Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Statele părţi la prezenta convenţie,
profund preocupate de faptul că actele de intervenţie ilicită îndreptate împotriva aviaţiei civile internaţionale pun în pericol siguranţa şi securitatea persoanelor şi bunurilor, afectează în mod serios activitatea serviciilor aeriene, aeroporturile şi navigaţia aeriană şi subminează încrederea popoarelor lumii în desfăşurarea sigură şi organizată a aviaţiei civile pentru toate statele,
recunoscând că noi tipuri de ameninţări împotriva aviaţiei civile necesită noi eforturi şi politici concertate de cooperare din partea statelor,
fiind convinse că, pentru a face faţă mai bine acestor ameninţări, exista o necesitate urgentă să se întărească cadrul juridic de cooperare internaţională pentru a preveni şi reprima actele de intervenţie ilicită îndreptate împotriva aviaţiei civile internaţionale,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
1. Comite o infracţiune oricare persoană care în mod ilicit şi intenţionat:
(a) săvârşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave aflate în zbor, dacă există posibilitatea ca acest act să pună în pericol siguranţa acestei aeronave; sau
(b) distruge o aeronavă în serviciu sau provoacă pagube unei astfel de aeronave ca urmare a cărora aceasta devine inaptă pentru zbor sau care sunt de natură să pună în pericol siguranţa acesteia în zbor; sau
(c) plasează sau facilitează plasarea într-o aeronavă în serviciu, prin oricare mijloace existente, a unui dispozitiv sau a unei substanţe care poate distruge aeronava respectivă sau poate să îi provoace daune care o fac inaptă pentru zbor sau care provoacă pagube care pot să pună în pericol siguranţa aeronavei aflate în zbor; sau
(d) distruge sau provoacă pagube mijloacelor de navigaţie aeriană sau interferează cu funcţionarea acestora, în cazul în care oricare din aceste acte poate să pună în pericol siguranţa aeronavei aflate în zbor; sau
(e) comunică informaţii despre care acea persoană ştie că sunt false, punând astfel în pericol siguranţa unei aeronave aflate în zbor; sau
(f) utilizează o aeronavă în serviciu cu scopul de a provoca moartea, de a cauza vătămări corporale grave sau de a aduce daune grave bunurilor sau mediului înconjurător; sau
(g) eliberează sau detonează de la bordul unei aeronave în serviciu oricare armă BCN sau substanţe explozive, radioactive sau similare de o manieră care să cauzeze sau care este susceptibilă să cauzeze moartea sau vătămări corporale grave sau daune grave bunurilor sau mediului înconjurător; sau
(h) utilizează, împotriva sau la bordul unei aeronave în serviciu, o armă BCN sau substanţe explozive, radioactive sau similare de o manieră care să cauzeze sau care este susceptibilă să cauzeze moartea sau vătămări corporale grave sau daune grave bunurilor sau mediului înconjurător; sau
(i) transportă, solicită transportul sau facilitează transportul, la bordul unei aeronave, pentru:
(1) oricare material explozibil sau radioactiv, cunoscând că acesta urmează a fi folosit pentru a produce sau a ameninţa cu producerea, cu sau fără existenţa unei condiţionalităţi, aşa cum este prevăzut în legislaţia naţională, morţii sau de vătămări corporale grave sau daune grave cu scopul de a intimida o populaţie sau de a forţă un guvern sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini oricare acţiune; sau
(2) oricare fel de armă BCN, cunoscând că aceasta este o armă BCN aşa cum este definită de articolul 2; sau
(3) oricare material-sursă, material special fisionabil sau echipament sau material special conceput sau pregătit pentru tratarea, utilizarea sau producerea de material special fisionabil, cunoscând că acesta urmează a fi utilizat într-o activitate de explozie nucleară sau în oricare altă activitate nucleară nesupusă unor garanţii în baza unui acord de garanţii cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică; sau
(4) oricare echipament, materiale sau programe software sau tehnologii conexe ce contribuie de o manieră semnificativă la conceperea, fabricarea sau livrarea unei arme BCN fără autorizaţia legală şi cu intenţia de a fi utilizată pentru un astfel de scop, cu condiţia că nu constituie infracţiune, în sensul subpunctelor (3) şi (4), activităţile ce implică un stat parte, inclusiv cele întreprinse de către o persoană fizică sau juridică autorizată de un stat parte, dacă transportul unor astfel de bunuri sau materiale este în conformitate cu sau destinat unei utilizări sau activităţi care respectă drepturile, responsabilităţile şi obligaţiile care îi revin acestuia în conformitate cu tratatul multilateral de neproliferare aplicabil la care este parte, incluzând cele la care se face referire la articolul 7.
