Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENŢIE din 19 iunie 1990 de aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990
EMITENT: Parlamentul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1 din 19 iunie 1990
Regatul Belgiei, Republica Federala Germania, Republica Franceza, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Olandei, denumite în continuare Părţi Contractante,
Bazindu-se pe Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune,
Hotarind sa realizeze intenţia exprimată în acest acord de a ajunge la eliminarea controalelor privind circulaţia persoanelor la frontierele comune şi de a facilita transportul şi circulaţia mărfurilor;
Luînd în considerare faptul ca Tratatul instituind Comunitatile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede că piaţa interna cuprinde un spaţiu fără frontiere interne;
Luînd în considerare faptul ca scopul urmărit de Părţile Contractante coincide cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care vor fi luate pentru aplicarea dispoziţiilor tratatului;
Luînd în considerare faptul ca punerea în practica a acestei intentii necesita o serie de măsuri adecvate şi o strinsa cooperare între Părţile Contractante,
Au convenit asupra celor ce urmează:
TITLUL I
Definiţii
ART. 1
În sensul prezentei Convenţii, se înţelege prin:
- frontiere interne: frontierele comune terestre ale Părţilor Contractante, precum şi aeroporturile pentru zborurile interne şi porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusiva alte porturi de pe teritoriile Părţilor Contractante, fără escale în porturi din afară acestor teritorii;
– frontiere externe: frontiera terestra şi maritima, precum şi aeroporturile şi porturile maritime ale Părţilor Contractante, dacă nu sînt frontiere interne; zbor intern: orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusiva teritoriile Părţilor Contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terţ;
– stat terţ: orice alt stat decît Părţile Contractante;
– străin: orice altă persoană decît cetăţenii statelor membre ale Comunităţilor Europene;
– străin semnalat ca inadmisibil: orice străin semnalat ca inadmisibil în
Sistemul de Informare Schengen, potrivit dispoziţiilor articolului 96;
- punct de trecere a frontierei: orice punct de trecere autorizat de autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe;
– control la frontiera: controlul la frontiere care se întemeiază doar pe intenţia de a trece frontiera, indiferent de orice alt motiv;
– transportator: orice persoană fizica sau juridică care asigura, cu titlu profesional, transportul de persoane pe cale aeriană, maritima sau terestra;
– permis de şedere: o autorizaţie de orice natura eliberata de o Parte Contractantă, care conferă dreptul de şedere pe teritoriul acesteia. Aceasta definiţie nu include autorizaţia temporară de şedere pe teritoriul unei Părţi Contractante în vederea examinării unei cereri de azil sau unei cereri pentru permis de şedere;
– cerere de azil: orice cerere prezentată în scris, oral sau în alt mod, de un străin, la frontiera externa sau pe teritoriul unei Părţi Contractante, pentru a obţine recunoaşterea calităţii sale de refugiat, în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 şi pentru a beneficia, în aceasta calitate, de dreptul de şedere;
– solicitant de azil: orice străin care a prezentat o cerere de azil în sensul prezentei Convenţii, cerere asupra căreia nu s-a luat o decizie definitivă;
– examinarea unei cereri de azil: ansamblul procedurilor de examinare, de decizie, şi a măsurilor luate pentru aplicarea deciziilor definitive cu privire la o cerere de azil, cu excepţia procedurii de determinare a Părţii Contractante responsabile cu examinarea cererii de azil conform dispoziţiilor prezentei Convenţii.
TITLUL II
Eliminarea controalelor la frontierele interne şi circulaţia persoanelor
CAP. 1
Trecerea frontierelor interne
ART. 2
(1) Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fără efectuarea vreunui control al persoanelor.
(2) Totuşi, pentru motive de ordine publică sau de securitate naţionala, o Parte Contractantă poate decide, după consultarea celorlalte Părţi Contractante, ca în cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale naţionale la frontierele interne, adaptate la situaţia aparuta. Dacă motive de ordine publică sau de securitate naţionala impun o acţiune imediata, Partea Contractantă în cauza va lua măsurile necesare şi va informa în cel mai scurt timp posibil celelalte Părţi Contractante.
(3) Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu va aduce atingere nici dispoziţiilor articolului 22, nici exercitării atribuţiilor poliţieneşti de autorităţile competente ale fiecărei Părţi Contractante pe întreg teritoriul sau conform legislaţiei sale, şi nici obligaţiei de a deţine, a purta şi a prezenta actele şi documentele prevăzute de legislaţia sa.
(4) Controalele asupra mărfurilor se efectuează conform dispoziţiilor pertinente din prezenta Convenţie.
CAP. 2
Trecerea frontierelor externe
ART. 3
(1) În principiu, frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei şi potrivit orarului de funcţionare al acestora. Dispoziţiile mai detaliate, precum şi excepţiile şi modalităţile micului trafic de frontieră, cît şi regulile aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sînt navigaţia de agrement sau pescuitul de coasta, vor fi adoptate de Comitetul executiv.
(2) Părţile Contractante se angajează sa instituie sancţiuni împotriva trecerii neautorizate a frontierelor externe în afară punctelor de trecere a frontierei şi a orarului de funcţionare a acestora.
ART. 4
(1) Părţile Contractante garantează ca din anul 1993, pasagerii unui zbor cu plecare dintr-un stat terţ, care se imbarca pentru zboruri interne, vor fi supuşi în prealabil, la intrare, unui control al persoanelor şi bagajelor de mina în aeroportul unde aterizeaza zborul extern. Pasagerii unui zbor intern care se imbarca pentru un zbor avînd ca destinaţie state terţe vor fi supuşi în prealabil, la ieşire, unui control al persoanelor şi bagajelor de mina în aeroportul de plecare a zborului extern.
(2) Părţile Contractante iau măsurile necesare pentru efectuarea controalelor conform dispoziţiilor paragrafului 1.
(3) Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică la controlul bagajelor înregistrate; acest control este efectuat în aeroportul ultimei destinaţii, respectiv în aeroportul plecării iniţiale.
(4) Prin derogare de la definitia frontierelor interne, pînă la data prevăzută în paragraful 1, aeroporturile sînt considerate frontiere externe pentru zborurile interne.
ART. 5
(1) Intrarea pe teritoriile Părţilor Contractante pentru o şedere care nu depăşeşte trei luni poate fi acordată strainului care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) poseda un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv, care îi permit trecerea frontierei;
b) este în posesia unei vize valabile, dacă aceasta este cerută;
c) prezintă, dacă este cazul, documentele care justifica scopul şi condiţiile şederii planificate şi dispune de mijloace suficiente de subzistenta atît pentru şederea propusă, cît şi pentru întoarcerea în ţara de provenienţă sau pentru tranzitul spre un stat terţ în care admiterea sa este garantată, sau este în măsura sa dobindeasca în mod legal aceste mijloace;
d) nu este semnalat ca inadmisibil;
e) nu este considerat o ameninţare pentru ordinea publică, securitatea naţionala sau relaţiile internaţionale ale uneia dintre Părţile Contractante.
(2) Intrarea pe teritoriile Părţilor Contractante trebuie să fie refuzată strainului care nu îndeplineşte toate aceste condiţii, în afară de cazul în care una dintre Părţi considera ca este necesar să se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes naţional, sau în baza obligaţiilor internaţionale. În acest caz, admiterea este limitată la teritoriul Părţii Contractante în cauza, care trebuie să informeze despre aceasta celelalte Părţi Contractante.
Aceste reguli nu împiedica aplicarea dispoziţiilor speciale privitoare la dreptul de azil şi nici a celor din articolul 18.
(3) Este admis pentru tranzit strainul care este titular al unui permis de şedere sau al unei vize de întoarcere eliberate de una din Părţile Contractante sau, dacă este necesar, al ambelor documente, în afară de cazul în care figurează pe lista naţionala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părţii Contractante la ale carei frontiere externe se prezintă.
ART. 6
(1) Circulaţia transfrontaliera la frontierele externe este supusă controlului autorităţilor competente. Controlul se efectuează potrivit unor principii uniforme, în cadrul competentelor naţionale şi a legislaţiei naţionale, tinindu-se cont de interesele tuturor Părţilor Contractante pe întreg teritoriul Părţilor Contractante.
(2) Principiile uniforme menţionate la paragraful 1 sînt următoarele:
a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de călătorie şi a celorlalte condiţii de intrare, de şedere, de muncă şi de ieşire, ci şi identificarea şi prevenirea amenintarilor la adresa securităţii naţionale şi a ordinii publice a Părţilor Contractante. Acest control se efectuează şi asupra vehiculelor şi obiectelor aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. Controlul se efectuează de fiecare Parte Contractantă în conformitate cu legislaţia sa, în special cu dispoziţiile referitoare la perchezitie;
b) toate persoanele trebuie să fie supuse cel puţin unui control care să permită stabilirea identităţii lor pe baza prezentării documentelor de călătorie;
c) la intrare, străinii trebuie să fie supuşi unui control amănunţit, în sensul dispoziţiilor de la litera a);
d) la ieşire, se va proceda la un control impus în interesul tuturor Părţilor Contractante, conform regimului juridic al străinilor, şi pentru a determina şi a preveni amenintarile la adresa securităţii naţionale şi a ordinii publice ale Părţilor Contractante. Acest control se exercită în toate cazurile în privinta străinilor;
e) dacă astfel de controale nu pot fi efectuate datorită unor circumstanţe speciale, trebuie stabilite prioritati. În aceasta privinta, în principiu, controlul circulaţiei la intrare are prioritate asupra controlului la ieşire.
(3) Autorităţile competente utilizează unităţi mobile pentru a exercita supravegherea frontierelor externe între punctele de trecere a frontierei în mod asemănător sînt supravegheate şi punctele de trecere a frontierei în afară orarului de funcţionare a acestora. Acest control este efectuat în asa fel încît sa nu încurajeze persoanele sa evite controlul la punctele de trecere. Modalităţile de supraveghere sînt stabilite, dacă este cazul, de Comitetul executiv.
(4) Părţile Contractante se angajează sa plaseze efective adecvate şi în număr suficient pentru exercitarea controlului şi pentru supravegherea frontierelor externe.
(5) Un control similar se exercită la frontierele externe.
ART. 7
Părţile Contractante îşi acorda asistenţa şi asigura o cooperare strinsa şi permanenta în vederea exercitării eficiente a controalelor şi supravegherilor. Ele procedează, în special, la schimbul tuturor informaţiilor pertinente şi importante, cu excepţia datelor individuale referitoare la persoane nominalizate şi în lipsa unor dispoziţii contrare ale prezentei Convenţii, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucţiunilor date autorităţilor însărcinate cu controalele şi la promovarea formării profesionale şi a unui sistem de reciclare uniforma a personalului care efectuează controalele. Aceasta cooperare poate lua forma unui schimb de agenţi de legătură.
ART. 8
Comitetul executiv ia deciziile necesare cu privire la modalităţile practice de efectuare a controlului şi de supraveghere a frontierelor.
CAP. 3
Vize
SECŢIUNEA 1
Vize pentru sederile de scurta durata
ART. 9
(1) Părţile Contractante se angajează sa adopte o politica comuna în ceea ce priveşte circulaţia persoanelor şi, în special, cu privire la regimul vizelor. În acest scop îşi acorda asistenţa reciprocă. Părţile Contractante se angajează sa urmărească, de comun acord, armonizarea politicii lor în materie de vize.
(2) În raport cu statele terţe ai căror cetăţeni sînt supuşi unui regim al vizelor care este comun tuturor Părţilor Contractante în momentul semnării prezentei Convenţii sau ulterior, acest regim al vizelor nu poate modificat decît prin acordul tuturor Părţilor Contractante. În mod excepţional, o Parte Contractantă poate deroga de la regimul comun al vizelor în privinta unui stat terţ, din ratiuni imperative care ţin de politica naţionala şi care impun luarea unei decizii urgente. În prealabil, ea trebuie să consulte celelalte Părţi Contractante şi, în luarea deciziei, sa ţină cont atît de interesele lor cît şi de consecinţele acesteia.
ART. 10
(1) Se instituie o viza uniforma, valabilă pe teritoriile tuturor Părţilor Contractante. Aceasta viza, a carei durata de valabilitate este reglementată de articolul 11, poate fi eliberata pentru o şedere de cel mult trei luni.
(2) Pînă la instituirea unei astfel de vize, Părţile Contractante îşi recunosc vizele naţionale, dacă eliberarea lor se efectuează în temeiul condiţiilor şi criteriilor comune determinate conform dispoziţiilor pertinente ale prezentului capitol.
(3) Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, fiecare Parte Contractantă îşi rezerva dreptul de a restringe valabilitatea teritorială a vizei, în acord cu modalităţile comune determinate conform dispoziţiilor pertinente ale prezentului capitol.
ART. 11
(1) Viza instituită în articolul 10 poate fi:
a) o viza de călătorie valabilă pentru una sau mai multe intrari, fără ca durata unei sederi neîntrerupte sau durata totală a sederilor succesive, calculată de la data primei intrari, să depăşească trei luni pe semestru;
b) o viza de tranzit care permite titularului sau tranzitarea teritoriilor Părţilor Contractante o dată, de doua ori sau, în mod excepţional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat terţ, fără ca durata unui tranzit să depăşească cinci zile.
(2) Dispoziţiile paragrafului 1 nu exclud posibilitatea ca, în cursul semestrului avut în vedere, o Parte Contractantă sa elibereze, în caz de nevoie, o noua viza a carei valabilitate să fie limitată la teritoriul sau.
ART. 12
(1) Viza uniforma prevăzută în articolul 10, paragraful 1, se eliberează de autorităţile diplomatice şi consulare ale Părţilor Contractante şi, dacă este cazul, de autorităţile Părţilor Contractante desemnate potrivit articolului 17.
(2) Partea Contractantă competenţa sa elibereze aceasta viza este, în principiu, cea a destinaţiei principale. Dacă aceasta nu poate fi determinata, viza se eliberează, în principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Părţii Contractante pe al carei teritoriu are loc prima intrare.
(3) Comitetul executiv precizează modalităţile de aplicare şi, în special, criteriile de determinare a destinaţiei principale.
ART. 13
(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie a cărui durata de valabilitate a expirat.
(2) Durata valabilităţii documentului de călătorie trebuie să fie mai lungă decît durata valabilităţii vizei, luînd în considerare perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie să permită întoarcerea strainului în ţara sa de origine sau intrarea sa într-o ţara terta.
ART. 14
(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie care nu este valabil în nici una din Părţile Contractante. Dacă documentul de călătorie nu este valabil decît în una sau cîteva Părţi Contractante, valabilitatea vizei care urmează să fie aplicată este limitată la Partea sau Părţile Contractante respective.
(2) Dacă valabilitatea documentului de călătorie nu este recunoscută de una sau mai multe Părţi Contractante, viza poate fi eliberata sub forma unei autorizaţii care să ţină loc de viza.
ART. 15
În principiu, vizele menţionate în articolul 10 pot fi eliberate numai dacă strainul îndeplineşte condiţiile de intrare stabilite în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) şi e).
ART. 16
Dacă o Parte Contractantă considera necesar sa deroge, pentru unul din motivele enumerate în articolul 5, paragraful 2, de la principiul definit în articolul 15, eliberînd o viza unui străin care nu îndeplineşte toate condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acestei Părţi Contractante, care trebuie să informeze despre acest lucru celelalte Părţi Contractante.
ART. 17
(1) Comitetul executiv adopta reguli comune pentru examinarea cererilor de viza, veghează la aplicarea lor corecta şi le adapteaza noilor situaţii şi circumstanţe.
(2) Totodată, Comitetul executiv precizează cazurile în care eliberarea unei vize este condiţionată de consultarea autorităţii centrale a Părţii Contractante sesizate, precum şi, dacă este cazul, a autorităţilor centrale ale celorlalte Părţi Contractante.
(3) De asemenea, Comitetul executiv ia deciziile necesare privind următoarele chestiuni:
a) documentele de călătorie pe care poate fi aplicată o viza;
b) organele însărcinate cu eliberarea vizelor;
c) condiţiile de eliberare a vizelor la frontiera;
d) forma, conţinutul, durata valabilităţii vizelor şi taxele care trebuie percepute pentru eliberarea lor;
e) condiţiile de prelungire şi de refuz al vizelor menţionate la literele c) şi d), cu respectarea intereselor tuturor Părţilor Contractante;
f) modalităţile de limitare a valabilităţii teritoriale a vizelor;
g) principiile de elaborare a unei liste comune a străinilor semnalati ca inadmisibili, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 96.
SECŢIUNEA 2
Vize pentru sederi de lungă durata
ART. 18
Vizele de şedere date pentru o perioadă mai mare de trei luni sînt vize naţionale eliberate de una din Părţile Contractante conform propriei sale legislaţii. O astfel de viza permite titularului sau sa tranziteze teritoriile celorlalte Părţi Contractante pentru a ajunge pe teritoriul Părţii Contractante care a eliberat viza, în afară de cazul în care acesta nu îndeplineşte condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), d) şi e) sau figurează pe lista naţionala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părţii Contractante al carei teritoriu doreşte sa-l tranziteze.
CAP. 4
Condiţii privind circulaţia străinilor
ART. 19
(1) Străinii, titulari ai unei vize uniforme, care au intrat în condiţii legale pe teritoriul uneia din Părţile Contractante, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părţilor Contractante pe durata valabilităţii vizei, dacă îndeplinesc condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) şi e).
(2) Pînă la instituirea vizei uniforme, străinii, titulari ai unei vize eliberate de una din Părţile Contractante, care au intrat în condiţii legale pe teritoriul uneia dintre ele, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părţilor Contractante pe durata valabilităţii vizei şi timp de maximum trei luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) şi e).
(3) Paragrafele 1 şi 2 nu se aplică în cazul vizelor a căror valabilitate face obiectul unei limitări teritoriale conform dispoziţiilor CAP. 3 din prezentul titlu.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 22.
