractante orice acceptare sau respingere a amendamentului propus, precum şi orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacă numărul total al respingerilor şi al cererilor primite în termenul de 12 luni este inferior unei treimi din numărul total al părţilor contractante, secretarul general va înştiinţa părţile contractante ca amendamentul va intră în vigoare la 6 luni după expirarea termenului de 12 luni specificat la paragraful precedent pentru toate părţile contractante, cu excepţia acelora care, în decursul termenului respectiv, au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina. b) Orice parte contractantă care, în decursul termenului de 12 luni, va respinge o propunere de amendament sau va cere convocarea unei conferinţe pentru a-l examina va putea, în orice moment după expirarea acestui termen, sa înştiinţeze secretarul general ca accepta amendamentul, iar secretarul general va comunică aceasta tuturor celorlalte părţi contractante. Amendamentul va intră în vigoare, pentru părţile contractante care vor anunta acceptarea, la 6 luni după ce secretarul general va primi înştiinţarea lor. 3. Dacă un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacă, în termenul de 12 luni specificat la paragraful 1 al prezentului articol, mai puţin de jumătate din numărul total al părţilor contractante informează secretarul general ca resping amendamentul propus şi ca cel puţin o treime din numărul total al părţilor contractante dar nu mai puţin de zece, îl informează ca accepta sau ca doresc convocarea unei conferinţe pentru a-l examina, secretarul general va convoca o conferinţa în vederea examinării amendamentului propus sau a oricărei alte propuneri cu care va fi sesizat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol. 4. Dacă o conferinţa este convocată conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, secretarul general va invita toate statele vizate la paragraful 1 al art. 45 al convenţiei. El va cere tuturor statelor invitate la conferinţa să-i prezinte, cel mai tirziu în 6 luni înainte de data deschiderii, orice propunere care ar dori să fie examinata de aceasta conferinţa în afară de amendamentul propus şi va comunică aceste propuneri, cu cel puţin 3 luni înainte de data deschiderii conferintei, tuturor statelor invitate la conferinţa. 5. a) Orice amendament la convenţie va fi considerat acceptat dacă a fost adoptat cu o majoritate de două treimi a statelor reprezentate la conferinţa, cu condiţia ca aceasta majoritate sa reprezinte cel puţin două treimi din numărul părţilor contractante reprezentate la conferinţa. Secretarul general va incunostinta tuturor părţilor contractante despre adoptarea amendamentului şi acesta va intră în vigoare la 12 luni de la data acestei instiintari pentru toate părţile contractante, cu excepţia acelora care, înăuntrul acestui termen, vor înştiinţa secretarul general ca resping amendamentul. b) Orice parte contractantă care va respinge un amendament în termenul de 12 luni va putea, în orice moment, sa înştiinţeze secretarul general ca îl accepta,iar secretarul general va comunică aceasta înştiinţare tuturor celorlalte părţi contractante. Amendamentul va intră în vigoare, pentru partea contractantă care va înştiinţa acceptarea sa, la 6 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la sfîrşitul termenului de 12 luni, dacă data este posterioară precedentei. 6. Dacă propunerea de amendament nu se considera acceptată, conform paragrafului 2 al prezentului articol, şi dacă condiţiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sînt întrunite, propunerea de amendament va fi considerată respinsă. ART. 50 Orice parte contractantă va putea declara nulă prezenta convenţie printr-o înştiinţare scrisă adresată secretarului general. Declaraţia va avea efect la un an de la data la care secretarul general va primi înştiinţarea. ART. 51 Prezenta convenţie va inceta de a fi în vigoare dacă numărul părţilor contractante este inferior lui cinci în timpul unei perioade oarecare de 12 luni consecutive. ART. 52 Orice diferend între doua sau mai multe părţi contractante privind interpretarea sau aplicarea convenţiei, pe care părţile nu ar putea să le reglementeze pe cale de tratative sau într-un alt mod, va putea fi adus, la cererea oricăreia dintre părţile contractante interesate, în faţa Curţii internaţionale de Justiţie, pentru a fi rezolvat de aceasta. ART. 53 Nici o dispoziţie a convenţiei nu va fi interpretată ca interzicind unei părţi contractante sa ia măsurile corespunzătoare cu dispoziţiile Cartei Naţiunilor Unite şi limitate la cerinţele situaţiei pe care le apreciază necesare pentru siguranţa sa externa sau interna. ART. 54 1. Orice stat va putea, în momentul în care va semna convenţia sau va depune instrumentul de ratificare sau de aderare, sa declare că nu se considera legat de art. 52 al convenţiei. Celelalte părţi contractante nu vor fi legate de art. 52 faţă de oricare dintre părţile contractante care va face o astfel de declaraţie. 2. În momentul în care depune instrumentul de ratificare sau de aderare, orice stat poate să declare, prin înştiinţare adresată secretarului general, ca va asimila motoretele motocicletelor în scopul aplicării convenţiei (art. 1. n). În orice moment un stat va putea ulterior, printr-o înştiinţare trimisa secretarului general, să-şi retragă declaraţia. 3. Declaraţiile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol vor intră în vigoare la 6 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea sau la data la care convenţia va intră în vigoare pentru statul care va face declaraţie dacă această dată este posterioară precedentei. 4. Orice modificare a unui semn distinctiv ales anterior, instiintata conform paragrafului 4 al art. 45 sau paragrafului 3 al art. 46 din convenţie, va intră în vigoare la 3 luni după data la care secretarul general va primi înştiinţarea. 5. Rezervele la prezenta convenţie şi la anexele sale, altele decît cele prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, sînt permise cu condiţia să fie formulate în scris şi, dacă au fost formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare, să fie confirmate prin acest instrument. Secretarul general va comunică aceste rezerve tuturor statelor prevăzute la paragraful 1 al art. 45 din convenţie. 6. Orice parte contractantă care va formula o rezervă sau va face o declaraţie în conformitate cu paragrafele 1 şi 4 ale prezentului articol va putea, în orice moment, sa o retragă printr-o înştiinţare adresată secretarului general. 