Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Traducere Statele părţi la convenţie, animate de dorinţa de a reglementa, într-un spirit de înţelegere şi cooperare reciprocă, toate problemele privind dreptul marii şi constiente de insemnatatea istorica a prezentei convenţii, care constituie o contribuţie importanţa la menţinerea păcii, justiţiei şi progresului pentru toate popoarele lumii, constatind ca faptele noi care s-au produs de la conferinţele Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, care s-au ţinut la Geneva în anii 1958 şi 1960, au intarit necesitatea unei noi convenţii general acceptabile asupra dreptului marii, constiente ca problemele spaţiilor marine sunt strins legate între ele şi ca ele trebuie să fie privite în ansamblu, recunoscind ca este de dorit a se stabili prin aceasta convenţie, tinindu-se seama, în modul cuvenit, de suveranitatea tuturor statelor, o ordine juridică pentru mari şi oceane, care să faciliteze comunicaţiile internaţionale şi sa favorizeze folosirea paşnică a marilor şi oceanelor, folosirea echitabila şi eficace a resurselor lor, conservarea resurselor biologice şi studierea, protejarea şi păstrarea mediului marin, considerind ca realizarea acestor obiective va contribui la instaurarea unei ordini economice internaţionale juste şi echitabile, în care să se ţină seama de interesele şi nevoile întregii umanitati şi, în mod deosebit, de interesele şi nevoile specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare, fie ca sunt riverane sau fără litoral, dorind sa dezvolte, prin convenţie, principiile conţinute în Rezoluţia nr. 2.749 (XXV) din 17 decembrie 1970, prin care Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat în mod solemn ca zona fundului marilor şi oceanelor, precum şi subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale şi resursele acestei zone, sunt patrimoniu comun al umanităţii şi ca explorarea şi exploatarea zonei se vor face în interesul întregii umanitati, independent de situaţia geografică a statelor, convinse ca codificarea şi dezvoltarea progresiva a dreptului marii, realizate în prezenta convenţie, vor contribui la întărirea păcii, securităţii, cooperării şi relaţiilor prieteneşti între toate natiunile, în conformitate cu principiile justiţiei şi egalităţii în drepturi, şi vor favoriza progresul economic şi social al tuturor popoarelor lumii, potrivit scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, astfel cum ele sunt enunţate în Carta Naţiunilor Unite, afirmind ca chestiunile care nu sunt reglementate prin convenţie vor continua să fie guvernate de regulile şi principiile dreptului internaţional general, au convenit asupra celor ce urmează: PARTEA I Introducere ART. 1 Folosirea termenilor şi sfera de aplicare 1. În sensul prezentei convenţii: (1) prin zona se înţelege fundurile marilor şi ale oceanelor şi subsolul lor dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale; (2) prin autoritate se înţelege autoritatea internaţionala pentru fundul marilor şi oceanelor; (3) prin activităţi desfăşurate în zona se înţelege toate activităţile de explorare şi de exploatare a resurselor zonei; (4) prin poluarea mediului marin se înţelege introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau de energie în mediul marin, inclusiv în estuare, când aceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi daune aduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuri pentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile maritime, inclusiv pescuitul şi celelalte utilizări legitime ale marii, alterarea calităţii apei marii din punctul de vedere al întrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale de agrement; (5) a) prin imersiune se înţelege: (i) orice evacuare deliberata de deşeuri sau de alte materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare; (ii) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări. b) Termenul imersiune nu vizează: (i) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor sau a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave sau transbordate pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau derivate din tratarea unor asemenea deşeuri sau a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări; (ii) depozitarea unor materii în alt scop decît simpla lor eliminare, sub rezerva ca aceasta depozitare sa nu contravina scopurilor prezentei convenţii. 2. (1) Prin state părţi se înţelege statele care au consimţit să fie legate prin prezenta convenţie şi în privinţa cărora convenţia este în vigoare; (2) prezenta convenţie se aplică mutatis mutandis entităţilor menţionate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d), e) şi f), care devin părţi la convenţie potrivit condiţiilor care le privesc pe fiecare dintre ele; în această măsură, prin termenul state părţi se înţelege aceste entităţi. PARTEA II Marea teritorială şi zona contiguă SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 2 Regimul juridic al marii teritoriale, al spaţiului aerian de deasupra şi a fundului acestei mari şi subsolului ei 1. Suveranitatea statului riveran se întinde dincolo de teritoriul sau şi de apele sale interioare, iar în cazul unui stat-arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone a marii adiacente desemnate sub numele de mare teritorială. 2. Aceasta suveranitate se întinde asupra spaţiului aerian de deasupra marii teritoriale, precum şi asupra fundului acestei mari şi subsolului ei. 3. Suveranitatea asupra marii teritoriale se exercită în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei convenţii şi de celelalte reguli de drept internaţional. SECŢIUNEA a 2-a Limitele marii teritoriale ART. 3 Lăţimea marii teritoriale Orice stat are dreptul de a fixa lăţimea marii sale teritoriale; aceasta laţime nu depăşeşte 12 mile marine, măsurate de la liniile de baza stabilite în conformitate cu prezenta convenţie. ART. 4 Limita exterioară a marii teritoriale Limita exterioară a marii teritoriale este constituită de o linie având fiecare punct la o distanta egala cu lăţimea marii teritoriale, din punctul cel mai apropiat al liniei de baza. ART. 5 Linia de baza normală Dacă în prezenta convenţie nu se prevede altfel, linia de baza normală de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale este linia refluxului de-a lungul ţărmului, astfel cum aceasta este indicată pe hărţile marine, la scara mare, recunoscute oficial de statul riveran. ART. 6 Recife În cazul părţilor insulare ale unei formaţiuni de atoli sau al unor insule marginite de recife dantelate, linia de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale este linia refluxului înspre larg al recifului, asa cum este indicată pe hărţile marine recunoscute oficial de statul riveran. ART. 7 Liniile de baza drepte 1. Acolo unde ţărmul prezintă crestaturi şi tăieturi adinci, sau dacă exista un şir de insule de-a lungul ţărmului în imediata apropiere a acestuia, poate fi folosită metoda liniilor de baza drepte care leagă punctele corespunzătoare, pentru trasarea liniei de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale. 2. Acolo unde ţărmul este extrem de instabil datorită prezentei unei delte şi a altor caracteristici naturale, punctele corespunzătoare pot fi alese de-a lungul liniei celei mai avansate a refluxului şi, chiar în caz de retragere ulterioară a liniei refluxului, aceste linii de baza drepte rămân în vigoare atât timp cît ele nu au fost modificate de către statul riveran conform convenţiei. 3. Traseul liniilor de baza drepte nu trebuie să se îndepărteze într-un mod sensibil de la direcţia generală a ţărmului, iar intinderile de mare situate spre ţărm trebuie să fie suficient legate de domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare. 4. Liniile de baza drepte nu trebuie să fie trase spre ridicaturile fundului marii ce rămân descoperite în timpul refluxului sau sa pornească de la acestea, decît în cazul în care pe ele sunt amplasate faruri sau instalaţii similare, care se afla în permanenta deasupra nivelului marii sau în cazul în care traseul unor asemenea linii de baza drepte a făcut obiectul unei recunoasteri internaţionale generale. 5. În cazurile în care metoda liniilor de baza drepte se aplică în virtutea paragrafului 1, se poate tine seama, pentru stabilirea anumitor linii de baza, de interesele economice proprii regiunii respective, a căror realitate şi importanţa sunt în mod clar atestate de o folosire îndelungată. 6. Metoda liniilor de baza drepte nu poate fi aplicată de către un stat în asa fel încât sa taie legătura dintre marea teritorială a altui stat cu largul marii sau cu zona economică exclusiva. ART. 8 Apele interioare 1. Sub rezerva dispoziţiilor părţii a IV-a, apele situate între linia de baza a marii teritoriale şi ţărm fac parte din apele interioare ale statului. 2. În cazul în care traseul unei linii de baza drepte, stabilită conform metodei descrise la art. 7, are ca rezultat includerea în apele interioare a unor ape care nu erau mai înainte considerate ca atare, dreptul de trecere inofensiva prevăzut de convenţie se va aplica acestor ape. ART. 9 Gurile fluviilor Dacă un fluviu se vărsa în mare fără a forma un estuar, linia de baza este o linie dreapta trasata de-a curmezisul gurii fluviului între punctele limita ale refluxului pe tarmuri. ART. 10 Golfurile 1. Prezentul articol nu se referă decît la golfurile la care un singur stat este riveran. 2. În sensul prezentei convenţii, prin golf se înţelege o crestatura bine marcată, a carei pătrundere în uscat, în raport cu largimea gurii sale, este astfel încât apele pe care le include sunt înconjurate de ţărm, constituind mai mult decît o simpla curbura a ţărmului. Totuşi o crestatura nu este considerată drept un golf decît dacă suprafaţa sa este cel puţin egala aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia dreapta trasa de-a curmezisul intrării crestaturii. 3. Suprafaţa unei crestaturi se măsoară între linia refluxului de-a lungul ţărmului crestaturii şi linia dreapta unind liniile refluxului punctelor sale de intrare naturale. Atunci când, din cauza prezentei unor insule, o crestatura are mai multe intrari, semicercul are drept diametru suma lungimilor liniilor care inchid diferitele intrari. Suprafaţa insulelor situate în interiorul unei crestaturi este cuprinsă în suprafaţa totală a acesteia. 4. Dacă distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf nu depăşeşte 24 de mile marine, poate fi trasata o linie de delimitare între aceste doua limite ale refluxului, iar apele astfel închise de aceasta linie sunt considerate ca ape interioare. 5. În cazul în care distanta dintre limitele refluxului la punctele de intrare naturale ale unui golf depăşeşte 24 de mile marine, o linie de baza dreapta de 24 de mile marine se traseaza în interiorul golfului în asa fel încât sa inchida o suprafaţa de apa maxima. 6. Dispoziţiile precedente nu se aplică golfurilor numite istorice şi nici în cazurile în care se aplică metoda liniilor de baza drepte, prevăzută la art. 7. ART. 11 Porturile În scopul delimitării marii teritoriale, instalaţiile permanente care fac parte integrantă dintr-un sistem portuar şi care înaintează cel mai mult spre larg sunt considerate ca fac parte din ţărm. Instalaţiile din largul tarmurilor şi insulelor artificiale nu sunt considerate ca instalaţii portuare permanente. ART. 12 Radele Dacă servesc în mod obişnuit încărcării, descărcării şi ancorarii navelor, radele, care, în mod normal, s-ar afla în întregime sau parţial dincolo de limita exterioară a marii teritoriale, sunt considerate ca fac parte din marea teritorială. ART. 13 Funduri marine care pot rămâne descoperite 1. Prin funduri marine care pot rămâne descoperite se înţelege ridicaturile naturale de teren care sunt înconjurate de mare, descoperite în timpul refluxului şi acoperite în timpul fluxului. În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se găsesc, în întregime sau parţial, la o distanta de continent sau de o insula care nu depăşeşte lăţimea marii teritoriale, linia refluxului la aceste funduri marine poate fi luată ca linie de baza pentru a se măsura lăţimea marii teritoriale. 2. În cazurile în care fundurile marine care pot rămâne descoperite se afla în întregime la o distanta de continent sau de o insula, care depăşeşte lăţimea marii teritoriale, ele nu au o mare teritorială proprie. ART. 14 Combinarea metodelor utilizate pentru stabilirea liniilor de baza Statul riveran poate, în funcţie de diferitele situaţii, sa stabilească liniile de baza după una sau mai multe dintre metodele prevăzute la articolele precedente. ART. 15 Delimitarea marii teritoriale dintre state ale căror tarmuri sunt adiacente sau situate faţa în faţa În cazul în care ţărmurile a doua state sunt adiacente sau situate faţa în faţa, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, să-şi extindă marea sa teritorială dincolo de linia mediana ale carei puncte sunt la distanţe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale a fiecăruia dintre cele doua state. Aceasta dispoziţie nu se aplică totuşi în cazul în care, din cauza existenţei unor titluri istorice sau a altor împrejurări speciale, este necesar ca marea teritorială a celor două state să fie delimitata în alt mod. ART. 16 Hărţile marine şi listele coordonatelor geografice 1. Liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale, stabilite conform art. 7, 9 şi 10, sau limitele care decurg din aceasta şi liniile de delimitare trasate conform art. 12 şi 15 sunt indicate pe harţi marine la o scara corespunzătoare pentru determinarea poziţiei lor. În lipsa unor asemenea harţi, poate fi folosită o lista a coordonatelor geografice ale punctelor, precizînd sistemul geodezic folosit. 2. Statul riveran asigura publicitatea necesară acestor harţi sau liste de coordonate geografice şi depune un exemplar la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. SECŢIUNEA a 3-a Trecerea inofensiva în marea teritorială SUBSECŢIUNEA A Reguli aplicabile tuturor navelor ART. 17 Dreptul de trecere inofensiva Sub rezerva convenţiei, navele tuturor statelor riverane sau fără litoral se bucura de dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială. ART. 18 Semnificaţia termenului "trecere" 1. Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul: a) de a traversa fără a intră în apele interioare ori a face escala într-o rada sau o instalatie portuara situata în afară apelor interioare; sau b) de a intră în apele interioare sau de a le părăsi, sau de a face escala într-o asemenea rada sau instalatie portuara, sau de a o părăsi. 2. Trecerea trebuie să fie continua şi rapida. Cu toate acestea, trecerea include oprirea şi ancorarea, dar numai dacă acestea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun ca urmare a unui caz de forta majoră sau de avarie sau în scopul ajutorarii persoanelor, navelor sau aeronavelor aflate în pericol sau avariate. ART. 19 Semnificaţia expresiei "trecere inofensiva" 1. Trecerea este inofensiva atât timp cît nu aduce atingere păcii, ordinii sau securităţii statului riveran. Ea trebuie să se efectueze în conformitate cu dispoziţiile convenţiei şi cu celelalte reguli de drept internaţional. 2. Trecerea unei nave străine este considerată ca aduce atingere păcii, ordinii sau securităţii statului riveran, dacă, în marea teritorială, o asemenea nava se angajează în una dintre activităţile următoare: a) ameninţarea sau folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independentei politice a statului riveran sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional enunţate în Carta Naţiunilor Unite; b) exerciţiu sau manevra cu arme de orice fel; c) culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau securităţii statului riveran; d) propaganda vizind prejudicierea apărării sau securităţii statului riveran; e) lansarea, aterizarea pe nave sau imbarcarea de aeronave; f) lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militară; g) imbarcarea sau debarcarea de mărfuri, fonduri băneşti sau persoane contrar legilor şi reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran; h) poluarea deliberata şi grava, prin violarea prezentei convenţii; i) pescuitul; j) cercetări sau ridicari hidrografice; k) perturbarea funcţionarii oricărui sistem de comunicare sau a oricărui alt echipament sau instalatie a statului riveran; l) orice alta activitate care nu are legătura directa cu trecerea. ART. 20 Submarine şi alte vehicule submersibile În marea teritorială, submarinele şi celelalte vehicule submersibile sunt obligate sa navigheze la suprafaţa şi sa arboreaza pavilionul lor. ART. 21 Legi şi reglementări ale statului riveran referitoare la trecerea inofensivă 1. Statul riveran poate adopta, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi cu celelalte reguli ale dreptului internaţional, legi şi reglementări referitoare la trecerea inofensiva în marea sa teritorială, care pot privi următoarele probleme: a) securitatea navigaţiei şi reglementarea traficului maritim; b) protecţia echipamentelor şi a sistemelor de asigurare a navigaţiei şi a altor echipamente sau instalaţii; c) protecţia cablurilor şi a conductelor; d) conservarea resurselor biologice ale marii; e) prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementările statului riveran privind pescuitul; f) păstrarea mediului înconjurător al statului riveran şi prevenirea, reducerea şi controlul poluarii sale; g) cercetarea ştiinţifică marina şi ridicările hidrografice; h) prevenirea infracţiunilor la legile şi reglementările vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare ale statului riveran. 2. Aceste legi şi reglementări nu se aplică cu privire la concepţia, construcţia sau echiparea navelor străine, decît dacă sunt consecinţa aplicării unor reguli sau norme internaţionale general acceptate. 3. Statul riveran asigura publicitatea necesară tuturor acestor legi şi reglementări. 4. Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială se vor conformă acestor legi şi reglementări, precum şi tuturor reglementărilor internaţionale general acceptate privind prevenirea abordajelor pe mare. ART. 22 Cai de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului în marea teritorială 1. Statul riveran poate, când securitatea navigaţiei o impune, sa pretindă navelor străine care-şi exercită dreptul de trecere inofensiva în marea sa teritorială sa utilizeze căile de navigaţie desemnate de el şi să respecte dispozitivele de separare a traficului prescrise de el pentru reglementarea trecerii navelor. 2. Îndeosebi navelor-cisterne, navelor cu propulsie nucleara şi navelor care transporta substanţe sau materiale radioactive sau orice alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive li se poate cere sa nu utilizeze decît aceste cai de navigaţie. 3. Atunci când desemnează cai de navigaţie şi prescrie dispozitive de separare a traficului în virtutea prezentului articol, statul riveran tine seama de: a) recomandările organizaţiilor internaţionale competente; b) toate senalele utilizate în mod obişnuit pentru navigaţia maritima internaţionala; c) caracteristicile deosebite ale unor nave şi senale; şi d) densitatea traficului. 4. Statul riveran indica în mod clar asemenea cai de navigaţie şi dispozitive de separare a traficului pe harţi maritime, cărora le asigura publicitatea necesară. ART. 23 Nave străine cu propulsie nucleara şi nave care transporta substanţe radioactive sau alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive Navele străine cu propulsie nucleara, precum şi cele care transporta substanţe radioactive sau alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive sunt obligate, atunci când îşi exercită dreptul de trecere inofensiva în marea teritorială, să aibă asupra lor documente şi sa ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave. ART. 24 Obligaţiile statului riveran 1. Statul riveran nu trebuie să împiedice trecerea inofensivă a navelor străine în marea teritorială, în afară de cazurile prevăzute de prezenta convenţie. Îndeosebi când el aplica convenţia sau orice legi ori reglementări adoptate în conformitate cu convenţia, statul riveran nu trebuie: a) sa impună navelor străine obligaţii care să aibă drept urmare împiedicarea sau restrîngerea exercitării dreptului de trecere inofensiva a acestor nave; b) sa exercite o discriminare de drept sau de fapt împotriva navelor unui anumit stat sau navelor care transporta mărfuri provenind dintr-un anumit stat sau cu destinaţia spre un anumit stat, sau în numele unui anumit stat. 2. Statul riveran semnaleaza printr-o publicitate adecvată orice pericol pentru navigaţie în marea sa teritorială, despre care are cunoştinţa. ART. 25 Drepturile de protecţie ale statului riveran 1. Statul riveran poate lua, în marea sa teritorială, măsurile necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensiva. 2. În ceea ce priveşte navele care se îndreaptă spre apele interioare sau spre o instalatie portuara în afară apelor interioare, statul riveran are, de asemenea, dreptul de a lua măsurile necesare pentru a preveni orice violare a condiţiilor cărora le este subordonata admiterea acestor nave în apele sau în instalaţiile portuare sus-amintite. 3. Statul riveran poate, fără a stabili vreo discriminare de drept sau de fapt între navele străine, sa suspende temporar, în anumite zone ale marii sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securităţii sale, între altele pentru a putea executa exerciţii militare. Suspendarea nu va avea efect decît după publicarea ei în modul cuvenit. ART. 26 Taxe care pot fi percepute de la navele străine 1. Nu se pot percepe taxe de la navele străine pentru simpla lor trecere în marea teritorială. 2. Nu se pot percepe taxe de la o nava străină care trece în marea teritorială decît pentru remunerarea unor servicii determinate, prestate acestei nave. Aceste taxe sunt percepute fără discriminare. SUBSECŢIUNEA B Reguli aplicabile navelor comerciale şi navelor de stat utilizate în scopuri comerciale ART. 27 Jurisdicţia penală la bordul unei nave străine 1. Statul riveran nu va trebui să-şi exercite jurisdicţia penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială pentru a proceda la arestarea unei persoane sau la efectuarea unor acte de cercetare penală, ca urmare a unei infracţiuni comise la bordul acestei nave în timpul trecerii, cu excepţia următoarelor cazuri: a) dacă consecinţele infracţiunii se extind asupra statului riveran; b) dacă infracţiunea este de natura sa tulbure pacea tarii sau ordinea în marea teritorială; c) dacă asistenţa autorităţilor locale a fost cerută de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un funcţionar consular al statului pavilionului; sau d) dacă aceste măsuri sunt necesare pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua toate măsurile prevăzute de dreptul sau intern, în scopul de a proceda la arestari sau la acte de cercetare penală la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare. 3. În cazurile prevăzute la paragrafele 1 şi 2, statul riveran trebuie, la cererea căpitanului, sa notifice în prealabil orice măsură unui agent diplomatic sau funcţionar consular al statului pavilionului şi trebuie să faciliteze contactul între acest agent sau acest funcţionar şi echipajul navei. Totuşi, în caz de urgenta, aceasta notificare poate fi făcuta în timp ce măsurile sunt în curs de executare. 4. Atunci când examinează oportunitatea şi modalităţile de arestare, autoritatea locală va trebui sa ţină seama în modul cuvenit de interesele navigaţiei. 5. Cu excepţia cazurilor de aplicare a părţii a XII-a sau în caz de încălcare a legilor şi reglementărilor adoptate în conformitate cu partea a V-a, statul riveran nu poate lua nici o măsura la bordul unei nave străine care trece în marea teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de cercetare penală pentru o infracţiune comisă înainte de intrarea navei în marea teritorială, dacă nava, venind dintr-un port străin, nu face decît sa treacă în marea teritorială fără să între în apele interioare. ART. 28 Jurisdicţia civilă faţă de navele străine 1. Statul riveran nu va trebui sa oprească sau sa modifice ruta unei nave străine trecind în marea teritorială pentru a-şi exercită jurisdicţia civilă asupra unei persoane care se găseşte la bordul navei. 2. Statul riveran nu va putea lua măsuri de executare sau măsuri de conservare în materie civilă cu privire la aceasta nava decît pentru obligaţii contractate sau responsabilităţi asumate de nava respectiva în timpul sau în vederea trecerii prin apele statului riveran. 3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu aduc atingere dreptului statului riveran de a lua măsurile de executare sau măsurile conservatorii în materie civilă, prevăzute de dreptul sau intern, faţă de o nava străină care staţionează în marea teritorială sau care trece în marea teritorială după ce a părăsit apele interioare. SUBSECŢIUNEA C Reguli aplicabile navelor de război şi altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale ART. 29 Definiţia navei de război În sensul convenţiei, prin nava de război se înţelege orice nava care face parte din forţele armate ale unui stat şi poarta semnele exterioare distinctive ale navelor militare ale naţionalităţii sale, care este plasata sub comanda unui ofiţer de marina aflat în serviciul acestui stat şi înscris pe lista ofiţerilor sau pe un document echivalent şi al carei echipaj este supus regulilor disciplinei militare. ART. 30 Nerespectarea de către o nava de război a legilor şi reglementărilor statului riveran Dacă o nava de război nu respecta legile şi reglementările statului riveran privind trecerea în marea teritorială şi nu tine seama de invitaţia care i-a fost adresată de a se conformă lor, statul riveran poate cere ca nava respectiva sa părăsească imediat marea teritorială. ART. 31 Responsabilitatea statului pavilionului pentru daune cauzate de o nava de război sau de o alta nava de stat Statul pavilionului poarta răspunderea internaţionala pentru orice pierdere sau dăuna cauzată statului riveran ca urmare a nerespectării, de către o nava de război sau de orice alta nava de stat utilizata în scopuri necomerciale, a legilor şi reglementărilor statului riveran privind trecerea în marea teritorială sau a dispoziţiilor prezentei convenţii, sau a altor reguli de drept internaţional. ART. 32 Imunitatea navelor de război şi a altor nave de stat utilizate în scopuri necomerciale Sub rezerva excepţiilor prevăzute în subsecţiunea A şi la art. 30 şi 31, nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere imunităţilor de care se bucura navele de război şi celelalte nave de stat utilizate în scopuri necomerciale. SECŢIUNEA a 4-a Zona contiguă ART. 33 Zona contiguă 1. Într-o zona adiacenta marii sale teritoriale, desemnată sub numele de zona contigua, statul riveran poate exercita controlul necesar în scopul: a) de a preveni încălcările legilor şi reglementărilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială; b) de a reprima încălcările acestor legi şi reglementări comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială. 2. Zona contigua nu poate să se extindă peste 24 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale. PARTEA III Strâmtori servind navigaţiei internaţionale SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 34 Regimul juridic al apelor strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale 1. Regimul trecerii prin strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale stabilit în prezenta parte nu afectează din nici un alt punct de vedere regimul juridic al apelor acestor strimtori, nici exercitarea, de către statele riverane, a suveranităţii sau jurisdicţiei lor asupra acestor ape, a fundurilor marine corespunzătoare şi a subsolului lor, precum şi a spaţiului aerian de deasupra. 