ART. 20
(1) Străinii care nu sînt supuşi obligaţiei de a obţine o viza pot circula liber pe teritoriile Părţilor Contractante pe o perioadă de maximum trei luni în cursul unei perioade de şase luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) şi e).
(2) Dispoziţiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului fiecărei Părţi Contractante de a prelungi peste trei luni şederea unui străin pe teritoriul sau, dacă se ivesc circumstanţe excepţionale sau în aplicarea dispoziţiilor unui tratat bilateral încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei Convenţii.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 22.
ART. 21
(1) Străinii, titulari ai unui permis de şedere eliberat de una din Părţile Contractante pot, în baza acestui permis şi a unui document de călătorie, ambele valabile, sa circule liber maximum trei luni pe teritoriul celorlalte Părţi Contractante, dacă îndeplinesc condiţiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, literele a), c) şi e), şi dacă nu figurează pe lista naţionala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părţii Contractante în cauza.
(2) Paragraful 1 se aplică şi străinilor titulari ai unei autorizaţii provizorii de şedere eliberate de una din Părţile Contractante şi ai unui document de călătorie eliberat de aceasta Parte Contractantă.
(3) Părţile Contractante comunică Comitetului executiv lista documentelor pe care le eliberează şi care au valoare de permis de şedere sau autorizaţie provizorie de şedere şi document de călătorie în sensul prezentului articol.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 22.
ART. 22
(1) Străinii intrati în condiţii legale pe teritoriul unei Părţi Contractante sînt obligaţi să-şi declare prezenta autorităţilor competente ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia au intrat, în condiţiile stabilite de fiecare Parte Contractantă. Aceasta obligaţie trebuie îndeplinită, la alegerea fiecărei Părţi Contractante, fie la intrare, fie în interiorul teritoriului Părţii Contractante în care intra, în termen de trei zile lucrătoare de la data intrării.
(2) Străinii care au reşedinţa pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante şi care intra pe teritoriul altei Părţi Contractante sînt supuşi obligaţiei prevăzute în paragraful 1.
(3) Fiecare Parte Contractantă stabileşte excepţiile de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 şi le comunică Comitetului executiv.
ART. 23
(1) În principiu, strainul care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de şedere de scurta durata aplicabile pe teritoriul uneia din Părţile Contractante trebuie să părăsească fără întîrziere teritoriul Părţilor Contractante.
(2) Strainul care dispune de un permis de şedere sau o autorizaţie de şedere provizorie valabile, eliberate de o alta Parte Contractantă, trebuie să se deplaseze fără întîrziere pe teritoriul acelei Părţi Contractante.
(3) Dacă acest străin nu pleacă de buna voie, sau cînd se poate prezuma că nu va pleca, sau cînd plecarea imediata a strainului se impune din motive de securitate naţionala sau de ordine publică, strainul trebuie să fie expulzat de pe teritoriul Părţii Contractante pe care a fost arestat, în condiţiile prevăzute de dreptul intern al acestei Părţi Contractante. Dacă aplicarea dreptului intern nu permite expulzarea, Partea Contractantă în cauza îi poate permite şederea pe teritoriul sau.
(4) Expulzarea poate fi efectuată de pe teritoriul acestui stat către ţara de origine a persoanei în cauza sau către orice alt stat în care admiterea sa este posibila, aplicindu-se cu precădere dispoziţiile pertinente ale acordurilor privind reintrarea, încheiate de Părţile Contractante.
(5) Dispoziţiile paragrafului 4 nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale privind dreptul de azil, nici aplicării Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 şi nici dispoziţiilor paragrafului 2 din prezentul articol şi a celor din articolul 33, paragraful 1, din prezenta Convenţie.
ART. 24
Sub rezerva definirii de Comitetul executiv a criteriilor şi modalităţilor practice adecvate, Părţile Contractante compensează între ele dezechilibrele financiare care rezultă din obligaţia de expulzare prevăzută în articolul 23, dacă expulzarea nu se poate realiza pe cheltuiala strainului.
CAP. 5
Permisele de şedere şi semnalarea de neadmitere
ART. 25
(1) Dacă o Parte Contractantă intenţionează sa elibereze un permis de şedere unui străin care este semnalat ca inadmisibil, ea consulta în prealabil Partea Contractantă care l-a semnalat şi tine cont de interesele acesteia; permisul de şedere nu se eliberează decît pentru motive serioase, în special de ordin umanitar sau rezultind din obligaţiile internaţionale.
Dacă permisul de şedere a fost eliberat, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea însă poate înscrie acel străin pe lista sa naţionala a persoanelor semnalate ca inadmisibile.
(2) Dacă se constată că un străin, titular al unui permis de şedere valabil, eliberat de una din Părţile Contractante, este semnalat ca inadmisibil, Partea Contractantă care l-a semnalat consulta Partea care a eliberat permisul de şedere pentru a determina dacă exista motive suficiente pentru retragerea permisului de şedere.
Dacă nu se retrage permisul de şedere, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea, însă poate înscrie acel străin pe lista sa naţionala a persoanelor semnalate ca inadmisibile.
CAP. 6
Măsuri de acompaniament
ART. 26
(1) Sub rezerva obligaţiilor care decurg din aderarea la Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, Părţile Contractante se angajează sa introducă în legislatiile lor naţionale următoarele dispoziţii:
a) Dacă unui străin i se refuza intrarea pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante, transportatorul care l-a adus la frontiera externa pe cale aeriană, maritima sau terestra este obligat să îşi asume din nou răspunderea pentru el, fără întîrziere. La cererea autorităţilor de supraveghere a frontierei, el trebuie să îl ducă înapoi pe străin în statul terţ din care a fost transportat, în statul terţ care a eliberat documentul de călătorie cu care acesta a calatorit, sau în orice alt stat terţ în care are intrarea garantată;
b) Transportatorul este obligat sa ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca strainul transportat pe cale aeriană sau maritima se afla în posesia documentelor de călătorie cerute la intrarea pe teritoriile Părţilor Contractante.
(2) Sub rezerva obligaţiilor care decurg din aderarea la Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 şi cu respectarea dreptului lor constituţional, Părţile Contractante se angajează sa instituie sancţiuni împotriva transportatorilor care transporta pe cale aeriană sau maritima, dintr-un stat terţ spre teritoriul lor, străini care nu poseda documentele de călătorie necesare.
(3) Dispoziţiile paragrafului 1, litera b) şi ale paragrafului 2 se aplică şi transportatorilor de grupuri care asigura legături rutiere internaţionale cu autocarul, cu excepţia traficului de frontieră.
ART. 27
(1) Părţile Contractante se angajează sa instituie sancţiuni adecvate împotriva oricărei persoane care, în scopul de a obţine un folos material, ajuta sau incearca sa ajute un străin să între sau sa ramina pe teritoriul unei Părţi Contractante cu încălcarea legislaţiei acelei Părţi Contractante privind intrarea sau şederea străinilor.
(2) Dacă o Parte Contractantă ia cunoştinţa de fapte menţionate la paragraful 1 care constituie o încălcare a legislaţiei altei Părţi Contractante, o informează pe aceasta din urma.
(3) Partea Contractantă care solicită altei Părţi Contractante sa urmărească, pe motivul încălcării legislaţiei sale, faptele menţionate la paragraful 1, trebuie să specifice dispoziţiile legale care au fost incalcate, printr-un denunţ oficial sau printr-un certificat al autorităţilor competente.
CAP. 7
Responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil
ART. 28
Părţile Contractante îşi reafirma obligaţiile asumate prin Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, fără nici o restrictie geografică a domeniului de aplicare a acestor texte, precum şi angajamentul de a coopera cu serviciile Inaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru refugiati în vederea aplicării acestor acte.
ART. 29
(1) Părţile Contractante se obliga să asigure examinarea fiecărei cereri de azil depuse de un străin pe teritoriul uneia din ele.
(2) Aceasta obligaţie nu implica şi îndatorirea Părţii Contractante de a-l autoriza în toate cazurile pe solicitantul de azil să între sau sa ramina pe teritoriul ei.
Orice Parte Contractantă păstrează dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza un solicitant de azil spre un stat terţ, în baza legislaţiei sale naţionale şi în conformitate cu angajamentele sale internaţionale.
(3) Oricare ar fi Partea Contractantă căreia strainul îi adresează cererea de azil, responsabilitatea examinării cererii revine unei singure Părţi Contractante. Aceasta se determina potrivit criteriilor stabilite în articolul 30.
(4) Dispoziţiile paragrafului 3 nu împiedica Părţile Contractante să îşi păstreze dreptul de a examina o cerere de azil pentru motive speciale care ţin mai ales de dreptul intern, chiar dacă responsabilitatea, în sensul prezentei Convenţii, revine unei alte Părţi Contractante.
ART. 30
(1) Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea unei cereri de azil se determina după cum urmează:
a) Dacă o Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de şedere, ea este responsabilă pentru examinarea cererii. Dacă viza a fost eliberata cu autorizarea altei Părţi Contractante, este responsabilă Partea Contractantă care a acordat autorizaţia;
b) Dacă mai multe Părţi Contractante au eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de şedere, Partea responsabilă este cea care a eliberat viza sau permisul de şedere care expira ultimul;
c) Cît timp solicitantul de azil nu a părăsit teritoriul Părţilor Contractante, responsabilitatea stabilită conform literelor a) şi b) subzistă, chiar dacă durata valabilităţii vizei de orice fel sau a permisului de şedere a expirat. Dacă solicitantul de azil a părăsit teritoriile Părţilor Contractante după eliberarea vizei sau a permisului de şedere, responsabilitatea se stabileşte pe baza acestor documente conform literelor a) şi b), în afară de cazul în care, între timp, acestea au expirat conform legislaţiei naţionale;
d) Dacă solicitantul de azil este scutit de Părţile Contractante de obligaţia de a obţine viza, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părţilor Contractante.
Cît timp armonizarea politicilor privind vizele nu este deplin realizată şi dacă solicitantul de azil este scutit de obligaţia de a obţine o viza numai de anumite Părţi Contractante, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părţilor Contractante pe care beneficiază de scutire de viza, sub rezerva dispoziţiilor de la literelor a), b) şi c).
Dacă cererea de azil este adresată unei Părţi Contractante care a eliberat solicitantului o viza de tranzit, indiferent dacă solicitantul a trecut sau nu de controlul paşapoartelor, şi dacă viza de tranzit a fost eliberata după ce ţara de tranzit s-a asigurat la autorităţile consulare sau diplomatice ale Părţii Contractante de destinaţie ca solicitantul de azil îndeplineşte condiţiile de intrare în Partea Contractantă de destinaţie, este responsabilă pentru examinarea cererii Partea Contractantă de destinaţie;
e) Dacă solicitantul de azil a intrat pe teritoriile Părţilor Contractante fără a se afla în posesia unuia sau mai multor documente stabilite de Comitetul executiv care să îi permită trecerea frontierei, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părţilor Contractante;
f) Dacă un străin a cărui cerere de azil este deja în curs de examinare la una din Părţile Contractante introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă la care cererea se afla în curs de examinare;
g) Dacă un străin a cărui cerere de azil anterioară a făcut obiectul unei decizii definitive a uneia din Părţile Contractante, introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă care a examinat cererea anterioară, dacă solicitantul nu a părăsit teritoriile Părţilor Contractante.
(2) Dacă o Parte Contractantă şi-a asumat sarcina examinării unei cereri de azil conform articolului 29, paragraful 4, Partea Contractantă care este responsabilă conform prezentului articol, paragraful 1, este eliberata de obligaţiile sale.
(3) Dacă Partea Contractantă responsabilă nu poate fi desemnată pe baza criteriilor definite la paragrafele 1 şi 2, responsabilitatea revine Părţii Contractante căreia i-a fost prezentată cererea de azil.
ART. 31
(1) Părţile Contractante se straduiesc sa determine cît mai repede căreia dintre ele îi revine responsabilitatea examinării unei cereri de azil.
(2) Dacă o Parte Contractantă, care nu este responsabilă potrivit articolului 30, este sesizată cu o cerere de azil de către un străin care se afla pe teritoriul sau, aceasta Parte poate solicita Părţii Contractante responsabile sa preia solicitantul de azil, în vederea examinării cererii sale de azil.
(3) Dacă solicitarea se efectuează în termen de şase luni de la data depunerii cererii de azil, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia pe solicitantul de azil vizat de paragraful 2. Dacă solicitarea nu a fost efectuată în acest termen, Partea Contractantă la care a fost introdusă cererea de azil este responsabilă pentru examinarea cererii.
ART. 32
Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil îndeplineşte procedura de examinare potrivit dreptului sau intern.
ART. 33
(1) Dacă, pe durata procedurii de azil, solicitantul de azil se afla ilegal pe teritoriul altei Părţi Contractante, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia.
(2) Paragraful 1 nu este aplicabil atunci cînd cealaltă Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil un permis de şedere cu o valabilitate de cel puţin un an. În acest caz, responsabilitatea de a examina cererea revine celeilalte Părţi Contractante.
ART. 34
(1) Partea Contractantă responsabilă va fi obligată sa preia strainul căruia i s-a respins definitiv cererea de azil şi care a intrat pe teritoriul altei Părţi Contractante fără a avea acolo şederea autorizata.
(2) Totuşi, paragraful 1 nu se va aplica atunci cînd Partea Contractantă responsabilă l-a expulzat pe străin în afară teritoriilor Părţilor Contractante.
ART. 35
(1) Partea Contractantă care i-a recunoscut unui străin statutul de refugiat şi i-a acordat dreptul de şedere este obligată să îşi asume responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil a unui membru al familiei acestuia, cu condiţia ca cei interesaţi să fie de acord.
(2) Membrul de familie, în sensul paragrafului 1 este soţul sau copilul necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani al refugiatului sau, dacă refugiatul este un copil necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani, tatăl sau mama acestuia.
ART. 36
Orice Parte Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil poate, din ratiuni umanitare bazate mai ales pe motive familiale sau culturale, să solicite altei Părţi Contractante sa preia această competenţă, dacă persoana în cauza doreşte acest lucru. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate accepta aceasta cerere.
ART. 37
(1) Autorităţile competente ale Părţilor Contractante îşi comunică reciproc, cît mai repede posibil, informaţiile care au ca obiect:
a) reglementări sau măsuri noi adoptate în domeniul dreptului de azil sau al regimului solicitanţilor de azil, cel tirziu la data intrării lor în vigoare;
b) date statistice privind sosirile lunare ale solicitanţilor de azil, indicind principalele tari de provenienţă şi deciziile cu privire la cererile de azil, în măsura în care aceste date sînt disponibile;
c) apariţia sau creşterea semnificativă a anumitor grupuri de solicitanţi de azil şi informaţiile deţinute cu privire la aceste aspecte;
d) decizii fundamentale în domeniul dreptului de azil.
(2) Părţile Contractante garantează, de asemenea, o cooperare strinsa în privinta culegerii informaţiilor asupra situaţiei solicitanţilor de azil în ţările lor de provenienţă, pentru a ajunge la o evaluare comuna.
(3) Orice indicaţie data de o Parte Contractantă privind prelucrarea confidenţială a informaţiilor pe care le comunică trebuie respectata de celelalte Părţi Contractante.
ART. 38
(1) Fiecare Parte Contractantă transmite tuturor celorlalte Părţi Contractante, la cererea acestora, datele deţinute cu privire la un solicitant de azil, care sînt necesare pentru:
- determinarea Părţii Contractante responsabile pentru examinarea cererii de azil;
– examinarea cererii de azil;
– punerea în executare a obligaţiilor care decurg din prezentul capitol.
(2) Aceste date se pot referi numai la:
a) identitatea (nume şi prenume, numele purtat anterior - dacă este cazul, porecle sau pseudonime, data şi locul naşterii, cetăţenia actuala şi cea anterioară a solicitantului de azil şi, dacă este cazul, a membrilor familiei sale);
b) documentele de identitate şi de călătorie (referinţele, perioadele de valabilitate, datele eliberării, autorităţile care le-au eliberat, locul eliberării etc.);
c) alte elemente necesare pentru stabilirea identităţii solicitantului;
d) locurile de şedere şi itinerariile călătoriilor;
e) permisele de şedere sau vizele eliberate de o Parte Contractantă;
f) locul depunerii cererii de azil;
g) dacă este cazul, data prezentării unei cereri de azil anterioare, data prezentării cererii actuale, stadiul în care se afla procedura, conţinutul deciziei luate.
(3) De asemenea, o Parte Contractantă poate solicita altei Părţi Contractante sa îi comunice motivele invocate de solicitantul de azil în sprijinul cererii sale şi, dacă este cazul, motivele deciziei luate în privinta cererii. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate da curs cererii care i-a fost prezentată. În toate cazurile, comunicarea acestor informaţii este condiţionată de consimţămîntul solicitantului de azil.
(4) Schimbul de informaţii se efectuează la cererea unei Părţi Contractante şi nu poate avea loc decît între autorităţile a căror desemnare a fost comunicată Comitetului executiv de fiecare Parte Contractantă.
(5) Informaţiile schimbate nu pot fi utilizate decît pentru scopurile prevăzute în paragraful 1. Aceste date nu pot fi comunicate decît autorităţilor şi jurisdictiilor însărcinate cu:
- determinarea Părţii Contractante competente pentru examinarea cererii de azil;
– examinarea cererii de azil;
– punerea în executare a obligaţiilor care decurg din prezentul capitol.
(6) Partea Contractantă care transmite datele veghează asupra exactitatii şi actualitatii lor.
Dacă se constată că aceasta Parte Contractantă a furnizat date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, Părţile Contractante destinatare vor fi informate fără întîrziere asupra acestui fapt. Ele sînt obligate sa rectifice aceste informaţii sau să le stearga.
