Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── *) Ratificată prin Legea nr. 214/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015────────── CUPRINS Convenţia privind munca în sectorul maritim, 2006 Preambul ...................................................... Obligaţii generale ............................................ Articolul I .................................................. Definiţii şi domeniul de aplicare ............................. Articolul II ................................................. Drepturi şi principii fundamentale ............................ Articolul III ................................................ Angajarea şi drepturile sociale ale navigatorilor ............. Articolul IV ................................................. Responsabilitatea aplicării şi respectării dispoziţiilor ...... Articolul V .................................................. Reguli şi părţile A şi B ale Codului .......................... Articolul VI ................................................. Consultările cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor .... Articolul VII ................................................ Intrarea în vigoare ........................................... Articolul VIII ............................................... Denunţare ..................................................... Articolul IX ................................................. Efectele intrării în vigoare .................................. Articolul X .................................................. Funcţiile depozitarului ....................................... Articolul XI ................................................. Articolul XII ................................................ CIMOsia tripartită specială ................................... Articolul XIII ............................................... Amendarea prezentei convenţii ................................. Articolul XIV ................................................ Amendamente la Cod ............................................ Articolul XV ................................................. Texte egal autentice .......................................... Articolul XVI ................................................ Notă explicativă la Regulile şi Codul Convenţiei privind munca în sectorul maritim Titlul 1. Condiţii minime necesare pentru munca navigatorilor la bordul unei nave .... Regula 1.1 - Vârsta minimă .......................................................... Regula 1.2 - Certificatul medical ................................................... Regula 1.3 - Pregătire profesională şi calificări ................................... Regula 1.4 - Recrutare şi plasare ................................................... Titlul 2. Condiţii de angajare ....................................................... Regula 2.1 - Contractele individuale de muncă ale navigatorilor ..................... Regula 2.2 - Salarii ................................................................ Regula 2.3 - Orele de muncă şi orele de odihnă ...................................... Regula 2.4 - Dreptul la concediu .................................................... Regula 2.5 - Repatrierea ............................................................ Regula 2.6 - Compensarea navigatorilor în cazul pierderii sau scufundării navei ..... Regula 2.7 - Dotarea cu echipaj ..................................................... Regula 2.8 - Cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţilor de angajare pentru navigatori ..... Titlul 3. Cazare, facilităţi de recreere, alimentaţie şi serviciul de masă .......... Regula 3.1 - Cazare şi facilităţi de recreere ...................................... Regula 3.2 - Alimentaţia şi serviciul de servire a mesei ........................... Titlul 4. Protecţia sănătăţii, îngrijiri medicale, bunăstarea şi protecţia în domeniul securităţii sociale ........ Regula 4.1 - Îngrijirile medicale la bordul navei şi pe uscat ...................... Regula 4.2 - Răspunderea armatorului ............................................... Regula 4.3 - Protecţia sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirea accidentelor ....... Regula 4.4 - Accesul la facilităţi de bunăstare la ţărm ..................................... Regula 4.5 - Securitate socială ............................................................. Titlul 5 - Conformitate şi punere în aplicare ................................................ Regula 5.1 - Responsabilităţile statului de pavilion ....................................... Regula 5.1.1 - Principii generale ......................................................... Regula 5.1.2 - Autorizarea organizaţiilor recunoscute ..................................... Regula 5.1.3 - Certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim ..... Regula 5.1.4 Inspecţia şi punerea în aplicare ............................................ Regula 5.1.5 - Proceduri de plângere la bord ............................................. Regula 5.1.6 - Accidentele maritime ...................................................... Regula 5.2 - Responsabilităţile furnizorului forţei de muncă .............................. Regula 5.2.1 - Inspecţiile în port ....................................................... Regula 5.2.2 - Proceduri de rezolvare la uscat a plângerilor navigatorilor ............... Regula 5.3 - Responsabilităţile furnizorului forţei de muncă .............................. A 5-I ............................................................................... A 5-II .............................................................................. A 5-III ............................................................................. B 5-I - EXEMPLU de Declaraţie Naţională ............................................. PREAMBUL Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, s-a reunit în data de 7 februarie 2006, cu ocazia celei de-a 94-a sesiuni şi Dorind să creeze un instrument unic, coerent care să conţină, pe cât posibil, toate prevederile actualizate ale convenţiilor şi recomandărilor internaţionale actuale privind munca în sectorul maritim, precum şi principiile fundamentale enunţate în alte convenţii internaţionale privind munca, în special: - Convenţia privind munca forţată,1930 (Nr. 29); – Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical,1948 (Nr. 87); – Convenţia privind aplicarea principiilor dreptului de organizare şi negociere colectivă, 1949 (Nr. 98); – Convenţia privind egalitatea de remunerare,1951 (Nr. 100); – Convenţia privind abolirea muncii forţate, 1957 (Nr. 105); – Convenţia privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei,1958 (Nr. 111); – Convenţia privind vârsta minimă,1973 (Nr. 138); – Convenţia privind cele mai grave forme ale muncii copilului,1999 (Nr. 182) şi Având în vedere că mandatul de bază al Organizaţiei este acela de a promova condiţiile decente de muncă şi Reamintind Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii din 1998 privind drepturile şi principiile fundamentale în muncă, şi Având în vedere deasemenea că navigatorii intră sub incidenţa prevederilor altor instrumente ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi că au alte drepturi care sunt stabilite ca drepturi şi libertăţi fundamentale aplicabile tuturor persoanelor, şi Considerând că, dată fiind natură globală a industriei maritime, navigatorii au nevoie de o protecţie specială, şi Având în vedere normele internaţionale privind siguranţa navelor, securitatea oamenilor şi calitatea managementului navelor în cadrul Convenţiei Internaţionale privind Siguranţa Vieţii pe Mare din 1974, aşa cum a fost amendată, Convenţia privind Regulile Internaţionale pentru Prevenirea Abordajelor pe Mare din 1972, aşa cum a fost amendată ca şi prevederile referitoare la pregătirea navigatorilor şi competentele necesare ale Convenţiei internaţionale privind normele de pregătire, certificare şi efectuare a serviciului de cart pentru navigatori din 1978, aşa cum a fost amendată, şi Amintind prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite privind Legea Mării din 1982, care stabilesc un cadru legal general în care trebuie desfăşurate toate activităţile de pe mări şi oceane şi care sunt de importanta strategică ca baza de acţiune şi cooperare naţională, regională şi globală în sectorul maritim şi a căror integritate trebuie menţinută, şi Amintind că articolul 94 al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Legea Mării din 1982 stabileşte îndatoririle şi obligaţiile unui stat de pavilion în ceea ce priveşte, inter alia, condiţiile de muncă, problemele sociale şi cele referitoare la echipaj la bordul navelor care se află sub pavilionul acestuia, şi Amintind că paragraful 8 al articolului 19 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii stipulează că adoptarea de către Conferinţă a oricărei convenţii sau recomandări, sau ratificarea de către un Membru a unei convenţii nu aduc, în niciun caz, prejudicii vreunei legi, sentinţe, uzanţe sau contract care asigura condiţii mai favorabile pentru lucrătorii în cauză decât cele stipulate în Convenţie sau Recomandare, şi Hotărât, ca acest nou instrument să fie conceput astfel încât să asigure, pe cât posibil, cea mai largă acceptabilitate între guvernele, armatorii şi navigatorii angajaţi să respecte principiile unei munci decente, că acest nou instrument trebuie să fie actualizat continuu şi că trebuie să intre în vigoare şi să poată fi aplicat şi respectat, şi Luând decizia adoptării anumitor propuneri pentru realizarea unui astfel de instrument, care este singurul punct pe ordinea de zi a sesiunii, şi Stabilind că aceste propuneri să se concretizeze într-o Convenţie internaţională; Adoptă, la data de 23 februarie 2006, următoarea Convenţie, denumită în continuare Convenţia privind munca în sectorul maritim, 2006 ART. I Obligaţii generale 1. Fiecare Membru care ratifică prezenta convenţie se angajează să aplice în întregime dispoziţiile acesteia, potrivit prevederilor articolului VI, în scopul de a garanta navigatorilor dreptul la o muncă decentă. 2. Membrii cooperează între ei în scopul de a asigura aplicarea şi respectarea efectivă a prezentei convenţii. ART. II Definiţii şi domeniul de aplicare 1. Potrivit prezentei convenţii şi fără alte prevederi contrare ale unei dispoziţii speciale, expresia: a) autoritate competentă înseamnă ministerul, serviciul guvernamental sau orice altă autoritate abilitată să emită regulamente, hotărâri sau alte instrucţiuni care sunt obligatorii în domeniul vizat de către aceste dispoziţii şi să le aplice; b) declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim înseamnă declaraţia menţionată la Regula 5.1.3; c) tonajul brut înseamnă tonajul brut calculat potrivit dispoziţiilor privind măsurătorile de tonaj conţinute în Anexa I a Convenţiei Internaţionale privind măsurarea tonajului navelor, din anul 1969, sau orice altă convenţie care o înlocuieşte pe aceasta; în cazul navelor care intră sub incidenţa Schemei tranzitorii de măsurarea tonajului, adoptată de către Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO), tonajul brut este cel indicat la rubrica OBSERVAŢII a Certificatului internaţional de tonaj al navelor (1969); d) certificatul de muncă în sectorul maritim înseamnă certificatul menţionat la Regula 5.1.3; e) prevederile prezentei convenţii înseamnă dispoziţiile articolelor, ale regulilor şi ale părţii A din Cod care fac parte din prezenţa convenţie; f) navigator înseamnă orice persoană fizică sau angajată sau care lucrează, în orice calitate, la bordul unei nave şi căreia i se aplică prezenta convenţie; g) contract de muncă al navigatorilor include atât contractul individual de muncă, cât şi articolele din contractul colectiv; h) serviciul de recrutare şi plasare a navigatorilor înseamnă orice persoană, societate, instituţie, agenţie sau altă organizaţie din sectorul public sau privat a cărei activitate este aceea de a recruta navigatori în numele armatorilor sau plasarea acestora la armatori; i) nava înseamnă orice navă, alta decât cea care navighează exclusiv în apele interioare sau în apele situate în cadrul, sau în imediata apropiere, a apelor adăpostite sau zonelor în care se aplică reglementări portuare; j) armator înseamnă proprietarul navei sau orice altă organizaţie sau persoană, precum managerul, agentul sau navlositorul unei nave în contract de bareboat, căruia proprietarul i-a încredinţat responsabilitatea de a exploata nava şi care, asumându-şi această responsabilitate, a acceptat să îndeplinească sarcinile şi obligaţiile armatorului în termenii prezentei convenţii, independent de faptul că alte entităţi sau persoane îndeplinesc anumite sarcini şi responsabilităţi în numele armatorului. 2. În lipsa oricăror dispoziţii contrare exprese, prezenta convenţie se aplică tuturor navigatorilor. 3. Dacă, în sensul prezentei convenţii, există vreo îndoială în legătură cu calitatea de navigator a unor categorii de persoane în aplicarea prezentei convenţii, problema este soluţionată de către autoritatea competentă a fiecărui Membru, după consultarea cu organizaţiile armatorilor şi ale navigatorilor implicate. 4. În lipsa oricăror dispoziţii contrare exprese, prezenta convenţie se aplică tuturor navelor care aparţin organizaţiilor publice sau private care desfăşoară, în mod obişnuit, activităţi comerciale, cu excepţia navelor de pescuit sau care desfăşoară activităţi similare şi a navelor de construcţie tradiţională, cum ar fi joncile şi ambarcaţiunile mici cu pânze. Prezenţa convenţie nu se aplică nici navelor de război, sau navelor auxiliare. 5. În caz de îndoieli privind aplicabilitatea prezentei convenţii unei nave sau unei categorii speciale de nave, chestiunea este tranşată de autoritatea competentă a fiecărui Membru, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi ale navigatorilor interesate. 6. Când autoritatea competentă hotărăşte că nu ar fi rezonabil sau posibil ca în prezent anumite elemente ale Codului menţionat la articolul VI, paragraful 1 să se aplice unei nave sau anumitor categorii de nave sub pavilionul respectivului Membru, dispoziţiile respective ale Codului nu se vor aplica dacă chestiunea vizată este reglementată diferit de legislaţia naţională, contractele colective de muncă sau alte măsuri. O astfel de hotărâre poate fi luată doar prin consultarea cu organizaţiile armatorilor şi ale navigatorilor interesate şi doar pentru navele cu un tonaj brut mai mic de 200 t care nu efectuează voiaje internaţionale. 7. Orice decizie adoptată de către un Membru în ceea ce priveşte aplicarea paragrafului 3, 5 sau 6 trebuie comunicată Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii care va informa Membrii Organizaţiei. 8. Dacă nu există dispoziţii contrare exprese, orice referinţă la "convenţie" vizează atât regulile, cât şi Codul. ART. III Drepturi şi principii fundamentale Fiecare Membru trebuie să se asigure că dispoziţiile legislaţiei sale respectă, în sensul prezentei convenţii, următoarele drepturi fundamentale: a) libertatea de asociere şi recunoaşterea efectivă a dreptului la negocieri colective; b) eliminarea oricărei forme a muncii forţate sau obligatorii; c) abolirea efectivă a muncii copiilor; şi d) eliminarea discriminării în ceea ce priveşte angajarea şi profesia. ART. IV Angajarea şi drepturile sociale ale navigatorilor 1. Fiecare navigator are dreptul la un loc de muncă sigur şi care nu prezintă pericol, care este conform cu standardele de siguranţă. 2. Fiecare navigator are dreptul la condiţii de muncă decente. 3. Fiecare navigator are dreptul la condiţii de muncă şi de viaţă decente la bordul navelor. 4. Fiecare navigator are dreptul la protecţia sănătăţii, la îngrijiri medicale, la măsuri de bunăstare şi la alte forme de protecţie socială. 5. Fiecare Membru se va asigura că, în limitele competenţei sale, drepturile sociale şi de angajare ale navigatorilor, aşa cum sunt menţionate în paragrafele anterioare ale acestui articol sunt pe deplin implementate, în conformitate cu cerinţele prezentei convenţii. Dacă nu există dispoziţii contrare în convenţie, implementarea poate fi realizată în legislaţia naţională prin contracte colective negociate aplicabile, prin practică sau prin alte măsuri. ART. V Responsabilitatea aplicării şi respectării dispoziţiilor 1. Fiecare Membru aplică şi respectă legislaţia sau alte măsuri pe care le-a adoptat, în scopul îndeplinirii obligaţiilor care rezultă din prezenta convenţie referitor la navele şi navigatorii care intră în competenţa sa. 2. Fiecare Membru îşi exercită efectiv competenţa şi controlul asupra navelor care se află sub pavilionul său stabilind un sistem propriu în vederea asigurării respectării prevederilor acestei convenţii, inclusiv prin inspecţii regulate, rapoarte, măsuri de monitorizare, măsuri şi proceduri legale potrivit legislaţiei aplicabile. 3. Fiecare Membru se va asigura că navele care se află sub pavilionul său deţin un certificat privind munca în sectorul maritim şi o declaraţie de conformitate a muncii în sectorul maritim, aşa cum prevede prezenta convenţie. 4. Fiecare navă căreia i se aplică prezenta convenţie, poate fi inspectată, potrivit dreptului internaţional, de către un Membru, altul decât cel sub al cărui pavilion se află, în cazul în care este în unul din porturile acestuia, în vederea stabilirii dacă nava respectă prevederile prezentei convenţii. 5. Fiecare Membru îşi va exercita efectiv jurisdicţia şi controlul asupra serviciilor de recrutare şi plasare a navigatorilor dacă îşi au sediul pe teritoriul lor. 6. Fiecare Membru va interzice încălcarea prevederilor prezentei convenţii şi are obligaţia, potrivit legii internaţionale, de a stabili sancţiuni sau de a solicita adoptarea unor măsuri corective potrivit legislaţiei sale, în vederea descurajării oricărei încălcări a prevederilor. 7. Fiecare Membru va implementa responsabilităţile pe care le are potrivit prezentei convenţii, astfel încât navele care se află sub pavilionul statelor care nu au ratificat prezenta convenţie să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât cele care se află sub pavilionul statelor care au ratificat convenţia. ART. VI Reguli şi părţile A şi B ale codului 1. Regulile şi dispoziţiile părţii A din Cod sunt obligatorii. Dispoziţiile părţii B din Cod nu sunt obligatorii. 2. Fiecare Membru se angajează să respecte drepturile şi principiile enunţate în cadrul Regulilor şi să le aplice pe fiecare în maniera precizată în cadrul dispoziţiilor care corespund părţii A din Cod. În plus, acesta trebuie să acorde o atenţie deosebită implementării responsabilităţilor care îi revin potrivit modalităţii precizate în partea B a Codului. 3. Un Membru care nu este în măsură să aplice drepturile şi principiile aşa cum sunt ele precizate la partea A din Cod, poate, dacă nu există dispoziţii exprese contrare în prezenta convenţie, să aplice partea A prin prevederi în legile, reglementările sale sau alte măsuri care sunt echivalente, în ansamblu, dispoziţiilor părţii A. 4. Orice lege, regulament sau contract colectiv sau orice altă măsură de aplicare este considerată ca fiind echivalentă, în ansamblu, în contextul prezentei convenţii, numai în scopul aplicării dispoziţiilor paragrafului 3 ale prezentului articol, dacă Membrul se asigură că: a) favorizează realizarea completă a obiectivului şi a scopului general al dispoziţiei sau al dispoziţiilor respective din partea A din Cod; b) pune în aplicare dispoziţia sau dispoziţiile respective din partea A din Cod. ART. VII Consultările cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor Orice derogare, scutire sau alte aplicări flexibile ale prezentei convenţii pentru care convenţia necesită consultarea cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor, nu pot fi decise de către un Membru, în absenţa unor astfel de organizaţii reprezentative pe teritoriul acestuia, decât după consultarea cu comisia menţionată la articolul XIII. ART. VIII Intrarea în vigoare 1. Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. 2. Prezenta convenţie este obligatorie numai pentru Membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi a căror ratificare a fost înregistrată de către Directorul General. 3. Convenţia va intra în vigoare la 12 luni după ce a fost înregistrată ratificarea făcută de cel puţin 30 de Membrii care reprezintă, în total 33% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale. 4. Prin urmare, prezenta convenţie va intra în vigoare, pentru fiecare Membru, la 12 luni după data de înregistrare a ratificării sale. ART. IX Denunţare 1. Un Membru care a ratificat prezenta convenţie are posibilitatea de a o denunţa după o perioadă de 10 ani de la data iniţială a intrării în vigoare a convenţiei, printr-un document înaintat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii pentru înregistrare. Denunţarea va avea efect după un an de la înregistrare. 2. Fiecare Membru care, în anii care urmează perioadei celor 10 ani menţionaţi la paragraful 1 al prezentului articol, nu se prevalează de dreptul de denunţare prevăzut, este obligat să aplice această convenţie pentru încă 10 ani şi, prin urmare, va avea posibilitatea de a denunţa prezenta convenţie la expirarea fiecărei noi perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute la prezentul articol. ART. X Efectele intrării în vigoare Prezenta convenţie revizuieşte următoarele convenţii: Convenţia privind vârsta minimă (maritimă), 1920 (Nr. 7) Convenţia privind indemnizaţiile de şomaj (naufragiu), 1920 (Nr. 8) Convenţia privind plasarea navigatorilor, 1920 (Nr. 9) Convenţia privind examinarea medicală a tinerilor (maritimă), 1921 (Nr. 16) Convenţia privind contractul de angajare a navigatorilor, 1926 (Nr. 22) Convenţia privind repatrierea navigatorilor, 1926 (Nr. 23) Convenţia privind brevetele de capacitate ale ofiţerilor, 1936 (Nr. 53) Convenţia privind concediile plătite ale navigatorilor (maritimă), 1936 (Nr. 54) Convenţia privind obligaţiile armatorului în caz de boală sau de accident al navigatorilor, 1936 (Nr. 55) Convenţia privind asigurarea în caz de boală a navigatorilor (maritimă), 1936 (Nr. 56) Convenţia privind orele de muncă la bord şi armarea cu echipaj (maritimă), 1936 (Nr. 57) Convenţia (revizuită) privind vârsta minimă (maritimă), 1936 (Nr. 58) Convenţia privind alimentaţia şi serviciile de servire a mesei (echipajele navelor), 1946 (Nr. 68) Convenţia privind diploma de capacitate a bucătarilor de pe navă, 1946 (Nr. 69) Convenţia privind securitatea socială a navigatorilor, 1946 (Nr. 70) Convenţia privind concediile plătite ale navigatorilor, 1946 (Nr. 72) Convenţia privind examenul medical al navigatorilor, 1946 (Nr. 73) Convenţia privind certificarea timonierilor, 1946 (Nr. 74) Convenţia privind cazarea echipajelor, 1946 (Nr. 75) Convenţia privind salariile, timpul de lucru la bordul navelor şi armarea cu echipaj (maritimă), 1946 (Nr. 76) Convenţia privind concediile plătite ale navigatorilor (revizuită), 1949 (Nr. 91) Convenţia privind cazarea echipajelor (revizuită) 1949, (Nr. 92) Convenţia privind salariile, timpul de lucru la bordul navelor şi armarea cu echipaj (revizuită) (maritimă), 1949 (Nr. 93) Convenţia privind salariile, timpul de lucru la bordul navelor şi armarea cu echipaj (revizuită) (maritimă), 1958 (Nr. 109) Convenţia privind cazarea echipajelor (dispoziţii suplimentare), 1970 (Nr. 133) Convenţia privind prevenirea accidentelor (navigatori), 1970 (Nr. 134) Convenţia privind continuitatea în muncă (navigatori), 1976 (Nr. 145) Convenţia privind concediile anuale plătite (navigatori), 1976 (Nr. 146) Convenţia privind marina comercială (norme minime), 1976 (Nr. 147) Protocolul din 1996 la Convenţia privind marina comercială (norme minime), 1976 (Nr. 147) Convenţia privind bunăstarea navigatorilor, 1987 (Nr. 163) Convenţia privind protecţia sănătăţii şi îngrijirile medicale (navigatori), 1987 (Nr. 164) Convenţia privind securitatea socială a navigatorilor (revizuită), 1987 (Nr. 165) Convenţia privind repatrierea navigatorilor (revizuită), 1987 (Nr. 166) Convenţia privind inspecţia muncii (navigatori), 1996 (Nr. 178) Convenţia privind recrutarea şi plasarea navigatorilor, 1996 (Nr. 179) Convenţia privind timpul de lucru al navigatorilor şi armarea cu echipaj a navelor, 1996 (Nr. 180) ART. XI Funcţiile depozitarului 1. Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea oricărei ratificări, acceptări sau denunţări care îi vor fi comunicate potrivit prezentei convenţii. 2. În cazul în care dispoziţiile enunţate la paragraful 3 al articolului VIII vor fi îndeplinite, Directorul General va solicita atenţia Membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii despre data la care prezenta convenţie va intra în vigoare. ART. XII Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii îi va comunica Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, potrivit articolului 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţiile complete privind ratificarea, acceptarea şi denunţarea înregistrate conform prezentei convenţii. ART. XIII Comisia tripartită specială 1. Organismul de conducere al Biroului Internaţional al Muncii monitorizează în permanenţă aplicarea prezentei convenţii prin intermediul unei comisii create de către acesta şi care are competenţe speciale în domeniul normelor muncii maritime. 2. Pentru rezolvarea chestiunilor relevante legate de această convenţie, această comisie este alcătuită din 2 reprezentanţi desemnaţi de guvernele fiecărui Membru care a ratificat prezenta convenţie şi din reprezentanţi ai armatorilor şi ai navigatorilor desemnaţi de către Organismul de conducere, după consultarea Comisiei Paritare Maritime. 3. Reprezentanţii guvernamentali ai Membrilor care nu au ratificat prezenta convenţie, au posibilitatea de a participa la lucrările Comisiei, dar fără drept de vot asupra chestiunilor care decurg din convenţie. Organismul de conducere poate invita alte organizaţii sau entităţi să fie reprezentate în Comisie prin observatori. 4. Drepturile de vot ale reprezentanţilor armatorilor şi ale reprezentanţilor navigatorilor în cadrul comisiei sunt proporţionate, astfel încât să garanteze că fiecare dintre aceste două grupuri deţine jumătate din voturile de care dispun toate guvernele reprezentate la reuniune şi autorizate să voteze. ART. XIV Amendarea prezentei convenţii 1. Conferinţa generală poate adopta amendamente la orice dispoziţie a prezentei convenţii potrivit articolului 19 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi regulilor şi procedurilor Organizaţiei referitoare la adoptarea convenţiilor. Amendamentele aduse Codului pot fi, de asemenea, adoptate potrivit procedurilor prevăzute la articolul XV. 2. Textul acestor amendamente este comunicat, în vederea ratificării, Membrilor ale căror instrumente de ratificare a prezentei convenţii au fost înregistrate, înainte de adoptarea acestora. 3. Textul convenţiei modificate este comunicat celorlalţi Membrii ai Organizaţiei, în vederea ratificării, potrivit articolului 19 din Constituţie. 4. Un amendament este considerat ca fiind acceptat la data la care au fost înregistrate instrumentele de ratificare ale acestui amendament sau, după caz, instrumentele de ratificare ale convenţiei modificate de către cel puţin 30 de Membri ai Organizaţiei, care reprezintă în total cel puţin 33% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale. 5. Un amendament adoptat conform articolului 19 din Constituţie este obligatoriu numai pentru Membrii Organizaţiei a căror ratificare a fost înregistrată de către Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii. 6. În cazul Membrilor menţionaţi la paragraful 2 al prezentului articol, un amendament intră în vigoare după 12 luni de la data acceptării menţionate la paragraful 4 al prezentului articol sau după 12 luni de la data înregistrării instrumentului de ratificare al statului respectiv, oricare dată dintre acestea este ultima. 7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 9, în cazul Membrilor menţionaţi la paragraful 3 al prezentului articol, convenţia modificată va intra în vigoare după 12 luni de la data acceptării menţionate la paragraful 4 al prezentului articol sau după 12 luni de la data înregistrării instrumentului lor de ratificare, oricare dată dintre acestea este ultima. 8. În cazul Membrilor a căror ratificare a convenţiei a fost înregistrată înainte de adoptarea unui amendament, dar care nu l-au ratificat pe acesta, prezenta convenţie rămâne în vigoare fără acest amendament. 9. Oricare Membru al cărui instrument de ratificare al prezentei convenţii este înregistrat după adoptarea amendamentului, dar înainte de data menţionată la paragraful 4 al prezentului articol, poate preciza, printr-o declaraţie anexată acestui instrument, că ratifică convenţia, dar nu şi amendamentul. Dacă instrumentul de ratificare este însoţit de o astfel de declaraţie, convenţia intră în vigoare pentru Membrul interesat după 12 luni de la data înregistrării instrumentului de ratificare. Dacă acesta nu este însoţit de o declaraţie sau dacă este înregistrat la data sau după data menţionată la paragraful 4, convenţia intră în vigoare pentru Membrul în cauză după 12 luni de la această dată; din momentul intrării în vigoare a convenţiei modificate conform paragrafului 7 al prezentului articol, amendamentul are forţă obligatorie pentru Membrul în cauză, dacă acest amendament nu prevede o dispoziţie contrară. ART. XV Amendamente la cod 1. Codul poate fi amendat fie potrivit procedurii menţionate la articolul XIV sau, dacă nu există dispoziţii contrare, potrivit procedurii descrise în prezentul articol. 2. Un amendament la Cod poate fi propus Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii de către guvernul unui Membru al Organizaţiei, de către grupul de reprezentanţi ai armatorilor sau de către grupul de reprezentanţi ai navigatorilor numiţi în comisia menţionată la articolul XIII. Un amendament propus de către un guvern trebuie să fi fost propus sau sprijinit de cel puţin 5 guverne ale unor Membri care au ratificat convenţia sau de către grupul reprezentanţilor armatorilor sau al navigatorilor menţionaţi. 3. După ce a fost verificat faptul că propunerile de amendare îndeplinesc condiţiile stabilite la paragraful 2 al prezentului articol, Directorul General le va comunica, fără întârziere, împreună cu orice observaţie sau sugestie considerată oportună, tuturor Membrilor Organizaţiei, invitându-i să îşi facă cunoscute observaţiile şi sugestiile asupra acestor propuneri în termen de 6 luni sau într-un alt termen (care să fie cuprins între 3 şi 9 luni), fixat de către Organismul de conducere. 4. La expirarea termenului precizat la paragraful 3 al prezentului articol, propunerea, însoţită de un rezumat al observaţiilor sau sugestiilor aduse potrivit aceluiaşi paragraf, va fi transmisă comisiei pentru examinare, în cadrul unei reuniuni. Un amendament este considerat ca fiind adoptat în următoarele condiţii: a) dacă cel puţin jumătate dintre guvernele Membrilor care au ratificat prezenta convenţie sunt reprezentate la reuniunea pe parcursul căreia este examinată propunerea; b) dacă o majoritate de cel puţin 2/3 dintre membri comisiei votează în favoarea amendamentului; şi c) dacă această majoritate cuprinde cel puţin jumătate din voturile Membrilor guvernamentali, jumătate din voturile reprezentanţilor armatorilor şi jumătate din voturile reprezentanţilor navigatorilor înscrişi la reuniunea la care propunerea este supusă votului. 5. Amendamentele adoptate potrivit dispoziţiilor paragrafului 4 al prezentului articol sunt prezentate în următoarea sesiune a Conferinţei, în vederea aprobării. Pentru a fi aprobate, acestea trebuie să îndeplinească majoritatea de 2/3 din voturile delegaţilor prezenţi. Dacă aceasta majoritate nu este îndeplinită, amendamentele sunt retransmise înapoi la comisie pentru o nouă examinare, dacă comisia consideră astfel. 6. Directorul General notifică fiecărui Membru al cărui instrument de ratificare al prezentei convenţii a fost înregistrat înainte de data acestei aprobări, amendamentele aprobate cu ocazia Conferinţei. Aceşti membri sunt denumiţi în continuare "Membri care au ratificat convenţia". Notificarea pe care o primesc se referă la prezentul articol şi conţine un termen pentru exprimarea formală a dezacordului. Acest termen este de 2 ani începând cu data notificării, cu exceptia cazului în care la data aprobării Conferinţa a stabilit o altă perioadă, care poate fi o perioadă de cel puţin un an. O copie a notificării este comunicată celorlalţi Membri ale Organizaţiei. 7. Un amendament aprobat de către Conferinţă este considerat ca fiind acceptat doar dacă, înainte de termenul prescris, mai mult de 40% din Membri care au ratificat convenţia şi care reprezintă cel puţin 40% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale a Membrilor care au ratificat convenţia îşi exprimă formal dezacordul Directorului General. 8. Un amendament considerat ca fiind acceptat intră în vigoare în termen de 6 luni de la sfârşitul perioadei fixate, pentru toţi Membrii care au ratificat convenţia, cu excepţia celor care şi-au exprimat formal dezacordul conform dispoziţiilor paragrafului 7 al prezentului articol şi care nu şi- au retras dezacordul, conform dispoziţiilor paragrafului 11. Totuşi: a) înainte de sfârşitul termenului fixat, orice Membru care a ratificat convenţia poate să îl informeze pe Directorul General că nu va fi obligat să aplice amendamentul decât atunci când îşi va fi notificat în mod expres acceptarea sa; b) înainte de data intrării în vigoare a amendamentului, orice Membru care a ratificat convenţia îl poate informa pe Directorul General că nu va aplica acest amendament timp de o perioadă determinată. 9. Un amendament care face obiectul notificării menţionate la paragraful 8 a) al prezentului articol, intră în vigoare pentru Membrul care a notificat acceptarea sa la 6 luni după data la care l-a informat pe Directorul General că acceptă acest amendament sau la data la care amendamentul intră în vigoare pentru prima dată, oricare dată dintre acestea este ultima. 10. Perioada menţionată la paragraful 8 b) al prezentului articol nu trebuie să depăşească 1 an, începând cu data intrării în vigoare a amendamentului sau să se prelungească peste perioada mai lungă prescrisă de Conferinţă la momentul la care a aprobat amendamentul. 11. Un Membru care şi-a exprimat formal dezacordul asupra unui amendament oarecare, îl poate retrage oricând. Dacă notificarea acestei retrageri îi parvine Directorului General după data intrării în vigoare a amendamentului, acesta intră în vigoare pentru Membrul după 6 luni de la data la care respectiva notificare a fost înregistrată. 12. După intrarea în vigoare a unui amendament, convenţia nu poate fi ratificată decât în forma sa modificată. 