7. Orice rezerva facuta conform paragrafului 5 al prezentului articol: a) modifica, pentru partea contractantă care a formulat acea rezerva, dispoziţiile convenţiei asupra cărora poarta rezerva, în limitele acesteia; b) modifica aceste dispoziţii în aceleaşi limite pentru celelalte părţi contractante în ce priveşte relaţiile lor cu partea contractantă care a făcut cunoscută rezerva. ART. 55 În afară declaraţiilor, instiintarilor şi comunicărilor prevăzute la art. 49 şi art. 54 ale convenţiei, secretarul general va aduce la cunoştinţa tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45: a) semnăturile, ratificarile şi aderarile, conform art. 45; b) înştiinţările şi declaraţiile, conform paragrafului 4 al art. 45 şi art. 46; c) datele de intrare în vigoare a convenţiei, în virtutea art. 47; d) data intrării în vigoare a amendamentelor la convenţie, conform paragrafelor 2 şi 5 ale art. 49; e) declararea nulităţii, conform art. 50; f) abrogarea convenţiei, conform art. 51. ART. 56 Originalul convenţiei, întocmit într-un singur exemplar în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza şi rusa, toate cele cinci texte fiind la fel de valabile, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate conforme tuturor statelor vizate la paragraful 1 al art. 45 din convenţie. Pentru care împuterniciţii, legal autorizaţi de guvernele lor, au semnat convenţia. Încheiată la Viena, în a 8-a zi a lunii noiembrie 1968. ANEXA 1 Excepţii de la obligaţia de a admite în circulaţie internationala automobilele şi remorcile 1. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor automobilele, remorcile şi ansamblurile de vehicule a căror greutate, totală sau pe osie, ori ale căror dimensiuni depatesc limitele stabilite de legislaţia naţionala pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor. Părţile contractante pe teritoriul cărora are loc o circulaţie internationala de vehicule grele se vor strădui sa încheie acorduri regionale care să permită, în circulaţie internationala, accesul pe drumurile regiunii, cu excepţia unor drumuri de importanţa redusă, a vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule ale căror greutate şi dimensiuni nu depăşesc limitele fixate prin aceste acorduri. 2. Pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentei anexe, nu vor fi considerate ca depasire a latimii maxime autorizate proeminenta: a) pneurilor în apropierea punctului lor de contact cu solul şi a legăturilor cu indicatoarele de presiune a pneurilor; b) dispozitivelor antiderapante ce vor fi montate pe roti; c) oglinzilor retrovizoare construite astfel încît să poată, ca urmare a unei apasari moderate, sa cedeze în ambele sensuri pentru a nu trece peste lăţimea maxima autorizata; d) indicatoarelor de direcţie laterale şi luminilor de gabarit, cu condiţia ca proeminenta sa nu fie mai mare de cîţiva centimetri; e) sigiliilor vamale aplicate pe incarcatura şi dispozitivelor de fixare şi protecţie a acestor sigilii. 3. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor următoarele ansambluri de vehicule, în măsura în care legislaţia lor naţionala interzice circulalia unor astfel de ansambluri: a) motociclete cu remorci; b) ansambluri constituite dintr-un automobil şi multe remorci; c) vehicule articulate destinate transportului de persoane. 4. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor automobilele şi remorcile care beneficiază de excepţii conform paragrafului 60 al anexei nr. 5 a convenţiei. 5. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor motoretele şi motocicletele al căror conducător şi, dacă e cazul, pasager nu este echipat cu casca de protecţie. 6. Părţile contractante pot sa condiţioneze admiterea în circulaţie internationala pe teritoriul lor a oricărui automobil, altul decît o motoreta sau o motocicleta cu doua roti fără atas, de prezenta la bordul automobilului a unui dispozitiv, prevăzut la paragraful 56 al anexei nr. 5 a convenţiei, şi destinat, în caz de oprire pe partea carosabilă, sa anunţe pericolul pe care-l constituie vehiculul astfel oprit. 7. Părţile contractante pot sa condiţioneze admiterea în circulaţie internationala, pe anumite drumuri grele sau în anumite regiuni cu relief greu de pe teritoriul lor, a automobilelor a căror greutate maxima autorizata depăşeşte 3.500 kg, de respectarea dispoziţiilor speciale impuse de legislaţia lor naţionala pentru admiterea pe aceste drumuri sau în aceste regiuni a vehiculelor cu aceeaşi greutate maxima autorizata pe care le-a înmatriculat. 8. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor orice automobil prevăzut cu lumini de incrucisare asimetrice atunci cînd reglarea fascicolelor nu este adaptată sensului circulaţiei de pe teritoriul lor. 9. Părţile contractante pot sa nu admită în circulaţie internationala pe teritoriul lor orice automobil sau remorca ataşată unui automobil care ar purta un semn distinctiv, altul decît acela prevăzut pentru acest vehicul la art. 37 al convenţiei. ANEXA 2 Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala 1. Numărul de înmatriculare prevăzut la art. 35 şi 36 ale convenţiei trebuie să fie compus fie din cifre, fie din cifre şi litere. Cifrele trebuie să fie arabe, iar literele cu caractere latine majuscule. Totuşi, pot fi utilizate şi alte cifre sau caractere, dar numărul de înmatriculare trebuie atunci să fie repetat în cifre arabe şi în caractere latine majuscule. 2. Numărul de înmatriculare trebuie să fie compus şi aplicat în asa fel încît să fie vizibil pe timp senin de la o distanta de minimum 40 m, de un observator aşezat pe axa vehiculului, iar vehiculul oprit. Părţile contractante pot, pentru vehiculele pe care le înmatriculează, sa reducă aceasta distanta minima de lizibilitate pentru motociclete şi categoriile speciale de automobile cărora ar fi dificil sa dea numerelor de înmatriculare dimensiuni suficiente pentru a fi lizibile de la 40 m. 3. În cazul în care numărul de înmatriculare este aplicat pe o placa specială aceasta trebuie să fie plana şi fixată într-o poziţie verticala sau aproape verticala şi perpendiculara pe planul longitudinal median al vehiculului. În cazul în care numărul este aplicat sau scris pe vehicul, suprafaţa pe care este fixat sau scris trebuie să fie plana şi verticala, precum şi perpendiculara pe planul longitudinal median al vehiculului. 4. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al art. 32, placa sau suprafaţa pe care este fixat sau scris numărul de înmatriculare poate fi dintr-un material reflectorizant. ANEXA 3 Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala 1. Semnul distinctiv prevăzut la art. 37 al convenţiei trebuie să fie compus din una pînă la trei litere cu caractere latine majuscule. Literele vor avea o înălţime minima de 0,08 m, iar scrisul o grosime de cel puţin 0,01 m. Literele vor fi scrise cu negru pe fond alb, avînd forma unei elipse cu axa mare orizontala. 2. Cînd semnul distinctiv nu are decît o singura litera, axa mare a elipsei poate fi verticala. 3. Semnul distinctiv nu trebuie să fie incorporat în numărul de înmatriculare şi nici fixat în asa fel încît să poată fi confundat cu acesta din urma sau sa dăuneze asupra lizibilitatii sale. 4. Pe motociclete şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin 0,175 m şi respectiv 0,115 m. Pe celelalte automobile şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin: a) 0,24 m şi 0,145 m, dacă semnul distinctiv are 3 litere; b) 0,175 m şi 0,115 m, dacă semnul distinctiv are mai puţin de 3 litere. 5. Dispoziţiile paragrafului 3 al anexei nr. 2 se aplică la fixarea semnului distinctiv pe vehicule. ANEXA 4 Elemente de identificare a automobilelor şi remorcilor în circulaţie internationala 1. Elementele de identificare cuprind: a) Pentru automobile: i) numele sau marca constructorului vehiculului; ii) pe sasiu sau, în lipsa acestuia, pe caroserie numărul de fabricaţie sau numărul de serie al constructorului; iii) pe motor, numărul de fabricaţie al motorului, atunci cînd un astfel de număr este aplicat de constructor. b) Pentru remorci, indicaţiile menţionate la alin. i) şi ii) de mai sus; c) Pentru motorete, indicarea capacităţii cilindrice şi literele "CM". 