2. Statele riverane la strimtori îşi exercită suveranitatea sau jurisdicţia în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei părţi şi de celelalte reguli ale dreptului internaţional. ART. 35 Câmpul de aplicare a prezentei părţi Nici una dintre dispoziţiile prezentei părţi nu afectează: a) apele interioare care fac parte dintr-o strimtoare, cu excepţia cazului în care traseul unei linii de baza drepte, stabilită conform metodei descrise la art. 7, include în apele interioare ape care nu erau considerate anterior ca atare; b) regimul juridic al apelor situate dincolo de marea teritorială a statelor riverane la strimtori, fie ca fac parte dintr-o zona economică exclusiva sau din marea libera; c) regimul juridic al strimtorilor în care trecerea este reglementată, în totalitate sau în parte, prin convenţii internaţionale existente de mult timp, încă în vigoare, şi care le vizează anume. ART. 36 Rutele marii libere sau rutele care trec printr-o zona economică exclusiva în strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale Prezenta parte nu se aplică strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale, dacă este posibil să fie traversate pe o ruta de mare libera sau pe o ruta trecind printr-o zona economică exclusiva, tot atât de comoda din punct de vedere al navigaţiei şi al caracteristicilor hidrografice; în ceea ce priveşte aceste rute, sunt aplicabile celelalte părţi pertinente ale convenţiei, inclusiv dispoziţiile referitoare la libertatea de navigaţie şi de survol. SECŢIUNEA a 2-a Trecerea în tranzit ART. 37 Câmpul de aplicare al prezentei secţiuni Prezenta secţiune se aplică strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale între o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva şi o altă parte a marii libere sau o zona economică exclusiva. ART. 38 Dreptul de trecere în tranzit 1. În strimtorile vizate la art. 37, toate navele şi aeronavele beneficiază de dreptul de trecere în tranzit fără piedici, cu restrictia ca acest drept nu se extinde asupra strimtorilor formate de teritoriul continental al unui stat şi o insula aparţinând acestui stat, dacă exista în largul insulei o ruta de mare libera sau o ruta care trece printr-o zona economică exclusiva la fel de comoda din punct de vedere al navigaţiei şi al caracteristicilor hidrografice. 2. Prin trecere în tranzit se înţelege exercitarea, conform prezentei părţi, a libertăţii de navigaţie şi de survol numai în scopul unui tranzit continuu şi rapid prin strimtoare între o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva şi o altă parte a marii libere sau zona economică exclusiva. Totuşi cerinţa continuităţii şi a rapiditatii tranzitului nu interzice trecerea prin strimtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran, a-l părăsi sau a ieşi de acolo, sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. 3. Orice activitate care nu tine de exercitarea dreptului de trecere în tranzit prin strimtori rămâne subordonata celorlalte dispoziţii aplicabile ale prezentei convenţii. ART. 39 Obligaţiile navelor şi aeronavelor în timpul trecerii în tranzit 1. În exercitarea dreptului de trecere în tranzit, navele şi aeronavele: a) traversează sau survoleaza strimtorile fără întârziere; b) se abtin de a recurge la ameninţarea sau la folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independentei politice a statelor riverane la strimtoare sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional, enunţate în Carta Naţiunilor Unite; c) se abtin de la orice alte activităţi decît cele pe care le implica un tranzit continuu şi rapid, potrivit modului lor normal de navigaţie, în afară cazului de forta majoră sau de avarie; d) se conformează celorlalte dispoziţii pertinente ale prezentei părţi. 2. În timpul trecerii în tranzit, navele se conformează: a) reglementărilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate în materie de securitate a navigaţiei, inclusiv Regulamentului internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare; b) reglementărilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate, vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluării de către nave. 3. În timpul trecerii în tranzit, aeronavele: a) respecta reglementările aeriene stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, aplicabile aeronavelor civile; aeronavele de stat se conformează în mod normal măsurilor de securitate prevăzute de aceste reglementări şi manevreaza ţinând seama în orice moment în mod cuvenit de securitatea navigaţiei; b) supraveghează în permanenta frecventa radio pe care i-a atribuit-o autoritatea competentă desemnată pe plan internaţional pentru controlul navigaţiei aeriene sau frecventa internaţionala pentru avarie. ART. 40 Cercetarea şi ridicările hidrografice În timpul trecerii în tranzit, navele străine, inclusiv navele care sunt afectate cercetării ştiinţifice marine sau ridicarilor hidrografice, nu pot fi folosite pentru cercetări sau ridicari fără autorizaţia prealabilă a statelor riverane. ART. 41 Căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului în strimtorile care servesc navigaţiei internaţionale 1. Conform dispoziţiilor prezentei părţi, statele riverane la strimtori pot, atunci când securitatea trecerii navelor în strimtori o cere, sa desemneze cai de navigaţie şi sa prescrie dispozitivele de separare a traficului. 2. Aceste state pot, când împrejurările o cer şi după ce au asigurat publicitatea adecvată acestei măsuri, sa desemneze noi cai de navigaţie sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, înlocuind orice cale sau orice dispozitiv pe care l-a desemnat sau prescris anterior. 3. Căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului trebuie să fie conforme reglementărilor internaţionale general acceptate. 4. Înainte de a desemna sau de a înlocui cai de navigaţie ori de a prescrie sau de a înlocui dispozitive de separare a traficului, statele riverane la strimtori vor supune propunerile lor, pentru adoptare, organizaţiei internaţionale competente. Aceasta organizaţie nu poate adopta decît căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statele riverane; acestea pot apoi să le desemneze, să le prescrie sau să le înlocuiască. 5. Când se propune să se stabilească într-o strimtoare cai de navigaţie sau dispozitive de separare a traficului ce interesează apele mai multor state riverane, statele interesate vor coopera pentru formularea propunerilor, consultindu-se cu organizaţia internaţionala competenţa. 6. Statele riverane la strimtori vor indica în mod clar, pe harţi maritime cărora le vor asigura publicitatea necesară, toate căile de navigaţie sau dispozitivele de separare a traficului pe care le-au stabilit. 7. În timpul trecerii în tranzit, navele vor respecta căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispoziţiilor prezentului articol. ART. 42 Legi şi reglementări ale statelor riverane la strimtori privind trecerea în tranzit 1. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, statele riverane la o strimtoare pot adopta legi şi reglementări referitoare la trecerea prin strimtoare, cu privire la: a) securitatea navigaţiei şi reglementarea traficului maritim, asa cum este prevăzut la art. 41; b) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii, dând efect reglementărilor internaţionale aplicabile referitoare la deversarea de hidrocarburi în strimtori, reziduuri de hidrocarburi şi de alte substanţe nocive; c) navele de pescuit, interzicerea pescuitului, inclusiv reglementarea depozitarii instrumentelor de pescuit; d) imbarcarea sau debarcarea de mărfuri, de fonduri băneşti sau de persoane, cu încălcarea legilor şi reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statelor riverane. 2. Aceste legi şi reglementări nu trebuie să antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt între navele străine, iar aplicarea lor nu trebuie să aibă drept efect împiedicarea, restrîngerea sau stînjenirea exercitării dreptului de trecere în tranzit, asa cum este definit în prezenta secţiune. 3. Statele riverane vor asigura publicitatea necesară tuturor acestor legi şi reglementări. 4. Navele străine care exercită dreptul de trecere în tranzit prin strimtoare trebuie să se conformeze acestor legi şi reglementări. 5. În caz de încălcare a acestor legi şi reglementări sau a dispoziţiilor prezentei părţi de către o nava sau aeronava care se bucura de imunitate suverana, statul sub pavilionul navei sau statul de înmatriculare a aeronavei poarta răspunderea internaţionala pentru orice pierdere sau paguba care poate rezultă din aceasta pentru statele riverane. ART. 43 Instalaţii de securitate, de asigurare a navigaţiei şi alte echipamente; prevenirea, reducerea şi controlul poluarii Statele care folosesc strimtorile şi statele riverane vor trebui, pe bază de acord, sa coopereze pentru: a) stabilirea şi întreţinerea în strimtori a instalaţiilor necesare de securitate şi de asigurare a navigaţiei, ca şi a celorlalte echipamente destinate a facilita navigaţia internaţionala; şi b) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave. ART. 44 Obligaţiile statelor riverane la strimtori Statele riverane la strimtori nu trebuie să stînjenească trecerea în tranzit şi trebuie să semnaleze printr-o publicitate adecvată orice pericol pentru navigaţia în strimtori sau pentru survolul în strimtori, despre care au cunoştinţa. Exercitarea dreptului de trecere în tranzit nu poate fi suspendată. SECŢIUNEA a 3-a Trecerea inofensiva ART. 45 Trecerea inofensiva 1. Regimul trecerii inofensive prevăzut în secţiunea a 3-a a părţii a II-a se aplică strimtorilor folosite pentru navigaţia internaţionala care: a) sunt excluse de la aplicarea regimului de trecere în tranzit în virtutea art. 38 paragraful 1; sau b) leagă marea teritorială a unui stat şi o parte a marii libere sau o zona economică exclusiva a unui alt stat. 2. Exercitarea dreptului de trecere inofensiva prin aceste strimtori nu poate fi suspendată. PARTEA IV State arhipelag ART. 46 Înţelesul termenilor În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin: a) stat arhipelag: un stat constituit în întregime din unul sau din mai multe arhipelaguri şi, eventual, din alte insule; b) arhipelag: un ansamblu de insule, inclusiv părţi de insule, apele inconjuratoare şi celelalte elemente naturale care au unele cu altele raporturi atât de strinse încât ele formează, în mod intrinsec, o entitate geografică, economică şi politica sau care sunt considerate, din punct de vedere istoric, ca atare. ART. 47 Linii de baza arhipelagice 1. Un stat arhipelag poate trasa linii de baza arhipelagice drepte care leagă punctele extreme ale insulelor cele mai indepartate şi ale recifelor descoperite ale arhipelagului, cu condiţia ca traseul acestor linii de baza sa inglobeze insulele principale şi sa definească o zona în care raportul dintre suprafaţa apelor şi cea de uscat, inclusiv atolurile, să fie între 1 la 1 şi 9 la 1. 2. Lungimea acestor linii de baza nu trebuie să depăşească 100 de mile marine; totuşi, maximum 3% din numărul total al liniilor de baza ce inconjura un arhipelag oarecare pot avea o lungime superioară, fără a depăşi 125 de mile marine. 3. Traseul acestor linii de baza nu trebuie să se îndepărteze în mod sensibil de conturul general al arhipelagului. 4. Aceste linii de baza nu pot fi trase spre sau de la ridicaturile fundului marii ce rămân descoperite, în afară de cazul în care au fost construite faruri sau instalaţii similare care se afla în permanenta deasupra nivelului marii, sau dacă una dintre aceste ridicaturi de teren ce rămân descoperite nu este în întregime sau în parte situata la o distanta de insula cea mai apropiată care să nu depăşească lăţimea marii teritoriale. 5. Statul arhipelag nu poate aplica metoda de trasare a acestor linii de baza într-un asemenea mod încât sa taie de marea libera sau de zona economică exclusiva marea teritorială a unui alt stat. 6. Când o anumită parte a apelor arhipelagice ale unui stat arhipelag este situata între doua porţiuni ale teritoriului unui stat limitrof, drepturile şi orice alte interese legitime, pe care statul din urma le-a exercitat în mod tradiţional în aceste ape, precum şi toate drepturile decurgând din acorduri încheiate între cele doua state vor subzistă şi vor fi respectate. 7. În scopul calculării raportului dintre suprafaţa apelor şi suprafaţa de uscat, prevăzut la paragraful 1, pot fi considerate ca făcând parte din suprafaţa de uscat apele situate între recifele dantelate ce marginesc insulele şi atolurile, ca şi orice parte a unui platou oceanic cu flancuri abrupte, care s-ar afla în întregime sau aproape în întregime inglobata de un lant de insule calcaroase şi de recife descoperite. 8. Liniile de baza trasate conform prezentului articol trebuie să fie indicate pe harţi maritime la scări adecvate, pentru a li se determina amplasarea. În locul acestor harţi se pot folosi liste cu coordonatele geografice ale punctelor, cu precizarea sistemului geodezic folosit. 9. Statul arhipelag va asigura acestor harţi sau listelor cu coordonatele geografice publicitatea corespunzătoare şi va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 48 Măsurarea latimii marii teritoriale, a zonei contigue, a zonei economice exclusive şi a platoului continental Lăţimea marii teritoriale, a zonei contigue, a zonei economice exclusive şi a platoului continental se măsoară începând de la liniile de baza arhipelagice, conform dispoziţiilor art. 47. ART. 49 Regimul juridic al apelor arhipelagice şi al spaţiului aerian de deasupra acestora, ca şi al fundurilor marine respective şi al subsolului lor 1. Suveranitatea statului arhipelag se întinde asupra apelor situate în interiorul liniilor de baza arhipelagice trasate conform art. 47, desemnate sub numele de ape arhipelagice, independent de adîncimea lor sau de distanta dintre ele şi ţărm. 2. Aceasta suveranitate se întinde asupra spaţiului aerian de deasupra apelor arhipelagice, ca şi fundului acestor ape şi subsolului corespunzător, precum şi asupra resurselor pe care le conţin. 3. Aceasta suveranitate se exercită în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei părţi. 4. Regimul trecerii prin arhipelag, stabilit în prezenta parte, nu afectează în nici o alta privinţa regimul juridic al apelor arhipelagice, inclusiv cel al căilor de navigaţie, nici exercitarea de către statul arhipelag a suveranităţii sale asupra acestor ape, spaţiul aerian de deasupra, fundului acestor ape şi subsolului lor, ca şi asupra resurselor pe care le conţin. ART. 50 Delimitarea apelor interioare În interiorul apelor sale arhipelagice statul arhipelag poate trasa linii de închidere pentru a delimita apele sale interioare, conform dispoziţiilor art. 9, 10 şi 11. ART. 51 Acorduri existente, drepturi de pescuit tradiţionale şi cabluri submarine existente 1. Fără a se aduce atingere art. 49, statele arhipelagice vor respecta acordurile existente încheiate cu alte state şi vor recunoaşte drepturile de pescuit tradiţionale şi activităţile legitime exercitate de statele limitrofe în anumite zone care fac parte din apele arhipelagice. Condiţiile şi modalităţile exercitării acestor drepturi şi activităţi, inclusiv natura lor, întinderea lor şi zonele în care ele se exercită vor fi, la cererea unuia dintre statele interesate, definite prin acorduri bilaterale încheiate între aceste state. Aceste drepturi nu pot face obiectul vreunui transfer sau partaj în beneficiul statelor terţe sau al cetăţenilor lor. 2. Statul arhipelag va respecta cablurile submarine existente, care au fost puse de alte state şi care trec prin apele sale fără sa atinga ţărmul. El va autoriza întreţinerea şi înlocuirea acestor cabluri, după ce va fi fost informat asupra amplasării lor şi a lucrărilor de reparaţie sau de înlocuire avute în vedere. ART. 52 Dreptul de trecere inofensiva 1. Sub rezerva art. 53 şi fără a se aduce atingere art. 50, navele tuturor statelor se bucura, în apele arhipelagice, de dreptul de trecere inofensiva, definit la secţiunea a 3-a a părţii a II-a. 2. Statul arhipelag poate, fără a stabili discriminări de drept sau de fapt între navele străine, sa suspende temporar, în zone determinate din apele sale arhipelagice, exercitarea dreptului de trecere inofensiva a navelor străine, dacă aceasta suspendare este indispensabila pentru asigurarea securităţii sale. Suspendarea nu se aplică decît după ce a fost în mod corespunzător publicată. ART. 53 Dreptul de trecere prin apele arhipelagice 1. În apele sale arhipelagice şi în marea sa teritorială adiacenta, statul arhipelag poate desemna cai de navigaţie şi, în spaţiul aerian de deasupra acestor cai, rute aeriene care să permită trecerea continua şi rapida a navelor şi aeronavelor străine. 2. Toate navele şi aeronavele se bucura de dreptul de trecere prin apele arhipelagice, pe aceste cai de navigaţie şi rute aeriene. 3. Prin trecere prin apele arhipelagice se înţelege exercitarea, conform convenţiei, de către nave şi aeronave, potrivit modului lor normal de navigaţie şi fără obstacole, a drepturilor de navigaţie şi de survol, numai în scopul de a asigura un tranzit continuu şi rapid între un punct din marea libera sau dintr-o zona economică exclusiva şi un alt punct din marea libera sau dintr-o zona economică exclusiva. 4. Aceste cai de navigaţie şi rute aeriene, care traversează apele arhipelagice şi marea teritorială adiacenta sau spaţiul aerian de deasupra, trebuie să cuprindă toate rutele care servesc în mod normal navigaţiei internaţionale în apele arhipelagice şi spaţiul aerian de deasupra; căile de navigaţie trebuie să urmeze toate senalele care servesc în mod normal navigaţiei, înţelegindu-se că nu este necesar să se stabilească, între un punct de intrare şi un punct de ieşire dat, mai multe cai de comoditate comparabila. 5. Aceste cai de navigaţie şi rute aeriene vor fi definite printr-o serie de linii axiale continue, unind punctele lor de intrare şi de ieşire. În timpul trecerii, navele şi aeronavele nu se vor îndepărta cu mai mult de 25 de mile marine de aceste linii axiale, înţelegindu-se ca ele nu vor naviga la o distanta faţă de ţărm inferioară unei zecimi din distanta care separa punctele cele mai apropiate ale insulelor care marginesc o cale de navigaţie. 6. Statul arhipelag care desemnează cai de navigaţie în virtutea prezentului articol poate, de asemenea, sa prescrie dispozitive de separare a traficului pentru a asigura securitatea trecerii navelor care navighează pe senale înguste în interiorul acestor cai. 7. Când împrejurările o impun, statul arhipelag poate, după ce a dat acestei măsuri publicitatea necesară, sa desemneze noi cai de navigaţie sau sa prescrie noi dispozitive de separare a traficului, înlocuind toate căile sau dispozitivele pe care le-a stabilit anterior. 8. Aceste cai de navigaţie sau dispozitive de separare a traficului trebuie să fie conforme cu reglementările internaţionale general acceptate. 9. Atunci când desemnează sau înlocuieşte cai de navigaţie sau prescrie ori înlocuieşte dispozitive de separare a traficului, statul arhipelag va supune spre aprobare propunerile sale organizaţiei internaţionale competente. Aceasta organizaţie nu poate adopta decît căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului pe care le-a putut pune de acord cu statul arhipelag; acesta poate apoi să le desemneze, să le prescrie sau să le înlocuiască. 10. Statul arhipelag va indica în mod clar pe harţi maritime, cărora le asigura publicitatea corespunzătoare, liniile axiale ale căilor de navigaţie pe care le desemnează şi dispozitivele de separare a traficului pe care le prescrie. 11. La trecerea prin apele arhipelagice, navele vor respecta căile de navigaţie şi dispozitivele de separare a traficului, stabilite conform dispoziţiilor prezentului articol. 12. Dacă statul arhipelag nu a stabilit cai de navigaţie maritima sau rute aeriene, dreptul de trecere prin apele arhipelagice se poate exercita folosindu-se căile şi rutele care servesc în mod normal navigaţiei internaţionale. ART. 54 Obligaţiile navelor şi ale aeronavelor în timpul trecerii lor, activităţi de cercetare şi de ridicari hidrografice, obligaţiile statelor arhipelag şi legile şi reglementările statului arhipelag privind trecerea prin apele arhipelagice Prevederile art. 39, 40, 42 şi 44 se aplică mutatis mutandis la trecerea prin apele arhipelagice. PARTEA V Zona economică exclusivă ART. 55 Regimul juridic special al zonei economice exclusive Zona economică exclusiva este o zona situata dincolo de marea teritorială şi adiacenta acesteia, supusă regimului juridic special stabilit prin prezenta parte, în virtutea căruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran şi drepturile şi libertăţile celorlalte state sunt guvernate de dispoziţiile pertinente ale prezentei convenţii. ART. 56 Drepturile, jurisdicţia şi obligaţiile statului riveran în zona economică exclusivă 1. În zona economică exclusivă, statul riveran are: a) drepturi suverane în scopul explorării şi exploatării, conservării şi gestiunii resurselor naturale, biologice sau nebiologice, ale fundului marii, ale subsolului acestuia şi ale apelor de deasupra, ca şi cu privire la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a zonei în scopuri economice, cum ar fi producerea de energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vîntului; b) (i) amplasarea şi folosirea de insule artificiale, instalaţii şi lucrări; (ii) cercetarea ştiinţifică marina; (iii) protecţia şi conservarea mediului marin; c) celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de convenţie. 2. În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor pe care le are, conform convenţiei, în zona economică exclusiva, statul riveran va tine seama în mod corespunzător de drepturile şi obligaţiile celorlalte state şi va acţiona într-un mod compatibil cu convenţia. 3. Drepturile cu privire la fundul marii şi la subsolul acestuia, enunţate în prezentul articol, vor fi exercitate în conformitate cu partea a VI-a. ART. 57 Lăţimea zonei economice exclusive Zona economică exclusiva nu se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale. ART. 58 Drepturi şi obligaţii ale celorlalte state în zona economică exclusiva 1. În zona economică exclusiva, toate statele, fie ca sunt riverane sau fără litoral, se bucura, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile pertinente ale convenţiei, de libertăţile de navigaţie şi de survol şi de a pune cabluri şi conducte submarine, menţionate la art. 87, ca şi de libertatea de a folosi marea în alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertăţi şi compatibile cu celelalte prevederi ale convenţiei, îndeosebi în cadrul exploatării navelor, aeronavelor şi cablurilor şi conductelor submarine. 2. Prevederile art. 88-115, ca şi celelalte reguli pertinente ale dreptului internaţional se aplică zonei economice exclusive, în măsura în care nu sunt incompatibile cu prezenta parte. 3. În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit convenţiei, în zona economică exclusiva, statele vor tine seama în mod corespunzător de drepturile şi obligaţiile statului riveran şi vor respecta legile şi reglementările adoptate de acesta în conformitate cu dispoziţiile convenţiei şi, în măsura în care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelalte reguli de drept internaţional. ART. 59 Baza soluţionării conflictelor în cazul în care convenţia nu atribuie drepturi şi jurisdicţie în interiorul zonei economice exclusive În cazurile în care convenţia nu atribuie drepturi sau jurisdicţie nici statului riveran, nici altor state în interiorul zonei economice exclusive, şi în care apare un conflict între interesele statului riveran şi cele ale unuia sau ale mai multor state, acest conflict va trebui să fie rezolvat pe baza echităţii şi ţinând seama de toate circumstanţele pertinente, luând în considerare importanţa pe care interesele în cauza le prezintă pentru părţile respective şi pentru comunitatea internaţionala, în ansamblu. ART. 60 Insule artificiale, instalaţii şi lucrări în zona economică exclusiva 1. În zona economică exclusiva, statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea şi de a autoriza şi reglementa construirea, exploatarea şi utilizarea de: a) insule artificiale; b) instalaţii şi dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art. 56 sau în alte scopuri economice; c) instalaţii şi lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor statului riveran în zona. 2. Statul riveran are jurisdicţie exclusiva asupra acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări, inclusiv în materie de legi şi reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare. 3. Construirea acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări trebuie să fie notificată în mod corespunzător, iar mijloacele permanente care le semnalizează prezenta trebuie să fie menţinute în buna stare de funcţionare. Toate instalaţiile sau toate lucrările abandonate sau dezafectate trebuie să fie ridicate, în scopul de a se asigura securitatea navigaţiei, ţinând seama de normele internaţionale general acceptate, stabilite în aceasta materie de către organizaţia internaţionala competenţa. Se va proceda la îndepărtarea lor, tinindu-se seama, în mod cuvenit, şi de pescuit, de protecţia mediului marin şi de drepturile şi obligaţiile celorlalte state. Se va face o publicitate adecvată în ceea ce priveşte poziţia, dimensiunile şi adîncimea elementelor care vor rămâne dintr-o instalatie sau lucrare ce nu a fost complet ridicată. 