(7) Un solicitant de azil are dreptul de a i se comunică, la cerere, informaţiile schimbate care îl privesc, atita timp cît ele sînt disponibile.
Dacă el constata ca aceste informaţii sînt inexacte sau nu ar fi trebuit transmise, are dreptul sa ceara rectificarea sau ştergerea lor. Corecturile se efectuează în condiţiile prevăzute în paragraful 6.
(8) Fiecare Parte Contractantă în cauza tine evidenta transmiterii şi receptarii informaţiilor schimbate.
(9) Datele transmise se păstrează un interval de timp care nu depăşeşte perioada necesară scopurilor pentru care au fost schimbate. Necesitatea păstrării lor trebuie examinata la momentul potrivit de Partea Contractantă în cauza.
(10) În toate cazurile, datele transmise beneficiază cel puţin de aceeaşi protecţie ca cea prevăzută de dreptul intern al Părţii Contractante destinatare pentru informaţii de natura similară.
(11) Dacă datele nu sînt prelucrate automat, ci într-un alt mod, fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura respectarea prezentului articol prin mijloace de control efective. Dacă o Parte Contractantă dispune de un serviciu de tipul celui menţionat la paragraful 12, ea poate insarcina serviciul respectiv sa exercite atribuţiile de control.
(12) Dacă una sau mai multe Părţi Contractante doresc sa informatizeze prelucrarea unei părţi sau a tuturor datelor menţionate la paragrafele 2 şi 3, informatizarea va fi autorizata numai dacă Părţile Contractante în cauza au adoptat legislaţia privitoare la asemenea prelucrari, care pune în aplicare principiile Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal şi dacă au încredinţat unui organ naţional adecvat controlul independent al prelucrării şi utilizării datelor transmise conform prezentei Convenţii.
TITLUL III
Poliţia şi securitatea
CAP. 1
Cooperarea politieneasca
ART. 39
(1) Părţile Contractante se angajează să asigure ca autorităţile lor poliţieneşti, în conformitate cu legislaţia naţionala şi în limitele competentelor lor, îşi acorda asistenţa reciprocă în scopul prevenirii şi descoperirii faptelor pedepsibile, dacă dreptul intern nu prevede că cererea trebuie adresată autorităţilor judiciare şi dacă cererea sau executarea ei nu antreneaza aplicarea unor măsuri de constringere de către Partea Contractantă solicitată. Dacă organele de poliţie solicitate nu sînt competente sa dea curs unei cereri, o înaintează autorităţilor competente.
(2) Informaţiile scrise, furnizate de Partea Contractantă solicitată în virtutea dispoziţiilor paragrafului 1, nu pot fi utilizate de Partea Contractantă solicitanta ca proba pentru dovedirea faptelor penale, decît cu acordul autorităţilor judiciare competente ale Părţii Contractante solicitate.
(3) Cererile de asistenţa prevăzute în paragraful 1 şi răspunsurile la aceste cereri pot fi schimbate între organele centrale ale fiecărei Părţi Contractante însărcinate cu cooperarea politieneasca internationala. Cînd cererea nu poate fi facuta în timp util conform procedurii de mai sus, organele de poliţie ale Părţii Contractante solicitante o pot adresa direct autorităţilor competente ale Părţii Contractante solicitate, care pot răspunde direct. În acest caz, organul de poliţie solicitant informează, în cel mai scurt termen, organul central al Părţii Contractante solicitate însărcinat cu cooperarea politieneasca internationala, despre cererea sa directa.
(4) În regiunile de frontieră, cooperarea poate fi reglementată prin înţelegeri între ministerele competente ale Părţilor Contractante.
(5) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere acordurilor bilaterale mai detaliate, prezente sau viitoare, încheiate între Părţile Contractante care au o frontieră comuna. Părţile Contractante se informează reciproc despre aceste acorduri.
ART. 40
(1) Agenţii de poliţie ai unei Părţi Contractante care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul statului lor o persoană suspectata ca a participat la săvîrşirea unei fapte penale care poate atrage extrădarea, sînt autorizate sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul altei Părţi Contractante, dacă aceasta a autorizat supravegherea transfrontaliera pe baza unei cereri prealabile de asistenţa judiciară. Prin autorizaţie se pot impune anumite condiţii.
La cerere, supravegherea este încredinţată agenţilor de poliţie ai Părţii Contractante pe teritoriul căreia se desfăşoară.
Cererea de asistenţa judiciară menţionată la alineatul 1 trebuie să fie adresată unei autorităţi desemnate de fiecare din Părţile Contractante şi care este competenţa sa acorde sau sa transmită autorizaţia cerută.
(2) Cînd, pentru motive deosebit de urgente, autorizarea prealabilă a celeilalte Părţi Contractante nu poate fi solicitată, agenţii care efectuează supravegherea sînt autorizaţi sa continue dincolo de frontieră supravegherea unei persoane suspectate ca a savirsit faptele penale enumerate la paragraful 7, în condiţiile de mai jos:
a) trecerea frontierei să fie comunicată imediat, în timpul supravegherii, agenţilor de poliţie ai Părţii Contractante desemnate la paragraful 5, pe teritoriul căreia continua supravegherea;
b) cererea de asistenţa judiciară, prezentată conform paragrafului 1 şi care arata motivele care justifica trecerea frontierei fără autorizare prealabilă, să fie transmisă fără întîrziere;
Supravegherea se opreşte imediat dacă, în urma comunicării la care se referă litera a), sau în urma cererii de la litera b), Partea Contractantă pe teritoriul căreia are loc supravegherea cere acest lucru, sau dacă autorizaţia nu a fost obţinută în decurs de 5 ore de la trecerea frontierei.
(3) Supravegherea la care se referă paragrafele 1 şi 2 nu poate fi exercitată decît în următoarele condiţii generale:
a) agenţii care efectuează supravegherea trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi dreptului intern al Părţii Contractante pe al carei teritoriu operează; ei trebuie să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor locale competente;
b) cu excepţia situaţiilor prevăzute la paragraful 2, agenţii de poliţie vor avea asupra lor în timpul supravegherii un document, care atesta acordarea autorizaţiei;
c) agenţii care efectuează supravegherea trebuie să fie în măsura sa dovedească în orice moment ca acţionează în calitate oficială;
d) agenţii care efectuează supravegherea pot purta arma de serviciu în timpul supravegherii, cu excepţia cazului în care exista o decizie contrară expresă a Părţii solicitate; folosirea armei este interzisă, cu excepţia cazului legitimei apărări;
e) intrarea în domicilii şi în alte locuri neaccesibile publicului este interzisă;
f) agenţii care efectuează supravegherea nu pot sa verifice identitatea şi nici sa aresteze persoana supravegheată;
g) despre orice operaţiune se întocmeşte un raport către autorităţile Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc; se poate cere prezentarea personală a agenţilor care efectuează supravegherea;
h) autorităţile Părţii Contractante ai carei agenţi au efectuat supravegherea asista la cererea autorităţilor Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a desfăşurat supravegherea, la ancheta subsecventa operaţiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.
(4) Agenţii la care se referă paragrafele 1 şi 2 sînt:
- în Regatul Belgiei: membrii poliţiei judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei şi ai poliţiei comunale, precum şi agenţii vamali, în ceea ce priveşte atribuţiile acestora referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Republica Federala Germania: agenţii din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum şi agenţii Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenţi auxiliari ai Ministerului Public, numai în ceea ce priveşte traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi traficul de arme;
– în Republica Franceza: ofiţerii şi agenţii poliţiei judiciare din poliţia naţionala şi jandarmeria naţionala, precum şi agenţii vamali, în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenţii jandarmeriei şi poliţiei, precum şi agenţii vamali, în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Regatul Olandei: agenţii din Rijkspolitie şi Gemeentepolitie, precum şi agenţii serviciului fiscal de informare şi cercetare competenţi în materia obligaţiilor vamale şi a accizelor, în ceea ce priveşte atribuţiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.
(5) Autoritatea la care se referă paragrafele 1 şi 2 este:
- în Regatul Belgiei: comisariatul general al poliţiei judiciare;
– în Republica Federala Germania: Bundeskriminalamt;
– în Republica Franceza: direcţia centrala a poliţiei judiciare;
– în Marele Ducat al Luxemburgului: procurorul general al statului;
– în Regatul Olandei: Landelijk Officier van Justiţie responsabil cu supravegherea transfrontaliera.
(6) Părţile Contractante pot, la nivel bilateral, sa extindă sfera de aplicare a prezentului articol şi sa adopte dispoziţii suplimentare în aplicarea sa.
(7) Supravegherea menţionată în paragraful 2 nu poate fi efectuată decît pentru una din următoarele fapte penale:
- asasinat;
– omor;
– viol;
– incendiere voluntara;
– falsificare de moneda;
– furt agravat şi tainuire agravată;
– santaj;
– răpire şi luare de ostatici;
– trafic de fiinţe umane;
– trafic ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope;
– infracţiuni privind regimul armelor şi materiilor explozive;
– distrugerea prin folosire de materii explozive;
– transport ilicit de deşeuri toxice şi periculoase.
ART. 41
(1) Agenţii unei Părţi Contractante care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană prinsă în flagrant săvîrşind una dintre faptele penale prevăzute la paragraful 4 sau care a participat la săvîrşirea unei astfel de fapte penale, pot continua urmărirea pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante fără autorizaţie prealabilă, cînd, datorită urgenţei deosebite, autorităţile competente ale celeilalte Părţi Contractante nu au putut fi informate în prealabil despre pătrunderea pe acest teritoriu printr-unul din mijloacele de comunicare prevăzute la articolul 44 sau cînd autorităţile nu au putut fi la timp la locul respectiv pentru a prelua efectuarea urmăririi.
Aceeaşi dispoziţie se aplică şi în situaţia în care persoana urmărită, aflîndu-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat.
Agenţii care efectuează urmărirea contacteaza autorităţile competente ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea cel tirziu în momentul trecerii frontierei. La cererea Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea, aceasta este oprită imediat. La cererea agenţilor care efectuează urmărirea, autorităţile locale competente reţin persoana urmărită pentru a-i stabili identitatea sau pentru a o aresta.
(2) Urmărirea se efectuează conform uneia dintre următoarele modalităţi, definite în declaraţia menţionată la paragraful 9:
a) agenţii care efectuează urmărirea nu au dreptul sa retina persoana urmărită;
b) dacă nu se formulează nici o cerere de întrerupere a urmăririi şi dacă autorităţile locale competente nu pot interveni suficient de rapid, agenţii care efectuează urmărirea pot sa retina persoana urmărită pînă cînd agenţii Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea îi pot stabili identitatea sau o pot aresta, aceştia din urma trebuind să fie informati fără întîrziere.
(3) Urmărirea se efectuează în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, într-una din modalităţile următoare, definite în declaraţia menţionată în paragraful 9:
a) într-o anumită zona sau într-un anumit interval de timp de la trecerea frontierei, care vor fi determinate în declaraţie;
b) fără limitare în spaţiu şi timp.
(4) În declaraţia prevăzută la paragraful 9, Părţile Contractante definesc faptele penale la care se referă paragraful 1, într-una din modalităţile următoare:
a) următoarele infracţiuni:
- asasinat;
– omor;
– viol;
– incendiere voluntara;
– falsificare de moneda;
– furt agravat şi tainuire agravată;
– santaj;
– răpire şi luare de ostatici;
– trafic de fiinţe umane;
– trafic ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope;
– infracţiuni privind regimul armelor şi materiilor explozive;
– distrugerea prin folosire de materii explozive;
– transport ilicit de deşeuri toxice şi periculoase;
– părăsirea locului unui accident care a produs moartea sau vătămarea corporală grava.
b) infracţiuni care pot atrage extrădarea.
(5) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectuează urmărirea trebuie să se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi dreptului intern al Părţii Contractante pe teritoriul căreia acţionează; ei trebuie să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor locale competente;
b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;
c) pătrunderea în domicilii sau în locuri neaccesibile publicului este interzisă;
d) agenţii care efectuează urmărirea trebuie să fie uşor de identificat, fie prin purtarea uniformei, fie printr-o brasarda sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; este interzisă folosirea tinutei civile concomitent cu utilizarea vehiculelor fără semnele de identificare menţionate anterior; agenţii care efectuează urmărirea trebuie să fie în măsura sa dovedească oricînd ca acţionează în calitate oficială;
e) agenţii care efectuează urmărirea îşi pot purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă, cu excepţia cazurilor de legitima apărare;
f) din momentul în care persoana urmărită a fost reţinută conform paragrafului 2, litera b), pentru a fi adusă în faţa autorităţilor locale competente, ea nu poate fi supusă decît unei perchezitii de siguranţă; în timpul transferului sau se pot utiliza catusele; obiectele găsite asupra persoanei urmărite pot fi sechestrate;
g) după fiecare operaţie menţionată la paragrafele 1, 2 şi 3, agenţii care efectuează urmărirea se prezintă în faţa autorităţilor locale competente ale Părţii Contractante pe teritoriul căreia au operat şi efectuează o informare cu privire la misiunea lor; la cererea acestor autorităţi, ei sînt obligaţi sa ramina la dispoziţia lor pînă cînd împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lamurite; aceasta prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea persoanei urmărite;
h) autorităţile Părţii Contractante căreia îi aparţin agenţii urmăritori asista, dacă autorităţile Părţii Contractante pe teritoriul căreia s-a desfăşurat supravegherea o cer, la ancheta subsecventa operaţiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.
(6) O persoana care, în urma acţiunii prevăzute la paragraful 2, a fost arestata de autorităţile competente, poate fi reţinută pentru interogatoriu, indiferent de cetăţenia sa. Regulile pertinente din dreptul intern se aplică prin analogie.
Dacă aceasta persoana nu are cetăţenia Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost arestata, este pusă în libertate în cel mult în 6 ore de la arestare, fără a socoti orele de la miezul nopţii pînă la 9.00, cu excepţia cazului în care autorităţile locale competente au primit în prealabil o cerere de arestare preventivă în scopul extrădării în orice formă.
(7) Agenţii vizati de paragrafele precedente sînt:
- în Regatul Belgiei: membrii poliţiei judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei şi ai poliţiei comunale, precum şi agenţii vamali în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Republica Federala Germania: agenţii din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum şi agenţii Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenţi auxiliari ai Ministerului;
Public, numai în ceea ce priveşte traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope şi traficul de arme;
– în Republica Franceza: ofiţerii şi agenţii poliţiei judiciare din poliţia naţionala şi jandarmeria naţionala, precum şi agenţii vamali în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenţii jandarmeriei şi ai poliţiei, precum şi agenţii vamali în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;
– în Regatul Olandei: agenţii din Rijkspolitie şi din Gemeentepolitie, precum şi agenţii serviciului fiscal de informare şi cercetare competenţi în materia drepturilor vamale şi a accizelor, în ceea ce priveşte atribuţiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, la traficul de arme şi materii explozive şi la transportul ilicit de deşeuri toxice şi periculoase, în condiţiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.
(8) În ceea ce priveşte Părţile Contractante vizate, prezentul articol nu trebuie să aducă atingere articolului 27 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.
(9) În momentul semnării prezentei convenţii, fiecare Parte Contractantă face o declaraţie în care defineste, în baza paragrafelor 2, 3 şi 4, modalităţile de efectuare a urmăririi pe teritoriul sau pentru fiecare dintre Părţile Contractante cu care are frontiera comuna.
O Parte Contractantă poate înlocui în orice moment declaraţia sa cu alta, cu condiţia ca aceasta sa nu restrîngă domeniul de aplicare a celei anterioare.
Fiecare declaraţie este facuta după concertari cu fiecare Parte Contractantă interesată şi în spiritul echivalentei regimurilor aplicabile de o parte şi de alta a frontierelor interne.
(10) La nivel bilateral, Părţile Contractante pot extinde sfera de aplicare a paragrafului 1 şi pot adopta dispoziţii suplimentare în aplicarea prezentului articol.
ART. 42
În cursul operaţiunilor prevăzute în articolele 40 şi 41, agenţii care acţionează pe teritoriul altei Părţi Contractante sînt consideraţi agenţi ai acelei Părţi Contractante în ceea ce priveşte faptele pedepsibile comise împotriva lor sau de către ei.
ART. 43
(1) În cazul în care agenţii unei Părţi Contractante acţionează pe teritoriul altei Părţi Contractante potrivit articolelor 40 şi 41 din prezenta convenţie, prima Parte Contractantă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de ei în cursul misiunii, conform legislaţiei Părţii Contractante pe teritoriul căreia acţionează.
(2) Partea Contractantă pe al carei teritoriu s-a produs prejudiciul menţionat la paragraful 1 repara acest prejudiciu în condiţiile aplicabile în cazul prejudiciilor cauzate de proprii săi agenţi.
(3) Partea Contractantă ai carei agenţi au produs un prejudiciu oricărei persoane pe teritoriul altei Părţi Contractante trebuie să restituie întreaga suma plătită de aceasta din urma victimei sau oricărei alte persoane îndreptăţite.
(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale faţă de terţi şi fără a aduce atingere dispoziţiilor paragrafului 3, în cazul prevăzut la paragraful 1, fiecare Parte Contractantă se abţine sa ceara de la o alta Parte Contractantă restituirea cuantumului despăgubirilor pe care le-a suportat.
ART. 44
(1) Conform convenţiilor internaţionale pertinente şi ţinînd cont de circumstanţele locale şi de posibilităţile tehnice, Părţile Contractante instaleaza, în special în regiunile de frontieră, linii telefonice, radio, telex şi alte legături directe, pentru a facilita cooperarea politieneasca şi vamală, în special pentru transmiterea informaţiilor în timp util în cadrul supravegherii şi urmăririi transfrontaliere.