2. Elementele menţionate la paragraful 1 al prezentei anexe trebuie să fie plasate în locuri accesibile şi uşor de citit; în plus, ele trebuie să fie greu de modificat sau de înlăturat. Literele şi cifrele incluse în semne vor fi numai cu caractere latine sau cursive denumite engleze şi în cifre arabe, fie repetate în acest mod. ANEXA 5 Condiţii tehnice pentru automobile şi remorci 1. Părţile contractante care, conform art. 1 alin. n) al convenţiei, au declarat ca vor sa asimileze motocicletelor vehiculele cu 3 roti a căror greutate în gol nu depăşeşte 400 kg, trebuie să supună acestea din urma regulilor stabilite în prezenta anexa fie pentru motociclete, fie pentru celelalte automobile. 2. În sensul prezentei anexe, termenul remorca nu se aplică decît remorcilor destinate a fi cuplate la un automobil. 3. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 2 a) al art. 3 din convenţie, orice parte contractantă poate, pentru automobilele pe care le înmatriculează şi pentru remorcile pe care le admite în circulaţie potrivit legislaţiei naţionale, sa impună prevederi care să completeze dispoziţiile prezentei anexe ori să fie mai severe decît acestea. CAP. 1 Frînarea 4. În sensul prezentului capitol: a) termenul roti ale unei osii înseamnă rotile simetrice sau aproape simetrice, în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, chiar dacă nu sînt aşezate pe aceeaşi osie (o osie tandem este socotită ca doua osii); b) termenul frina de serviciu înseamnă dispozitivul utilizat în mod normal pentru a reduce viteza şi a opri vehiculul; c) termenul frina de stationare înseamnă dispozitivul utilizat pentru a menţine, în absenta conducătorului, vehiculul imobil sau, în cazul unei remorci, remorca atunci cînd aceasta este decuplata; d) termenul frina de ajutor înseamnă dispozitivul destinat sa reducă viteza şi sa oprească vehiculul în caz de defectare a frînei de serviciu. A. Frînarea automobilelor altele decît motocicletele 5. Orice automobil, altul decît o motocicleta, trebuie să fie echipat cu frîne care pot fi acţionate cu usurinta de către conducătorul aşezat la locul de conducere. Aceste frîne trebuie să asigure cele trei funcţii ale frînării, astfel: a) o frina de serviciu care să permită reducerea vitezei şi oprirea vehiculului în mod sigur, rapid şi eficace, indiferent de condiţiile încărcăturii şi de gradul de inclinare a drumului pe care circulă; b) o frina de stationare care să permită menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile de încărcare, la o inclinare a drumului de 16%, suprafeţele active ale frînei raminind în poziţia de frinare prin intermediul unui dispozitiv care acţionează mecanic; c) o frina de ajutor care să permită reducerea vitezei şi oprirea vehiculului, oricare ar fi condiţiile încărcăturii, pe o distanta rezonabila, chiar în caz de defectare a frînei de serviciu. 6. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentei anexe, dispozitivele care asigura cele trei funcţii ale frînării (frina de serviciu, frina de ajutor şi frina de stationare) pot avea părţi comune; combinarea comenzilor nu este admisă decît cu condiţia sa existe cel puţin două comenzi distincte. 7. Frina de serviciu trebuie să acţioneze asupra tuturor rotilor vehiculului; totuşi, în cazul vehiculelor care au mai mult de doua osii, rotile unei osii pot sa nu fie frinate. 8. Frina de ajutor trebuie să acţioneze asupra unei roti cel puţin de fiecare parte a planului longitudinal median al vehiculului; aceeaşi dispoziţie se aplică frînei de stationare. 9. Frina de serviciu şi frina de stationare trebuie să acţioneze asupra suprafeţelor de frinare conectate la roti în mod permanent, prin intermediul unor piese suficient de rezistente. 10. Nici o suprafaţa frinata nu trebuie să fie decuplata de roti. Totuşi, o astfel de decuplare este admisă pentru anumite suprafeţe frinate, cu condiţia: a) să fie doar momentană, ca de exemplu în timpul schimbării vitezelor; b) atît timp cît acţionează asupra frînei de stationare, sa nu fie posibila decuplarea fără intervenţia conducătorului, şi c) atît timp cît acţionează asupra frînei de serviciu sau de ajutor, acţiunea de frinare continua să se poată exercita cu eficacitatea prescrisă la paragraful 5 al acestei anexe. B. Frînarea remorcilor 11. Cu excepţia dispoziţiilor paragrafului 17 c) al prezentei anexe, orice remorca alta decît o remorca uşoară trebuie să fie prevăzută cu frîne, şi anume: a) o frina de serviciu care să permită reducerea vitezei şi oprirea sigura, rapida şi eficace, oricare ar fi condiţiile încărcăturii şi gradul de inclinare a drumului pe care circulă; b) o frina de stationare care să permită menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile încărcăturii, pe o inclinare de 16%, suprafeţele active ale frînei raminind menţinute în poziţie de frinare prin intermediul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanică. Prezenta dispoziţie nu se aplică remorcilor care nu pot fi decuplate de vehiculul tragator fără ajutorul uneltelor, cu condiţia ca cerinţele referitoare la frina de stationare să fie respectate pentru ansamblul de vehicule. 12. Dispozitivele care asigura cele doua funcţii ale frînării (serviciu şi stationare) pot avea părţi comune. 13. Frina de serviciu trebuie să acţioneze asupra tuturor rotilor remorcii. 14. Frina de serviciu trebuie să poată fi pusă în funcţiune prin comanda frînei de serviciu a vehiculului tragator; totuşi, dacă greutatea maxima autorizata a remorcii nu depăşeşte 3.500 kg, frina poate fi concepută pentru a nu fi pusă în acţiune, în timpul mersului, decît prin simpla apropiere a remorcii de vehiculul tragator (frinare prin inertie). 15. Frina de serviciu şi frina de stationare trebuie să acţioneze asupra suprafeţelor frinate conectate la roti în mod permanent prin intermediul unor piese suficient de rezistente. 16. Dispozitivele de frinare trebuie să fie astfel încît să asigure oprirea automată a remorcii în caz de rupere a dispozitivului de cuplare în timpul mersului. Totuşi, aceasta dispoziţie nu se aplică remorcilor cu o osie sau cu doua osii cu distanta între ele de mai puţin de 1 m, cu condiţia ca greutatea lor maxima autorizata sa nu depăşească 1.500 kg şi, cu excepţia semiremorcilor, să fie prevăzute, pe lîngă un dispozitiv de cuplare, cu o legătură secundară prevăzută la paragraful 58 al acestei anexe. C. Frînarea ansamblurilor de vehicule 17. În afară dispoziţiilor de la lit. A şi B ale prezentului capitol referitoare la vehiculele izolate (automobil şi remorci), prevederile de mai jos se vor aplica ansamblurilor acestor vehicule: a) dispozitivele de frinare montate pe fiecare din vehiculele care compun ansamblul trebuie să fie corespunzătoare; b) acţiunea frînei de serviciu trebuie să fie repartizata corespunzător şi sincronizata între vehiculele care compun ansamblul; c) greutatea maxima autorizata a unei remorci neprevăzută cu frina de serviciu nu trebuie să depăşească jumătatea totalului greutatii în gol a vehiculului tragator şi a greutatii conducătorului. D. Frînarea motocicletelor 18. a) Orice motocicleta trebuie să fie prevăzută cu doua dispozitive de frinare, care să acţioneze unul cel puţin asupra rotii sau rotilor din