4. Statul riveran poate, dacă va fi necesar, să stabilească în jurul acestor insule artificiale, instalaţii sau lucrări, zone de securitate de dimensiuni rezonabile, în care el va putea lua măsurile corespunzătoare pentru a asigura securitatea atât a navigaţiei, cît şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor. 5. Lăţimea zonelor de securitate este stabilită de statul riveran, ţinând seama de normele internaţionale aplicabile. Aceste zone de securitate sunt concepute astfel încât sa răspundă în mod convenabil naturii şi funcţiilor insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, şi ele nu pot depăşi o distanta de 500 m în jurul insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, masurata pornind de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excepţia unei derogări autorizate de normele internaţionale general acceptate sau recomandate de către organizaţia internaţionala competenţa. Întinderea zonelor de securitate va fi notificată în mod corespunzător. 6. Toate navele trebuie să respecte aceste zone de securitate şi să se conformeze normelor internaţionale general acceptate privind navigaţia în vecinătatea insulelor artificiale, instalaţiilor, lucrărilor şi a zonelor de securitate. 7. Nu pot fi amplasate insule artificiale, instalaţii sau lucrări şi nu pot fi stabilite zone de securitate în jurul lor, atunci când ar putea rezultă din aceasta o piedica în folosirea căilor de navigaţie recunoscute ca esenţiale pentru navigaţia internaţionala. 8. Insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorială care să le fie proprie, iar prezenta lor nu are incidenţa asupra delimitării marii teritoriale, a zonei economice exclusive sau a platoului continental. ART. 61 Conservarea resurselor biologice 1. Statul riveran stabileşte volumul autorizat al capturilor în ce priveşte resursele biologice în zona sa economică exclusiva. 2. Ţinând seama de datele ştiinţifice cele mai sigure de care dispune, statul riveran va lua măsuri adecvate de conservare şi de gestiune, astfel încât menţinerea resurselor biologice ale zonei sale economice exclusive sa nu fie periclitata de supraexploatare. Statul riveran şi, după caz, organizaţiile internaţionale competente, subregionale, regionale sau mondiale vor coopera în acest scop. 3. Aceste măsuri vor urmări să asigure menţinerea sau restabilirea stocurilor de specii exploatate la nivelurile care să asigure randamentul constant cel mai ridicat posibil, ţinând seama de factorii ecologici şi economici pertinenţi, inclusiv nevoile economice ale colectivităţilor riverane care trăiesc din pescuit şi nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare şi ţinând seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor şi de orice norme minime internaţionale general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial. 4. Adoptînd asemenea măsuri, statul riveran ia în considerare efectele lor asupra speciilor înrudite cu speciile exploatate sau dependente de acestea, pentru a menţine sau a restabili stocurile acestor specii înrudite sau dependente la nivelurile la care reproducerea lor sa nu fie serios pusă în pericol. 5. Informaţiile ştiinţifice disponibile, statisticile referitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate şi schimbate la intervale regulate, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, subregionale, regionale sau mondiale, după caz, cu participarea tuturor statelor interesate, în special a celor ai căror cetăţeni sunt autorizaţi sa pescuiasca în zona economică exclusiva. ART. 62 Exploatarea resurselor biologice 1. Statul riveran va promova obiectul exploatării optime a resurselor biologice din zona economică exclusiva, fără a se aduce atingere art. 61. 2. Statul riveran va determina capacitatea sa de a exploata resursele biologice din zona economică exclusiva. Dacă aceasta capacitate de exploatare este inferioară volumului total autorizat al capturilor, el va permite altor state, prin acorduri sau prin alte aranjamente şi potrivit modalităţilor, condiţiilor, legilor şi reglementărilor menţionate la paragraful 4, sa exploateze excedentul volumului autorizat. Procedând astfel, el va tine seama, îndeosebi, de dispoziţiile art. 69 şi 70, mai ales în ceea ce priveşte statele în curs de dezvoltare menţionate de acestea. 3. Atunci când acorda altor state accesul la zona sa economică exclusiva, în virtutea prezentului articol, statul riveran va ţine seama de toţi factorii pertinenţi, între altele: importanţa pe care o prezintă resursele biologice ale zonei pentru economia sa şi pentru celelalte interese naţionale ale sale, dispoziţiile art. 69 şi 70, nevoile statelor în curs de dezvoltare din regiune sau din subregiune în ceea ce priveşte exploatarea unei părţi a excedentului şi de necesitatea de a reduce la minimum perturbatiile economice în statele ai căror cetăţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona sau care au contribuit în mod deosebit la cercetarea şi identificarea stocurilor. 4. Cetăţenii altor state, care pescuiesc în zona economică exclusiva, se vor conformă măsurilor de conservare şi celorlalte modalităţi şi condiţii stabilite prin legile şi reglementările statului riveran. Aceste legi şi reglementări trebuie să fie compatibile cu convenţia şi pot să se refere, îndeosebi, la următoarele probleme: a) eliberarea de permise pescarilor sau pentru vasele şi uneltele de pescuit, inclusiv plata de taxe şi orice alte compensaţii care, în cazul statelor riverane în curs de dezvoltare, pot consta într-o contribuţie adecvată la finanţarea, echiparea şi dezvoltarea tehnica a industriei pescuitului; b) determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat şi stabilirea de cote, fie pentru stocurile sau grupurile de stocuri deosebite sau pentru capturile pe fiecare nava pentru o anumită perioada de timp, fie pentru capturile cetăţenilor unui stat în timpul unei perioade date; c) reglementarea campaniilor şi zonelor de pescuit, a tipului, mărimii şi numărului instrumentelor, ca şi a tipului, mărimii şi numărului navelor de pescuit care pot fi utilizate; d) stabilirea vîrstei şi mărimii pestilor şi a altor specii care pot fi pescuite; e) informaţiile cerute de la navele de pescuit, îndeosebi statisticile privitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi comunicarea poziţiei navelor; f) obligaţia de a executa, cu autorizarea şi controlul statului riveran, programe de cercetare determinate în domeniul pescuitului şi reglementarea efectuării acestor cercetări, inclusiv luarea de eşantioane din capturi, destinaţia eşantioanelor şi comunicarea datelor ştiinţifice conexe; g) plasarea, de către statul riveran, de observatori sau stagiari la bordul vaselor respective; h) descărcarea tuturor capturilor sau a unei părţi din capturile acestor nave în porturile statului riveran; i) modalităţi şi condiţii aplicabile întreprinderilor mixte sau alte aranjamente de cooperare; j) condiţii cerute în materie de formare a personalului şi transferul de tehnici în domeniul pescuitului, inclusiv întărirea capacităţii de cercetare în domeniul pescuitului a statului riveran; k) măsuri de executare. 5. Statele riverane vor notifica în mod corespunzător legile şi regulamentele pe care le adopta în materie de conservare şi de gestiune. ART. 63 Stocuri de peste aflate în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane sau atât în zona economică exclusiva, cît şi într-un sector adiacent zonei 1. În cazul în care acelaşi stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla în zonele economice exclusive ale mai multor state riverane, aceste state se vor strădui, direct sau prin intermediul organizaţiilor subregionale sau regionale corespunzătoare, să se înţeleagă asupra măsurilor necesare în vederea coordonării şi asigurării conservării şi dezvoltării acestor stocuri, fără a se aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei părţi. 2. În cazul în care acelaşi stoc de peste sau stocuri de specii înrudite se afla atât în zona economică exclusiva, cît şi într-un sector adiacent zonei, statul riveran şi statele care exploatează aceste stocuri în sectorul adiacent se vor strădui, direct sau prin intermediul organizaţiilor subregionale sau regionale corespunzătoare, să se înţeleagă asupra măsurilor necesare pentru conservarea acestor stocuri în sectorul adiacent. ART. 64 Mari migratori 1. Statul riveran şi celelalte state ai căror cetăţeni practica în regiune pescuitul marilor migratori, care figurează pe lista anexei nr. I, vor coopera direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzătoare în scopul asigurării conservării speciilor în cauza şi promovării exploatării optime a acestor specii în ansamblul regiunii, atât în zona economică exclusiva, cît şi dincolo de aceasta. În regiunile pentru care nu exista o organizaţie internaţionala corespunzătoare, statul riveran şi celelalte state, ai căror cetăţeni exploatează aceste specii în regiune, vor coopera pentru a crea o asemenea organizaţie şi a participa la lucrările sale. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică în legătură cu celelalte dispoziţii ale prezentei părţi. ART. 65 Mamifere marine Nici o prevedere a prezentei părţi nu restringe dreptul unui stat riveran de a interzice, de a limita sau de a reglementa exploatarea mamiferelor marine mai riguros decît o prevede respectiva parte, nici, eventual, competenţa unei organizaţii internaţionale de a face aceasta. Statele vor coopera în vederea asigurării protecţiei mamiferelor marine şi vor acţiona, în special prin intermediul organizaţiilor internaţionale corespunzătoare, pentru protejarea, controlul şi studierea cetaceelor. ART. 66 Stocuri de peşti anadromi 1. Statele în ale căror cursuri de apa se reproduc stocuri de peşti anadromi au un interes primordial şi răspunderea principala faţă de acestea. 2. Statul de unde sunt originare stocurile de peşti anadromi va veghea la conservarea lor prin adoptarea de măsuri adecvate de reglementare a pescuitului în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, precum şi a pescuitului vizat la paragraful 3 lit. b). Statul de origine poate, după ce a consultat celelalte state vizate la paragrafele 3 şi 4, care exploatează aceste stocuri de peşti, sa fixeze volumul total autorizat al capturilor de peşti originari din cursurile sale de apa. 3. a) Stocurile de peşti anadromi nu pot fi pescuite decît în apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonelor economice exclusive, în afară cazurilor în care aplicarea acestor dispoziţii ar antrena perturbari economice pentru un stat, altul decît statul de origine. În ceea ce priveşte pescuitul dincolo de limitele exterioare ale zonelor economice exclusive, statele interesate se vor consulta pentru a se înţelege asupra modalităţilor şi condiţiilor acestui pescuit, ţinând seama, în mod corespunzător, de cerinţele de conservare şi de necesităţile statului de origine în ceea ce priveşte stocurile în cauza. b) Statul de origine va contribui la reducerea la minimum a perturbatiilor economice din celelalte state care exploatează aceste specii, ţinând seama de capturile normale ale acestor state şi de modul în care ele exploatează aceste stocuri, precum şi de toate sectoarele în care acestea sunt exploatate. c) Statele vizate la lit. b), care participa, prin acord cu statul de origine, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromi, îndeosebi prin contribuţii la finanţarea acestor măsuri, vor fi luate în considerare cu prioritate de statul de origine pentru exploatarea stocurilor originare din cursurile sale de apa. d) Respectarea reglementărilor privind stocurile de peşti anadromi dincolo de zona economică exclusiva va fi asigurata prin acord între statul de origine şi celelalte state interesate. 4. Când stocurile de peşti anadromi migrează spre ape sau traversează ape situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei economice exclusive a unui alt stat decît statul de origine, acest stat va coopera cu statul de origine în vederea conservării şi gestiunii acestor stocuri. 5. Statul de unde sunt originare stocurile de peşti anadromi şi celelalte state care practica pescuitul acestor peşti vor încheia aranjamente în vederea aplicării prevederilor prezentului articol, dacă este cazul prin intermediul unor organizaţii regionale. ART. 67 Specii catadrome 1. Un stat riveran în apele căruia specii catadrome îşi petrec cea mai mare parte a existenţei lor poarta răspunderea pentru gestiunea acestor specii şi asigura intrarea şi ieşirea pestilor migratori. 2. Exploatarea speciilor catadrome nu poate avea loc decît în apele situate în interiorul limitei exterioare a zonelor economice exclusive. În zonele economice exclusive, exploatarea va fi supusă prevederilor prezentului articol şi celorlalte prevederi ale convenţiei, referitoare la pescuitul în aceste zone. 3. În cazurile în care pestii catadromi, fie ca au ajuns sau nu la maturizare, migrează prin zona economică exclusiva a unui alt stat, gestiunea acestor peşti, inclusiv exploatarea lor, va fi reglementată prin acord între statul vizat la paragraful 1 şi celălalt stat interesat. Un asemenea acord trebuie să asigure gestionarea raţională a speciei în cauza şi sa ţină seama de responsabilităţile statului vizat la paragraful 1, în ceea ce priveşte conservarea acestor specii. ART. 68 Specii sedentare Prezenta parte nu se aplică speciilor sedentare, asa cum sunt ele definite la art. 77 paragraful 4. ART. 69 Dreptul statelor fără litoral 1. Statul fără litoral are dreptul de a participa, pe baze echitabile, la exploatarea unei părţi corespunzătoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice ale statelor riverane din regiune sau subregiune, ţinând seama de factorii economici şi geografici pertinenţi ai statelor interesate şi în conformitate cu prezentul articol şi cu art. 61 şi 62. 2. Condiţiile şi modalităţile acestei participări vor fi stabilite de statele interesate prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ţinând seama, îndeosebi, de: a) necesitatea evitării oricăror efecte care ar aduce prejudicii comunităţilor de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane; b) măsura în care statul fără litoral, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale, subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane; c) măsura în care alte state fără litoral sau state dezavantajate din punct de vedere geografic participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran şi necesitatea evitării de a impune acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea; d) nevoi la alimentare ale populaţiei din statele respective. 3. Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economică exclusiva, acest stat şi celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care să permită statelor în curs de dezvoltare fără litoral din aceeaşi regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, după cum va fi cazul, ţinând seama de împrejurări şi în condiţii satisfăcătoare pentru toate părţile. În aplicarea prezentei dispoziţii se va tine seama, de asemenea, de factorii menţionaţi la paragraful 2. 4. Statele dezvoltate fără litoral nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeaşi regiune sau subregiune şi ţinând seama de măsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economică exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunităţilor de pescari, ca şi perturbarile economice în statele ai căror cetăţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona. 5. Prevederile de mai sus se aplică fără a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în subregiunile şi regiunile în care statele riverane pot acorda statelor fără litoral din aceeaşi subregiune sau regiune drepturi egale sau preferenţiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva. ART. 70 Drepturile statelor dezavantajate din punct de vedere geografic 1. Statele dezavantajate din punct de vedere geografic au dreptul sa participe, pe baze echitabile, la exploatarea unei părţi corespunzătoare din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din aceeaşi regiune sau subregiune, ţinând seama de caracteristicile economice şi geografice pertinente ale tuturor statelor interesate şi în conformitate cu prezentul articol şi cu art. 61 şi 62. 2. Pentru scopurile acestei părţi a convenţiei, prin expresia state dezavantajate din punct de vedere geografic se înţelege statele riverane, inclusiv statele riverane la o mare închisă sau semiînchisă, pe care situaţia lor geografică le face sa depindă de exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state din regiune sau subregiune, pentru o aprovizionare suficienta cu peste destinată nevoilor alimentare ale populaţiei lor sau ale unei părţi din populaţie, precum şi statele riverane care nu pot pretinde o zona economică exclusiva proprie. 3. Condiţiile şi modalităţile acestei participări vor fi stabilite, de către statele interesate, prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale, ţinând seama, îndeosebi, de: a) necesitatea evitării oricăror efecte care ar aduce prejudicii comunităţilor de pescari sau industriei de pescuit a statelor riverane; b) măsura în care statul dezavantajat din punct de vedere geografic, conform prezentului articol, participa sau are dreptul de a participa, în virtutea acordurilor bilaterale subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale altor state riverane; c) măsura în care alte state dezavantajate din punct de vedere geografic şi state fără litoral participa deja la exploatarea resurselor biologice ale zonei economice exclusive a statului riveran şi necesitatea de a evita să se impună acelui stat riveran sau unei regiuni din acel stat o povara deosebit de grea; d) nevoile alimentare ale populaţiei statelor respective. 4. Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat riveran se apropie de nivelul care i-ar permite sa exploateze întregul volum al capturilor autorizate ale resurselor biologice din zona sa economică exclusiva, acest stat şi celelalte state interesate vor coopera în vederea încheierii de aranjamente echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale, care să permită statelor în curs de dezvoltare dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeaşi regiune sau subregiune sa participe la exploatarea resurselor biologice din zonele economice exclusive ale statelor riverane din subregiune sau regiune, după cum va fi cazul, ţinând seama de împrejurări şi în condiţii satisfăcătoare pentru toate părţile. În aplicarea prezentei dispoziţii, se va tine seama, de asemenea, de factorii menţionaţi la paragraful 3. 5. Statele dezvoltate dezavantajate din punct de vedere geografic nu au dreptul sa participe la exploatarea resurselor biologice, în virtutea prezentului articol, decît în zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeaşi regiune sau subregiune, ţinând seama de măsura în care statul riveran, permitind altor state accesul la resursele biologice din zona sa economică exclusiva, a luat în considerare necesitatea de a reduce la minimum efectele care ar aduce prejudicii comunităţilor de pescari, ca şi perturbarile economice în statele ai căror cetăţeni practica în mod obişnuit pescuitul în zona. 6. Prevederile de mai sus se aplică fără a se aduce atingere eventualelor aranjamente încheiate în regiunile sau subregiunile în care statele riverane pot acorda statelor dezavantajate din punct de vedere geografic din aceeaşi regiune sau subregiune drepturi egale sau preferenţiale pentru exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva. ART. 71 Cazuri în care prevederile art. 69 şi 70 nu sunt aplicabile Prevederile art. 69 şi 70 nu se aplică statelor riverane a căror economie este în mod covârşitor dependenta de exploatarea resurselor biologice din zona lor economică exclusiva. ART. 72 Restricţii la transferul de drepturi 1. Drepturile de exploatare a resurselor biologice, prevăzute la art. 69 şi 70, nu pot fi transferate în mod direct sau indirect unor terţe state sau cetăţenilor acestora, nici prin arendare sau concesionare, nici prin crearea de întreprinderi mixte, nici printr-un alt aranjament care ar avea ca efect un asemenea transfer, cu excepţia cazului în care statele interesate convin altfel. 2. Prevederea de mai sus nu interzice statelor interesate să obţină de la statele terţe sau de la organizaţii internaţionale o asistenţa tehnica sau financiară destinată să le faciliteze exercitarea drepturilor, conform art. 69 şi 70, cu condiţia ca aceasta sa nu producă efectul vizat la paragraful 1. ART. 73 Asigurarea respectării legilor şi a reglementărilor statului riveran 1. În exercitarea drepturilor sale suverane de explorare, exploatare, conservare şi gestionare a resurselor biologice din zona economică exclusiva, statul riveran poate lua orice măsuri, inclusiv abordarea, inspectarea, sechestrarea şi urmărirea judiciară, după cum va fi necesar pentru asigurarea respectării legilor şi a regulamentelor pe care le-a adoptat potrivit prezentei convenţii. 2. Nava reţinută şi echipajul sau vor fi eliberate imediat după depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii corespunzătoare. 3. Sancţiunile prevăzute de statul riveran pentru încălcarea legilor şi regulamentelor în materie de pescuit în zona economică exclusiva nu pot cuprinde pedepse cu închisoarea, în afară doar de cazul în care statele interesate convin altfel, şi nici o alta pedeapsa corporală. 4. În caz de reţinere sau de imobilizare a unei nave străine, statul riveran va notifica fără întârziere statului pavilionului, pe cai adecvate, măsurile luate, precum şi sancţiunile pronunţate în consecinţa. ART. 74 Delimitarea zonei economice exclusive între state ale căror tarmuri sunt limitrofe sau situate faţa în faţa 1. Delimitarea zonei economice exclusive între state ale căror tarmuri sunt limitrofe sau sunt situate faţa în faţa se face pe bază de acord, potrivit dreptului internaţional, asa cum se indica în art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabila. 2. Dacă nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate pot recurge la procedurile prevăzute în partea a XV-a. 3. Până la încheierea acordului vizat de paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înţelegere şi cooperare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente provizorii cu caracter practic şi pentru a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciază delimitarea finala. 4. Dacă exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea zonei economice exclusive vor fi soluţionate potrivit prevederilor acelui acord. ART. 75 Hărţi maritime şi liste de coordonate geografice 1. Sub rezerva prezentei părţi, limitele exterioare ale zonei economice exclusive şi liniile de delimitare trasate conform art. 74 vor fi indicate pe harţi maritime la o scara corespunzătoare, pentru a li se determina amplasarea. Dacă va fi cazul, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuită cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat. 2. Statul riveran va asigura publicitatea adecvată hărţilor sau listelor de coordonate geografice şi va depune un exemplar al acestora la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. PARTEA VI Platoul continental ART. 76 Definiţia platoului continental 1. Platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul marii şi subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorială, pe toată întinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, până la limita externa a marginii continentale sau până la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale, atunci când limita exterioară a marginii continentale se afla la o distanta inferioară. 2. Platoul continental al unui stat riveran nu se întinde dincolo de limitele prevăzute de paragrafele 4-6. 3. Marginea continentala este prelungirea sub apa a masei terestre a statului riveran; ea este constituită din fundul marii corespunzător platoului, pantei şi povârnişului, ca şi din subsolul acestora. Ea nu cuprinde nici marile funduri oceanice, cu dorsalele lor, nici subsolul lor. 4. a) În scopurile prezentei convenţii, statul riveran defineşte limita exterioară a marginii continentale, atunci când aceasta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale, prin: (i) o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe extreme în care grosimea rocilor sedimentare este egala cu cel puţin o sutime din distanta cea mai scurta între punctul respectiv şi piciorul pantei continentale; sau (ii) o linie trasata potrivit paragrafului 7, cu referire la punctele fixe situate la maximum 60 de mile marine faţă de piciorul pantei continentale. b) În lipsa unei dovezi contrare, piciorul pantei continentale coincide cu ruptura de versant maxima la baza pantei. 5. Punctele fixe, care definesc linia care marchează, pe fundul mării, limita exterioară a platoului continental, trasată potrivit paragrafului 4 lit. a) pct. (i) şi (ii), sunt situate fie la o distanţă care nu va depăşi 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale, fie la o distanţă care nu va depăşi 100 de mile marine de la izobata de 2.500 m, care este linia ce leagă punctele de 2.500 m adîncime. 6. În pofida prevederilor paragrafului 5, pe o dorsala submarina, limita exterioară a platoului continental nu va depăşi o linie trasata la 350 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară largimea marii teritoriale. Prezentul paragraf nu se aplică ridicaturilor de teren submarine care constituie elemente naturale ale marginii continentale, cum sunt platourile, pragurile, crestele, bancurile sau pintenii, pe care le are aceasta. 7. Statul riveran va trasa limita exterioară a platoului sau continental, când acest platou se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale, folosindu-se de linii drepte cu o lungime care să nu depăşească 60 de mile marine între punctele fixe definite prin coordonate de longitudine şi latitudine. 