13. În cazul în care un certificat de muncă în sectorul maritim se referă la chestiuni acoperite de un amendament la convenţie care a intrat în vigoare: a) un Membru care a acceptat acest amendament nu are obligaţia să extindă beneficiile convenţiei la certificatele de muncă în sectorul maritim acordate navelor sub pavilionul altui Membru care: i) şi-a exprimat formal dezacordul în legătură cu amendamentul şi nu l-a retras, conform paragrafului 7 al prezentului articol, sau; ii) a notificat că acceptarea sa depinde de o notificare ulterioară expresă din partea sa şi nu a acceptat amendamentul, potrivit paragrafului 8 a) al prezentului articol; b) un Membru care a acceptat amendamentul, extinde beneficiul convenţiei referitor la certificatele acordate navelor sub pavilionul unui alt Membru care a notificat, potrivit paragrafului 8 b) al prezentului articol, că nu va aplica amendamentul pentru o perioadă determinată, potrivit paragrafului 10 al prezentului articol. ART. XVI Texte egal autentice Versiunile engleză şi franceză ale textului prezentei convenţii sunt egal autentice. REGULILE ŞI CODUL TITLUL 1 Condiţii minime necesare pentru munca navigatorilor la bordul unei nave Regula 1.1 Vârsta minimă Scop: asigurarea că nicio persoană care nu are vârsta minimă nu munceşte la bordul unei nave 1. Nicio persoană cu vârsta inferioară vârstei minime nu poate fi folosită, angajată sau să muncească la bordul unei nave. 2. Vârsta minimă în momentul intrării iniţiale în vigoare a prezentei convenţii este de 16 ani. 3. O vârstă minimă superioară este cerută în cazurile specificate în Cod. Norma A 1.1 - Vârsta minimă 1. Folosirea, angajarea, sau munca la bordul unei nave a oricărei persoane în vârstă de mai puţin de 16 ani este interzisă. 2. Munca pe timpul nopţii a unui navigator în vârstă de mai puţin de 18 ani este interzisă. Conform prezentei norme, termenul "noapte" este definit potrivit legislaţiei şi practicii naţionale. El acoperă perioada de cel puţin 9 ore consecutive, începând cel mai târziu la miezul nopţii şi terminându-se cel mai devreme la ora 5 dimineaţa. 3. O derogare de la stricta respectare a restricţiei referitoare la munca de noapte poate fi hotărâtă de autoritatea competentă când: a) pregătirea efectivă a navigatorilor prevăzută în cadrul programelor şi planurilor de studiu stabilite ar putea să fie compromisă; sau b) caracterul special al îndatoririi sau un program de pregătire profesională aprobat cere ca navigatorii vizaţi de derogare să muncească noaptea şi autoritatea decide, după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate, că această muncă nu le va prejudicia sănătatea sau starea de bine. 4. Folosirea, angajarea, sau munca navigatorilor în vârstă de mai puţin de 18 ani sunt interzise atunci când sunt susceptibile de a le compromite sănătatea sau siguranţa. Aceste tipuri de muncă vor fi determinate de legislaţia naţională sau de autoritatea competentă, după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate, conform normelor internaţionale aplicabile. Principiul director B 1.1 - Vârsta minimă 1. La stabilirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, Membrii trebuie să acorde o atenţie specială nevoilor tinerilor sub 18 ani. Regula 1.2 Certificatul medical Scop: Asigurarea că toţi navigatorii sunt apţi din punct de vedere medical să îşi îndeplinească îndatoririle pe mare 1. Niciun navigator nu poate să lucreze pe o navă decât dacă se atestă medical că este apt să îşi îndeplinească îndatoririle. 2. Se acceptă numai excepţiile menţionate în Cod. Normă A 1.2 - Certificatul medical 1. Autoritatea competentă va solicita ca, înainte de începerea activităţii pe o navă, navigatorii să aibă un certificat medical valid asupra lor, care să ateste că aceştia sunt apţi din punct de vedere medical să îşi desfăşoare activitatea pe mare. 2. Pentru a se asigura că certificatele medicale ale navigatorilor reflectă în mod real starea de sănătate a acestora potrivit îndatoririlor pe care trebuie să le îndeplinească, autoritatea competentă va recomanda natura examinării medicale şi a certificatului, după consultări cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor interesate şi după ce a acordat atenţia necesară principiilor internaţionale aplicabile menţionate în Partea B a Codului. 3. Aceasta Normă nu aduce prejudicii Convenţiei internaţionale privind standardele de pregătire, certificare şi efectuarea serviciului de cart pentru navigatori din 1978, aşa cum a fost amendată ("STCW"). Un certificat medical emis potrivit cerinţelor STCW va fi acceptat de către autoritatea competentă, potrivit Regulii 1.2. De asemenea, va fi acceptat şi un certificat medical care îndeplineşte condiţiile similare acestor solicitări, în cazul navigatorilor care nu intră sub incidenţa STCW. 4. Certificatul medical va fi eliberat de către un medic calificat sau, în cazul unui certificat care se referă numai la vedere, de către o persoană recunoscută de către autoritatea competentă ca fiind calificată să emită un astfel de certificat. Medicii trebuie să se bucure de independenţă profesională deplină în exercitarea procedurilor de examinare medicală. 5. Navigatorilor cărora le-a fost refuzată acordarea certificatului sau au avut o limitare stabilită asupra abilităţii lor de a munci, mai ales în ceea ce priveşte durata, domeniul de activitate sau zona geografică, pot beneficia de o altă examinare de către un alt medic independent sau de către alt medic-arbitru independent. 6. Fiecare certificat medical va stabili că: (a) auzul şi vederea navigatorului în cauză şi percepţia culorilor în cazul navigatorilor care urmează să fie angajaţi pentru atribuţii pentru care aptitudinea de a lucra riscă să fie diminuată de daltonism, sunt satisfăcătoare; (b) navigatorul în cauză nu suferă de nici un antecedent medical care poate fi agravat de munca pe mare sau care îl poate face pe navigator inapt pentru o astfel de muncă sau care să pună în pericol sănătatea altor persoane de la bordul navei. 7. Cu excepţia cazului în care o perioadă mai scurtă este cerută datorită îndatoririlor specifice care trebuie prestate de către navigatorul în cauză sau potrivit prevederilor STCW: (a) un certificat medical rămâne valabil pentru maxim 2 ani; dacă navigatorul nu a împlinit vârsta de 18 ani, perioada maximă de validitate va fi de un an; (b) un certificat care să ateste percepţia culorilor rămâne valabil pentru o perioadă de maxim 6 ani. 8. În cazuri urgente, autoritatea competentă poate permite navigatorului să lucreze fără un certificat medical valabil până la următoarea escală unde navigatorul poate obţine un certificat medical de la un medic calificat cu condiţia ca: (a) perioada unei astfel de permisii să nu depăşească 3 luni, şi (b) navigatorul în cauză să fie în posesia unui certificat medical recent expirat. 9. Dacă perioada de valabilitate a certificatului expiră în cursul unui voiaj, certificatul va continua să fie valabil până la următoarea escală unde navigatorul poate obţine un certificat medical de la un medic calificat, având în vedere că perioada să nu depăşească 3 luni. 10. Certificatele medicale pentru navigatorii care lucrează pe nave angajate în mod obişnuit în voiaje internaţionale trebuie să fie eliberate şi în limba engleză. Principiul director B 1.2 - Certificatul medical Principiul director B 1.2.1 - Principii internaţionale 1. Autoritatea competentă, medicii, examinatorii, armatorii, reprezentanţii navigatorilor şi orice alte persoane care se ocupă de efectuarea vizitelor medicale menite să determine aptitudinea fizică a viitorilor navigatori şi a celor în activitate trebuie să urmeze Ghidul ILO/WHO privind examinările medicale de aptitudine care preced îmbarcarea şi cele periodice ale navigatorilor, inclusiv toate variantele ulterioare şi orice alte principii internaţionale aplicabile publicate de Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Maritimă Internaţională şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Regula 1.3 Pregătire profesională şi calificări Scop: asigurarea ca navigatorii să fie pregătiţi sau calificaţi pentru a îşi exercita activităţile la bordul navei 1. Pentru a desfăşura o activitate la bordul unei nave, un navigator trebuie să fi urmat un curs de pregătire, să fie titularul unui certificat de capacitate sau să fie prin alte mijloace calificat pentru a îşi exercita îndatoririle. 2. Navigatorii nu trebuie să fie autorizaţi să lucreze la bordul unei nave decât dacă au absolvit un curs de pregătire în ceea ce priveşte securitatea individuală la bordul navelor. 3. Pregătirea şi certificarea în conformitate cu instrumentele obligatorii adoptate de IMO vor fi considerate ca îndeplinind prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentei reguli. 4. Orice Membru care, la momentul ratificării prezentei convenţii, aplică dispoziţiile convenţiei (nr. 74 din 1946) privind certificarea timonierilor, trebuie să continue să-şi îndeplinească obligaţiile care decurg din acest instrument, în afară de cazul în care au fost adoptate de către Organizaţia Maritimă Internaţională şi au intrat în vigoare prevederi cu caracter obligatoriu privind respectivele dispoziţii sau, după caz, dacă au trecut cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii conform paragrafului 3 al articolului VIII, oricare dintre aceste date este mai aproape. Regula 1.4 Recrutare şi plasare Scop: asigurarea că navigatorii au acces la un sistem eficient şi bine reglementat de recrutare şi plasare 1. Orice navigator trebuie să aibă acces la un sistem eficient, adecvat şi transparent pentru a-şi găsi, în mod gratuit, un loc de muncă la bordul unei nave. 2. Serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor care operează pe teritoriul unui Membru trebuie să se conformeze normelor enunţate în Cod. 3. Fiecare Membru va solicita, în ceea ce priveşte navigatorii care lucrează la bordul navelor aflate sub pavilionul său, ca armatorii care utilizează servicii de recrutare şi de plasare a navigatorilor din ţările şi teritoriile în care prezenta convenţie nu se aplică, să se asigure că aceste servicii se conformează prevederilor enunţate în Cod. Normă A 1.4 - Recrutare şi plasare 1. Fiecare Membru care are un serviciu public de recrutare şi plasare a navigatorilor supraveghează ca acest serviciu să funcţioneze conform unor reguli de natură să protejeze şi să promoveze drepturile navigatorilor în ceea ce priveşte angajarea, aşa cum sunt prevăzute în prezenta convenţie. 2. Când serviciile private de recrutare şi plasare a navigatorilor al căror obiect principal este recrutarea şi plasarea navigatorilor şi care recrutează şi plasează un număr mare de navigatori operează pe teritoriul unui Membru, acestea nu îşi pot exercita activitatea decât conform unui sistem standardizat de licenţiere, certificare sau reglementare. Un asemenea sistem nu se poate stabili, modifica sau schimba decât după consultarea organizaţiilor interesate de armatori şi navigatori. În cazul în care există îndoieli dacă această convenţie se aplică pentru un serviciu privat de plasare şi recrutare, problema va fi stabilită de către autoritatea competentă din fiecare Membru după consultarea organizaţiilor interesate de armatori şi navigatori. O răspândire excesivă a serviciilor private de recrutare şi plasare nu va fi încurajată. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 ale prezentei norme se aplică, de asemenea, în măsura în care autoritatea competentă, în urma consultărilor cu organizaţiile de armatori şi navigatori interesate, estimează că sunt adaptate, în cazul serviciilor de recrutare şi plasare asigurate de către o organizaţie a navigatorilor pe teritoriul unui Membru pentru a furniza navigatori care sunt cetăţeni ai Membrului respectiv pe nave care-i poartă pavilionul. Serviciile vizate de acest paragraf sunt cele care îndeplinesc următoarele condiţii: a) serviciul de recrutare şi plasare este gestionat conform unui contract colectiv de muncă încheiat între organizaţia navigatorilor şi armator; b) atât organizaţia navigatorilor, cât şi armatorul, sunt stabiliţi pe teritoriul Membrului; c) Membrul dispune de o legislaţie naţională sau de o procedură de autorizare sau înregistrare a contractului colectiv de muncă care permite exploatarea serviciului de recrutare şi plasare; d) serviciul de recrutare şi plasare este gestionat conform unor reguli şi măsuri comparabile cu cele prevăzute la paragraful 5 al prezentei norme pentru a proteja şi promova drepturile navigatorilor în ceea ce priveşte angajarea. 4. Nimic din prezenta normă sau din regula 1.4 nu are ca efect: a) afectarea posibilităţii, pentru un Membru, de a asigura un serviciu public gratuit de recrutare şi plasare a navigatorilor în cadrul unei politici care vizează să răspundă nevoilor navigatorilor şi armatorilor, fie că este vorba despre serviciul public de angajare deschis tuturor lucrătorilor şi angajatorilor sau că este vorba de coordonarea cu acesta din urmă; sau b) să impună unui Membru obligaţia de a stabili pe teritoriul său un sistem de gestionare a serviciilor private de recrutare şi plasare a navigatorilor. 5. Orice Membru care adoptă sistemul menţionat la paragraful 2 al prezentei norme trebuie, pe cale legislativă, sau prin alte măsuri, cel puţin: a) să interzică serviciilor de recrutare şi plasare a navigatorilor să recurgă la mijloace, mecanisme sau liste pentru a împiedica sau a face navigatorii să-şi schimbe hotărârea de a obţine un loc de muncă pentru care posedă calificările cerute; b) să interzică facturarea unor onorarii sau altor cheltuieli navigatorilor, direct sau indirect, în totalitate sau în parte, pentru recrutarea, plasarea sau obţinerea unui loc de muncă, în afară costurilor pe care navigatorii trebuie să şi le asume pentru obţinerea unui certificat medical naţional obligatoriu, a carnetului de marinar şi a paşaportului sau altui document personal similar de călătorie, în afară costurilor de viză, care trebuie să fie suportate de armator; c) să se asigure că serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor care operează pe teritoriul său: i) pun la dispoziţie, în scopul verificării de către autoritatea competentă, un registru actualizat cu toţi navigatorii recrutaţi sau plasaţi prin intermediul lor; ii) se asigură că, înaintea angajării sau pe parcursul procesului de angajare, navigatorii sunt informaţi cu privire la drepturile şi obligaţiile enunţate în contractul de angajare şi că sunt luate dispoziţiile necesare pentru ca navigatorii să poată să-şi examineze contractul de angajare înainte şi după semnare şi pentru ca o copie a acestuia să le parvină; iii) verifică faptul că navigatorii recrutaţi sau plasaţi prin intermediul lor poseda calificările cerute şi deţin documentele necesare pentru postul respectiv şi contractele individuale de muncă ale navigatorilor sunt în conformitate cu legislaţia şi prevederile oricărui contract colectiv de muncă inclus în contractul individual; iv) se asigură, în măsura în care acest lucru este realizabil, că armatorul are mijloacele pentru a evita ca navigatorii să fie abandonaţi într-un port străin; v) examinează orice plângere referitoare la activitatea lor şi răspund la aceasta şi avizează autoritatea competentă cu privire la plângerile la care nu s-a găsit nici o soluţie; vi) înfiinţează un sistem de protecţie, sub forma unei asigurări sau a unei măsuri echivalente potrivite, pentru compensarea navigatorilor care au suferit pierderi pecuniare din cauză că serviciul de recrutare sau de plasare sau armatorul, în virtutea contractului individual de muncă al navigatorilor, nu şi-a îndeplinit obligaţiile. 6. Autoritatea competentă supervizează şi controlează îndeaproape toate serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor care operează pe teritoriul Membrului în cauză. Orice licenţe, certificări sau alte autorizaţii care permit desfăşurarea unui serviciu privat pe teritoriul respectivului stat sunt acordate sau reînnoite doar după verificarea faptului că serviciul de recrutare şi plasare a navigatorilor îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţională. 7. Autoritatea competentă se asigură că există mecanisme şi procedee adecvate în vederea anchetării, la nevoie, a subiectului plângerilor cu privire la activităţile serviciilor de recrutare şi plasare a navigatorilor, dacă este cazul cu concursul reprezentanţilor armatorilor şi al navigatorilor. 8. Orice Membru care a ratificat această convenţie trebuie, în măsura posibilităţilor, să-şi informeze cetăţenii asupra problemelor care pot rezulta din angajarea pe o navă aflată sub pavilionul unui stat care n-a ratificat convenţia, atâta vreme cât n-a fost stabilită aplicarea unor norme echivalente celor fixate prin această convenţie. Măsurile luate în acest scop de către statele care au ratificat prezenta convenţie nu trebuie să fie în contradicţie cu principiul liberei circulaţii a muncitorilor stipulat de tratatele la care cele două state pot fi părţi. 9. Orice Membru care a ratificat această convenţie trebuie să solicite ca armatorii navelor aflate sub pavilionul său, care utilizează servicii de recrutare şi de plasare a navigatorilor stabilite în ţările sau în teritoriile unde prezenta convenţie nu se aplică, să se asigure, pe cât posibil, că aceste servicii respectă prevederile prezentelor norme. 10. Nimic din prezenţa normă nu are ca efect reducerea obligaţiilor şi responsabilităţilor armatorilor sau ale vreunui Membru în ceea ce priveşte navele aflate sub pavilionul său. Principiul director B 1.4 - Recrutare şi plasare Principiul director B 1.4.1 - Principii operaţionale şi organizatorice 1. La îndeplinirea obligaţiilor sale potrivit Normei A 1.4, paragraful 1, autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere: (a) adoptarea măsurilor necesare pentru promovarea unei cooperări eficiente între serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor, publice sau private; (b) luarea în considerare, cu participarea organizaţiilor armatorilor, navigatorilor şi instituţiilor de pregătire profesională în cauză, a necesităţilor sectorului maritim, la nivel naţional şi internaţional, la elaborarea programelor de pregătire profesională a navigatorilor care au responsabilităţi la bord privind siguranţa navigaţiei şi prevenirea poluării; (c) stabilirea unor dispoziţii corespunzătoare, când este cazul, pentru cooperarea dintre reprezentanţii armatorilor şi cei ai organizaţiilor navigatorilor în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea serviciilor de recrutare şi plasare a navigatorilor, acolo unde acestea există; (d) determinarea condiţiilor în care pot fi procesate datele personale ale navigatorilor de către serviciile de recrutare şi plasare, inclusiv colectarea, păstrarea, gruparea şi comunicarea unor astfel de date unor părţi terţe, având în vedere dreptul la viaţa privată şi la nevoia de a păstra confidenţialitatea; (e) stabilirea unui mecanism pentru colectarea şi analiza tuturor informaţiilor relevante privind piaţa muncii în sectorul maritim, mai ales oferta actuală şi previzibilă de navigatori îmbarcaţi, clasificaţi în funcţie de vârstă, sex, grad şi calificări, ca şi privind necesităţile sectorului, colectarea datelor în funcţie de vârstă sau sex fiind admisă numai în scopuri statistice sau dacă aceste date sunt folosite în cadrul unui program pentru prevenirea discriminării bazate pe vârsta sau sex; (f) asigurarea faptului că personalul responsabil cu supravegherea serviciilor publice şi private de recrutare şi plasare a navigatorilor pentru echipajele navelor care au responsabilităţi în siguranţa navigaţiei şi în ceea ce priveşte operaţiunile de prevenire a poluării, are o pregătire adecvată, inclusiv o experienţă recunoscută în serviciul pe mare şi deţine cunoştinţele necesare în domeniul sectorului maritim, inclusiv instrumentele maritime internaţionale privind pregătirea, certificarea şi normele de lucru; (g) recomandarea normelor operaţionale şi adoptarea Codurilor de conduită şi etică pentru serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor; şi (h) supravegherea sistemului de autorizare şi certificare, în baza unui sistem de standarde de calitate. 2. La aplicarea sistemului menţionat la Norma A 1.4, paragraful 2, fiecare Membru trebuie să prevadă solicitarea unor servicii de recrutare şi plasare a navigatorilor, stabilite pe teritoriul său, pentru a menţine şi dezvolta practici operaţionale verificabile. Pentru a stabili dacă aceste practici operaţionale din sectorul privat sunt aplicabile şi celor din sectorul public de recrutare şi plasare a navigatorilor, trebuie să se aibă în vedere următoarele: (a) examinările medicale, documentele de identitate ale navigatorilor şi alte astfel de elemente, ce pot fi necesare pentru navigatori în vederea obţinerii unui loc de muncă; (b) păstrarea unor dosare complete ale navigatorilor care se află în sistemul de recrutare şi plasare, dosare care să respecte dreptul la viaţa privată şi la confidenţialitate şi care să includă următoarele elemente, dar să nu se limiteze la acestea: (i) calificările navigatorilor; (ii) locurile de muncă anterioare; (iii) date personale relevante pentru angajare; şi (iv) date medicale relevante pentru angajare; (c) păstrarea unor liste actualizate a navelor pentru care serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor furnizează navigatori şi asigurarea faptului că există mijloace prin care serviciile pot fi contactate, în caz de urgenţă, oricând; (d) proceduri de asigurare că navigatorii nu sunt exploataţi de către serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor sau de către personalul acestor servicii, în ceea ce priveşte oferta de angajare pe anumite nave sau de către anumite companii; (e) proceduri proprii de prevenire a riscurilor de exploatare a navigatorilor care ar putea rezulta din înaintarea unor avansuri sau al altor tranzacţii financiare între armatori şi navigatorii intermediaţi de către serviciile de recrutare şi plasare a navigatorilor; (f) publicarea costurilor, dacă există, pe care trebuie să le suporte navigatorul în cadrul procesului de recrutare; (g) asigurarea faptului că navigatorilor li se oferă consiliere asupra oricăror condiţii deosebite pe care le implică munca pentru care urmează să fie angajaţi şi asupra politicilor adoptate de armator în ceea ce priveşte angajarea lor; (h) proceduri care tratează cazurile de incompetenţă sau indisciplină conform principiilor de echitate din care fac parte dreptul şi practica naţională şi, dacă este cazul, contractele colective de muncă; (i) proceduri pentru asigurarea, pe cât posibil, că toate certificatele obligatorii şi documentele depuse în vederea angajării sunt actualizate şi nu au fost obţinute în mod fraudulos, iar referinţele pentru angajare sunt verificate; (j) proceduri pentru asigurarea faptului că la solicitările de informaţii sau consiliere ale familiilor navigatorilor în timp ce navigatorii sunt pe mare se oferă răspunsuri prompte şi gratuite; şi (k) verificarea conformităţii condiţiilor de muncă de la bordul navelor unde sunt plasaţi navigatorii cu contracte colective de muncă negociate aplicabile dintre armatori şi reprezentanţii organizaţiilor navigatorilor şi, în principiu, furnizarea de navigatori numai armatorilor care oferă termeni şi condiţii de angajare conforme legislaţiei sau contractelor colective de muncă aplicabile. 3. Cooperarea internaţională dintre Membri şi organizaţiile interesate ar putea fi încurajată, în special în ceea ce priveşte: (a) schimbul sistematic de informaţii în sectorul maritim şi al pieţii muncii maritime într-un cadrul bilateral, regional şi multilateral; (b) schimbul de informaţii privind legislaţia în domeniul muncii maritime; (c) armonizarea politicilor, a metodelor de lucru şi a legislaţiei care stau la baza recrutării şi plasării navigatorilor; (d) îmbunătăţirea procedurilor şi a condiţiilor pentru recrutarea şi plasarea internaţională a navigatorilor; şi (e) planificarea forţei de muncă, ţinându-se cont de cererea şi oferta de navigatori şi de necesităţile sectorului maritim. TITLUL 2 Condiţii de angajare Regula 2.1 Contractele individuale de muncă ale navigatorilor Scop: asigurarea unui contract de muncă echitabil pentru navigatori 1. Termenii şi condiţiile de angajare ale unui navigator sunt definite sau menţionate într-un contract redactat în termeni clari, cu caracter obligatoriu din punct de vedere legal, şi trebuie să fie în conformitate cu standardele enunţate în Cod. 2. Contractul individual de muncă trebuie să fie aprobat de navigator, în condiţiile în care cel interesat să aibă libertatea de a examina clauzele şi condiţiile, să fie sfătuit cu privire la acestea şi să le accepte de bunăvoie înainte de a semna. 3. În măsura în care legislaţia şi practica Membrului o permit, contractul individual de muncă se înţelege ca incluzând contractele colective de muncă. Normă A 2.1 - Contractele individuale de muncă ale navigatorilor 1. Orice Membru adoptă o legislaţie care cere ca navele aflate sub pavilionul său să respecte următoarele prevederi: a) la bordul navelor aflate sub pavilionul său, navigatorii trebuie să fie în posesia unui contract individual de muncă semnat de navigator şi armator sau un reprezentant al acestuia, sau, dacă nu sunt salariaţi, a unui document care să ateste existenţa unui aranjament contractual sau asimilabil, garantându-le condiţii decente de muncă şi viaţă la bord, conform dispoziţiilor prezentei convenţii; b) navigatorii care au semnat un contract individual de muncă trebuie să poată examina documentul în cauză şi să ceară un sfat de specialitate înainte de a-l semna şi să dispună de orice altă facilitate de natură să asigure că se angajează în mod liber, fiind informaţi corect asupra drepturilor şi responsabilităţilor ce le revin; c) armatorul şi navigatorul deţin, fiecare, câte un exemplar original al contractului individual de muncă; d) sunt luate măsuri pentru ca navigatorii, inclusiv comandantul navei, să poată obţine la bord, fără dificultate, informaţii exacte referitoare la condiţiile locului de muncă, şi pentru ca funcţionarii autorităţii competente, inclusiv în porturile în care nava face escală, să poată avea acces la aceste informaţii, inclusiv la copii după contractele individuale de muncă; a) fiecare navigator primeşte un document care să menţioneze angajarea sa la bordul navei 2. Dacă contractul individual de muncă se constituie, ca parte sau întreg, dintr-un contract colectiv de muncă, un exemplar al acestui contract colectiv de muncă este pus la dispoziţie, la bord. Dacă contractul individual de muncă şi orice contract colectiv de muncă aplicabil nu sunt în limba engleză, documentele următoare sunt puse la dispoziţie în limba engleză, (excepţie făcând navele care efectuează doar voiaje interne): a) o copie a contractului tip, şi b) părţile contractului colectiv de muncă supuse unei inspecţii din partea statului portului conform dispoziţiilor regulii 5.2. 3. Documentul menţionat la paragraful 1 e) al prezentei norme nu conţine nici o apreciere a calităţii muncii marinarului şi nici o indicaţie referitoare la salariul său. Legislaţia naţională determină forma acestui document, menţiunile care figurează în acesta şi condiţiile în care acestea sunt consemnate. 4. Fiecare Membru trebuie să adopte o legislaţie care să indice menţiunile care trebuie incluse în toate contractele individuale de muncă guvernate de legislaţia naţională. Contractul individual de muncă cuprinde, în toate cazurile, următoarele particularităţi: a) numele şi prenumele navigatorului, data naşterii sau vârsta, precum şi locul naşterii; b) numele şi adresa armatorului; c) locul şi data încheierii contractului individual de muncă; d) funcţia pe care este angajat navigatorul; e) suma totală a salariului navigatorului sau după caz, formula eventual utilizată pentru a-l calcula; f) concediul plătit anual sau după caz, formula utilizată pentru a-l calcula; g) termenul contractului şi condiţiile încetării sale, în special: i) dacă contractul este încheiat pe o perioadă nedeterminată, condiţiile în care fiecare parte l-ar putea denunţa, precum şi perioada de preaviz, care nu trebuie să fie mai scurtă pentru armator decât pentru navigator; ii) dacă contractul este încheiat pe o perioadă determinată, data expirării; şi iii) dacă contractul este încheiat pentru un voiaj, portul de destinaţie şi perioada la sfârşitul căreia angajamentul navigatorului încetează după sosirea la destinaţie; h) beneficiile în materie de protecţie a sănătăţii şi de securitate socială care trebuie asigurate navigatorului de către armator; i) dreptul navigatorului la repatriere; j) referirea la contractul colectiv de muncă, dacă este cazul; şi k) orice alte menţiuni impuse de legislaţia naţională. 5. Fiecare Membru adoptă o legislaţie care să stabilească duratele minime pentru preavizul dat de către navigatori şi de către armator pentru încetarea anticipată a contractului individual de muncă. Aceste durate ale preavizului sunt stabilite după consultarea organizaţiilor interesate ale armatorilor şi navigatorilor şi nu sunt mai mici de şapte zile. 6. Un preaviz cu o durată mai mică decât minimum poate fi dat în circumstanţele recunoscute de legislaţia naţională sau de contractele colective de muncă aplicabile care justifică încetarea contractului individual de muncă cu un preaviz mai scurt sau fără preaviz. În determinarea acestor circumstanţe, Membrul se asigură că este luată în considerare necesitatea navigatorului de a rezilia, fără penalizare, contractul de angajare cu un preaviz mai scurt sau fără preaviz, din motive umanitare sau din alte motive urgente. Principiul director B 2.1 - Contractele individuale de muncă ale navigatorilor Principiul director B 2.1.1 - Înregistrările privind angajarea 1. La determinarea informaţiilor ce vor fi înregistrate în foaia matricolă menţionată la Norma A 2.1., paragraful 1 (e), fiecare membru trebuie să se asigure că acest document conţine informaţii suficiente, traduse în limba engleză, pentru a facilita obţinerea de noi contracte sau pentru a îndeplini cerinţele serviciului pe mare pentru promovare. Documentul de debarcare al navigatorului poate satisface cerinţele menţionate în paragraful 1 (e) al respectivei Norme. Regula 2.2 Salarii Scop: asigurarea retribuirii serviciilor navigatorilor 1. Toţi navigatorii trebuie să fie retribuiţi pentru munca depusă în mod regulat şi integral, conform contractului de muncă. Normă A 2.2 - Salarii 1. Fiecare Membru cere ca sumele datorate navigatorilor care lucrează la bordul navelor aflate sub pavilionul său să fie vărsate la intervale care să nu depăşească o lună şi conform dispoziţiilor contractelor colective de muncă aplicabile. 2. Navigatorii primesc extras lunar cu totalul sumelor datorate şi cu cele vărsate, pe care trebuie să figureze salariul, plăţile suplimentare şi ratele de schimb aplicate dacă vărsămintele au fost făcute într-o monedă sau la o rată de schimb distincte de cele convenite. 3. Fiecare Membru cere armatorului să ia măsuri, precum cele menţionate la paragraful 4 al prezentei norme, pentru a da navigatorilor posibilitatea să trimită familiilor sau persoanelor pe care le au în întreţinere sau care au dreptul la aceasta o parte din remuneraţie sau remuneraţia integrală. 4. Măsurile care trebuie luate pentru a da posibilitatea navigatorilor să trimită familiilor remuneraţiile sunt următoarele: a) un sistem care să în permită navigatorilor să ceară, la momentul începerii activităţii sau în cursul angajării, ca o parte a salariilor să fie în mod regulat vărsată familiilor, prin virament bancar sau prin mijloace analoge; şi b) cerinţa ca aceste viramente să fie efectuate în timp util şi direct persoanei sau persoanelor desemnate de navigatori. 5. Orice sumă reţinută pentru un serviciu vizat la paragraful 3 şi 4 al prezentei norme trebuie să fie într-un cuantum rezonabil şi, în lipsa unor dispoziţii contrare, rata de schimb aplicată va trebui, conform legislaţiei naţionale, să corespundă ratelor curente ale pieţei sau ratelor oficiale publicate şi să nu fie defavorabilă navigatorului. 6. Fiecare Membru care adoptă legi sau regulamente care determină salariile navigatorilor trebuie să ia în considerare aplicarea principiilor directoare enunţate în partea B a Codului. Principiul director B 2.2 - Salarii Principiul director B 2.2.1 - Definiţii specifice 1. Conform acestui principiu director, termenul: (a) timonier se referă la orice navigator considerat competent pentru a presta orice sarcină necesară ce trebuie executată pe punte de un nebrevetat, alta decât sarcinile personalului superintendent sau specializat sau orice navigator definit ca atare de legislaţia sau practică naţională sau în cadrul convenţiilor colective; (b) salariul de bază se referă la plata sau salariul de bază, oricum ar fi alcătuită aceasta, pentru orele normale de muncă; nu include orele suplimentare, prime sau gratificaţii, alocaţii, concediul plătit sau orice altă remuneraţie suplimentară; (c) salariul consolidat se referă la salariul care include salariul de bază şi alte beneficii acordate; un salariu consolidat poate include compensaţii pentru toate orele suplimentare lucrate şi pentru toate celelalte beneficii sau poate include numai anumite beneficii în cazul unei consolidări brute parţiale; (d) orele de lucru se referă la timpul în care navigatorii sunt obligaţi să muncească pe navă; (e) ore suplimentare se referă la timpul lucrat în plus peste orele normale de muncă. Principiul director B 2.2.2 - Calcul şi plată 1. Pentru navigatorii a căror remuneraţie include compensaţii separate pentru orele suplimentare: (a) în scopul calculării salariilor, orele normale de lucru pe mare şi în port nu trebuie să depăşească 8 ore/zi; (b) în scopul calculării orelor suplimentare, durata normală de lucru pe săptămână remunerată prin salariu de bază trebuie fixată de legislaţia sau regulile naţionale, în cazul în care nu este stabilită prin contracte colective de muncă şi nu trebuie să depăşească 48 de ore pe săptămână; contractele colective de muncă pot oferi un tratament diferit, dar nu mai puţin favorabil; (c) rata sau ratele de remunerare pentru orele suplimentare, care nu trebuie să fie mai mici de 1 şi Y4 decât salariul de bază sau salariul pe oră, trebuie stabilite prin legislaţia şi regulile naţionale sau prin contractele colective de muncă, dacă este cazul; şi (d) comandantul sau persoana desemnată de acesta trebuie să păstreze arhiva cu toate orele suplimentare efectuate, semnate de către navigator şi care să nu fie mai veche de o lună. 2. Pentru navigatorii ale căror salarii sunt total sau parţial consolidate: (a) contractul de angajare a navigatorului trebuie să specifice clar, dacă este cazul, numărul de ore de muncă pe care navigatorul trebuie să îl desfăşoare în schimbul remuneraţiei sale şi orice alocaţie suplimentară care poate fi datorată în plus la salariul consolidat şi în ce circumstanţe; (b) în cazul în care orele suplimentare sunt plătite ca ore peste program din cele acoperite de salariul consolidat, rata orară nu trebuie să fie mai mică de 1 şi 1/4 din rata orară de bază corespunzătoare orelor normale de lucru, aşa cum sunt definite la paragraful 1 al prezentului Principiu director; acelaşi principiu director trebuie aplicat orelor suplimentare incluse în salariul consolidat; (c) remuneraţia pentru acea parte din salariul total sau parţial consolidat reprezentând orele normale de lucru, aşa cum este definit la paragraful 1 (a) al prezentului Principiu director, nu este mai mică decât salariul minim aplicabil; şi (d) pentru navigatorii ale căror salarii sunt parţial consolidate, arhiva tuturor orelor suplimentare trebuie păstrată şi aprobată potrivit paragrafului 1 (d) al prezentului Principiu director. 