spate, iar celălalt cel puţin asupra rotii sau rotilor din faţa; dacă unei motociclete i se adauga un atas, frînarea rotii atasului nu este cerută. Aceste dispozitive de frinare trebuie să permită reducerea vitezei şi oprirea motocicletei într-un mod sigur, rapid şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare şi declivitatea drumului pe care circulă. b) În afară dispozitivelor prevăzute la alin. a) al prezentului paragraf, motocicletele cu trei roti simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului trebuie să fie prevăzute cu o frina de stationare care să corespundă condiţiilor de la alin. b) al paragrafului 5 al acestei anexe. CAP. 2 Lumini şi dispozitive reflectorizante 19. În sensul prezentului capitol, termenul: lumina de drum este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului pe o mare distanta în faţa vehiculului; lumina de intilnire este lumina vehiculului care serveşte la iluminarea drumului în faţa, fără sa orbeasca sau sa stînjenească pe conducătorii care vin din sens invers, precum şi pe ceilalţi participanţi la circulaţie; lumina de poziţie faţa este lumina care serveşte la indicarea prezentei şi a latimii acestui vehicul văzut din faţa; lumina de poziţie spate este lumina care serveşte la indicarea prezentei şi a latimii acestui vehicul văzut din spate; lumina de frinare este lumina care serveşte a semnala celorlalţi participanţi la circulaţie ce se găsesc în spatele acestui vehicul ca conducătorul sau acţionează frina de serviciu; lumina de ceata este lumina care serveşte la îmbunătăţirea iluminarii drumului în caz de ceata, ninsoare, furtuna sau nor de praf; lumina de mers înapoi este lumina care serveşte la iluminarea drumului în spatele acestui vehicul şi la avertizarea celorlalţi participanţi la circulaţie ca vehiculul merge înapoi sau este pe punctul de a merge înapoi; lumina indicatoare de direcţie este lumina care serveşte a indica celorlalţi participanţi la circulaţie ca conducătorul are intenţia sa schimbe direcţia spre dreapte sau spre stinga; catadioptru este un dispozitiv care serveşte la indicarea prezentei unui vehicul prin reflectarea luminii care emana de la o sursa luminoasa independenta de acest vehicul, observatorul fiind aşezat în apropierea acelei surse luminoase; suprafaţa iluminata este pentru lumini suprafaţa vizibila de ieşire a luminii emise, iar pentru catadioptri suprafaţa vizibil reflectorizanta. 20. Culorile luminilor prevăzute în prezentul capitol trebuie să fie, pe cît posibil, conforme definitiilor date în suplimentul la aceasta anexa. 21. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depăşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h trebuie să fie echipat în faţa cu un număr pereche de lumini de drum albe sau galbene selectiv capabile sa ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanta de cel puţin 100 m în faţa vehiculului. Limitele exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de drum nu trebuie în nici un caz să fie situate mai aproape de extremitatea latimii vehiculului decît marginile exterioare ale suprafeţei iluminate de luminile de intilnire. 22. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care depăşeşte în linie dreapta viteza de 10 km/h trebuie se fie echipat în faţa cu doua lumini de intilnire albe sau galbene selectiv capabile sa ilumineze, în mod eficace, drumul, noaptea, pe timp senin, pe o distanta de cel puţin 40 m în faţa vehiculului. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se afle la mai mult de 0,40 m de extremitatea latimii vehiculului. Un automobil nu trebuie să fie prevăzut cu mai mult de doua lumini de intilnire. Acestea trebuie să fie reglate pentru a fi conforme definitiei de la paragraful 19 al acestei anexe. 23. Orice automobil, altul decît o motocicleta fără atas, trebuie să fie echipat în faţa cu doua lumini de poziţie albe; totuşi, se admite galbenul selectiv pentru luminile de poziţie din faţa inglobate în luminile de drum sau în luminile de intilnire care emit fascicule de lumina galben selectiv. Aceste lumini de poziţie, atunci cînd sînt singurele lumini aprinse în faţa, trebuie să fie vizibile, noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 300 m, fără a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. 24. a) Orice automobil, altul decît o motocicleta cu doua roti fără atas, trebuie să fie echipat la spate cu un număr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 300 m, fără a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. b) Orice remorca trebuie să fie echipata la spate cu un număr pereche de lumini de poziţie roşii vizibile noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 800 m, fără a orbi sau stinjeni pe ceilalţi participanţi la circulaţie. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi remorcile a căror latime nu depăşeşte 0,80 m pot sa nu fie echipate decît cu o singura lumina dacă sînt cuplate la o motocicleta cu doua roti fără atas. 25. Orice automobil sau remorca ce poarta la spate un număr de înmatriculare trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de iluminare a acestui număr astfel încît, cînd este iluminat de dispozitiv, să fie lizibil noaptea, pe timp senin, vehiculul fiind oprit, de la o distanta de 20 m din spatele vehiculului; orice parte contractantă poate să reducă aceasta distanta minima de lizibilitate pe timpul nopţii în aceeaşi proporţie şi pentru aceleaşi vehicule pentru care va reduce, conform paragrafului 2 al anexei nr. 2 a convenţiei, distanta minima de lizibilitate pe timp de zi. 26. La orice automobil (inclusiv motocicletele) şi la orice ansamblu constituit dintr-un vehicul automobil şi una sau mai multe remorci, legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de drum, de intilnire, de ceata, de poziţie din faţa şi dispozitivul prevăzut la paragraful 25, sa nu poată fi puse în funcţiune decît atunci cînd luminile de poziţie ale automobilului sau ale ansamblului de vehicule situate cel mai în spate, sînt aprinse. Totuşi, aceasta condiţie nu este obligatorie pentru luminile de drum sau pentru luminile de intilnire atunci cînd sînt folosite pentru a da avertismente luminoase conform paragrafului 5 al art. 33 al convenţiei. Mai mult, legăturile electrice trebuie să fie în asa fel realizate încît luminile de poziţie din faţa să fie totdeauna aprinse atunci cînd cele de intilnire, de drum sau de ceata sînt aprinse. 27. Orice automobil, altul decît o motocicleta cu doua roti fără atas, trebuie să fie echipat la spate cu cel puţin doi catadioptri roşii a căror forma sa nu fie triunghiulara. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea vehiculului. Catadioptrii trebuie să fie vizibili pentru conducătorul unui vehicul noaptea, pe timp senin, de la o distanta de cel puţin 150 m, atunci cînd sînt iluminati de luminile de drum ale acestui vehicul. 