8. Statul riveran va comunică Comisiei pentru limitele platoului continental, constituită în virtutea anexei nr. II, pe baza unei reprezentari geografice echitabile, informaţii asupra limitelor platoului sau continental, atunci când acesta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară largimea marii teritoriale. Comisia va adresa statelor riverane recomandări asupra problemelor referitoare la fixarea limitelor exterioare ale platourilor lor continentale. Limitele fixate de către un stat riveran, pe baza acestor recomandări, vor fi definitive şi cu caracter obligatoriu. 9. Statul riveran va transmite secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite hărţile şi informaţiile pertinente, inclusiv datele geodezice, care indica în mod permanent limitele exterioare ale platoului sau continental. Secretarul general va asigura acestor documente o publicitate corespunzătoare. 10. Prevederile prezentului articol nu aduc atingere problemei delimitării platoului continental între statele ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla faţa în faţa. ART. 77 Drepturile statului riveran asupra platoului continental 1. Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental în scopul explorării lui şi exploatării resurselor sale naturale. 2. Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, în sensul că dacă statul riveran nu exploreaza platoul continental sau nu-i exploatează resursele naturale, nimeni nu poate să întreprindă astfel de activităţi fără consimţământul sau expres. 3. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupaţia acestuia, efectivă sau fictiva, şi nici de vreo declaraţie expresă. 4. Resursele naturale vizate de prezenta parte cuprind resursele minerale şi alte resurse nebiologice ale fundului marii şi subsolului acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare, adică organismele care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie imobile pe fundul marii sau sub acest fund, fie incapabile de a se deplasa altfel decît dacă rămân în mod constant în contact cu fundul marii sau cu subsolul acesteia. ART. 78 Regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra, drepturile şi libertăţile celorlalte state 1. Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului juridic al apelor de deasupra sau al spaţiului aerian situat deasupra acestor ape. 2. Exercitarea de către statul riveran a drepturilor sale asupra platoului continental nu trebuie să aducă atingere navigaţiei sau altor drepturi şi libertăţi recunoscute altor state de către convenţie şi nici sa limiteze în mod nejustificat exercitarea acestora. ART. 79 Cabluri şi conducte submarine pe platoul continental 1. Toate statele au dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine pe platoul continental conform dispoziţiilor prezentului articol. 2. Sub rezerva dreptului sau de a lua măsuri rationale pentru explorarea platoului continental, pentru exploatarea resurselor sale naturale şi pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către conducte, statul riveran nu poate împiedica punerea sau întreţinerea unor asemenea cabluri sau conducte. 3. Traseul conductelor puse pe platoul continental este supus consimtamintului statului riveran. 4. Nici o dispoziţie din prezenta parte nu afectează dreptul statului riveran de a impune condiţii aplicabile cablurilor sau conductelor care intra pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială şi nici jurisdicţia sa asupra cablurilor şi conductelor construite sau utilizate în legătură cu explorarea platoului sau continental sau cu exploatarea resurselor sale, sau cu exploatarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi lucrărilor aflate sub jurisdicţia sa. 5. Atunci când pun cabluri sau conducte submarine, statele vor tine seama, în mod corespunzător, de cablurile şi conductele deja instalate. Ele vor veghea, îndeosebi, sa nu fie afectată posibilitatea de a le repara. ART. 80 Insule artificiale, instalaţii şi lucrări pe platoul continental Prevederile art. 60 se aplică, mutatis mutandis, insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor situate pe platoul continental. ART. 81 Foraje pe platoul continental Statul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza şi de a reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fi scopurile acestora. ART. 82 Contribuţii în bani sau în natura pentru exploatarea platoului continental dincolo de 200 de mile marine 1. Statul riveran va plati contribuţii în bani sau în natura pentru exploatarea resurselor nebiologice ale platoului continental dincolo de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale. 2. Contribuţiile se vor plati anual, pentru totalitatea producţiei dintr-un loc de exploatare dat, după primii 5 ani de exploatare din acel loc. În cel de-al saselea an, procentul contribuţiei va fi de 1% din valoarea sau din volumul producţiei din locul de exploatare. Acest procent se va mari apoi cu 1% în fiecare an, până la cel de-al doisprezecelea an, raminind la 7% după această dată. Producţia nu cuprinde resursele utilizate în legătură cu exploatarea. 3. Orice stat în curs de dezvoltare, care este importator net al unei resurse minerale extrase din platoul continental, este scutit de asemenea contribuţii în ceea ce priveşte aceasta resursa minerala. 4. Contribuţiile se vor efectua prin intermediul autorităţii, care le va repartiza între statele părţi pe baza unor criterii de împărţire echitabila, ţinând seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare, îndeosebi ale celor mai puţin avansate sau fără litoral. ART. 83 Delimitarea platoului continental între state ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă 1. Delimitarea platoului continental între state ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă se efectuează prin acord între ele, potrivit dreptului internaţional, aşa cum este indicat în art. 38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă. 2. Dacă nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, statele interesate vor recurge la procedurile prevăzute în partea a XV-a. 3. Până la încheierea acordului menţionat la paragraful 1, statele interesate, într-un spirit de înţelegere şi colaborare, vor face tot posibilul pentru a încheia aranjamente practice provizorii şi pentru a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de tranzitie, încheierea acordului definitiv. Aranjamentele provizorii nu prejudiciază delimitarea finala. 4. Dacă exista un acord în vigoare între statele interesate, problemele referitoare la delimitarea platoului continental vor fi soluţionate potrivit dispoziţiilor acelui acord. ART. 84 Harţi maritime şi liste de coordonate geografice 1. Sub rezerva prezentei părţi, limitele exterioare ale platoului continental şi liniile de delimitare trasate conform art. 83 vor fi indicate pe harţi maritime la o scara corespunzătoare, pentru a le determina amplasarea. La nevoie, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare poate fi înlocuită cu liste de coordonate geografice a unor puncte, cu precizarea sistemului geodezic utilizat. 2. Statul riveran va asigura publicitatea corespunzătoare hartilor sau listelor de coordonate geografice şi va depune un exemplar din acestea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, iar în cazul celor care indica amplasarea limitei exterioare a platoului continental, la secretarul general al autorităţii. ART. 85 Săparea de galerii Prezenta parte nu afectează dreptul statului riveran de a exploata subsolul recurgind la săparea unor galerii, oricare ar fi adîncimea apei în locul respectiv. PARTEA VII Marea liberă SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 86 Cîmpul de aplicare a prezentei părţi Dispoziţiile acestei părţi se aplică tuturor părţilor marii care nu sunt cuprinse nici în zona economică exclusiva, în marea teritorială sau în apele interioare ale unui stat, nici în apele arhipelagice ale unui stat arhipelag. Prezentul articol nu restringe în nici un fel libertăţile de care se bucura toate statele în zona economică exclusiva în virtutea art. 58. ART. 87 Libertatea marii libere 1. Marea libera este deschisă tuturor statelor, fie ele riverane, fie fără litoral. Libertatea marii libere se exercită în condiţiile prevăzute de dispoziţiile convenţiei şi de celelalte reguli de drept internaţional. Ea cuprinde în special pentru state, fie ca sunt riverane sau fără litoral: a) libertatea de navigaţie; b) libertatea de survol; c) libertatea de a pune cabluri şi conducte submarine, sub rezerva părţii a VI-a; d) libertatea de a construi insule artificiale şi alte instalaţii autorizate de dreptul internaţional, sub rezerva părţii a VI-a; e) libertatea pescuitului, sub rezerva condiţiilor enunţate la secţiunea a 2-a; f) libertatea cercetării ştiinţifice, sub rezerva părţilor a VI-a şi a XIII-a. 2. Fiecare stat exercita aceste libertăţi ţinând seama, în mod corespunzător, de interesul pe care exercitarea libertăţii marii libere îl prezintă pentru celelalte state, ca şi de drepturile recunoscute de convenţie în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în zona. ART. 88 Utilizarea marii libere în scopuri paşnice Marea libera va fi folosită în scopuri paşnice. ART. 89 Inadmisibilitatea revendicarilor de suveranitate asupra marii libere Nici un stat nu poate pretinde în mod legitim sa supună o parte oarecare a marii libere suveranităţii sale. ART. 90 Dreptul de navigaţie Orice stat, fie ca este riveran, fie fără litoral, are dreptul ca navele sub pavilionul sau sa navigheze în marea libera. ART. 91 Naţionalitatea navelor 1. Fiecare stat stabileşte condiţiile potrivit cărora el acorda navelor naţionalitatea sa, condiţiile de înmatriculare a navelor pe teritoriul sau şi condiţiile cerute pentru ca acestea să aibă dreptul de a purta pavilionul sau. Navele au naţionalitatea statului care le-a autorizat sa poarte pavilionul sau. Trebuie sa existe o legătura substantiala între stat şi nava. 2. Fiecare stat eliberează documente corespunzătoare navelor cărora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau. ART. 92 Condiţia juridică a navelor 1. Navele navighează sub pavilionul unui singur stat şi sunt puse, în afară cazurilor excepţionale prevăzute în mod expres de tratatele internaţionale sau de prezenta convenţie, jurisdicţiei exclusive a acestuia în marea libera. Nici o schimbare de pavilion nu poate interveni în cursul unei călătorii sau al unei escale, în afară de cazul de transfer real al proprietăţii sau de schimbare a înmatriculării. 2. O nava care navighează sub pavilioanele mai multor state, de care se foloseşte după cum doreşte, nu se poate prevala, faţă de orice stat terţ, de nici una dintre aceste naţionalitati şi poate să fie asimilată unei nave fără naţionalitate. ART. 93 Navele care poarta pavilionul Organizaţiei Naţiunilor Unite, al instituţiilor specializate ale Naţiunilor Unite sau al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică Prevederile articolelor precedente nu prejudiciază cu nimic problema navelor afectate serviciului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al instituţiilor sale specializate sau al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, care poarta pavilionul organizaţiei. ART. 94 Obligaţii ale statului pavilionului 1. Orice stat trebuie să exercite în mod efectiv jurisdicţia şi controlul sau în domeniile administrativ, tehnic şi social asupra navelor care poarta pavilionul sau. 2. În mod deosebit, orice stat: a) va tine un registru naval în care să figureze numele şi caracteristicile navelor purtind pavilionul sau, cu excepţia acelora care, din cauza dimensiunilor lor mici, nu sunt vizate de reglementările internaţionale general acceptate; b) îşi va exercita jurisdicţia conform dreptului sau intern asupra oricărei nave care poarta pavilionul sau, ca şi asupra căpitanului, ofiţerilor şi echipajului, pentru problemele de ordin administrativ, tehnic şi social, referitoare la nava. 3. Orice stat va lua măsurile necesare cu privire la navele care poarta pavilionul sau pentru a asigura securitatea pe mare, îndeosebi în ce priveşte: a) construcţia şi echiparea navei şi navigabilitatea acesteia; b) componenta, condiţiile de muncă şi pregătirea echipajelor, ţinând seama de instrumentele internaţionale aplicabile; c) folosirea semnalelor, buna funcţionare a comunicaţiilor şi prevenirea abordajelor. 4. Aceste măsuri conţin cele necesare pentru a se asigura că: a) orice navă este inspectată, înaintea înscrierii sale în registru şi, ulterior, la intervale corespunzătoare, de către un inspector maritim calificat şi că are la bordul sau hărţi maritime, publicaţii de navigaţie, precum şi instrumente şi echipament de navigaţie, impuse de securitatea navigaţiei; b) orice nava este încredinţată unui căpitan şi unor ofiţeri care poseda calificările necesare, îndeosebi în ce priveşte manevra, navigaţia, comunicaţiile şi conducerea maşinilor şi ca echipajul poseda calificarea necesară şi este suficient de numeros în raport cu tipul, dimensiunea, maşinile şi echipamentul navei; c) capitanul, ofiţerii şi, în măsura necesară, echipajul cunosc perfect şi sunt obligaţi să respecte regulile internaţionale aplicabile privind salvarea vieţii omeneşti pe mare, prevenirea abordajelor, prevenirea, reducerea şi controlul poluarii marii şi menţinerea legăturilor prin radio. 5. Luând măsurile vizate la paragrafele 3 şi 4, fiecare stat este obligat să se conformeze regulilor, procedurilor şi practicilor internaţionale general acceptate şi sa ia toate măsurile pentru a le asigura respectarea. 6. Orice stat, care are motive serioase sa creadă ca jurisdicţia şi controlul corespunzător asupra unei nave n-au fost exercitate, poate informa statul pavilionului despre aceste fapte. De îndată ce a fost sesizat, acesta va proceda la o ancheta şi va lua, dacă este cazul, măsurile necesare pentru a remedia situaţia. 7. Fiecare stat va ordona deschiderea unei anchete, care să fie efectuată de către sau în faţa uneia sau a mai multor persoane calificate în mod corespunzător, asupra oricărui accident pe mare sau incident de navigaţie survenit în marea libera, în care este implicata o nava purtind pavilionul sau şi care a cauzat pierderea de vieţi omeneşti sau a produs răniri grave cărora le-au căzut victima cetăţenii unui alt stat, sau pagube serioase unor nave sau instalaţii ale altui stat sau mediului marin. Statul pavilionului şi celălalt stat vor coopera la efectuarea oricărei anchete conduse de acesta din urma, cu privire la orice accident pe mare sau incident de navigaţie de acest fel. ART. 95 Imunitatea navelor de război în marea libera Navele de război se bucura în marea libera de imunitate completa de jurisdicţie faţă de orice alt stat decît statul pavilionului. ART. 96 Imunitatea navelor afectate în mod exclusiv unui serviciu public necomercial Navele aparţinând unui stat sau exploatate de acesta şi afectate exclusiv unui serviciu public necomercial se bucura, în marea libera, de imunitate completa de jurisdicţie faţă de oricare alt stat decît statul pavilionului. ART. 97 Jurisdicţia penală în materie de abordaj sau în ce priveşte orice alt incident de navigaţie maritima 1. În caz de abordaj sau de orice alt incident de navigaţie maritima în marea libera, de natura sa angajeze responsabilitatea penală sau disciplinară a căpitanului sau a oricărei alte persoane în serviciul navei, nici o urmărire penală sau disciplinară nu poate fi intentată decît înaintea autorităţilor judiciare sau administrative, fie ale statului pavilionului, fie ale statului a cărui cetăţenie o au cei în cauza. 2. În materie disciplinară, statul care a eliberat un brevet de comandant, un certificat de capacitate sau permis este singurul competent sa pronunţe, cu respectarea căilor legale, retragerea acestor certificate, chiar dacă titularul nu are cetăţenia acestui stat. 3. Nu se poate ordona reţinerea sau imobilizarea navei, chiar în executarea actelor de ancheta, de către alte autorităţi decît acelea ale statului pavilionului. ART. 98 Obligaţia de a acorda asistenţa 1. Orice stat trebuie să ceara căpitanului navei care navighează sub pavilionul sau, în măsura în care este posibil, fără a se pune în primejdie serioasă nava, echipajul sau pasagerii: a) sa acorde asistenţa oricărei persoane aflate în pericol pe mare; b) să se îndrepte cu toată viteza posibila în ajutorul persoanelor în primejdie, dacă este informat ca ele au nevoie de ajutor, în măsura în care se poate conta în mod rezonabil pe aceasta acţiune din partea sa; c) în caz de abordaj, sa acorde asistenţa celeilalte nave, echipajului sau pasagerilor săi şi, în măsura posibilului, sa indice celeilalte nave numele propriei sale nave, portul de înregistrare al propriei nave şi portul cel mai apropiat la care va ajunge. 2. Toate statele riverane vor favoriza crearea şi funcţionarea unui serviciu permanent de căutare şi salvare, adecvat şi eficace, pentru asigurarea securităţii maritime şi aeriene şi, dacă este cazul, vor colabora în acest scop cu vecinii lor în cadrul unor aranjamente regionale. ART. 99 Interdicţia transportului de sclavi Fiecare stat va lua măsuri eficace pentru a preveni şi reprima transportul de sclavi pe vasele autorizate sa arboreaza pavilionul sau şi pentru a împiedica uzurparea pavilionului sau în acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava, oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber ipso facto. ART. 100 Obligaţia de a coopera la reprimarea pirateriei Toate statele vor coopera, în măsura posibilului, la reprimarea pirateriei pe marea libera sau în orice alt loc care nu se afla sub jurisdicţia vreunui stat. ART. 101 Definiţia pirateriei Prin piraterie se înţelege oricare dintre actele următoare: a) orice act ilicit de violenta sau de detenţiune, sau orice jefuire, comise de echipajul sau de pasagerii unei nave particulare sau ai unei aeronave particulare, actionind în scopuri personale, şi îndreptate: (i) împotriva unei alte nave sau aeronave, sau împotriva persoanelor sau bunurilor de la bordul acestora, în marea liberă; (ii) împotriva unei nave sau aeronave, a persoanelor sau bunurilor, într-un loc care nu se afla sub jurisdicţia vreunui stat; b) orice act de participare voluntara la folosirea unei nave sau aeronave, când autorul are cunoştinţa despre fapte din care decurge ca aceasta nava sau aeronava este o nava sau aeronava pirat; c) orice act care are ca scop sa incite la comiterea actelor definite la lit. a) sau b) sau care este comis cu intenţia de a le facilita. ART. 102 Pirateria comisă de o nava de război, o nava de stat sau de o aeronava de stat al carei echipaj s-a razvratit Actele de piraterie, astfel cum sunt definite la art. 101, săvârşite de o nava de război, o nava de stat sau o aeronava de stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul sunt asimilate actelor comise de o nava sau o aeronava particulară. ART. 103 Definiţia unei nave sau aeronave pirat Sunt considerate ca nave sau aeronave pirat navele sau aeronavele de care persoanele sub controlul cărora se găsesc efectiv intenţionează să se servească pentru a comite unul dintre actele vizate la art. 101. În aceeaşi situaţie se afla şi navele sau aeronavele care au servit la comiterea unor astfel de acte, atât timp cît ele rămân sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte. ART. 104 Menţinerea sau pierderea naţionalităţii unei nave sau aeronave pirat O nava sau o aeronava devenită pirat îşi poate menţine naţionalitatea. Menţinerea sau pierderea naţionalităţii sunt determinate de dreptul intern al statului care i-a conferit-o. ART. 105 Reţinerea unei nave sau a unei aeronave pirat Orice stat poate, în marea libera sau în orice alt loc care nu se află sub jurisdicţia vreunui stat, sa retina o nava sau o aeronava pirat, sau o nava ori o aeronava capturata în urma unui act de piraterie şi care este în miinile piratilor, sa aresteze persoanele şi sa sechestreze bunurile care se găsesc la bord. Tribunalele statului care a efectuat reţinerea pot să se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi asupra măsurilor de luat în ceea ce priveşte nava, aeronava sau bunurile, sub rezerva drepturilor persoanelor terţe de buna-credinţa. ART. 106 Responsabilitatea în caz de reţinere arbitrară Când reţinerea unei nave sau aeronave suspecte de piraterie a fost efectuată fără un motiv întemeiat, statul care a procedat astfel este răspunzător, faţă de statul a cărui naţionalitate o are nava sau aeronava, de orice pierdere sau paguba cauzată prin aceasta. ART. 107 Nave şi aeronave care au dreptul de a efectua o reţinere pentru motive de piraterie O reţinere pentru motive de piraterie nu poate fi executată decît de navele de război sau aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semnele distinctive exterioare, indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public, şi care sunt autorizate în acest scop. ART. 108 Trafic ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope 1. Toate statele vor coopera la reprimarea traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope practicat de nave, în marea libera, cu încălcarea convenţiilor internaţionale. 2. Orice stat care are motive serioase de a crede ca o nava care-i poarta pavilionul practica traficul ilicit de stupefiante sau de substanţe psihotrope poate solicita cooperarea altor state pentru a pune capăt acestui trafic. ART. 109 Emisiuni neautorizate difuzate din marea libera 1. Toate statele vor coopera la reprimarea emisiunilor neautorizate difuzate din marea libera. 2. În sensul prezentei convenţii, prin emisiuni neautorizate se înţelege emisiunile de radio sau de televiziune destinate a fi recepţionate de marele public, difuzate de pe o nava sau o instalatie din marea libera, cu încălcarea reglementărilor internaţionale, cu excepţia transmiterii apelurilor de salvare. 3. Oricare persoana care difuzează emisiuni neautorizate poate fi urmărită în justiţie de: a) statul sub pavilionul căruia se afla nava emiţătoare; b) statul de înmatriculare a instalaţiei; c) statul al cărui cetăţean este persoana în cauza; d) orice stat în care pot fi captate emisiunile; e) orice stat ale cărui comunicaţii radio autorizate sunt bruiate de aceste emisiuni. 4. În marea libera, un stat având drept de jurisdicţie, conform paragrafului 3, poate, în conformitate cu art. 110, sa aresteze orice persoană sau sa imobilizeze orice nava care difuzează emisiuni neautorizate şi sa sechestreze aparatajul de emisie. ART. 110 Dreptul de vizita 1. În afară cazurilor în care intervenţia este bazată pe puteri acordate prin tratat, o nava de război care intilneste în marea libera o nava străină, alta decît o nava care se bucura de imunitatea prevăzută la art. 95 şi 96, nu o poate supune controlului decît dacă are motive serioase de a banui ca aceasta nava: a) practica pirateria; b) practica transportul de sclavi; c) serveşte unor emisiuni neautorizate, iar statul pavilionului navei de război are drept de jurisdicţie conform art. 109; d) este fără naţionalitate; sau e) este în realitate o nava de aceeaşi naţionalitate cu nava de război, deşi poarta un pavilion străin sau refuza sa arboreaza pavilionul sau. 2. În cazurile vizate de paragraful 1, nava de război poate proceda la verificarea documentelor, autorizând purtarea pavilionului. În acest scop, ea poate trimite la nava suspecta o ambarcatiune sub comanda unui ofiţer. Dacă, după verificarea documentelor, banuielile persista, ea poate să continue controlul la bordul navei, actionind cu toată consideraţia posibila. 3. Dacă banuielile se dovedesc neintemeiate, nava supusă controlului este despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba, cu condiţia ca ea sa nu fi comis nici un act care să o facă suspecta. 4. Prezentele dispoziţii se aplică mutatis mutandis aeronavelor militare. 5. Prezentele dispoziţii se aplică, de asemenea, oricăror alte nave sau aeronave autorizate în mod corespunzător, care poarta semne distinctive exterioare, indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public. ART. 111 Dreptul de urmărire 1. Urmărirea unei nave străine poate fi întreprinsă dacă autorităţile competente ale statului riveran au motive întemeiate sa creadă ca aceasta nava a contravenit legilor şi reglementărilor acestui stat. Aceasta urmărire trebuie să înceapă când nava străină sau una dintre ambarcatiunile sale se afla în apele interioare, în apele arhipelagice, în marea teritorială sau în zona contigua a statului care întreprinde urmărirea şi nu poate să fie continuată dincolo de limitele marii teritoriale sau ale zonei contigue decît cu condiţia sa nu fi fost întreruptă. Nu este necesar ca nava care ordona oprirea unei nave străine ce navighează în marea teritorială sau în zona contigua să se găsească, de asemenea, acolo în momentul în care nava vizata primeşte ordinul de oprire. Dacă nava străină se găseşte în zona contigua, astfel cum este definită la art. 33, urmărirea nu poate fi începută decît dacă ea a încălcat drepturile care sunt protejate prin instituirea acestei zone. 2. Dreptul de urmărire se aplică mutatis mutandis incalcarilor legilor şi reglementărilor statului riveran, aplicabile, conform convenţiei, zonei economice exclusive sau platoului continental, inclusiv zonelor de securitate care inconjoara instalaţiile situate pe platoul continental, dacă aceste încălcări au fost comise în zonele menţionate. 3. Dreptul de urmărite încetează de îndată ce nava urmărită intră în marea teritorială a propriului stat sau a unui alt stat. 4. Urmărirea nu se considera începută decît dacă nava care urmăreşte s-a asigurat, prin toate mijlocele utilizabile de care dispune, ca nava urmărită sau una dintre ambarcatiunile sale, sau alte ambarcaţiuni care acţionează împreună şi folosesc nava urmărită ca nava-baza se găsesc în interiorul limitelor marii teritoriale sau, după caz, în zona contigua, în zona economică exclusiva sau deasupra platoului continental. Urmărirea nu poate fi începută decît după emiterea unui semnal de oprire, vizual sau sonor, dat la o distanta care să permită navei în cauza sa-l perceapă. 5. Dreptul de urmărire nu poate fi exercitat decît de navele de război sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau aeronave purtind semne exterioare care să indice clar ca sunt afectate unui serviciu public şi ca sunt autorizate în acest scop. 6. În cazul în care nava este urmărită de o aeronava: a) dispoziţiile paragrafelor 1-4 se aplică mutatis mutandis; b) aeronava care da ordinul de oprire trebuie ea însăşi sa urmărească nava până ce o nava sau o alta aeronava a statului riveran, avertizata de prima aeronava, soseste la faţa locului pentru a continua urmărirea, în afară de cazul în care aeronava nu poate ea însăşi sa retina nava. Pentru a justifica oprirea unei nave în afară marii teritoriale nu este suficient ca aceasta sa fi fost doar reperata de aeronava ca ar fi comis o încălcare sau ca fiind suspecta de încălcare; mai este necesar ca ea sa fi fost, totodată, avertizata sa oprească şi urmărită de aeronava care a reperat-o sau de alte aeronave ori nave, fără ca urmărirea sa fi fost întreruptă. 