2. Comite o infracţiune oricare persoană care în mod ilicit şi intenţionat, cu ajutorul unui dispozitiv, unor substanţe sau arme:
(a) săvârşeşte un act de violenţă împotriva unei persoane într-un aeroport care deserveşte aviaţia civilă internaţională, ceea ce cauzează sau poate să cauzeze vătămări grave sau moartea; sau
(b) distruge sau provoacă daune grave infrastructurii unui aeroport ce deserveşte aviaţia civilă internaţională sau unei aeronave care nu este în serviciu şi care se află pe aeroport sau perturbă serviciile aeroportului,
dacă un asemenea act pune în pericol sau poate pune în pericol siguranţa pe acel aeroport.
3. De asemenea comite o infracţiune oricare persoană care:
(a) ameninţă că va comite oricare din infracţiunile prevăzute la subparagrafele (a), (b), (c), (d), (f), (g) şi (h) de la paragraful 1 sau paragraful 2 al acestui articol; sau
(b) în mod ilicit şi intenţionat determină oricare persoană să primească o astfel de ameninţare, în împrejurări care indică faptul că ameninţarea este credibilă.
4. De asemenea comite o infracţiune oricare persoană care:
a) încearcă să comită oricare din infracţiunile prevăzute la paragraful 1 sau paragraful 2 din prezentul articol; sau
b) organizează sau îi instigă pe alţii la comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la paragrafele 1, 2, 3 sau 4(a) din prezentul articol; sau
c) este complice la una din infracţiunile prevăzute laparagrafele 1, 2, 3 sau 4(a) din prezentul articol; sau
d) în mod ilicit şi intenţionat ajută o altă persoană să se sustragă investigării, urmăririi penale sau executării sentinţei, cunoscând faptul că acea persoană a comis o faptă ce constituie infracţiune potrivit paragrafelor 1, 2, 3, 4(a), 4(b) sau 4(c) din prezentul articol sau că acea persoană este urmărită penal de organele de drept pentru comiterea unei astfel de infracţiuni sau a fost condamnată pentru o astfel de infracţiune.