28. Orice remorca trebuie să fie prevăzută la spate cu cel puţin doi catadioptri roşii. Aceştia trebuie să aibă forma unui triunghi echilateral cu un virf în sus şi o latura orizontala şi ale căror laturi să aibă cel puţin 0,15 m şi cel mult 0,20 m; nici o lumina de semnalizare nu trebuie să fie instalata în interiorul triunghiului. Aceşti catadioptri trebuie să corespundă condiţiei de vizibilitate fixată la paragraful 27 de mai sus. De fiecare parte, punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al remorcii nu trebuie să se găsească la mai mult de 0,40 m de marginea remorcii. Totuşi, remorcile a căror latime nu depăşeşte 0,80 m pot sa nu fie prevăzute decît cu un singur catadioptru dacă sînt cuplate la o motocicleta fără atas. 29. Orice remorca trebuie să fie prevăzută în faţa cu doi catadioptri albi a căror forma sa nu fie triunghiulara. Ei trebuie să îndeplinească condiţiile de amplasare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus. 30. O remorca cu lăţimea de peste 1,60 m trebuie să fie prevăzută în faţa cu doua lumini de poziţie albe. Luminile de poziţie trebuie să fie plasate cît mai aproape posibil de marginea remorcii şi în orice caz în asa fel încît punctul suprafeţei luminoase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al remorcii sa nu se găsească la mai mult de 0,15 m de aceste margini. 31. Cu excepţia motocicletelor cu doua roti, cu sau fără atas, orice automobil care depăşeşte în linie dreapta viteza de 25 km/h trebuie să fie prevăzut în spate cu doua lumini de frinare de culoare roşie a căror intensitate luminoasa să fie net superioară aceleia a luminilor de poziţie din spate. Aceeaşi dispoziţie se aplică oricărei remorci ce constituie ultimul vehicul al unui ansamblu de vehicule; totuşi, nici o lumina de frinare nu este necesară în cazul remorcilor mici ale căror dimensiuni sînt astfel încît permit luminilor de frinare ale vehiculului tragator să fie vizibile. 32. Cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara ca asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti motoretele în total sau în parte de aceste obligaţii: a) orice motocicleta cu sau fără atas trebuie să fie prevăzută cu o lumina de intilnire care să corespundă condiţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 22 de mai sus; b) orice motocicleta cu sau fără atas, care depăşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h, trebuie să fie echipata, în afară de lumina de intilnire, cu cel puţin o lumina de drum care să corespundă dispoziţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 21 de mai sus. Dacă aceasta motocicleta are mai multe lumini de drum, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta; c) o motocicleta cu doua roti, cu sau fără atas, nu trebuie să fie echipata cu mai mult de o lumina de intilnire şi cu mai mult de doua lumini de drum. 33. Orice motocicleta cu doua roti fără atas poate fi prevăzută în faţa cu una sau doua lumini de poziţie care să îndeplinească condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus. Dacă aceasta motocicleta are doua lumini de poziţie în faţa, acestea trebuie să fie situate cît mai aproape posibil una de alta. O motocicleta cu doua roti fără atas nu trebuie să aibă mai mult de doua lumini de poziţie în faţa. 34. Orice motocicleta fără atas trebuie să fie echipata la spate cu o lumina de poziţie care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus. 35. Orice motocicleta fără atas trebuie să fie prevăzută la spate cu un catadioptru care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 27 de mai sus. 36. Cu excepţia posibilităţii pentru părţile contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al convenţiei, vor declara ca asimilează motoretele motocicletelor, de a scuti de aceasta obligaţie motoretele cu sau fără atas, orice motocicleta cu sau fără atas trebuie să fie prevăzută cu o lumina de frinare care să satisfacă dispoziţiile paragrafului 31 de mai sus. 37. Cu excepţia dispoziţiilor relative la lumini şi dispozitive prevăzute pentru motocicletele fără atas, orice atas cuplat la o motocicleta cu doua roti trebuie să fie echipat în faţa cu o lumina de poziţie care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 23 de mai sus, iar în spate cu o lumina de poziţie care să satisfacă condiţiile de culoare şi vizibilitate stabilite la paragraful 24 a) de mai sus şi cu un catadioptru care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate prevăzute la paragraful 27 de mai sus. Legăturile electrice trebuie să fie astfel încît luminile de poziţie din faţa şi din spate ale atasului să se aprinda în acelaşi timp cu lumina de poziţie din spate a motocicletei. În orice caz, un atas nu trebuie să fie prevăzut nici cu lumina de drum şi nici cu lumina de intilnire. 38. Automobilele cu trei roti simetrice în raport de planul longitudinal median al vehiculului, asimilate motocicletelor în aplicarea alin. n) al art. 1 al convenţiei, trebuie să fie echipate cu dispozitivele prevăzute 1a art. 21, 22, 23, 24 a), 27 şi 31 de mai sus. Totuşi, atunci cînd lăţimea unui astfel de vehicul nu depăşeşte 1,30 m, sînt suficiente doar o lumina de drum şi o lumina de intilnire. Dispoziţiile referitoare la distanta suprafeţelor luminoase în raport cu lăţimea vehiculului nu sînt aplicabile în acest caz. 39. Orice automobil, cu excepţia acelora ai căror conducatori pot semnaliza cu bratul schimbările de direcţie vizibile din toate direcţiile de către participanţii la circulaţie, trebuie să fie echipat cu lumini indicatoare de direcţie fixe, cu lumina intermitenta galbena auto, dispuse în număr egal pe vehicul şi vizibile ziua şi noaptea de participanţii la circulaţie interesaţi de miscarea vehiculului. Cadenta intermitentei luminii trebuie să fie de 90 pe minut cu o toleranta de ± 30. 40. Dacă sînt instalate lumini de ceata pe un automobil altul decît o motocicleta cu sau fără atas, ele trebuie să fie albe sau galbene selectiv, în număr de doua şi situate astfel încît nici un punct al suprafeţei lor luminoase sa nu se găsească mai sus de punctul cel mai înalt al suprafeţei luminoase a luminilor de intilnire şi ca, de fiecare parte, punctul suprafeţei luminioase cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului sa nu se găsească la mai mult de 0,40 m de extremitatea latimii vehiculului. 41. Nici o lumina de mers înapoi nu trebuie să orbeasca sau sa stînjenească pe ceilalţi participanţi la circulaţie. Dacă o astfel de lumina este instalata pe un automobil, ea trebuie să emita o lumina alba, galbena auto sau galbene selectiv. Comanda de aprindere a acestei lumini trebuie să fie astfel încît sa nu se poată aprinde decît atunci cînd a fost pus în funcţiune dispozitivul de mers înapoi. 42. Nici o lumina, alta decît luminile indicatoare de direcţie, montata pe un automobil sau remorca, nu trebuie să fie intermitenta, cu excepţia acelora care sînt folosite, conform legislaţiei naţionale a părţilor contractante, pentru a semnaliza vehiculele sau ansamblurile de vehicule care nu sînt obligate să respecte regulile generale de circulaţie sau a căror prezenta pe drum impune celorlalţi participanţi la circulaţie precautii deosebite, cum sînt vehiculele prioritare, convoaiele de vehicule, vehiculele agabaritice şi vehiculele sau maşinile destinate construcţiei sau întreţinerii drumurilor. Totuşi, părţile contractante pot permite sau dispune ca anumite lumini, altele decît cele de culoare roşie, să fie intermitente în total sau în parte pentru a semnaliza pericolul deosebit pe care-l prezintă pentru moment vehiculul. 