3. Legislaţia naţională sau contractele colective de muncă pot oferi compensaţii pentru orele suplimentare sau pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale, compensaţii sub forma scutirilor de serviciu sau scutirilor de prezenţă la bord echivalente, sau concediu suplimentar în locul remuneraţiei sau al oricărei alte compensaţii oferită în acest scop. 4. Legislaţia naţională adoptată după consultările cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor sau, dacă este cazul, contractele colective de muncă, trebuie să aibă în vedere următoarele principii: (a) remuneraţia egală pentru o muncă cu valoare egală trebuie să se aplice tuturor navigatorilor angajaţi pe aceeaşi navă, fără discriminare în funcţie de rasă, culoare, sex, religie, opţiuni politice, origine socială sau naţionalitate; (b) contractul individual de muncă al navigatorului conţinând salariile aplicabile sau procentele din salariu trebuie să se găsească la bordul navei; informaţiile privind cuantumul salariilor sau procentele din salariu trebuie puse la dispoziţia fiecărui navigator, fie prin cel puţin o copie semnată a informaţiei relevante şi înmânată navigatorului în limba pe care acesta o înţelege, fie prin afişarea unei copii a contractului într-un loc accesibil echipajului, fie prin alte mijloace; (c) salariile trebuie plătite într-o monedă la cursul oficial; după caz acestea pot fi plătite prin transfer bancar, cec bancar, cec poştal sau ordin de plată; (d) la încetarea angajamentului, orice remuneraţie datorată trebuie plătită fără întârziere nejustificată; (e) sancţiuni adecvate sau alte soluţii potrivite trebuie impuse de către autoritatea competentă în cazul în care armatorii întârzie achitarea remuneraţiilor datorate, sau când aceştia nu reuşesc să achite integral remuneraţia datorată; (f) salariile trebuie plătite direct în conturile bancare desemnate de către navigatori, cu excepţia cazului în care aceştia nu solicită altfel în scris; (g) cu condiţia respectării subparagrafului (h) al acestui paragraf, armatorul nu trebuie să limiteze dreptul navigatorilor de a dispune în mod liber de remuneraţia primită; (h) deduceri din remuneraţie sunt permise numai dacă: (i) există o prevedere expresă în reglementările sau legislaţia naţională sau în contractul colectiv de muncă aplicabil privind condiţiile realizării unor astfel de deduceri efectuate într-o manieră considerată de către autoritatea competentă ca fiind cea mai potrivită, iar navigatorul a fost informat despre acest lucru; (ii) deducerile nu depăşesc în total limita care a fost stabilită prin reglementările sau legislaţia naţională, prin contractele colective de muncă sau prin decizii judiciare pentru realizarea unor astfel de deduceri; (i) pentru obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă, nu trebuie făcută nici o reţinere asupra remuneraţiei navigatorilor; (j) amenzile aplicate navigatorilor, altele decât cele autorizate prin legislaţia naţională, contractele colective de muncă sau alte dispoziţii trebuie interzise; (k) autoritatea competentă trebuie să fie abilitată să inspecteze depozitele şi serviciile de la bordul navelor pentru a se asigura că sunt aplicate preţuri rezonabile şi corecte în interesul navigatorilor în cauză; şi (l) în măsura în care creanţele navigatorilor pentru salarii şi alte sume datorate ca urmare a angajării lor nu sunt garantate potrivit prevederilor Convenţiei Maritime Internaţionale privind privilegiile şi ipotecile din 1993, astfel de creanţe trebuie protejate conform Convenţiei nr. 173 din 1992 privind protecţia pentru creanţele lucrătorilor (Insolvenţa Angajatorului). 5. Fiecare Membru trebuie, după consultări cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor, să instituie proceduri de instrumentare a plângerilor legate de orice problemă care se regăseşte în prezentul Principiu director. Principiul director B 2.2.3 - Salariul minim 1. Fără a aduce prejudiciu principiului negocierilor colective libere, fiecare Membru trebuie, după consultări cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor, să stabilească procedurile în vederea determinării salariului minim pentru navigatori. Reprezentanţii organizaţiilor reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor trebuie să participe la stabilirea unor astfel de proceduri. 2. În cadrul procesului de elaborare a unor astfel de proceduri şi a salariului minim, trebuie acordată o atenţie deosebită normelor internaţionale ale muncii referitoare la stabilirea salariul minim, cum ar fi principiile următoare: (a) nivelul minim al salariilor trebuie să ia în considerare natura muncii în domeniul maritim, numărul membrilor echipajului navelor şi durata normală de lucru a navigatorilor; şi (b) nivelul minim al salariilor trebuie ajustat în funcţie de schimbările survenite privind nivelul de trai şi nevoile navigatorilor. 3. Autoritatea competentă trebuie să se asigure: (a) că prin intermediul unui sistem de supraveghere şi de sancţiuni, salariile plătite nu sunt inferioare unor cuantumuri stabilite; şi (b) că orice navigator care a fost plătit cu un procent mai mic decât salariul minim îşi poate recupera, prin intermediul unei proceduri judiciare sau prin altă procedura necostisitoare şi rapidă cuantumul care nu i-a fost plătit. Principiul director B 2.2.4 - Cuantumul salariului lunar de bază pentru timonier 1. Salariul de bază pentru o lună calendaristică de serviciu pentru un timonier nu trebuie să fie mai mic decât cuantumul periodic stabilit de Comisia Paritară Maritimă sau de către alt organism autorizat de către Organismului de Conducere al Biroului Internaţional al Muncii. În baza deciziei Organismului de Conducere (BIM), Directorul General va notifica Membrilor Organizaţiei orice revizuire a cuantumului astfel stabilit. 2. Nimic din acest Principiu director nu trebuie considerat că aduce prejudiciu aranjamentelor convenite între armatori sau organizaţiile acestora şi organizaţiile navigatorilor în ceea ce priveşte stabilirea unor condiţii minime de angajare, sub rezerva că aceste condiţii să fie recunoscute de către autoritatea competentă. Regula 2.3 Orele de muncă şi orele de odihnă Scop: Asigurarea unor ore de muncă şi de odihnă reglementate pentru navigatori 1. Fiecare Membru se va asigura că orele de muncă şi de odihnă ale navigatorilor sunt reglementate. 2. Fiecare Membru va stabili un număr maxim de ore de muncă şi un număr minim de ore de odihnă în cadrul unor perioade date care să fie în concordanţă cu prevederile Codului. Norma A2.3 - Orele de muncă şi orele de odihnă 1. În scopul aplicării acestei norme, termenul: (a) ore de muncă desemnează perioada în care navigatorii trebuie să lucreze pe navă; (b) ore de odihnă desemnează perioada din afara orelor de muncă, termenul neincluzând pauzele scurte. 2. Fiecare Membru stabileşte, în limitele indicate la paragrafele 5-8 ale prezentei Norme, fie numărul maxim de ore de muncă care nu trebuie să fie depăşit într-un interval de timp dat, fie numărul minim de ore de odihnă care trebuie acordate într-o perioadă de timp determinată. 3. Fiecare Membru recunoaşte că norma orelor de muncă pentru navigatori, ca şi pentru ceilalţi lucrători, este de opt ore / zi cu o zi de odihnă săptămânal şi odihna în zilele de sărbătoare. Totuşi, nimic nu împiedică Membrii să adopte dispoziţii vizând autorizarea sau înregistrarea unui contract colectiv de muncă care stabileşte orele normale de muncă pentru navigatori pe o bază nu mai puţin favorabilă decât prezenta normă. 4. La stabilirea normelor naţionale, fiecare Membru va avea în vedere pericolul pe care îl determină oboseala excesivă a navigatorilor, în special a celor ale căror atribuţii implică siguranţa navigaţiei şi funcţionarea în siguranţă a navei. 5. Limitele orelor de muncă şi de odihnă sunt stabilite după cum urmează: (a) numărul maxim de ore de muncă nu va depăşi: (i) 14 ore într-o perioadă de 24 de ore; şi (ii) 72 ore într-o perioadă de 7 zile; Sau (b) minimul orelor de odihnă nu va fi mai mic decât: (i) 10 ore într-o perioadă de 24 de ore; (ii) 77 de ore într-o perioadă de 7 zile. 6. Orele de odihnă pot fi împărţite în cel mult două perioade, dintre care una va fi de cel puţin 6 ore, iar intervalul dintre două perioade consecutive de odihnă nu va depăşi 14 ore. 7. Rolurile de echipaj de abandon şi pentru combaterea incendiilor, precum şi rolurile prevăzute de reglementările naţionale şi internaţionale vor fi organizate astfel încât să evite, în măsura posibilului, perturbarea orelor de odihnă şi să nu genereze oboseala. 8. Atunci când un navigator este de gardă, de exemplu în cazul în care sala maşini este nesupravegheată, navigatorul va beneficia de o perioadă de odihnă compensatorie dacă perioada normală de odihnă este perturbată de apeluri în afara orelor de program. 9. În situaţia în care nu există contracte colective de muncă sau sentinţe arbitrale sau dacă autoritatea competentă stabileşte că prevederile din contract sau hotărârea referitoare la paragraful 7 sau 8 al prezentei norme sunt insuficiente, autoritatea competentă va stabili astfel de prevederi pentru a asigura o perioadă de odihnă suficientă pentru navigatorii respectivi. 10. Fiecare Membru va solicita amplasarea, într-un loc uşor accesibil, a unui tabel cu organizarea muncii la bord, care trebuie să indice pentru fiecare funcţie cel puţin: (a) programul de serviciu pe mare şi în port; şi (b) numărul maxim de ore de muncă sau numărul minim de ore de odihnă prevăzut de legislaţia naţională sau de contractele colective aplicabile. 11. Tabelul menţionat la paragraful 10 al prezentei norme va fi stabilit în format standard în limba sau limbile de lucru ale navei şi în engleză. 12. Fiecare Membru va solicita păstrarea de registre cu orele de muncă zilnice sau cu orele de odihnă zilnice pentru a permite monitorizarea respectării prevederilor paragrafelor 5-11 ale prezentei norme. Registrele vor fi în format standard stabilit de autoritatea competentă, ţinând seama de orice indicaţii disponibile din partea Organizaţiei Internaţionale a Muncii sau vor fi în orice format standard elaborat de Organizaţie. Acestea vor fi în limbile menţionate de paragraful 11 al prezentei norme. Navigatorii vor primi o copie a însemnărilor din registre care-i privesc, avizată de comandant sau de o persoană împuternicită de comandant şi de către navigator. 13. Niciuna din prevederile paragrafelor 5 şi 6 ale prezentei norme nu împiedică un Membru să adopte o legislaţie naţională sau o procedură care să permită autorităţii competente să autorizeze sau să înregistreze contracte colective de muncă care să prevadă derogări de la limitele stabilite. Aceste derogări vor urma, în măsura posibilă, prevederile prezentei norme, dar pot avea în vedere perioade de concediu mai dese sau mai lungi sau acordarea de concedii compensatorii pentru navigatorii de cart sau navigatorii de la bordul navelor care efectuează voiaje de scurtă durată. 14. Niciuna din prevederile prezentei norme nu afectează dreptul comandantului navei de a cere unui navigator să presteze ore de muncă necesare pentru asigurarea securităţii imediate a navei, a persoanelor de la bord sau a încărcăturii sau pentru a acorda ajutor altor nave sau persoane naufragiate sau aflate în pericol pe mare. Dacă este cazul, comandantul poate să suspende programul de ore de muncă sau de odihnă şi să solicite navigatorului să presteze ore de muncă necesare până la normalizarea situaţiei. De îndată ce va fi posibil după normalizarea situaţiei, comandantul se va asigura că fiecare navigator care a lucrat în cadrul unei perioade programate de odihnă, va primi o perioadă corespunzătoare de odihnă. Principiul director B 2.3 - Orele de lucru şi orele de odihnă Principiul B 2.3.1 - Navigatorii tineri 1. Următoarele prevederi trebuie aplicate pe mare şi în port pentru toţi navigatorii tineri care au mai puţin de 18 ani: (a) orele de muncă nu trebuie să depăşească 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare devin inevitabile numai din motive de siguranţă; (b) trebuie acordat un timp suficient pentru toate mesele şi trebuie asigurată o pauză de cel puţin o oră pentru masa principală; şi (c) trebuie acordată o pauză de odihnă de 15 minute la fiecare două ore de muncă continuă. 2. În mod excepţional, prevederile paragrafului 1 al prezentului Principiu director nu se aplică dacă: (a) acestea sunt impracticabile pentru tinerii navigatori de la punte, din sala maşini şi din departamentele de catering cărora li s-au repartizat atribuţii de cart, sau care lucrează într-un sistem de ture; sau (b) dacă împiedică pregătirea eficientă a tinerilor navigatori potrivit programelor şi orarelor de pregătire stabilite. 3. Astfel de situaţii excepţionale şi motivele acestora trebuie înregistrate şi semnate de către comandant. 4. Paragraful 1 al prezentului Principiu director nu scuteşte tinerii navigatori de obligaţia general valabilă pentru toţi navigatorii de a lucra în situaţii de urgenţă conform dispoziţiilor paragrafului 14 al Normei A 2.3. Regula 2.4 Dreptul la concediu Scop: Asigurarea unui concediu adecvat pentru navigatori 1. Fiecare Membru va solicita ca navigatorilor angajaţi pe navele aflate sub pavilionul lor să li se plătească un concediu anual în condiţiile dorite, potrivit prevederilor Codului. 2. Navigatorilor le sunt acordate permisii la ţărm, în beneficiul sănătăţii şi bunăstării lor, cu condiţia respectării cerinţelor operaţionale ale posturilor lor. Norma A2.4 - Dreptul la concediu 1. Fiecare Membru va adopta legi şi reglementări care stabilesc normele minime pentru concediul anual al navigatorilor de pe navele aflate sub pavilionul lor, ţinând seama de nevoile speciale ale navigatorilor cu privire la un astfel de concediu. 2. Sub rezerva dispoziţiilor oricărui contract colectiv de muncă sau legislaţii prevăzând o modalitate de calcul adecvat, ţinând seama de nevoile particulare ale navigatorilor în acest sens, concediile anuale plătite sunt calculate pe baza unui minim de 2,5 zile calendaristice pe lună de angajare. Modul de calcul al perioadei de serviciu este stabilit de autoritatea competentă sau de organismul corespunzător din fiecare ţară. Absenţele justificate de la locul de muncă nu sunt considerate concediu anual. 3. Este interzis orice acord de renunţare la concediul anual minim plătit prevăzut în prezenta norma, cu excepţia cazurilor prevăzute de autoritatea competentă. Principiul director B 2.4 - Dreptul la concediu Principiul director B 2.4.1 - Calculul drepturilor 1. Conform condiţiilor stabilite de către autoritatea competentă sau de către organismul adecvat în fiecare stat, orice perioadă de serviciu efectuată în afara contractului trebuie considerată ca făcând parte din perioada de serviciu. 2. Conform condiţiilor determinate de către autoritatea competentă sau de contractele colective de muncă aplicabile, absenţa de la serviciu în scopul participării la un curs de pregătire în domeniul maritim, sau pentru alte motive precum boală, accidente sau maternitate, trebuie considerate ca fiind parte din perioada de serviciu. 3. Nivelul plătii pe perioada concediului anual trebuie să fie acelaşi cu nivelul normal al remuneraţiei navigatorului, potrivit legislaţiei naţionale sau contractului individual de muncă aplicabil al navigatorilor. În cazul navigatorilor angajaţi pe perioade mai scurte de un an sau în cazul încetării contractului de muncă, dreptul la concediu trebuie calculat potrivit formulei pro-rata. 4. Nu trebuie considerate ca parte a concediului anual plătit: (a) zilele de sărbători legale recunoscute de către statul de pavilion, chiar dacă sunt sau nu în perioada concediului anual plătit; (b) perioadele de incapacitate de muncă care sunt urmarea bolilor, accidentelor sau maternităţii, în condiţiile determinate de autoritatea competentă sau de către organismul potrivit în fiecare stat; (c) permisii temporare la ţărm acordate navigatorului pe perioada unui contract de angajare; şi (d) concediul compensatoriu de orice fel, în condiţiile determinate de autoritatea competentă sau de către organismul potrivit în fiecare stat. Principiul director B 2.4.2 - Concediul anual 1. Dacă nu este stabilită prin regulamente, contracte colective de muncă, sentinţa arbitrală sau alte modalităţi conforme cu practica naţională, perioada în care se va efectua concediul anual trebuie determinată de către armator după consultări şi, dacă este posibil, cu acordul navigatorilor în cauză sau cu reprezentanţii acestora. 2. În principiu, navigatorii trebuie să aibă dreptul să îşi ia concediul anual în locul unde au legăturile substanţiale, care, în mod normal ar fi acelaşi cu locul în care au dreptul să fie repatriaţi. Navigatorilor nu trebuie să li se impună să îşi ia concediul anual în alt loc, exceptându-se cazurile în care un acord de angajare a navigatorilor, legislaţia naţională sau alte regulamente prevăd altfel. 3. Dacă navigatorilor li se impune să îşi ia concediul anual când se afla în alt loc decât cele autorizate la paragraful 2 al prezentului Principiu director, aceştia ar trebui să beneficieze de transport gratuit până la cel mai apropiat punct de domiciliul lor, fie că este vorba de locul de angajare sau de cel de recrutare; mijloacele de subzistenţă şi alte costuri directe trebuie să fie suportate de către armator; perioada de călătorie nu trebuie dedusă din concediul anual plătit la care are dreptul navigatorul. 4. Un navigator aflat în timpul concediului anual poate fi chemat numai în cazuri de urgenţă extremă şi cu consimţământul acestuia. Principiul director B 2.4.3 - Fracţionarea şi cumularea 1. Fracţionarea concediului anual plătit sau cumularea concediului pe anul în curs cu un concediu viitor poate fi autorizată de autoritatea competentă sau de către organismul adecvat din fiecare stat. 2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului Principiu director şi în situaţia în care nu s-a convenit altfel printr-un acord dintre armator şi navigatori, concediul anual plătit recomandat ar trebui să reprezinte o perioadă neîntreruptă. Principiul director B 2.4.4 - Tinerii navigatori 1. Măsuri speciale trebuie avute în vedere referitor la tinerii navigatori sub 18 ani care au servit 6 luni sau o altă perioadă mai mică de timp în baza unui contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă, fără concediu, pe o navă care tranzitează ape internaţionale, care nu a revenit în ţara de domiciliu în acest timp şi care nu va reveni în următoarele 3 luni de voiaj. Astfel de măsuri pot consta în repatrierea fără costuri pentru aceştia la locul angajării iniţiale din ţara lor de domiciliu, în scopul efectuării concediilor cumulate în timpul acestui voiaj. Regula 2.5 Repatrierea Scop: Asigurarea că navigatorii se pot întoarce acasă 1. Navigatorii au dreptul de a fi repatriaţi gratuit în circumstanţele şi condiţiile specificate în Cod. 2. Fiecare Membru va solicita navelor care se află sub pavilionul său să ofere o garanţie financiară pentru a se asigura că navigatorii sunt repatriaţi corespunzător, potrivit prevederilor Codului. Normă A 2.5 - Repatrierea 1. Fiecare Membru se va asigura că navigatorii care se afla pe navele sub pavilionul său au dreptul la repatriere dacă: (a) contractul de angajare a navigatorilor expiră în timp ce sunt în străinătate; (b) contractul de angajare a navigatorilor este reziliat: (i) de către armator; sau (ii) de către navigator, din motive întemeiate; şi, de asemenea (c) navigatorii nu mai sunt apţi de a-şi îndeplini îndatoririle potrivit contractului de angajare sau când nu mai este posibil să i se ceară acest lucru, ţinând cont de împrejurări speciale. 2. Fiecare Membru se va asigura că există prevederi adecvate în legislaţia sa sau există alte măsuri sau în contractele colective de muncă, care să stipuleze: (a) circumstanţele în care navigatorii au dreptul la repatriere potrivit paragrafului 1 (b) şi (c) al prezentei Norme; (b) durata maximă a perioadei de serviciu la bordul unei nave după care navigatorul are dreptul să fie repatriat - astfel de perioade nu trebuie să fie mai lungi de 12 luni; şi (c) drepturile exacte ce urmează a fi acordate de către armatori în vederea repatrierii, inclusiv acelea referitoare la destinaţiile de repatriere, transport, cheltuielile care trebuie acoperite şi alte dispoziţii. 3. Fiecare Membru va interzice armatorilor să solicite navigatorilor să facă plăti anticipate la începutul contractului cu privire la costul repatrierii şi să acopere costurile legate de repatriere din salariile sau alte drepturi ale navigatorilor, exceptând situaţia în care se demonstrează că navigatorul şi-a încălcat grav obligaţiile de serviciu, potrivit legislaţiei naţionale, altor dispoziţii sau contractelor colective aplicabile. 4. Legislaţia naţională nu trebuie să obstrucţioneze drepturilor armatorilor în ceea ce priveşte recuperarea costurilor de repatriere potrivit unor acorduri contractuale cu persoane terţe. 5. Dacă un armator omite să ia dispoziţiile necesare pentru repatrierea navigatorilor care au acest drept sau să îşi asume cheltuielile de repatriere: (a) autoritatea competentă a statului Membru de pavilion va aranja repatrierea navigatorilor în cauză; dacă nu face acest lucru, statul în care navigatorii urmează să fie repatriaţi sau statul a cărui cetăţenie o deţin pot aranja repatrierea acestora şi îşi vor recupera cheltuielile de la statul membru de pavilion; (b) cheltuielile suportate pentru repatrierea navigatorilor vor fi recuperate de la armator de către statul membru de pavilion; (c) cheltuielile de repatriere nu vor fi suportate, în niciun caz, de către navigatori, excepţie făcând paragraful 3 al prezentei Norme. 6. Având în vedere instrumentele internaţionale aplicabile, inclusiv Convenţia Internaţională din 1999 privind Arestul Navelor, un Membru care a plătit cheltuielile de repatriere potrivit prevederilor acestui Cod, poate reţine sau poate cere reţinerea navelor armatorului în cauză până la efectuarea rambursării potrivit paragrafului 5 al prezentei Norme. 7. Fiecare Membru va facilita repatrierea de la bordul navelor a navigatorilor care lucrează pe navele care ancorează în porturile sale sau care trec prin apele sale teritoriale sau interioare, precum şi îmbarcarea la bord a înlocuitorului acestuia. 8. În mod deosebit, un Membru nu va refuza dreptul de repatriere niciunui navigator, ca urmare a condiţiilor financiare ale armatorului sau a faptului că armatorul nu are posibilitatea sau nu doreşte să înlocuiască un navigator. 9. Fiecare Membru va solicita navelor care se află sub pavilionul său să aibă la bord şi să pună la dispoziţia navigatorilor o copie a prevederilor naţionale referitoare la repatriere, scrise în limba potrivită. Principiul director B 2.5 - Repatrierea Principiul director B 2.5.1 - Condiţii privind dreptul de repatriere 1. Navigatorii au dreptul la repatriere: (a) în cazurile menţionate la Norma A 2.5, paragraful 1 (a), după expirarea perioadei de preaviz acordată potrivit prevederilor contractului de angajare a navigatorilor; (b) în cazurile menţionate la Norma A 2.5, paragraful 1 (b) şi (c): (i) în caz de boală, accident sau alt motiv medical care impune repatrierea acestora dacă sunt transportabili din punct de vedere medical; (ii) în caz de naufragiu; (iii) în cazul în care armatorul nu mai este în măsură de a-şi îndeplini obligaţiile legale sau contractuale ca şi angajator al navigatorilor din motive precum insolvabilitatea, vânzarea navei, schimbarea înregistrării navei sau orice alt motiv similar; (iv) în cazul în care nava este trimisă spre zonă de război, aşa cum se stipulează în legislaţia naţională sau contractele de angajare a navigatorilor, unde navigatorul nu consimte să meargă; (v) în cazul încheierii sau suspendării angajării conform unei sentinţe arbitrale sau contracte colective de muncă sau încetarea angajării din orice alt motiv similar. 2. La determinarea duratei maxime a perioadelor de serviciu la bord, după care navigatorul are dreptul să fie repatriat, potrivit prevederilor prezentului Cod, se va ţine cont de factorii care afectează mediul de lucru al navigatorului. Fiecare Membru va încerca, în măsura posibilului, să reducă aceste perioade ca urmare a schimbărilor şi evoluţiilor tehnologice şi se poate axa pe prevederile oricărei recomandări în acest domeniu a Comisiei Paritare Maritime. 3. Costurile care trebuie suportate de către armator pentru repatriere, potrivit Normei A 2.5 trebuie să cuprindă cel puţin: (a) călătoria până la destinaţia aleasă pentru repatriere, conform paragrafului 6 al prezentului Principiu director; (b) cazarea şi masa din momentul în care navigatorii părăsesc nava şi până ajung la destinaţia de repatriere; (c) plata şi diurna din momentul în care navigatorul părăseşte nava şi până când ajunge la destinaţia de repatriere, dacă aşa se prevede în legislaţia naţională sau în contractele colective de muncă; (d) transportul a 30 de kg din bagajul personal al navigatorilor la destinaţia de repatriere; şi (e) tratament medical, dacă este cazul, până când navigatorii sunt apţi pentru transport către destinaţia de repatriere. 4. Timpul petrecut aşteptând repatrierea şi durata călătoriei nu trebuie scăzute din concediul plătit al navigatorului. 5. Armatorii trebuie să suporte, în continuare, cheltuielile de repatriere până când navigatorii în cauză au ajuns la ţărm la destinaţia stabilită, potrivit prezentului Cod sau sunt angajaţi într-o meserie potrivită la bordul navei care se îndreaptă spre una dintre aceste destinaţii. 6. Fiecare Membru trebuie să solicite armatorilor să îşi asume responsabilitatea pentru aranjamentele privind repatrierea prin mijloace potrivite şi rapide. Modalitatea obişnuită de transport este avionul. Membrul trebuie să stabilească destinaţiile la care navigatorii vor fi repatriaţi. Destinaţiile trebuie să includă statele în care se presupune că navigatorii au legături substanţiale, inclusiv: (a) locaţia unde navigatorul a fost de acord să se angajeze; (b) locaţia stipulată prin contractul colectiv de muncă; (c) statul de domiciliu al navigatorului; sau (d) orice astfel de locaţii care pot fi stabilite de comun acord la momentul angajării. 7. Navigatorii trebuie să aibă dreptul de a alege dintre destinaţiile stabilite locaţia unde doresc să fie repatriaţi. 8. Dreptul la repatriere poate înceta dacă navigatorii în cauză nu îl revendică în timp util definit prin legislaţia naţională sau contractele colective de muncă. Principiul director B 2.5.2 - Aplicarea de către Membri 1. Orice sprijin practic posibil trebuie acordat navigatorului care a rămas într-un port străin în timp ce aştepta să fie repatriat şi în cazul întârzierii repatrierii navigatorului, autoritatea competentă din portul străin trebuie să asigure că reprezentantul consular sau local al statului de pavilion şi statul de cetăţenie a navigatorului sau statul de domiciliu, după caz sunt informate imediat. 2. Fiecare Membru trebuie să se asigure că există aranjamente satisfăcătoare: (a) pentru ca navigatorii angajaţi pe o navă care se află sub pavilion străin să fie repatriaţi când sunt debarcaţi într-un port străin din motive pentru care nu se fac răspunzători: (i) în portul în care navigatorul în cauză a fost angajat; sau (ii) într-un port din statul de cetăţenie sau de domiciliu al navigatorului; sau (iii) într-un alt port ales de comun acord de către navigator şi comandant sau armator, cu acceptul autorităţii competente sau sub rezerva altor garanţii corespunzătoare; (b) pentru îngrijiri medicale şi întreţinerea navigatorilor angajaţi pe o navă care are pavilion străin şi care sunt lăsaţi la ţărm într-un port străin, ca urmare a unei boli sau a unui accident produse în timpul serviciului pe navă şi care nu sunt urmarea neglijenţei navigatorilor. 3. Dacă se dovedeşte că nu sunt potriviţi pentru viaţa pe mare, tinerilor navigatori care nu au împlinit 18 ani şi care au lucrat pe o navă cel puţin 4 luni în timpul primului voiaj internaţional, trebuie să li se acorde posibilitatea de a fi repatriaţi gratuit în primul port de escală potrivit, unde există servicii consulare ale statului de pavilion sau ale statului de naţionalitate sau de domiciliu ale navigatorului. Notificarea unei astfel de repatrieri şi motivele acesteia trebuie prezentate autorităţii care a emis documentele care îi permit navigatorului în cauză să se angajeze pe mare. Regula 2.6 Compensarea navigatorilor în cazul pierderii sau scufundării navei Scop: Asigurarea compensării navigatorilor când o navă este pierdută ori s-a scufundat 1. Navigatorii au dreptul la compensaţie adecvată în caz de vătămare, pierdere sau pierderea locului de muncă datorate scufundării sau pierderii navei. Norma A2.6- Compensarea navigatorilor în cazul pierderii sau scufundării navei 1. Fiecare Membru va adopta reglementări care să asigure că, în toate cazurile de pierdere sau scufundare a navei, armatorul să plătească fiecărui navigator aflat la bord o indemnizaţie în caz de şomaj rezultând dintr-o asemenea pierdere ori scufundare. 2. Reglementările menţionate la paragraful 1 al prezentei Norme nu vor aduce atingere oricăror altor drepturi de care beneficiază un navigator în temeiul legislaţiei Membrului privind pierderile sau vătămările datorate scufundării sau pierderii navei. Principiul director B 2.6 - Compensarea navigatorilor în cazul pierderii sau scufundării navei Principiul director B 2.6.1 - Calculul indemnizaţiei de şomaj 1. Indemnizaţia de şomaj care este rezultatul pierderii sau scufundării navei trebuie plătită pentru toate zilele efective de şomaj la nivelul salariului, conform contractului de angajare, dar cuantumul total al indemnizaţiei acordate fiecărui navigator nu va putea depăşi limita a două luni de salariu. 2. Fiecare Membru trebuie să se asigure că navigatorii au aceleaşi proceduri legale pentru a recupera astfel de indemnizaţii, aşa cum au pentru recuperarea restanţelor din salariile câştigate în timpul serviciului. Regula 2.7 Dotarea cu echipaj Scop: Asigurarea că munca navigatorilor se desfăşoară la bordul navei cu personal suficient pentru exploatarea navei în condiţii de eficienţă şi securitate 1. Fiecare Membru va cere ca toate navele aflate sub pavilionul său să beneficieze de un număr suficient de navigatori angajaţi la bord, pentru a se asigura că navele sunt exploatate eficient şi în siguranţă şi ţinând cont în toate situaţiile de condiţiile de securitate, luând în considerare preocupările pentru starea de oboseală a navigatorilor, precum şi particularităţile specifice ale voiajului. Norma A2.7 - Dotarea cu echipaj 1. Fiecare Membru va cere ca toate navele aflate sub pavilionul său să beneficieze de un număr suficient de navigatori la bord, pentru a se asigura că navele sunt exploatate eficient şi în siguranţă. Fiecare navă va avea un echipaj adecvat, în ceea ce priveşte numărul şi calificările, pentru a asigura securitatea şi siguranţa navei, respectând toate condiţiile de exploatare, conform documentului privind echipajul minim de siguranţă sau a unui document echivalent emis de autoritatea competentă, conformându-se dispoziţiilor prezentei Convenţii. 2. Când stabileşte, aprobă sau revizuieşte nivelul dotărilor cu echipaj, autoritatea competentă ia în considerare necesitatea de a evita sau reduce duratele excesive de muncă, pentru a asigura odihnă suficientă şi pentru a limita starea de oboseală, precum şi principiile din instrumentele internaţionale aplicabile, în special cele ale Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitoare la dotările cu echipaj. 3. Când stabileşte nivelul dotărilor cu echipaj, autoritatea competentă va lua în considerare toate cerinţele cuprinse în Regula 3.2 şi Norma A 3.2 - referitoare la alimentaţia şi serviciul de servire a mesei. Principiul director B 2.7 - Dotarea cu echipaj Principiul director B 2.7.1 - Reglementarea diferendelor 1. Fiecare Membru trebuie să instituie şi să verifice existenţa unui mecanism eficient pentru investigarea şi soluţionarea plângerilor sau diferendelor referitoare la schema de echipaj a unei nave. 2. Reprezentanţii organizaţiilor de armatori şi navigatori trebuie să participe, cu sau fără alte persoane sau autorităţi, la punerea în funcţiune a unui astfel de mecanism. Regula 2.8 Cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatori Scop: Promovarea carierei, a dezvoltării aptitudinilor profesionale şi oportunităţilor de angajare pentru navigatori 1. Fiecare Membru va adopta politici naţionale pentru a promova ocuparea în sectorul maritim şi pentru a încuraja cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatorii domiciliaţi pe teritoriul său. Norma A2.8- Cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatori 1. Fiecare Membru va adopta politici naţionale care să încurajeze cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatori, pentru a oferi sectorului maritim forţa de muncă stabilă şi competentă. 2. Obiectivul politicilor menţionate la paragraful 1 al prezentei Norme va fi acela de a ajuta navigatorii să-şi întărească aptitudinile profesionale, calificările şi posibilităţile de angajare. 3. După consultarea organizaţiilor armatorilor şi navigatorilor în cauză, autoritatea competentă va stabili obiective clare pentru îndrumarea profesională, studiile şi pregătirea navigatorilor ale căror atribuţii la bordul navei sunt legate de exploatarea în siguranţă a navei, inclusiv în materie de formare continuă. Principiul director B 2.8 - Cariera, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatori Principiul director B 2.8.1 - Măsuri pentru promovarea carierei, dezvoltarea aptitudinilor profesionale şi oportunităţile de angajare pentru navigatori 1. Măsurile pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite la Norma A 2.8 pot include: (a) acorduri cu armatorul sau organizaţiile de armatori, referitoare la dezvoltarea carierei şi formare; sau (b) dispoziţii privind promovarea ocupării prin stabilirea şi păstrarea unor registre sau liste pe categorii a navigatorilor calificaţi; sau (c) promovarea posibilităţilor, atât la bordul navelor, cât şi pe ţărm, pentru formarea viitoare şi educarea navigatorilor în vederea dezvoltării abilităţilor profesionale şi înzestrării cu competenţe transferabile pentru a le permite acestora să îşi găsească şi să păstreze un loc de muncă decent, în vederea îmbunătăţirii perspectivelor de ocupare individuală şi pentru a se adapta evoluţiilor tehnologice şi condiţiilor pieţei muncii din sectorul maritim. Principiul director B 2.8.2 - Registrele navigatorilor 1. Când registrele sau listele stau la baza angajării navigatorilor, acestea trebuie să includă toate categoriile ocupaţionale ale navigatorilor, conform legislaţiei naţionale, practicii sau contractelor colective de muncă. 2. Navigatorii care se regăsesc în astfel de registre sau liste trebuie să aibă prioritate la angajarea la bordul navelor. 3. Navigatorii care se regăsesc în astfel de registre sau liste trebuie să fie disponibili pentru muncă, conform legislaţiei naţionale, practicii sau contractelor colective de muncă. 4. În măsura în care legislaţia naţională o permite, efectivul din registre sau liste trebuie revizuit periodic pentru stabilirea unui nivel corespunzător necesităţilor sectorului maritim. 5. Când este necesară reducerea efectivului dintr-un astfel de registru sau listă, trebuie adoptate toate măsurile potrivite pentru a preveni sau atenua efectele care aduc prejudicii navigatorilor, ţinându- se cont de situaţia economică şi socială din ţara respectivă. TITLUL 3 Cazare, facilităţi de recreere, alimentaţie şi serviciul de masă Regula 3.1 Cazare şi facilităţi de recreere Scop: Asigurarea faptului că navigatorii dispun de cazare decentă şi facilităţi de recreere la bord 1. Fiecare Membru se va asigura că navele aflate sub pavilionul lor oferă şi menţin condiţii de masă şi cazare şi facilităţi de recreere decente pentru navigatorii care se află la bordul navei şi care să fie compatibile cu promovarea sănătăţii şi bunăstării navigatorilor. 