7. Eliberarea unei nave, reţinută în cadrul jurisdicţiei unui stat şi escortata către un port al acestui stat în vederea anchetarii de către autorităţile competente, nu poate să fie cerută numai pentru motivul ca nava, în cursul călătoriei sale, a fost escortata în timp ce traversa o parte a zonei economice exclusive sau a marii libere, dacă acest fapt a fost impus de împrejurări. 8. O nava care a fost oprită sau reţinută în afară marii teritoriale, în împrejurări care nu justifica exercitarea dreptului de urmărire, trebuie să fie despagubita pentru orice eventuala pierdere sau paguba. ART. 112 Dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine 1. Orice stat are dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine pe fundul marii libere, dincolo de platoul continental. 2. Dispoziţiile art. 79 paragraful 5 se aplică acestor cabluri şi conducte. ART. 113 Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementările necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea de către o nava purtind pavilionul sau sau de către o persoană supusă jurisdicţiei sale, făcuta în mod intentionat sau prin neglijenţa culpabilă, a unui cablu de înalta tensiune sau a unei conducte submarine în marea libera, ca şi a unui cablu telefonic sau telegrafic submarin, care ar putea avea drept rezultat perturbarea sau întreruperea comunicaţiilor telegrafice sau telefonice, sa constituie încălcări pasibile de sancţionare. Aceasta dispoziţie se aplică, de asemenea, oricărui comportament susceptibil de a provoca ruperea sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte sau urmărind aceasta în mod deliberat. Totuşi ele nu se aplică dacă ruptura sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte s-a făcut de către persoane care, după ce au luat toate măsurile de precauţie necesare pentru a le evita, nu au acţionat decît în scopul legitim de a-şi salva viaţa sau nava. ART. 114 Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine de către proprietarul unui alt cablu sau conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementările necesare pentru ca, în caz de rupere sau de deteriorare în marea libera a unui cablu sau a unei conducte submarine, cauzată prin punerea unui alt cablu sau a unei alte conducte aparţinând unei persoane aflate sub jurisdicţia sa, persoana respectiva sa suporte cheltuielile de reparare a daunelor pe care le-a provocat. ART. 115 Despăgubirea pentru pierderile provocate de evitarea deteriorării unui cablu sau a unei conducte submarine Fiecare stat va adopta legile şi reglementările necesare pentru ca proprietarul unei nave care face dovada ca a sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte submarine să fie despăgubit de proprietarul cablului sau al conductei, cu condiţia ca proprietarul navei sa fi luat în prealabil toate măsurile de precauţie rezonabile. SECŢIUNEA a 2-a Conservarea şi gestionarea resurselor biologice ale marii libere ART. 116 Dreptul de pescuit în marea libera Toate statele au dreptul ca cetăţenii lor sa exercite pescuitul în marea libera, sub rezerva: a) obligaţiilor lor convenţionale; b) drepturilor şi obligaţiilor, precum şi intereselor statelor riverane, asa cum sunt prevăzute, între altele, la art. 63 paragraful 2 şi la art. 64-67; şi c) dispoziţiilor prezentei secţiuni. ART. 117 Obligaţia statelor de a lua faţă de cetăţenii lor măsuri de conservare a resurselor biologice ale marii libere Toate statele sunt obligate sa adopte măsuri aplicabile cetăţenilor lor, care pot să fie necesare pentru conservarea resurselor biologice ale marii libere, sau sa coopereze cu alte state pentru adoptarea unor asemenea măsuri. ART. 118 Cooperarea statelor în conservarea şi gestionarea resurselor biologice Statele vor coopera pentru conservarea şi gestionarea resurselor biologice în marea libera. Statele ai căror cetăţeni exploatează resurse biologice diferite situate în aceeaşi zona sau resurse biologice identice vor negocia în vederea adoptării măsurilor necesare conservării resurselor respective. În acest scop, ele vor coopera, dacă este nevoie, pentru a crea organizaţii de pescuit subregionale sau regionale. ART. 119 Conservarea resurselor biologice ale marii libere 1. Atunci când fixează volumul autorizat al capturilor şi iau alte măsuri în vederea conservării resurselor biologice ale marii libere, statele: a) urmăresc, pe baza datelor ştiinţifice disponibile cele mai sigure, sa menţină sau sa restabileasca stocurile de specii exploatate la niveluri care să asigure randamentul constant maxim, având în vedere factorii ecologici şi economici pertinenţi, inclusiv nevoile speciale ale statelor în curs de dezvoltare, şi ţinând seama de metodele în materie de pescuit, de interdependenta stocurilor şi de toate normele minime internaţionale, general recomandate pe plan subregional, regional sau mondial; b) iau în considerare efectele acestor măsuri asupra speciilor asociate speciilor exploatate sau dependente de acestea, în vederea menţinerii sau restabilirii stocurilor acestor specii asociate sau dependente la un asemenea nivel încât reproducerea lor sa nu poate fi pusă în mod serios în pericol. 2. Informaţiile ştiinţifice disponibile, statisticile referitoare la capturi şi la efortul de pescuit şi celelalte date privind conservarea stocurilor de peste vor fi difuzate şi schimbate cu regularitate prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente subregionale, regionale sau mondiale, după cum este cazul, şi cu participarea tuturor statelor interesate. 3. Statele interesate vor veghea ca măsurile de conservare şi aplicarea lor sa nu antreneze nici o discriminare de drept sau de fapt împotriva vreunui pescar, oricare ar fi statul al cărui cetăţean este. ART. 120 Mamifere marine Prevederile art. 65 se aplică, de asemenea, la conservarea şi gestionarea mamiferelor marine în marea libera. PARTEA VIII Regimul insulelor ART. 121 Regimul insulelor 1. O insula este o întindere naturala de pământ inconjurata de apa, care rămâne descoperită în timpul fluxului. 2. Sub rezerva paragrafului 3, marea teritorială, zona contigua, zona economică exclusiva şi platoul continental al unei insule sunt delimitate conform dispoziţiilor prezentei convenţii, aplicabile altor intinderi terestre. 3. Stâncile care nu sunt propice locuirii umane sau unei vieţi economice proprii nu au zona economică exclusiva şi nici platou continental. PARTEA IX Mari închise sau semiînchise ART. 122 Definiţie În sensul prezentei convenţii, prin expresia mare închisă sau semiînchisă se înţelege un golf, un bazin sau o mare, înconjurate de mai multe state şi legate de o alta mare sau de ocean printr-un pasaj ingust sau format, în întregime sau în principal, de marile teritoriale şi zonele economice exclusive ale mai multor state. ART. 123 Cooperarea între statele riverane la mari închise sau semiinchise Statele riverane la o mare închisă sau semiînchisă ar trebui sa coopereze între ele în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor care le revin conform prezentei convenţii. În acest scop, ele se vor strădui, direct sau prin intermediul unei organizaţii regionale corespunzătoare: a) sa coordoneze gestionarea, conservarea, explorarea şi exploatarea resurselor biologice ale marii; b) să-şi coordoneze exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor ce le revin în ce priveşte protecţia şi apărarea mediului marin; c) să-şi coordoneze politica în materie de cercetare ştiinţifică şi să efectueze, dacă este cazul, programe comune de cercetare ştiinţifică în zona respectiva; d) sa invite, dacă va fi cazul, alte state sau organizaţii internaţionale interesate sa coopereze cu ele în aplicarea prezentului articol. PARTEA X Dreptul de acces al statelor fără litoral la mare şi de la mare şi libertatea de tranzit ART. 124 Sensul termenilor 1. În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin: a) stat fără litoral, orice stat care nu poseda tarmuri maritime; b) stat de tranzit, orice stat, cu sau fără tarmuri maritime, situat între un stat fără litoral şi mare, prin teritoriul căruia trece traficul în tranzit; c) trafic în tranzit, tranzitul de persoane, de bagaje, de bunuri şi de mijloace de transport prin teritoriul unuia sau al mai multor state de tranzit, când trecerea prin acest teritoriu, cu sau fără transbordare, depozitare, întrerupere de încărcătura sau schimbarea modului de transport, nu reprezintă decît o fracţiune dintr-o călătorie completa care începe sau se termina pe teritoriul statului fără litoral; d) mijloace de transport: (i) orice material feroviar rulant, navele care servesc navigaţiei maritime, pe lacuri sau fluviale şi vehiculele rutiere; (ii) acolo unde condiţiile locale o impun, hamalii şi animalele de povara. 2. Statele fără litoral şi statele de tranzit pot conveni includerea în mijloacele de transport a conductelor petroliere şi a celor de gaze şi a mijloacelor de transport, altele decît cele menţionate la paragraful 1. ART. 125 Dreptul de acces la mare şi de la mare şi libertatea de tranzit 1. Statele fără litoral au dreptul de acces la mare şi de la mare pentru a exercita drepturile prevăzute în convenţie, inclusiv cele relative la libertatea marii libere şi la patrimoniul comun al umanităţii. În acest scop, ele se bucura de libertatea de tranzit prin teritoriul statelor de tranzit cu orice mijloace de transport. 2. Condiţiile şi modalităţile exercitării libertăţii de tranzit vor fi convenite între statele fără litoral şi statele de tranzit interesate, pe cale de acorduri bilaterale, subregionale sau regionale. 3. În exercitarea deplinei suveranitati pe teritoriul lor, statele de tranzit au dreptul de a lua toate măsurile pentru a se asigura ca drepturile şi facilităţile stipulate în prezenta parte, în favoarea statelor fără litoral, nu aduc în nici un fel atingere intereselor lor legitime. ART. 126 Excluderea de la aplicare a clauzei naţiunii celei mai favorizate Dispoziţiile prezentei convenţii, precum şi acordurile speciale referitoare la exercitarea dreptului de acces la şi de la mare, care prevăd drepturi şi facilităţi în favoarea statelor fără litoral datorită situaţiei lor geografice deosebite, sunt excluse de la aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. ART. 127 Taxe vamale, taxe şi alte redevenţe 1. Traficul în tranzit nu este supus nici unui fel de taxe vamale, taxe sau alte redevenţe, cu excepţia drepturilor percepute pentru servicii particulare în legătură cu acest trafic. 2. Mijloacele de transport în tranzit şi celelalte facilităţi de tranzit prevăzute pentru statul fără litoral şi folosite de către acesta nu vor fi supuse unor taxe sau redevenţe mai mari decît cele percepute pentru folosirea mijloacelor de transport ale statului de tranzit. ART. 128 Zonele libere şi alte facilităţi vamale Pentru a facilita traficul în tranzit, pot fi prevăzute zone libere sau alte facilităţi vamale în porturile de intrare şi de ieşire ale statelor de tranzit, prin acorduri între aceste state şi statele fără litoral. ART. 129 Cooperarea în construirea şi ameliorarea mijloacelor de transport Dacă în statul de tranzit nu exista mijloace de transport care să permită exercitarea efectivă a libertăţii de tranzit sau dacă mijloacele existente, inclusiv instalaţiile şi echipamentele portuare, sunt neadecvate într-o privinţa oarecare, statul de tranzit şi statul fără litoral interesat pot coopera pentru construirea acestora sau ameliorarea celor existente. ART. 130 Măsuri pentru evitarea întârzierilor sau a dificultăţilor cu caracter tehnic la efectuarea traficului în tranzit sau pentru eliminarea cauzelor acestora 1. Statul de tranzit va lua toate măsurile corespunzătoare pentru evitarea întârzierilor sau a altor dificultăţi cu caracter tehnic în efectuarea traficului în tranzit. 2. Dacă survin intirzieri sau dificultăţi, autorităţile competente ale statului de tranzit şi cele ale statului fără litoral vor coopera pentru eliminarea rapida a cauzelor acestora. ART. 131 Egalitatea de tratament în porturile maritime Navele care poarta pavilionul unui stat fără litoral se bucura de un tratament egal cu cel care este acordat celorlalte nave străine în porturile maritime. ART. 132 Acordarea de facilităţi de tranzit mai largi Prezenta convenţie nu implica în nici un fel retragerea facilităţilor de tranzit, care sunt mai extinse decît acelea care sunt prevăzute de prezenta convenţie, care sunt convenite între statele părţi la prezenta convenţie sau acordate de un stat parte. De asemenea, prezenta convenţie nu interzice în nici un fel statelor părţi de a acorda în viitor facilităţi mai extinse. PARTEA XI Zona SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 133 Sensul termenilor În sensul prezentei părţi: a) prin resurse se înţelege toate resursele minerale solide, lichide sau gazoase în situ care, în zona, se găsesc pe fundul marilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici; b) resursele, o dată ce au fost extrase din zona, sunt denumite minerale. ART. 134 Cîmpul de aplicare a prezentei părţi 1. Aceasta parte a prezentei convenţii se aplică zonei. 2. Activităţile desfăşurate în zona sunt guvernate de prevederile prezentei părţi. 3. Depunerea hartilor sau a listelor de coordonate geografice care indica amplasarea limitelor vizate la primul articol paragraful 1, ca şi asigurarea publicităţii acestor harţi şi liste, sunt guvernate de prevederile părţii a VI-a. 4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu afectează definirea limitei exterioare a platoului continental, conform părţii a VI-a, sau validitatea acordurilor referitoare la delimitarea între statele ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla faţa în faţa. ART. 135 Regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra lor Prevederile acestei părţi a prezentei convenţii şi drepturile care sunt acordate sau sunt exercitate în conformitate cu aceasta nu afectează regimul juridic al apelor de deasupra zonei sau al spaţiului aerian situat deasupra acestor ape. SECŢIUNEA a 2-a Principiile care reglementează zona ART. 136 Patrimoniul comun al umanităţii Zona şi resursele sale sunt patrimoniu comun al umanităţii. ART. 137 Regimul juridic al zonei şi al resurselor sale 1. Nici un stat nu poate să revendice sau sa exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei părţi oarecare a zonei sau asupra resurselor sale; nici un stat şi nici o persoană fizica sau juridică nu poate să-şi însuşească vreo parte oarecare a zonei sau a resurselor sale. Nici o asemenea revendicare, nici o exercitare a suveranităţii sau a unor drepturi suverane şi nici un act de apropiere nu vor fi recunoscute. 2. Toate drepturile asupra resurselor zonei aparţin întregii umanitati în numele căreia va acţiona autoritatea. Aceste resurse sunt inalienabile. Mineralele extrase din zona pot fi totuşi înstrăinate, însă numai în conformitate cu aceasta parte şi cu regulile, reglementările şi procedurile adoptate de către autoritate. 3. Nici un stat şi nici o persoană fizica sau juridică nu poate să revendice, sa dobindeasca sau sa exercite drepturi asupra mineralelor extrase din zona, decît în conformitate cu prevederile prezentei părţi. Drepturile revendicate, dobîndite sau exercitate în alt mod nu vor fi recunoscute. ART. 138 Conduita generală a statelor cu privire la zona În conduita lor generală cu privire la zona, statele se vor conformă prezentei părţi, principiilor enunţate în Carta Naţiunilor Unite şi celorlalte reguli de drept internaţional, manifestând preocupare pentru menţinerea păcii şi securităţii, pentru promovarea cooperării internaţionale şi a înţelegerii reciproce. ART. 139 Obligaţia de a veghea la respectarea dispoziţiilor convenţiei şi responsabilitatea în caz de daune 1. Statelor părţi le revine obligaţia de a veghea ca activităţile desfăşurate în zona, fie de către ele însele, fie de către întreprinderile lor de stat sau de către persoane fizice sau juridice care poseda naţionalitatea lor ori sunt controlate în mod efectiv de către ele sau de către cetăţenii lor, să fie conforme cu dispoziţiile prezentei părţi. Aceeaşi obligaţie revine şi organizaţiilor internaţionale pentru activităţile pe care acestea le desfăşoară în zona. 2. Fără a contraveni principiilor de drept internaţional şi prevederilor art. 22 din anexa nr. III, un stat parte sau o organizaţie internaţionala va răspunde pentru daunele rezultate în urma nerespectării obligaţiilor care le revin în conformitate cu prezenta parte; statele părţi sau organizaţiile internaţionale care acţionează împreună îşi asuma aceasta răspundere împreună şi solidar. Totuşi, statul parte nu este răspunzător de daunele rezultate din încălcarea obligaţiei de către o persoană garantată de el conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacă a luat toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a asigura respectarea efectivă a prevederilor prezentei părţi şi ale anexelor pertinente, asa cum prevăd art. 153 paragraful 4 şi art. 4 paragraful 3 din anexa nr. III. 3. Statele părţi care sunt membre ale organizaţiilor internaţionale vor lua măsuri corespunzătoare pentru a asigura aplicarea prezentului articol în ceea ce priveşte aceste organizaţii. ART. 140 Interesul umanităţii 1. Activităţile din zona vor fi desfăşurate, asa cum este prevăzut în mod expres în prezenta parte, în interesul întregii umanitati, independent de situaţia geografică a statelor, fie ca este vorba de state riverane sau de tari fără litoral, şi ţinând seama în mod deosebit de interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu au dobândit deplina independenta sau un regim de autonomie recunoscut de Natiunile Unite, conform Rezoluţiei nr. 1.514/XV şi altor rezoluţii pertinente ale adunării generale. 2. Autoritatea va asigura împărţirea echitabila, pe baze nediscriminatorii, a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice rezultate din activităţile desfăşurate în zona, printr-un mecanism corespunzător, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) pct. (i). ART. 141 Utilizarea zonei în scopuri exclusiv paşnice Zona este deschisă utilizării în scopuri exclusiv paşnice de către toate statele, fie ca este vorba de state riverane sau de state fără litoral, fără discriminări şi fără a se aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentei părţi. ART. 142 Drepturile şi interesele legitime ale statelor riverane 1. În cazul zăcămintelor de resurse ale zonei, ce se extind dincolo de limitele acesteia, activităţile din zona se vor desfăşura ţinând seama în modul cuvenit de drepturile şi de interesele legitime ale statului riveran sub jurisdicţia căruia se întind aceste zăcăminte. 2. Se va institui un sistem de consultări cu statul interesat, inclusiv de notificare prealabilă, pentru a se evita orice încălcare a acestor drepturi şi interese. În cazul în care activităţile desfăşurate în zona pot antrena exploatarea unor resurse ce se găsesc în limitele jurisdicţiei naţionale a unui stat riveran, este necesar consimţământul prealabil al acestuia. 3. Prevederile prezentei părţi şi drepturile acordate sau exercitate în virtutea acestora nu vor afecta dreptul statelor riverane de a lua măsurile compatibile cu dispoziţiile pertinente ale părţii a XII-a, care pot să fie necesare pentru a preveni, a atenua sau elimina un pericol grav şi iminent pentru litoralul lor sau pentru interese conexe care s-ar datora unei poluari sau ameninţări de poluare rezultind din activităţile duse în zona sau din orice alte accidente cauzate prin asemenea activităţi. ART. 143 Cercetarea ştiinţifică marina 1. Cercetarea ştiinţifică marina în zona se va efectua în scopuri exclusiv paşnice şi în interesul întregii umanitati în conformitate cu partea a XIII-a. 2. Autoritatea poate efectua cercetări ştiinţifice marine asupra zonei şi resurselor sale şi poate încheia contracte în acest scop. Ea va favoriza şi incuraja cercetări ştiinţifice marine în zona şi va coordona şi difuza rezultatele acestor cercetări şi analize, atunci când sunt disponibile. 3. Statele părţi pot să efectueze cercetări ştiinţifice marine în zona. Ele vor favoriza cooperarea internaţionala în domeniul cercetării ştiinţifice marine în zona: a) participind la programe internaţionale şi încurajând cooperarea în domeniul cercetării ştiinţifice marine efectuate de personalul diferitelor tari şi de cel al autorităţii; b) veghind ca programele să fie elaborate prin intermediul autorităţii sau al altor organizaţii internaţionale, după caz, în folosul statelor în curs de dezvoltare şi al statelor mai puţin avansate din punct de vedere tehnologic, în vederea: (i) întăririi potenţialului lor de cercetări; (ii) formării personalului lor şi al autorităţii în domeniul tehnicilor şi al aplicării cercetării; (iii) favorizării antrenării personalului lor calificat la activităţile de cercetare desfăşurate în zonă; c) difuzând în mod efectiv rezultatele cercetărilor şi analizelor, atunci când sunt disponibile, prin intermediul autorităţii sau al altor mecanisme internaţionale, după caz. ART. 144 Transferul de tehnologie 1. Conform convenţiei, autoritatea ia măsuri: a) pentru a obţine tehnologiile şi cunoştinţele ştiinţifice referitoare la activităţile desfăşurate în zona; şi b) pentru a favoriza şi a incuraja transferul, către statele în curs de dezvoltare, a acestor tehnologii şi cunoştinţe ştiinţifice, în asa fel încât toate statele părţi să poată beneficia de ele. 2. În acest scop, autoritatea şi statele părţi vor coopera pentru promovarea transferului de tehnologie şi de cunoştinţe ştiinţifice referitoare la activităţile desfăşurate în zona, astfel ca întreprinderea şi toate statele părţi să poată beneficia de ele. Îndeosebi, ele vor iniţia şi incuraja: a) programe pentru transferul către întreprindere şi către ţările în curs de dezvoltare de tehnologii referitoare la activităţile desfăşurate în zona, inclusiv, între altele, facilitarea accesului întreprinderii şi al statelor în curs de dezvoltare la tehnologiile pertinente, potrivit unor modalităţi şi în condiţii juste şi rezonabile; b) măsuri pentru a asigura dezvoltarea tehnologiilor întreprinderii şi a tehnologiilor indigene ale statelor în curs de dezvoltare şi în mod deosebit pentru a oferi personalului întreprinderii şi din aceste state posibilităţi de a se pregati în domeniul ştiinţei şi tehnologiei marine şi de a participa pe deplin la activităţile desfăşurate în zona. ART. 145 Protecţia mediului marin În ce priveşte activităţile desfăşurate în zona, vor fi luate, potrivit convenţiei, măsurile necesare pentru a asigura o protecţie eficace a mediului marin împotriva efectelor dăunătoare care pot rezultă din aceste activităţi. În acest scop, autoritatea adopta regulile, reglementările şi procedurile corespunzătoare, îndeosebi pentru: a) prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, inclusiv a litoralului, şi pentru a face faţa altor riscuri care îl ameninţa, precum şi oricărei perturbari a echilibrului ecologic al mediului marin, acordind o atenţie deosebită necesităţii de a-l proteja împotriva efectelor nocive ale unor activităţi, cum ar fi: forarile, dragajele, excavatiile, deversarile de deşeuri, construirea şi exploatarea sau întreţinerea instalaţiilor, conductelor şi altor dispozitive utilizate pentru aceste activităţi; b) protejarea şi conservarea resurselor naturale ale zonei şi prevenirea cauzarii de pagube pentru flora şi fauna mediului marin. ART. 146 Protecţia vieţii omeneşti În ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în zona, se vor lua măsurile necesare pentru a se asigura o protecţie eficace a vieţii omeneşti. În acest scop, autoritatea va adopta reguli, reglementări şi proceduri corespunzătoare pentru a completa dreptul internaţional existent cuprins în tratatele în materie. ART. 147 Compatibilitatea dintre activităţile desfăşurate în zona şi celelalte activităţi întreprinse în mediul marin 1. Activităţile în zona se vor desfăşura ţinând seama în mod rezonabil de celelalte activităţi întreprinse în mediul marin. 2. Instalaţiile utilizate pentru activităţile desfăşurate în zona vor îndeplini următoarele condiţii: a) vor fi montate, amplasate şi indepartate numai în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi şi în condiţiile fixate de regulile şi de reglementările adoptate de către autoritate. Montarea, amplasarea şi îndepărtarea lor vor fi notificate în mod corespunzător, iar mijloacele permanente pentru semnalarea prezentei lor vor fi întreţinute; b) nu vor fi amplasate în locuri în care ar putea sa stînjenească folosirea căilor recunoscute de navigaţie de importanţa vitala pentru navigaţia internaţionala sau în zonele de pescuit intensiv; c) vor fi înconjurate de zone de securitate marcate în mod corespunzător prin balize, pentru a asigura securitatea instalaţiilor insesi şi a navigaţiei. Configuraţia şi amplasamentul acestor zone de siguranţă se vor stabili astfel încât ele sa nu formeze o centura care să împiedice accesul licit al navelor la anumite zone marine sau navigaţia în culoarele care servesc navigaţiei internaţionale; d) vor fi utilizate în scopuri exclusiv paşnice; e) aceste instalaţii nu au statut de insule. Ele nu au o mare teritorială proprie, iar prezenta lor nu influenţează delimitarea marii teritoriale a zonei economice exclusive sau a platoului continental. 