43. În aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe, va fi considerat: a) ca o singura lumina orice combinaţie a doua sau a mai multor lumini, identice sau nu, dar avînd aceeaşi funcţie şi aceeaşi culoare, ale căror proiectii ale suprafeţelor luminoase pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului ocupa cel puţin 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiectiilor suprafeţelor luminoase arătate mai sus; b) ca doua sau ca un număr pereche de lumini, o singura suprafaţa luminoasa avînd forma unei benzi atunci cînd aceasta este situata simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului şi cînd se afla cel puţin la 0,40 m de marginea exterioară a latimii vehiculului de fiecare parte a acesteia, avînd o lungime minima de 0,80 m. Iluminarea unei astfel de suprafeţe trebuie să fie asigurată de cel puţin două surse luminoase situate cît mai aproape de extremitatile sale. Suprafaţa luminoasa poate consta dintr-un ansamblu de elemente suprapuse astfel încît proiectiile diverselor suprafeţe luminoase elementare pe un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului sa ocupe cel puţin 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiectiilor suprafeţelor luminoase elementare arătate mai sus. 44. Pe un acelaşi vehicul luminile care au aceeaşi funcţie şi sînt orientate spre aceeaşi direcţie trebuie să fie de aceeaşi culoare. Luminile şi catadioptrii care sînt în număr pereche trebuie să fie situate simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, cu excepţia vehiculelor a căror forma exterioară este asimetrica. Luminile fiecărei perechi trebuie să aibă aproape aceeaşi intensitate. 45. Luminile de natura diferita şi, cu excepţia dispoziţiilor celorlalte paragrafe ale prezentului capitol, luminile şi catadioptrii, pot fi grupate sau inglobate în acelaşi dispozitiv, cu condiţia ca fiecare din aceste lumini şi catadioptri sa corespundă dispoziţiilor prezentei anexe care le sînt aplicabile. CAP. 3 Alte dispoziţii Aparat de direcţie 46. Orice automobil trebuie să fie echipat cu un aparat de direcţie robust care să permită conducătorului sa schimbe cu usurinta, repede şi în siguranţa direcţia vehiculului sau. Oglinda retrovizoare 47. Orice automobil altul decît o motocicleta cu doua roti cu sau fără atas trebuie să fie echipat cu una sau mai multe oglinzi retrovizoare, numărul, dimensiunile şi modul de dispunere a acestor oglinzi trebuie să permită conducătorului sa vada circulaţia din spatele vehiculului sau. Avertizor sonor 48. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un avertizor sonor care să aibă o putere suficienta. Sunetul emis de el trebuie să fie continuu, uniform şi nu strident. Vehiculele prioritare şi cele din serviciul public de transport al pasagerilor pot să aibă avertizoare sonore suplimentare ce nu sînt supuse acestor cerinţe. Stergator de parbriz 49. Orice automobil prevăzut cu un parbriz de dimensiuni şi forma prin care conducătorul poate din locul sau de conducere sa vada în faţa drumul prin elementele transparente ale acestuia, trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un stergator de parbriz, eficace şi robust, situat într-o poziţie corespunzătoare şi a carei funcţionare sa nu solicite intervenţia continua a conducătorului. Spalator de parbriz 50. Orice automobil supus obligaţiei de a avea cel puţin un stergator de parbriz trebuie să fie prevăzut şi cu un spalator de parbriz. Parbriz şi geamuri 51. La orice automobil şi remorca: a) materialele transparente care constituie elementele exterioare ale pereţilor vehiculului, inclusiv parbrizul, sau peretele interior despartitor, trebuie să fie în asa fel încît, în caz de spargere, pericolul leziunilor corporale să fie cît mai redus posibil; b) geamurile parbrizului trebuie să fie dintr-un material a cărui transparenta sa nu altereze şi sa nu deformeze în mod apreciabil obiectele vazute prin el, iar în caz de spargere conducătorul să poată vedea suficient drumul. Dispozitivul de mers înapoi 52. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de mers înapoi care să poată fi manevrat din locul conducătorului. Acest dispozitiv nu este obligatoriu pe motocicletele şi automobilele cu trei roti simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului decît dacă greutatea lor maxima autorizata depăşeşte 400 kg. Amortizorul de zgomot 53. Fiecare motor cu ardere interna al unui automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de esapare silentios eficace; acest dispozitiv trebuie să fie astfel încît sa nu poată fi făcut fără efect de către conducător de la locul sau de conducere. Pneuri 54. Rotile automobilelor şi ale remorcilor trebuie să fie echipate cu pneuri, iar starea acestora trebuie să asigure securitatea, inclusiv aderenta, chiar cînd partea carosabilă este umeda. Totuşi, prezenta dispoziţie nu ar putea sa împiedice părţile contractante să permită utilizarea de dispozitive care să dea rezultate cel puţin echivalente acelora obţinute cu pneuri. Indicator de viteza 55. Orice automobil care depăşeşte în linie dreapta viteza de 40 km/h trebuie să fie prevăzut cu un indicator de viteza, fiecare parte contractantă putind sa dispenseze de aceasta obligaţie anumite categorii de motociclete şi alte vehicule uşoare. Dispozitiv de semnalizare la bordul automobilelor 56. Dispozitivul prevăzut la paragraful 5 al art. 23 şi la paragraful 6 al anexei nr. 1 din convenţie trebuie să fie: a) ori un panou constind dintr-un triunghi echilateral cu o latura de cel puţin 0,40 m, avînd marginile roşii de cel puţin 0,05 m, centrul fiind gol sau de culoare deschisă; marginile roşii trebuie să fie iluminate prin transparenta sau prevăzute cu o bandă reflectorizanta; panoul trebuie să fie astfel încît să poată fi aşezat într-o poziţie verticala stabilă; b) ori un alt dispozitiv la fel de eficace prevăzut de legislaţia tarii unde a fost înmatriculat vehiculul. Dispozitiv antifurt 57. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv antifurt care să permită, din momentul în care vehiculul este lăsat în stationare, punerea în pînă sau blocarea unui organ esenţial al vehiculului. Dispozitiv de cuplare a remorcilor uşoare 58. Cu excepţia semiremorcilor, remorcile care nu sînt echipate cu frina automată prevăzută la paragraful 16 al acestei anexe trebuie să fie echipate, în afară unui dispozitiv de cuplare, cu un dispozitiv secundar de atas (lant, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului de cuplare, să poată împiedica cirma sa atinga pămîntul şi să asigure o anumită direcţie reziduala remorcii. Dispoziţii generale 59. a) În măsura în care este posibil, organele mecanice şi echipamentele automobilelor nu trebuie să prezinte riscul de incendiu sau explozie; ele nu trebuie să dea loc la o emanatie excesiva de gaze nocive, de fum opac, de mirosuri sau de zgomote; b) în măsura în care este posibil, dispozitivul de aprindere de înaltă tensiune a motorului automobilelor nu trebuie să dea loc la o emitere excesiva de paraziti radioelectrici; c) orice automobil trebuie să fie construit în asa fel încît, în faţa, spre dreapta şi spre stinga, cîmpul de vizibilitate al conducătorului să fie suficient pentru a-i permite sa conducă în siguranţa; d) în măsura în care este posibil, automobilele şi remorcile trebuie să fie construite şi echipate în asa fel încît în caz de accident sa reducă pericolul pentru ocupantii lor şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie; în special, ele nu trebuie să aibă inauntru sau în afară ornamente sau alte obiecte care prezintă muchii ori proeminente inutile, constituind un pericol pentru ocupanti şi pentru ceilalţi participanţi la circulaţie. CAP. 4 Excepţii 60. Pe plan naţional, părţile contractante pot deroga, în următoarele cazuri, de la dispoziţiile prezentei anexe: a) pentru automobilele şi remorcile a căror viteza prin construcţie nu depăşeşte în linie dreapta 25 km/h, sau pentru care legislaţia naţionala o limitează la 25 km/h; b) pentru vehiculele infirmilor, adică automobilele mici, special concepute şi construite - nu numai adaptate - pentru uzul unei persoane atinse de o infirmitate sau o incapacitate fizica şi care nu sînt utilizate în mod normal decît de acea persoana; c) pentru vehiculele destinate experientelor ce au ca scop realizarea progresului tehnic şi îmbunătăţirea siguranţei; d) pentru vehiculele de o formă ori de un tip special, sau care sînt utilizate în scopuri deosebite în condiţii speciale. 