(2) Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, Părţile Contractante examinează, în special, următoarele posibilităţi:
a) schimbul de materiale sau afectarea unor agenţi de legătură dotati cu echipament radio adecvat;
b) lărgirea benzilor de frecventa utilizate în zonele de frontieră;
c) instalarea unei legături comune pentru serviciile de poliţie şi vamale care acţionează în aceleaşi zone;
d) coordonarea programelor lor de cumpărare a echipamentelor de comunicaţie, în vederea punerii în funcţiune a unor sisteme de comunicare standardizate şi compatibile.
ART. 45
(1) Părţile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare pentru a garanta ca:
a) administratorii întreprinderilor care oferă servicii de cazare sau angajaţii acestora veghează ca străinii cazati, inclusiv cetăţenii altor Părţi Contractante, ca şi cei ai altor state membre ale Comunităţilor Europene, cu excepţia soţilor sau a minorilor care sînt împreună cu ei sau a membrilor grupurilor de călători, sa completeze personal şi să semneze formularele de declaraţie şi să îşi dovedească identitatea prin prezentarea unui document de identitate valabil;
b) formularele astfel completate sînt păstrate pentru autorităţile competente sau le sînt înaintate, dacă autorităţile considera ca acest lucru este necesar pentru prevenirea amenintarilor, pentru proceduri în materie penală sau pentru a afla ce s-a intimplat cu persoanele dispărute sau care au fost victime ale unui accident, cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţionala prevede altfel.
(2) Paragraful 1 se aplică prin analogie persoanelor cazate de orice persoană care are ca activitate acordarea cazarii, mai ales în corturi, rulote sau ambarcatiuni.
ART. 46
(1) În cazuri speciale, fiecare Parte Contractantă poate trimite Părţii Contractante în cauza, cu respectarea legislaţiei sale naţionale şi fără sa i se fi cerut acest lucru, orice informaţie de care aceasta din urma poate fi interesată, pentru a ajuta la prevenirea unor infracţiuni şi a preveni faptele pedepsibile sau amenintarile la adresa ordinii publice şi a securităţii.
(2) Fără a aduce atingere acordurilor privind cooperarea în zonele de frontieră prevăzute în articolul 39, paragraful 4, informaţiile sînt schimbate prin intermediul unui organ central care urmează să fie desemnat. În cazurile deosebit de urgente, schimbul de informaţii în sensul prezentului articol poate avea loc direct între autorităţile poliţieneşti interesate, cu excepţia cazului în care reglementările naţionale prevăd altfel. Organul central trebuie să fie informat despre acest lucru în cel mai scurt timp.
ART. 47
(1) Părţile Contractante pot încheia acorduri bilaterale care prevăd detasarea unor agenţi de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată, dintr-o Parte Contractantă la autorităţile poliţieneşti ale unei alte Părţi Contractante.
(2) Detasarea agenţilor de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată are ca scop promovarea şi accelerarea cooperării între Părţile Contractante, în special prin acordarea de asistenţa:
a) sub forma schimbului de informaţii în scopul combaterii infracţiunilor atît prin mijloace de prevenire, cît şi prin mijloace punitive;
b) în conformitate cu cerinţele de asistenţa politieneasca reciprocă şi asistenţa judiciară în materie penală;
c) pentru misiunile îndeplinite de autorităţile responsabile pentru supravegherea frontierelor externe.
(3) Agenţii de legătură au sarcina de a acorda consultanţa şi asistenţa. Ei nu sînt competenţi sa întreprindă acţiuni poliţieneşti independente. Ei furnizează informaţii şi îşi exercită îndatoririle potrivit instrucţiunilor primite de la Partea Contractantă de origine şi de la Partea Contractantă unde au fost detasati. Înaintează cu regularitate rapoarte şefului serviciului de poliţie unde au fost detasati.
(4) Părţile Contractante pot stabili, într-un cadru bilateral sau multilateral, ca agenţii de legătură dintr-o Parte Contractantă detasati într-un stat terţ reprezintă şi interesele uneia sau mai multora dintre celelalte Părţi Contractante. În temeiul unor astfel de acorduri, agenţii de legătură detasati în state terţe furnizează informaţii altor Părţi Contractante cînd li se solicita acest lucru sau din proprie iniţiativă şi, în limitele mandatului, îndeplinesc sarcini în numele acestor Părţi. Părţile Contractante se informează reciproc în legătură cu intentiile lor în ceea ce priveşte detasarea unor agenţi de legătură în state terţe.
CAP. 2
Asistenţa judiciară în materie penală
ART. 48
(1) Dispoziţiile prezentului capitol urmăresc sa completeze Convenţia europeană de asistenţa judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, precum şi, în relaţiile dintre Părţile Contractante membre ale Uniunii economice Benelux, CAP. 2 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, şi sa faciliteze aplicarea acestor acorduri.
(2) Paragraful 1 nu afectează aplicarea dispoziţiilor mai favorabile, cuprinse în acordurile bilaterale în vigoare între Părţile Contractante.
ART. 49
De asemenea, se acordă asistenţa judiciară:
a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform dreptului intern al uneia sau al ambelor Părţi Contractante ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în faţa unei jurisdicţii competente mai ales în materie penală;
b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare nejustificată sau condamnare nelegală;
c) în procedurile gratioase;
d) în acţiunile civile alăturate acţiunilor penale, atît timp cît instanţa nu a hotărît definitiv în ce priveşte latura penală;
e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;
f) pentru măsuri privind suspendarea pronunţării sau amînarea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, liberarea condiţionată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă.
ART. 50
(1) Părţile Contractante se angajează să îşi acorde, în conformitate cu convenţia şi cu tratatul menţionate în articolul 48, asistenţa judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale şi reglementare în materia accizelor, a taxei pe valoare adăugată şi în materie vamală. Prin dispoziţii în materie vamală se înţeleg, normele enunţate în articolul 2 din Convenţia din 7 septembrie 1967 între Belgia, Republica Federala Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda privind asistenţa reciprocă între administraţiile vamale, precum şi normele enunţate în articolul 2 din Regulamentul Consiliului C.E.E. nr. 1468/81 din 19 mai 1981.
(2) Cererile întemeiate pe frauda dispoziţiilor privind accizele nu pot fi respinse pe motivul ca ţara solicitată nu percepe accize asupra mărfurilor vizate în cerere.
(3) Partea Contractantă solicitanta nu va transmite şi nu va utiliza informaţiile şi probele evidente, obţinute de la Partea Contractantă solicitată, pentru alte anchete, urmăriri sau proceduri decît cele menţionate în cerere, cu excepţia cazului în care are consimţămîntul prealabil al Părţii Contractante solicitate.
(4) Asistenţa judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci cînd valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime sau eludate nu depăşeşte 25.000 ECU, sau atunci cînd valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizaţie nu depăşeşte 100.000 ECU, cu excepţia situaţiei în care, date fiind circumstanţele sau identitatea celui acuzat, Partea Contractantă solicitanta considera cazul ca fiind foarte grav.
(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd asistenţa judiciară solicitată se referă la fapte care sînt pasibile doar de o amenda pentru încălcări ale normelor juridice sancţionate de autorităţi administrative şi atunci cînd emana de la o autoritate judiciară.
ART. 51
Părţile Contractante nu pot subordona admisibilitatea comisiilor rogatorii privind perchezitii şi sechestre îndeplinirii altor condiţii decît cele de mai jos:
a) legislaţia celor două Părţi Contractante sa prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranţă cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel puţin şase luni, sau legislaţia uneia dintre Părţile Contractante sa prevadă o sancţiune echivalenta, iar în legislaţia celeilalte Părţi Contractante, fapta să fie pedepsita ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în faţa unei jurisdicţii competente mai ales în materie penală;
b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibila cu dreptul intern al Părţii Contractante solicitate.
ART. 52
(1) Fiecare Parte Contractantă poate transmite acte procedurale direct prin posta persoanelor care se găsesc pe teritoriul altei Părţi Contractante. Părţile Contractante transmit Comitetului executiv o lista a actelor care pot fi trimise în acest mod.
(2) Dacă exista motive să se creadă ca destinatarul nu înţelege limba în care este redactat actul, acest act, sau cel puţin pasajele importante ale acestuia, trebuie tradus în limba sau în una din limbile Părţii Contractante pe teritoriul căreia se găseşte destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul ştie ca destinatarul nu cunoaşte decît o alta limba, actul, sau cel puţin pasajele importante ale acestuia, trebuie traduse în această limbă.
(3) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanţa, deşi a fost citat prin posta, nu poate fi supus nici unei sancţiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citaţie se face menţiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepţia cazului în care ulterior intra de buna voie pe teritoriul Părţii solicitante şi aici este din nou citat legal. Autoritatea care expediază citaţii prin posta asigura ca acestea sa nu implice nici o pedeapsă. Aceasta dispoziţie nu aduce atingere articolului 34 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.
(4) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistenţa judiciară este sanctionabila, potrivit dreptului intern al ambelor Părţi Contractante, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în faţa unei jurisdicţii competente mai ales în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prezentate în paragraful 1.
(5) Contrar dispoziţiilor paragrafului 1, trimiterea actelor de procedura se poate face prin intermediul autorităţilor judiciare ale Părţii Contractante solicitate atunci cînd adresa destinatarului este necunoscută sau cînd Partea Contractantă solicitanta cere o notificare formala.
ART. 53
(1) Cererile de asistenţa judiciară se pot face direct între autorităţile judiciare şi pot fi înapoiate în acelaşi mod.
(2) Paragraful 1 nu aduce atingere posibilităţii de a trimite şi de a înapoia cererea între Ministerele Justiţiei sau prin intermediul birourilor naţionale centrale ale Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale.
(3) Cererile de transfer temporar sau de tranzit al persoanelor arestate preventiv sau deţinute sau al persoanelor împotriva cărora s-au luat măsuri privative de libertate, precum şi schimbul periodic sau ocazional de date privind cazierul judiciar trebuie efectuate prin intermediul Ministerelor Justiţiei.
(4) În sensul Convenţiei europene de asistenţa judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, prin Ministerul Justiţiei se înţelege, în cazul Republicii Federale Germania fie Ministerul Federal al Justiţiei, fie Miniştrii sau Senatorii Justiţiei ai Statelor Federate.
(5) Comunicările făcute în scopul urmăririi incalcarilor legislaţiei privind timpul de conducere a autovehiculului şi de odihnă, conform articolului 21 din Convenţia europeană de asistenţa judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 sau conform articolului 42 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, pot fi adresate de autorităţile judiciare ale Părţii Contractante solicitante direct autorităţilor judiciare ale Părţii Contractante solicitate.
CAP. 3
Aplicarea principiului NON BIS ÎN IDEM
ART. 54
O persoana în privinta căreia s-a pronunţat o hotărîre definitivă într-o Parte Contractantă, nu poate fi urmărită pentru aceleaşi fapte de o alta Parte Contractantă, cu condiţia ca, în caz de condamnare, hotărîrea sa fi fost executată, să fie în curs de executare sau sa nu mai poată fi executată potrivit legii Părţii Contractante care a pronunţat condamnarea.
ART. 55
(1) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenţii, o Parte Contractantă poate declara că nu se considera legată prin dispoziţiile articolului 54, într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:
a) dacă faptele vizate de hotărîrea străină s-au petrecut în tot sau în parte pe propriul sau teritoriu; în acest din urmă caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul Părţii Contractante unde s-a pronunţat hotărîrea;
b) dacă faptele vizate de hotărîrea străină constituie o infracţiune contra siguranţei statului sau împotriva altor interese care sînt în egala măsura esenţiale pentru acea Parte Contractantă;
c) dacă faptele vizate de hotărîrea străină au fost săvîrşite de un funcţionar al acelei Părţi Contractante prin încălcarea obligaţiilor sale de serviciu.
(2) O Parte Contractantă care a făcut o declaraţie privind excepţiile menţionate în paragraful 1, litera b) trebuie să precizeze categoriile de fapte pedepsibile pentru care se poate aplica excepţia.
(3) O Parte Contractantă poate retrage oricînd o declaraţie care priveşte una sau mai multe excepţii menţionate la paragraful 1.
(4) Excepţiile care au făcut obiectul unei declaraţii conform paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd, pentru aceleaşi fapte, Partea Contractantă interesată a cerut unei alte Părţi Contractante să efectueze urmărirea sau a acordat extrădarea persoanei în cauza.
ART. 56
Dacă o Parte Contractantă continua procedurile împotriva unei persoane faţă de care s-a pronunţat o hotărîre definitivă pentru aceleaşi fapte într-o alta Parte Contractantă, orice perioada de privare de libertate care este o consecinţa a faptelor respective, executată pe teritoriul ultimei Părţi Contractante trebuie dedusă din orice hotărîre pronunţată. De asemenea, în măsura în care legislaţia naţionala permite, se iau în considerare şi alte pedepse decît perioadele de deţinere deja executate.
ART. 57
(1) Cînd o Parte Contractantă acuza o persoană de săvîrşirea unei fapte pedepsibile şi autorităţile competente ale acestei Părţi au motive sa creadă ca acuzatia priveşte fapte pedepsibile pentru care persoana a fost deja judecata de o alta Parte Contractantă, aceste autorităţi solicita, dacă considera necesar, informaţiile relevante de la autorităţile competente ale Părţii Contractante pe al carei teritoriu s-a pronunţat deja hotărîrea.
(2) Informaţiile cerute trebuie furnizate în cel mai scurt termen şi trebuie luate în considerare în acţiunile care se îndeplinesc în cadrul procedurii pendinte.
(3) În momentul ratificării, acceptării ori aprobării acestei Convenţii, fiecare Parte Contractantă nominalizeaza autorităţile competente sa ceara şi sa primească informaţiile prevăzute în acest articol.
ART. 58
Dispoziţiile mai sus nu împiedica aplicarea dispoziţiilor mai largi din legislaţia naţionala cu privire la principiul NON BIS ÎN IDEM în cazul hotărîrilor pronunţate în străinătate.
CAP. 4
Extrădarea
ART. 59
(1) Dispoziţiile prezentului capitol urmăresc completarea Convenţiei europene privind extrădarea din 13 septembrie 1957, precum şi, în relaţiile dintre Părţile Contractante membre ale Uniunii Economice Benelux, a CAP. 1 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, precum şi facilitarea aplicării acestor acorduri.
(2) Paragraful 1 nu aduce atingere aplicării unor dispoziţii mai favorabile din acordurile bilaterale în vigoare între Părţile Contractante.
ART. 60
În relaţiile dintre doua Părţi Contractante din care una nu este parte la Convenţia europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957, dispoziţiile acelei Convenţii sînt aplicabile, tinindu-se cont de rezervele şi declaraţiile depuse pînă la ratificarea Convenţiei europene privind extrădarea sau, pentru Părţile Contractante care nu sînt părţi la aceasta, pînă la momentul ratificării, aprobării sau acceptării prezentei Convenţii.
ART. 61
Republica Franceza se angajează sa extrădeze, la cererea uneia din Părţile Contractante, persoanele urmărite pentru fapte sancţionate de legislaţia franceza cu o pedeapsă sau o măsura de siguranţă privativă de libertate de cel puţin doi ani, şi de legea Părţilor Contractante solicitante cu o pedeapsă sau măsura de siguranţă privativă de libertate de cel puţin un an.
ART. 62
(1) În ceea ce priveşte întreruperea prescripţiei, sînt aplicabile numai dispoziţiile din legislaţia Părţii Contractante solicitante.
(2) Amnistia acordată de Partea Contractantă solicitată nu împiedica extrădarea, cu excepţia cazului în care fapta ilicită intra sub jurisdicţia acestei Părţi Contractante.
(3) Absenta unei plîngeri sau a unui aviz oficial care autorizeaza urmărirea şi care sînt necesare numai în temeiul legislaţiei Părţii Contractante solicitate nu aduce atingere obligaţiei de extrădare.
ART. 63
Părţile Contractante se angajează, conform convenţiei şi tratatului menţionate la articolul 59, sa extrădeze între ele persoanele care sînt urmărite de autorităţile judiciare ale Părţii Contractante solicitante pentru una din faptele pedepsibile menţionate în articolul 50, paragraful 1, sau persoanele cautate de acestea pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă pronunţate pentru astfel de fapte.
ART. 64
O semnalare din Sistemul de Informare Schengen efectuată conform articolului 95 are acelaşi efect ca şi o cerere de arestare preventivă în sensul articolului 16 din Convenţia europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957 sau al articolului 15 din Tratatul Benelux privind extrădarea şi asistenţa judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.
ART. 65
(1) Fără a aduce atingere posibilităţii de a recurge la calea diplomatică, cererile de extrădare şi de tranzit sînt adresate de ministerul competent al Părţii Contractante solicitante ministerului competent al Părţii Contractante solicitate.
(2) Ministerele competente sînt:
- în Regatul Belgiei: Ministerul Justiţiei;
– în Republica Federala Germania: Ministerul Federal al Justiţiei şi Miniştrii sau Senatorii Justiţiei ai Statelor Federate;
– în Republica Franceza: Ministerul Afacerilor Externe;
– în Marele Ducat al Luxemburgului: Ministerul Justiţiei;
– în Regatul Olandei: Ministerul Justiţiei.
ART. 66
(1) Dacă solicitarea de extrădare a unei persoane nu este interzisă expres de legislaţia Părţii Contractante solicitate, aceasta Parte Contractantă poate autoriza extrădarea fără procedura formala de extrădare, cu condiţia ca persoana cautata sa consimtă la aceasta printr-o declaraţie facuta în faţa unui organ al puterii judecătoreşti şi după ce a fost audiată de acesta şi a fost informată cu privire la dreptul sau la o procedură formala de extrădare. Persoana solicitată poate fi asistată în cursul audierii de un avocat.
(2) În cazul unei extrădări efectuate potrivit paragrafului 1, persoana solicitată care declara în mod expres ca renunţa la protecţia pe care i-o conferă principiul specialitatii nu poate revoca aceasta declaraţie.