5. Fiecare stat parte va stabili, de asemenea, ca fiind infracţiuni, atunci când sunt comise intenţionat, fie una, fie amândouă dintre următoarele fapte, indiferent dacă vreuna din infracţiunile prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3 din prezentul articol este efectiv comisă sau este tentativă:
a) înţelegerea cu una sau mai multe persoane în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3 din prezentul articol şi, dacă legislaţia naţională prevede astfel, implicarea unui act întreprins de unul din participanţi în scopul realizării înţelegerii; sau
b) colaborarea, în oricare mod, la comiterea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3 din prezentul articol de către un grup de persoane care acţionează cu un scop comun, iar această colaborare:
(i) fie se efectuează cu scopul de a promova activitatea sau scopul infracţional general al grupului, atunci când o astfel de activitate sau scop implică comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute la paragrafele 1, 2 sau 3 din prezentul articol; sau
(ii) fie se efectuează cunoscându-se intenţia grupului de a comite o infracţiune dintre cele prevăzute la pct. 1, 2 sau 3 ale prezentului articol;
ART. 2
Pentru aplicarea prezentei convenţii:
(a) o aeronavă este considerată a fi în zbor în oricare moment ulterior momentului în care toate uşile sale exterioare au fost închise în urma îmbarcării complete, până la momentul în care oricare dintre aceste uşi este deschisă pentru debarcare; în cazul unei aterizări forţate, se presupune că zborul continuă până în momentul la care autorităţile competente preiau răspunderea asupra aeronavei şi a persoanelor şi bunurilor aflate la bord;
(b) o aeronavă este considerată a fi în serviciu din momentul în care personalul aflat la sol sau echipajul începe să o pregătească în vederea unui anumit zbor până la expirarea unei perioade de douăzeci şi patru de ore ulterioare oricărei aterizări; perioada de serviciu va fi, în oricare caz, extinsă la întreaga perioadă în care aeronava se află în zbor aşa cum se defineşte la paragraful (a) din prezentului articol;
(c) „mijloacele de navigaţie aeriană“ includ semnalele, datele, informaţiile sau sistemele necesare navigării unei aeronave;
(d) „produsele chimice toxice“ reprezintă oricare produs chimic, care, prin acţiunea sa chimică asupra proceselor biologice, poate provoca oamenilor sau animalelor moartea, o incapacitate temporară sau vătămări permanente. Acestea includ toate produsele chimice de acest fel, indiferent de originea lor sau de metoda de producere şi indiferent dacă acestea sunt produse în instalaţii, arsenale sau în alte părţi;
(e) „materialele radioactive“ reprezintă materialele nucleare sau alte substanţe radioactive ce conţin izotopi care se dezintegrează spontan (un proces însoţit de emisia unuia sau mai multor tipuri de radiaţie ionizantă, cum ar fi raze alfa, beta sau gama, sau de particule de neutroni) şi care pot, prin natura proprietăţilor radiologice sau fisionabile, să cauzeze moartea, vătămări corporale grave sau pagube grave bunurilor sau mediului înconjurător;
(f) „materialele nucleare“ reprezintă plutoniu, exceptându-l pe acela cu o concentraţie izotopică care depăşeşte 80% în plutoniul-238; uraniu 233; uraniu îmbogăţit cu izotop 235 sau 233; uraniu care conţine mixtură de izotopi după cum se găseşte în natură, altfel decât în formă minerală sau de reziduuri minerale, sau oricare alte materiale care conţin unul sau mai multe din elementele sus-menţionate;
(g) „uraniul îmbogăţit cu izotop 235 sau 233“ reprezintă uraniu care conţine izotopul 235 sau 233 sau ambele într-o cantitate în care raportul dintre conţinutul izotopic al însumării acestor doi izotopi şi izotopul 238 este superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 aflat în stare naturală;
(h) „armă BCN“ înseamnă:
(a) „arme biologice“, care sunt:
(i) agenţi microbiologici sau alţi agenţi biologici sau toxine, indiferent de originea lor sau de metoda de producere, de tipul şi în cantităţi care nu au justificare în scopuri profilactice, de protecţie sau alte scopuri pacifiste; sau
(ii) arme, echipamente sau mijloace de livrare destinate utilizării unor astfel de agenţi sau toxine cu scopuri ostile sau într-un conflict armat;
(b) „armele chimice“ care sunt, luate împreună/asamblate sau separat:
(i) produse chimice toxice sau precursorii acestora, cu excepţia celor care sunt destinate a fi utilizate:
(A) în scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri pacifiste; sau
(B) în scopuri de protecţie, şi anume acele scopuri direct legate de protecţia împotriva produselor chimice toxice şi protecţia împotriva armelor chimice; sau
(C) în scopuri militare nelegate de utilizarea armelor chimice şi care nu sunt dependente de utilizarea proprietăţilor toxice ale produselor chimice ca mijloc de război; sau
(D) în scopuri de aplicare a legislaţiei, inclusiv în scopuri de controlare a revoltelor locale, atât timp cât tipurile şi cantităţile corespund acestor scopuri;
(ii) de tip muniţie şi dispozitive create special pentru a cauza moartea sau alte vătămări prin acţiunea toxică a produselor chimice toxice definite la subparagraful (b)(i), care pot fi eliberate ca un rezultat al utilizării unor asemenea muniţii sau dispozitive;
(iii) oricare echipament destinat în mod expres a fi utilizat direct în legătură cu folosirea muniţiilor şi dispozitivelor specificate în subparagraful (b)(i).;
(c) arme nucleare şi alte dispozitive explozive nucleare;
(i) „precursor“ înseamnă oricare reactiv chimic care ia parte, în oricare etapă, la fabricarea unui produs chimic toxic, indiferent de metodă. Include oricare componentă-cheie a unui sistem chimic binar sau cu componenţi multipli;
(j) termenii „material-sursă“ şi „material special fisionabil“ au acelaşi înţeles ca cel dat acestor termeni în Statutul Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, stabilit la New York la data de 26 octombrie 1956.