61. Părţile contractante pot, de asemenea, sa excepteze de la dispoziţiile prezentei anexe vehiculele pe care le înmatriculează şi care se pot angaja în circulaţie internationala: a) autorizînd culoarea galben auto pentru luminile de poziţie prevăzute la paragrafele 23 şi 30 şi pentru catadioptrii prevăzuţi la paragraful 29 ale acestei anexe; b) autorizînd culoarea roşie pentru acele dintre luminile indicatoare de direcţie prevăzute la paragraful 39 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului; c) autorizînd culoarea roşie pentru acele dintre luminile prevăzute în ultima fraza a paragrafului 42 al acestei anexe care sînt montate la spatele vehiculului; d) în ce priveşte poziţia luminilor la vehiculele care au o utilizare specială şi a căror forma exterioară nu ar permite respectarea acestor dispozilii fără să se recurgă la dispozitive de montare ce risca să fie avariate sau smulse cu usurinta; e) autorizînd prezenta unui număr impar, mai mare de doua lumini de drum, pe automobilele pe care le înmatriculează; şi f) în ce priveşte remorcile care servesc la transportul incarcaturilor lungi (trunchiuri de arbori, tuburi etc.) şi care, în mers, nu sînt cuplate la un vehicul tragator, ci sînt legate de vehiculul tragator numai prin incarcatura. CAP. 5 Dispoziţii tranzitorii 62. Automobilele înmatriculate pentru prima data şi remorcile puse în circulaţie pe teritoriul uneia dintre părţile contractante înainte de intrarea în vigoare a convenţiei sau după 2 ani de la intrarea ei în vigoare nu vor fi supuse dispoziţiilor acestei anexe, cu condiţia ca ele sa satisfacă dispoziţiile părţilor I, II şi III ale anexei nr. 6 a Convenţiei din 1949 asupra circulaţiei rutiere. SUPLIMENT Definirea filtrelor colorate pentru obţinerea culorilor prevăzute în aceasta anexa (coordonate tricromatice):
┌────────┬──────────────┬──────────────┐
│ │limita spre │ │
│ │galben │ │
│ │limita spre │ │
│ │purpuriu │ │
│ │limita spre │y <= 0,335 │
│ │albastru │z <= 0,008 │
│ │limita spre │x >= 0,310 │
│ │galben │x <= 0,500 │
│ │limita spre │y <= 0,150 + │
│ │verde │0,640 x │
│ │limita spre │y <= 0,440 │
│ │verde │y >= 0,50 + │
│Roşu │limita spre │0,750 x │
│Alb │purpuriu │y >= 0,382 │
│Galben │limita spre │y <= 0,429 │
│auto │roşu │y >= 0,398 │
│Galben │limita spre │z <= 0,007 │
│selectiv│galben │y >= 0,138 + │
│ │limita spre │0,580 x │
│ │roşu │y <= 1,29 x - │
│ │limita spre │0,100 │
│ │alb │y <= -x + │
│ │limita spre │0,966 │
│ │roşu │y <= -x + │
│ │limita spre │0,992 │
│ │verde │ │
│ │limita spre │ │
│ │alb │ │
│ │valoarea │ │
│ │spectrală │ │
└────────┴──────────────┴──────────────┘
Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice ale acestor filtre, se va utiliza o sursa luminoasa la temperatura de culoare de 2854 ±K [corespunzătoare iluminantului A al Comisiei internaţionale de iluminare (C.I.E.)]. ANEXA 6 Permisul de conducere naţional 1. Permisul de conducere naţional este fie o coala de hirtie format A 7 (74x105 mm), fie o coala pliabila în dublu (148x105 mm) sau în triplu (222x105 mm) a acestui format. El este de culoare roz. 2. Permisul este imprimat în limba sau în limbile prevăzute de autoritatea care-l emite sau autorizata sa-l emita; totuşi, el poarta, în franceza, titlul "Permis de conducere", însoţit sau nu de titlu în alte limbi. 3. Indicaţiile scrise de mina sau dactilografiate existente pe permis sînt fie numai cu caractere latine sau cursive zise engleze, fie repetate în acest mod. 4. Doua din paginile permisului sînt conforme paginilor model 1 şi 2, alăturate. Cu condiţia ca mărimea rubricilor A, B, C, D şi E, conform paragrafului 4 al art. 41 din convenţie, literele din text sau esentialul din rubricile privind identitatea titularului permisului, sa nu fie modificate, prezenta dispoziţie va fi considerată ca satisfăcătoare, chiar dacă, în raport de aceste modele, li s-au adus modificări de detaliu, permisele de conducere naţionale conforme modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei asupra circulaţiei rutiere de la Geneva, din 19 septembrie 1949, vor fi considerate ca satisfacind dispoziţiile cuprinse în prezenta anexa. 5. Dreptul de a stabili dacă pagina model nr. 3 trebuie sau nu să facă parte din permis şi dacă permisul trebuie sau nu sa conţină indicaţii suplimentare, aparţine legislaţiei naţionale; dacă este prevăzut un spaţiu pentru a trece schimbările de domiciliu, acesta va fi, cu excepţia permisului conform modelului din anexa nr. 9 a Convenţiei din 1949, deasupra, pe versoul paginii a 3-a a permisului.
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
PAGINI MODEL
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Nr. 1 Nr. 2 Nr.3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
PERMIS DE CONDUCERE*1) *2)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Categoriile de vehicule
pentru care permisul
este valabil
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1. Numele ........... A Motociclete *9) Valabil Reînnoit
2. Prenumele*3) pînă pînă
..................... la .... la ....*9)
3. Data*4) şi locul eliberat data
naşterii*5) ........ la ..... .........
4. Domiciliul ........
......................
Semnatura
Titularului*6)
......................
5. Eliberat de .......
6. La................
data................
7.Valabil pînă la*7)...
Nr. ....................
Semnatura, etc.*8) B Automobile, altele decît *9)Valabil Reînnoit
cele din categoria A, pînă pînă la
a căror greutate maxima la ...... .......*9)
autorizata nu depăşeşte eliberat data
3500 kg şi al căror număr la ..... ..........
de locuri pe scaune, în
afară locului pentru
conducător, nu trece de 8
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
C Automobile destinate *9)Valabil Reînnoit
transportului de mărfuri pînă pînă la
a căror greutate maxima la ..... ......*9)
autorizata depăşeşte eliberat data
3500 kg la ..... .........
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
D Automobile destinate *9)Valabil Reînnoit
transportului de persoane pînă pînă la
şi care au mai mult de la ..... ......*9)
8 locuri pe scaune, eliberat data
în afară locului la ..... .........
conducătorului
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
E Ansamblu de vehicule *9)Valabil Reînnoit
al cărui vehicul tragator pînă pînă la
intră în categoria sau la ..... ......*9)
categoriile B, C eliberat data
sau D pentru care la ..... ........