2. Prevederile Codului care implementează această Regulă referitoare la construcţia navei şi echipament, se aplică numai navelor construite în timpul sau după intrarea în vigoare a acestei Convenţii, pentru Membrii interesaţi. Pentru navele construite înaintea acestei date, prevederile referitoare la construirea şi echipamentul navelor, enunţate în Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor (revizuită), Convenţia nr. 133/1970 privind cazarea echipajelor (dispoziţii complementare), vor continua să fie aplicate în măsura în care acestea erau aplicabile înainte de această dată, potrivit legislaţiei şi practicii Membrului în cauză. O navă este considerată a fi construită la data la care s-a fixat chila sau când construcţia sa se află într-un stadiu echivalent. 3. Dacă în mod expres nu se prevede altfel, orice dispoziţie rezultând dintr-un amendament al Codului referitoare la cazarea şi facilităţile de recreere se va aplica doar navelor construite la data sau după data la care amendamentul va avea efect pentru Membrii implicaţi. Norma A3.1 - Cazarea şi facilităţile de recreere 1. Fiecare Membru va adopta o legislaţie care să prevadă că navele aflate sub pavilionul său: (a) respectă normele minime pentru a se asigura că, cazarea navigatorilor, condiţiile de muncă şi viaţă la bord, sau ambele, sunt sigure, decente şi în conformitate cu prevederile relevante ale acestei norme, şi (b) sunt inspectate pentru a asigura conformitatea iniţială şi ulterioară cu aceste norme. 2. Pentru elaborarea şi aplicarea legislaţiei referitoare la prezenta normă, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi navigatorilor interesate, autoritatea competentă: a) va lua în considerare Regula 4.3 şi prevederile asociate ale Codului privind protecţia sănătăţii, siguranţei şi prevenirea accidentelor, ţinând cont de necesităţile specifice navigatorilor care se află şi lucrează la bordul navei, şi: b) va avea în vedere Principiile directoare din Partea B a acestui Cod. 3. Inspecţiile solicitate în baza regulii 5.1.4 se vor realiza când: (a) o navă este înmatriculată sau reînmatriculată; sau (b) condiţiile de cazare pe navă au fost substanţial modificate. 4. Autoritatea competentă va acorda o atenţie deosebită pentru aplicarea prevederilor prezentei Convenţii privind: a) dimensiunea cabinelor şi altor spaţii de cazare, b) încălzirea şi ventilaţia, c) zgomotul, vibraţiile şi alţi factori ambientali, d) facilităţile sanitare; e) iluminatul; şi f) spaţiu sanitar. 5. Autoritatea competentă a fiecărui Membru va solicita ca navele aflate sub pavilionul său să respecte normele minime privind spaţiile de cazare şi facilităţile de recreere la bord stabilite în paragrafele 6 -17 ale prezentei norme. 6. În privinţa prevederilor generale pentru condiţiile de cazare: (a) în locurile destinate cazării, înălţimea spaţiului liber trebuie să fie suficientă; aceasta nu trebuie să fie mai mică de 203 centimetri, în scopul asigurării unei depline libertăţi de mişcare; autoritatea competentă poate permite o anumită reducere limitată a înălţimii spaţiului liber într-o parte sau în întreg locul, dacă o asemenea reducere: (i) este rezonabilă, şi (ii) nu va avea ca efect disconfortul navigatorilor, (b) spaţiile de cazare trebuie să fie izolate corespunzător; (c) pe nave, altele decât navele de pasageri, aşa cum sunt ele definite prin Regula 2 e şi f a Convenţiei Internaţionale din 1974 privind Salvarea Vieţii pe Mare, modificată (Convenţia SOLAS), cabinele pentru dormit vor fi situate deasupra liniei de încărcare, la centrul sau la pupa navei, exceptând cazurile speciale, acolo unde mărimea, tipul sau serviciul planificat al navei vizează un loc impracticabil, cabinele pot fi poziţionate la prova navei, dar în niciun caz mai spre prova decât peretele de coliziune prova. (d) pe navele de pasageri şi navele speciale construite potrivit Codului de siguranţă pentru Nave Speciale aplicabile navelor cu destinaţie specială a IMO din 1983 şi versiunile ulterioare (denumite în continuare "navele cu destinaţie specială"), autoritatea competentă poate, sub rezerva luării unor dispoziţii corespunzătoare pentru iluminat şi ventilaţie, să permită locaţia cabinelor pentru dormit sub linia de încărcare, dar în niciun caz sub pasarelele de lucru; (e) nu va exista acces direct la cabinele de dormit dinspre spaţiile de marfă, sala maşini, bucătării, magazii, uscătorii sau zone sanitare comune; acea parte a peretelui despărţitor care separă aceste locuri de cabine şi pereţii despărţitori externi va fi construită din oţel sau alt material care să fie impermeabil la apă şi gaz. (f) materialele folosite pentru a construi pereţii despărţitori interiori, panourile şi căptuşelile, podelele şi racordurile vor fi adaptate scopului şi favorabile asigurării unui mediu sănătos, (g) locurile de cazare trebuie să fie bine iluminate şi prevăzute cu dispozitive suficiente pentru scurgerea apei; (h) cazarea şi facilităţile de recreere şi de masă vor respecta dispoziţiile din Regula 4.3 şi prevederile similare din Cod, cu privire la protecţia sănătăţii şi siguranţei, prevenirea accidentelor, prevenirea riscurilor expunerii la niveluri riscante de zgomot şi vibraţie, a altor factori ambientali şi chimici de la bordul navelor, şi vor garanta un mediu acceptabil de viaţă şi de muncă la bord pentru navigatori. 7. În ceea ce priveşte cerinţele pentru ventilaţie şi încălzire: (a) cabinele de dormit şi sălile de masă vor fi ventilate adecvat, (b) navele, cu excepţia acelora care navigă în mod obişnuit acolo unde condiţiile temperate de climă nu necesită acestea, vor fi echipate cu sistem de climatizare pentru cazarea navigatorilor, pentru orice staţie radio poziţionată separat, precum şi pentru postul central de comandă din sala maşini. (c) toate spaţiile sanitare vor avea ventilaţie în aer liber, independentă de orice altă parte a spaţiului de locuit; şi (d) se va asigura căldura adecvată printr-un sistem de încălzire corespunzător, cu excepţia navelor aflate exclusiv în voiajuri cu condiţii tropicale de climă. 8. În ceea ce priveşte cerinţele pentru iluminat, sub rezerva unor amenajări speciale, eventual permise la bordul navelor de pasageri, cabinele şi sălile de servit masa vor fi iluminate cu lumină naturală şi vor fi prevăzute cu lumina artificială adecvată. 9. În cazurile când se impun spaţii de odihnă la bordul navei, acestea vor satisface următoarele cerinţe: (a) pe nave, altele decât navele de pasageri, o cabină individuală va fi asigurată fiecărui navigator; în cazul navelor cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw sau al navelor cu destinaţie specială, pot fi acordate derogări de la această prevedere, de către autoritatea competentă după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate. (b) vor fi asigurate cabine separate pentru bărbaţi şi femei, (c) cabinele vor avea o dimensiune adecvată şi vor fi corespunzător echipate, astfel încât să asigure un confort rezonabil şi să uşureze întreţinerea. (d) o cuşetă separată va trebui asigurată în orice situaţie pentru fiecare navigator. (e) dimensiunile interioare minime ale unei cuşete vor fi de cel puţin 198 centimetri per 80 centimetri, (f) suprafaţa pentru fiecare ocupant al cabinei nu va putea fi mai mică decât: (i) 4.5 metri pătraţi pentru navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw; (ii) 5.5 metri pătraţi pentru navele cu un tonaj brut între 3,000 tdw şi 10,000 tdw; (iii) 7 metri pătraţi pentru navele cu un tonaj brut egal sau mai mare de 10,000 tdw; (g) cu toate acestea, pentru a asigura o singură cuşetă în cabine pe nave cu tonaje brute mai mici de 3,000 tdw, navele de pasageri şi navele cu destinaţie specială, autoritatea competenta poate permite o suprafaţă mai mică. (h) pe navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw, altele decât navele de pasageri şi navele cu destinaţie specială, cabinele pot fi ocupate de maximum 2 navigatori; suprafaţa podelei acestor cabine nu va fi mai mică de 7 metri pătraţi. (i) pe navele de pasageri şi navele cu destinaţie specială suprafaţa podelei cabinelor pentru navigatorii care nu îndeplinesc funcţia de ofiţer al navei nu va fi mai mică de: (i) 7.5 metri pătraţi în cabinele de 2 persoane, (ii) 1 1.5 metri pătraţi în cabinele de 3 persoane, (iii) 1 4.5 metri pătraţi în cabinele de 4 persoane, (j) pe navele cu destinaţie specială cabinele pot găzdui mai mult de 4 persoane, suprafaţa pe ocupant a acestor cabine nu va fi mai mică de 3,6 metri pătraţi. (k) pe navele, altele decât navele de pasageri şi navele cu destinaţie specială, cabinele pentru navigatorii care îndeplinesc funcţia de ofiţer al navei, acolo unde nu există saloane particulare sau birouri, suprafaţa pe ocupant a cabinelor nu va fi mai mică de: (i) 7.5 metri pătraţi pe navele cu un tonaj brut mai mic de 3.000 tdw, (ii) 8.5 metri pătraţi pe navele cu un tonaj brut între 3,000 tdw şi 10,000 tdw, (iii) 1 0 metri pătraţi pe navele cu un tonaj brut egal sau mai mare de 10,000 tdw. (l) pe navele de pasageri şi navele cu destinaţie specială suprafaţa pe ocupant pentru navigatorii care îndeplinesc funcţia de ofiţer al navei, acolo unde nu există saloane particulare sau birouri, suprafaţa pe ocupant nu poate fi mai mică de 7,5 metri pătraţi pentru ofiţerii subalterni şi 8.5 metri pătraţi pentru ofiţerii superiori; prin ofiţeri subalterni înţelegem ofiţerii la nivel operaţional şi prin ofiţeri superiori, înţelegem ofiţerii la nivel managerial; (m) comandantul, şeful mecanic şi ofiţerii secunzi vor avea, în completarea cabinei lor o încăpere care va servi drept un salon privat, birou sau spaţiu echivalent; navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw pot fi scutite de către autoritatea competentă de la această prevedere după consultarea cu organizaţiile interesate ale armatorilor şi navigatorilor. (n) pentru fiecare ocupant, mobila va include un dulap de haine (minimum 475 litri) şi un sertar sau spaţiu echivalent nu mai mic de 56 de litri; dacă sertarul este încorporat în dulapul de haine atunci volumul minim combinat a dulapului de haine va fi 500 litri; va fi prevăzut cu o etajeră şi va putea fi încuiat de către ocupant astfel încât să-i asigure intimitatea, (o) fiecare cabină va fi prevăzută cu o masă sau birou, fix, rabatabil sau culisant şi scaune confortabile după nevoi. 10. În ceea ce priveşte cerinţele pentru spaţiul de servit masa: (a) spaţiul de servit masa va fi amplasat separat de cabine şi cât de aproape posibil de bucătăria de pe navă, navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw pot fi scutite de către autoritatea competentă de la această prevedere după consultarea cu proprietarul navei şi a organizaţiilor de navigatori implicate, şi (b) spaţiile de servit masa vor avea o dimensiune adecvată, vor fi confortabil mobilate şi amenajate (inclusiv posibilitatea procurării de băuturi la orice oră) luând în considerare numărul navigatorilor susceptibili să le folosească la un moment dat. Spaţii de servit masa pot fi separate sau comune, dup caz. 11. În ceea ce priveşte cerinţele pentru facilităţile sanitare: (a) toţi navigatorii vor avea acces convenabil pe navă la facilităţile sanitare care să întrunească normele minime de sănătate şi igienă şi normele rezonabile de confort. Pot fi prevăzute facilităţi sanitare separate pentru bărbaţi şi femei, (b) vor exista facilităţi sanitare uşor accesibile din comanda de navigaţie şi din sala maşini sau aproape de postul de comandă al sălii maşini, navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw, pot fi scutite de către autoritatea competentă de la această cerinţă după consultarea organizaţiilor de armatori şi organizaţiilor de navigatori interesate. (c) pe toate navele se vor asigura într-o locaţie adecvată, cel puţin o toaletă, o chiuvetă şi o cadă sau duş sau ambele pentru fiecare 6 persoane sau mai puţin, în cazul celor care nu dispun de facilităţi personale. (d) cu excepţia navelor de pasageri, fiecare cabină va fi dotată cu o chiuvetă care să aibă apă dulce curentă, caldă şi rece, exceptând cazul în care o asemenea chiuvetă este situată în baia privată asigurată. (e) pentru navele de pasageri care efectuează în mod obişnuit voiajuri mai mici de 4 ore, autoritatea competentă poate avea în vedere dispoziţii speciale sau o reducere a numărului de instalaţii sanitare cerute; şi (f) Apa dulce curentă, caldă şi rece va fi disponibilă în toate locurile destinate spălării. 12. În ceea ce priveşte dispoziţiile pentru spaţii sanitare, navele care au la bord 15 sau mai mulţi navigatori şi sunt angajate într-un voiaj cu o durată mai mare de 3 zile, dispun de un spaţiu sanitar distinct, rezervat exclusiv scopurilor medicale. Autoritatea competentă poate acorda derogări de la această dispoziţie pentru navele angajate în navigaţia costieră; la aprobarea spaţiului sanitar, autoritatea competentă se va asigura că acesta este, în toate cazurile, uşor accesibil, asigură găzduire confortabilă pentru ocupanţi şi permite acordarea de atenţie promptă. 13. Vor fi disponibile facilităţile corespunzător plasate şi utilate de spălătorie. 14. Toate navele vor avea un spaţiu sau spaţii pe o punte deschisă la care navigatorii să poată avea acces în afara orelor de serviciu, care să aibă dimensiuni adecvate în raport cu dimensiunea navei şi numărul de navigatori aflaţi la bord. 15. Toate navele vor fi dotate cu birouri separate sau cu un birou comun al navei pentru folosirea de către compartimentele de pe punte şi sala maşini; navele cu un tonaj brut mai mic de 3,000 tdw pot fi scutite de către autoritatea competentă de la această cerinţă după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate. 16. Navele care în mod regulat iau contact cu porturi infestate de ţânţari trebuie echipate, în consecinţă conform recomandărilor autorităţii competente. 17. Având în vedere dispoziţiile Regulii 4.3 şi cele ale Codului privind protecţia sănătăţii şi siguranţei şi prevenirea accidentelor, vor fi asigurate în beneficiul tuturor navigatorilor, facilităţi de recreere adecvate, comodităţi şi servicii, astfel adaptate pentru a răspunde nevoilor speciale ale navigatorilor care se află la bordul navei. 18. Autoritatea competentă va solicita desfăşurarea de inspecţii frecvente la bordul navelor, de către sau sub autoritatea comandantului, pentru a se asigura că, cabina navigatorului este menţinută într-o stare bună de întreţinere şi curăţenie. Rezultatele fiecărei inspecţii vor fi consemnate în scris şi vor fi disponibile pentru consultare. 19. În cazul navelor unde este necesară luarea în considerare, fără discriminare, a intereselor navigatorilor care au practici religioase şi sociale diferite şi distincte, autoritatea competentă poate, după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate, să autorizeze derogări echitabil aplicabile de la dispoziţiile prezentei norme, cu condiţia ca pe ansamblu să nu rezulte o situaţie mai puţin favorabilă decât cea care ar decurge din aplicarea prezentei norme. 20. Fiecare Membru poate, după consultarea organizaţiilor de armatori şi de navigatori interesate, cu excepţia navelor cu un tonaj brut mai mic de 200 tdw, unde este rezonabil să se procedeze astfel, să ia în considerare dimensiunea navei şi numărul navigatorilor aflaţi la bord în conformitate cu cerinţele următoarelor prevederi ale acestei norme, astfel: (a) paragrafele 7 (b), 11 (d) şi 13, şi (b) paragrafele 9 (f) şi de la (h) la (l) inclusiv, doar în ceea ce priveşte suprafaţa pardoselii. 21. Orice excepţie de la prevederile prezentei norme, poate fi făcută acolo unde este permisă în mod expres, în prezenta normă şi doar în cazuri particulare, în care aceste excepţii pot fi justificate clar pe motive temeinice şi sub rezerva protejării sănătăţii şi securităţii navigatorilor. Principiul director B 3.1 - Cazare şi facilităţi de recreere Principiul director B3.1.1 - Proiectare şi construcţie 1. Pereţii exteriori ai cabinelor de dormit şi sălilor de mese trebuie să asigure o izolare adecvată. Toate învelişurile maşinilor şi pereţii despărţitori ai bucătăriilor şi altor spaţii în care se produce căldură trebuie să fie adecvat separate, acolo unde există posibilitatea unor efecte de încălzire în vecinătatea cabinelor şi culoarelor de trecere. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a oferi protecţie împotriva efectelor încălzirii cu aburi, conductelor de apă caldă sau ambelor. 2. Cabinele de dormit, sălile de mese, sălile de recreere şi culoarele din spaţiul de locuit trebuie să fie separate în mod corespunzător pentru a preveni condensul şi supraîncălzirea. 3. Pereţii şi plafoanele trebuie să fie din material cu o suprafaţă uşor de menţinut curată. Nu trebuie folosită nicio formă de construcţie care să poată favoriza paraziţii sau alţi dăunători. 4. Pereţii şi plafoanele cabinelor şi spaţiilor de servit masa trebuie să poată fi uşor de menţinut curate şi să fie de o culoare deschisă, rezistentă şi non-toxică. 5. Podelele din toate cabinele trebuie să fie din materiale de construcţii omologate şi trebuie să fie prevăzute cu suprafaţă antiderapantă, impermeabilă la umiditate şi uşor de menţinut curată. 6. Acolo unde podelele sunt din materiale compozite, îmbinarea cu lateralele ar trebui realizată pentru a evita fisurile. Principiul director B 3.1.2 - Ventilaţie 1. Sistemul de ventilaţie pentru cabine şi sălile de masă trebuie controlat pentru a menţine aerul într-o stare satisfăcătoare şi pentru a asigura o circulaţie suficientă a aerului în toate condiţiile de vreme şi climat. 2. Sistemele de climatizare, fie de tip central, fie sub forma unităţilor individuale, trebuie prevăzute să: (a) menţină aerul la o temperatură satisfăcătoare şi umiditate relativă prin comparaţie cu condiţiile aerului exterior, să asigure o suficienţă a schimbului de aer în toate spaţiile climatizate, să aibă în vedere caracteristicile specifice ale operaţiunilor pe mare şi să nu producă zgomote în exces sau vibraţii; şi (b) să faciliteze întreţinerea şi dezinfectarea facilă pentru a preveni sau controla răspândirea bolilor. 3. Sursa de energie pentru funcţionarea climatizării şi a altor sisteme complementare pentru ventilaţie, prevăzute la paragrafele precedente ale prezentului Principiu director, trebuie să fie disponibile în orice moment atunci când navigatorii se află sau muncesc la bordul navei şi când împrejurările impun acest lucru. Totuşi, nu trebuie folosită o sursă de energie utilizabilă în cazuri de urgenţă. Principiul director B3.1.3 - Încălzire 1. Sistemul de încălzire a spaţiilor de locuit, trebuie să fie funcţional în orice moment când navigatorii se află la bord şi condiţiile necesită folosirea acestuia. 2. Pe toate navele unde este necesar un sistem de încălzire, acesta trebuie asigurat prin mijloace ce utilizează apă fierbinte, aer cald, electricitate, aburi sau echivalentul acestora. Totuşi, în spaţiile de locuit, aburii nu trebuie utilizaţi ca mediu de transmitere a căldurii. Sistemul de încălzire trebuie să aibă capacitatea de a menţine temperatura din spaţiul de locuit, la un nivel satisfăcător, în condiţii normale de vreme şi climă, întâlnite în zona de navigaţie în care este angajată nava. Autoritatea competentă trebuie să recomande condiţiile ce trebuie îndeplinite. 3. Radiatoarele şi alte aparate de încălzire trebuie plasate şi, acolo unde este necesar, protejate pentru a evita riscul de incendiu, pericolul sau disconfortul navigatorilor. Principiul director B3.1.4 - Iluminat 1. Pe toate navele, lumina electrică trebuie furnizată în toate spaţiile de locuit. Dacă nu există două surse independente de energie pentru iluminat, trebuie asigurată iluminarea suplimentară prin lămpi sau aparate de iluminat pentru cazuri de urgenţă, construite în mod corespunzător. 2. În cabine, la capătul fiecărui pat trebuie instalată o lampă electrică pentru citit. 3. Autoritatea competentă trebuie să stabilească norme adecvate pentru iluminarea naturală şi artificială. Principiul director B3.1.5 - Cabine 1. Trebuie să existe o amplasare corespunzătoare a cuşetelor la bord, într-un mod cât mai confortabil pentru navigator şi pentru orice persoană care l-ar putea însoţi pe acesta. 2. Acolo unde dimensiunile navei, activitatea în care urmează să fie angajată şi planul acesteia permit, cabinele ar trebui proiectate şi echipate cu baie privată, inclusiv toaletă, pentru a oferi un confort adecvat pentru ocupanţi şi pentru a facilita curăţenia. 3. În măsura în care este posibil, cabinele navigatorilor ar trebui astfel plasate încât carturile să fie separate şi ca niciun navigator care lucrează în timpul zilei să nu împartă o cabină cu cel care face cart. 4. În cazul navigatorilor care îndeplinesc sarcina unui ofiţer cadet, nu trebuie să fie mai mult de două persoane într-o cabină. 5. Trebuie avută în vedere extinderea facilitaţii menţionate la Norma A 3.1, alineatul 9 (m) pentru ofiţerul secund mecanic, acolo unde este posibil. 6. Spaţiul ocupat de cuşete şi vestiare, corpurile de sertare şi scaune trebuie incluse în măsurarea suprafeţei podelei. Spaţiile mici sau de formă neregulată, care nu se adaugă în mod util la spaţiul disponibil pentru mişcarea liberă şi nu pot fi utilizate pentru mobilă, trebuie excluse. 7. Paturile nu trebuie să fie supraetajate în număr mai mare de două; în cazul paturilor aranjate de-a lungul navei acestea trebuie să fie pe un singur nivela acolo unde hublourile sunt situate deasupra navei. 8. Patul de jos, în cazul a două paturi supraetajate, trebuie să fie la minim 30 cm distanţă de podea, patul de sus trebuie să fie plasat aproximativ la jumătatea distanţei dintre partea inferioară a patului de jos şi partea inferioară a grinzilor plafonului punţii. 9. Cadrul şi placa laterală ale unui pat, dacă există, trebuie să fie din materiale aprobate, tare, neted şi care să nu favorizeze coroziunea sau existenţa paraziţilor sau altor dăunători. 10. Dacă se utilizează cadre tubulare pentru construcţia paturilor, acestea trebuie sigilate complet şi să nu aibă perforaţii care să permită accesul paraziţilor sau altor dăunători. 11. Fiecare pat trebuie să aibă o saltea confortabilă cu somieră sau saltea somieră combinată. Salteaua şi umplutura acesteia trebuie să fie dintr-un material aprobat. Nu trebuie utilizată la umplerea saltelelor un material care poate adăposti paraziţii. 12. Dacă paturile sunt suprapuse, un înveliş anti-praf trebuie înserat între partea de jos a saltelei sau somierei, pentru patul de sus. 13. Mobila trebuie să fie din material neted, rezistent, care să nu fie predispus la deformare sau coroziune. 14. Cabinele trebuie dotate cu perdele sau echivalentul acestora pentru hublouri. 15. Cabinele trebuie dotate cu o oglindă, dulapuri mici pentru obiectele de toaletă, un raft pentru cărţi şi un număr suficient de cuiere. Principiul director B3.1.6 - Spaţiile de servit masa 1. Spaţiile de servit masa pot să fie comune sau separate. Decizia în acest sens ar trebui luată după consultarea reprezentanţilor navigatorilor şi armatorilor şi supusă aprobării autorităţii competente. Trebuie ţinut seama de dimensiunile navei şi de nevoile culturale, religioase şi sociale distincte ale navigatorilor. 2. Acolo unde există facilitatea unor spaţii de servit masa separate pentru navigatori, trebuie acordate spaţii separate pentru: (a) comandant şi ofiţeri; şi (b) alţi navigatori. 3. Pe nave, altele decât navele de pasageri, suprafaţa spaţiilor de servit masa la dispoziţia navigatorilor nu trebuie să fie mai mică de 1,5 metri pătraţi de persoană din capacitatea planificată de locuri. 4. Pe toate navele, spaţiile de servit masa trebuie echipate cu mese şi scaune adecvate, fixe sau mobile, suficiente pentru cel mai mare număr de navigatori posibil a le utiliza în acelaşi timp. 5. Trebuie să fie disponibile în orice moment atunci când există navigatori la bord: (a) un frigider, amplasat eficient şi cu o capacitate suficientă pentru numărul de persoane ce folosesc aceste spaţii; (b) facilităţi pentru băuturi fierbinţi; şi (c) facilităţi pentru apă rece. 6. Acolo unde nu există spaţii de depozitare accesibile pentru spaţiile de servit masa, trebuie asigurate dulapuri adecvate pentru ustensilele de masă şi facilităţi adecvate spălării acestora. 7. Suprafeţele meselor şi scaunelor trebuie să fie din material rezistent la umezeală. Principiul director B3.1.7 - Instalaţii sanitare 1. Chiuvetele şi căzile de baie trebuie să aibă dimensiuni adecvate şi construite din materiale aprobate cu o suprafaţă netedă care să nu se spargă, exfolieze sau să corodeze. 2. Toate toaletele trebuie să aibă un model aprobat şi să fie dotate cu un jet abundent de apă sau cu alte mijloace adecvate de scurgere, precum aer, care să fie disponibile în orice moment şi controlabile în mod independent. 3. Instalaţiile sanitare destinate uzului a mai multor persoane trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: (a) podelele trebuie să fie din material durabil aprobat, impermeabil la umezeală şi cu scurgere corespunzătoare; (b) pereţii despărţitori trebuie să fie din oţel sau alt material aprobat şi trebuie să fie impermeabil până la cel puţin 23 de centimetri deasupra nivelului punţii; (c) spaţiul trebuie să fie iluminat, încălzit şi ventilat în mod suficient; (d) toaletele trebuie situate într-un loc accesibil, dar separat de dormitoare şi băi, fără acces direct din cabine sau printr-un culoar între cabine şi toalete la care nu există un alt acces; această prevedere nu se aplică dacă toaleta este situată într-un compartiment dintre două cabine care au un total de maxim patru persoane; şi (e) acolo unde există mai mult de o toaletă într-un compartiment, acestea trebuie separate în mod suficient pentru a asigura intimitatea. 4. Facilităţile de spălătorie acordate navigatorilor trebuie să includă: (a) maşini de spălat; (b) maşini de uscat sau uscătorii încălzite şi ventilate în mod corespunzător; şi (c) fiare de călcat şi mese de călcat sau echivalentul acestora. Principiul director B3.1.8 - Spaţiu sanitar 1. Spaţiu sanitar trebuie proiectat astfel încât să faciliteze consultarea şi acordarea de prim ajutor, precum şi prevenirea răspândirii bolilor infecţioase. 2. Amplasarea intrării, paturilor, luminii, ventilaţiei, încălzirii şi surselor de apă trebuie să asigure confortul şi să faciliteze tratamentul ocupanţilor. 3. Numărul necesar al paturilor din spaţiu sanitar trebuie stabilit de autoritatea competentă. 4. Spaţiu sanitar trebuie prevăzut pentru uzul exclusiv al ocupanţilor, fie în partea spaţiilor de locuit, fie în imediata apropiere a acestuia. Acesta trebuie să conţină minim o toaletă, o chiuvetă şi o cadă sau un duş. Principiul director B3.1.9 - Alte facilităţi 1. Acolo unde se acordă facilităţi separate pentru personalul din sala maşini, pentru a-şi schimba hainele, acestea trebuie să fie: (a) situate în afara sălii maşini, dar uşor accesibile; şi (b) dotate cu dulapuri individuale de haine, precum şi cu căzi sau duşuri sau ambele şi chiuvete cu apă curentă caldă şi rece. Principiul director B3.1.10 - Aşternuturi, ustensile de masă şi prevederi tranzitorii 1. Fiecare membru trebuie să aibă în vedere aplicarea următoarelor principii: (a) armatorul trebuie să asigure aşternuturi şi ustensile de masă tuturor navigatorilor pentru uzul pe perioada serviciului la bordul navei şi aceşti navigatori trebuie să fie responsabili pentru returnarea acestora la momentele precizate de comandant şi la încheierea serviciului pe navă; (b) aşternuturile trebuie să fie de bună calitate, farfuriile, cănile şi celelalte ustensile de masă trebuie să fie din materiale aprobate care pot fi curăţate cu uşurinţă; şi (c) prosoapele, săpunul şi hârtia de toaletă pentru navigatori trebuie asigurate de armator. Principiul director B3.1.11 - Aranjamente pentru facilităţi de recreere, poştă şi vizite la bordul navei 1. Serviciile şi facilităţile de recreere trebuie revizuite frecvent pentru a se asigura că sunt adecvate în lumina schimbărilor nevoilor navigatorilor ce rezultă din evoluţiile tehnice, funcţionale şi de altă natură din industria de navigaţie. 2. Mobilierul pentru facilităţile de recreere trebuie să includă minimum un dulap pentru cărţi şi facilităţi pentru citit, scris şi, acolo unde este cazul, jocuri. 3. În legătură cu planificarea facilitaţilor de recreere, autoritatea competentă trebuie să ia în considerare asigurarea unui bufet. 4. Trebuie avute în vedere includerea următoarelor facilităţi, fără vreun cost pentru navigator, acolo unde este posibil: (a) o încăpere pentru fumat; (b) vizionarea programelor de televiziune şi recepţia posturilor de radio; (c) proiectarea de filme, al căror număr trebuie să fie suficient pentru durata voiajului şi, acolo unde este necesar, schimbate la intervale rezonabile; (d) echipamente sportive, jocuri de table şi cărţi; (e) bazin de înot, unde este posibil; (f) o bibliotecă care să conţină cărţi din domeniul profesional şi alte cărţi, al căror număr să fie adecvat pentru durata voiajului şi schimbat la intervale rezonabile; (g) facilităţi pentru artă meşteşugărească de recreere; (h) echipament electronic precum radio, televiziune, video-uri, DVD/CD playere, computere şi software şi casetofoane cu posibilitate de înregistrare; (i) după caz, baruri pentru navigatori, numai dacă nu sunt împotriva obiceiurilor naţionale, religioase sau sociale; şi (j) acces convenabil la comunicaţii telefonice de pe navă către uscat şi facilităţi de internet şi e-mail, la tarife rezonabil. 5. Trebuie făcut orice efort pentru a se asigura că trimiterea corespondentei navigatorilor este sigură şi rapidă. De asemenea, trebuie avute în vedere eforturile de a se evita ca navigatorii să plătească taxe poştale adiţionale, atunci când corespondenţa trebuie retrimisă din motive care nu depind de ei. 6. Trebuie avute în vedere măsuri pentru a asigura, în baza oricăror reglementări naţionale sau internaţionale, că ori de câte ori este posibil şi convenabil, navigatorii să primească în mod prompt permisiunea ca părinţii, rudele şi prietenii să-i viziteze la bordul navei, atunci când se află în port. Aceste măsuri trebuie să ţină seama de măsurile de securitate. 7. Trebuie să se permită navigatorilor să poată fi însoţiţi de partenerii lor în voiaje ocazionale, acolo unde este posibil şi convenabil. Aceşti parteneri trebuie să deţină o asigurare care să-i acopere în caz de accident sau boală; armatorul trebuie să acorde navigatorului tot sprijinul pentru a obţine această asigurare. Principiul director B3.1.12 - Prevenirea zgomotelor şi vibraţiilor 1. Facilităţile de cazare, recreere şi de masă, trebuie situate cât mai departe posibil de sala maşini, comanda de navigaţie, macaralele de pe punte, echipamentele de ventilaţie, încălzire şi climatizare, precum şi alte maşini şi aparate zgomotoase. 2. Materialele de izolare acustică sau alte materiale adecvate de atenuare a sunetelor, trebuie utilizate la construcţia şi finisarea pereţilor despărţitori, plafoanelor şi punţilor din spaţiile zgomotoase, precum şi uşi automate izolatoare de sunete. 3. Sala maşini şi alte spaţii de maşini trebuie dotate, oriunde este posibil, cu camere de control centralizat antifonate pentru personalul din sala motoarelor. Spaţiile de lucru, precum atelierul de maşini, trebuie izolate, în măsură posibilă, de zgomotul din sala generală a motoarelor şi trebuie luate măsuri pentru reducerea zgomotului funcţionării maşinilor. 4. Limitele pentru nivelele de zgomot pentru spaţiile de lucru şi viaţă trebuie să fie în conformitate cu principiile internaţionale pentru nivele de expunere ale ILO, inclusiv cele din Codul de practică ILO numit Factori ambientali la locul de muncă, 2001, şi, acolo unde este cazul, protecţia specifică recomandată de Organizaţia Maritimă Internaţională şi cu orice completări ulterioare sau instrumente suplimentare pentru nivelurile de zgomot acceptabile la bordul navelor. O copie a instrumentelor aplicabile în limba engleză sau în limba de lucru a navei trebuie să se regăsească la bord şi trebuie să fie accesibilă navigatorilor. 5. Niciun spaţiu de locuit, recreaţional sau de servire a mesei, nu trebuie expus la vibraţii excesive. Regula 3.2 Alimentaţia şi serviciul de servire a mesei Scop: asigurarea unei alimentaţii de bună calitate navigatorilor, inclusiv apă potabilă, servite în condiţii de igienă. 1. Toţi Membrii trebuie să se asigure că navele aflate sub pavilionul lor, furnizează hrană şi apă potabilă de calitate corespunzătoare, a cărei valoare nutriţională şi cantitate corespund nevoilor persoanelor aflate la bord, ţinându-se seama de apartenenţa lor culturală şi religioasă. 2. Navigatorilor aflaţi la bordul navei li se asigură hrana în mod gratuit, până la sfârşitul contractului. 3. Navigatorii angajaţi ca bucătari pe navă, având ca sarcină prepararea meselor, trebuie să aibă calificarea corespunzătoare pentru acest post. Norma A3.2 - Alimentaţia şi serviciul de servire a mesei 1. Toţi Membrii trebuie să adopte o legislaţie şi alte măsuri vizând garantarea normelor minimale în ceea ce priveşte cantitatea şi calitatea alimentaţiei şi apei potabile, precum şi norme referitoare la serviciul de masă pentru mesele servite navigatorilor aflaţi la bordul navelor sub pavilionul lor şi trebuie, prin intermediul unor activităţi educative să facă cunoscute şi să promoveze aplicarea normelor la care se referă prezentul paragraf. 2. Toţi Membrii trebuie să se asigure că navele aflate sub pavilionul lor, respectă următoarele norme minime: a) o aprovizionare suficientă cu alimente şi apă potabilă, de o valoare nutritivă, calitate şi varietate satisfăcătoare, ţinând seama de numărul navigatorilor aflaţi la bord, de religia lor, de obiceiurile culturale în materie de alimentaţie, cât şi de durata şi natura voiajului; b) o amenajare şi un echipament al serviciului de bucătărie şi de servire a mesei care să ofere navigatorilor mese variate şi hrănitoare, preparate şi servite în condiţii igienice; şi c) personal de bucătărie şi de servire a mesei format corespunzător sau instruit conform funcţiei; 3. Armatorii trebuie să se asigure că navigatorii angajaţi ca bucătari pe navă, sunt formaţi, calificaţi şi recunoscuţi competenţi pentru postul respectiv conform dispoziţiilor legislaţiei Membrului interesat. 4. Prevederile vizate la paragraful 3 al prezentei norme includ necesitatea urmării cu succes a unui curs de formare agreat sau recunoscut de autoritatea competentă, axat pe aptitudinea practică de a face bucătărie, igiena personală şi igiena alimentară, stocarea proviziilor, gestiunea de stoc şi protecţia mediului şi sănătatea şi securitatea în serviciul de masă şi de bucătărie. 5. La bordul navelor care operează cu un efectiv de mai puţin de zece persoane, care, datorită mărimii echipajului şi a modului de exploatare, pot să nu fie obligaţi de autoritatea competentă să aibă la bord un bucătar deplin calificat, orice persoană care prepară hrana în bucătărie, trebuie să fie formată sau instruită în domeniile incluzând igiena alimentară şi personală, precum şi în manipularea şi stocarea alimentelor la bord. 6. În cazuri de extremă necesitate, autoritatea competentă poate elibera o dispensă care autorizează un bucătar care nu este pe deplin calificat să servească pe o anumită navă, pe o perioadă determinată, până la portul de escală următor sau pe o perioadă care să nu depăşească o lună, cu condiţia ca persoana căreia i se acordă dispensa să fi primit o formare sau o instruire incluzând igiena alimentară şi personală, ca şi în manipularea şi stocarea alimentelor la bord. 7. Conform procedurilor prevăzute la titlul 5 în materie de conformitate continuă a dispoziţiilor, autoritatea competentă cere efectuarea de către comandant sau sub autoritatea sa, a unor inspecţii frecvente la bordul navelor, pentru: a) aprovizionarea cu alimente şi apă potabilă; b) toate locaţiile şi echipamentele utilizate pentru stocarea şi manipularea alimentelor şi a apei potabile; şi c) bucătăria şi toate instalaţiile folosite pentru prepararea şi servirea meselor. 