ART. 3
Fiecare stat parte se obligă ca infracţiunile prevăzute la articolul 1 să fie sancţionate cu pedepse severe.
ART. 4
1. Fiecare stat parte, în conformitate cu principiile de drept intern, poate lua măsurile necesare pentru a stabili răspunderea unei persoane juridice având sediul pe teritoriul său sau constituită conform legislaţiei proprii atunci când o persoană responsabilă de managementul sau controlul acelei persoane juridice comite, în această calitate, o infracţiune prevăzută la articolul 1. Această răspundere poate fi penală, civilă sau administrativă.
2. O asemenea răspundere este atrasă fără a aduce atingere răspunderii penale a persoanelor fizice ce au comis infracţiunile.
3. Dacă un stat parte ia măsurile necesare pentru a atrage răspunderea unei persoane juridice conform paragraful 1 al prezentului articol, acesta se va asigura că sancţiunile penale, civile sau administrative aplicabile sunt efective, proporţionate şi descurajatoare. Aceste sancţiuni pot include şi sancţiuni pecuniare.
ART. 5
1. Prezenta convenţie nu se aplică aeronavelor utilizate în scopuri militare, de vamă sau de poliţie.
2. În cazurile prevăzute la subparagrafele (a), (b), (c), (e), (f), (g), (h) şi (i) de la paragraful 1 al art. 1, prezenta convenţie se aplică indiferent dacă se face referire la o aeronavă aflată în zbor internaţional sau naţional, doar dacă:
(a) locul prevăzut sau efectiv de decolare sau de aterizare a aeronavei este situat în afara teritoriului statului de înmatriculare a acestei aeronave; sau
(b) infracţiunea este comisă pe teritoriul unui stat, altul decât statul de înmatriculare a aeronavei.
3. Fără a ţine cont de prevederile de la paragraful 2 al prezentului articol, în cazurile prevăzute la subparagrafele (a), (b), (c), (e), (f), (g), (h) şi (i) ale paragrafului 1 din articolul 1, prezenta convenţie se aplică, de asemenea, dacă autorul sau autorul presupus al infracţiunii este descoperit pe teritoriul unui stat, altul decât statul de înmatriculare a aeronavei.
4. În ceea ce priveşte statele părţi menţionate la art. 15 şi în cazurile prevăzute la subparagrafele (a), (b), (c), (e), (f), (g), (h) şi (i) de la paragraful 1 din art. 1, prezenta convenţie nu se aplică în cazul în care locurile la care se face referire la subparagraful (a) de la paragraful 2 al prezentului articol sunt situate pe teritoriul aceluiaşi stat unde acel stat este unul dintre cele la care se face referire în art. 15, exceptând cazul în care infracţiunea este comisă sau autorul sau presupusul autor este descoperit pe teritoriul unui stat, altul decât acel stat.