conducătorul are dreptul
sa conducă, dar ansamblul
însuşi nu intră în
această categorie sau în
aceste categorii
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*10) *10)
*11)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*) Pe modelele pliabile în doua (dacă sînt pliate în asa fel încît coperta sa nu fie o pagina model) şi pe modelele pliabile în trei, aceasta indicaţie poate figura pe coperta *2) Se va înscrie denumirea sau semnul distinctiv al statului, asa cum este el definit conform anexei nr. 3 a convenţiei. Observatia 1 de mai sus se aplică şi acestei rubrici. *3) Pot fi scrise aici numele tatălui sau al soţului. *4) Dacă data naşterii nu este cunoscută, se va trece vîrsta aproximativă la data eliberării permisului. *5) Nu se va trece nimic, dacă locul naşterii este necunoscut. *6) În lipsa, amprenta degetului mare. Semnatura sau amprenta degetului mare, precum şi spaţiul destinat, pot fi omise. *7) Aceasta rubrica este facultativă în cazul în care permisul are şi o pagina model nr. 3. *8) Semnatura şi sigiliul ori pecetea autorităţii care eliberează permisul sau al asociaţiei imputernicita sa o facă. Pe modelele pliabile în doua (în asa fel încît coperta nu este o pagina model) şi pe modelele pliabile în trei, sigiliul sau pecetea poate fi aplicată pe coperta. *9) Pecetea sau sigiliul autorităţii care a eliberat permisul şi, eventual, data aplicării peceţii sau sigiliului. Acesta va fi pus în coloana din dreapta paginii model nr. 2, în dreptul despartiturilor referitoare la definirea categoriilor de vehicule pentru care este valabil permisul şi numai în dreptul acestora; aceieasi dispoziţii se aplică şi menţiunilor făcute în coloana din dreapta paginii model nr. 3, în ceea ce priveşte reinnoirile acordate. Părţile contractante pot ca, în loc sa pună sigiliul sau pecetea autorităţii în coloana din dreapta paginii model nr.2, sa înscrie într-o noua rubrica 8 "Categorii", pe pagina model nr. 1, litera sau literele corespunzătoare categoriei sau categoriilor pentru care este valabil permisul şi un asterisc pentru fiecare categorie pentru care permisul nu este valabil (De exemplu: "8, Categoria A, B***"). *10) Spaţiu rezervat celorlalte categorii de vehicule stabilite de legislaţia naţionala. *11) Spaţiu rezervat unor observaţii suplimentare pe care autorităţile competente ale statului care eliberează permisul ar dori eventual să le facă, inclusiv condiţiile restrictive de utilizare (de ex. "Port de ochelari corectori") - "Valabil numai pentru conducerea autovehiculului nr. ......." sau "sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care nu are un picior". În cazul prevăzut de alineatul 2 al notei 9 de mai sus, aceste observaţii suplimentare vor figura, de preferinta, pe pagina model nr. 1. Alte observaţii pot fi consemnate pe pagini ce nu sînt pagini model. ANEXA 7 Permisul de conducere internaţional 1. Permisul este un carnet format A 6 (148 x 105 mm). Coperta sa este gri; paginile interioare sînt albe. 2. Ambele pagini ale primei foi ale copertei sînt conforme paginilor 1 şi, respectiv, 2 de mai jos; ele sînt imprimate în limba naţionala sau în cel puţin una din limbile naţionale ale statului care l-a eliberat. La sfîrşitul paginilor interioare, doua pagini suprapuse, sînt conforme modelului nr. 3 de mai jos şi sînt imprimate în franceza. Paginile interioare care preced aceste doua pagini reproduc în mai multe limbi, dintre care în mod obligatoriu engleza, spaniola sau rusa, prima din aceste doua pagini. 3. Indicaţiile scrise de mina sau dactilografiate vor fi cu caractere latine sau cursive, zise engleze. 4. Părţile contractante care eliberează sau autoriza eliberarea permiselor de conducere internaţionale ale căror coperti sînt imprimate într-o limbă care nu este nici engleza, nici spaniola, nici franceza, nici rusa, vor comunică secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite traducerea în această limbă a textului model 3 de mai jos. Pagina model nr. 1 (faţa primei foi a copertei)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
.............................................*1)
Circulaţia Automobila Internationala
PERMIS DE CONDUCERE INTERNAŢIONAL
Nr. ...................
Convenţia asupra circulaţiei rutiere din 8 noiembrie 1968
Valabil pînă .......................................... *2)
Eliberat de ...........................................
la ....................................................
Data ..................................................
Numărul permisului de conducere naţional ..............
....................................................... *3)
O*4)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*1) Numele statului de eliberare şi semnul distinctiv al acestei tari, definit în anexa nr. 3 *2) Trei ani de la data eliberării sau la data expirării valabilităţii permisului de conducere naţional, la acea din cele doua date care este anterioară celeilalte. *3) Semnatura autorităţii sau a asociaţiei care a eliberat permisul. *4) Pecetea sau sigiliul autorităţii ori asociaţiei care a eliberat permisul. Pagina model nr. 2 (versoul primei foi a copertei)
----------------------------------------------------------------------------------
Prezentul permis nu este valabil pentru circulaţia pe teritoriul
......................................................*1)
Este valabil pe teritoriile tuturor celorlalte părţi contractante.
Categoriile de vehicule pentru a căror conducere este valabil sînt
specificate la sfîrşitul carnetului.
*2)
Prezentul permis nu afectează cu nimic obligaţia ca acolo unde se află
titularul său să respecte în orice stat unde circulă legile şi reglementările
privind stabilirea şi exercitarea unei profesii. Permisul încetează de a fi
valabil într-un stat dacă titularul său şi-a stabilit aici reşedinţa
obiţnuită.
----------------------------------------------------------------------------------
*2) Spaţiu rezervat înscrierii facultative a listei statelor părţi contractante. Pagina model nr. 3 (pagina din stinga)
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Precizări referitoare la conducător
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Numele ...............................................................1
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Prenumele*1) .........................................................2
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Locul naşterii*2) ....................................................3
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Data naşterii*3) .....................................................4
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Domiciliul ...........................................................5
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Categoriile de vehicule pentru care este valabil permisul
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Motociclete A
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile, altele decît cele de categoria A, a căror greutate maxima
autorizata nu depăşeşte 3500 kg şi al căror număr de locuri pe scaun,
în afară locului conducătorului, nu depăşeşte opt B
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile destinate transportului de mărfuri şi a căror greutate maxima
autorizata depăşeşte 3500 kg C
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Automobile destinate transportului de persoane şi care au mai mult de 8
locuri pe scaun, în afară locului conducătorului D
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Ansamblu de vehicule al cărui automobil tragator intra într-una din
categoriile B, C sau D pentru care conducătorul are permis, dar nu
intra ele însele în această categorie sau aceste categorii E
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Condiţii restrictive de folosire*5)
....................................................................
....................................................................
....................................................................
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
*1) Numele tatălui sau soţului pot fi înscrise în acest spaţiu. *2) Nu se va completa cu nimic dacă locul naşterii nu este cunoscut. *3) Dacă data naşterii nu este cunoscută, se va indica vîrsta aproximativă la data eliberării permisului. *4) Pecetea sau sigiliul autorităţii ori asociaţiei care a eliberat permisul. Aceasta pecete sau acest sigiliu nu va fi aplicat în dreptul categoriilor A, B, C, D sau E decît dacă titularul are dreptul sa conducă vehicule din categoria respectiva. *5) De exemplu: ......... "Poarta ochelari de corectie", "Valabil doar pentru conducerea vehiculului nr. ........", "Sub rezerva amenajării vehiculului pentru conducerea de către o persoană care are un picior amputat". (pagina din dreapta)
-------------------------------------------------------------------------------
1. .........................................................
2. .........................................................
3. .........................................................
4. .........................................................
-------------------------------------------------------------------------------
A*4)
B*4)
C*4)
D*4)
E*4)
Fotografie
*4)
Semnătura titularului
*6).............
-------------------------------------------------------------------------------
Decăderi pînă la
Titularul este decăzut din dreptul de a conduce ........................
pe teritoriul .................................7) data
de la ....................................... ........................
-------------------------------------------------------------------------------
Titularul este decăzut din dreptul de a conduce pînă la
pe teritoriul ..................................7) ........................
de la .......................................... data
........................
-------------------------------------------------------------------------------
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