8. Niciun navigator cu vârsta sub 18 ani nu trebuie să fie angajat sau să lucreze ca bucătar pe navă. Principiul director B3.2 - Alimentaţia şi serviciul de servire a mesei Principiul director B3.2.1 - Inspecţia, educaţia, cercetarea şi publicarea 1. În cooperare cu alte agenţii şi organizaţii competente, autoritatea competentă ar trebui să colecteze informaţii la zi despre nutriţie şi metodele de cumpărare, stocare şi conservare a alimentelor, ca şi despre modul de preparare şi de servire a meselor, ţinând seama de specificul serviciului de masă la bordul navei. Aceste informaţii ar trebui să fie puse la dispoziţie gratuit sau la un cost rezonabil, fabricanţilor şi comercianţilor specializaţi în furnizarea alimentelor sau a materialului de bucătărie şi de masă pentru nave, comandanţilor, ospătarilor şi bucătarilor de pe nave, organizaţiilor armatorilor şi navigatorilor interesate. În acest scop, ar trebui folosite mijloace corespunzătoare de difuzare, cum ar fi manuale, broşuri, afişe, grafice sau anunţuri în ziare de profil. 2. Autoritatea competentă ar trebui să facă recomandări în vederea evitării risipei de alimente, facilitării menţinerii unui nivel corespunzător al igienei şi asigurării unei organizări optime a muncii. 3. În cooperare cu agenţii şi organizaţii competente, autoritatea competentă ar trebui să elaboreze material didactic şi să difuzeze informaţii la bord privind metodele pentru asigurarea unor provizii de alimente şi a unui serviciu de masă satisfăcătoare. 4. Autoritatea competentă ar trebui să coopereze strâns cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor interesate şi cu autorităţile naţionale sau locale care se ocupă de alimentaţie şi sănătate, şi poate ca în caz de nevoie să recurgă la serviciile acestor autorităţi. Principiul director B3.2.2 - Bucătării de pe navă 1. Navigatorii calificaţi ca bucătari pe navă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fi efectuat serviciul pe mare o perioadă minimă fixată de autoritatea competentă, perioadă care poate varia în funcţie de calificările şi experienţa relevantă a celor interesaţi; b) să fi promovat un examen stabilit de autoritatea competentă sau un examen echivalent, ca urmare a efectuării unui curs de formare aprobat pentru bucătari; 2. Respectivul examen poate fi organizat şi certificatul poate fi eliberat fie direct de autoritatea competentă, fie, sub controlul acesteia, de către o şcoală de bucătari autorizată. 3. Autoritatea competentă ar trebui să prevadă recunoaşterea, după caz, a certificatelor de capacitate pentru bucătari pe nave eliberate de Membrii care au ratificat prezenta convenţie sau convenţia nr. 69/1946 privind diploma de capacitate a bucătarilor de pe nave, sau de alte instituţii autorizate. TITLUL 4 Protecţia sănătăţii, îngrijiri medicale, bunăstarea şi protecţia în domeniul securităţii sociale Regula 4.1 Îngrijirile medicale la bordul navei şi pe uscat Scop: Protecţia sănătăţii navigatorilor şi asigurarea accesului lor imediat la îngrijiri medicale la bordul navei şi pe uscat 1. Fiecare Membru se va asigura că toţi navigatorii de pe navele aflate sub pavilionul său, beneficiază de măsuri adecvate pentru protecţia sănătăţii lor şi au acces la îngrijiri medicale prompte şi adecvate în timp ce lucrează la bord. 2. Protecţia şi îngrijirile prevăzute la paragraful 1 al prezentei Reguli vor fi, în principiu, furnizate gratuit navigatorilor. 3. Fiecare Membru se va asigura că navigatorii de la bordul navelor aflate pe teritoriul său, care necesită îngrijiri medicale imediate, au acces la facilităţile medicale de la uscat. 4. Cerinţele pentru protecţia sănătăţii la bord şi îngrijirile medicale prevăzute în Cod includ norme pentru măsuri destinate asigurării protecţiei sănătăţii şi îngrijiri medicale pentru navigatori, comparabile cu cele destinate în general lucrătorilor pe uscat. Norma A4.1 - Îngrijirile medicale la bordul navei şi pe uscat 1. Fiecare Membru se va asigura că măsurile adoptate pentru protecţia sănătăţii şi îngrijirile medicale, inclusiv asistenţa stomatologică de bază, pentru navigatorii care lucrează la bordul unei nave care arborează pavilionul său: a) garantează navigatorilor că li se aplică toate dispoziţiile generale referitoare la protecţia sănătăţii în muncă şi la îngrijirile medicale care au legătură cu serviciul acestora, precum şi toate dispoziţiile speciale specifice muncii la bordul navelor; b) garantează navigatorilor protecţia sănătăţii şi îngrijiri medicale comparabile pe cât posibil cu cele de care beneficiază în general lucrătorii de la ţărm, inclusiv acces rapid la medicamente, material medical, servicii de diagnosticare şi tratament necesare, precum şi la informaţii şi cunoştinţe medicale; c) acordă navigatorilor dreptul de a consulta, fără întârziere, un medic sau un dentist calificat în porturile de escală, când acest lucru este posibil; d) garantează că, potrivit legislaţiei şi practicii Membrului, serviciile de îngrijire medicală şi protecţie a sănătăţii sunt furnizate fără cheltuieli din partea navigatorului aflat la bordul navei sau care a coborât la ţărm într-un port străin; şi e) nu se limitează doar la tratarea navigatorilor bolnavi sau răniţi, ci cuprind şi măsuri cu caracter preventiv, în special elaborarea programelor de promovare a sănătăţii şi de educaţie sanitară. 2. Autoritatea competentă adoptă un model tip al raportului medical pe care îl folosesc comandanţii şi personalul medical competent de la bord şi de pe uscat. Acest raport are un caracter confidenţial şi serveşte exclusiv pentru a facilita tratamentul navigatorilor. 3. Fiecare Membru adoptă o legislaţie care stabileşte necesităţile pentru spitalizare la bord şi pentru facilităţile de îngrijire medicală, echipament şi pregătire pentru navele care se află sub pavilionul său. 4. Legislaţia naţională va include cerinţe privind cel puţin respectarea următoarelor prevederi: a) orice navă dispune de o farmacie la bord, de echipament medical şi de un ghid medical, ale cărui specificaţii sunt precizate de către autoritatea competentă şi care fac obiectul inspecţiei periodice a autorităţii competente. Prevederile naţionale trebuie să ţină cont de tipul navei, de numărul persoanelor aflate la bord, de natura, destinaţia şi durata voiajului, precum şi de normele medicale recomandate pe plan naţional şi internaţional; b) fiecare navă care are la bord 100 de persoane sau mai mult şi care efectuează în mod obişnuit voiaje internaţionale mai lungi de 3 zile, trebuie să aibă la bord un medic calificat, însărcinat cu îngrijirile medicale. De asemenea, legislaţia naţională defineşte, ţinând cont de durata, natura, condiţiile voiajului şi numărul navigatorilor, ce alte nave trebuie să dispună de un medic la bord; c) navele care nu au un medic la bord, trebuie să aibă cel puţin un navigator însărcinat cu îngrijirile medicale şi administrarea medicamentelor, în cadrul exercitării funcţiilor sale obişnuite sau un navigator apt să acorde primul ajutor. Navigatorii care trebuie să asigure îngrijirile medicale la bord şi care nu sunt medici, trebuie să fi încheiat un curs de formare în domeniul îngrijirilor medicale, care să respecte prevederile Convenţiei Internaţionale din 1978 privind standardele de pregătire, certificare şi efectuare a serviciului de cart, cu modificările ulterioare (STCW); navigatorii însărcinaţi cu acordarea primului ajutor, trebuie să fi încheiat un curs de prim ajutor, potrivit prevederilor STCW; legislaţia naţională precizează nivelul de formare necesar având în vedere, mai ales factori precum durata, natura şi condiţiile voiajului, precum şi numărul navigatorilor aflaţi la bord; şi d) autoritatea competentă adoptă măsurile necesare, astfel încât consultările medicale prin radio sau satelit, inclusiv sfaturile specialiştilor să fie posibile, 24 de ore pe zi, pentru navele aflate pe mare. Sfaturile, inclusiv transmisia radio sau prin satelit a mesajelor medicale dintre o navă şi persoanele aflate la ţărm, sunt asigurate gratuit pentru toate navele, oricare ar fi statul de pavilion. Principiul director B4.1 - Îngrijiri medicale la bordul navelor şi pe uscat Principiul director B4.1.1 - Acordarea de îngrijiri medicale 1. Pentru navele care nu sunt obligate să aibă un medic la bord, autoritatea competentă, la stabilirea nivelului de pregătire pentru îngrijiri medicale necesare, ar trebui să solicite ca: a) navele care au posibilitatea să aibă acces în mod uzual în timp de opt ore la îngrijiri medicale calificate şi la facilităţi medicale trebuie să aibă cel puţin un navigator desemnat cu pregătire aprobată în acordarea de prim ajutor medical conform cerinţelor STCW care să-i permită să ia imediat măsurile eficiente în caz de accident sau boală susceptibile a se produce la bord şi să folosească în mod util sfaturile medicale transmise prin radio sau satelit; şi b) toate celelalte nave trebuie să dispună de cel puţin un navigator desemnat cu pregătire aprobată în acordarea de asistenţă medicală, conform cerinţelor STCW, cuprinzând o formare practică şi o formare în tehnicile de salvare a vieţii, cum ar fi terapia intravenoasă, care trebuie să permită celor interesaţi să participe eficient la programe coordonate de asistenţă medicală pentru navele aflate pe mare şi să asigure bolnavilor sau răniţilor un nivel de îngrijiri medicale satisfăcător pe parcursul perioadei cât sunt susceptibili să stea la bord. 2. Pregătirea menţionată la paragraful 1 al prezentului principiu director, ar trebui să se bazeze pe conţinutul celor mai recente ediţii ale Ghidului medical internaţional pentru nave, ale Ghidului de prim ajutor medical în caz de accidente datorate mărfurilor periculoase, ale Documentului care serveşte drept ghid - Ghidul internaţional pentru pregătire maritimă şi a secţiunii medicale a Codului internaţional de semnalizare, ca şi ale ghidurilor naţionale similare. 3. Persoanele menţionate la paragraful 1 al prezentului principiu director şi toţi ceilalţi navigatori desemnaţi de autoritatea competentă, trebuie să urmeze la intervale de aproximativ 5 ani, cursuri de reconfirmare, care să le permită să-şi menţină şi să-şi mărească numărul de cunoştinţe şi competenţe şi să fie la curent cu noutăţile. 4. Farmacia de bord şi conţinutul acesteia, ca şi echipamentul medical şi ghidul medical care se păstrează la bord, ar trebui să fie corect întreţinute şi inspectate la intervale regulate, nu mai mari de 12 luni, de către persoane responsabile desemnate de autoritatea competentă, care ar trebui să controleze etichetele, datele de expirare, condiţiile de conservare şi modul de administrare a tuturor medicamentelor şi să asigure funcţionarea corespunzătoare a tuturor echipamentelor. La adoptarea sau revizuirea ghidului medical de bord folosit în ţară, pentru a determina conţinutul farmaciei de la bord şi a echipamentului medical, autoritatea competentă ar trebui să ţină seama de recomandările internaţionale în materie, inclusiv de cea mai recentă ediţie a Ghidului medical internaţional pentru nave, ca şi de alte ghiduri menţionate la paragraful 2. 5. Când o încărcătură din clasa mărfurilor periculoase nu figurează în cea mai recentă ediţie a Ghidului îngrijirilor medicale de urgenţă în caz de accidente datorate mărfurilor periculoase, informaţiile necesare privind natura substanţelor, riscurile întâmpinate, echipamentele de protecţie individuală de utilizat, procedurile medicale corespunzătoare şi antidoturile specifice, ar trebui să fie puse la dispoziţia navigatorilor. Antidoturile specifice şi echipamentele de protecţie individuală ar trebui să se găsească la bord, când sunt transportate mărfuri periculoase. Această informaţie ar trebui să fie integrată în politicile şi programele de securitate şi sănătate în muncă, expuse în regula 4.3 şi în dispoziţiile corespondente ale Codului. 6. Toate navele ar trebui să aibă la bord o listă completă şi actualizată a staţiilor de radio prin intermediul cărora pot fi obţinute consultaţiile medicale şi dacă sunt echipate cu un sistem de comunicaţii prin satelit, ar trebui să aibă la bord o listă completă şi actualizată a staţiilor de coastă prin intermediul cărora pot fi obţinute consultaţiile medicale. Navigatorii care au în sarcină îngrijirile medicale sau de prim ajutor la bord, ar trebui să fie pregătiţi să utilizeze ghidul medical de la bord şi secţiunea medicală din cea mai recentă ediţie a Codului internaţional de semnalizare, pentru a putea înţelege tipul de informaţii necesare medicului consultat, ca şi sfaturile pe care le primesc. Principiul director B4.1.2 - Model de raport medical 1. Modelul de raport medical pentru navigatori, menţionat în partea A a Codului ar trebui conceput în aşa fel încât să faciliteze schimburile de informaţii medicale şi asimilate referitoare la navigatori, între navă şi uscat, în caz de boală sau accident. Principiul director B4.1.3 - Îngrijiri medicale la uscat 1. Serviciile medicale de la uscat pentru tratarea navigatorilor trebuie să fie adecvate scopului propus. Medicii, stomatologii şi alţi membri ai personalului medical trebuie să fie corespunzător calificaţi. 2. Trebuie luate măsuri pentru ca în porturi, navigatorii să aibă acces la: a) un tratament ambulatoriu, în caz de boală sau accident; b) spitalizare la nevoie; şi c) să primească un tratament stomatologic, mai ales în caz de urgenţă. 3. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru facilitarea tratării navigatorilor bolnavi. În particular, navigatorii ar trebui admişi cu promptitudine în clinici şi spitale de la ţărm, fără dificultăţi, şi indiferent de naţionalitate sau convingeri religioase şi, în măsura posibilului, trebuie luate măsuri pentru asigurarea, dacă este necesar, a continuităţii tratamentului care completează acţiunea serviciilor sanitare care le sunt disponibile. Principiul director B4.1.4 - Asistenţa medicală pentru alte nave şi cooperarea internaţională 1. Fiecare Membru ar trebui să aibă în vedere participarea la cooperarea internaţională în materie de asistenţă, programe şi cercetări în domeniile protecţiei sănătăţii şi îngrijirilor medicale. Această cooperare ar putea acoperi: a) dezvoltarea şi coordonarea eforturilor de căutare şi salvare şi organizarea promptă a unui ajutor medical şi a unei evacuări rapide pe mare, în caz de boală sau accident grav la bordul unei nave, prin intermediul unor mijloace cum ar fi sisteme de raportare periodică a poziţiei navelor, unor centre de coordonare a operaţiunilor de salvare şi serviciilor de urgenţă efectuate cu elicopterul, conform Convenţiei Internaţionale privind căutarea şi salvarea pe mare, 1979, aşa cum a fost amendată şi Manualul internaţional de căutare şi salvare aeronautică şi maritimă (IAMSAR); b) utilizarea într-o manieră optimă a tuturor navelor care au la bord un medic, precum şi a navelor staţionate pe mare şi care pot furniza facilităţi de spitalizare şi de salvare; c) stabilirea şi actualizarea unei liste internaţionale de medici şi de unităţi spitaliceşti disponibile pe plan mondial, pentru a asigura servicii medicale de urgenţă navigatorilor; d) transportul navigatorilor la ţărm în vederea unui tratament de urgenţă; e) repatrierea navigatorilor spitalizaţi în străinătate, de îndată ce acest lucru este posibil, conform avizului medical al medicilor care tratează cazul, ţinând cont de dorinţele şi nevoile navigatorului; f) luarea unor dispoziţii care vizează acordarea de asistenţă personală navigatorilor pe timpul repatrierii lor, conform avizului medical al medicilor care tratează cazul, ţinând cont de dorinţele şi nevoile navigatorului; g) demersurile de înfiinţare a unor centre medicale pentru navigatori, pentru: i) efectuarea unor investigaţii privind starea sănătăţii, tratamentele medicale şi îngrijirile de sănătate preventive ale navigatorilor; şi ii) formarea de personal medical şi personal din serviciile de sănătate pentru medicina maritimă; h) colectarea şi evaluarea statisticilor privind accidentele de muncă, bolile profesionale şi decesul navigatorilor şi integrarea în sistemul naţional de statistică privind accidentele de muncă şi bolile profesionale, care acoperă alte categorii de lucrători, armonizându-le cu acest sistem; i) organizarea de schimburi internaţionale de informaţii tehnice, material pedagogic şi personal didactic, ca şi a unor cursuri de formare, seminarii şi grupuri de lucru internaţionale; j) asigurarea pentru toţi navigatorii a serviciilor de sănătate şi medicale, curative şi preventive în porturi, şi punerea la dispoziţia lor a unor servicii generale medicale, de sănătate şi de recuperare; k) documentaţia necesară pentru repatrierea, de îndată ce este posibil, a corpului sau a cenuşii navigatorilor decedaţi, conform dorinţelor rudelor. 2. Cooperarea internaţională în domeniul protecţiei sănătăţii şi îngrijirilor medicale ale navigatorilor, ar trebui să se bazeze pe acorduri bilaterale sau multilaterale sau consultări între Membri. Principiul director B 4.1.5 - Persoane aflate în întreţinerea navigatorilor 1. Fiecare Membru ar trebui să adopte măsuri pentru asigurarea asistenţei medicale suficiente şi corespunzătoare pentru persoanele domiciliate pe teritoriul lor aflate în întreţinerea navigatorilor, până la realizarea unui servici de asistenţă medicală dedicat lucrătorilor în general, şi persoanelor în întreţinerea acestora, acolo unde astfel de servicii nu există, şi trebuie să informeze Biroul Internaţional al Muncii cu privire la măsurile pe care le-a luat în acest scop. Regula 4.2 Răspunderea armatorului Scop: Asigurarea că navigatorii sunt protejaţi de consecinţele financiare ale bolii, accidentului sau decesului survenit în legătură cu angajarea acestora 1. Fiecare Membru se va asigura, că măsurile luate conform Codului,sunt puse în practică pe navele aflate sub pavilionul său, pentru a conferi navigatorilor angajaţi pe nave dreptul la asistenţă materială şi sprijin din partea armatorului referitor la consecinţele financiare ale bolii, accidentului sau decesului survenit în timp ce îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de muncă pentru navigatori sau care rezultă din angajarea lor în temeiul unui asemenea contract. 2. Prezenta Regulă nu aduce atingere altor mijloace legale de care navigatorul ar putea dispune. Norma A4.2 - Răspunderea armatorului 1. Fiecare Membru va adopta legi şi regulamente, conform cărora armatorii navelor aflate sub pavilionul său, sunt responsabili pentru protecţia sănătăţii şi îngrijirea medicală a tuturor navigatorilor care lucrează la bordul navelor, potrivit următoarelor standarde minime: (a) armatorii vor fi obligaţi să suporte costurile pentru navigatorii care lucrează pe navele lor, în ceea ce priveşte bolile şi accidentele suferite de navigatori între data începerii activităţii şi data la care sunt consideraţi repatriaţi sau rezultând din angajarea lor, între aceste date; (b) armatorii vor oferi securitate financiară pentru a asigura compensaţia în caz de deces sau dizabilitate pe termen lung a navigatorilor, datorată unui accident de muncă, bolii sau riscului profesional, după cum prevede legislaţia naţională, contractul de muncă pentru navigatori sau un contract colectiv de muncă; (c) armatorii vor fi obligaţi să acopere costul îngrijirii medicale, inclusiv tratamentul medical şi procurarea medicamentelor necesare şi a dispozitivelor terapeutice, precum şi masa şi cazarea departe de casă, până când navigatorul bolnav sau accidentat s-a recuperat sau până când boala ori incapacitatea a fost declarată că având caracter permanent; şi (d) armatorii vor fi obligaţi să suporte cheltuielile de înmormântare în cazul decesului survenit la bord sau pe ţărm în perioada de angajare. 2. Legile sau regulamentele naţionale pot limita răspunderea armatorului de a acoperi costul îngrijirii medicale, masa şi cazarea, la o perioadă care nu va fi mai mică de 16 săptămâni de la data accidentului sau de la debutul bolii. 3. În cazul în care boala sau accidentul degenerează în incapacitate de muncă, armatorul va fi obligat: (a) să plătească salarii întregi cât timp navigatorii bolnavi sau accidentaţi rămân la bord sau până când sunt repatriaţi, potrivit prevederilor prezentei convenţii; şi (b) să plătească salarii întregi sau parţiale, după cum prevăd legile sau regulamentele naţionale ori contractele colective de muncă, de la data la care navigatorii sunt repatriaţi sau debarcaţi până la recuperarea lor sau (dacă este mai devreme) până când sunt îndreptăţiţi să încaseze beneficiile, conform legislaţiei Membrului respectiv. 4. Legile sau regulamentele naţionale pot limita răspunderea armatorului de a plăti salarii întregi sau parţiale pentru un navigator care nu se mai afla la bord, la o perioadă care nu va fi mai mică de 16 săptămâni de la data accidentului sau de la debutul bolii. 5. Legile sau regulamentele naţionale pot exclude răspunderea armatorului în ceea ce priveşte: (a) accidentele survenite în afara serviciului pe navă; (b) accidentele sau bolile survenite datorate acţiunii, inacţiunii sau comportării greşite a navigatorului bolnav, accidentat sau decedat; şi (c) boală sau infirmitatea ascunsă intenţionat la data începerii angajării. 6. Legile sau regulamentele naţionale pot exonera pe armator de răspunderea de a plăti costul îngrijirii medicale, masa, cazarea şi cheltuielile de înmormântare în măsura în care această răspundere este asumată de autorităţile publice. 7. Armatorii sau reprezentanţii lor, vor lua măsuri de salvare a bunurilor lăsate la bord de navigatorii bolnavi, accidentaţi sau decedaţi şi de returnare către aceştia sau rudei celei mai apropiate. Principiul director B 4.2 - Răspunderea armatorului 1. Plata integrală a salariilor prevăzută la Norma A 4.2, paragraful 3 (a), poate exclude bonusurile. 2. Legislaţia naţională poate prevedea că un armator va înceta să fie obligat să suporte cheltuielile pentru un navigator bolnav sau rănit, de îndată ce acesta poate beneficia de prestaţii medicale, potrivit unei scheme de asigurare-boală sau de asigurare de accidente obligatorie sau de despăgubire pentru accidente. 3. Legislaţia naţională poate prevedea rambursarea cheltuielilor de înmormântare plătite de armator de către instituţia de asigurare în cazurile în care sistemul de asigurări sociale sau de compensare include o prestaţie care îl priveşte pe navigatorul decedat. Regula 4.3 Protecţia sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirea accidentelor Scop: Asigurarea că mediul de lucru al navigatorilor la bordul navelor contribuie la sănătatea şi securitate în muncă a acestora 1. Fiecare Membru ar trebui să se asigure că navigatorii de pe navele care navigă sub pavilionul lor, au asigurată protecţia sănătăţii în muncă şi trăiesc, lucrează şi se pregătesc la bordul navei într-un mediu sigur şi igienic. 2. Autoritatea competentă a fiecărui Membru va elabora şi promulga linii directoare naţionale pentru managementul sănătăţii şi securităţii în muncă la bordul navelor care navigă sub pavilionul lor, după consultări cu organizaţiile reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor şi luând în considerare Codurile, directivele şi normele aplicabile recomandate de către organizaţiile internaţionale, administraţiile naţionale şi organismele din sectorul maritim. 3. Fiecare Membru va adopta o legislaţie şi alte măsuri legate de chestiunile precizate în Cod, luând în considerare instrumentele internaţionale aplicabile şi fixând norme referitoare la protecţia securităţii şi a sănătăţii în muncă şi la prevenirea accidentelor la bordul navelor care arborează pavilionul lor. Norma A4.3 - Protecţia sănătăţii şi a securităţii şi prevenirea accidentelor 1. Legile, regulamentele şi alte măsuri care ar trebuie adoptate potrivit paragrafului 3 al regulii 4.3. vor include următoarele teme: a) adoptarea şi implementarea efectivă, precum şi promovarea politicilor şi a programelor de securitate şi de sănătate în munca la bordul navelor care se află sub pavilionul Membrului, inclusiv evaluarea riscurilor, formarea şi instruirea navigatorilor; b) măsuri rezonabile de prevenire la bordul navelor a accidentelor de muncă, leziunilor şi bolilor profesionale, inclusiv măsuri care vizează reducerea şi prevenirea riscurilor de expunere la factori nocivi din mediul ambiant şi la produse chimice, precum şi riscul de leziuni sau de boli, care pot rezulta din folosirea echipamentului şi a maşinilor de la bordul navelor; c) programe la bord care vizează prevenirea accidentelor de muncă, a leziunilor şi a bolilor profesionale, precum şi o îmbunătăţire constantă a protecţiei securităţii şi sănătăţii în muncă, desfăşurate împreună cu reprezentanţii navigatorilor şi ai oricăror persoane interesate de aplicarea acestor programe, ţinându-se cont de măsurile de prevenire, inclusiv controlul creării şi măsurile de inginerie, înlocuirea proceselor şi procedurilor aplicabile sarcinilor colective şi individuale şi folosirea echipamentului de protecţie individuală; d) Cerinţe pentru inspecţie, raportare şi corectarea condiţiilor periculoase, precum şi la investigarea şi raportare accidentelor de muncă survenite la bord. 2. Prevederile la care se face referire în paragrafului 1 al prezentei norme: a) Trebuie să ia în considerare instrumentele internaţionale aplicabile referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă, în general, precum şi riscurile speciale şi să trateze toate aspectele prevenirii accidentelor de muncă, leziunilor şi bolilor profesionale care sunt susceptibile de a se întâmpla navigatorilor şi mai ales celor care sunt specifice activităţii în domeniul maritim; b) trebuie să indice clar obligaţia pe care o au armatorii, navigatorii şi celelalte persoane interesate de a respecta normele aplicabile, cât şi politicile şi programele aplicabile navei în materie de securitate şi sănătate în muncă, o atenţie deosebită fiind acordată sănătăţii şi securităţii navigatorilor sub 18 ani; c) trebuie să specifice funcţiile comandantului sau ale persoanei desemnate de către acesta sau ale celor doi, în vederea asumării responsabilităţii aplicării şi respectării politicii şi programului navei în materie de securitate şi sănătate în muncă; şi d) trebuie să specifice autoritatea cu care sunt investiţi navigatorii care au fost numiţi sau aleşi în calitate de delegaţi de securitate pentru a participa la reuniunile comitetului de securitate a navei. Acest comitet va fi înfiinţat la bordul fiecărei nave pe care se află 5 sau mai mulţi navigatori. 3. Legile, regulamentele şi celelalte măsuri menţionate la paragraful 3 al regulii 4.3 sunt examinate periodic prin consultări cu reprezentanţii organizaţiilor de armatori şi de navigatori şi, dacă este necesar, acestea sunt revizuite ţinându-se cont de schimbările intervenite în tehnologie şi cercetare, cu scopul de a facilita o îmbunătăţire constantă a politicilor şi programelor în materie de sănătate şi securitate în muncă şi asigurarea unui mediu de lucru care nu este periculos pentru navigatorii care lucrează la bordul navelor aflate sub pavilionul respectivului Membru. 4. Conformitatea cu cerinţele instrumentelor internaţionale aplicabile cu privire la nivelurile acceptabile de expunere la riscuri profesionale la bordul navelor şi la elaborarea şi implementarea politicilor şi programelor navelor în materie de securitate considerată ca respectând cerinţele prezentei Convenţii. 5. Autoritatea competentă se va asigura că: a) accidentele de muncă, leziunile şi bolile profesionale să fie declarate corect, ţinând cont de orientările furnizate de Organizaţia Internaţională a Muncii cu privire la notificarea şi înregistrarea accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; b) statistici complete ale acestor accidente şi boli vor fi ţinute, analizate şi publicate şi, dacă este cazul, urmate de cercetări asupra evoluţiilor generale şi riscurilor identificate; c) accidentele de muncă sunt investigate. 6. Raportarea şi investigarea aspectelor privind securitatea şi sănătatea în muncă vor fi de natură să garanteze protecţia datelor personale ale navigatorilor şi vor ţine cont de orientările furnizate de Organizaţia Internaţională a Muncii referitoare la acest subiect. 7. Autoritatea competentă va coopera cu organizaţiile armatorilor şi ale navigatorilor în scopul luării de măsuri pentru a informa toţi navigatorii asupra riscurilor particulare întâlnite la bordul navelor unde aceştia lucrează, de exemplu prin afişarea de notificări oficiale care să expună instrucţiuni referitoare la acest subiect. 8. Autoritatea competentă va cere armatorilor, atunci când evaluează riscurile în cadrul managementului sănătăţii şi securităţii în munca să se refere la informaţiile statistice potrivite, raportate la navele lor şi la statistici generale furnizate de autoritatea competentă. Principiul director B4.3 - Protecţia sănătăţii, securităţii şi prevenirea accidentelor Principiul director B4.3.1 - Prevederile privind accidentele profesionale, accidentele şi bolile profesionale 1. Prevederile menţionate la Norma A 4.3 trebuie să ia în considerare Codul de directive practice al ILO din 1996 privind prevenirea accidentelor la bordul navei pe mare şi în port şi versiunile sale ulterioare şi alte norme ale ILO şi normele, linii directoare şi Codurile de practică internaţionale privind protecţia sănătăţii şi a securităţii în muncă, inclusiv orice niveluri de expunere pe care le-ar putea identifica. 2. Autoritatea competentă se va asigura că principiile directoare naţionale pentru gestionarea securităţii şi sănătăţii se referă, în special la: a) prevederi generale şi de bază, b) aspectele structurale ale navei, inclusiv mijloace de acces şi riscurile în ceea ce priveşte produsele din asbest; c) instalaţii mecanice; d) efectele temperaturii extrem de scăzute sau ridicate de pe oricare suprafaţă cu care navigatorii pot fi în contact; e) efectele zgomotului la locul de muncă şi de cazarea pe navă, f) efectele vibraţiilor la locul de muncă şi de cazarea pe navă, g) efectele factorilor de mediu, altele decât acelea la care se referă sub-paragrafele e) şi f), la de locul de muncă şi de cazarea pe navă, inclusiv fumatul; h) măsuri speciale de siguranţă pe şi sub punte, i) echipamentul de încărcare şi descărcare, j) prevenirea şi combaterea incendiilor, k) ancore, lanţuri şi cabluri, l) mărfuri periculoase şi balastul, m) echipamentul personal de protecţie pentru navigatori; n) munca în spaţii închise, o) efectele fizice şi mentale ale oboselii; p) efectele dependenţei de drog şi alcool; q) protecţia şi prevenirea HIV/ SIDA; şi r) răspunsul la urgenţe şi accidente. 3. Evaluarea riscurilor şi reducerea expunerii potrivit paragrafului 2 al prezentului principiu director trebuie să ia în considerare efectele sănătăţii fizice la locul de muncă, inclusiv a celor care rezultă din manipularea manuală a mărfii, zgomotului şi vibraţiilor, efectele sănătăţii chimice şi biologice la locul de muncă, efectele sănătăţii mentale la locul de muncă, efectele sănătăţii fizice şi mentale ale oboselii şi accidentele profesionale. Măsurile necesare trebuie să ţină seama de principiul prevenirii potrivit căruia, printre altele, combaterea riscului la sursă, adaptarea muncii la individ, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, înlocuirea locurilor de muncă periculoase cu unele nepericuloase sau mai puţin periculoase, au întâietate asupra echipamentului personal de protecţie pentru navigatori. 4. De altfel, autoritatea competentă trebuie să se asigure că implicaţiile privind sănătatea şi securitatea sunt luate în considerare, mai ales în ceea ce priveşte: a) răspunsul la urgenţe şi accidente, b) efectele dependenţei de alcool şi droguri; şi c) protecţia şi prevenirea HIV/SIDA. Principiul director B4.3.2 - Expunerea la zgomot 1. Autoritatea competentă, împreună cu instituţiile internaţionale competente şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor de armatori şi navigatori în cauză trebuie să examineze continuu problema zgomotului la bordul navelor în vederea îmbunătăţirii protecţiei navigatorilor, dacă este posibil, în ceea ce priveşte efectele adverse ale expunerii la zgomot. 2. Examinarea menţionată la paragraful 1 al prezentului Principiu director trebuie să ia în considerare efectele adverse ale expunerii auzului la zgomote excesive, sănătatea şi confortul navigatorilor şi măsurile prevăzute sau recomandate pentru reducerea zgomotului pe navă pentru a proteja navigatorii. Măsurile care urmează să fie luate în considerare trebuie să cuprindă următoarele: a) instruirea navigatorilor asupra pericolelor pentru auz şi sănătate al expunerii prelungite la niveluri ridicate de zgomot şi în folosirea corespunzătoare a dispozitivelor şi echipamentului de protecţie împotriva zgomotului; b) furnizarea unui echipament aprobat de protecţie a auzului pentru navigatori, dacă este necesar; şi c) evaluarea riscului şi reducerea nivelurilor de expunere la zgomot în toate facilităţile de cazare, de recreere şi de servire a mesei, precum şi în camerele motoarelor şi a altor spaţii care adăpostesc maşini. Principiul director B4.3.3 - Expunerea la vibraţii 1. Autoritatea competentă, împreună cu instituţiile internaţionale competente şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor de armatori şi navigatori în cauză, luând în considerare, după caz, normele relevante internaţionale, ar trebui să revizuiască în mod continuu problema vibraţiilor la bordul navelor pentru a îmbunătăţi protecţia navigatorilor, în măsura posibilului, împotriva efectelor adverse ale vibraţiilor. 2. Revizuirea la care se face referire în paragraful 1 al prezentului principiu director trebuie să cuprindă efectul expunerii la vibraţii excesive asupra sănătăţii şi confortului navigatorilor şi măsurile ce urmează a fi prevăzute sau recomandările în vederea reducerii vibraţiilor pe navă pentru a proteja navigatorii. Măsurile care vor fi luate în considerare includ următoarele: a) instruirea navigatorilor asupra pericolelor asupra sănătăţii lor la expunerea prelungită la vibraţii; b) furnizarea navigatorilor a unui echipament personal de protecţie, dacă este cazul; şi c) evaluarea riscurilor şi reducerea expunerii la vibraţii în toate facilităţile de cazare şi de recreere şi de servire a mesei prin adoptarea unor măsuri conforme cu liniile directoare furnizate în Codul Organizaţiei Internaţionale a Muncii al practicii privind factorii de mediu la locul de muncă din 2001, cu modificările ulterioare, având în vedere diferenţa dintre expunerea în acele medii şi la locul de muncă. Principiul director B4.3.4 - Obligaţiile armatorilor 1. Orice obligaţie a armatorului de a furniza echipament de protecţie sau alte dispozitive de prevenire a accidentelor trebuie, în general, să fie însoţite de prevederi care să solicite folosirea lor de către navigatori şi de o solicitare pentru navigatori pentru că aceştia să se conformeze măsurilor de prevenire a accidentelor şi de protecţie a sănătăţii. 