5. În cazurile prevăzute de subparagraful (d) de la paragraful 1 al articolului 1, prezenta convenţie se aplică doar dacă instalaţiile de navigaţie aeriană sunt utilizate pentru navigaţia aeriană internaţională.
6. Prevederile incluse în paragrafele 2, 3, 4 şi 5 ale prezentului articol se aplică şi în cazurile prevăzute la paragraful 4 al articolului 1.
ART. 6
1. Nicio prevedere din această convenţie nu va aduce atingere altor drepturi, obligaţii şi responsabilităţi ale statelor şi persoanelor fizice în conformitate cu dreptul internaţional, în special scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională şi dreptul internaţional umanitar.
2. Activităţile forţelor militare în timpul unui conflict armat, aşa cum aceste noţiuni sunt înţelese în conformitate cu dreptul internaţional umanitar, care sunt guvernate de aceste norme de drept, nu sunt guvernate de această convenţie, iar acţiunile forţelor militare ale unui stat în exercitarea atribuţiilor sale oficiale, atât timp cât sunt guvernate de alte norme de drept internaţional, nu sunt guvernate de această convenţie.
3. Prevederile de la paragraful 2 al prezentului articol nu vor fi interpretate ca o tolerare sau legalizare a actelor ilicite, nici ca o împiedicare a desfăşurării urmăririi penale prevăzute de alte norme de drept.
ART. 7
Nicio prevedere din această convenţie nu va afecta drepturile, obligaţiile şi responsabilităţile statelor părţi în conformitate cu Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, semnat la Londra, Moscova şi Washington la data de 1 iulie 1968, prevăzute de Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi a toxinelor şi a distrugerii lor, semnată la Londra, Moscova şi Washington la data de 10 aprilie 1972, sau prevăzute de Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora, semnată la Paris la data de 13 ianuarie 1993.
ART. 8
1. Fiecare stat parte trebuie să ia măsurile necesare pentru a stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1 în următoarele cazuri:
(a) atunci când infracţiunea este săvârşită pe teritoriul acelui stat;
(b) dacă infracţiunea este săvârşită împotriva sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat;
(c) dacă aeronava la bordul căreia s-a săvârşit infracţiunea aterizează pe teritoriul său, având încă la bord pe autorul prezumat al infracţiunii;
(d) dacă infracţiunea este săvârşită împotriva sau la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care îşi are sediul principal de afaceri sau, în lipsă, reşedinţa sa permanentă în acest stat;
(e) când infracţiunea este săvârşită de un cetăţean al statului respectiv.
2. Fiecare stat parte îşi poate stabili competenţa sa jurisdicţională asupra oricăror astfel de infracţiuni în următoarele cazuri:
(a) când infracţiunea a fost comisă împotriva unui cetăţean al statului respectiv;
(b) când infracţiunea este comisă de un apatrid care îşi are reşedinţa pe teritoriul statului respectiv.
3. De asemenea, fiecare stat parte va lua măsurile pe care le poate considera necesare pentru a-şi stabili competenţa sa jurisdicţională în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1, în cazul în care autorul prezumat al infracţiunii se găseşte pe teritoriul său şi când statul respectiv nu îl extrădează conform art. 12 care niciunul din statele părţi care şi-au stabilit jurisdicţia în conformitate cu paragrafele aplicabile ale prezentului articol în ceea ce priveşte acele infracţiuni.
4. Prezenta convenţie nu înlătură nicio competenţă penală exercitată conform legilor naţionale.
ART. 9
1. Oricare stat parte pe teritoriul căruia se află autorul sau autorul prezumat al infracţiunii, dacă apreciază că împrejurările justifică acest lucru, va asigura detenţia acestei persoane sau va lua oricare alte măsuri necesare pentru a asigura prezenţa acesteia. Detenţia şi celelalte măsuri trebuie să fie în conformitate cu legislaţia acelui stat; ele nu pot fi menţinute decât pe durata necesară începerii urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.