3. Celelalte activităţi întreprinse în mediul marin vor fi efectuate ţinând seama, în mod rezonabil, de activităţile din zona. ART. 148 Participarea statelor în curs de dezvoltare la activităţile desfăşurate în zona Participarea efectivă a statelor în curs de dezvoltare la activităţile desfăşurate în zona este incurajata, asa cum se stipulează în mod specific în prezenta parte, ţinând seama, în mod cuvenit, de nevoile şi de interesele deosebite ale acestor state şi, mai ales, ale acelora dintre ele care sunt fără litoral sau sunt dezavantajate din punct de vedere geografic, pentru a le permite să depăşească obstacolele pe care le intimpina datorită situaţiei lor defavorabile, mai ales datorită departarii lor de zona şi dificultăţilor de acces în zona şi din aceasta. ART. 149 Obiecte arheologice şi istorice Toate obiectele cu caracter arheologic sau istoric găsite în zona sunt păstrate sau cedate în interesul întregii umanitati, tinindu-se seama în mod deosebit de drepturile preferenţiale ale statului sau ale tarii de origine, sau ale statului de origine culturală ori ale statului de origine istorica sau arheologică. SECŢIUNEA a 3-a Punerea în valoare a resurselor zonei ART. 150 Principii generale referitoare la activitatea în zona Activităţile din zona vor fi desfăşurate, asa cum se prevede în mod expres în prezenta parte, astfel încât sa favorizeze dezvoltarea armonioasă a economiei mondiale şi creşterea echitabila a comerţului internaţional, sa promoveze cooperarea internaţionala, pentru dezvoltarea generală a tuturor ţărilor, şi mai ales a statelor în curs de dezvoltare, şi, îndeosebi, în scopul de a asigura: a) punerea în valoare a resurselor zonei; b) gestionarea sistematica, sigura şi raţională a resurselor zonei, veghind, îndeosebi, ca activităţile desfăşurate să fie eficiente şi în conformitate cu principiile judicioase de conservare, evitând orice risipa inutila; c) creşterea posibilităţii de participare la aceste activităţi, îndeosebi într-un mod compatibil cu art. 144 şi 148; d) participarea autorităţii la veniturile şi la transferul de tehnologie către întreprindere şi către statele în curs de dezvoltare, conform convenţiei; e) sporirea, în funcţie de necesitaţi, a disponibilităţilor de minerale, produse pe baza resurselor zonei, concomitent cu mineralele provenind din alte resurse, pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu asemenea minerale; f) favorizarea, în ceea ce priveşte mineralele produse atât pe baza resurselor zonei, cît şi a altor resurse, unor preţuri juste şi stabile, remuneratorii pentru producători şi juste pentru consumatori, şi asigurarea pe termen lung a echilibrului dintre oferta şi cerere; g) acordarea de posibilităţi tot mai mari pentru toate statele părţi, indiferent de sistemul lor social şi economic sau de situarea lor geografică, de a participa la punerea în valoare a resurselor zonei şi prevenirea monopolizarii activităţilor desfăşurate în zona; h) protejarea statelor în curs de dezvoltare împotriva efectelor defavorabile pe care le-ar putea avea asupra economiilor lor sau asupra cistigurilor lor din export, scăderea preţului unui mineral figurind printre cele extrase din zona sau reducerea volumului exportului lor de asemenea minerale, în măsura în care aceste scăderi sau reduceri sunt datorate activităţilor desfăşurate în zona, conform art. 151; i) punerea în valoare a patrimoniului comun în interesul întregii umanitati; j) condiţii de acces pe pieţe pentru importul mineralelor produse pe baza resurselor zonei şi pentru importul de produse extrase din aceste minerale, care să nu fie mai favorabile decît condiţiile cele mai favorabile aplicabile importurilor provenite din alte resurse. ART. 151 Principii referitoare la producţie 1. a) Fără a contraveni obiectivelor enunţate la art. 150 şi în vederea aplicării art. 150 lit. g), autoritatea, actionind prin intermediul forurilor existente sau, dacă este nevoie, în cadrul unor noi aranjamente sau acorduri cu participarea tuturor părţilor interesate, inclusiv cu producătorii şi cu consumatorii, va lua măsurile necesare pentru a favoriza creşterea, eficacitatea şi stabilirea pieţelor pentru produsele de baza rezultate din mineralele provenind din zona, la preţuri remuneratorii pentru producători şi juste pentru consumatori. Toate statele părţi vor coopera în acest scop. b) Autoritatea va avea dreptul sa participe la orice conferinţa asupra produselor, ale carei lucrări se referă la aceste produse de baza şi la care iau parte toate părţile interesate, inclusiv producătorii şi consumatorii. Ea are dreptul sa devină parte la orice aranjament sau acord încheiat în cadrul unor asemenea conferinţe. Ea va participa, pentru tot ceea ce priveşte producţia din zona, la orice organ creat în baza unor asemenea aranjamente sau acorduri, în conformitate cu regulamentul interior al organului în cauza. c) Autoritatea se va achită de obligaţiile care îi revin în conformitate cu aranjamentele sau cu acordurile menţionate mai sus, pentru a asigura aplicarea lor uniforma şi nediscriminatorie faţă de întreaga producţie de minerale în cauza, din zona. Făcând aceasta, ea va acţiona într-un mod compatibil cu clauzele contractelor în vigoare şi cu dispoziţiile planurilor de lucrări aprobate de întreprindere. 2. a) În timpul perioadei interimare specificate în paragraful 3, producţia comercială nu va începe pe baza unui plan de lucrări aprobat, decît dacă exploatantul a solicitat şi obţinut de la autoritate o autorizaţie de producţie; aceasta autorizaţie nu poate fi cerută cu mai mult de 5 ani înainte de data planificata pentru începerea producţiei comerciale pe baza planului de lucrări, în afară de cazul în care autoritatea ar prescrie alt termen prin regulile, regulamentele şi procedurile sale, având în vedere natura şi calendarul de executare a proiectelor. b) În cererea sa de autorizare, exploatantul va specifică cantitatea anuală de nichel pe care prevede că o va extrage în baza planului de lucrări aprobat. Cererea cuprinde un tabel de cheltuieli care, după primirea autorizaţiei, vor fi făcute de către exploatant şi care au fost calculate rezonabil, în asa fel încât să-i permită sa înceapă producţia comercială la data prevăzută. c) În scopul aplicării prevederilor de la lit. a) şi b), autoritatea va adopta norme de eficacitate potrivit art. 17 din anexa nr. III. d) Autoritatea va elibera o autorizaţie de producţie pentru cantitatea specificată în cerere, cu condiţia ca suma dintre aceasta cantitate şi cantităţile autorizate mai înainte sa nu depăşească, pentru un an oarecare de producţie din perioada interimara, plafonul producţiei de nichel, calculat conform paragrafului h), pentru anul în cursul căruia este eliberata autorizaţia. e) O dată eliberata, autorizaţia de producţie şi cererea aprobată devin parte integrantă a planului de lucrări aprobat. f) Dacă cererea de autorizare prezentată de către exploatant este respinsă în baza prevederilor de la lit. d), solicitantul va putea, oricând, să prezinte autorităţii o noua cerere. 3. Perioada interimara începe cu 5 ani înainte de data de 1 ianuarie a nului prevăzut pentru începerea producţiei comerciale în baza planului de lucrări aprobat. În cazul în care începerea producţiei comerciale se amina cu un an faţă de cel prevăzut iniţial, începutul perioadei interimare şi plafonul producţiei iniţial calculat vor fi modificate în consecinţa. Perioada interimara se va încheia după 25 de ani sau la sfârşitul conferintei de revizuire, menţionată la art. 155, sau în ziua în care vor intră în vigoare noile acorduri şi aranjamente menţionate la paragraful 1, după cum unul dintre aceste evenimente va surveni mai curînd. Dacă aceste aranjamente sau acorduri devin caduce sau încetează sa mai fie valabile din alte motive, autoritatea redobindeste, pentru restul perioadei interimare, puterile prevăzute în prezentul articol. 4. a) Plafonul producţiei, valabil pentru un an oarecare din perioada interimara, este dat de suma celor două elemente (i) şi (ii) de mai jos: (i) diferenţa dintre valorile curbei de tendinţa a consumului anual de nichel pentru anul care precede anul de începere a primei producţii comerciale şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede începutul perioadei interimare, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile lit. b); şi (ii) 60% din diferenţa dintre valoarea curbei de tendinţa a consumului de nichel pentru anul pentru care a fost solicitată autorizaţia de producţie şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede anul de începere a primei producţii comerciale, aceste valori fiind calculate în conformitate cu prevederile de la lit. b). b) În scopul subparagrafelor de la lit. a): (i) valorile curbei de tendinţa folosite pentru calculul plafonului producţiei de nichel vor fi valorile anuale ale consumului de nichel, indicate de o curba de tendinţa stabilită în cursul anului în care a fost eliberata autorizaţia de producţie. Curba de tendinţa se obţine prin regresia lineara a logaritmilor datelor referitoare la consumul anual efectiv de nichel, corespunzător perioadei de 15 ani, cea mai recenta, pentru care se dispune de date, timpul fiind luat drept o variabila independenta. Aceasta curba de tendinţa se va numi curba de tendinţa iniţială; (ii) dacă rata anuală de creştere indicată de curba de tendinţa este mai mica de 3%, se va înlocui aceasta curba pentru determinarea cantităţilor vizate la lit. a) cu o curba de tendinţa construită în asa fel încât sa taie curba de tendinţa iniţială în punctul care reprezintă valoarea consumului pentru primul an al perioadei de 15 ani luate în considerare, iar panta sa sa corespundă unei creşteri anuale de 3% . Totuşi plafonul de producţie fixat pentru un an oarecare al perioadei interimare nu poate, în nici un caz, să depăşească diferenţa dintre valoarea curbei de tendinţa iniţială pentru anul luat în considerare şi valoarea acestei curbe pentru anul care precede începerea perioadei interimare. 5. Autoritatea va rezerva întreprinderii, pentru producţia sa iniţială, o cantitate de 38.000 tone metrice de nichel din cantitatea fixată ca plafon de producţie, conform lit. b). 6. a) Exploatantul poate, în cursul unui an oarecare, sa nu atinga volumul producţiei anuale de minerale provenite din noduli polimetalici, care este specificată în autorizaţia sa de producţie, sau să depăşească aceasta producţie cu maximum 8%, cu condiţia ca producţia totală sa nu depăşească volumul specificat în autorizaţie. Orice depăşire cuprinsă între 8% şi 20% pentru un an oarecare sau orice depăşire pentru un an care urmează unei perioade de 2 ani consecutivi, în cursul cărora volumul fixat a fost deja depăşit, va face obiectul negocierilor cu autoritatea care poate cere exploatantului să solicite o autorizaţie de producţie suplimentară. b) Cererile referitoare la aceasta producţie suplimentară nu vor fi examinate de autoritate decît după ce ea s-a pronunţat asupra tuturor cererilor de autorizaţie nerezolvate şi după ce ea va fi luat în considerare, în mod cuvenit, eventualitatea unor alte cereri prezentate de alţi solicitanţi. Autoritatea se va ghida în aceasta privinţa după principiul ca, în cursul unui an oarecare din perioada interimara, producţia totală autorizata în virtutea formulei de limitare a producţiei nu trebuie să fie depăşită. Ea nu va autoriza, pentru nici un plan de lucrări, producţia unei cantităţi de nichel mai mare de 46.500 tone metrice pe an. 7. Producţia altor metale, cum ar fi cuprul, cobaltul şi manganul, care sunt obţinute din nodulii polimetalici extrasi pe baza unei autorizaţii de producţie, nu trebuie să depăşească nivelul pe care l-ar fi atins dacă exploatantul ar fi produs din aceşti noduli cantitatea maxima de nichel calculată conform prezentului paragraf. Autoritatea va stabili, potrivit art. 17 din anexa nr. III, reguli, reglementări şi proceduri pentru punerea în aplicare a prezentului paragraf. 8. Drepturile şi obligaţiile referitoare la practicile economice incorecte, care sunt prevăzute în cadrul acordurilor comerciale multilaterale pertinente, se vor aplica la explorarea şi exploatarea mineralelor din zona. Pentru soluţionarea diferendelor care vor aparea din aplicarea prezentei prevederi, statele părţi care participa la aceste acorduri comerciale multilaterale vor recurge la procedurile de soluţionare a diferendelor prevăzute de acestea. 9. Autoritatea are puterea sa limiteze nivelul producţiei de minerale în zona, altele decît mineralele extrase din noduli polimetalici, în condiţiile şi după metodele pe care le va considera corespunzătoare, adoptînd reglementări în conformitate cu art. 161 paragraful 8. 10. La recomandarea consiliului, bazată pe avizul Comisiei de planificare economică, adunarea va institui un sistem de compensaţie sau va lua alte măsuri de asistenţa, de natura sa faciliteze adaptarea economică, inclusiv cooperarea cu instituţiile specializate şi cu alte organizaţii internaţionale, în scopul de a veni în ajutorul statelor în curs de dezvoltare ale căror economii naţionale şi venituri provenite din export vor fi în mod grav afectate datorită efectelor negative pe care le-ar putea avea scăderea preţului unui mineral care figurează printre cele extrase din zona sau datorită reducerii volumului exportului lor de asemenea minerale, în măsura în care această scădere sau reducere este datorată activităţilor desfăşurate în zona. La cerere, autoritatea va întreprinde studii asupra problemelor pe care le-ar avea statele care risca să fie cel mai grav afectate, în vederea reducerii la minimum a dificultăţilor lor şi pentru a le ajuta să-şi adapteze economia. ART. 152 Exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor autorităţii 1. În exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor sale, autoritatea va evita orice discriminare, îndeosebi când acorda posibilitatea de a desfăşura activităţi în zona. 2. Totuşi ea va acorda, în virtutea dispoziţiilor exprese ale prezentei părţi, o atenţie deosebită statelor în curs de dezvoltare şi, între acestea, mai ales statelor fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic. ART. 153 Sistemul de explorarea şi exploatare 1. Activităţile desfăşurate în zona vor fi organizate, realizate şi controlate de către autoritate, în numele întregii umanitati, conform prezentului articol şi altor dispoziţii pertinente ale prezentei părţi şi ale anexelor corespunzătoare, precum şi regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii. 2. Activităţile din zona se desfăşoară conform paragrafului 3: a) de către întreprindere; şi b) în asociere cu autoritatea, de către statele părţi sau de către întreprinderi de stat, ori de către persoane fizice sau juridice care au naţionalitatea unui stat parte ori sunt efectiv controlate de un stat sau de cetăţenii unui asemenea stat, atunci când sunt patronate de către state sau de către orice grup dintre categoriile menţionate, care îndeplineşte condiţiile stipulate în prezenta parte şi în anexa nr. III. 3. Activităţile din zona se desfăşoară conform unui plan de muncă oficial şi scris, stabilit conform anexei nr. III şi aprobat de consiliu, după examinarea lui de către comisia juridică şi tehnica. În cazul activităţilor întreprinse în zona, cu autorizaţia autorităţii, de către entităţile sau persoanele menţionate la paragraful 2 lit. b), acest plan de muncă îmbracă forma unui contract, asa cum este prevăzut în art. 3 din anexa nr. III. Acest contract poate prevedea aranjamente de coparticipare conform art. 11 din anexa nr. III. 4. Autoritatea va exercita asupra activităţilor întreprinse în zona controlul necesar pentru a asigura respectarea dispoziţiilor pertinente ale prezentei părţi şi ale anexelor corespunzătoare, ca şi a regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii, precum şi a planurilor de muncă aprobate conform paragrafului 3. Statele părţi vor ajuta autoritatea, luând toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestor texte, conform art. 139. 5. Autoritatea are dreptul sa ia, în orice moment, orice măsură prevăzută în prezenta parte pentru a-i asigura respectarea şi, în acelaşi timp, pentru a-şi putea exercita funcţiile de control şi de reglementare care îi incumba în virtutea convenţiei sau a unui contract. Autoritatea poate inspecta toate instalaţiile situate în zona, care sunt utilizate pentru activităţile desfăşurate în zona. 6. Orice contract încheiat conform paragrafului 3 va prevedea garantarea titlului. El nu va putea, deci, să fie revizuit, suspendat sau reziliat decît în conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din anexa nr. III. ART. 154 Examinarea periodică La fiecare 5 ani de la intrarea în vigoare a convenţie, adunarea va proceda la o examinare generală şi sistematica a modului în care regimul internaţional al zonei, stabilit prin convenţie, a funcţionat în practica. În lumina acestei examinări, adunarea va putea adopta sau recomanda altor organe sa adopte măsuri conforme cu dispozitile şi cu procedurile prevăzute în prezenta parte şi în anexele corespunzătoare, care să ducă la îmbunătăţirea funcţionarii regimului. ART. 155 Conferinţa de revizuire 1. 15 ani după data de 1 ianuarie a anului în care începe prima producţie comercială în baza unui plan de muncă aprobat, adunarea va convoca o conferinţa pentru revizuirea dispoziţiilor prezentei părţi şi ale anexelor corespunzătoare, care reglementează sistemul de explorare şi de exploatare a resurselor zonei. Conferinţa de revizuire va examina, în detaliu, în lumina experienţei acumulate în timpul perioadei care s-a scurs: a) dacă dispoziţiile prezentei părţi, care reglementează sistemul de explorare şi de exploatare a resurselor zonei, şi-au atins obiectivele în toate privintele şi, mai ales, dacă au fost profitabile întregii umanitati; b) dacă în acest interval de 15 ani sectoarele rezervate au fost exploatate în mod eficient şi echilibrat în raport cu sectoarele nerezervate; c) dacă valorificarea şi utilizarea zonei şi a resurselor sale au fost întreprinse într-un mod care să favorizeze dezvoltarea armonioasă a economiei mondiale şi expansiunea echilibrata a comerţului internaţional; d) dacă s-a preîntâmpinat monopolizarea activităţilor duse în zona; e) dacă au fost respectate principiile enunţate în art. 150 şi 151; şi f) dacă sistemul a permis o distribuire echitabila a avantajelor de pe urma activităţilor din zona, având în vedere, îndeosebi, interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare. 2. Conferinţa de revizuire va trebui sa vegheze ca principiul patrimoniului comun al umanităţii, regimul internaţional vizind exploatarea sa echitabila în folosul tuturor ţărilor, mai ales al statelor în curs de dezvoltare, şi existenta unei autorităţi însărcinate cu desfăşurarea, organizarea şi controlul activităţilor din zona să fie menţinute. Ea va veghea, de asemenea, pentru a fi menţinute principiile enunţate în prezenta parte în ce priveşte excluderea oricărei revendicari şi neexercitarea suveranităţii asupra vreunui sector al zonei, drepturile statelor şi conduita lor generală referitoare la zona, precum şi participarea lor la activităţile întreprinse în zona, conform convenţiei, prevenirea monopolizarii activităţilor desfăşurate în zona, folosirea zonei exclusiv în scopuri paşnice, aspectele economice ale activităţilor desfăşurate în zona, cercetarea ştiinţifică marina, transferul de tehnologii, protejarea mediului marin şi a vieţii umane, drepturile statelor riverane, regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra zonei şi compatibilitatea dintre activităţile desfăşurate în zona şi alte activităţi exercitate în mediul marin. 3. Conferinţa de revizuire va folosi procedura de adoptare a deciziilor, care a fost aplicată şi în cadrul celei de-a treia Conferinţe a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii. Conferinţa va depune toate eforturile pentru a se ajunge la un acord prin consens asupra tuturor eventualelor amendamente şi nu se va recurge la vot asupra acestor chestiuni decît după ce vor fi epuizate toate eforturile în vederea ajungerii la consens. 4. Dacă, după 5 ani de la deschiderea sa, Conferinţa de revizuire nu va fi ajuns la un acord asupra sistemului de explorare şi exploatare a resurselor zonei, ea va putea, în următoarele 12 luni, sa decidă, cu o majoritate de trei pătrimi din numărul statelor părţi, adoptarea şi impunerea spre ratificare sau aderare de către statele părţi a amendamentelor pe care le va considera necesare şi potrivite pentru revizuirea sau modificarea sistemului. Aceste amendamente vor intră în vigoare, pentru toate statele părţi, la 12 luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către trei pătrimi din numărul statelor părţi. 5. Amendamentele adoptate de conferinţa de revizuire în aplicarea prezentului articol nu vor aduce atingere drepturilor cîştigate în virtutea contractelor existente. SECŢIUNEA a 4-a Autoritatea SUBSECŢIUNEA A Dispoziţii generale ART. 156 Crearea autorităţii 1. Prin prezenta convenţie se creează o autoritate internaţionala a teritoriilor submarine, care va funcţiona conform dispoziţiilor prezentei părţi. 2. Toate statele părţi sunt ipso facto membre ale autorităţii. 3. Observatorii pe lângă cea de-a treia Conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, care au semnat Actul final şi care nu sunt vizati la art. 305 paragraful 1 lit. c), d), e) sau f), au dreptul de a participa la lucrările autorităţii în calitate de observatori, potrivit regulilor, regulamentelor şi procedurilor acesteia. 4. Autoritatea îşi are sediul în Jamaica. 5. Autoritatea poate să înfiinţeze centrele sau birourile regionale pe care le considera necesare pentru exercitarea funcţiunilor sale. ART. 157 Natura autorităţii şi principiile fundamentale care guvernează funcţionarea sa 1. Autoritatea este organizaţia prin intermediul căreia statele părţi organizează şi controlează activităţile desfăşurate în zona, în special în vederea administrării resurselor acesteia, conform dispoziţiilor prezentei părţi. 2. Autoritatea deţine atribuţiile şi funcţiile care îi sunt conferite în mod expres prin convenţie. Autoritatea poseda atribuţii subsidiare, compatibile cu convenţia, pe care le implica cu necesitate exercitarea prerogativelor şi funcţiilor sale în privinţa activităţilor desfăşurate în zona. 3. Autoritatea este fondată pe principiul egalităţii suverane a tuturor membrilor săi. 4. Pentru a asigura fiecăruia dintre ei drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea de membru, toţi membrii autorităţii se vor achită cu buna-credinţa de obligaţiile pe care şi le-au asumat în conformitate cu prezenta parte. ART. 158 Organele autorităţii 1. Prin prezenta convenţie se creează, ca organe principale ale autorităţii, o adunare, un consiliu şi un secretariat. 2. Prin prezenta convenţie se creează o întreprindere care este organul prin intermediul căruia autoritatea exercita funcţiile vizate la art. 170 paragraful 1. 3. Organele subsidiare considerate ca necesare pot fi create în conformitate cu prezenta parte. 4. Organele principale şi întreprinderea sunt, fiecare în parte, însărcinate sa exercite atribuţiile şi funcţiile care le-au fost conferite. În exercitarea acestor atribuţii şi funcţii, fiecare organ va evita sa acţioneze într-un mod care ar putea aduce atingere sau sa dăuneze exercitării puterilor şi funcţiilor speciale conferite unui alt organ. SUBSECŢIUNEA B Adunarea ART. 159 Componenta, procedura şi vot 1. Adunarea se compune din toţi membrii autorităţii. Fiecare membru are un reprezentant în adunare, care poate fi însoţit de supleanţi şi de consilieri. 2. Adunarea se întruneşte în sesiune ordinară în fiecare an şi în sesiune extraordinară atunci când decide ea sau când este convocată de către secretarul general, la cererea consiliului sau a majorităţii membrilor autorităţii. 3. Sesiunile adunării, dacă aceasta nu decide altfel, au loc la sediul autorităţii. 4. Adunarea adopta propriul sau regulament interior. La deschiderea fiecărei sesiuni ordinare, ea îşi alege preşedintele şi alţi membri ai biroului, atâţi citi vor fi necesari. Ei rămân în funcţie până la alegerea unui nou preşedinte şi a unui nou birou la sesiunea ordinară următoare. 5. Cvorumul este constituit de majoritatea membrilor. 6. Fiecare membru al adunării dispune de un vot. 7. Deciziile asupra problemelor de procedura, inclusiv convocarea unei sesiuni speciale a adunării, vor fi luate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti. 8. Deciziile asupra problemelor de fond vor fi luate cu majoritatea a două treimi a membrilor prezenţi şi cu drept de vot, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor participanţi la sesiune. În cazul în care se va pune problema stabilirii dacă o problemă este sau nu de fond, problema dezbatuta va fi tratata ca fiind de fond, în afară de cazul în care adunarea va hotărî altfel, cu majoritatea cerută pentru luarea deciziilor în problemele de fond. 9. Atunci când o problemă de fond urmează a fi supusă la vot pentru prima oara, preşedintele va putea sau va trebui, dacă cel puţin o cincime din numărul membrilor adunării cere acest lucru, sa amine supunerea la vot a acestei probleme pentru un termen ce nu depăşeşte 5 zile calendaristice. Aceasta regula nu poate fi aplicată decît o singură dată în legătură cu aceeaşi problema, iar aplicarea ei nu poate să ducă la amînarea problemei după data închiderii sesiunii. 10. Atunci când preşedintele este sesizat de către cel puţin un sfert din numărul membrilor autorităţii cu o cerere scrisă pentru obţinerea unui aviz consultativ asupra conformităţii cu convenţia a unei măsuri propuse de ea în legătură cu orice problema, adunarea va cere un aviz consultativ Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii. Votul va fi aminat până când Camera îşi da avizul. Dacă acest aviz nu este comunicat înainte de ultima saptamina a sesiunii în cursul căreia a fost cerut, adunarea va hotărî asupra momentului în care se va întruni pentru a vota asupra problemei aminate. ART. 160 Atribuţii şi funcţii 1. Adunarea, singurul organ al autorităţii care este compus din toţi membrii acesteia, este considerată ca organ suprem al autorităţii, faţă de care celelalte organe principale sunt răspunzătoare, asa cum este prevăzut în mod expres în convenţie. Adunarea este abilitata sa stabilească, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei, politica generală a autorităţii cu privire la orice problema sau subiecte ţinând de competenţa acesteia. 