2. De asemenea, trebuie avute în vedere articolele 7 şi 11 ale Convenţiei nr. 119/1963 privind asigurarea maşinilor (instalaţiilor) şi prevederile corespunzătoare ale Recomandării nr. 118/1963 privind asigurarea maşinilor (instalaţiilor) potrivit cărora obligaţia de a asigura conformitatea cu cerinţa ca maşina în uz să fie asigurată corespunzător precum şi ca aceasta să nu fie folosită fără a fi asigurate sistemele corespunzătoare de siguranţă, este responsabilitatea angajatorului, în timp ce obligaţia lucrătorului este de a nu folosi maşina fără ca sistemele de siguranţă să fie în poziţie sau de a nu decupla sistemele de siguranţă existente. Principiul director B4.3.5 - Raportarea şi colectarea datelor statistice 1. Toate accidentele de muncă şi bolile profesionale ar trebui să fie raportate astfel încât să poată fi investigate şi statisticile cuprinzătoare să fie stabilite, analizate şi publicate, luând în considerare protecţia datelor personale ale navigatorilor interesaţi. Rapoartele nu ar trebui să fie limitate la decese sau accidente care implică nava. 2. Datele statistice la care se referă în paragraful 1 al prezentului Principiu director ar trebui să se refere la numărul, natura, cauzele şi efectele accidentelor, leziunilor şi bolilor profesionale şi să precizeze, dacă este cazul, în ce departament al navei s-a produs accidentul, tipul accidentului şi dacă a survenit pe mare sau în port. 3. Fiecare Membru trebuie să ţină cont de orice sistem internaţional sau model pentru înregistrarea accidentelor navigatorilor stabilit de Organizaţia Internaţională a Muncii. Principiul director B4.3.6 - Investigaţii 1. Autoritatea competentă ar trebui să întreprindă o anchetă privind cauzele şi împrejurările tuturor accidentelor de muncă şi leziunilor şi bolilor profesionale care constau în pierderea vieţii sau grave leziuni corporale şi alte asemenea cazuri specificate de legislaţia naţională. 2. Trebuie avute în vedere includerea următoarelor subiecte într-o anchetă: a) mediul de lucru, precum şi suprafeţele de lucru, amplasarea maşinilor (instalaţiilor), mijloacele de acces, iluminatul şi metodele de lucru, b) frecvenţă pe grupe diferite de vârsta a accidentelor de muncă, leziunilor şi bolilor profesionale; c) problemele fiziologice şi psihologice speciale create de mediul de pe navă, d) problemele care derivă din stresul fizic la bordul unei nave, în special ca o consecinţă a volumului de muncă crescut; e) problemele şi consecinţele progresului tehnic şi influenţa lor asupra componenţei echipajului; şi f) problemele care derivă din orice greşeli umane. Principiul director B.4.3.7 - Programele naţionale de protecţie şi prevenire 1. Pentru a dispune de o bază viabilă pentru adoptarea unor măsuri care să promoveze protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor de muncă, a leziunilor şi bolilor profesionale care se datorează condiţiilor particulare ale muncii maritime, trebuie efectuate cercetări privind tendinţele generale şi riscurile cuprinse în statistici. 2. Implementarea programelor de protecţie şi prevenire pentru promovarea siguranţei şi sănătăţii în muncă trebuie astfel organizată astfel încât autoritatea competentă, armatorii şi navigatorii sau reprezentanţii lor şi alte organisme interesate să poată juca un rol activ, inclusiv prin metode precum organizarea sesiunilor de informare şi adoptarea unor directive privind nivelurile maxime de expunere la factorii ambientali, potenţial nocivi şi alte riscuri sau rezultate dintr-un proces de evaluare a riscului sistematic. În particular, ar trebui să se înfiinţeze comitete mixte naţionale sau locale însărcinate cu prevenirea şi protecţia siguranţei şi sănătăţii în muncă sau grupuri de lucru ad-hoc şi comitete de bord în care organizaţiile respective ale armatorilor şi navigatorilor să fie reprezentate. 3. Când asemenea activităţi au loc la nivelul companiei, trebuie avută în vedere reprezentarea navigatorilor în orice comitet de securitate la bord ale navelor armatorului în cauză. Principiul director B4.3.8 - Conţinutul programelor de protecţie şi prevenire 1. Trebuie avută în vedere includerea următoarelor funcţii printre acelea atribuite comitetelor şi altor organisme la care se referă principiul director B4.3.7, paragraful 2: a) elaborarea unor linii directoare şi politici naţionale privind sistemele de gestiune a securităţii şi sănătăţii în muncă şi dispoziţii, reguli şi manuale pentru prevenirea accidentelor; b) organizarea cursurilor şi programelor legate de protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevenirea accidentelor; c) organizarea unei informări publice privind securitatea şi sănătatea în muncă şi prevenirea accidentelor, inclusiv prin filme, afişe, avize şi broşuri; şi d) distribuirea materialelor informative şi informaţiei privind protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor care să parvină navigatorilor de la bordul navelor. 2. Regulile sau recomandările adoptate de autorităţile sau organismele naţionale sau de organizaţiile internaţionale interesate trebuie să fie luate în considerare pentru pregătirea unor texte referitoare la măsuri de protecţie a securităţii şi sănătăţii în muncă şi de prevenire a accidentelor sau elaborarea unor practici recomandate. 3. La elaborarea programelor de protecţie a securităţii şi sănătăţii în muncă şi de prevenire a accidentelor, fiecare Membru trebuie să ţină cont de orice Cod de practici privind siguranţa şi sănătatea navigatorilor,care a fost publicat de Organizaţia Internaţională a Muncii. Principiul director B4.3.9 - Formarea privind protecţia în materie de securitate şi sănătate în muncă şi prevenirea accidentelor de muncă 1. Programele referitoare la formare, menţionate la Norma A4.3, paragraful 1 (a), trebuie revizuite periodic şi actualizate în funcţie de evoluţia tipurilor şi dimensiunilor navelor, precum şi de schimbările în materialul utilizat, în organizarea echipajelor sau privind naţionalitatea, limbile şi metodele de lucru la bord. 2. Informaţia publică privind protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor trebuie să fie continuă. Aceasta ar putea lua următoarele forme: a) materiale audiovizuale educative, precum filme, pentru uzul în centrele de formare profesională a navigatorilor şi dacă e posibil, prezentate la bordul navelor. b) afişe lipite la bordul navelor; c) înserarea în publicaţiile citite de navigatori a articolelor privind pericolele angajării maritime şi privind măsurile de protecţie a securităţii şi sănătăţii în muncă şi de prevenire a accidentelor, şi d) campaniile speciale care folosesc canale media diferite pentru instruirea navigatorilor, inclusiv campanii privind condiţiile de muncă sigure. 3. Informaţia publică la care se referă paragraful 2 al prezentului principiu director trebuie să ţină cont de naţionalităţile, limbile şi culturile diferite ale navigatorilor de la bordul navelor. Principiul director B4.3.10 - Educaţia tinerilor navigatori în materie de sănătate şi securitate 1. Reglementările privind securitatea şi sănătatea trebuie să se refere la orice prevederi generale de examinare medicală înainte şi în timpul angajării ca şi privind prevenirea accidentelor şi protecţia sănătăţii la locul de muncă, care sunt aplicabile activităţii navigatorilor. Aceste reglementări trebuie să specifice măsuri proprii care vor minimiza pericolele profesionale la care sunt expuşi tinerii navigatori în exercitarea îndatoririlor lor. 2. Reglementările trebuie să stabilească restricţiile care îi împiedică pe tinerii navigatori, ale căror aptitudini nu sunt pe deplin recunoscute de autoritatea competentă, să execute, fără control sau instruire corespunzătoare anumite tipuri de munci ce comportă un risc deosebit de accident, de afectare a sănătăţii acestora, de dezvoltare fizică sau care presupune un grad special de maturitate, experienţă sau aptitudini. În determinarea tipurilor de munci ce vor fi restricţionate de către reglementări, Autoritatea competentă poate să ia în considerare în special sarcini care presupun: (a) ridicarea, deplasarea sau transportul încărcăturii sau obiectelor grele; (b) munca în interiorul boilerelor, tancurilor şi coferdamurilor, (c) expunerea la zgomote sau vibraţii cu nivel nociv, (d) manipularea unor instalaţii de ridicat sau a altor echipamente sau utilaje cu motor, sau comunicarea prin semnale cu operatorii de echipamente de acest gen, (e) manipularea cablurilor de amaraj sau de remorcare sau a echipamentelor de ancorare, (f) armarea navei, (g) munca la înălţime sau pe punte în condiţii de vreme rea, (h) cartul de noapte, (i) întreţinerea echipamentului electric, (j) expunerea la materiale potenţial dăunătoare sau agenţi fizici nocivi precum substanţele periculoase sau toxice şi radiaţiile ionizante. (k) curăţarea aparatelor de bucătărie, şi (l) manipularea sau controlul asupra bărcilor navei. 3. Măsurile practice ar trebui să fie luate de autoritatea competentă sau un organism corespunzător pentru a atrage atenţia tinerilor navigatori asupra informaţiilor privind prevenirea accidentelor şi protecţia sănătăţii lor la bordul navelor. Asemenea măsuri ar putea include cursuri şi campanii de informare oficiale de prevenire a accidentelor în atenţia tinerilor şi instruirea şi supravegherea profesională a tinerilor navigatori. 4. Educarea şi pregătirea tinerilor navigatori atât la ţărm cât şi la bordul navelor ar trebui să includă o instruire privind pericolele pe care abuzul de alcool, droguri şi alte substanţe potenţial dăunătoare îl pot avea asupra sănătăţii şi bunăstării lor, ca şi privind riscul şi problemele HIV/SIDA şi alte activităţi periculoase pentru sănătate. Principiul director B4.3.11 - Cooperarea internaţională 1. Membrii, cu asistenta organizaţiilor interguvernamentale şi altor organizaţii internaţionale, trebuie să facă eforturi comune pentru a ajunge la cea mai mare uniformitate de acţiune posibilă pentru promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor. 2. La elaborarea programelor pentru promovarea protecţiei securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor potrivit dispoziţiilor Normei A4.3, fiecare Membru trebuie să ţină de cont de Codurile de practică relevante publicate de Organizaţia Internaţională a Muncii şi de normele corespunzătoare ale organizaţiilor internaţionale. 3. Membrii trebuie să ţină cont de necesitatea cooperării internaţionale pentru promovarea continuă a activităţii privind protecţia în materie de securitate şi sănătate în muncă şi prevenirea accidentelor profesionale. Aceasta cooperare ar putea lua forma: a) acordurilor bilaterale sau multilaterale pentru uniformizarea normelor şi dispozitivelor de protecţie în materie de securitate şi sănătate în muncă şi prevenirea accidentelor profesionale; b) schimbului de informaţie privind riscurile speciale la care sunt expuşi navigatorii şi mijloacele de promovare a securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor; c) asistentă în ceea ce priveşte testarea echipamentelor şi inspecţiei potrivit regulilor naţionale ale Statului de pavilion, d) colaborarea în pregătirea şi difuzarea unor dispoziţii, reguli sau manuale referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă şi prevenirea accidentelor, e) colaborarea pentru producerea şi folosirea mijloacelor de pregătire profesională, şi f) facilităţi comune pentru, sau asistenta mutuală în instruirea navigatorilor în domeniul protecţiei sănătăţii şi securităţii în muncă, prevenirii accidentelor şi metode sigure de muncă. Regula 4.4 Accesul la facilităţi de bunăstare la ţărm Scop: Asigurarea faptului că navigatorii care lucrează la bordul navelor au acces la facilităţi şi servicii la ţărm în vederea menţinerii sănătăţii şi a bunăstării 1. Fiecare Membru se va asigura că facilităţi de bunăstare, unde există, sunt uşor accesibile. De asemenea, Membrii vor promova crearea facilităţilor de bunăstare, respectiv a celor menţionate în Cod, în porturile desemnate pentru a oferi navigatorilor de la bordul navelor care se afla în porturile sale acces la facilităţi şi servicii de bunăstare adecvate. 2. Responsabilităţile fiecărui Membru în ceea ce priveşte facilităţile la ţărm, precum serviciile şi facilităţile culturale, de bunăstare, de recreere şi de informare sunt stipulate în Cod. Normă A 4.4 - Accesul la facilităţi de bunăstare la ţărm 1. Fiecare Membru va solicita ca facilităţile de bunăstare existente pe teritoriul său să poată fi folosite de toţi navigatorii, indiferent de naţionalitatea acestora, rasă, culoare, sex, religie, opţiuni politice sau origine socială şi indiferent de statul de pavilion al navei pe care s-au angajat, lucrează sau prestează o activitate. 2. Fiecare Membru va promova crearea facilităţilor de bunăstare în porturile adecvate şi va determina, în urma consultărilor cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor în cauză, care sunt porturile adecvate. 3. Fiecare Membru încurajează crearea consiliilor pentru bunăstare la bord care vor revizui periodic facilităţile şi serviciile de bunăstare pentru a se asigura că acestea sunt adaptate la nevoile navigatorilor, rezultând din evoluţia tehnicii, a exploatării sau a oricărei alte noutăţi în domeniul transporturilor maritime. Principiul director B 4.4 - Accesul la facilităţi de bunăstare la ţărm Principiul B 4.4.1 - Responsabilităţile Membrilor 1. Fiecare Membru trebuie: a) să adopte măsuri pentru a se asigura că servicii şi facilităţi adecvate de bunăstare sunt la dispoziţia navigatorilor în porturile de escală determinate şi le este asigurată o protecţie adecvată în exercitarea profesiei lor; şi b) să ţină cont, în cadrul implementării acestor măsuri, de nevoile speciale ale navigatorilor, mai ales când aceştia se afla în state străine sau când intră în zone de război, asigurându-le acestora securitatea, sănătatea şi timpul liber. 2. Dispoziţiile referitoare la controlul facilitaţilor şi serviciilor de bunăstare trebuie să prevadă participarea organizaţiilor reprezentative ale armatorilor şi navigatorilor în cauză. 3. Fiecare Membru trebuie să adopte măsurile necesare pentru accelerarea liberei circulaţii între nave, organizaţiile centrale de aprovizionare şi instituţiile care asigură bunăstare, întreg materialul necesar, precum filme, cărţi, ziare şi echipament sportiv pentru a fi folosite de navigatori la bordul navelor şi în centrele de bunăstare de la ţărm. 4. Membrii trebuie să coopereze între ei pentru promovarea bunăstării navigatorilor pe mare şi în porturi. O astfel de cooperare trebuie să includă: a) consultări între autorităţile competente cu scopul de a oferi facilităţi şi servicii de bunăstare navigatorilor în porturi şi la bordul navelor, sau de a le îmbunătăţi; b) acorduri privind resurselor şi furnizarea în comun a facilitaţilor de bunăstare în marile porturi astfel încât să se evite duplicarea inutilă; c) organizarea unor competiţii sportive internaţionale şi încurajarea navigatorilor să participe la activităţi sportive; şi d) organizarea de seminarii internaţionale privind bunăstarea navigatorilor pe mare şi în porturi. Principiul director B 4.4.2 - Facilităţi şi servicii de bunăstare în porturi 1. Fiecare Membru trebuie să ofere sau să asigure facilităţile şi serviciile de bunăstare necesare în porturile corespunzătoare de pe teritoriul său. 2. Facilităţile şi serviciile de bunăstare trebuie furnizate conform condiţiilor şi practicii naţionale, de către una sau mai multe dintre instituţiile următoare: (a) autorităţile publice; (b) organizaţiile de armatori şi navigatori în cauză, conform contractelor colective de muncă sau altor aranjamente; şi (c) organizaţiile voluntare. 3. Facilităţile necesare de bunăstare şi recreere trebuie create sau îmbunătăţite în porturi. Acestea trebuie să cuprindă: (a) săli de reuniuni şi recreere, în funcţie de nevoi; (b) săli de sport şi alte facilităţi în aer liber, în special pentru desfăşurarea competiţiilor; (c) facilităţi educaţionale; şi (d) dacă este cazul, facilităţi care să permită practicarea religiei şi consiliere personală. 4. Aceste facilităţi pot fi furnizate punând la dispoziţia navigatorilor, în funcţie de nevoile acestora, a facilitaţilor destinate unei folosiri mai generale. 5. Când un număr mare de navigatori de diferite naţionalităţi are nevoie, într-un anumit port, de anumite facilităţi precum hoteluri, cluburi sau facilităţi sportive, autorităţile sau instituţiile competente din ţara lor de origine şi statele de pavilion, precum şi asociaţiile internaţionale interesate trebuie să poarte consultări şi să coopereze între ele, la fel cum cooperează cu autorităţile şi organele competente din statul pe teritoriul căruia se afla portul, pentru a-şi pune resursele în comun şi pentru evitarea duplicării inutile. 6. Existenţa hotelurilor sau a căminelor adaptate nevoilor navigatorilor ar trebui să fie disponibile acolo unde este necesar. Ar trebui prevăzute servicii echivalente cu cele din hotelurile de categorie superioară, şi trebuie pe cât posibil să fie localizate în zone bune, departe de docurile porturilor. Astfel de hoteluri sau cămine trebuie supuse unui control adecvat, preţurile trebuie să fie rezonabile şi, dacă este necesar şi realizabil, trebuie adoptate dispoziţii pentru a permite cazarea familiilor navigatorilor. 7. Aceste facilităţi de cazare trebuie să fie la dispoziţia tuturor navigatorilor, indiferent de naţionalitate, rasă, culoare, sex, religie, opinii politice sau origine socială şi indiferent de statul de pavilion al navei pe care sunt angajaţi sau la bordul căreia desfăşoară o activitate. Fără a aduce prejudiciu acestui principiu, în anumite porturi ar putea fi necesară existenţa mai multor tipuri de facilităţi la un nivel comparabil, dar adaptate nevoilor diverselor grupuri de navigatori. 8. Trebuie adoptate măsuri pentru ca, în măsura posibilului, personalul calificat să fie angajat cu normă întreagă, pentru gestiunea facilitaţilor şi serviciilor de bunăstare ale navigatorilor, în plus faţă de orice lucrători voluntari. Principiul director B 4.4.3 - Consiliile pentru bunăstare 1. Consiliile pentru bunăstare trebuie create în port la nivel naţional şi regional, după caz. Funcţiile acestora includ: (a) revizuirea conformităţii facilităţilor de bunăstare existente şi monitorizarea nevoii de a furniza facilităţi suplimentare sau scoaterea din uz a celor foarte puţin utilizate; şi (b) asistarea şi consilierea persoanelor responsabile pentru furnizarea facilitaţilor şi asigurarea coordonării între acestea. 2. Consiliile pentru bunăstare trebuie să includă în rândul membrilor lor reprezentanţi ai organizaţiilor armatorilor şi navigatorilor, ai autorităţilor competente şi, dacă este cazul, ai organizaţiilor voluntare şi ai organismelor sociale. 3. Dacă este cazul, consulii statelor maritime şi reprezentanţii locali ai organizaţiilor străine pentru bunăstare trebuie, conform legislaţiei şi reglementărilor naţionale, să se asocieze cu consiliile pentru bunăstare în ceea ce priveşte activitatea în port, la nivel regional sau naţional. Principiul director B 4.4.4 - Finanţarea facilităţilor de bunăstare 1. Potrivit condiţiilor şi practicii naţionale, sprijinul financiar pentru facilităţile portuare de bunăstare trebuie să fie disponibil prin una sau mai multe dintre următoarele surse: (a) subvenţii din fonduri publice; (b) taxe sau drepturi speciale achitate din surse de transport maritim; (c) contribuţii voluntare ale armatorilor, navigatorilor sau ale organizaţiilor acestora; şi (d) contribuţii voluntare din alte surse. 2. Când impozitele, taxele şi alte drepturi speciale sunt destinate finanţării, acestea ar trebui folosite numai în scopul în care sunt colectate. Principiul director B 4.4.5 - Difuzarea informaţiei şi măsuri de facilitare 1. Trebuie transmise navigatorilor informaţii despre deschiderea unor facilităţi, transporturi speciale, servicii de bunăstare, facilităţi de divertisment şi educaţionale şi locaţiile religioase, precum şi facilităţile furnizate special pentru navigatori în porturile de escală. 2. Mijloace de transport adecvate şi la preţuri accesibile trebuie să fie la dispoziţia navigatorilor din locaţii convenabile din interiorul porturilor, la orice oră rezonabilă, pentru a permite accesul acestora în zonele urbane. 3. Autorităţile competente trebuie să ia toate măsurile potrivite pentru a aduce la cunoştinţa armatorilor şi navigatorilor care intră în port orice legi speciale şi cutume a căror încălcare le-ar putea pune în primejdie libertatea. 4. Autorităţile competente trebuie să doteze zonele portuare şi drumurile de acces în porturi cu iluminat şi indicatoare rutiere adecvate şi cu patrule regulate pentru protecţia navigatorilor. Principiul director B 4.4.6 - Navigatorii în port străin 1. Pentru protecţia navigatorilor în porturi străine trebuie adoptate măsuri pentru a facilita: (a) accesul la consulii statului lor de cetăţenie sau ai statului de reşedinţă; şi (b) cooperarea eficientă între consuli şi autorităţile locale sau naţionale. 2. Navigatorii care sunt reţinuţi într-un port străin trebuie trataţi cu promptitudine potrivit procedurii legale şi trebuie să beneficieze de protecţie consulară adecvată. 3. Dacă un navigator este reţinut, oricare ar fi motivul, pe teritoriul unui Membru, autoritatea competentă trebuie să informeze de urgenţă, dacă navigatorul solicită acest lucru, statul de pavilion şi statul de naţionalitate ale navigatorului. Autoritatea competentă trebuie să îl informeze cu promptitudine pe navigator asupra dreptului său de a face o astfel de cerere. Statul de naţionalitate al navigatorului trebuie să notifice cu promptitudine rudele cele mai apropiate ale navigatorului. Autoritatea competentă trebuie să permită funcţionarilor consulari ale acestor state să aibă acces imediat la navigator şi să îl viziteze regulat pe parcursul perioadei de detenţie. 4. Fiecare Membru trebuie să adopte măsurile necesare, dacă este cazul, pentru a asigura siguranţa navigatorilor împotriva agresiunilor şi a altor acte ilegale în perioada în care nava se află în ape teritoriale şi mai ales în apropierea porturilor. 5. Persoanele responsabile în port şi la bordul unei nave trebuie să facă toate eforturile pentru a facilita lăsarea la ţărm a navigatorilor cât mai curând posibil după ce o navă a ajuns în port. Regula 4.5 Securitate socială Scop: asigurarea adoptării măsurilor luate vizând accesul navigatorilor la securitate socială 1. Fiecare Membru trebuie să asigure că toţi navigatorii şi, conform legislaţiei naţionale, persoanele aflate în sarcina acestora să beneficieze de securitate socială conform Codului, fără a prejudicia în niciun fel condiţiile mai favorabile la care se face referire în paragraful 8 al articolului 19 din Constituţie. 2. Fiecare Membru se angajează să ia măsuri, în concordanţă cu circumstanţele naţionale, individuale şi prin cooperare internaţională pentru a obţine progresiv o protecţie socială completă pentru navigatori. 3. Fiecare Membru trebuie să se asigure că navigatorii care fac subiectul legislaţiei de securitate socială, şi, conform legislaţiei naţionale, persoanele aflate în sarcina lor, sunt îndreptăţite să beneficieze de prestaţii de securitate socială nu în condiţii mai puţin favorabile decât lucrătorii de la ţărm. Normă A 4.5 - Securitate socială 1. Ramurile luate în considerare la care trebuie să se ajungă pentru a obţine progresiv protecţie completă de securitate socială în conformitate cu regula 4.5 sunt: îngrijirile medicale, indemnizaţiile de boală, indemnizaţiile pentru şomaj, indemnizaţiile pentru pensie, indemnizaţiile în caz de accidente de muncă sau boala profesională, indemnizaţiile familiale, indemnizaţiile de maternitate, indemnizaţiile de invaliditate şi indemnizaţiile de urmaş care completează protecţia prevăzută la Regula 4.1 privind îngrijirile medicale şi 4.2 privind obligaţiile armatorilor şi de alte titluri ale prezentei convenţii. 2. La momentul ratificării, protecţia care trebuie prevăzută de fiecare Membru în concordanţă cu paragraful 1 al Regulii 4.5 trebuie să includă cel puţin trei din cele nouă ramuri enumerate în paragraful 1 al prezentei norme. 3. Fiecare Membru trebuie să ia măsuri în funcţie de situaţia sa naţională pentru a furniza protecţia complementară de securitate socială la care se face referire în paragraful 1 al prezentei norme pentru toţi navigatorii domiciliaţi pe teritoriul său. Această responsabilitate ar putea fi pusă în practică, de exemplu, prin însuşirea acordurilor bilaterale şi multilaterale sau al sistemelor bazate pe contribuţii. Protecţia astfel garantată nu trebuie să fie mai puţin favorabilă decât aceea de care se bucură lucrătorii la ţărm domiciliaţi pe acel teritoriu. 4. În ciuda atribuirii responsabilităţilor din paragraful 3 al prezentei norme, Membrii pot determina, prin acorduri bilaterale şi multilaterale şi prin dispoziţii adoptate în cadrul legal al organizaţiilor regionale de integrare economică alte reguli privind legislaţia de securitate socială aplicabile navigatorilor. 5. Responsabilităţile fiecărui Membru privind navigatorii la bordul navelor care se află sub pavilionul statului respectiv sunt prevăzute la regulile 4.1 şi 4.2 precum şi în prevederile corespunzătoare ale Codului, ca şi cele decurgând din obligaţiile generale, potrivit legislaţiei internaţionale. 6. Fiecare Membru trebuie să ia în considerare diverse modalităţi potrivit cărora, în absenţa acoperirii adecvate în ramurile menţionate la paragraful 1 al prezentei norme, să fie oferite prestaţii comparabile navigatorilor, conform legislaţiei şi practicii naţionale. 7. Protecţia de la paragraful 1 al Regulii 4.5 poate fi prevăzută în legi sau regulamente, în scheme private sau acorduri colective sau într-o variantă combinată a acestora, după caz. 8. În conformitate cu legislaţia şi practică naţională, Membrii trebuie să coopereze, prin acorduri bilaterale sau multilaterale sau prin alte reglementări, pentru a se asigura de întreţinerea drepturilor de securitate socială, că acestea să fie asigurate prin schemele contributive sau necontributive, care au fost obţinute sau care sunt în curs de obţinere de către toţi navigatorii, indiferent de domiciliu. 9. Fiecare Membru trebuie să stabilească proceduri efective şi corecte pentru reglementarea diferendelor. 10. Fiecare Membru trebuie, la momentul ratificării să specifice ramurile pentru care se acordă protecţie, în conformitate cu paragraful 2 al prezentei norme. Trebuie înştiinţat Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii când acordă prestaţii de securitate socială potrivit unuia sau mai multor ramuri menţionate la paragraful 1 al prezentei norme. Directorul General va ţine un registru al acestei informări şi îl va pune la dispoziţia tuturor părţilor interesate. 11. Rapoartele către Biroul Internaţional al Muncii, potrivit articolului 22 din Constituţie, vor include de asemenea, şi informaţii referitoare la măsurile adoptate potrivit paragrafului 2 al Regulii 4.5 în vederea extinderii protecţiei către alte ramuri. Principiul director B 4.5 - Securitate socială 1. Protecţia care trebuie acordată în momentul ratificării potrivit normei A 4.5, paragraful 2, trebuie să includă cel puţin îngrijirile medicale, indemnizaţiile de boală şi indemnizaţiile în caz de accidente de muncă sau boala profesională. 2. În circumstanţele menţionate la normă A 4.5, paragraful 6, pot fi acordate prin asigurare, acordurile bilaterale şi multilaterale sau alte mijloace efective, beneficii comparabile, având în vedere prevederile contractelor colective de muncă aplicabile. Când astfel de măsuri sunt adoptate, navigatorii care intră sub incidenţa acestora trebuie înştiinţaţi asupra mijloacelor prin care protecţia asigurată de anumite ramuri ale securităţii sociale este furnizată. 3. Când navigatorii sunt supuşi mai multor legislaţii naţionale de securitate socială, Membrii în cauză trebuie să coopereze pentru a determina prin acord mutual care este legislaţia aplicabilă, având în vedere factori precum tipul şi nivelul protecţiei în respectiva legislaţie care este mai favorabilă navigatorului în cauză, precum şi preferinţele navigatorilor. 4. Procedurile care trebuie stabilite potrivit normei A4.5, paragraful 9, trebuie alcătuite astfel încât să acopere toate diferendele privind reclamaţiile navigatorilor în cauză, indiferent de modalitatea în care este oferită acoperirea. 5. Fiecare Membru care are navigatori naţionali, non-naţionali sau din ambele categorii care îşi desfăşoară activitatea pe nave aflate sub pavilionul sau trebuie să ofere protecţia securităţii sociale prevăzută de prezenta convenţie aşa cum este aplicabilă şi trebuie să revizuiască periodic ramurile protecţiei securităţii sociale în norma A4.5, paragraful 1, referitor la identificarea oricăror ramuri suplimentare adecvate pentru navigatorii în cauză. 6. Contractul individual de muncă al navigatorilor trebuie să identifice mijloacele prin care protecţia diferitelor ramuri ale securităţii sociale vor fi furnizate navigatorului de către armator, precum şi orice alte informaţii relevante la dispoziţia armatorului, precum deducerile statutare din salariile navigatorilor şi contribuţiile armatorilor care pot fi făcute potrivit solicitărilor organismelor autorizate identificate potrivit sistemelor naţionale relevante de securitate socială. 7. Membrul sub pavilionul căruia se află nava trebuie, prin exercitarea efectivă a competenţei sale asupra chestiunilor sociale, să se convingă că armatorii îşi îndeplinesc responsabilităţile în ceea ce priveşte protecţia securităţii sociale, inclusiv că depun contribuţiile cerute la sistemele de securitate socială. TITLUL 5 Conformitate şi punere în aplicare 1. Regulile din cadrul acestui Titlu specifică fiecărui Membru responsabilitatea de a respecta şi aplica principiile şi drepturile stabilite în articolele prezentei convenţii, precum şi obligaţiile particulare furnizate în Titlurile 1, 2, 3 şi 4. 2. Paragrafele 3 şi 4 ale articolului VI, care permit aplicarea Părţii A a Codului prin prevederi echivalente pe ansamblu, nu se aplică Părţii A din Cod în cadrul acestui Titlu. 3. Potrivit paragrafului 2 al articolului VI, fiecare Membru va implementa responsabilităţile sale potrivit Regulilor în maniera stabilită prin Normele corespunzătoare din Partea A a Codului, ţinând cont de Principiile directoare corespunzătoare din Partea B a Codului. 4. Prevederile acestui Titlu vor fi implementate ţinând cont că navigatorii şi armatorii, ca şi orice alte persoane, sunt egali în faţa legii şi au dreptul la protecţie egală; ei nu vor face subiectul discriminării în accesul la judecată, tribunale sau alte mecanisme de reglementare a diferendelor. Prevederile acestui Titlu nu determina competenţa legală sau materială. Regula 5.1 Responsabilităţile statului de pavilion Scop: să se asigure că fiecare Membru implementează responsabilităţile proprii în temeiul acestei Convenţii în ceea ce priveşte navele aflate sub pavilionul său Regula 5.1.1 Principii generale 1. Fiecare Membru este responsabil pentru a asigura implementarea obligaţiilor în temeiul prezentei Convenţii în ceea ce priveşte navele aflate sub pavilionul său. 2. Fiecare Membru trebuie să stabilească un sistem eficient pentru inspecţia şi certificarea condiţiilor de lucru în domeniul maritim, în conformitate cu Regulile 5.1.3 şi 5.1.4 asigurându - se că, condiţiile de muncă şi de viaţă pentru navigatorii de pe navele sub pavilionul său, întrunesc şi continuă să întrunească normele prezentei Convenţii. 3. Pentru stabilirea unui sistem eficient de inspecţie şi certificare a condiţiilor de muncă în sectorul maritim, un Membru, poate după caz, autoriza instituţii publice sau alte organizaţii (inclusiv pe acelea ale altui Membru, dacă acesta consimte), pe care le recunoaşte ca fiind independente şi competente pentru a efectua inspecţii sau pentru a elibera certificate sau pentru ambele cazuri. În toate cazurile, Membrul rămâne total răspunzător pentru inspecţia şi certificarea condiţiilor de muncă şi de viaţă pentru navigatorii de pe navele care arborează pavilionul său. 4. Un certificat de muncă în sectorul maritim, însoţit de o declaraţie de conformitate a muncii în sectorul maritim, atestă în lipsa unei prevederi contrare că vasul a fost inspectat corespunzător de către statul de pavilion şi că prevederile prezentei Convenţii privind condiţiile de muncă şi de viaţă pentru navigatori au fost realizate în măsură certificată. 5. Informaţii la care se referă sistemul în paragraful 2 al prezenţei Reguli, incluzând metode folosite pentru evaluarea eficacităţii sale, trebuie incluse în raportul Membrului către Biroului Internaţional al Muncii, conform articolului 22 al Constituţiei. Norma A5.1.1 - Principii generale 1. Fiecare Membru trebuie să stabilească clar obiectivele şi normele care se referă la administrarea inspecţiei şi sistemul de certificare, la fel ca şi procedurile adecvate care evaluează măsura în care aceste obiective sunt acoperite şi normele sunt respectate. 2. Fiecare Membru va solicita tuturor navelor care arborează pavilionul său să aibă la bord o copie a prezentei Convenţii. Principiul director B 5.1.1 - Principii generale 1. Autoritatea competentă ar trebui să ia dispoziţiile necesare în vederea promovării unei cooperări eficiente dintre instituţiile publice şi alte organisme, la care se face referire în regulile 5.1.1 şi 5.1.2 privind condiţiile de muncă şi viaţă ale navigatorilor de la bord. 2. Pentru a asigura o mai bună cooperare între inspectori şi armatori, navigatorii şi organizaţiile din care provin şi pentru a menţine ori îmbunătăţi condiţiile de muncă şi viaţă ale navigatorilor de la bord, autoritatea competenta ar trebui să consulte reprezentanţii unor astfel de organisme la intervale regulate de timp în legătură cu cele mai potrivite mijloace de atingere a acestor obiective. Modalitatea unei astfel de consultări ar trebui să fie stabilită de autoritatea competentă după consultarea cu organizaţiile armatorilor şi ale navigatorilor. Regula 5.1.2 Autorizarea organizaţiilor recunoscute 1. Instituţiile publice sau alte organizaţii la care se face referire în paragraful 3 al Regulii 5.1.1 (organizaţii recunoscute) trebuie să fi fost recunoscute ca îndeplinind cerinţele Codului privind competenţa şi independenţa, de către autoritatea competentă. Funcţiile de inspecţie şi certificare pe care organizaţiile recunoscute pot fi autorizate să le îndeplinească, trebuie să decurgă din scopul activităţilor care sunt expres menţionate în Cod ca fiind executate de către autoritatea competentă sau de către o organizaţie recunoscută. 2. Rapoartele la care se face referire în paragraful 5 al Regulii 5.1.1 trebuie să conţină informaţii referitoare la orice organizaţie recunoscută, nivelul autorizaţiei acordate şi dispoziţiile date de Membru pentru a se asigura că activităţile autorizate sunt complete şi eficiente. Normă A 5.1.2 - Autorizarea organizaţiilor recunoscute 1. În scopul recunoaşterii, potrivit paragrafului 1 al Regulii 5.1.2, autoritatea competentă trebuie să examineze competenţa şi independenţa organismului interesat şi să stabilească dacă organizaţia a demonstrat, în măsura necesară executării activităţilor acoperite de autorizaţia conferită acesteia, că organizaţia: a) are expertizele necesare în aspectele relevante ale prezentei Convenţii şi cunoştinţe suficiente privind exploatarea navelor, inclusiv condiţiile minime cerute navigatorilor pentru munca la bordul navelor, condiţii de angajare, de cazare, recreere şi hrană, prevenirea accidentelor, protecţia sănătăţii şi îngrijirile medicale, bunăstare şi protecţie privind securitatea socială; b) are abilitatea de a păstra şi actualiza expertiza personalului propriu; c) are cunoştinţe suficiente asupra prevederilor prezentei Convenţii, precum şi asupra legislaţiei naţionale aplicabile şi a instrumentelor internaţionale relevante; d) are structura, mărimea, experienţa şi capabilitatea potrivite tipului şi gradului de autorizare. 