2. Statul respectiv va proceda imediat la o anchetă preliminară în vederea stabilirii faptelor.
3. Oricărei persoane deţinute în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol i se asigură comunicarea imediată cu cel mai apropiat reprezentant oficial al statului a cărui naţionalitate o are.
4. Atunci când un stat parte a luat în custodie o persoană conform prevederilor prezentului articol, el înştiinţează imediat statele părţi care şi-au stabilit competenţa jurisdicţională în temeiul paragrafului 1 de la art. 8 şi stabileşte competenţa şi notifică depozitarul în temeiul subparagrafului a) de la paragraful 4 din art. 21 şi, în cazul în care consideră oportun, oricare alte state interesate în legătură cu faptul că acea persoană este luată în custodie, precum şi împrejurările care justifică luarea în custodie. Statul parte care procedează la ancheta preliminară menţionată la paragraful 2 al prezentului articol va comunica, prompt, concluziile sale către statele părţi menţionate şi le va informa dacă intenţionează să îşi exercite competenţa sa jurisdicţională.
ART. 10
Statul parte pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al infracţiunii, dacă nu îl extrădează, este obligat să supună cauza, fără nicio excepţie şi indiferent dacă infracţiunea a fost sau nu săvârşită pe teritoriul său, către autorităţile sale competente pentru exerciţiul acţiunii penale. Aceste autorităţi vor hotărî în aceleaşi condiţii ca pentru oricare altă infracţiune de drept comun cu caracter grav, conform legilor acelui stat.
ART. 11
Oricărei persoane luate în custodie sau împotriva căreia este luată oricare altă măsură ori procedură în conformitate cu prezenta convenţie i se garantează un tratament echitabil şi toate drepturile şi garanţiile, conform legislaţiei statului pe teritoriul căruia se găseşte şi prevederilor din dreptul internaţional aplicabile, inclusiv cele referitoare la drepturile omului.
ART. 12
1. Infracţiunile prevăzute la art. 1 sunt considerate a fi incluse drept infracţiuni extrădabile în toate tratatele de extrădare încheiate între statele părţi. Statele părţi se obligă să includă infracţiunile drept infracţiuni extrădabile în oricare tratat de extrădare care urmează a se încheia între ele.
2. Dacă un stat parte, care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat, este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat parte cu care nu a semnat un tratat de extrădare, el are latitudinea de a considera prezenta convenţie ca fiind baza juridică a extrădării în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 1. Extrădarea este sub incidenţa celorlalte condiţii prevăzute de legislaţia statului căruia i s-a adresat solicitarea.
3. Statele părţi, care nu condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat, vor considera infracţiunile prevăzute la art. 1 ca fiind infracţiuni extrădabile între ele, sub rezerva condiţiilor stipulate de legislaţia statului căruia i s-a adresat solicitarea.
4. În scopul extrădării între statele părţi, fiecare infracţiune va fi considerată ca şi cum ar fi fost comisă nu numai pe locul săvârşirii ei, ci şi pe teritoriul statelor părţi care trebuie să îşi stabilească competenţa jurisdicţională în conformitate cu subparagrafele (b), (c), (d) şi (e) de la paragraful 1 din art. 8 şi care şi-au stabilit competenţa jurisdicţională în conformitate cu paragraful 2 de la art. 8.
5. În scopul extrădării între statele părţi, infracţiunile stabilite la subparagrafele (a) şi (b) de la paragraful 5 din art. 1 vor fi considerate ca fiind echivalente.
ART. 13
În scopul extrădării sau asistenţei judiciare mutuale, niciuna dintre infracţiunile prevăzute la articolul 1 nu va fi considerată drept o infracţiune politică sau drept o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau drept o infracţiune inspirată din motive politice. În consecinţă, o cerere de extrădare sau de asistenţă judiciară mutuală fondată pe o asemenea infracţiune nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că vizează o infracţiune politică sau o infracţiune conexă unei infracţiuni politice sau o infracţiune având motive politice.