2. Adunarea mai are următoarele atribuţii şi funcţii: a) sa aleagă membrii consiliului, în conformitate cu art. 161; b) sa aleagă secretarul general dintre candidaţii propuşi de către consiliu; c) sa aleagă, la recomandarea consiliului, membrii consiliului de administraţie al întreprinderii şi directorul general al acesteia; d) sa creeze organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru a se achită de funcţiile sale, conform dispoziţiilor prezentei părţi. La determinarea componentei unor asemenea organe, se va tine seama în mod cuvenit de principiul repartiţiei geografice echitabile a locurilor, de interesele deosebite şi de necesitatea de a asigura acestor organe concursul unor membri calificaţi şi competenţi în domeniile tehnice de care aceştia se ocupa; e) sa fixeze contribuţia membrilor la bugetul de administraţie al autorităţii, conform unui barem convenit, bazat pe baremul utilizat pentru bugetul ordinar al Organizaţiei Naţiunilor Unite, până când autoritatea îşi va asigura din alte surse încasări suficiente pentru a face faţa cheltuielilor sale de administrare; f) (i) să examineze şi să aprobe, la recomandarea consiliului, regulile, reglementările şi procedurile referitoare la repartizarea echitabila a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice care decurg din activităţile întreprinse în zona, precum şi a contribuţiilor prevăzute la art. 82, ţinând seama, îndeosebi, de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu şi-au cucerit deplina independenta sau un alt regim de autonomie. Dacă adunarea nu aproba recomandările consiliului, le restituie pentru ca acesta să le reexamineze în lumina opiniilor pe care ea le-a formulat; (ii) să examineze şi să aprobe regulile, reglementările şi procedurile autorităţii, precum şi orice amendamente la aceste texte, pe care consiliul le-a adoptat provizoriu în aplicarea prevederilor art. 162 paragraful 2 lit. o) (îi). Aceste reguli, reglementări şi proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea şi exploatarea în zona, la gestiunea financiară şi la administraţia interna a autorităţii şi, la recomandarea consiliului de administraţie al întreprinderii, la virările de fonduri de la întreprindere către autoritate; g) sa decidă, conform convenţiei, regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii, asupra împărţirii echitabile a avantajelor financiare şi a celorlalte avantaje economice obţinute din activităţile desfăşurate în zona; h) sa examineze şi sa aprobe proiectul de buget anual al autorităţii, prezentat de către consiliu; i) sa examineze rapoartele periodice ale consiliului şi ale întreprinderii, precum şi rapoartele speciale cerute consiliului şi oricărui alt organ al autorităţii; j) sa dispună efectuarea de studii şi sa formuleze recomandări în scopul promovării cooperării internaţionale cu privire la activităţile desfăşurate în zona şi sa încurajeze dezvoltarea progresiva şi codificarea dreptului internaţional în acest domeniu; k) sa examineze problemele cu caracter general ce se pun în legătură cu activităţile desfăşurate în zona, în special pentru statele în curs de dezvoltare, precum şi problemele ce se pun în legătură cu aceleaşi activităţi anumitor state, datorită situarii lor geografice, îndeosebi statelor fără litoral şi statelor dezavantajate din punct de vedere geografic; l) sa instituie, la recomandarea consiliului, pe baza avizului Comisiei de planificare economică, un sistem de compensaţii sau sa ia alte măsuri de asistenţa care să faciliteze adaptarea economică, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 4; m) sa suspende exercitarea drepturilor şi privilegiilor inerente calităţii de membru, în aplicarea prevederilor art. 185; n) sa dezbata orice problema sau subiect ce tine de competenţa autorităţii şi sa decidă, într-un mod compatibil cu repartizarea atribuţiilor şi funcţiilor între organele autorităţii, care dintre aceste organe se va ocupa de o anumită problema sau de un anumit subiect a cărui examinare nu a fost în mod expres încredinţată unuia dintre ele. SUBSECŢIUNEA C Consiliul ART. 161 Componenta, procedura şi votul 1. Consiliul se compune din 36 de membri ai autorităţii, aleşi de către adunare în următoarea ordine: a) 4 (patru) membri aleşi dintre statele părţi ale căror consumuri sau importuri nete de produse de baza din categoria mineralelor ce urmează să fie extrase din zona au depăşit, în cursul ultimilor 5 ani pentru care exista statistici, 2% din totalul mondial al consumului sau al importurilor acestor produse de baza, dintre care cel puţin un stat va fi din regiunea Europei de Est (ţara socialistă); b) 4 (patru) membri aleşi dintre cele 8 (opt) state părţi care au făcut, fie direct, fie prin intermediul cetăţenilor lor, investiţiile cele mai importante pentru pregătirea şi realizarea activităţilor desfăşurate în zona, dintre care cel puţin o ţara va fi din regiunea Europei rasaritene (tari socialiste); c) 4 (patru) membri aleşi dintre statele părţi care, după cifrele de producţie din zonele supuse jurisdicţiei lor, se numara printre principalii exportatori ai categoriilor de minerale ce urmează să fie extrase din zona, dintre care cel puţin 2 (doua) state în curs de dezvoltare, a căror economie este serios dependenta de exporturile lor de asemenea minerale; d) 6 (şase) membri aleşi dintre statele părţi în curs de dezvoltare, care reprezintă interese deosebite. Interesele deosebite reprezentate includ interesele statelor cu populaţie numeroasa, ale statelor care sunt fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic, ale statelor care figurează printre principalii importatori ai categoriilor de minerale ce urmează să fie extrase din zona, ale statelor potenţial producătoare de astfel de minerale şi ale statelor cel mai puţin dezvoltate; e) 18 (optsprezece) membri aleşi în conformitate cu principiul asigurării unei repartizari geografice echitabile a ansamblului locurilor din consiliu, cu înţelegerea ca cel puţin un stat din fiecare regiune geografică să fie ales membru în aplicarea acestei prevederi. În sensul prezentei prevederi, regiunile geografice sunt: Africa, America Latina, Asia, Europa rasariteana (tari socialiste), Europa occidentala şi alte state. 2. În alegerea membrilor consiliului conform paragrafului 1, adunarea va urmări ca: a) reprezentarea statelor fără litoral şi a statelor dezavantajate din punct de vedere geografic să fie aproximativ proporţională cu reprezentarea lor în adunare; b) reprezentarea statelor riverane, în special a statelor în curs de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile enunţate la paragraful 1 lit. a)-c) sau d) să fie aproximativ proporţională cu reprezentarea lor în adunare; c) fiecare grup de state părţi care trebuie să fie reprezentate în consiliu să fie eventual reprezentate de către membrii desemnaţi de către grup. 3. Alegerile vor avea loc în cadrul sesiunilor ordinare ale adunării şi fiecare membru va fi ales pentru un mandat de 4 ani. Totuşi, la prima alegere, jumătate din numărul membrilor reprezentind fiecare dintre grupurile vizate la paragraful 1 va fi aleasă pentru un mandat de 2 ani. 4. Membrii consiliului sunt reeligibili, dar ca regula generală, va trebui să se ţină seama în modul cuvenit de faptul ca este de dorit să se asigure o rotaţie a locurilor. 5. Consiliul îşi exercită funcţiile la sediul autorităţii; el se reuneste ori de cîte ori o cer activităţile autorităţii şi, în orice caz, cel puţin de trei ori pe an. 6. Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor consiliului. 7. Fiecare membru al consiliului dispune de un vot. 8. a) Deciziile asupra problemelor de procedura se iau cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi. b) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu art. 162 paragraful 2 lit. f), g), h), i, n), p), v) şi cu art. 191 vor fi luate cu majoritatea a două treimi din numărul membrilor prezenţi şi votanti, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor consiliului. c) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu dispoziţiile enumerate mai jos vor fi luate cu majoritatea a trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi şi votanti, sub rezerva ca aceasta majoritate sa includă majoritatea membrilor consiliului: art. 162 paragraful 1; art. 162 paragraful 2 lit. a), b), c), d), e), l), q), r), s), t); art. 162 paragraful 2 lit. u), în caz de nerespectare de către un contractant sau un stat care-l patroneaza; art. 162 paragraful 2 lit. w), înţelegindu-se ca ordinele emise în virtutea acestei prevederi nu pot fi obligatorii mai mult de 30 de zile, dacă nu sunt confirmate de o hotărâre luată conform lit. d); art. 162 paragraful 2 lit. x), y) şi z); art. 163 paragraful 2; art. 174 paragraful 3; art. 11 din anexa nr. IV. d) Deciziile asupra problemelor de fond care se pun în legătură cu dispoziţiile art. 162 paragraful 2 lit. m) şi o), precum şi în legătură cu adoptarea amendamentelor de la partea a XI-a sunt adoptate prin consens. e) În sensul prevederilor lit. d), f) şi g), prin consens se înţelege absenta oricărei obiecţii explicite. În următoarele 14 zile după prezentarea unei propuneri consiliului, preşedintele va stabili dacă exista o obiectie la adoptarea acesteia. Dacă preşedintele consiliului constata ca o asemenea obiectie a fost formulată, el va constitui şi va convoca în următoarele 3 zile o comisie de conciliere, compusă din cel mult 9 (noua) membri ai consiliului şi prezidata de el însuşi, în vederea eliminării divergenţelor de opinii şi elaborării unei propuneri susceptibile de a fi adoptată prin consens. Comisia de conciliere se va achită prompt de sarcina sa şi va raporta consiliului în termen de 14 zile de la constituirea sa. Dacă comisia nu va fi în măsura sa recomande o propunere susceptibilă de a fi adoptată prin consens, ea va expune în raportul sau motivele opoziţiei faţă de propunere. f) Deciziile asupra problemelor nemenţionate mai sus, pe care consiliul este abilitat să le ia în virtutea regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii sau în baza oricărui alt titlu, vor fi adoptate în conformitate cu prevederile prezentului articol, specificate în reguli, reglementări şi proceduri sau, în lipsa unei asemenea dispoziţii, în conformitate cu prevederea pe care o va stabili consiliul prin consens. g) În cazul în care se va pune problema stabilirii dacă o problemă intră în categoria celor de la lit. a), b), c) sau d), problema va fi considerată ca decurgând din prevederile care cer majoritatea cea mai mare sau consensul, după caz, afară de cazul în care consiliul ar decide altfel, cu aceasta majoritate sau prin consens. 9. Consiliul va stabili o procedură prin care să se permită unui membru al autorităţii, care nu este reprezentat în consiliu, sa trimită un reprezentant la o şedinţa a consiliului, dacă acest membru prezintă o cerere în acest scop sau dacă consiliul discuta o problemă care-l interesează în mod special. Reprezentantul acestui membru poate participa la dezbateri fără drept de vot. ART. 162 Atribuţii şi funcţii 1. Consiliul este organul executiv al autorităţii. El are atribuţia de a stabili, în conformitate cu prevederile convenţiei şi cu politica generală stabilită de către adunare, obiectivele specifice pe care trebuie să le promoveze autoritatea în orice problema sau subiect de competenţa sa. 2. În plus, consiliul: a) supraveghează şi coordonează aplicarea dispoziţiilor prezentei părţi în orice problema sau subiect de competenţa autorităţii şi atrage atenţia adunării asupra cazurilor de nerespectare; b) supune adunării o lista de candidaţi pentru postul de secretar general; c) recomanda adunării candidaţi pentru funcţia de membru al consiliului de administraţie al întreprinderii şi pentru postul de director general al întreprinderii; d) creează, după cum este cazul şi ţinând seama în modul cuvenit de ratiunile de economie şi de eficienta, organele subsidiare pe care le va considera necesare pentru exercitarea funcţiilor sale în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi. În ceea ce priveşte componenta acestor organe, se va pune accentul pe necesitatea ca membrii lor să fie calificaţi şi competenţi în domeniile tehnice de care se ocupa, ţinând totuşi seama, în modul cuvenit, de principiul repartiţiei geografice echitabile şi de interesele speciale; e) adopta regulamentul sau interior, în care fixează şi modul de desemnare a preşedintelui sau; f) încheie, în numele autorităţii, acorduri cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu alte organizaţii internaţionale, în limita competentei sale şi sub rezerva aprobării adunării; g) examinează rapoartele întreprinderii şi le transmite adunării, însoţite de recomandările sale; h) prezintă adunării rapoarte anuale şi rapoartele speciale pe care aceasta i le va cere; i) emite directive pentru întreprindere, conform art. 170; j) aprobă planurile de muncă conform art. 6 din anexa nr. III. Consiliul se pronunţa asupra fiecărui plan de muncă într-un termen de 60 de zile de la data supunerii acestuia unei sesiuni a consiliului de către comisia juridică şi tehnica, conform procedurilor care urmează: (i) dacă comisia recomanda aprobarea unui plan de muncă, acesta este considerat ca fiind acceptat de către consiliu, dacă nici un membru al acestuia nu prezintă preşedintelui, într-un interval de 14 zile, o obiectie scrisă expresă care să invoce nerespectarea condiţiilor enunţate la art. 6 din anexa nr. III. Dacă se formulează o asemenea obiectie, se va aplica procedura de conciliere prevăzută de art. 161 paragraful 8 lit. e). Dacă, conform acestei proceduri, obiecţia este menţinută, planul de muncă va fi considerat ca fiind aprobat de către consiliu, afară de cazul în care consiliul l-ar respinge prin consens, cu excluderea statului sau a statelor care au făcut cererea sau care l-au patronat pe solicitant; (ii) dacă comisia recomanda respingerea unui plan de muncă sau nu formulează recomandări, consiliul poate decide aprobarea planului de muncă cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi şi votanti, cu condiţia ca aceasta majoritate sa includă pe majoritatea membrilor participanţi la sesiune; k) aproba planurile de muncă prezentate de întreprindere conform art. 12 din anexa nr. IV, aplicînd mutatis mutandis procedurile prevăzute la lit. j); l) exercita controlul asupra activităţilor desfăşurate în zona, conform art. 153 paragraful 4 şi regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii; m) adopta, la recomandarea comisiei de planificare economică, conform art. 150 lit. h), măsurile necesare şi corespunzătoare pentru protejarea statelor în curs de dezvoltare împotriva efectelor economice defavorabile specificate de aceasta prevedere; n) face recomandări adunării, pe baza avizului comisiei de planificare economică, referitoare la instituirea unui sistem de compensaţie şi la alte măsuri de asistenţa de natura sa faciliteze adaptarea economică, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10; o) (i) recomandă adunării regulile, reglementările şi procedurile referitoare la împărţirea echitabilă a avantajelor financiare şi a altor avantaje economice rezultate din activităţile duse în zona, precum şi cu privire la contribuţiile prevăzute la art. 82, ţinând, îndeosebi, seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare şi ale popoarelor care nu şi-au cucerit independenta completa sau un alt regim de autonomie; (ii) adoptă şi aplică provizoriu, până la aprobarea lor de către adunare, regulile, reglementările şi procedurile autorităţii şi orice amendamente la aceste texte, ţinând seama de recomandările comisiei juridice şi tehnice sau ale oricărui alt organ subordonat interesat. Aceste reguli, reglementări şi proceduri se vor referi la prospectarea, explorarea şi exploatarea în zona, precum şi la gestiunea financiară a autorităţii şi la administraţia sa interna. Se va acordă prioritate adoptării de reguli, reglementări şi proceduri cu privire la explorarea şi exploatarea nodulilor polimetalici. Regulile, reglementările şi procedurile referitoare la explorarea şi exploatarea altor resurse decît nodulii polimetalici vor fi adoptate într-un termen de 3 ani de la data la care autoritatea a fost sesizată cu o cerere în acest sens din partea unuia dintre membrii săi. Aceste reguli, reglementări şi proceduri rămân în vigoare, cu titlu provizoriu, până la aprobarea lor de către adunare sau până la modificarea lor de către consiliu, ţinând seama de opiniile exprimate de adunare; p) veghează la plata tuturor sumelor datorate de autoritate sau autorităţii în legătură cu operaţiunile efectuate în conformitate cu prezenta parte; q) efectuează opţiunea între solicitanţii de autorizaţii de producţie, în aplicarea prevederilor art. 7 din anexa nr. III, în cazul prevăzut de acest articol; r) supune adunării, pentru aprobare, proiectul de buget anual al autorităţii; s) face recomandări adunării privind principiile de urmat pentru rezolvarea oricăror probleme sau subiect care tine de competenţa autorităţii; t) face recomandări adunării privind suspendarea exercitării drepturilor şi privilegiilor care sunt inerente calităţii de membru în aplicarea art. 185; u) sesizează, în numele autorităţii, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în caz de nerespectare; v) notifica adunării deciziile date de Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizată conform lit. u) şi îi face recomandările pe care le considera necesare cu privire la măsurile de luat; w) emite ordine în caz de urgenta, inclusiv ordinul de suspendare sau de modificare a operaţiunilor, pentru a preveni orice daune grave care ar putea fi cauzate mediului marin de pe urma unei activităţi desfăşurate în zona; x) decide excluderea de la punerea în exploatare a unor sectoare de către contractanţi sau de către întreprindere, atunci când exista motive serioase să se creadă ca din aceasta ar rezultă riscul de a se produce daune grave mediului marin; y) creează un organ subsidiar însărcinat cu elaborarea de proiecte, de reguli, reglementări şi proceduri financiare referitoare la: (i) gestiunea financiară conform art. 171-175; (ii) aranjamentele financiare prevăzute la art. 13 şi art. 17 paragraful 1 lit. c) din anexa nr. III; z) înfiinţează mecanisme corespunzătoare pentru a conduce şi supraveghea un corp de inspectori care să urmărească activităţile duse în zona pentru a determina dacă prezenta parte, regulile, reglementările şi procedurile autorităţii şi clauzele şi condiţiile din contractele încheiate cu autoritatea sunt respectate. ART. 163 Organele consiliului 1. Prin prezenta convenţie se creează, ca organe ale consiliului: a) o comisie de planificare economică; b) o comisie juridică şi tehnica. 2. Fiecare comisiei este compusă din 15 membri aleşi de către consiliu dintre candidaţii prezentaţi de statele părţi. Cu toate acestea, dacă este necesar, consiliul poate să decidă lărgirea compunerii oricărei comisii, ţinând seama în mod cuvenit de ratiunile de economie şi de eficacitate. 3. Membrii unei comisii trebuie să aibă calificarea necesară în domeniile de competenţa ale acesteia. Pentru a se asigura funcţionarea eficace a comisiilor, statele părţi vor prezenta candidaţi având o înalta competenţă şi o integritate ireprosabila, precum şi calificarea cerută în domeniile pertinente. 4. La alegerea membrilor comisiilor se va tine seama, în mod cuvenit, de necesitatea unei repartizari geografice echitabile a locurilor şi a reprezentării intereselor speciale. 5. Nici un stat parte nu poate prezenta mai mult de un candidat pentru aceeaşi comisiei. Nimeni nu poate fi ales în mai multe comisii. 6. Membrii unei comisii sunt aleşi pentru 5 ani. Ei sunt reeligibili pentru un nou mandat. 7. În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui membru al unei comisii înainte de expirarea mandatului sau, consiliul va alege, pentru restul mandatului respectiv, un membru din aceeaşi regiune geografică sau reprezentind aceeaşi categorie de interese. 8. Membrii comisiilor nu trebuie să aibă interese financiare în nici una dintre activităţile de explorare şi exploatare din zona. Sub rezerva obligaţiilor lor faţă de comisia din care fac parte, ei nu trebuie să divulge, nici după încetarea funcţiilor lor, secrete industriale sau date care sunt proprietate industriala şi care a fost transferata autorităţii în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III, şi nici alte informaţii confidenţiale de care au luat cunoştinţa datorită funcţiilor lor. 9. Fiecare comisie se achită de funcţiile sale conform principiilor şi directivelor stabilite de consiliu. 10. Fiecare comisie elaborează şi prezintă consiliului, pentru aprobare, regulile şi reglementările bunei sale funcţionari. 11. Procedurile de luare a deciziilor de către comisii sunt stabilite prin reguli, reglementări şi proceduri ale autorităţii. Dacă este cazul, recomandările adresate consiliului vor fi însoţite de un rezumat al divergenţelor de opinii care au apărut în cadrul comisiei. 12. Comisiile îşi exercită în mod normal funcţiile la sediul autorităţii şi se reunesc ori de cîte ori este necesar pentru a se achită în mod eficace de sarcina lor. 13. În exercitarea funcţiilor sale, fiecare comisie consulta, dacă este cazul, o alta comisie sau orice organ competent al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al instituţiilor sale specializate, sau orice alta organizaţie internaţionala competenţa în domeniul respectiv. ART. 164 Comisia de planificare economică 1. Membrii comisiei de planificare economică trebuie să posede calificarea necesară în materie de extracţie miniera, de gestiune a resurselor minerale, de comerţ şi de economie internaţionala. Consiliul se va strădui să-i asigure comisiei o componenta, astfel încât aceasta sa dispună de evantaiul complet al competentelor necesare. Comisia va include cel puţin 2 (doi) membri din statele în curs de dezvoltare a căror economie este dependenta în mare măsura de exporturile unor categorii de minerale care urmează să fie extrase din zona. 2. Comisia: a) propune, la cererea consiliului, măsuri pentru punerea în aplicare a hotărîrilor luate conform convenţiei în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate în zona; b) studiază tendintele ofertei şi ale cererii de materii prime ce pot fi extrase în zona, precum şi ale preţurilor acestora, ca şi factorii care afectează aceste elemente, ţinând seama de interesele importatorilor, ca şi de ale exportatorilor, în special de ale acelora dintre ei care sunt state în curs de dezvoltare; c) examinează orice situaţie susceptibilă de a antrena efectele defavorabile vizate la art. 150 lit. h), care îi vor fi aduse la cunoştinţa de către statul parte sau statele părţi interesate şi face recomandările corespunzătoare consiliului; d) propune consiliului, spre a fi supus adunării, asa cum se prevede la art. 151 paragraful 10, un sistem de compensaţii în favoarea statelor în curs de dezvoltare care au de suferit efecte defavorabile datorită activităţilor desfăşurate în zona, sau alte măsuri de asistenţa pentru a facilita adaptarea lor economică, şi face consiliului recomandările necesare în vederea punerii în aplicare, în cazuri concrete, a acestui sistem şi a măsurilor adoptate de adunare. ART. 165 Comisia juridică şi tehnica 1. Membrii comisiei juridice şi tehnice trebuie să aibă calificarea necesară în materie de prospectare, exploatare şi de tratare a resurselor minerale ca şi de oceanologie şi de protecţie a mediului marin, sau în ceea ce priveşte problemele economice sau juridice referitoare la extracţia miniera din mare sau în alte domenii conexe. Consiliul se va strădui să-i asigure comisiei o componenta, astfel încât aceasta sa dispună de evantaiul complet al competentelor necesare. 2. Comisia: a) prezintă consiliului, la cererea acestuia, recomandările privind exercitarea funcţiilor autorităţii; b) examinează planurile de muncă scrise privind activităţile ce urmează a fi desfăşurate în zona, în conformitate cu art. 153 paragraful 3, şi prezintă recomandările corespunzătoare consiliului. Comisia îşi fundamentează recomandările numai pe prevederile enunţate în anexa nr. III şi prezintă consiliului un raport complet asupra subiectului; c) supraveghează, la cererea consiliului, activităţile desfăşurate în zona, dacă este cazul, consultindu-se şi colaborind cu orice entitate sau persoana care desfăşoară aceste activităţi sau cu statul ori statele interesate şi întocmeşte raport consiliului; d) face evaluările ecologice ale activităţilor desfăşurate în zona; e) face recomandări consiliului asupra protejării mediului marin, ţinând seama de opiniile experţilor recunoscuţi în materie; f) elaborează şi supune consiliului regulile, reglementările şi procedurile vizate la art. 162 paragraful 2 lit. o), ţinând seama de toţi factorii pertinenţi, inclusiv de evaluarea incidentelor ecologice ale activităţilor desfăşurate în zona; g) reexamineaza din când în când aceste reguli, reglementări şi proceduri şi recomanda consiliului amendamentele pe care le considera necesare sau de dorit; h) face recomandări consiliului privind înfiinţarea unui program de supraveghere constînd în observarea, măsurarea, evaluarea şi analiza periodică, prin metode ştiinţifice recunoscute, a riscurilor şi efectelor activităţilor desfăşurate în zona, în ceea ce priveşte poluarea mediul marin; se asigura ca reglementările existente sunt adecvate şi respectate şi coordonează aplicarea programului de supraveghere aprobat de consiliu; i) recomanda consiliului sa intenteze acţiuni, în numele autorităţii, în faţa Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, în conformitate cu prezenta parte şi cu anexele pertinente, ţinând seama, îndeosebi, de art. 187; j) după ce Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, sesizată conform lit. i), a dat decizia, face recomandări consiliului privind măsurile de luat; k) face recomandări consiliului pentru ca acesta sa emita ordine în caz de urgenta, eventual ordinul de suspendare sau de modificare a operaţiunilor, pentru a preveni orice daune grave ce ar putea fi cauzate mediului marin datorită activităţilor desfăşurate în zona; consiliul examinează aceste recomandări cu prioritate; l) recomanda consiliului sa excludă punerea în exploatare a unor sectoare de către contractanţi sau de către întreprindere, dacă exista motive serioase de a crede ca vor rezultă daune grave pentru mediul marin; m) face recomandări consiliului pentru conducerea şi îndrumarea unui corp de inspectori care să supravegheze activităţile desfăşurate în zona şi sa determine dacă prezenta parte, regulile, reglementările şi procedurile stabilite de autoritate, precum şi clauzele şi condiţiile oricărui contract încheiat cu autoritatea sunt respectate; n) calculează plafonul de producţie şi eliberează autorizaţii de producţie în numele autorităţii, în aplicarea prevederilor art. 151 paragrafele 2-7, după ce consiliul a efectuat, după caz, opţiunea necesară între cei care solicită autorizaţii de producţie, conform art. 7 din anexa nr. III. 3. La cererea oricărui stat parte sau a oricărei părţi interesate, membrii comisiei vor fi însoţiţi de un reprezentant al acestui stat sau al acestei părţi interesate, atunci când îşi îndeplinesc funcţiile de supraveghere şi inspecţie. SUBSECŢIUNEA D Secretariatul ART. 166 Secretariatul 1. Secretariatul autorităţii cuprinde un secretar general şi personalul de care autoritatea are nevoie. 