CAP. 5
Transferul executării hotărîrilor judecătoreşti penale
ART. 67
Dispoziţiile următoare se aplică între Părţile Contractante care sînt părţi la Convenţia Consiliului Europei din 21 martie 1983 cu privire la transferul persoanelor condamnate, pentru a completa aceasta Convenţie.
ART. 68
(1) Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-a pronunţat o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranţă restrictiva de libertate care beneficiază de autoritate de lucru judecat, cu privire la un cetăţean al altei Părţi Contractante care se sustrage de la executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranţă refugiindu-se pe teritoriul tarii sale, poate cere acestei din urma Părţi Contractante, dacă persoana evadata se afla pe teritoriul sau, sa reia executarea pedepsei sau a măsurii de siguranţă.
(2) Înainte de primirea documentelor pe care se bazează cererea de reluare a executării pedepsei sau a măsurii de siguranţă, sau numai a restului de pedeapsa neexecutat şi înainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta cerere, Partea Contractantă solicitată poate, la cererea Părţii Contractante solicitante, sa retina persoana condamnata sau sa ia alte măsuri pentru a garanta prezenta acesteia pe teritoriul sau.
ART. 69
Transferul executării în temeiul articolului 68 nu este condiţionat de acordul persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa sau măsura de siguranţă. Celelalte dispoziţii ale Convenţiei Consiliului Europei asupra transferului persoanelor condamnate din 21 martie 1983 sînt aplicabile prin analogie.
CAP. 6
Stupefiantele
ART. 70
(1) Părţile Contractante înfiinţează un grup de lucru permanent, însărcinat sa examineze problemele comune privind combaterea criminalitatii în materie de stupefiante şi sa elaboreze, dacă este cazul, propuneri pentru a îmbunătăţi aspectele practice şi tehnice ale cooperării între Părţile Contractante. Grupul de lucru îşi prezintă propunerile Comitetului executiv.
(2) Grupul de lucru prevăzut la paragraful 1, ai cărui membri sînt desemnaţi de autorităţile naţionale competente, cuprinde, în special, reprezentanţi ai organelor poliţiei şi ai autorităţilor vamale.
ART. 71
(1) În ceea ce priveşte vînzarea directa sau indirecta a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope de orice natura, inclusiv a canabisului, precum şi deţinerea acestor produse şi substanţe în scopul vinzarii sau al exportului, Părţile Contractante se angajează sa ia, în conformitate cu convenţiile existente ale Naţiunilor Unite*), toate măsurile necesare pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope.
*) Convenţiile la care se referă prezentul articol sînt:
- Convenţia unica privind stupefiantele din 1961, modificată prin Protocolul de amendare a Convenţiei unice privind stupefiantele, din 1972;
– Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971;
– Convenţia ONU din 20 decembrie 1988 privind traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope.
(2) Părţile Contractante se angajează sa prevină şi sa combata, prin măsuri administrative şi penale, exportul ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope, inclusiv al canabisului, precum şi vînzarea, furnizarea şi deţinerea unor astfel de produse şi substanţe, fără a aduce atingere dispoziţiilor pertinente ale articolelor 74, 75 şi 76.
(3) În vederea combaterii importului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope, inclusiv de canabis, Părţile Contractante intaresc controalele privind circulaţia persoanelor, mărfurilor şi a mijloacelor de transport la frontierele externe. Aceste măsuri vor fi precizate de grupul de lucru prevăzut la articolul 70. Grupul de lucru ia în considerare, mai ales, transferul unei părţi a personalului din poliţie şi vama disponibilizat de la frontierele interne, precum şi recurgerea la metode moderne de detectare a drogurilor şi la cîini special dresati.
(4) Pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentului articol, Părţile Contractante supraveghează în special locurile utilizate în mod notoriu pentru traficul de droguri.
(5) Pentru combaterea cererii ilicite de stupefiante şi de substanţe psihotrope de orice natura, inclusiv de canabis, Părţile Contractante fac tot posibilul pentru a preveni şi a combate efectele negative ale acestei cereri ilicite. Fiecare Parte Contractantă are responsabilitatea de a lua măsuri în acest scop.
ART. 72
În conformitate cu constitutiile şi cu dreptul lor intern, Părţile Contractante garantează adoptarea unor dispoziţii legale care permit sechestrarea şi confiscarea bunurilor care provin din traficul ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope.
ART. 73
(1) În conformitate cu constitutiile şi cu dreptul lor intern, Părţile Contractante se angajează sa ia măsuri pentru a permite efectuarea unor livrări supravegheate în traficul ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope.
(2) Decizia de a recurge la livrări supravegheate se ia, pentru fiecare caz în parte, pe baza unei autorizari prealabile a fiecărei Părţi Contractante interesate.
(3) Fiecare Parte Contractantă păstrează conducerea şi controlul operaţiilor de pe teritoriul sau şi este abilitata sa intervină.
ART. 74
În ceea ce priveşte comerţul legal de stupefiante şi de substanţe psihotrope, Părţile Contractante convin sa transfere pe cît posibil în interiorul tarii, controalele efectuate la frontierele interne şi care decurg din convenţiile Naţiunilor Unite enumerate la articolul 71.
ART. 75
(1) În ceea ce priveşte circulaţia călătorilor spre teritoriile Părţilor Contractante sau în interiorul acestora, persoanele pot transporta stupefiantele şi substantele psihotrope necesare în cadrul unui tratament medical, dacă prezintă la orice control un certificat eliberat sau autentificat de o autoritate competentă din statul de reşedinţa.
(2) Comitetul executiv stabileşte forma şi conţinutul certificatului menţionat la paragraful 1 şi eliberat de una din Părţile Contractante şi, în special, datele care privesc natura şi cantitatea produselor şi substanţelor, precum şi durata călătoriei.
(3) Părţile Contractante se informează reciproc cu privire la autorităţile competente pentru eliberarea sau autentificarea certificatului menţionat la paragraful 2.
ART. 76
(1) Părţile Contractante adopta, dacă este necesar şi în conformitate cu uzanţele lor medicale, etice şi practice, măsurile adecvate pentru controlul stupefiantelor şi substanţelor psihotrope care sînt supuse pe teritoriul uneia sau mai multor Părţi Contractante unor controale mai riguroase decît pe teritoriul lor, pentru a nu compromite eficacitatea acestor controale.
(2) De asemenea, paragraful 1 se aplică şi substanţelor care sînt utilizate frecvent pentru fabricarea stupefiantelor şi substanţelor psihotrope.
(3) Părţile Contractante se informează reciproc în legătură cu măsurile luate pentru punerea în practica a supravegherii comerţului legal cu substantele vizate de paragrafele 1 şi 2.
(4) Problemele intilnite în acest domeniu sînt discutate cu regularitate în cadrul Comitetului executiv.
CAP. 7
Arme de foc şi munitie
ART. 77
(1) Părţile Contractante se angajează sa alinieze la prevederile prezentului capitol dispoziţiile lor legislative, reglementare şi administrative care privesc achiziţionarea, deţinerea, vînzarea şi predarea armelor de foc şi a muniţiilor.
(2) Prezentul capitol reglementează achiziţionarea, deţinerea, vînzarea şi predarea armelor de foc şi a muniţiilor de persoanele fizice şi juridice, fără a reglementa livrarea lor către autorităţile centrale şi teritoriale, către forţele armatei sau poliţie, nici achiziţionarea sau deţinerea armelor de foc şi muniţiilor de acestea din urma, şi nici fabricarea armelor de foc şi muniţiilor de întreprinderile publice.
ART. 78
(1) În sensul dispoziţiilor prezentului capitol, armele de foc sînt clasificate astfel:
a) arme de foc interzise;
b) arme supuse autorizării;
c) arme supuse declarării.
(2) Mecanismul de blocare, încărcătorul şi teava armelor de foc sînt supuse MUTATIS MUTANDIS dispoziţiilor aplicabile armelor din care fac sau urmează să facă parte.
(3) În sensul dispoziţiilor prezentei convenţii, prin arme de foc scurte se înţeleg armele de foc a căror teava nu este mai lungă de 30 cm sau a căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm; prin arme de foc lungi se înţeleg toate celelalte arme de foc.
ART. 79
(1) Lista armelor de foc şi a muniţiilor interzise cuprinde următoarele:
a) armele de foc utilizate în mod normal ca arme de război;
b) armele de foc automate, chiar dacă nu sînt arme de război;
c) armele de foc disimulate în alte obiecte;
d) munitie care strapunge blindajul, exploziva sau incendiara şi proiectile pentru astfel de munitie;
e) munitie pentru pistoale şi revolvere cu gloante dum-dum sau cu virf scobit şi proiectile pentru astfel de munitie.
(2) Autorităţile competente pot acorda, în cazuri speciale, autorizaţii pentru armele de foc şi munitiile prevăzute la paragraful 1, dacă prin aceasta nu se aduce atingere ordinii publice şi securităţii.
ART. 80
(1) Lista armelor de foc a căror achizitionare şi deţinere este supusă autorizării cuprinde cel puţin următoarele arme de foc, dacă ele nu sînt interzise:
a) armele de foc scurte semiautomate sau cu repetitie;
b) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie centrala;
c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama cu o lungime totală mai mica de 28 cm;
d) armele de foc lungi semiautomate, al căror încărcător şi camera pot conţine mai mult de trei cartuse;
e) armele de foc lungi semiautomate cu repetitie, cu teava lisa, teava a carei lungime nu depăşeşte 60 cm;
f) armele de foc semiautomate civile, asemănătoare cu armele de foc automate de război.
(2) Lista armelor de foc supuse autorizării nu cuprinde:
a) armele utilizate ca dispozitive de avertizare, armele cu gaze lacrimogene sau de alarma, cu condiţia să se poată dovedi tehnic ca aceste arme nu pot fi transformate, folosind unelte obişnuite, în arme de foc şi cu condiţia ca folosirea unei substanţe iritante sa nu producă persoanelor vătămări ireversibile;
b) armele de foc lungi semiautomate ale căror încărcătoare şi camere nu pot conţine mai mult de trei cartuse fără a fi reincarcate, cu condiţia ca încărcătorul să fie fix sau să se poată dovedi ca aceste arme de foc nu pot fi modificate, folosind unelte obişnuite, în arme de foc ale căror încărcătoare şi camere pot conţine mai mult de trei cartuse.
ART. 81
Lista armelor de foc supuse declarării cuprinde, dacă asemenea arme nu sînt interzise sau dacă nu sînt supuse autorizării:
a) armele de foc lungi cu repetitie;
b) armele de foc lungi foc cu foc, cu teava sau ţevi ghintuite;
c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama, cu lungime totală de peste 28 cm;
d) armele prevăzute la articolul 80, alineatul 2, litera b).
ART. 82
Lista armelor prevăzute în articolele 79, 80 şi 81 nu cuprinde:
a) armele de foc al căror model sau an de fabricaţie, în afară de cazuri excepţionale, este anterior datei de 1.01.1870, cu condiţia ca acestea sa nu folosească munitie pentru arme interzise sau supuse autorizării;
b) reproducerile armelor de la litera a), cu condiţia ca acestea sa nu folosească cartuse din metal;
c) armele de foc adaptate în conformitate cu procedurile tehnice, garantate prin aplicarea unei ştampile de un organ oficial sau recunoscute de un astfel de organ ca fiind inapte de a folosi munitie.
ART. 83
Permisul pentru achiziţionarea şi deţinerea unei arme de foc prevăzute de articolul 80 poate fi eliberat numai dacă:
a) persoana în cauza are peste 18 ani, cu excepţia cazului în care se acordă dispensa în scop de vinatoare şi sport:
b) persoana în cauza nu este inapta sa achizitioneze sau să deţină arme de foc datorită unei boli psihice sau a oricăror alte infirmităţi psihice sau fizice;
c) persoana în cauza nu a fost condamnata pentru vreo fapta pedepsibila sau dacă nu exista alte indicii ca aceasta persoana poate constitui un pericol pentru ordinea şi securitatea publică;
d) motivele invocate de persoana în cauza pentru achiziţionarea şi deţinerea armelor de foc pot fi considerate legitime.
ART. 84
(1) Declaraţiile privind armele de foc, menţionate în articolul 81, se trec într-un registru ţinut de persoanele menţionate în articolul 85.
(2) Dacă o persoană care nu este menţionată în articolul 85 cedează o arma de foc, trebuie facuta o declaraţie de cesiune în conformitate cu măsurile de aplicare stabilite de fiecare Parte Contractantă.
(3) Declaraţiile la care se referă prezentul articol trebuie să cuprindă detaliile necesare pentru identificarea persoanelor şi armelor în cauza.
ART. 85
(1) Părţile Contractante se angajează sa impună obligaţia de autorizare persoanelor care fabrica arme de foc supuse autorizării şi persoanelor care vînd astfel de arme şi, de asemenea, sa impună obligaţia de declarare persoanelor care fabrica arme supuse declarării şi persoanelor care le vînd. Autorizarea care se referă la armele de foc supuse autorizării acoperă şi armele supuse declarării. Părţile Contractante supun unor controale efective persoanele care fabrica şi cele care vînd arme.
(2) Părţile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura, ca o cerinţa minima, ca toate armele de foc sînt marcate în mod durabil cu un număr de serie care permite identificarea lor şi poarta marca fabricantului.
(3) Părţile Contractante obliga fabricantii şi comercianţii sa ţină un registru al tuturor armelor supuse autorizării sau declarării; registrul trebuie să permită determinarea rapida a felului armei de foc, a originii şi a cumpărătorului.
(4) În ceea ce priveşte armele de foc supuse autorizării prevăzute de articolele 79 şi 80, Părţile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura ca numărul de serie şi marca fabricantului înscrise pe arma sînt reproduse pe permisul acordat deţinătorului ei.
ART. 86
(1) Părţile Contractante se angajează sa adopte măsuri care să interzică transferul armelor de foc supuse autorizării sau declarării de către deţinătorii lor legitimi către persoane care nu deţin un permis de achizitionare a armei sau un atestat al declarării.
(2) Părţile Contractante pot autoriza transferul temporar al acestor arme de foc, conform procedurilor pe care le vor stabili.
ART. 87
(1) Părţile Contractante introduc în legislatiile lor naţionale dispoziţii care permit retragerea permiselor de la persoanele care nu mai întrunesc condiţiile necesare pentru eliberarea permisului, stabilite în articolul 83.
(2) Părţile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare, inclusiv sechestrarea armelor şi retragerea permiselor, şi sa pedepseasca în mod corespunzător încălcările legilor şi dispoziţiilor administrative aplicabile armelor de foc. Astfel de sancţiuni pot prevedea confiscarea armelor de foc.
ART. 88
(1) Persoanele care poseda un permis pentru achiziţionarea unei arme de foc nu trebuie să solicite o autorizaţie pentru a cumpara munitie pentru astfel de arme.
(2) Achiziţionarea muniţiei de către persoane care nu deţin permis pentru achiziţionarea armelor este supusă dispoziţiilor aplicabile armelor pentru care este destinată munitia respectiva. O astfel de autorizaţie poate privi o singura categorie sau toate categoriile de muniţii.
ART. 89
Listele armelor de foc interzise, supuse autorizării sau declarării pot fi modificate sau completate de Comitetul executiv, luînd în considerare dezvoltarea tehnicii, tendintele economice şi securitatea statului.
ART. 90
Părţile Contractante trebuie să adopte legi şi dispoziţii mai stricte privind achiziţionarea şi deţinerea armelor de foc şi a muniţiei.
ART. 91
(1) În baza Convenţiei europene din 28 iunie 1978 privind controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, Părţile Contractante au convenit sa instituie, cu respectarea legislaţiei lor naţionale, un schimb de informaţii privind achiziţionarea armelor de foc de către persoane, fie persoane private, fie comercianţi de arme, care în mod obişnuit au reşedinţa sau sînt stabiliţi pe teritoriul unei alte Părţi Contractante. Se considera comerciant de arme orice persoană a carei activitate profesională consta, în tot sau în parte, în vînzarea în detaliu a armelor sau în tranzacţii cu arme.
(2) Schimbul de informaţii priveşte:
a) între doua Părţi Contractante care au ratificat convenţia menţionată la paragraful 1, lista de arme de foc din Anexa 1 (A)(1)(a) - (h) la aceasta Convenţie;
b) între doua Părţi Contractante dintre care cel puţin una nu a ratificat convenţia menţionată la paragraful 1, armele de foc supuse autorizării sau declarării în fiecare dintre Părţile Contractante.
(3) Informaţiile privind achiziţionarea armelor de foc se comunică fără întîrziere şi cuprind următoarele:
a) data achiziţionării şi identitatea cumpărătorului, şi anume:
- în cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data şi locul naşterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate, data eliberării şi indicarea autorităţii care l-a eliberat, precum şi menţiunea dacă este comerciant de arme sau nu;
– în cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, precum şi numele, prenumele, data şi locul naşterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate al persoanei autorizate sa reprezinte persoana juridică;
b) modelul, numărul fabricantului, calibrul şi alte caracteristici ale armei de foc în cauza, cît şi numărul de serie al acesteia.
(4) Fiecare Parte Contractantă desemnează autoritatea naţionala responsabilă pentru trimiterea şi receptionarea informaţiilor prevăzute în paragrafele 2 şi 3 şi informează de îndată celelalte Părţi Contractante despre orice schimbare privind autoritatea responsabilă.
(5) Autoritatea desemnată de fiecare Parte Contractantă poate transmite informaţiile primite autorităţilor competente ale poliţiei locale şi autorităţilor responsabile pentru controlul la frontiera, fie pentru a preveni, fie pentru a urmări faptele pedepsibile şi încălcările normelor juridice.