2. Orice autorizaţie acordată în domeniul inspecţiilor va împuternici, cel puţin, organizaţia recunoscută să solicite remedierea deficientelor pe care le constată în condiţiile de muncă şi de viaţă ale navigatorilor şi să efectueze inspecţii la cererea statului de port. 3. Fiecare Membru stabileşte: a) un sistem care să asigure caracterul adecvat al activităţilor desfăşurate de către organizaţiile recunoscute, care include informaţii privind toate legile naţionale aplicabile şi regulamentele şi instrumentele internaţionale relevante; şi b) proceduri de comunicare cu astfel de organizaţii şi controlul activităţii lor. 4. Fiecare Membru va pune la dispoziţia Biroului Internaţional al Muncii o listă actualizată a organizaţiilor recunoscute şi autorizate să acţioneze pentru acesta şi va actualiza continuu această listă. Această listă va specifica funcţiile pe care organizaţiile recunoscute au fost autorizate să le îndeplinească. Biroul va face lista publică. Principiul director B 5.1.2 - Autorizarea organizaţiilor recunoscute 1. Organizaţia care doreşte să fie recunoscută va trebui să-şi demonstreze competenţa tehnică, administrativă şi managerială şi capacitatea de a asigura prestarea serviciilor de calitate în termenele prescrise. 2. În scopul evaluării mijloacelor de care dispune o organizaţie, autoritatea competentă va stabili dacă aceasta: (a) are personal tehnic, managerial şi de sprijin adecvat; (b) are suficient personal calificat pentru a furniza serviciul cerut, repartizaţi pe o zonă geografică corespunzătoare; (c) şi-a dovedit capacitatea de a furniza servicii de calitate în termenele prescrise; şi (e) este independentă şi capabilă să înregistreze şi să raporteze despre operaţiunile pe care le desfăşoară. 3. Autoritatea competentă trebuie să încheie un acord scris cu orice organizaţie pe care o recunoaşte pentru autorizare. Acordul ar trebui să cuprindă următoarele elemente: (a) câmpul de aplicare; (b) scopul; (c) condiţii generale; (d) executarea funcţiilor vizate de autorizaţie; (e) bază legală a funcţiilor vizate de autorizaţie; (f) raportarea către autoritatea competentă; (g) menţionarea autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă organizaţiei recunoscute; şi (h) controlul de către autoritatea competentă a activităţilor delegate organizaţiei recunoscute. 4. Fiecare Membru ar trebui să solicite organizaţiilor recunoscute să elaboreze un sistem de calificare a personalului angajat de ele în calitate de inspectori pentru a asigura actualizarea regulată a cunoştinţelor şi competenţelor acestora. 5. Fiecare Membru ar trebui să solicite organizaţiilor recunoscute să păstreze registre de evidentă a serviciilor prestate pentru a putea fi în măsură să stabilească dacă acestea au acţionat conform normelor aplicabile în privinţa aspectelor la care se referă aceste servicii. 6. La elaborarea procedurilor de control la care se face referire în norma A5.1.2, paragraful 3(b), Membrii ar trebui să ia în considerare Directivele pentru autorizarea organizaţiilor care acţionează în numele administraţiei, adoptate în cadrul Organizaţiei Internaţionale Maritime. Regula 5.1.3 Certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim 1. Prezenta Regulă se aplică navelor care au: (a) un tonaj brut de 500 tdw sau mai mare, angajate în voiajuri internaţionale; şi (b) un tonaj brut de 500 tdw sau mai mare, aflate sub pavilionul unui Membru şi care operează dintr-un port sau între porturi, în altă ţară. În scopul aplicării prezentei Reguli, "voiaj internaţional" semnifică un voiaj dintr-o ţară către un port situat în afara acestei ţări. 2. Prezenta Regulă se aplică oricărei nave care arborează pavilionul unui Membru şi nu este acoperită de paragraful 1 al acestei Reguli, la solicitarea armatorului către Membrul respectiv. 3. Fiecare Membru va cere navelor care se află sub pavilionul său să deţină şi să actualizeze un certificat de muncă în sectorul maritim care să ateste că standardele de muncă şi viaţă ale navigatorilor pe navă, inclusiv măsurile pentru a asigura conformitatea continuă a dispoziţiilor adoptate care trebuie menţionate în declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim, menţionată la paragraful 4 al prezentei Reguli, au fost inspectate şi îndeplinesc prevederile legislaţiei naţionale sau alte dispoziţii privind aplicarea prezentei Convenţii. 4. Fiecare Membru va cere navelor care se află sub pavilionul său să deţină şi să actualizeze şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim, care menţionează prevederile naţionale pentru aplicarea prezentei Convenţii, referitoare la standardele de muncă şi viaţă ale navigatorilor şi care prevede măsurile adoptate de armator pentru a asigura respectarea acestor prevederi pe nava sau navele respective. 5. Certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim vor respecta modelul prevăzut de Cod. 6. În cazul în care autoritatea competentă a unui Membru sau o organizaţie recunoscută, autorizată în acest scop, constată prin intermediul unei inspecţii că o navă care se află sub pavilionul Membrului îndeplineşte sau continuă să îndeplinească prevederile prezentei Convenţii, va elibera sau reînnoi un certificat de muncă în sectorul maritim care va fi înregistrat în registrul public al certificatelor. 7. Cerinţele detaliate pentru certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim, inclusiv o listă a aspectelor ce trebuie inspectate şi aprobate sunt prevăzute în partea A a Codului. Norma A5.1.3 - Certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim 1. Certificatul de muncă în sectorul maritim va fi eliberat unei nave de autoritatea competentă sau de o organizaţie recunoscută, pe deplin autorizată în acest scop, pentru o perioadă ce nu va depăşi cinci ani. O listă a aspectelor ce trebuie inspectate şi evaluate în vederea respectării legislaţiei naţionale sau altor măsuri de aplicare a dispoziţiilor prezentei Convenţii, referitoare la standardele de muncă şi viaţă ale navigatorilor pe nave, înainte de eliberarea certificatul de muncă în sectorul maritim, se găseşte în Anexa A5-I. 2. Valabilitatea certificatul de muncă în sectorul maritim va fi subiectul unei inspecţii intermediare a autorităţii competente sau a unei organizaţii recunoscute, autorizate în acest scop, pentru a asigura continuarea respectării cerinţelor interne de aplicare a prezentei Convenţii. În cazul în care este efectuată o singură inspecţie intermediară, iar perioada de valabilitate a certificatului este de cinci ani, aceasta va avea loc între a doua şi a treia dată aniversară a certificatului. Această dată reprezintă ziua şi luna fiecărui an care corespunde datei de expirare a certificatului de muncă în sectorul maritim. Scopul şi complexitatea inspecţiei intermediare vor fi aceleaşi ca în cazul unei inspecţii pentru reînnoirea certificatului. Certificatul va fi confirmat în urma inspecţiei intermediare favorabile. 3. Exceptând paragraful 1 al prezentei Norme, în cazul în care inspecţia pentru reînnoire a fost efectuată în termen de trei luni înainte de expirarea certificatului existent, noul certificat de muncă în sectorul maritim va fi valabil de la data efectuării inspecţiei pentru reînnoire, pentru o perioadă ce nu va depăşi cinci ani de la data expirării certificatului existent. 4. În cazul în care inspecţia pentru reînnoire este încheiată cu mai mult de trei luni înainte de data expirării certificatului existent, noul certificat de muncă în sectorul maritim va fi valabil pentru o perioadă ce nu va depăşi cinci ani, începând de la data încheierii inspecţiei pentru reînnoire. 5. Un certificat de muncă în sectorul maritim poate fi eliberat cu titlu provizoriu: (a) navelor noi la livrare; (b) în cazul în care o navă schimba pavilionul; sau (c) în cazul în care un armator îşi asumă responsabilitatea pentru exploatarea unei nave noi pentru acest armator. 6. Un certificat provizoriu de muncă în sectorul maritim poate fi eliberat pentru o perioadă ce nu va depăşi şase luni, de către autoritatea competentă sau de o organizaţie recunoscută, autorizată în acest scop. 7. Un certificat provizoriu de muncă în sectorul maritim poate fi eliberat numai ca urmare a verificării următoarelor aspecte: (a) nava a fost inspectată, în măsura posibilului, în ceea ce priveşte chestiunile prevăzute în Anexa A5-I, luând în considerare verificarea aspectelor menţionate la sub-paragrafele (b), (c) şi (d) ale acestui paragraf; (b) armatorul a demonstrat autorităţii competente sau organizaţiei recunoscute că nava are proceduri adecvate pentru a se conforma prezentei Convenţii; (c) comandantul cunoaşte prevederile prezentei Convenţii şi obligaţiile privind aplicarea acestora; şi (d) informaţiile cerute au fost puse la dispoziţia autorităţii competente sau organizaţiei recunoscute pentru a întocmi o declaraţie de conformitate a muncii în sectorul maritim. 8. O inspecţie completă conform paragrafului 1 al prezentei Norme va fi efectuată înaintea expirării certificatului provizoriu pentru a permite eliberarea certificatului de muncă în sectorul maritim cu valabilitate obişnuită. Nu mai poate fi eliberat un nou certificat provizoriu după expirarea celor şase luni iniţiale, menţionate la paragraful 6 al prezentei Norme. Nu este necesară eliberarea unei declaraţii de conformitate a muncii în sectorul maritim pentru perioada de valabilitate a certificatului provizoriu. 9. Certificatul de muncă în sectorul maritim, certificat provizoriu de muncă în sectorul maritimă şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim vor fi întocmite în formă corespunzătoare modelelor prevăzute în Anexa A5-II. 10. Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim va fi ataşată la certificatul de muncă în sectorul maritim. Va avea două părţi: (a) Partea I va fi elaborată de autoritatea competentă, care: i) va cuprinde lista chestiunilor de inspectat conform paragrafului 1 al prezentei Norme; ii) va conţine, de asemenea, prevederile naţionale ce încorporează dispoziţiile relevante ale prezentei Convenţii, oferind o referinţă la dispoziţiile legale naţionale relevante, precum şi, dacă este necesar, informaţii concise despre principalele aspecte ale prevederilor naţionale; iii) se va referi şi la prevederile legislaţiei naţionale specifice în funcţie de tipul navei; iv) va înregistra orice dispoziţii echivalente adoptate potrivit paragrafului 3 al Articolului VI; v) indică clar orice derogare acordată de către autoritatea competentă conform Titlului III; şi (b) Partea a II-a va fi întocmită de către armator şi cuprinde măsurile adoptate pentru a asigura conformitatea continuă cu prevederile naţionale între inspecţii şi măsurile propuse pentru a asigura îmbunătăţirea continuă. Autoritatea competentă sau organizaţia recunoscută, pe deplin autorizată în acest scop certifică Partea II şi eliberează declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim. 11. Rezultatul tuturor inspecţiilor ulterioare sau ale altor verificări efectuate în legătură cu nava respectivă şi orice deficienţe semnificative sesizate în timpul unei asemenea verificări vor fi înregistrate, împreună cu data la care s-a constatat că au fost remediate deficienţele. Aceste informaţii, însoţite de o traducere în limba engleză, dacă nu sunt deja înregistrate în limba engleză, vor fi înscrise sau ataşate la declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim sau vor fi puse în alt mod la dispoziţia navigatorilor, inspectorilor statului de pavilion, funcţionarilor autorizaţi în statele-port şi reprezentanţilor armatorilor şi navigatorilor, conform legislaţiei naţionale. 12. Un exemplar valabil şi actualizat al certificatului de muncă în sectorul maritim şi al declaraţiei de conformitate a muncii în sectorul maritim, însoţite de o traducere în limba engleză, dacă originalele nu sunt întocmite în limba engleză, se vor afla pe navă şi vor fi afişate într-un loc vizibil la bord, unde vor fi la dispoziţia navigatorilor. O copie a acestor documente va fi pusă la dispoziţie, conform legislaţiei naţionale, la cerere, navigatorilor, inspectorilor statului de pavilion, ofiţerilor autorizaţi ai statului - portului şi reprezentanţilor armatorilor şi navigatorilor. 13. Obligaţia privind traducerea în limba engleză de la paragrafele 11 şi 12 ale prezentei Norme, nu se aplică în cazul unei nave care nu este angajată într-un voiaj internaţional. 14. Orice certificat eliberat potrivit paragrafului 1 sau 5 al prezentei Norme îşi va înceta valabilitatea în oricare dintre următoarele cazuri: (a) dacă inspecţiile relevante nu sunt încheiate în perioadele specificate la paragraful 2 al prezentei Norme; (b) dacă certificatul nu este aprobat conform paragrafului 2 al prezentei Norme; (c) în cazul în care o navă schimbă pavilionul; (d) în cazul în care un armator nu îşi mai asumă responsabilitatea pentru exploatarea unei nave; şi (e) în cazul în care au fost efectuate schimbări substanţiale în structura sau echipamentul la care se referă Titlul 3. 15. În cazul prevăzut la paragraful 14 (c), (d) sau (e) al prezentei Norme, un nou certificat va fi eliberat numai dacă autoritatea competentă sau organizaţia recunoscută care eliberează noul certificat este convinsă că nava îndeplineşte cerinţele prezentei Norme. 16. Un certificat de muncă în sectorul maritim va fi retras de autoritatea competentă sau de organizaţia recunoscută, autorizată în acest scop de statul căruia îi aparţine pavilionul, dacă există dovezi că nava respectivă nu îndeplineşte prevederile prezentei Convenţii şi nicio măsură corectivă nu a fost luată. 17. Când se analizează dacă un certificat de muncă în sectorul maritim ar trebui retras conform paragrafului 16 al prezentei Norme, autoritatea competentă sau organizaţia recunoscută va lua în considerare gravitatea sau frecvenţa deficientelor. Principiul director B5.1.3 - Certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim 1. Enumerarea prevederilor naţionale în Partea I a declaraţiei de conformitate a muncii în sectorul maritim ar trebui să includă sau să fie însoţite de referiri la dispoziţiile legislative legate de condiţiile de muncă şi viaţa, pentru fiecare dintre prevederile enumerate în anexa A5-I. Când legislaţia naţională urmează îndeaproape prevederile prezentei convenţii, este necesară doar o referire. Dacă o prevedere a Convenţiei este aplicată printr-o echivalare aşa cum stipulează articolul VI, paragraful 3, aceasta prevedere trebuie identificată şi este necesară furnizarea unei explicaţii. Când o exceptare este acordată de autoritatea competentă în temeiul titlului 3, respectiva prevedere sau prevederile în cauză ar trebui să fie în mod clar indicate. 2. Măsurile la care se face referire în partea II a declaraţiei de conformitate a muncii în sectorul maritim întocmită de armator, ar trebui să indice în special situaţiile în care se va verifica conformarea cu prevederile naţionale specifice, persoanele responsabile cu această verificare, documentele care vor fi analizate, ca şi procedurile ce vor fi urmate în cazurile de neconformitate. Partea II poate îmbrăca o serie de forme. Poate face referire la o documentaţie mai cuprinzătoare ce acoperă politici şi proceduri legate de alte aspecte ale sectorului maritim, de exemplu documente cerute de Codul Internaţional de Management al Securităţii (Codul ISM) sau informaţiile cerute de Regula 5 a Convenţiei SOLAS, capitolul XI-1 referitor la registrul sinoptic permanent al navelor. 3. Măsurile pentru asigurarea unei conformităţi continue ar trebui să se refere mai ales la prevederile internaţionale generale privind obligaţia armatorului şi a comandantului de a fi permanent informaţi despre cele mai recente progrese tehnologice şi ştiinţifice privind amenajarea locului de muncă, ţinând cont de pericolele inerente ale muncii navigatorilor, şi în consecinţă, să informeze reprezentanţii navigatorilor, garantând astfel un nivel mai bun de protecţie a condiţiilor de muncă şi viaţă ale navigatorilor de la bord. 4. Este important mai presus de toate ca declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim să fie eliberată în termeni clari selectaţi pentru toţi cei interesaţi, mai ales inspectorii de stat sub pavilionul căruia navighează nava, ofiţerii autorizaţi ai statului portului şi navigatorii, pentru a se verifica dacă prescripţiile sunt bine puse în practică. 5. Anexa B5-I prezintă un exemplu de informaţii ce pot figura în declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim. 6. Când o navă îşi schimbă pavilionul aşa cum este indicat în paragraful 14(c) al Normei A5.1.3 şi când cele două state în cauză au ratificat prezenta convenţie, statul a cărui navă era autorizată iniţial să navigheze sub acest pavilion ar trebui ca în cel mai scurt timp să comunice autorităţii competente a celuilalt Membru copia certificatului de muncă în sectorul maritim şi a declaraţiei de conformitate a muncii în sectorul maritim aflate la bordul navei înainte de schimbarea pavilionului şi dacă este cazul, o copie a rapoartelor de inspecţie concludente, dacă autoritatea competentă face o solicitare în acest sens în termen de 3 luni de la data schimbării pavilionului. Regula 5.1.4 Inspecţia şi punerea în aplicare 1. Fiecare Membru verifică, prin intermediul unui sistem eficient şi coordonat de inspecţiile periodice, de supraveghere şi alte măsuri de control că navele care se află sub pavilionul său respectă prevederile prezentei convenţii, aşa cum sunt implementate de legislaţia lor naţională. 2. Partea A a Codului conţine dispoziţii detaliate referitoare la sistemul de inspecţie şi de implementare menţionat la paragraful 1 al prezentei reguli. Norma A5.1.4 Inspecţia şi punerea în aplicare 1. Fiecare Membru trebuie să aibă un sistem de inspecţie a condiţiilor navigatorilor de la bordul navelor aflate sub pavilionul său care va include verificarea respectării măsurilor legate de condiţiile de muncă şi viaţa aşa cum sunt acestea menţionate în declaraţia de conformitate cu munca în sectorul maritim, dacă este cazul şi respectării prevederilor prezentei convenţii. 2. Autoritatea competentă va numi un număr suficient de inspectori calificaţi care să îndeplinească sarcinile prevăzute la paragraful 1 al acestei norme. În cazul în care organizaţiile recunoscute au fost autorizate să efectueze inspecţii, Membrul va solicita ca personalul care efectuează inspecţia să fie calificat pentru desfăşurarea acestor sarcini şi le va însărcina cu autoritatea legală necesară pentru desfăşurarea sarcinilor. 3. Vor fi luate dispoziţiile necesare care să asigure că inspectorii sunt formaţi, au competenţe, atribuţii, puteri, statutul şi independenţa necesare pentru a putea verifica şi asigura respectarea conformităţii menţionate la paragraful 1 al acestei norme. 4. Astfel de inspecţii se vor desfăşura la intervalele menţionate de norma A5.1.3, după caz. Intervalul nu va depăşi, în nicio situaţie, 3 ani. 5. Dacă un Membru primeşte o plângere pe care nu o consideră nefondată sau obţine dovezi că o navă aflată sub pavilionul său nu respectă prevederile acestei convenţii sau dacă există deficienţe grave în aplicarea măsurilor cuprinse în declaraţia de conformitate din domeniul muncii în sectorul maritim, acesta va lua acţiunile necesare pentru a ancheta această problemă şi pentru a se asigura că sunt luate măsurile de remediere a oricăror deficienţe constatate. 6. Fiecare Membru formulează reguli adaptate şi se va asigura de aplicarea efectivă a acestora pentru a garanta inspectorilor un statut şi condiţii de muncă care să le asigure independenţa faţă de schimbările de guvern şi faţă de influenţe externe neadecvate. 7. După primirea instrucţiunilor clare referitoare la sarcinile pe care urmează să le îndeplinească şi fiind investiţi corespunzător, inspectorii sunt autorizaţi: a) să urce la bordul unei nave aflate sub pavilionul Membrului; b) să desfăşoare orice examinări, controale sau anchete pe care le-ar putea considera necesare pentru a se asigura că normele sunt respectate cu stricteţe; şi c) să solicite că orice deficientă să fie remediată şi, acolo unde au motive să considere că deficienţele constituie o încălcare gravă a cerinţelor acestei convenţii (inclusiv drepturile navigatorilor) sau reprezintă un pericol semnificativ pentru siguranţă, sănătatea sau securitatea navigatorilor, să interzică unei nave părăsirea portului până la adoptarea măsurilor necesare. 8. Orice măsură adoptată ca urmare a paragrafului 7 c) al acestei norme, face obiectul oricărui drept de apel în faţa unei autorităţi judecătoreşti sau administrative 9. Inspectorii au competenţa de a da avertismente şi de a oferi consiliere în schimbul instituirii sau recomandării de proceduri acolo unde încălcarea normei nu pune în pericol nici securitatea, nici, sănătatea navigatorilor respectivi şi acolo unde nu există precedent al unor încălcări similare. 10. Inspectorii păstrează confidenţialitatea sursei oricărei plângeri sau reclamaţii referitoare la un pericol sau deficienţă legată de condiţiile de muncă şi viaţă ale navigatorilor sau o violare a legilor şi reglementărilor şi nu oferă informaţii armatorului, reprezentantului armatorului sau operatorului navei asupra faptului că inspecţia a fost efectuată ca urmare a unei astfel de plângeri. 11. Inspectorii nu vor fi însărcinaţi cu competenţe care, ca urmare a numărului sau naturii acestora, ar putea să interfereze cu inspecţia efectivă sau să le prejudicieze în orice fel autoritatea sau imparţialitatea în relaţiile cu armatorii, navigatorii sau alte părţi interesate. În particular, inspectorilor: a) le este interzis orice interes direct sau indirect în orice operaţiune în care sunt solicitaţi să efectueze o inspecţie; şi b) sub sancţiunea unor pedepse adecvate şi a unor măsuri disciplinare, le este interzis să dezvăluie, chiar şi după părăsirea serviciului, orice secret comercial sau proceduri de funcţionare confidenţiale sau informaţii cu caracter personal pe care le-ar afla în exercitarea atribuţiilor. 12. Inspectorii vor depune la autoritatea competentă un raport al fiecărei inspecţii. O copie a raportului în limba engleză sau în limba de lucru a navei va fi transmisă comandantului navei şi o altă copie va fi expusă la avizierul navei pentru informarea navigatorilor şi, la cerere, trimisă reprezentanţilor lor. 13. Autoritatea competentă păstrează registre ale inspecţiilor privind condiţiile navigatorilor de pe navele aflate sub pavilionul său şi vor publica un raport anual cu activităţile de inspecţie, într-un termen rezonabil de la încheierea anului care nu va depăşi în nici un caz 6 luni de la sfârşitul anului în cursul căruia s-au desfăşurat inspecţiile. 14. În cazul unei anchete ca urmare a unui incident major, raportul este supus autorităţii competente de îndată ce va fi disponibil, nu mai târziu de o lună de la emiterea concluziilor anchetei. 15. La efectuarea unei inspecţii sau când sunt adoptate măsuri potrivit dispoziţiilor prezentei norme, vor fi depuse toate eforturile pentru a se evita reţinerea sau întârzierea nejustificată a navei. 16. Compensaţiile sunt plătite potrivit legislaţiei naţionale pentru orice prejudiciu sau pierdere care rezultă din exercitarea ilicită a puterilor de către inspectori. Sarcina probei revine în fiecare caz reclamantului. 17. Se prevăd şi se aplică sancţiuni adecvate şi alte măsuri coercitive, de către fiecare Membru, în cazul nerespectării prevederilor prezentei convenţii, inclusiv a drepturilor navigatorilor şi obstrucţionării exercitării atribuţiilor inspectorilor. Principiul director B5.1.4 - Inspecţia şi punerea în aplicare 1. Autoritatea competentă sau orice alt serviciu ori autoritate responsabile cu inspecţia parţială sau totală a condiţiilor de muncă şi viaţă ale navigatorilor ar trebui să dispună de resursele necesare pentru a-şi putea îndeplini funcţiile. În particular: (a) fiecare Membru ar trebui să ia măsurile necesare pentru ca inspectorii să poată dispune, dacă este necesar, de asistenta experţilor şi a specialiştilor calificaţi corespunzător, în realizarea muncii lor. (b) inspectorii ar trebui să dispună de sedii situate convenabil, ca şi de mijloace materiale şi de transport adecvate pentru a se putea achita de sarcini în mod echitabil. 2. Autoritatea competentă ar trebui să elaboreze o politică în materie de conformitate şi de punere în aplicare în vederea garantării unei anumite coerenţe şi pentru îndrumarea activităţilor de inspecţie şi de aplicare relative la prezenta convenţie. Enunţul acestei politici ar trebui să fie comunicat tuturor inspectorilor şi reprezentanţilor legii care sunt interesaţi şi ţinut la dispoziţia publicului, a armatorilor şi a navigatorilor. 3. Autoritatea competentă ar trebui să instituie proceduri simple care să-i permită să primească în mod confidenţial informaţii referitoare la eventuale încălcări ale prevederilor prezentei convenţii, inclusiv a drepturilor navigatorilor, aduse la cunoştinţă direct de către navigatori sau prin intermediul reprezentanţilor lor, în aşa fel încât inspectorii să poată ancheta neîntârziat problema apărută, inclusiv: a) abilitând comandantul, navigatorii sau reprezentanţii acestora din urmă să ceară o inspecţie de câte ori consideră necesar; şi b) furnizând armatorilor şi navigatorilor, precum şi organizaţiilor interesate, informaţii şi sfaturi tehnice cu privire la mijloacele cele mai eficiente de conformare la prevederile prezentei convenţii şi de operare a unei îmbunătăţiri continue a condiţiilor navigatorilor de la bordul navelor. 4. Inspectorii ar trebui să fie foarte bine pregătiţi şi suficient de numeroşi pentru a se putea achita în mod eficient de sarcinile lor, ţinând seama de următoarele elemente: a) importanta sarcinilor ce le revin, mai ales numărul, natura şi mărimea navelor supuse inspecţiei, ca şi numărul şi complexitatea dispoziţiilor legale aplicabile; b) resursele puse la dispoziţia inspectorilor; şi c) condiţiile practice în care inspecţia trebuie efectuată pentru a fi eficientă. 5. Sub rezerva condiţiilor stabilite de legislaţia naţională pentru recrutarea în serviciul public, inspectorii ar trebui să aibă calificarea şi perfecţionarea adecvate pentru exercitarea funcţiilor lor şi, pe cât posibil, să aibă o pregătire în domeniul maritim sau o experienţă de navigator. Ei ar trebui să posede o cunoaştere adecvată a condiţiilor de muncă şi viaţă ale navigatorilor, precum şi cunoaşterea limbii engleze. 6. Pe timpul angajării lor, ar trebui luate măsuri pentru a asigura inspectorilor o perfecţionare adecvată. 7. Toţi inspectorii ar trebui să cunoască exact împrejurările în care trebuie făcută o inspecţie, scopul acesteia în diferite circumstanţe şi metoda generală de inspecţie. 8. Inspectorii, acreditaţi corespunzător legii naţionale, trebui să fie împuterniciţi, cel puţin: a) să urce la bordul navei liber şi fără o anunţare prealabilă. Cu toate acestea, în momentul inspectării navei, inspectorii ar trebui să-şi anunţe prezenţa comandantului sau persoanei care-i ţine locul şi după caz, navigatorilor sau reprezentanţilor lor; b) să pună întrebări comandantului, navigatorilor sau oricărei alte persoane, inclusiv armatorului sau reprezentantului acestuia, cu privire la orice chestiune despre aplicarea prevederilor legale, în prezenţa martorilor pe care persoana i-a solicitat; c) să ceară punerea la dispoziţie a tuturor cărţilor, jurnalelor de bord, registrelor, certificatelor sau altor documente ori informaţii care au legătură cu obiectul inspecţiei, pentru a se putea verifica dacă legislaţia naţională care pune în practică prezenta convenţie este respectată; d) să asigure afişarea avizelor cerute de legislaţia naţională care pune în practică prezenta convenţie; e) să preleveze, în scopul analizării, eşantioane de produse, mărfuri, apă potabilă, alimente, materiale şi substanţe utilizate sau manipulate; f) după o inspecţie, să aducă imediat la cunoştinţa armatorului, a celui care exploatează nava sau a comandantului, lipsurile care ar putea prejudicia sănătatea şi securitatea persoanelor de la bord; g) să alerteze autoritatea competentă şi dacă este cazul, organizaţia recunoscută cu privire la orice lipsă sau abuz pe care legislaţia în vigoare nu le ia în mod explicit în considerare şi să le însoţească cu propuneri de îmbunătăţire a acestei legislaţii. h) să avizeze autoritatea competentă cu privire la orice accident de muncă sau boală profesională ce afectează navigatorii, în cazurile şi modalitatea prescrise în legislaţie. 9. Când un eşantion este prelevat conform paragrafului 8 e) al prezentului principiu director, armatorul sau reprezentantul său şi, după caz, un navigator, ar trebui să asiste la operaţie sau să fie notificaţi. Cantitatea eşantionului ar trebui să fie corect consemnată de către inspector. 10. Raportul anual publicat de autoritatea competentă a Membrilor în ceea ce priveşte navele care se află sub pavilionul respectivelor state ar trebui să includă: a) o listă a legilor şi regulamentelor în vigoare referitoare la condiţiile de muncă şi viaţă ale navigatorilor, ca şi toate amendamentele devenite aplicabile în timpul anului; b) informaţii detaliate privind organizarea sistemului de inspecţie; c) statistici ale navelor sau altor sedii care fac obiectul inspecţiilor şi ale navelor şi alte sedii inspectate de curând; d) statistici privind toţi navigatorii care se supun legislaţiei naţionale; e) statistici şi informaţii privind violările de legislaţie, sancţiunile impuse şi cazurile de reţinere a navelor; şi f) statistici ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale care afectează navigatorii şi care fac obiectul unei declaraţii. Regula 5.1.5 Proceduri de plângere la bord 1. Orice Membru cere să existe la bordul navelor sub pavilionul său proceduri care să permită o reglementare justă, eficace şi rapidă a oricărei plângeri prezentate de un navigator cu privire la o presupusă infracţiune la prevederile prezentei convenţii, inclusiv la drepturile navigatorilor. 2. Orice stat interzice şi sancţionează orice formă de victimizare a unui navigator care a depus plângere. 3. Dispoziţiile prezentei reguli şi secţiunile corespunzătoare Codului nu afectează dreptul navigatorului de a căuta o reparaţie prin orice mod legal care i se pare potrivit. Norma A5.1.5 - Proceduri de plângere la bord 1. Fără a încălca sfera mai largă de cuprindere pe care o au legislaţia sau contractele colective de muncă, navigatorii ar putea recurge la proceduri de plângere la bord pentru a face o plângere referitoare la orice chestiune care constituie, după părerea lor, o încălcare a prevederilor prezentei convenţii, inclusiv la drepturile navigatorilor. 2. Fiecare membru se asigură ca legislaţia să prevadă stabilirea de proceduri de plângere la bord potrivite în vederea satisfacerii prevederilor regulii 5.1.5. Aceste proceduri trebuie să aibă în vedere că litigiul aflat la originea plângerii să fie rezolvat la nivelul cel mai scăzut posibil. Totuşi, în toate cazurile, navigatorii au dreptul să adreseze plângerea direct comandantului şi, dacă consideră necesar, direct autorităţilor externe corespunzătoare. 3. Navigatorii au dreptul să fie însoţiţi sau reprezentaţi la momentul procedurii de plângere la bord şi vor fi prevăzute măsuri pentru a preveni victimizarea navigatorilor care au depus plângerea. Termenul "victimizare" descrie orice act răuvoitor, indiferent de autor, cu privire la un navigator care a prezentat o plângere care nu este în mod evident abuzivă sau calomnioasă. 4. Toţi navigatorii trebuie să primească, în afară de exemplarul contractului lor individual de muncă, un document care să descrie procedurile de plângere în vigoare la bordul navei. Documentul trebuie să menţioneze în special coordonatele autorităţii competente din statul sub al cărui pavilion se află şi, dacă acesta nu este acelaşi, în ţara de rezidenţă a navigatorilor, ca şi numele uneia sau mai multor persoane care se găsesc la bord şi care ar fi susceptibile, cu titlu confidenţial, să-i consilieze într-un mod imparţial cu privire la plângerea lor şi să-i ajute în orice alt mod să pună în practică procedura de plângere care le este disponibilă la bord. Principiul director B 5.1.5 Proceduri de plângere la bordul navei 1. Sub rezerva oricărei dispoziţii pertinente a unui contract colectiv de muncă aplicabil, autoritatea competentă ar trebui, ca în strânsă consultare cu organizaţiile armatorilor şi navigatorilor să stabilească un model, în vederea stabilirii de proceduri echitabile, rapide şi documentate pentru tratarea plângerilor de la bordul navelor ce se află sub pavilionul statului în cauză. Următoarele elemente ar trebui luate în considerare la stabilirea acestor proceduri: a) numeroase plângeri pot viza în mod explicit persoanele cărora le sunt adresate, adică comandantului navei. În toate cazurile, navigatorii ar trebui, de asemenea, să se poată plânge direct comandantului sau unor instanţe exterioare; b) pentru evitarea oricărei victimizări a navigatorilor care au prezentat o plângere referitoare la chestiuni la care se referă prezenta convenţie, procedurile ar trebui să încurajeze desemnarea la bordul navei a unei persoane în măsură să consilieze navigatorii în legătură cu procedurile la care pot recurge şi, dacă navigatorul autor al plângerii îi cere, să asiste la toate întâlnirile sau audierile legate de motivul litigiului. 2. Procedurile examinate în timpul consultărilor la care se referă paragraful prezentului principiu director ar trebui să prevadă cel puţin următoarele elemente: a) plângerile ar trebui supuse şefului departamentului navigatorului care depune plângere sau ofiţerului superior navigatorului; b) şeful departamentului sau ofiţerul superior ar trebui să se străduiască să rezolve problema într-un termen precizat, adaptat la obiectul litigiului; c) dacă şeful departamentului sau ofiţerul superior nu reuşesc să soluţioneze litigiul astfel încât navigatorul să fie mulţumit, acesta se poate adresa comandantului, care ar trebui să se ocupe personal de problemă; d) navigatorii ar trebui să aibă permanent dreptul de a fi însoţiţi şi reprezentaţi de un alt navigator la alegerea lor, de la bordul navei în cauză; e) plângerile şi deciziile la care aceştia au dat naştere ar trebui să fie înregistrate şi o copie ar trebui dată navigatorului interesat; f) dacă o plângere nu poate fi soluţionată la bord, ar trebui să fie prezentată armatorului, pe uscat, iar acesta ar trebui să dispună de un interval de timp suficient pentru rezolvarea problemei, dacă aceasta se produce prin consultarea cu navigatorii interesaţi sau cu alte persoane desemnate pentru a-i reprezenta; şi g) în toate cazurile, navigatorii ar trebui să aibă dreptul să adreseze plângerea lor direct comandantului şi armatorului, precum şi autorităţilor competente. Regula 5.1.6 Accidentele maritime 1. Fiecare Membru va face o anchetă oficială asupra oricărui accident maritim grav care a avut ca urmare o rănire sau o pierdere a unei vieţi omeneşti în care a fost implicată o navă aflată sub pavilionul său. În principiu, raportul final al acestei anchete este făcut public. 2. Membrii trebuie să coopereze pentru a înlesni anchetele privind accidentele maritime grave menţionate la paragraful 1 al prezentei reguli. Norma A5.1.6 - Accidentele maritime (Fără dispoziţii) Principiul B 5.1.6 - Accidente maritime (Fără dispoziţii) Regula 5.2 Responsabilităţile statului portului Scop: să permită fiecărui Membru să îşi asume responsabilităţile potrivit prezentei convenţii, referitoare la cooperarea internaţională necesară în vederea asigurării aplicării şi respectării normelor convenţiei la bordul navelor străine. Regula 5.2.1 Inspecţiile în port 1. Fiecare navă străină care face escală, pe parcursul normal al activităţii sale sau pentru un motiv legat de exploatarea sa, în portul unui Membru, poate fi supus inspecţiei, conform dispoziţiilor paragrafului 4 al articolului V, pentru a se verifica conformitatea cu prevederile prezentei convenţii referitoare la condiţiile de muncă şi de viaţă ale navigatorilor la bordul navei, inclusiv drepturile navigatorilor. 