ART. 14
Niciuna din prevederile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca impunând o obligaţie de extrădare sau de acordare a asistenţei judiciare mutuale dacă statul parte căruia i se solicită acest lucru are motive temeinice să considere că cererea de extrădare pentru infracţiunile prevăzute la art. 1 sau pentru asistenţă juridică mutuală pentru astfel de infracţiuni a fost făcută cu scopul de a urmări penal sau a pedepsi o persoană pentru motive precum: rasa, religia, naţionalitatea, apartenenţa etnică, opinia politică sau sexul acelei persoane sau pentru a considera că o corespondenţă cu acea solicitare ar aduce prejudicii poziţiei persoanei respective pentru oricare din motivele arătate mai sus.
ART. 15
Statele părţi care înfiinţează pentru transportul aerian organizaţii de operare în comun sau organisme internaţionale de operare şi care operează aeronave care fac obiectul unei înmatriculări comune sau internaţionale vor desemna pentru fiecare aeronavă, prin modalităţi corespunzătoare, acel stat dintre ele care va exercita competenţa jurisdicţională şi care va avea atribuţiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenţii şi va înştiinţa despre această desemnare secretarul general al Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile, care va informa toate statele părţi la prezenta convenţie.
ART. 16
1. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare, în conformitate cu dreptul internaţional şi dreptul intern, cu scopul de a preveni săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1.
2. Atunci când, ca urmare a comiterii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 1, un zbor este întârziat sau întrerupt, oricare stat parte pe teritoriul căruia se află aeronava sau pasagerii sau echipajul va înlesni, pentru pasageri şi echipaj, continuarea călătoriei lor cât mai grabnic posibil şi va restitui, fără întârziere, aeronava şi încărcătura sa celor care au dreptul să le deţină.
ART. 17
1. Statele părţi îşi vor acorda reciproc cel mai ridicat nivel posibil de asistenţă judiciară în legătură cu procedurile penale referitoare la infracţiunile prevăzute la art. 1. Legislaţia statului cărui i s-a adresat solicitarea va fi aplicată în toate cazurile.
2. Prevederile de la paragraful 1 al prezentului articol nu afectează obligaţiile ce decurg din prevederile oricărui alt tratat bilateral sau multilateral care reglementează sau care va reglementa, total sau parţial, domeniul asistenţei judiciare reciproce în materie penală.
ART. 18
Oricare stat parte care are motive să considere că oricare din infracţiunile prevăzute la art. 1 va fi comisă trebuie să furnizeze, în conformitate cu legislaţia naţională, oricare informaţie relevantă pe care o deţine către acele state părţi care, în opinia sa, pot fi statele prevăzute la paragrafele 1 şi 2 de la art. 8.
ART. 19
Oricare stat parte va comunica, fără întârziere, Consiliului Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile, în conformitate cu prevederile legislaţiei sale naţionale, oricare informaţii relevante pe care le posedă în legătură cu:
a) împrejurările infracţiunii;
b) măsurile luate în conformitate cu paragraful 2 din art. 16;
c) măsurile luate cu privire la autorul sau autorul prezumat al infracţiunii şi, în special, la rezultatul oricărei proceduri de extrădare sau a oricărei alte proceduri judiciare.
ART. 20
1. Oricare dispută între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, dispută care nu poate fi soluţionată prin negociere, va fi supusă arbitrajului, la cererea uneia dintre ele. Dacă în decurs de 6 luni de la data solicitării de arbitraj părţile nu reuşesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate aduce dispută în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie, depunând o cerere în conformitate cu Statutul Curţii.