TITLUL IV
Sistemul de Informare Schengen
CAP. 1
Crearea Sistemului de Informare Schengen
ART. 92
(1) Părţile Contractante creează şi administrează un sistem de informare comun, denumit în continuare Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secţiune naţionala în fiecare Parte Contractantă şi un serviciu de asistenţa tehnica. Sistemul de Informare Schengen permite autorităţilor desemnate de Părţile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalarile cu privire la persoane şi obiecte pentru controale la frontiera şi verificări, precum şi pentru alte controale ale poliţiei şi autorităţilor vamale exercitate în interiorul tarii conform dreptului intern, precum şi, în cazul categoriei de semnalari prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de şedere şi pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispoziţiilor privind circulaţia persoanelor din prezenta convenţie.
(2) Fiecare Parte Contractantă creează şi administrează, în nume propriu şi pe riscul sau, secţiunea sa naţionala din Sistemul de Informare Schengen, al carei fisier de date va fi materialmente identic cu fişierele celorlalte secţiuni naţionale ale fiecărei Părţi Contractante, prin recurgerea la serviciul de asistenţa tehnica. Pentru a permite transmiterea rapida şi eficienta a datelor, asa cum se arata în paragraful 3, fiecare Parte Contractantă se conformează, din momentul creării secţiunii sale naţionale, protocoalelor şi procedurilor stabilite de comun acord de Părţile Contractante pentru serviciul de asistenţa tehnica. Fisierul de date al fiecărei secţiuni naţionale va servi la căutarea automată pe teritoriul fiecărei Părţi Contractante. Consultarea fisierelor de date din secţiunile naţionale ale altor Părţi Contractante nu va fi posibila.
(3) Părţile Contractante creează şi administrează în comun, asumîndu-şi în comun riscurile, serviciul de asistenţa tehnica al Sistemului de Informare Schengen, pentru care este responsabilă Republica Franceza; acest serviciu de asistenţa tehnica va avea sediul la Strasbourg. Serviciul de asistenţa tehnica cuprinde un fisier de date care asigura faptul ca fişierele de date ale secţiunilor naţionale sînt ţinute identic, prin transmiterea on line a informaţiilor. În fisierul de date al serviciului de asistenţa tehnica vor figura semnalarile de persoane şi de obiecte, în măsura în care interesează toate Părţile Contractante. Fisierul serviciului de asistenţa tehnica nu va conţine alte date decît cele menţionate în prezentul paragraf şi în articolul 113, paragraful 2.
CAP. 2
Exploatarea şi utilizarea Sistemului de Informare Schengen
ART. 93
În conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii, Sistemul de Informare Schengen are ca obiect menţinerea ordinii şi securităţii publice, inclusiv a securităţii statului, şi aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii cu privire la circulaţia persoanelor pe teritoriul Părţilor Contractante, cu ajutorul informaţiilor transmise prin acest sistem.
ART. 94
(1) Sistemul de Informare Schengen cuprinde exclusiv categoriile de date care sînt furnizate de fiecare Parte Contractantă şi care sînt necesare în scopurile prevăzute la articolele 95-100. Partea Contractantă semnalanta verifica dacă importanţa cazului justifica includerea semnalarii în Sistemul de Informare Schengen.
(2) Categoriile de date sînt următoarele:
a) persoanele semnalate;
b) obiectele vizate de articolul 100 şi vehiculele vizate de articolul 99.
(3) În ceea ce priveşte persoanele, sînt incluse cel mult următoarele elemente:
a) numele şi prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat;
b) semnele fizice particulare, obiective şi inalterabile;
c) prima litera al celui de-al doilea prenume;
d) data şi locul naşterii;
e) sexul;
f) cetăţenia;
g) menţiunea ca persoanele în cauza sînt inarmate;
h) menţiunea ca persoanele în cauza sînt violenţe;
i) motivul semnalarii;
j) măsura care trebuie luată.
Alte menţiuni, în special datele enumerate la prima fraza a articolului 6 din Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, nu sînt permise.
(4) În măsura în care o Parte Contractantă considera ca o semnalare conformă cu articolele 95, 97 sau 99 nu este compatibila cu dreptul sau intern, cu obligaţiile sale internaţionale sau cu interesele naţionale esenţiale, poate adauga ulterior la aceste semnalari, în fisierul de date al secţiunii naţionale a Sistemului de Informare Schengen, o nota în sensul că măsurile care trebuie luate în temeiul semnalarii nu se vor aplica pe teritoriul sau. În legătură cu acest subiect trebuie să aibă loc consultări cu celelalte Părţi Contractante. Dacă Partea Contractantă semnalanta nu îşi retrage semnalarea, aceasta rămîne deplin aplicabilă pentru celelalte Părţi Contractante.
ART. 95
(1) Datele privind persoanele cautate pentru a fi arestate în vederea extrădării se introduc la cererea autorităţii judiciare a Părţii Contractante solicitante.
(2) Înainte de semnalare, Partea Contractantă semnalanta verifica dacă arestarea este permisă de dreptul intern al Părţii Contractante solicitate. Dacă Partea Contractantă semnalanta are dubii, trebuie să consulte celelalte Părţi Contractante în cauza.
Partea Contractantă semnalanta trimite Părţilor Contractante solicitate prin cele mai rapide mijloace, împreună cu semnalarea, următoarele informaţii esenţiale care privesc cazul:
a) autoritatea care a emis cererea de arestare;
b) existenta unui mandat de arestare sau a unui act care are aceeaşi forta, ori a unei hotărîri executorii;
c) natura şi calificarea juridică a infracţiunii;
d) descrierea circumstanţelor săvîrşirii infracţiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracţiune a persoanei semnalate;
e) consecinţele infracţiunii, în măsura posibila.
(3) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul secţiunii naţionale din Sistemul de Informare Schengen o nota, care să interzică arestarea în temeiul semnalarii atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepţia cazului în care Partea Contractantă refuza să execute arestarea cerută, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate. În măsura în care, în cazuri excepţionale, complexitatea faptelor care constituie temeiul semnalarii o justifica, termenul menţionat anterior poate fi prelungit pînă la o saptamina. Celelalte Părţi Contractante pot efectua arestarea cerută în semnalare, fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz.
(4) Dacă, pentru ratiuni deosebit de urgente, o Parte Contractantă solicita o cercetare imediata, Partea solicitată analizează posibilitatea de a renunţa la nota. Partea Contractantă solicitată adopta dispoziţiile necesare pentru ca măsurile care trebuie luate să poată fi executate fără întîrziere dacă semnalarea va fi validată.
(5) Dacă arestarea nu poate fi efectuată pentru ca o investigare nu este încă finalizată sau datorită refuzului Părţii Contractante solicitate, aceasta din urma trebuie să considere semnalarea ca fiind o semnalare facuta cu scopul de a comunică reşedinţa persoanei în cauza.
(6) Părţile Contractante solicitate executa măsurile care trebuie luate, cerute prin semnalare, în conformitate cu convenţiile de extrădare în vigoare şi cu dreptul intern. Dacă este vorba de unul dintre cetăţenii lor, nu sînt obligate să execute măsurile cerute, fără a aduce atingere posibilităţii de a efectua arestarea conform dreptului intern.
ART. 96
(1) Datele privind străinii semnalati ca inadmisibili sînt introduse în temeiul unei semnalari naţionale care rezultă din deciziile luate de autorităţile administrative sau de instanţele competente cu respectarea regulilor de procedura prevăzute de legislaţia naţionala.
(2) Deciziile pot fi întemeiate pe ameninţarea pentru ordinea publică sau pentru securitatea şi siguranţa naţionala pe care o poate constitui prezenta unui străin pe teritoriul naţional.
Acesta poate fi în special cazul:
a) unui străin condamnat pentru săvîrşirea unei infracţiuni care poate atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;
b) unui străin cu privire la care exista motive serioase să se creadă ca a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevăzute de articolul 71 sau cu privire la care exista indicii reale ca intenţionează sa savirseasca astfel de fapte pe teritoriul unei Părţi Contractante.
(3) De asemenea, deciziile se pot întemeia pe faptul ca împotriva strainului s-a luat măsura deportarii, mutării sau expulzării care nu a fost revocată şi nici suspendată şi care cuprinde sau este însoţită de interdicţia intrării sau, dacă este cazul, a şederii, intemeiata pe nerespectarea reglementărilor naţionale privind intrarea sau şederea străinilor.
ART. 97
Datele privind persoanele dispărute sau persoanele care, în interesul propriei protecţii sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur la cererea autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente a Părţii Contractante semnalante, se introduc pentru ca autorităţile de poliţie să poată comunică Părţii semnalante locul de şedere sau să poată plasa persoana sub paza spre a o împiedica să îşi continue călătoria, dacă legislaţia naţionala permite acest lucru. Aceasta dispoziţie se aplică în special minorilor şi persoanelor care trebuie internate în temeiul deciziei unei autorităţi competente. Efectuarea comunicării este condiţionată de acordul persoanei dispărute, dacă aceasta este majoră.
ART. 98
(1) Datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judiciare în cadrul unei proceduri penale care antreneaza răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărîre penală sau o cerere de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate se introduc, la cererea autorităţilor judiciare competente, în scopul comunicării locului unde îşi au reşedinţa sau domiciliul.
(2) Informaţiile cerute se comunică Părţii Contractante solicitante în conformitate cu legislaţia sa naţionala şi cu convenţiile în vigoare cu privire la asistenţa judiciară în materie penală.
ART. 99
(1) Datele privind persoanele sau vehiculele se introduc, în acord cu dreptul intern al Părţii Contractante semnalante, în scopul supravegherii discrete şi al controlului specific, în conformitate cu paragraful 5.
(2) O astfel de semnalare poate fi efectuată pentru combaterea infracţiunilor şi pentru prevenirea amenintarilor pentru securitatea publică:
a) dacă exista indicii reale ca persoana în cauza intenţionează sa comita sau comite numeroase fapte pedepsibile extrem de grave, sau
b) dacă aprecierea globală a persoanei în cauza, în special în temeiul faptelor pedepsibile comise pînă în prezent, permite să se presupună ca aceasta va comite şi în viitor fapte pedepsibile extrem de grave.
(3) În plus, o semnalare poate fi efectuată conform dreptului intern, la cererea autorităţilor care sînt responsabile pentru securitatea statului, dacă probe concrete permit să se presupună ca informaţiile prevăzute în paragraful 4 sînt necesare pentru prevenirea unei ameninţări grave din partea persoanei în cauza sau a altor ameninţări grave pentru securitatea interna şi externa a statului. Partea Contractantă semnalanta este obligată sa consulte în prealabil celelalte Părţi Contractante.
(4) În cadrul supravegherii discrete, următoarele informaţii pot fi culese şi transmise, în tot sau în parte, autorităţii semnalante cu ocazia controlului la frontiera sau a altor controale poliţieneşti şi vamale efectuate în interiorul tarii, sînt următoarele:
a) faptul ca persoana sau vehiculul semnalat au fost găsite;
b) locul, momentul sau motivul verificării;
c) itinerariul şi destinaţia călătoriei;
d) persoanele care însoţesc persoana în cauza sau ocupantii vehiculului;
e) vehiculul utilizat;
f) obiectele transportate;
g) circumstanţele în care au fost găsite persoana sau vehiculul.
Cu ocazia culegerii informaţiilor, se iau măsuri pentru a nu pune în pericol caracterul discret al supravegherii.
(5) În cadrul controlului specific menţionat la paragraful 1, persoanele, vehiculele şi obiectele transportate pot fi perchezitionate potrivit dreptului intern, pentru realizarea scopului indicat în paragrafele 2 şi 3. Dacă controlul specific nu este permis conform legislaţiei unei Părţi Contractante, acesta se va transforma în mod automat, în privinta acestei Părţi Contractante, în supraveghere discreta.
(6) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul din secţiunea naţionala din Sistemul de Informare Schengen o nota care să interzică executarea măsurilor care trebuie adoptate în temeiul semnalarii, în scopul supravegherii discrete sau al controlului specific, atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepţia cazului în care Partea Contractantă solicitată refuza, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate, să execute măsurile care trebuie luate. Celelalte Părţi Contractante pot efectua măsura cerută în semnalare fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz.
ART. 100
(1) Datele privind obiectele cautate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca probe într-o procedură penală se introduc în Sistemul de Informare Schengen.
(2) Dacă în urma unei cautari se descoperă existenta unei semnalari privind un obiect găsit, autoritatea care a constatat semnalarea contacteaza autoritatea semnalanta pentru a conveni asupra măsurilor necesare. În acest scop, pot fi transmise, în conformitate cu prezenta Convenţie, şi date cu caracter personal. Măsurile care urmează să fie luate de Partea Contractantă care a găsit obiectul trebuie să fie conforme cu dreptul sau naţional.
(3) Se introduc categoriile de obiecte enumerate mai jos:
a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cmc furate, deturnate sau pierdute;
b) remorcile şi rulotele care au o masa neta mai mare de 750 kg, furate, deturnate sau pierdute;
c) armele de foc furate, deturnate sau pierdute;
d) documentele în alb furate, deturnate sau pierdute;
e) documentele de identitate eliberate (paşapoarte, acte de identitate, permise de conducere) furate, deturnate sau pierdute;
f) bancnotele (bilete înregistrate).
ART. 101
(1) Accesul la datele introduse în Sistemul de Informare Schengen precum şi dreptul de a le cauta în mod direct sînt rezervate exclusiv organelor care sînt competente pentru:
a) efectuarea controalelor la frontiera;
b) efectuarea celorlalte controale de poliţie şi vamale realizate în interiorul tarii precum şi coordonarea acestor controale.
(2) În plus, accesul la datele introduse conform articolului 96, precum şi dreptul de a le cauta în mod direct pot fi exercitate de organele competente pentru eliberarea vizelor, de organele centrale competente pentru examinarea cererilor de viza şi de organele competente pentru eliberarea permiselor de şedere şi în materia regimului străinilor în cadrul aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii privind circulaţia persoanelor. Accesul la date este reglementat de dreptul intern al fiecărei Părţi Contractante.
(3) Utilizatorii nu pot cauta decît datele care sînt necesare îndeplinirii sarcinilor lor.
(4) Fiecare Parte Contractantă comunică Comitetului executiv lista autorităţilor competente, autorizate sa caute direct datele introduse în Sistemul de Informare Schengen. Aceasta lista va indica, pentru fiecare autoritate, datele pe care le poate cauta şi scopurile pentru care poate fi efectuată căutarea.
CAP. 3
Protecţia datelor cu caracter personal şi securitatea datelor în cadrul Sistemului de Informare Schengen
ART. 102
(1) Părţile Contractante pot utiliza datele prevăzute în articolele 95-100 numai în scopurile enunţate pentru fiecare tip de semnalare reglementat în aceste articole.
(2) Datele pot fi duplicate numai în scopuri tehnice, în măsura în care aceasta duplicare este necesară pentru realizarea cautarii directe de către autorităţile la care se referă articolul 101. Semnalarile celorlalte Părţi Contractante nu pot fi copiate din secţiunea naţionala a Sistemului de Informare Schengen în alte fisiere de date naţionale.
(3) În legătură cu tipurile de semnalari prevăzute în articolele 95-100 din prezenta convenţie, orice derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, pentru a trece de la un tip de semnalare la altul, trebuie justificată de necesitatea de a preveni o ameninţare grava şi iminenta pentru ordinea şi securitatea publică, de motive grave privind securitatea statului sau de prevenirea unei fapte pedepsibile grave. În acest scop este necesară obţinerea autorizaţiei prealabile a Părţii Contractante semnalante.
(4) Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare de la aceasta dispoziţie, datele introduse conform articolului 96 pot fi utilizate, în acord cu dreptul intern al fiecărei Părţi Contractante, numai în scopurile prevăzute de articolul 101 paragraful 2.
(5) Orice utilizare a datelor care nu este conformă cu dispoziţiile paragrafelor 1-4 este considerată o utilizare abuzivă din perspectiva dreptului intern al fiecărei Părţi Contractante.
ART. 103
Fiecare Parte Contractantă trebuie să asigure ca, în medie, fiecare a zecea transmitere de date personale să fie înregistrată în secţiunea naţionala a Sistemului de Informare Schengen de autoritatea care gestionează fişierele de date, în scopul verificării admisibilităţii cautarii. Înregistrarea poate fi folosită numai în acest scop şi trebuie stearsa după şase luni.
ART. 104
(1) Dreptul aplicabil semnalarilor este dreptul intern al Părţii Contractante semnalante, cu excepţia cazului în care prezenta convenţie stabileşte condiţii mai riguroase.
(2) În lipsa unor dispoziţii speciale ale convenţiei, datelor incluse în secţiunea naţionala a Sistemului de Informare Schengen li se va aplica dreptul intern al fiecărei Părţi Contractante.
(3) În lipsa unor dispoziţii speciale ale prezentei convenţii cu privire la executarea măsurii cerute prin semnalare, se aplică dreptul intern al Părţii Contractante solicitate să execute măsura. În cazul în care convenţia cuprinde dispoziţii speciale cu privire la executarea măsurii cerute în semnalare, responsabilitatea pentru măsura care trebuie luată este reglementată de legislaţia naţionala a Părţii Contractante solicitate. Dacă măsura cerută nu poate fi executată, Partea contractantă solicitată informează de îndată Partea Contractantă semnalanta.
ART. 105
Partea Contractantă semnalanta este responsabilă pentru exactitatea, actualitatea şi legalitatea introducerii datelor în Sistemul de Informare Schengen.
ART. 106
(1) Numai Partea Contractantă semnalanta are dreptul sa modifice, sa adauge, sa corecteze sau sa stearga datele pe care le-a introdus.
(2) Dacă o alta Parte Contractantă decît cea semnalanta deţine probe care sugereaza ca anumite date introduse în Sistemul de Informare Schengen nu corespund stării de fapt sau sînt inexacte din punct de vedere legal, informează fără întîrziere Partea Contractantă semnalanta; aceasta din urma are obligaţia de a verifica comunicarea şi, dacă este necesar, de a corecta sau a şterge de îndată datele în cauza.