2. Fiecare Membru accepta certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate cu munca în sectorul maritim impuse de regula 5.1.3 ca fiind atestări incontestabile în ceea ce priveşte conformitatea cu prevederile prezentei convenţii, inclusiv drepturile navigatorilor. În consecinţă, inspecţia în porturi, exceptând cazurile precizate în Cod, se limitează la controlul certificatului şi a declaraţiei. 3. Inspecţiile în port sunt efectuate de către funcţionari autorizaţi, potrivit dispoziţiilor Codului şi a altor acorduri internaţionale aplicabile care guvernează inspecţiile de control al statului portului. Aceste inspecţii se limitează la verificarea faptului că aspectele examinate sunt conforme cu dispoziţiile aplicabile ale articolelor şi regulilor prezentei convenţii şi numai ale părţii A din Cod. 4. Inspecţiile efectuate în vederea aplicării prezentei reguli se bazează pe un sistem eficient de monitorizare şi inspecţie al statului portului şi apt să asigure că, condiţiile de muncă şi de viaţă a navigatorilor la bordul navelor care intră într-un port al Membrului respectiv, îndeplinesc cerinţele convenţiei, inclusiv drepturile navigatorilor. 5. Informaţii referitoare la sistemul menţionat la paragraful 4 al acestei Reguli, inclusiv metoda folosită pentru evaluarea eficacităţii sale, figurează în rapoartele prezentate de state ca urmare a aplicării articolului 22 al Constituţiei. Norma A5.2.1 - Inspecţiile în port 1. Când un funcţionar autorizat, aflat la bordul navei pentru a efectua o inspecţie şi a solicitat, după caz certificatul de muncă în sectorul maritim şi declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim, constată că: a) documentaţia solicitată nu există, nu este actualizată, este falsă, documentele prezentate nu conţin informaţiile solicitate de prezenta convenţie sau, din alt motiv, nu sunt valabile; sau b) există motive solide pentru a crede că aceste condiţii de muncă şi de viaţă la bordul navei nu sunt conforme cu prevederile prezentei convenţii; sau c) există motive întemeiate pentru a crede că navă şi-a schimbat pavilionul pentru a evita respectarea dispoziţiilor prezentei convenţii; sau d) a fost depusă o plângere pe motivul că nu sunt respectate, potrivit prevederilor prezentei convenţii, anumite condiţii de muncă şi de viaţă la bordul navei; o inspecţie mai aprofundată poate fi efectuată în scopul verificării condiţiilor de muncă şi de viaţă de la bordul navei. O astfel de inspecţie va fi efectuată, în orice situaţie, atunci când condiţiile de muncă şi de viaţă considerate ca fiind neconforme ar putea constitui un real pericol pentru securitatea, sănătatea sau siguranţa navigatorilor sau când funcţionarul autorizat are motive să creadă că orice deficienţă constituie o încălcare gravă a dispoziţiilor prezentei convenţii, inclusiv a drepturilor navigatorilor. 2. În cazul în care o inspecţie mai detaliată este efectuată pe o navă străină într-un port al unui Membru de către funcţionari autorizaţi, în circumstanţele menţionate la paragraful 1 a), b) sau c) a prezentei norme, aceasta va acoperi, în principiu, punctele enumerate la anexă A5---III. 3. În cazul în care, potrivit paragrafului 1 d) al prezentei norme, este depusă o reclamaţie, inspecţia se va limita, în general, la obiectul reclamaţiei, cu condiţia că plângerea sau investigaţia să furnizeze motive solide pentru efectuarea unei inspecţii mai detaliate, potrivit paragrafului 1 b) al prezentei norme. Potrivit paragrafului 1 d) al prezentei norme, prin plângere se înţelege orice informaţie înaintată de un navigator, un organism profesional, o asociaţie, un sindicat sau, în general, orice persoană care are un interes privind siguranţa navei, inclusiv în ceea ce priveşte riscurile pentru securitatea sau sănătatea navigatorilor aflaţi la bordul navei. 4. În cazul în care, ca urmare a efectuării unei inspecţii mai detaliate, se constată că aceste condiţii de muncă şi de viaţă de la bordul navei nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentei convenţii, funcţionarul autorizat: trebuie să aducă imediat la cunoştinţa comandantului navei deficienţele constatate şi termenul în care acestea vor fi remediate. În cazul când funcţionarul autorizat consideră că lipsurile constatate sunt importante sau dacă aceste lipsuri au legătură cu plângerea depusă conform paragrafului 3 al prezentei norme, funcţionarul autorizat le aduce la cunoştinţa organizaţiilor armatorilor şi navigatorilor prezente pe teritoriul Membrului unde se efectuează inspecţia şi poate: a) să informeze un reprezentant al statului de pavilion; b) să comunice informaţii pertinente autorităţilor competente din portul de escală următor. 5. Membrul pe teritoriul căruia s-a efectuat inspecţia are dreptul să înainteze Directorului general al Biroului Internaţional al Muncii o copie a raportului inspecţiei însoţită, dacă este cazul, de răspunsul comunicat în termenul prevăzut de autorităţile competente ale statului sub pavilionul căruia se află nava, pentru a putea fi adoptate măsurile considerate potrivite şi utile în vederea asigurării faptului că această informaţie este consemnată şi că este adusă la cunoştinţa părţilor care pot folosi mijloacele de recurs de care dispun. 6. În cazul în care, după o inspecţie mai detaliată efectuată de către funcţionarul autorizat, se constată că nava nu respectă dispoziţiile prezentei convenţii şi că: a) condiţiile de la bordul navei prezintă un pericol evident pentru sănătatea sau securitatea navigatorilor; sau b) ne-conformitatea constituie o încălcare gravă sau repetată adusă prevederilor prezentei convenţii, inclusiv drepturilor navigatorilor, funcţionarul autorizat va lua măsurile necesare pentru a se asigura că nava nu va ieşi în larg până când neconformităţile menţionate la alineatele a) sau b) ale prezentului paragraf nu sunt remediate sau până când funcţionarul nu a acceptat un plan care presupune remedierea acestora şi până când nu este convins de aplicarea rapidă a planului. Dacă navei îi este interzis să navigheze, funcţionarul autorizat informează, fără întârziere, statul sub pavilionul căruia se află nava şi îl invită pe unul dintre reprezentanţii acestui stat să fie prezent, dacă este posibil şi solicită un răspuns al statului sub pavilionul căruia se află nava, într-un termen stabilit. De asemenea, funcţionarul autorizat informează, fără întârziere, organizaţiile armatorilor şi navigatorilor interesate ale statului portului în care are loc inspecţia. 7. Fiecare Membru se va asigura că funcţionarii autorizaţi primesc dispoziţiile necesare, de tipul celor menţionate la partea B din Cod, referitoare la natura circumstanţelor care justifică imobilizarea navei conform paragrafului 6 al prezentei norme. 8. În exercitarea responsabilităţilor sale, potrivit prezentei norme, fiecare Membru evită, în măsura în care este posibil, imobilizarea sau întârzierea nefondată a navei. În cazul în care se stabileşte că o navă a fost imobilizată sau întârziată nefondat, pagubele şi pierderile vor fi compensate. În orice caz, dovada trebuie făcută de către reclamant. Principiul director B5.2.1 - Inspecţia în port 1. Autoritatea competentă ar trebui să elaboreze o politică de inspectare pentru funcţionarii autorizaţi care procedează la inspecţii conform reglementării 5.2.1. Această politică ar trebui să vizeze asigurarea unei anumite coerenţe şi să îndrume activităţile de inspectare şi de punere în aplicare legate de prevederile prezentei convenţii, inclusiv drepturile navigatorilor. Conţinutul acestei politici ar trebui să fie comunicat tuturor funcţionarilor autorizaţi şi ţinut la dispoziţia atât a publicului, cât şi a armatorilor şi navigatorilor. 2. În scopul elaborării unei politici referitoare la împrejurările justificând imobilizarea unei nave în virtutea paragrafului 6 al normei A5.2.1, autoritatea competentă ar trebui să ţină cont de faptul că, în ceea ce priveşte infracţiunile vizate de paragraful 6 al normei A5.2.1, gravitatea violării se poate datora naturii deficienţei în cauză. Aceasta se aplică în cazurile de violare a drepturilor şi principiilor fundamentale sau drepturilor în materie de ocupare şi drepturilor sociale ale navigatorilor, aşa cum sunt stabilite de articolele III şi IV. De exemplu, angajarea unei persoane având o vârstă inferioară celei recomandate, ar trebui considerată ca o infracţiune gravă, chiar dacă aceasta se referă fie şi doar la o singură persoană aflată la bord. În alte cazuri, ar trebui luat în considerare numărul diverselor lipsuri constatate pe parcursul unei inspecţii: de exemplu, ar trebui eventual mai multe lipsuri privind cazarea sau alimentaţia şi serviciul de servire a mesei care să ameninţe securitatea şi sănătatea, pentru că acest fapt să constituie o infracţiune gravă. 3. Membrii ar trebui ca, în măsura posibilului, să coopereze între ei, pentru adoptarea directivelor referitoare la politicile de inspecţie, recunoscute la nivel internaţional, mai ales în ceea ce priveşte împrejurările justificând imobilizarea unei nave. Regula 5.2.2 Proceduri de rezolvare la uscat a plângerilor navigatorilor 1. Fiecare Membru se asigură că navigatorii ce se găsesc la bordul navei ce face escală într-un port situat pe teritoriul său, care fac obiectul unei încălcări ale prevederilor convenţiei, incluzând drepturile navigatorilor, să aibă dreptul să depună o plângere pentru a facilita o rezolvare rapidă şi concretă. Normă A 5.2.2 - Proceduri de rezolvare la uscat a plângerilor navigatorilor 1. O plângere a unui navigator cu privire la o presupusă încălcare a prevederilor prezentei convenţii, inclusiv drepturile navigatorilor, poate fi depusă unui funcţionar autorizat în portul unde nava face escală. În acest caz, respectivul funcţionar trebuie să întreprindă o anchetă iniţială. 2. După caz, luând seamă de natura plângerii, ancheta iniţială trebuie să verifice dacă procedurile de plângeri la bord prevăzute de regula 5.1.5 au fost respectate. Funcţionarul autorizat poate în egală măsură să conducă o inspecţie mai detaliată în conformitate cu norma A 5.2.1. 3. Funcţionarul autorizat trebuie, unde este cazul, să încurajeze soluţionarea plângerii la bordul navei. 4. Dacă ancheta sau inspecţia făcută conform prezentei norme relevă neconformitatea cu paragraful 6 al normei A 5.2.1, se aplică dispoziţiile acestui paragraf. 5. În cazul în care nu se aplică dispoziţiile paragrafului 4 al prezentei norme şi când plângerea nu a fost rezolvată la bordul navei, funcţionarul autorizat trebuie fără întârziere să înştiinţeze statul sub al cărui pavilion se află, căutând să obţină, într-un interval precizat, consiliere şi un plan de măsuri corectoare. 6. În caz că plângerea nu a fost rezolvată în urmare a măsurilor luate în conformitate cu paragraful 5 al prezentei norme, statul portului trebuie să comunice o copie a raportului stabilit de funcţionarul autorizat directorului general. Raportul trebuie să fie însoţit de toate răspunsurile primite în intervalul de timp precizat de autoritatea competentă a statului sub al cărui pavilion se află. Organizaţiile armatorilor şi navigatorilor din statul în care se afla portul vor fi de asemenea informate. În plus, statisticile şi informaţiile referitoare la plângerile rezolvate trebuie să fie cu regularitate comunicate de statul în care se află portul, directorului general. Aceste două comunicări sunt făcute pentru că, pe baza unei acţiuni corespunzătoare şi rapide, un registru a acestor informaţii să fie ţinut şi adus la cunoştinţa părţilor, inclusiv organizaţiile de armatori şi navigatori, care sunt susceptibile să utilizeze mijloacele de recurs de care dispun. 7. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a garanta confidenţialitatea plângerilor depuse de navigatori. Principiul director B5.2.2 - Proceduri de tratare la uscat a plângerilor navigatorilor 1. Când o plângere la care face referire norma A5.2.2 este tratată de către un funcţionar autorizat, acesta ar trebui să stabilească în primul rând dacă este vorba despre o plângere de natură generală, care priveşte toţi navigatorii de la bordul unei nave sau o categorie a acestora, sau de o plângere referitoare la un caz particular al unui navigator. 2. Dacă plângerea este de natură generală, conform normei A5.2.1, ar trebui avută în vedere recurgerea la o inspecţie mai detaliată. 3. Dacă plângerea se referă la un caz particular, trebuie făcută o examinare a rezultatelor eventualelor proceduri de examinare la bord în vederea soluţionării unei plângeri. Dacă nu au fost avute în vedere asemenea proceduri, funcţionarul autorizat ar trebui să-l încurajeze pe cel care face plângerea să recurgă la toate procedurile disponibile la bordul navei. Trebuie să existe motive întemeiate pentru a se justifica examinarea unei plângeri înainte de a se fi explorat epuizat toate procedurile de plângere la bordul navei. Aceste motive se referă la proceduri interne neadecvate sau lente, ori teama celui care face plângerea de a nu suferi represalii pentru faptul de a fi depus o plângere. 4. În orice anchetă referitoare la o plângere, funcţionarul autorizat ar trebui să dea comandantului, armatorului sau oricărei alte persoane implicate în plângere, posibilitatea de a-şi face cunoscute punctele de vedere. 5. Funcţionarul autorizat poate să se abţină de la a interveni mai mult în soluţionarea plângerii în cazul în care statul sub pavilionul căruia se află nava, răspunzând la notificarea statului de port conform paragrafului 5 al normei A5.2.2, demonstrează că este în măsură să trateze problema şi că dispune de proceduri adecvate în acest scop şi dacă a prezentat un plan de acţiune acceptabil. Regula 5.3 Responsabilităţile furnizorului forţei de muncă Scop: asigurarea că fiecare Membru îşi achită responsabilităţile potrivit prezentei convenţii referitoare la recrutarea şi plasarea navigatorilor, precum şi la protecţia lor socială 1. Fără încălcarea principiului responsabilităţii sale în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi de viaţă ale navigatorilor bordul navelor care se află sub pavilionul său, fiecare Membru are şi responsabilitatea de a asigura aplicarea prevederilor prezentei convenţii referitoare la recrutarea, plasarea şi protecţia în materie de securitate socială a navigatorilor care sunt cetăţenii statului respectiv, rezidenţi, persoane domiciliate pe teritoriul său, în măsura în care această responsabilitate este prevăzută în prezenta convenţie. 2. În vederea aplicării paragrafului 1 al prezentei reguli, există precizări detaliate în Cod. 3. Fiecare Membru va creea un sistem eficient de inspecţie şi supraveghere pentru îndeplinirea responsabilităţilor sale, în calitate de furnizor de forţă de muncă, conform prezentei convenţii. 4. Informaţii referitoare la sistemul menţionat la paragraful 3 al prezentei reguli, inclusiv metoda folosită pentru evaluarea eficacităţii acestuia trebuie să se regăsească în rapoartele înaintate de către Membrii în aplicarea articolului 22 din Constituţie. Norma A5.3 - Responsabilităţile furnizorului forţei de muncă 1. Fiecare Membru va asigura respectarea prevederilor prezentei convenţii care sunt aplicabile administraţiei şi activităţilor serviciilor de recrutare şi de plasare a navigatorilor stabiliţi pe teritoriul său, printr-un sistem de inspecţie şi de supraveghere şi prin proceduri legale aplicate în caz de nerespectare a dispoziţiilor în materie de licenţă şi alte prevederi operaţionale prevăzute în norma A1.4. Principiul director B5.3 - Responsabilităţile furnizorului de forţă de muncă 1. Serviciile private de recrutare şi plasare a navigatorilor stabiliţi pe teritoriul unui Membru şi care furnizează serviciile unui navigator pentru un armator, oricare ar fi locaţia acestora, trebuie să îşi asume obligaţia de a supraveghea respectarea de către armatori a termenilor contractelor de angajare încheiate cu navigatorii. ANEXA A 5-I Condiţiile de muncă şi de viaţă ale navigatorilor trebuie inspectate şi aprobate de către statul de pavilion înaintea certificării acordate unei nave potrivit normei A 5.1.3, paragraful 1: Vârsta minimă Certificatul medical Calificările navigatorilor Contractele de angajare maritimă Folosirea unui serviciu privat de recrutare şi plasare, care are licenţă, este autorizat sau reglementat Orele de lucru şi de odihnă Dotarea cu echipaj Cazarea Facilităţile de recreere la bord Alimentaţia şi serviciul de servire a mesei Sănătate şi securitate şi prevenirea accidentelor Îngrijirile medicale la bord Procedura pentru plângeri la bord Plata salariilor ANEXA A 5-II Certificatul de muncă în sectorul maritim (Notă: Acest certificat va avea o Declaraţie de conformitate cu munca în sectorul maritim ataşată) Emis potrivit prevederilor articolului V şi Titlului 5 ale Convenţiei privind munca în sectorul maritim (MLC 2006) (denumită, în continuare "Convenţia") sub autoritatea Guvernului ................................................................ (denumirea întreagă a statului al cărui pavilion nava este îndreptăţită sa-l arboreze) prin ........................................................... (denumirea întreagă şi adresa autorităţii competente sau a organizaţiei autorizate recunoscute potrivit prevederilor Convenţiei privind munca în sectorul maritim) Caracteristicile navei Numele navei .......... Număr sau litere distincte .......... Portul înmatriculării .......... Data înmatriculării .......... Tonaj brut*1) .......... *1) Pentru navele care au un sistem provizoriu de măsurare a tonajului adoptat de IMO, tonajul brut este acela inclus în coloana REMARCI a Certificatului Internaţional pentru Tonaj (1969). A se vedea articolul II (1) (c) din Convenţie. Număr IMO .......... Tipul navei .......... Numele şi adresa armatorului*2) .............................. *2) Armator reprezintă proprietarul navei sau altă organizaţie sau persoană, precum managerul, agentul sau navlositorul în bareboat, care şi-a asumat responsabilitatea exploatării navei de la armator şi care, asumându-şi această responsabilitate a acceptat sarcinile şi obligaţiile impuse armatorilor, potrivit prezentei Convenţii, indiferent de faptul că alte organizaţii sau persoane îndeplinesc, în numele armatorului, anumite sarcini sau responsabilităţi. A se vedea articolul II.(1) (j) din Convenţie. Prin aceasta se certifică: 1. Că nava a fost inspectată şi verificată pentru a fi în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei şi cu prevederile Declaraţiei de conformitate a muncii în sectorul maritim, anexate. 2. Că munca navigatorilor şi condiţiile de viaţă specificate în Anexa A 5-I din Convenţie corespund dispoziţiilor naţionale adoptate de statul menţionat mai sus pentru implementarea Convenţiei. Aceste dispoziţii naţionale sunt expuse pe scurt în Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim, Partea I. Acest certificat este valabil până la .......... sub rezerva inspecţiei potrivit Normelor A 5.1.3 şi A 5.1.4 din Convenţie. Acest certificat este valabil numai când Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim eliberată la .......... la data de .......... este ataşată. Data terminării inspecţiei în baza căreia acest certificat a fost .......... Emis la .......... la data de .......... Semnătura funcţionarului autorizat care emite certificatul (Sigiliul sau stampila autorităţii emitente, după caz) Avizul inspecţiei intermediare obligatorii şi, dacă este cazul, al inspecţiei suplimentare Se atestă că nava a fost inspectată potrivit Normelor A 5.1.3 şi A 5.1.4 din Convenţie, iar condiţiile de viaţă şi de muncă ale navigatorilor menţionate în Anexa A 5-I din Convenţie corespund cu cerinţele naţionale adoptate de statul menţionat mai sus în vederea implementării Convenţiei.
┌────────────────┬─────────────────────┐
│Inspecţie │Semnătura .......... │
│intermediară: │(semnătura │
│(a se completa │funcţionarului │
│între a doua │autorizat) │
│şi a treia dată │ │
│aniversară) │Loc: .......... │
│ │Data: .......... │
│ │(Sigiliul sau │
│ │stampila autorităţii,│
│ │după caz) │
└────────────────┴─────────────────────┘
Avize suplimentare (dacă este cazul) Se atestă că nava a făcut obiectul unei inspecţii suplimentare în scopul verificării faptului că aceasta continuă să respecte cerinţele naţionale pentru implementarea Convenţiei, aşa cum se stipulează la Norma A 3.1, paragraful 3 din Convenţie (reînregistrare sau schimbarea sediului) sau din alte motive.
┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │Semnătura .......... │
│Inspecţie │(Semnătura │
│suplimentară: │funcţionarului │
│(dacă este │autorizat) │
│necesar) │Loc .......... │
│ │Data .......... │
│ │(Sigiliul sau stampila │
│ │autorităţii, │
│ │după caz) │
│Inspecţie │Semnătura .......... │
│suplimentară: │(Semnătura │
│(dacă este │funcţionarului │
│necesar) │autorizat) │
│ │Loc .......... │
│ │Data .......... │
│ │(Sigiliul sau stampila │
│ │autorităţii, │
│Inspecţie │după caz) │
│suplimentară: │Semnătura .......... │
│(dacă este │(Semnătura │
│necesar) │funcţionarului │
│ │autorizat) │
│ │Loc .......... │
│ │Data .......... │
│ │(Sigiliul sau stampila │
│ │autorităţii, │
│ │după caz) │
└──────────────┴───────────────────────┘
Convenţia privind munca în sectorul maritim, 2006 Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim - Partea I (Notă: Această Declaraţie trebuie anexată Certificatului de muncă în sectorul maritim) Emisă sub autoritatea .......... (numele autorităţii competente, aşa cum este definită la articolul II, paragraful 1 (a) din Convenţie) Nava răspunde următoarelor caracteristici: Numele navei Număr IMO Tonaj brut este exploatată potrivit dispoziţiilor Normei A 5.1.3 din Convenţie. Subsemnatul declară, în numele autorităţii competente menţionate mai sus că: (a) prevederile Convenţiei privind munca în sectorul maritim se regăsesc în întregime în cadrul prevederilor naţionale la care se face referire mai jos; (b) aceste prevederi naţionale sunt cuprinse în dispoziţiile naţionale la care se face referire mai jos; explicaţii privind conţinutul acestor dispoziţii sunt oferite dacă este cazul; (c) detaliile tuturor dispoziţiilor echivalente potrivit articolului VI, paragrafele 3 şi 4 sunt oferite "în rubrica corespondentă a prevederilor naţionale menţionate mai jos" "în secţiunea de mai jos prevăzută în acest sens" (a se tăia menţiunea care nu este aplicabilă); (d) orice derogări acordate de către autoritatea competentă conform Titlului 3 sunt precizate în mod clar în secţiunea de mai jos prevăzută în acest scop; şi (e) prevederile prevăzute de legislaţia naţională referitoare la o categorie specifică de nave sunt, de asemenea, menţionate în rubrica corespondentă. 1. Vârsta minimă (Regula 1.1) .......... 2. Certificatul medical (Regula 1.2) .......... 3. Calificările navigatorilor (Regula 1.3) .......... 4. Contractul de angajare (Regula 2.1) .......... 5. Folosirea unui serviciu privat de recrutare şi plasare, care are licenţă, este autorizat sau reglementat (Regula 1.4) .......... 6. Orele de lucru şi de odihnă (Regula 2.3) .......... 7. Dotarea cu echipaj (Regula 2.7) .......... 8. Cazarea (Regula 3.1) .......... 9. Facilităţi de recreere la bord (Regula 3.1) .......... 10. Alimentaţie şi serviciu de servire a mesei (Regula 3.2) .......... 11. Sănătate, securitate şi prevenirea accidentelor (Regula 4.3) .......... 12. Îngrijiri medicale la bord (Regula 4.1) .......... 13. Procedura pentru plângeri la bord (Regula 5.1.5) .......... 14. Plata salariilor (Regula 2.2) .......... Nume: .......... Titlu: .......... Semnătura: .......... Loc: .......... Data: .......... (Sigiliul sau stampila autorităţii, după caz) Dispoziţii echivalente pe ansamblu (Notă: a se tăia menţiunea care nu este aplicabilă) Dispoziţiile echivalente, în ansamblu, aplicabile potrivit Articolului VI, paragrafele 3 şi 4 din Convenţie, cu excepţia celor menţionate mai sus, sunt indicate mai jos (descrieţi, dacă este cazul): .......... .......... Nu se aplică nici o dispoziţie echivalentă în ansamblu. Nume: .......... Titlu: .......... Semnătura: .......... Loc: .......... Data: .......... (Sigiliul sau stampila autorităţii, după caz) Derogări (Notă: a se tăia menţiunea care nu este aplicabilă) Derogările acordate de către autoritatea competentă, potrivit Titlului 3 al Convenţiei, sunt menţionate mai jos: .......... .......... Nu a fost acordată nici o derogare. Nume: .......... Titlu: .......... Semnătura: .......... Loc: .......... Data: .......... (Sigiliul sau stampila autorităţii, după caz) Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim - Partea II Măsuri adoptate pentru asigurarea unei conformităţi continue între inspecţii Următoarele măsuri au fost stabilite de către armatorul menţionat în Certificatul de muncă în sectorul maritim la care este anexată prezenta Declaraţie, în vederea asigurării unei conformităţi continue între inspecţii: (A se menţiona mai jos măsurile stabilite pentru asigurarea conformităţii cu fiecare element enunţat în Partea I) 1. Vârsta minimă (Regula 1.1) [] .......... 2. Certificatul medical (Regula 1.2) [] .......... 3. Calificările navigatorilor (Regula 1.3) [] .......... 4. Contractul de angajare al navigatorilor (Regula 2.1) [] .......... 5. Folosirea unui serviciu privat de recrutare şi plasare, care are licenţă, este autorizat sau reglementat (Regula 1.4) [] .......... 6. Orele de muncă şi de odihnă (Regula 2.3) [] .......... 7. Dotarea cu echipaj navei (Regula 2.7) [] .......... 8. Cazarea (Regula 3.1) [] .......... 9. Facilităţi recreaţionale la bord (Regula 3.1) [] .......... 10. Alimentaţie şi serviciu de masă (Regula 3.2) [] .......... 11. Sănătate, securitate şi prevenirea accidentelor (Regula 4.3) [] .......... 12. Îngrijiri medicale la bord (Regula 4.1) [] .......... 13. Procedura pentru plângeri la bord (Regula 5.1.5) [] .......... 14. Plata salariilor (Regula 2.2) [] .......... Subsemnatul certific că măsurile de mai sus au fost stabilite pentru a asigura conformitatea continuă între inspecţii cu prevederile menţionate în Partea I. Numele armatorului*1) .................... *1) Armator reprezintă proprietarul navei sau altă organizaţie sau persoană, precum girantul, agentul sau navlositorul bareboat, care şi-a asumat responsabilitatea exploatării navei de la armator şi care, asumându-şi această responsabilitate a acceptat sarcinile şi obligaţiile impuse armatorilor, potrivit prezentei Convenţii, indiferent de faptul că alte organizaţii sau persoane îndeplinesc, în numele armatorului, anumite sarcini sau responsabilităţi. A se vedea articolul II.(1) (j) din Convenţie. Adresa companiei: .................... Semnătura persoanei autorizate să semneze: ........... Data: .......... (Ştampila sau sigiliul armatorului) Măsurile de mai sus au fost verificate de (a se specifica numele autorităţii competente sau al organizaţiei recunoscute) şi, după inspecţia navei, s-a considerat că sunt conforme cu obiectivele menţionate la Norma A 5.1.3, paragraful 10 (b) în ceea ce priveşte măsurile de asigurare a conformităţii iniţiale şi continue cu prevederile menţionate în Partea I a prezentei Declaraţii. Nume: .......... Titlu: .......... Adresă: ............. ................. Semnătura: .......... Loc: .......... Data: .......... (Sigiliu sau ştampila autorităţii, după caz) Certificat provizoriu de muncă în sectorul maritim Emis potrivit prevederilor Articolului V şi Titlului 5 din Convenţia privind munca în sectorul maritim, 2006 (denumită în continuare "Convenţia") sub autoritatea guvernului: .................................................................. (denumirea întreagă a statului al cărui pavilion nava este îndreptăţită să-l arboreze) prin .......... (denumirea întreagă şi adresa autorităţii competente sau a organizaţiei Recunoscute şi autorizate, potrivit prevederilor Convenţiei) Caracteristicile navei Numele navei .......... Numere sau litere distincte .......... Portul de înmatriculare .......... Data înmatriculării .......... Tonaj brut*1) ......... *1) Pentru navele care au un sistem provizoriu de măsurare a tonajului adoptat de IMO, tonajul brut este acela inclus în coloana REMARCI a Certificatului Internaţional pentru Tonaj (1969). A se vedea articolul II (1) (c) din Convenţie. Număr IMO .......... Tipul navei .......... Numele şi adresa armatorului*2) .......... *2) Armator reprezintă proprietarul navei sau altă organizaţie sau persoană, precum girantul, agentul sau navlositorul bareboat, care şi-a asumat responsabilitatea exploatării navei de la armator şi care, asumându-şi această responsabilitate a acceptat sarcinile şi obligaţiile impuse armatorilor, potrivit prezentei Convenţii, indiferent de faptul că alte organizaţii sau persoane îndeplinesc, în numele armatorului, anumite sarcini sau responsabilităţi. A se vedea articolul II.(1) ( j) din Convenţie. Prin aceasta se atestă, potrivit obiectivelor Normei A 5.1.3, paragraful 7 din Convenţie, că: (a) această navă a fost inspectată, în măsura posibilităţilor, pentru motivele enumerate în Anexa A 5-I a Convenţiei, ţinând cont de verificarea elementelor de la literele (b), (c) şi (d) de mai jos; (b) armatorul a demonstrat autorităţii competente sau organizaţiei recunoscute că la bordul navei au fost puse în aplicare proceduri adecvate pentru a se asigura conformitatea cu dispoziţiile Convenţiei; (c) comandantul cunoaşte prevederile Convenţiei şi obligaţiile sale referitoare la implementarea acesteia; (d) informaţiile solicitate au fost prezentate autorităţii competente sau organizaţiei recunoscute în vederea stabilirii declaraţiei de conformitate cu munca în sectorul maritim. Acest certificat este valabil până la .......... sub rezerva inspecţiei efectuate potrivit Normelor A 5.1.3 şi A 5.1.4. Data terminării inspecţiei la care se face referire la litera (a) de mai sus a fost .......... Emis la .......... la data de .......... Semnătura funcţionarului autorizat care a emis certificatul provizoriu .......... (Sigiliul sau ştampila autorităţii emitente, după caz) ANEXA A 5-III Elementele generale care sunt supuse unei inspecţii detaliate de către un funcţionar autorizat din portul unui Membru care efectuează o inspecţie a statului portului în conformitate cu Norma A 5.2.1: Vârsta minimă Certificat medical Calificările navigatorilor Contracte de angajare a navigatorilor Folosirea unui serviciu privat de recrutare şi plasare, care are licenţă, este autorizat sau reglementat Orele de lucru şi de odihnă Dotarea cu echipaj a navei Cazare Facilităţi de recreere la bord Alimentaţie şi serviciul de servire a mesei Sănătate, securitate şi prevenirea accidentelor Îngrijiri medicale la bord Procedura pentru plângeri la bord Plata salariilor ANEXA B 5-I EXEMPLU de Declaraţie Naţională A se vedea Principiul director B 5.1.3, paragraful 5 Convenţia privind munca în sectorul maritim, 2006 Declaraţia de conformitate cu munca în sectorul maritim - Partea I (Notă: această Declaraţie trebuie anexată la Certificatul de muncă în sectorul maritim) Emisă sub autoritatea: Ministerului pentru Transporturi Maritime al XXXXXXXXX Potrivit prevederilor Convenţiei privind munca în sectorul maritim, 2006, nava cu următoarele referinţe:
┌──────────────┬──────────┬────────────┐
│Numele navei │Număr IMO │Tonaj brut │
│M.S. EXEMPLU │12345 │1000 │
└──────────────┴──────────┴────────────┘
este exploatată potrivit dispoziţiilor Normei A 5.1.3 din Convenţie. Subsemnatul declar, în numele autorităţii competente menţionate mai sus că: (a) prevederile Convenţiei privind munca în sectorul maritim se regăsesc în întregime în cadrul prevederilor naţionale la care se face referire mai jos; (b) aceste prevederi naţionale sunt conţinute în dispoziţiile naţionale la care se face referinţă mai jos; explicaţii privind conţinutul acestor dispoziţii sunt oferite dacă este cazul; (c) detalii ale oricăror dispoziţii echivalente potrivit articolului VI, paragrafele 3 şi 4 sunt oferite "în rubrica corespondenta prevederilor naţionale menţionate mai jos" "în secţiunea de mai jos prevăzută în acest sens" (a se tăia menţiunea care nu este aplicabilă); (d) orice derogări acordate de către autoritatea competentă conform Titlului 3 sunt precizate în mod clar în secţiunea de mai jos prevăzută în acest scop; şi (e) prevederile prevăzute de legislaţia naţională referitoare la o categorie specifică de nave sunt, de asemenea, menţionate în rubrica corespondentă. 1. Vârsta minimă (Regula 1.1) Legea maritimă nr. 123 din 1905, amendată, ("Legea"), Capitolul X; Regulamentul maritim ("Regulamentul"), 2006, Regulile 1111-1222. Vârstele minime sunt cele la care se face referire în Convenţie. Termenul "noapte" reprezintă perioada cuprinsă între orele 21.00 - 06.00, cu excepţia situaţiei în care Ministerul pentru Transporturi Maritime (Ministerul) nu dispune altfel. Anexă A dă exemple de munci periculoase interzise persoanelor sub 18 ani. În cazul navelor cargo, nici o persoană sub 18 ani nu lucrează în zonele indicate pe planul navei ca fiind periculoase (anexat la prezenta declaraţie). 2. Certificatul medical (Regula 1.2) Legea, Capitolul XI; Prevederi, Reguli 1223 - 1233. Certificatele medicale vor respecta solicitările STCW, în cazul în care acestea sunt aplicabile; în alte cazuri, solicitările STCW se vor aplica cu modificările necesare. Oftalmologii calificaţi care se află pe lista aprobată de Minister pot elibera certificate privind acuitatea vizuală. Examinările medicale se bazează pe Principiile ILO/WHO menţionate la Principiul B 1.2.1. .......... .......... Declaraţia de conformitate a muncii în sectorul maritim - Partea II Măsuri adoptate pentru a asigura o conformitate continua între inspecţii Următoarele măsuri au fost stabilite de către armatorul menţionat în Certificatul de Muncă în sectorul Maritim la care este anexată această Declaraţie pentru a asigura o conformitate continuă între inspecţii: (A se stabili mai jos măsurile pentru a asigura conformitatea cu fiecare dintre elementele Părţii I) a. Vârsta minimă (Regula 1.1) Data naşterii a fiecărui navigator va fi trecută lângă nume pe lista echipajului. Lista va fi verificată înainte de fiecare călătorie de către comandant sau "ofiţerul competent" care va nota data unei astfel de verificări. Fiecare navigator care are mai puţin de 18 ani va primi, la momentul angajării, o notă care îi interzice să muncească noaptea sau să efectueze munci clasificate drept periculoase enumerate în anexă (vezi partea I, secţiunea 1) sau orice altă muncă periculoasă. Această notă informează în egală măsură navigatorul să consulte ofiţerul competent în caz de dubii. O copie a notei semnată de navigator sub rubrica "primit şi citit" şi cu data semnăturii va fi păstrată de către ofiţerul competent. a. Certificatul medical (regula 1.2) Certificatele medicale sunt păstrate în strictă confidenţialitate de către ofiţerul competent, ca şi o listă pregătită cu responsabilitatea ofiţerului competent şi care să menţioneze pentru fiecare navigator aflat la bord: funcţiile, data data certificatului(lor) medical existent şi starea de sănătate menţionată în certificatul respectiv. În orice caz de posibilă îndoială dacă navigatorul este potrivit din punct de vedere medical pentru munci deosebite, ofiţerul competent îl va consulta pe medicul navigatorului sau pe orice alt medic calificat şi va face un rezumat conţinând concluziile medicului, va nota numărul de telefon al acestuia şi data consultării. .......... .......... Textul de mai sus reprezintă textul autentic al Convenţiei adoptat de Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la cea de-a 94-a sesiune desfăşurată la Geneva şi încheiată la 23 februarie 2006. CU BUNĂ CREDINŢĂ au semnat, în 23 februarie 2006 Preşedintele Conferinţei JEAN-MARC SCHINDLER Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii JUAN SOMAVIA ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