2. Fiecare stat parte poate, la data semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentei convenţii sau aderării la aceasta, să declare că nu se consideră obligat de prevederile paragrafului precedent. Celelalte state părţi nu vor fi obligate de prevederile menţionate mai sus, faţă de oricare stat parte care a formulat o astfel de abordare reticentă.
3. Oricare stat parte care va adopta o astfel de abordate reticentă în conformitate cu prevederile de la paragraful precedent va putea, în oricare moment, să renunţe la această atitudine reticentă printr-o notificare adresată depozitarului.
ART. 21
1. Prezenta convenţie este deschisă semnării la Beijing, în data de 10 septembrie 2010, de către statele participante la Conferinţa diplomatică în domeniul securităţii aviaţiei desfăşurată în Beijing, în perioada 30 august-10 septembrie 2010. După 27 septembrie 2010, prezenta convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor la sediul Organizaţiei Internaţionale pentru Aviaţia Civilă din Montreal până la intrarea acesteia în vigoare în conformitate cu articolul 22.
2. Prezenta convenţie face subiectul ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi transmise secretarului general al Organizaţiei Internaţionale pentru Aviaţia Civilă, care este desemnat prin prezenta drept depozitar.
3. Oricare stat care nu ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenţie, în conformitate cu paragraful 2 din prezentul articol, poate adera la aceasta în oricare moment. Instrumentele de aderare vor fi transmise depozitarului.
4. Fiecare stat parte, la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie:
(a) va informa depozitarul cu privire la competenţa sa jurisdicţională stabilită în baza dreptului sau intern în conformitate cu paragraful 2 din art. 8 şi va notifica imediat depozitarul în legătură cu oricare modificare;
(b) va putea declara că va aplica dispoziţiile de la subparagraful (d) de la paragraful 4 din art. 1, în conformitate cu principiile dreptului penal naţional, cu privire la excepţiile de la răspundere pentru motive familiale.
ART. 22
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei de depunere a celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenţie după depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care va urma datei de depunere de către statul respectiv a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
3. Imediat ce prezenta convenţie va intra în vigoare, aceasta va fi înregistrată de către depozitar la Secretariatul Naţiunilor Unite.
ART. 23
1. Oricare stat parte poate denunţa prezenta convenţie prin notificare în scris adresată depozitarului.
2. O astfel de denunţare va produce efecte în termen de un an de la data primirii acesteia de către depozitar.
ART. 24
La fel ca între statele părţi, prezenta convenţie va avea prioritate faţă de următoarele instrumente:
(a) Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranţei aviaţiei civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971; şi
(b) Protocolul cu privire la reprimarea actelor ilicite de violenţă în aeroporturile destinate aviaţiei civile internaţionale, suplimentar la Convenţia pentru suprimarea actelor ilicite împotriva siguranţei aviaţiei civile, încheiată la Montreal la 23 septembrie 1971, adoptat la Montreal la 24 februarie 1988.
ART. 25
Depozitarul va informa prompt toate statele părţi ale prezentei convenţii, precum şi toate statele semnatare sau aderente la prezenta convenţie cu privire la data fiecărei semnări, la data depunerii fiecărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, la data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, precum şi cu referire la alte informaţii relevante.
Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, împuterniciţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie.
Adoptată la Beijing, în cea de-a zecea zi a lunii septembrie a anului două mii zece, în limbile engleză, arabă, chineză, franceză, rusă şi spaniolă, toate textele fiind în măsură egală autentice, această autenticitate urmând să producă efecte după verificarea de către secretariatul Conferinţei, sub autoritatea preşedintelui Conferinţei, în termen de nouăzeci de zile ce vor urma acestei date, pentru a se asigura conformitatea între versiunile lingvistice ale convenţiei. Prezenta convenţie va rămâne depozitată în arhivele Organizaţiei Internaţionale pentru Aviaţia Civilă, iar depozitarul va transmite copii certificate tuturor statelor contractante la prezenta convenţie.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