(3) Dacă Părţile Contractante nu ajung la o înţelegere, Partea Contractantă care nu a făcut semnalarea va supune cazul autorităţii comune de supraveghere prevăzute de articolul 115, paragraful 1.
ART. 107
Dacă o persoană a fost deja subiectul unei semnalari în Sistemul de Informare Schengen, Partea Contractantă care introduce o noua semnalare trebuie să ajungă la o înţelegere în privinta introducerii semnalarii cu prima Partea Contractantă semnalanta. De asemenea, Părţile Contractante pot adopta dispoziţii generale în acest scop.
ART. 108
(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o singura autoritate care va fi competenţa pentru secţiunea naţionala din Sistemul de Informare Schengen.
(2) Fiecare Parte Contractantă efectuează semnalarile prin intermediul acestei autorităţi.
(3) Aceasta autoritate răspunde pentru buna funcţionare a secţiunii naţionale din Sistemul de Informare Schengen şi ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării dispoziţiilor prezentei convenţii.
(4) Părţile Contractante se informează reciproc, prin intermediul autorităţii menţionate la paragraful 1.
ART. 109
(1) Dreptul oricărei persoane de a avea acces la datele care o privesc, introduse în Sistemul de Informare Schengen, se exercită potrivit dreptului intern al Părţii Contractante în faţa căreia este invocat acest drept. În cazul în care dreptul intern o prevede, autoritatea naţionala de control prevăzută în articolul 114, paragraful 1, decide dacă semnalarile se comunică şi procedura de comunicare a lor. O Parte Contractantă care nu a efectuat semnalarea nu poate comunică informaţii cu privire la aceste date decît dacă, în prealabil, a dat posibilitatea Părţii Contractante semnalante să îşi exprime poziţia.
(2) Comunicarea informaţiilor către persoana interesată este refuzată dacă ar putea dăuna îndeplinirii sarcinilor legale prevăzute în semnalare sau pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Comunicarea este refuzată în toate cazurile pe perioada semnalarii în scopul supravegherii discrete.
ART. 110
Orice persoană are dreptul de a obţine corectarea datelor care o privesc şi care nu sînt conforme cu starea de fapt, precum şi ştergerea datelor care o privesc şi sînt inexacte din punct de vedere legal.
ART. 111
(1) Orice persoană poate sesiza, pe teritoriul fiecărei Părţi Contractante, instanţa judecătorească sau autoritatea competentă potrivit dreptului intern, cu o acţiune pentru rectificarea, ştergerea sau pentru furnizarea de informaţii ori o acţiune în despăgubiri în legătură cu o semnalare care o priveşte.
(2) Părţile Contractante se angajează reciproc să execute hotărîrile definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti sau autorităţile la care se referă paragraful 1, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 116.
ART. 112
(1) Datele personale introduse în Sistemul de Informare Schengen în scopul localizarii unei persoane vor fi păstrate numai pe durata necesară atingerii scopului pentru care au fost furnizate. Necesitatea păstrării acestor date trebuie examinata de Partea Contractantă semnalanta în cel mult 3 ani de la introducerea lor. În cazul semnalarilor prevăzute în articolul 99, termenul este de un an.
(2) Fiecare Parte Contractantă stabileşte, dacă considera necesar, termene de examinare mai scurte, potrivit dreptului sau naţional.
(3) Serviciul de asistenţa tehnica a Sistemului de Informare Schengen informează în mod automat Părţile Contractante despre stergerile programate de date din sistem, acordind un preaviz de o luna.
(4) Partea Contractantă semnalanta poate decide în termenul de examinare sa menţină semnalarea, dacă menţinerea ei este necesară atingerii scopurilor pentru care a fost facuta. Orice prelungire a semnalarii trebuie comunicată serviciului de asistenţa tehnica. Dispoziţiile paragrafului I. sînt aplicabile şi semnalarilor care au fost prelungite.
ART. 113
(1) Celelalte date, altele decît cele prevăzute în articolul 112, sînt păstrate cel mult 10 ani, datele referitoare la documentele de identitate eliberate şi la bancnotele înregistrate cel mult 5 ani, iar cele referitoare la vehiculele cu motor, remorci şi rulote cel mult 3 ani.
(2) Datele şterse se mai păstrează timp de un an de serviciul de asistenţa tehnica. În această perioadă ele vor putea fi consultate numai în scopul verificării a posteriori a exactitatii şi legalităţii introducerii lor. După trecerea acestui interval, datele trebuie distruse.
ART. 114
(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o autoritate de control însărcinată, în conformitate cu dreptul intern, sa exercite un control independent al fisierului de date din secţiunea naţionala a Sistemului de Informare Schengen şi sa verifice dacă prelucrarea şi utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informare Schengen nu încalcă drepturile persoanei în cauza. În acest scop, autoritatea de control are acces la fisierul de date din secţiunea naţionala a Sistemului de Informare Schengen.
(2) Orice persoană are dreptul de a cere autorităţilor de control sa verifice datele incluse în Sistemul de Informare Schengen care o privesc, precum şi modul de utilizare a acestor date. Acest drept este guvernat de dreptul intern al Părţii Contractante căreia îi este adresată cererea. Dacă datele au fost introduse de alta Parte Contractantă, controlul se efectuează în strinsa cooperare cu autoritatea de control a acesteia din urma.
ART. 115
(1) Se înfiinţează o autoritate comuna de control însărcinată cu controlul serviciului de asistenţa tehnica al Sistemului de Informare Schengen. Aceasta autoritate este alcătuită din cîte doi reprezentanţi ai fiecărei autorităţi naţionale de control. Fiecare Parte Contractantă dispune de un singur vot. Controlul este exercitat în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale, luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc şi în conformitate cu dreptul intern al Părţii Contractante responsabile cu serviciul de asistenţa tehnica.
(2) În privinta serviciului de asistenţa tehnica al Sistemului de Informare Schengen, autoritatea comuna de control are sarcina de a verifica dacă dispoziţiile prezentei convenţii sînt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, autoritatea comuna are acces la serviciul de asistenţa tehnica.
(3) Autoritatea comuna de control este de asemenea competenţa sa examineze dificultăţile de aplicare sau de interpretare care se pot ivi în timpul exploatării Sistemului de Informare Schengen, sa studieze problemele care pot aparea cu privire la exercitarea controlului independent de către autorităţile naţionale de control ale Părţilor Contractante sau cu ocazia exercitării dreptului de acces la sistem, precum şi sa elaboreze propuneri armonizate în vederea gasirii unor soluţii comune pentru problemele existente.
(4) Rapoartele întocmite de autoritatea comuna de control se înaintează organelor cărora autorităţile naţionale de control le transmit rapoartele lor.
ART. 116
(1) Fiecare Parte Contractantă răspunde, potrivit dreptului sau intern, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane prin utilizarea fisierului naţional de date din Sistemul de Informare Schengen. Aceasta prevedere se aplică şi în situaţia în care prejudiciul a fost cauzat de Partea Contractantă semnalanta, dacă aceasta a introdus date cu erori de drept sau de fapt.
(2) Dacă Partea Contractantă împotriva căreia s-a intentat acţiunea nu este Partea Contractată semnalanta, atunci Partea Contractantă semnalanta este obligată sa ramburseze, la cerere, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cu excepţia cazului în care datele au fost utilizate de Partea Contractantă pirita cu încălcarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
ART. 117
(1) În ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor personale care sînt transmise în temeiul acestui titlu, fiecare Parte Contractantă adopta la nivel naţional, pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, măsurile necesare pentru a atinge un nivel de protecţie al datelor personale cel puţin egal cu cel care rezultă din principiile Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale şi luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc.
(2) Transmiterea datelor personale prevăzută de acest titlu va fi efectuată numai dacă măsurile pentru protecţia datelor personale prevăzute în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părţii Contractante interesate de transmitere.
ART. 118
(1) Fiecare Parte Contractantă adopta, în ceea ce priveşte secţiunea sa naţionala din Sistemul de Informare Schengen, măsurile necesare pentru:
a) a preveni accesul oricărei persoane neautorizate la instalaţiile utilizate pentru prelucrarea datelor personale (verificarea accesului la aceste instalaţii);
b) a preveni citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suporturilor de date de către persoane neautorizate (controlul suporturilor de date);
c) a preveni introducerea neautorizata unor date în fisier şi orice consultare, modificare sau ştergere neautorizata a unor date personale introduse în fisier (controlul introducerii datelor);
d) a preveni utilizarea sistemului de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate prin intermediul echipamentelor de transmitere de date (controlul utilizării);
e) a garanta ca, în ceea ce priveşte utilizarea unui sistem automat de prelucrare a datelor, persoanele autorizate au acces numai la datele pentru care sînt responsabile (controlul accesului); a garanta ca se pot controla şi stabili autorităţile cărora li se pot transmite datele personale prin echipamentul de transmitere a datelor (controlul transmiterii);
g) a garanta ca se poate controla şi stabili a posteriori care date personale au fost introduse în sistemul de prelucrare automată a datelor, precum şi momentul şi persoana care le-a introdus (controlul introducerii datelor);
h) a preveni citirea, copierea, modificarea sau ştergerea datelor personale în timpul transmiterii lor sau a transportului suporturilor de date (controlul transportului).
(2) Fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor atunci cînd acestea sînt transmise către servicii situate în afară teritoriilor Părţilor Contractante. Aceste măsuri trebuie comunicate autorităţii comune de control.
(3) Pentru prelucrarea datelor în secţiunea sa naţionala din Sistemul de Informare Schengen, fiecare Parte Contractantă poate desemna numai persoane cu calificare specială, supuse controalelor de securitate.
(4) Partea Contractantă responsabilă pentru serviciul de asistenţa tehnica a Sistemului de Informare Schengen ia, în privinta acestui serviciu, toate măsurile stabilite în paragrafele 1-3.
CAP. 4
Împărţirea costurilor Sistemului de Informare Schengen
ART. 119
(1) Costurile creării şi utilizării serviciului de asistenţa tehnica la care se referă articolul 92, inclusiv costul cablarii pentru conectarea secţiunilor naţionale ale Sistemului de Informare Schengen la serviciul de asistenţa tehnica, sînt suportate în comun de Părţile Contractante. Cota fiecărei Părţi Contractante se determina conform procentului aplicat bazei uniforme de stabilire a TVA pentru fiecare Parte Contractantă, asa cum este definită în articolul 2, paragraful 1, litera c) din Decizia Consiliului Comunităţilor Europene din 24 iunie 1988 cu privire la sistemul resurselor proprii ale Comunităţilor.
(2) Fiecare Parte Contractantă suporta costurile creării şi utilizării secţiunii naţionale din Sistemul de Informare Schengen.
TITLUL V
Transportul şi circulaţia mărfurilor
ART. 120
(1) Părţile Contractante asigura în comun ca legile, dispoziţiile lor de reglementare şi administrative nu împiedica în mod nejustificat circulaţia mărfurilor la frontierele interne.
(2) Părţile Contractante facilitează circulaţia mărfurilor la frontierele interne prin îndeplinirea formalităţilor referitoare la prohibiţii sau restrictii în momentul vamuirii bunurilor, în vederea introducerii acestora în consum.
Operaţiunea de vamuire poate fi efectuată fie în interiorul tarii, fie la frontiera interna, la alegerea părţii interesate. Părţile Contractante se straduiesc sa încurajeze efectuarea operaţiunilor de vamuire în interiorul tarii.
(3) Cît timp nu este posibil ca în anumite domenii să se ajungă, în tot sau în parte, la simplificarile prevăzute în paragraful 2, Părţile Contractate se straduiesc sa îndeplinească aceste condiţii între ele sau în cadrul Comunităţilor Europene.
Acest paragraf se aplică în special în ceea ce priveşte monitorizarea respectării reglementărilor privind licentele de transport, inspecţiile tehnice ale mijloacelor de transport, controalele veterinare şi controalele privind sănătatea animalelor, controalele veterinare privind sănătatea şi igiena, controalele privind sănătatea plantelor şi monitorizarea transporturilor bunurilor şi deşeurilor periculoase.
(4) Părţile Contractante se straduiesc sa armonizeze formalităţile privind circulaţia mărfurilor la frontierele externe şi, totodată, să monitorizeze îndeplinirea acestora potrivit unor principii uniforme. În acest scop, Părţile Contractante acţionează unitar în Comitetul executiv, în cadrul Comunităţilor Europene şi al altor foruri internaţionale.
ART. 121
(1) Părţile Contractante, în acord cu legislaţia comunitara, renunţa la controale şi încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de legislaţia comunitara pentru anumite plante şi produse din plante.
Comitetul executiv alcătuieşte lista plantelor şi a produselor din plante pentru care se aplică simplificarea prevăzută în primul alineat al prezentului articol. Comitetul executiv poate să modifice aceasta lista şi sa stabilească data intrării în vigoare a acestor amendamente. Părţile Contractante se informează reciproc despre măsurile adoptate.
(2) Dacă exista pericolul introducerii sau răspîndirii unor organisme dăunătoare, o Parte Contractantă poate cere reintroducerea temporară a măsurilor de supraveghere prevăzute de legislaţia comunitara şi le poate aplica. Ea trebuie să informeze despre aceasta imediat, în scris, celelalte Părţi Contractante, aratind şi motivele pentru care a luat respectiva decizie.
(3) Certificatele de sănătate a plantelor pot fi folosite în continuare drept certificate cerute în virtutea legii privind protejarea speciilor.
(4) Autorităţile competente emit, la cerere, certificate de sănătate a plantelor, atunci cînd se intenţionează expedierea în tot sau în parte a acestora în vederea reexportării, dacă cerinţele privind sănătatea plantelor sînt îndeplinite cu privire la plantele sau produsele din plante în cauza.
ART. 122
(1) Părţile Contractante îşi intensifica cooperarea în vederea asigurării transportului în siguranţa al mărfurilor periculoase şi se obliga sa armonizeze dispoziţiile naţionale adoptate în aplicarea convenţiilor internaţionale în vigoare. În plus, mai ales în vederea păstrării nivelului de siguranţă existent, ele se obliga la:
a) armonizarea cerinţelor cu privire la calificarea profesională a soferilor;
b) armonizarea procedurilor şi a frecvenţei controalelor care se efectuează în cursul transportului şi în întreprinderi;
c) armonizarea reglementărilor conţinutului constitutiv al faptelor pedepsibile, precum şi a dispoziţiilor legale privind sancţiunile aplicabile;
d) asigurarea schimbului permanent al informaţiilor şi al experienţei dobîndite cu privire la măsurile aplicate şi la controalele efectuate.
(2) Părţile Contractante îşi intensifica cooperarea în vederea efectuării controalelor asupra transferurilor de deşeuri periculoase şi nepericuloase peste granitele interne.
În acest scop, ele se straduiesc sa adopte o poziţie comuna cu privire la modificarea directivelor comunitare privind supravegherea şi gestiunea transferurilor de deşeuri periculoase şi cu privire la adaptarea unor acte comunitare privind deşeurile nepericuloase, pentru a crea o infrastructura adecvati pentru îndepărtarea acestora şi pentru a introduce standarde cu grad înalt de armonizare pentru îndepărtarea deşeurilor.
În absenta unor norme comunitare privind deşeurile nepericuloase, controalele privind transferul acestor deşeuri se efectuează în baza unor proceduri speciale potrivit cărora transferul spre locul de destinaţie poate fi controlat în momentul prelucrării.
Dispoziţiile celei de-a doua faze a paragrafului 1 se aplică şi prezentului paragraf.
ART. 123
(1) Părţile Contractante se obliga să se consulte reciproc în scopul eliminării în relaţiile dintre ele a obligaţiei actuale de a emite o licenta pentru exportul de produse industriale şi tehnologii strategice şi al înlocuirii acestor licenţe, dacă este necesar, printr-o procedură flexibila, în cazurile în care ţările de prima şi ultima destinaţie sînt Părţi Contractante.
Sub rezerva acestor consultări şi pentru a garanta eficienta acestor controale, dacă se dovedesc necesare, Părţile Contractante se straduiesc, prin cooperare strinsa în cadrul unui sistem de coordonare, să efectueze schimburi de informaţii în modalitatea permisă de legislaţia lor naţionala.
(2) În ceea ce priveşte alte produse decît produsele industriale şi tehnologiile strategice la care se referă paragraful 1, Părţile Contractante se straduiesc, pe de o parte, să efectueze formalităţile de export în interiorul tarii şi, pe de altă parte, să îşi armonizeze procedurile de supraveghere.
(3) În cadrul obiectivelor stabilite în paragrafele 1 şi 2, Părţile Contractante încep consultări cu ceilalţi parteneri în cauza.
ART. 124
Numărul şi frecventa controalelor asupra mărfurilor în timpul circulaţiei călătorilor la frontierele interne se reduc la cel mai scăzut nivel posibil. Reducerile ulterioare şi, în final, eliminarea acestor controale depind de creşterea treptata a exceptarilor pentru călători şi de dezvoltarea viitoare a normelor aplicabile călătorilor care trec granitele.
ART. 125
(1) Părţile Contractante încheie acorduri cu privire la detasarea agenţilor de legătură din administraţiile lor vamale.
(2) Detasarea agenţilor de legătură se realizează pentru obiectivele generale ale promovării şi accelerarii cooperării între Părţile Contractante, în special în cadrul convenţiilor şi al actelor comunitare existente privind asistenţa reciprocă.
(3) Sarcinile agenţilor de legătură au natura consultativa şi de oferire a asistenţei. Aceştia nu sînt abilitaţi sa ia, din proprie iniţiativă, măsuri de administrare vamală. Ei furnizează informaţii şi îşi îndeplinesc sarcinile potrivit instrucţiunilor primite de la Partea Contractantă de origine.
TITLUL VI
Protecţia datelor personale
ART. 126
(1) În ceea ce priveşte prelucrarea automată a datelor personale transmise în aplicarea prezentei convenţii, fiecare Parte Contractantă adopta, cel tirziu pînă la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, dispoziţiile naţionale necesare pentru atingerea unui nivel de protecţie a datelor personale cel puţin egal cu cel care rezultă din principiile Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale.
(2) Datele personale prevăzute de aceasta convenţie nu pot fi transmise decît după ce dispoziţiile pentru protecţia datelor personale menţionate în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părţilor Contractante implicate în astfel de transmiteri.
(3) În plus, în privinta prelucrării automate a datelor personale transmise în temeiul acestei convenţii se aplică următoarele dispoziţii:
a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile pentru care aceasta convenţie stipulează ca astfel de date pot fi transmise; astfel de date pot fi utilizate în alte scopuri numai cu autorizarea prealabilă a Părţii Contractante care transmite datele şi cu respectarea legislaţiei Părţii Contractante destinatare; o asemenea autorizare poate fi acordată numai în măsura în care legislaţia naţionala a Părţii Contractante care transmite datele permite acest lucru;
b) datele pot fi utilizate numai de autorităţile judiciare şi de departamentele şi autorităţile care executa o sarcina sau îndeplinesc o funcţie în legătură cu scopurile precizate la litera a);
c) Partea Contractantă care transmite datele este obligată să asigure exactitatea acestora; dacă observa, fie din proprie iniţiativă, fie ca urmare a sesizării persoanei în cauza, ca datele sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise sau furnizate, trebuie să informeze imediat despre aceasta Partea sau Părţile Contractante destinatare; aceasta din urma este obligată sa corecteze sau sa distruga datele sau sa declare ca aceste date sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise;
d) o Parte Contractantă nu poate invoca faptul ca o alta Parte Contractantă a transmis date inexacte, pentru a se exonera de răspunderea faţă de o parte prejudiciata potrivit legislaţiei sale naţionale; dacă Partea Contractantă destinatara este obligată la plata despăgubirilor pentru ca a utilizat datele inexacte transmise, Partea Contractantă care a transmis datele va restitui în întregime Părţii Contractante destinatare sumele plătite cu titlu de despăgubiri;
e) transmiterea şi receptionarea datelor personale trebuie să fie înregistrată atît în fisierul de date de origine, cît şi în fisierul în care au fost încorporate;
f) autoritatea comuna de control menţionată în articolul 115 poate, la cererea uneia din Părţile Contractante, sa emita un aviz cu privire la dificultăţile de aplicare sau de interpretare ale acestui articol.
(4) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 şi titlul IV. Paragraful 3 nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul III, capitolele 2, 3, 4 şi 5.
ART. 127
(1) Dacă datele personale sînt transmise altei Părţi Contractante în aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii, dispoziţiile articolului 126 se aplică şi transmiterilor de date dintr-un fisier static*) şi incorporarii acestora într-un alt fisier de date de acelaşi tip.
*) Fisier în care datele nu se prelucreaza în mod automat.
(2) Dacă datele personale sînt transmise altei Părţi Contractante în temeiul prezentei convenţii în alte cazuri decît cele reglementate de articolul 126, paragraful 1, sau de paragraful 1 din prezentul articol, se aplică dispoziţiile articolului 126, paragraful 3, cu excepţia literei e). De asemenea, se aplică următoarele dispoziţii:
a) se tine o evidenta scrisă a transmiterii şi receptarii de date personale; aceasta dispoziţie nu se aplică dacă, pentru utilizarea datelor respective, nu este necesară înregistrarea lor, în special dacă acestea nu sînt folosite sau sînt folosite foarte puţin;
b) Partea Contractantă destinatara garantează, în ceea ce priveşte utilizarea datelor transmise, un nivel de protecţie cel puţin egal cu acela prevăzut de legislaţia sa naţionala pentru utilizarea datelor de natura similară;
c) accesul la date şi condiţiile în care acesta se aproba sînt guvernate de legislaţia naţionala a Părţii Contractante căreia i s-a înaintat o astfel de cerere de persoana interesată.
(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7, de titlul III, capitolele 2, 3, 4 şi 5, precum şi de titlul IV.
ART. 128
(1) Transmiterile de date personale prevăzute de prezenta convenţie nu pot avea loc pînă cînd Părţile Contractante implicate în aceste transmiteri nu au însărcinat o autoritate naţionala de control cu monitorizarea independenta a respectării dispoziţiilor articolelor 126 şi 127, în ceea ce priveşte prelucrarea datelor personale, precum şi a reglementărilor adoptate în aplicarea lor.
(2) Dacă o Parte Contractantă a însărcinat, potrivit legislaţiei sale naţionale, o autoritate de control cu monitorizarea independenta a respectării, într-unul sau în mai multe domenii, a dispoziţiilor care privesc protejarea datelor personale neincorporate într-un fisier de date, acea Parte Contractantă însărcinează aceeaşi autoritate sa supravegheze respectarea dispoziţiilor acestui titlu şi în domeniile susmenţionate.
(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 şi de titlul III, capitolele 2, 3, 4 şi 5.
ART. 129
În ceea ce priveşte transmiterea de date în baza CAP. 1 din titlul III, ţările Contractante se obliga, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 126 şi 127, să asigure un nivel de protecţie a datelor personale care să fie conformă cu principiile Recomandarii R (R7) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc. În plus, în ceea ce priveşte transmiterile efectuate în faza articolului 46, se aplică următoarele dispoziţii:
a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile stabilite de Partea Contractantă care furnizează aceste date şi cu respectarea condiţiilor impuse de aceasta din urma;
b) datele pot fi înaintate numai departamentelor şi autorităţilor poliţieneşti; aceste date pot fi comunicate altor departamente doar cu autorizarea prealabilă a Părţii Contractante care le-a furnizat;
c) Partea Contractantă destinatara informează, la cerere, Partea Contractantă care a transmis datele, despre utilizarea acestora şi despre rezultatele obţinute astfel.
ART. 130
Dacă datele personale sînt transmise printr-un agent de legătură menţionat la articolul 47 sau la articolul 125, dispoziţiile prezentului titlu se aplică numai dacă acest agent de legătură transmite astfel de date Părţii Contractante care l-a detaşat pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
TITLUL VII
Comitetul executiv
ART. 131
(1) Se instituie un Comitet executiv pentru aplicarea prezentei convenţii.
(2) Fără a aduce atingere competentelor speciale care îi sînt atribuite prin prezenta convenţie, Comitetul executiv are ca misiune să asigure aplicarea corecta a prezentei convenţii.
ART. 132
(1) Fiecare Parte Contractantă dispune de un loc în Comitetul executiv. Părţile Contractante sînt reprezentate în Comitet de un ministru responsabil cu aplicarea prezentei convenţii; acesta poate fi asistat de experţii necesari, care pot participa la deliberări.
(2) Comitetul executiv hotărăşte în unanimitate. Comitetul îşi reglementează modul de funcţionare; în acest sens, el poate adopta o procedură scrisă pentru luarea deciziilor.
(3) La cererea unui reprezentant al unei Părţi Contractante, decizia finala cu privire la un proiect asupra căreia a statuat Comitetul executiv poate fi amînată cu cel mult două luni de la prezentarea proiectului.
(4) În vederea pregătirii deciziilor sau pentru alte activităţi, Comitetul executiv poate crea grupuri de lucru alcătuite din reprezentanţii administraţiilor Părţilor Contractante.
ART. 133
Comitetul executiv se întruneşte, prin rotaţie, pe teritoriul fiecărei Părţi Contractante. El se întruneşte ori de cîte ori este necesar pentru buna executare a sarcinilor sale.
TITLUL VIII
Dispoziţii finale
ART. 134
Dispoziţiile prezentei convenţii se aplică numai în măsura în care sînt compatibile cu dreptul comunitar.
ART. 135
Dispoziţiile prezentei convenţii se aplică sub rezerva dispoziţiilor Convenţiei de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.
ART. 136
(1) O Parte Contractantă care intenţionează sa negocieze cu un stat terţ în privinta controlului la frontiera, informează celelalte Părţi Contractante.
(2) Nici o Parte Contractantă nu va încheia, cu unul sau mai multe state terţe, acorduri de simplificare sau de eliminare a controalelor la frontiera, fără acordul prealabil al celorlalte Părţi Contractante, sub rezerva dreptului statelor membre ale Comunităţilor Europene de a încheia în comun astfel de acorduri.
(3) Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică acordurilor asupra traficului local de frontieră, dacă aceste acorduri sînt în conforme cu exceptarile şi reglementările prevăzute în articolul 3, paragraful 1.
ART. 137
Nu sînt admise rezerve la prezenta convenţie, cu excepţia celor prevăzute de articolul 60.
ART. 138
În ceea ce priveşte Republica Franceza, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică numai pe teritoriul european al Republicii Franceze.
În ceea ce priveşte Regatul Olandei, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică numai pe teritoriul situat în Europa al Regatului Olandei.
ART. 139
(1) Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului; acesta va notifica depunerea tuturor Părţilor Contractante.
(2) Prezenta convenţie va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Dispoziţiile care privesc instituirea, activităţile şi competentele Comitetului executiv se vor aplica de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Celelalte dispoziţii se vor aplica din prima zi a celei de-a treia luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
(3) Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului va notifica tuturor Părţilor Contractante data intrării în vigoare.
ART. 140
(1) Orice stat membru al Comunităţilor Europene poate deveni parte la aceasta convenţie. Aceasta aderare va face obiectul unui acord între statul respectiv şi Părţile Contractante.
(2) Acest acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării statului aderent şi al fiecărei Părţi Contractante. El va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 141
(1) Orice Parte Contractantă poate supune depozitarului o propunere de modificare a acestei Convenţii. Depozitarul înaintează propunerea celorlalte Părţi Contractante. La cererea uneia din Părţile Contractante, Părţile Contractante reexamineaza dispoziţiile Convenţiei dacă, în opinia lor, a intervenit o schimbare fundamentală în condiţiile existente la data intrării în vigoare a Convenţiei.
(2) Părţile Contractante adopta de comun acord modificările la prezenta convenţie.
(3) Modificările vor intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
ART. 142
(1) În momentul încheierii convenţiilor între statele membre ale Comunităţilor Europene în vederea realizării unui spaţiu fără frontiere interne, Părţile Contractante se pun de acord în legătură cu condiţiile în care dispoziţiile prezentei Convenţii vor fi înlocuite sau modificate în lumina dispoziţiilor corespunzătoare ale acestor convenţii.
În acest scop, Părţile Contractante vor lua în considerare faptul ca dispoziţiile prezentei convenţii pot prevedea o cooperare mai larga decît cea care rezultă din dispoziţiile convenţiilor menţionate mai sus.
Dispoziţiile care le încalcă pe cele convenite de statele membre ale Comunităţilor Europene trebuie adaptate.
(2) Amendamentele la aceasta Convenţie considerate necesare de Părţile
Contractante sînt supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Dispoziţiile articolului 141, paragraful 3, sînt aplicabile; prin aceasta se înţelege ca amendamentele nu vor intră în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convenţiilor menţionate între statele membre ale Comunităţilor Europene.
Drept care, reprezentanţii Părţilor Contractante au semnat prezenta Convenţie.
Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană şi în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părţi Contractante.
Actul final
În momentul semnării Convenţiei de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federala Germania şi Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părţile Contractante au adoptat următoarele declaraţii:
1. Declaraţie comuna privind articolul 139
Încă înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, statele semnatare se informează reciproc despre toate circumstanţele care prezintă importanţa în domeniile vizate de convenţie şi pentru intrarea în vigoare a acesteia.
Convenţia nu va intră în vigoare pînă cînd condiţiile prealabile pentru aplicarea sa nu vor fi îndeplinite în statele semnatare şi pînă cînd controalele la frontierele externe nu vor fi efective.
2. Declaraţie comuna privind articolul 4
Părţile Contractante se obliga să depună toate eforturile necesare pentru a respecta simultan termenul limita şi pentru a preveni orice deficit de securitate. Pînă la 31 decembrie 1992 Comitetul executiv examinează progresele care au fost realizate. Regatul Olandei subliniaza ca dificultăţile în respectarea termenului limita într-un aeroport determinat nu pot fi excluse, dar acest lucru nu va genera nici un deficit de securitate. Celelalte Părţi Contractante vor lua în considerare aceasta situaţie, fără ca prin aceasta să se cauzeze dificultăţi pentru piaţa interna.
În cazul apariţiei unor dificultăţi, Comitetul executiv examinează condiţiile optime pentru aplicarea simultană a acestor măsuri pe aeroporturi.
3. Declaraţie comuna privind articolul 71, paragraful 2
În măsura în care o Parte Contractantă deroga de la principiul stabilit în articolul 71, paragraful 2, în legătură cu politica sa naţionala de prevenire şi tratare a dependentei de stupefiante şi de substanţe psihotrope, toate Părţile Contractante adopta măsurile administrative şi penale necesare pentru a preveni şi a sanctiona importul şi exportul ilicit al acestor produse şi substanţe, în special spre teritoriile celorlalte Părţi Contractante.
4. Declaraţie comuna privind articolul 121
În măsura în care este în acord cu dreptul comunitar, Părţile Contractante renunţa la controale şi încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de dreptul comunitar pentru plantele şi produsele din plante:
a) enumerate mai jos, la punctul 1 sau
b) enumerate mai jos, la punctele 2-6 şi care provin dintr-una din Părţile
Contractante:
1. Fire de flori şi părţi din plante care pot fi folosite în scop ornamental din:
Castanea
Chrysanthemum
Dendranthema
Dianthus
Gladiolus
Gypsophila
Prunus
Quercus
Rosa
Salix
Syringa
Vitis
2. Fructe proaspete de:
Citrus
Cydonia
Malus
Prunus
Pyrus
3. Lemn de:
Castanea
Quercus
4. Mediu de creştere compus în tot sau în parte din pămînt sau din materii organice solide, cum ar fi părţi din plante, turba şi scoarta cu cernoziom, dar nu în întregime din turba.
5. Seminţe
6. Plante vii enumerate mai jos şi care apar în Codul CN prezentat în continuare în Nomenclatorul Vamal publicat în JOCE din 7 septembrie 1987.
Codul CN Descrierea
0601 20 30 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare şi rizomi, sub forma de lastari sau de flori: orhidee, zambile, narcise şi lalele;
0601 20 90 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare şi rizomi, sub forma de lastari sau de flori: altele;
0602 30 10 - Rhododendron simsii (Azalea indica);
0602 99 51 - plante de exterior: plante perene;
0602 99 59 - plante de exterior: altele;
0602 99 91 - plante de interior: plante care infloresc cu muguri sau flori, cu excepţia cactusilor;
0602 99 99 - plante de interior: altele.
5. Declaraţie comuna privind politicile naţionale în domeniul azilului
Părţile Contractante vor inventaria politicile naţionale în domeniul azilului, în vederea armonizării acestora.
6. Declaraţie comuna privind articolul 132
Părţile Contractante îşi informează parlamentele cu privire la aplicarea acestei Convenţii.
Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană şi în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părţi Contractante.
Minuta
Pe lîngă Actul final la Convenţia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux Republica Federala Germania şi Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părţile Contractante au adoptat următoarele declaraţii comune şi au luat nota de următoarele declaraţii unilaterale făcute în legătură cu convenţia susmentionata:
I. Declaraţie cu privire la domeniul de aplicare a convenţiei
Părţile Contractante constata ca după unificarea celor două state germane domeniul de aplicare a prezentei convenţii se extinde, conform dreptului internaţional, şi asupra teritoriului actual al Republicii Democrate Germane.
II. Declaraţiile Republicii Federale Germania privind interpretarea convenţiei
(1) Convenţia a fost încheiată în lumina viitoarei unificari a celor două state germane.
Republica Democrata Germană nu este o ţara străină faţă de Republica Federala Germania.
Articolul 136 nu se aplică în relaţiile dintre Republica Federala Germania şi Republica Democrata Germană.
(2) Aceasta convenţie nu aduce atingere acordurilor încheiate prin schimbul de scrisori germano-austriac din 20 august 1984 privind simplificarea controalelor la frontiera lor comuna în privinta cetăţenilor ambelor state. Aceste acorduri vor trebui oricum aplicate în lumina cerinţelor prioritare ale Părţilor Contractante Schengen privind securitatea şi imigrarea, astfel încît, în practica, aceste facilităţi se vor limita doar la cetăţenii austrieci.
III. Declaraţia Regatului Belgiei privind articolul 67
Procedura care va fi aplicată pe plan intern pentru îndeplinirea executării unei hotărîri judecătoreşti străine nu va fi cea menţionată în legea belgiana cu privire la transferul persoanelor condamnate între state, ci o procedură specială, care va fi stabilită în momentul ratificării prezentei convenţii.
Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană şi în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părţi Contractante.
Declaraţie comuna a ministrilor şi secretarilor de stat reuniti la Schengen la 19 iunie 1990
Guvernele Părţilor Contractante la Acordul Schengen vor începe sau vor continua discutiile, în special în următoarele domenii:
- îmbunătăţirea şi simplificarea practicii în materie de extrădare;
– îmbunătăţirea cooperării cu privire la procedura în domeniul încălcării reglementărilor privind circulaţia rutiera;
– acorduri pentru recunoaşterea reciprocă a pierderii dreptului de a conduce vehicule cu motor;
– posibilitatea de percepere reciprocă a amenzilor;
– introducerea normelor privind transferul reciproc de proceduri în materie penală, inclusiv posibilitatea de a transfera persoana acuzata în ţara sa de origine;
– introducerea normelor privind repatrierea minorilor sustrasi ilegal de sub autoritatea persoanei responsabile pentru exercitarea drepturilor părinteşti;
– simplificarea în continuare a controalelor privind circulaţia comercială a mărfurilor.
Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană şi în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părţi Contractante.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