2. Secretarul general este ales de adunare dintre candidaţii propuşi de consiliu, pentru o durată de 4 ani şi poate fi reales. 3. El este cel mai înalt funcţionar al autorităţii şi acţionează în aceasta calitate la toate reuniunile adunării, ale consiliului şi ale oricărui organ subsidiar; el îndeplineşte orice alte funcţii administrative cu care este însărcinat de unul dintre aceste organe. 4. Secretarul general prezintă adunării un raport anual asupra activităţii autorităţii. ART. 167 Personalul autorităţii 1. Personalul autorităţii cuprinde persoanele calificate în domeniile ştiinţific şi tehnic şi în alte domenii de care aceasta are nevoie pentru a-şi exercită funcţiile administrative. 2. Considerentul dominant în recrutarea şi în stabilirea condiţiilor de folosire a personalului este de a asigura autorităţii serviciilor unor persoane posedind cele mai înalte calităţi în munca, competenţa şi integritate. Sub rezerva acestui considerent, se va tine seama, în modul cuvenit, de importanţa unei recrutari efectuate pe o baza geografică cît se poate de larga. 3. Personalul este numit de către secretarul general. Condiţiile şi modalităţile de numire, de remunerare şi de desfacere a contractului personalului trebuie să fie în concordanta cu regulile, reglementările şi cu procedurile autorităţii. ART. 168 Caracterul internaţional al secretariatului 1. În exercitarea funcţiilor lor, secretarul general şi personalul nu vor solicita şi nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o alta sursa exterioară autorităţii. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcţionari internaţionali care nu sunt răspunzători decît faţă de autoritate. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor secretarului general şi ale personalului şi sa nu caute să-i influenteze în executarea sarcinii lor. Orice încălcare a obligaţiilor din partea unui funcţionar va fi supusă unui tribunal administrativ, desemnat după regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. 2. Secretarul general şi personalul nu trebuie să deţină vreun interes financiar în nici una dintre activităţile de explorare şi exploatare desfăşurate în zona. Sub rezerva răspunderii lor faţă de autoritate, ei nu trebuie să divulge, chiar după încetarea activităţii lor, nici un secret industrial, nici o informaţie care constituie proprietate industriala şi care a fost transferata autorităţii în aplicarea prevederilor art. 14 din anexa nr. III şi nici vreo alta informaţie confidenţială de care au putut avea cunoştinţa datorită funcţiilor lor. 3. În cazul încălcării de către un funcţionar al autorităţii a obligaţiilor enunţate în paragraful 2, autoritatea va intenta, la cererea unui stat parte lezat printr-o astfel de încălcare sau a unei persoane fizice sau juridice patronate de un stat parte, conform art. 153 paragraful 2 lit. b), şi lezate de o asemenea încălcare, o acţiune împotriva funcţionarului în cauza, în faţa unui tribunal desemnat după regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. Partea lezata are dreptul sa participe la procedura. Dacă tribunalul o recomanda, secretarul general îl va concedia pe funcţionarul în cauza. 4. Modalităţile de aplicare a prezentului articol vor fi precizate în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. ART. 169 Consultări şi cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi organizaţiile neguvernamentale 1. Pentru problemele care sunt de resortul autorităţii, secretarul general, cu aprobarea consiliului, va încheia înţelegeri pentru a avea consultări şi a coopera cu organizaţiile internaţionale şi cu organizaţiile neguvernamentale recunoscute de Consiliul economic şi social al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Orice organizaţie cu care secretarul general a încheiat o înţelegere, în virtutea paragrafului 1, poate să desemneze reprezentanţi pentru a asista, în calitate de observatori, la reuniunile organelor autorităţii, conform regulamentului interior al acestor organe. Se vor stabili proceduri care să permită acestor organizaţii să-şi facă cunoscute părerile în cazurile corespunzătoare. 3. Secretarul general poate distribui statelor părţi rapoarte scrise, prezentate de organizaţiile neguvernamentale vizate la paragraful 1, cu privire la subiecte care ţin de competenţa lor specială şi se referă la lucrările autorităţii. SUBSECŢIUNEA E Întreprinderea ART. 170 Întreprinderea 1. Întreprinderea este organul autorităţii care desfăşoară în mod direct activităţi în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), ca şi activităţi de transport, de prelucrare şi de comercializare a mineralelor extrase din zona. 2. În cazul autorităţii, persoana juridică internaţionala, întreprinderea are capacitatea juridică prevăzută în anexa nr. IV. Întreprinderea acţionează în conformitate cu convenţia şi cu regulile, reglementările şi procedurile autorităţii, precum şi cu politica generală stabilită de adunare, respecta directivele consiliului şi este supusă controlului sau. 3. Întreprinderea îşi are oficiul principal la sediul autorităţii. 4. Întreprinderea va fi dotată, în conformitate cu art. 173 paragraful 2 şi cu art. 11 din anexa nr. IV, cu resursele financiare de care are nevoie pentru exercitarea funcţiilor sale şi va dispune de mijloacele tehnice care îi vor fi transferate în aplicarea art. 144 şi a altor dispoziţii pertinente ale convenţiei. SUBSECŢIUNEA F Organizarea financiară a autorităţii ART. 171 Resursele financiare ale autorităţii Resursele financiare ale autorităţii cuprind: a) contribuţiile statelor părţi fixate conform art. 160 paragraful 2 lit. e); b) încasările făcute de autoritate în aplicarea art. 13 din anexa nr. IV, în legătură cu activităţile desfăşurate în zona; c) sumele virate de întreprindere conform art. 10 din anexa nr. IV; d) fondurile împrumutate conform art. 174; e) contribuţiile voluntare făcute de statele părţi sau provenind din alte surse; şi f) plăţile efectuate la fondul de compensaţie, în conformitate cu art. 151 paragraful 10, ale cărui surse urmează să le recomande comisia de planificare economică. ART. 172 Bugetul anual al autorităţii Secretarul general stabileşte şi prezintă consiliului proiectul de buget anual al autorităţii. Consiliul examinează acest proiect şi-l supune adunării, cu recomandările sale. Adunarea examinează şi aproba proiectul de buget conform art. 160 paragraful 2 lit. h). ART. 173 Cheltuielile autorităţii 1. Contribuţiile vizate la art. 171 lit. a) vor fi vărsate într-un cont special şi vor servi la acoperirea cheltuielilor de administraţie ale autorităţii, până în momentul în care aceasta va dispune, în acest scop, de încasări suficiente provenind din alte surse. 2. Resursele financiare ale autorităţii servesc mai întâi pentru reglarea cheltuielilor de administraţie. Cu excepţia contribuţiilor vizate la art. 171 lit. a), fondurile care rămân după plata cheltuielilor de administraţie pot, între altele: a) să fie împărţite conform art. 140 şi art. 160 paragraful 2 lit. g); b) sa servească pentru dotarea întreprinderii cu resursele financiare vizate la art. 170 paragraful 4; c) sa servească la despăgubirea statelor în curs de dezvoltare, conform art. 151 paragraful 10 şi art. 160 paragraful 2 lit. l). ART. 174 Capacitatea autorităţii de a contracta împrumuturi 1. Autoritatea are capacitatea de a contracta împrumuturi. 2. Adunarea va stabili limitele acestei capacităţi în regulamentul financiar adoptat conform art. 160 paragraful 2 lit. f). 3. Consiliul va exercita aceasta capacitate. 4. Statele părţi nu răspund de datoriile autorităţii. ART. 175 Verificarea anuală a conturilor Rapoartele, registrele şi conturile autorităţii, inclusiv statele sale financiare anuale, vor fi verificate în fiecare an de către un controlor independent numit de adunare. SUBSECŢIUNEA G Statutul juridic, privilegii şi imunităţi ART. 176 Statutul juridic Autoritatea poseda personalitate juridică pe plan internaţional şi are capacitatea juridică ce îi este necesară pentru a-şi exercită funcţiile şi pentru a-şi atinge scopurile. ART. 177 Privilegii şi imunităţi Pentru a-şi putea exercita funcţiile, autoritatea se bucura, pe teritoriul fiecărui stat parte, de privilegiile şi imunităţile enunţate în prezenta subsecţiune. Privilegiile şi imunităţile referitoare la întreprindere sunt prevăzute la art. 13 din anexa nr. IV. ART. 178 Imunitatea de jurisdicţie şi de executare Autoritatea, precum şi bunurile şi proprietăţile sale se bucura de imunitate de jurisdicţie şi executare, în afară de cazurile şi în măsura în care ea a renunţat în mod expres la aceste imunităţi într-un caz special. ART. 179 Scutirea de la perchezitie şi orice alta forma de constringere Bunurile şi proprietăţile autorităţii, oriunde se găsesc şi oricare ar fi deţinătorul lor, sunt scutite de la perchezitie, rechiziţie, confiscare, expropriere şi de la orice alta forma de constringere în baza unei decizii a autorităţilor executive sau legislative. ART. 180 Scutirea de la orice control, restricţie, reglementare sau moratoriu Bunurile şi proprietăţile autorităţii sunt scutite de la orice control, restricţie, reglementare sau moratoriu. ART. 181 Arhivele şi comunicaţiile oficiale ale autorităţii 1. Arhivele autorităţii sunt inviolabile, oriunde se găsesc ele. 2. Datele care sunt proprietate industriala, informaţiile care constituie un secret industrial şi informaţiile analoage, ca şi dosarele personalului nu trebuie păstrate în arhivele la care are acces publicul. 3. Fiecare stat parte va acorda autorităţii, în ceea ce priveşte comunicaţiile sale oficiale, un tratament cel puţin tot atât de favorabil ca cel acordat celorlalte organizaţii internaţionale. ART. 182 Privilegiile şi imunităţile de care se bucura persoanele care acţionează în cadrul autorităţii Reprezentanţii statelor părţi care iau parte la reuniunile adunării, ale consiliului sau ale organelor adunării sau consiliului, ca şi secretarul general şi personalul autorităţii, se bucura, pe teritoriul fiecărui stat membru de: a) imunitate de jurisdicţie şi execuţie pentru actele săvârşite de ei în exerciţiul funcţiilor lor, în afară de cazurile speciale când statul pe care îl reprezintă sau autoritatea, după caz, a renunţat în mod expres la aceasta imunitate; b) aceleaşi scutiri pe care statul pe teritoriul căruia se găsesc le acorda reprezentanţilor, persoanelor oficiale şi funcţionarilor de rang comparabil ai celorlalte state părţi în ceea ce priveşte condiţiile de imigrare, formalităţile de înregistrare a străinilor şi obligaţiile de serviciu naţional, precum şi aceleaşi facilităţi referitoare la reglementarea schimbului valutar şi acelaşi tratament în ceea ce priveşte deplasările, în afară de cazul în care aceştia sunt cetăţeni ai statului gazda. ART. 183 Scutiri de impozite sau taxe, inclusiv taxe vamale 1. Autoritatea, în exercitarea funcţiilor sale, precum şi bunurile, proprietăţile şi veniturile sale, ca şi activităţile şi tranzacţiile sale autorizate de convenţie vor fi scutite de orice impozit direct, iar bunurile pe care ea le importa sau le exporta pentru folosinţa sa oficială vor fi scutite de orice taxe vamale. Autoritatea nu poate cere nici o scutire în ceea ce priveşte taxele percepute drept remunerare a serviciilor prestate. 2. Când sunt efectuate, de către autoritate sau în numele sau, achiziţii de bunuri sau contractări de servicii de o valoare substantiala, care sunt necesare exercitării funcţiilor autorităţii, iar preţurile acestor bunuri sau servicii includ şi impozite sau taxe, statele părţi vor lua, pe cît posibil, măsurile corespunzătoare pentru a acorda scutire pentru aceste impozite sau taxe sau pentru a asigura restituirea lor. Bunurile importate sau cumpărate sub regimul de scutire prevăzut de prezentul articol nu trebuie să fie vîndute sau înstrăinate în vreun fel pe teritoriul statului parte care a acordat scutirea, în afară cazului în care s-a convenit altfel cu acest stat. 3. Statele părţi nu vor percepe nici un fel de impozit direct sau indirect asupra retributiilor şi indemnizaţiilor sau oricăror alte sume plătite de autoritate secretarului sau general şi membrilor personalului autorităţii, precum şi experţilor care executa misiuni pentru autoritate, în afară cazului în care aceştia sunt cetăţenii lor. SUBSECŢIUNEA H Suspendarea exercitării drepturilor şi privilegiilor membrilor ART. 184 Suspendarea dreptului de vot Un stat parte care este în întârziere cu plata contribuţiilor sale către autoritate nu poate participa la vot, dacă suma totală a restantelor sale este egala sau superioară sumei totale a contribuţiilor sale datorate pentru cei 2 ani precedenti completi. Cu toate acestea, adunarea poate autoriza pe acest membru sa participe la vot dacă ea constata ca neplata se datorează unor circumstanţe independente de voinţa sa. ART. 185 Suspendarea exercitării drepturilor şi privilegiilor inerente calităţii de membru 1. Un stat parte care a încălcat grav şi în mod repetat dispoziţiile prezentei părţi poate fi suspendat din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor inerente calităţii de membru de către adunare, la recomandarea consiliului. 2. Nici o decizie nu poate fi luată în virtutea paragrafului 1 atât timp cît Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu a constatat ca statul parte în cauza a încălcat grav şi în mod repetat dispoziţiile prezentei părţi. SECŢIUNEA a 5-a Soluţionarea diferendelor şi avizele consultative ART. 186 Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului internaţional al dreptului marii Prezenta secţiune, partea a XV-a şi anexa nr. VI reglementează constituirea Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine şi modul în care aceasta îşi exercită competenţa. ART. 187 Competenţa Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine are competenţa, în virtutea prevederilor prezentei părţi şi ale anexelor care se referă la aceasta, să soluţioneze următoarele categorii de diferende rezultate din activităţile desfăşurate în zona: a) diferendele dintre statele părţi referitoare la interpretarea sau aplicarea prezentei părţi şi a anexelor care se referă la aceasta; b) diferendele dintre un stat parte şi autoritare referitoare la: (i) actele sau omisiunile imputabile autorităţii sau unui stat parte, despre care se susţine ca ar contraveni dispoziţiilor prezentei părţi sau ale anexelor care se referă la aceasta, sau regulilor, reglementărilor sau procedurilor adoptate de autoritate conform acestor dispoziţii; sau (ii) actele autorităţii, despre care se susţine ca depăşesc competenţa sa sau ca ele constituie o încălcare a atribuţiilor; c) diferendele dintre părţile la un contract, fie ca este vorba de state părţi, de autoritate sau de întreprindere, ori de întreprinderi de stat sau de persoanele fizice sau juridice vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b), referitoare la: (i) interpretarea sau executarea unui contract sau a unui plan de muncă; sau (ii) actele sau omisiunile imputabile unei părţi la contract, referitoare la activităţile desfăşurate în zona, şi care afectează cealaltă parte sau aduc direct atingere intereselor sale legitime; d) diferendele dintre autoritate şi un solicitant care este patronat de un stat conform art. 153 paragraful 2 lit. b) şi care a îndeplinit condiţiile cerute de art. 4 paragraful 6 şi de art. 13 paragraful 2 din anexa nr. III, referitoare la un refuz de a contracta sau la o problemă juridică survenită în timpul negocierii contractului; e) diferendele dintre autoritate şi un stat parte, o întreprindere de stat sau o persoană fizica sau juridică patronata de un stat parte conform art. 153 paragraful 2 lit. b), dacă se susţine ca răspunderea autorităţii este angajata în virtutea art. 22 din anexa nr. III; f) orice alt diferend pentru care competenţa Camerei este expres prevăzută de convenţie. ART. 188 Supunerea diferendelor unei camere speciale a Tribunalului internaţional al dreptului marii sau unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine sau unui arbitraj comercial obligatoriu 1. Diferendele dintre statele părţi vizate la art. 187 lit. a) pot fi supuse: a) unei camere speciale a Tribunalului internaţional al dreptului marii, constituită conform art. 15 şi 17 din anexa nr. VI, la cererea părţilor în diferend; sau b) unei camere ad-hoc a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, constituită conform art. 36 din anexa nr. VI, la cererea oricărei părţi în diferend. 2. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea unui contract vizat la art. 287 lit. c) pct. (i) sunt supuse, la cererea oricărei părţi în diferend, unui arbitraj comercial obligatoriu, în afară cazului când părţile în diferend au convenit altfel. Tribunalul arbitral comercial sesizat cu un astfel de diferend nu are competenţa să se pronunţe asupra unei cereri privind interpretarea convenţiei. Dacă diferendul comporta un aspect privind interpretarea părţii a XI-a şi a anexelor care se referă la aceasta, în legătură cu activităţile desfăşurate în zona, acest aspect este trimis, spre a decide, Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine. b) Dacă, la începutul sau în cursul unei astfel de proceduri de arbitraj, tribunalul arbitral comercial, actionind la cererea uneia dintre părţile în diferend sau din oficiu, constata ca hotărârea sa este subordonata unei hotărâri a Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, el aduce la cunoştinţa acest aspect Camerei, pentru a decide. Tribunalul arbitral da apoi sentinta sa în conformitate cu hotărârea Camerei. c) În absenta, în contract, a unei dispoziţii referitoare la procedura arbitrală aplicabilă diferendului, arbitrajul se va desfăşura, dacă părţile n-au convenit altfel, pe baza Regulamentului de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional sau a oricărui regulament de arbitraj care ar putea fi prevăzut în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. ART. 189 Limitarea competentei în ceea ce priveşte hotărârile autorităţii Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu are competenţa de a se pronunţa asupra exercitării de către autoritate, conform prezentei părţi, a atribuţiilor sale discretionare; în nici un caz ea nu se poate substitui autorităţii în exercitarea atribuţiilor discretionare ale acesteia. Fără a contraveni dispoziţiilor art. 191, atunci când îşi exercită competenţa care îi este recunoscută în virtutea art. 187, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine nu se pronunţa asupra conformităţii cu convenţia a unei reguli, a unei reglementări sau proceduri a autorităţii şi nu poate declara nule aceste reguli, reglementări sau proceduri. Competenţa să se limitează la a stabili dacă aplicarea regulilor, reglementărilor sau procedurilor autorităţii, în cazuri particulare, ar fi în conflict cu obligaţiile contractuale ale părţilor în diferend sau cu obligaţiile care le incumba în virtutea convenţiei, şi de a soluţiona recursurile pentru incompetenta sau privind depăşirea atribuţiilor, ca şi cererile pentru daune-interese şi alte cereri pentru repararea prejudiciilor, introduse de către una dintre părţi împotriva alteia, în legătură cu nerespectarea de către aceasta a obligaţiilor contractuale sau a obligaţiilor care îi incumba în virtutea prevederilor convenţiei. ART. 190 Participarea la procedura şi introducerea în proces a statelor părţi care au acordat patronajul 1. Statul parte care patroneaza o persoană fizica sau juridică, parte într-un diferend vizat la art. 187, va primi o notificare cu privire la diferend şi va avea dreptul de a participa la procedura, prezentind observaţii scrise sau orale. 2. Atunci când se intenteaza o acţiune împotriva unui stat parte de către o persoană fizica sau juridică patronata de un alt stat parte, pentru un diferend vizat la art. 187 lit. c), statul pârât poate cere statului care patroneaza aceasta persoana sa compara în numele acesteia. Dacă statul care patroneaza refuza sa compara, statul pârât poate însărcina pe o persoană juridică având naţionalitatea sa sa-l reprezinte în acest proces. ART. 191 Avize consultative Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine da avize consultative, la cererea adunării sau a consiliului, asupra problemelor juridice care se pun în cadrul activităţii lor. Aceste avize se dau în cel mai scurt timp posibil. PARTEA XII Protejarea şi conservarea mediului marin SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 192 Obligaţii de ordin general Statele au obligaţia de a proteja şi conserva mediul marin. ART. 193 Dreptul suveran al statelor de a exploata resursele lor naturale Statele au dreptul suveran de a exploata resursele lor naturale, potrivit politicii lor în materie de mediu înconjurător şi în conformitate cu obligaţia lor de a proteja şi de a conserva mediul marin. ART. 194 Măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin 1. Statele vor lua, separat sau împreună, după caz, toate măsurile compatibile cu prezenta convenţie, care sunt necesare pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin, oricare ar fi sursa acesteia; ele vor recurge, în acest scop, la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun, în funcţie de posibilităţile lor, şi se vor strădui să-şi amortizeze politicile în aceasta privinţa. 2. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru ca activităţile de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor să fie conduse într-un asemenea mod, încât sa nu cauzeze, prin poluare, prejudicii altor state şi mediului lor înconjurător, astfel încât poluarea datorată unor incidente sau unor activităţi de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor sa nu se intinda dincolo de zonele în care ele exercita drepturi suverane în conformitate cu prevederile convenţiei. 3. Măsurile luate în aplicarea prezentei părţi vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, în special, măsurile ce tind a limita, pe cît posibil: a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales de substanţe nedegradabile, provenind din surse terestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune; b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţa cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a se preveni deversarile, fie ca sunt intenţionate sau nu, şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea navelor şi componenta personalului afectat acestora; c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparatura utilizate pentru explorarea sau exploatarea resurselor naturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în mod deosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţa cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şi componenta personalului afectat acestora; d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau aparaturi care funcţionează în mediul marin, în special măsurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face faţa cazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi, precum şi componenta personalului afectat acestora. 4. Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea sau controlul poluarii mediului marin, statele se vor abţine de la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinse de alte state în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei. 5. Măsurile luate potrivit prezentei părţi cuprind măsurile necesare pentru protejarea şi conservarea ecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viaţa al speciilor şi organismelor marine în scădere, amenintate sau pe cale de dispariţie. ART. 195 Obligaţia de a nu deplasa prejudiciul sau riscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul Atunci când iau măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, statele vor acţiona în asa fel, încât sa nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciul sau riscurile dintr-o zona în alta şi sa nu înlocuiască un tip de poluare cu altul. ART. 196 Utilizarea de tehnici sau introducerea de specii străine sau noi 1. Statele vor lua toate măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin rezultată din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicţiei lor sau sub controlul lor, ori din introducerea, cu intenţie sau în mod accidental, într-o zona a mediului marin, de specii străine sau noi care pot provoca acestuia schimbări importante şi dăunătoare. 2. Prezentul articol nu afectează aplicarea dispoziţiilor convenţiei referitoare la măsurile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin. SECŢIUNEA a 2-a Cooperarea mondială şi regionala ART. 197 Cooperarea pe plan mondial sau regional Statele vor coopera pe plan mondial şi, când este cazul, pe plan regional, direct sau prin intermediul unor organizaţii internaţionale competente, la formularea şi la elaborarea de reguli şi de norme, ca şi de practici şi proceduri recomandate, cu caracter internaţional, compatibile cu convenţia, pentru protecţia şi conservarea mediului marin, ţinând seama de particularităţile regionale. ART. 198 Notificarea unui risc iminent de daune sau a unei daune efective Orice stat care are cunoştinţa despre cazuri în care mediul marin este în pericol iminent de a suferi daune din cauza poluarii va informa imediat despre aceasta pe celelalte state pe care le considera expuse unor astfel de daune, precum şi organizaţiile internaţionale competente. ART. 199 Planuri de urgenta împotriva poluarii În cazurile vizate la art. 198, statele situate în zona afectată, după posibilităţile lor, şi organizaţiile internaţionale competente, vor coopera, în măsura posibilului, pentru a elimina efectele poluarii şi a preveni sau reduce la minimum daunele. În acest scop, statele trebuie să elaboreze şi sa promoveze de comun acord planuri de urgenta pentru a face faţa incidentelor care produc poluarea mediului marin. ART. 200 Studii, programe de cercetare şi schimb de informaţii şi de date Statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, pentru a promova studii, a întreprinde programe de cercetare ştiinţifică şi a incuraja schimbul de informaţii şi de date obţinute asupra poluarii mediului marin. Ele se vor strădui sa participe activ la programe regionale şi mondiale vizind dobîndirea de cunoştinţe necesare pentru a determina natura şi amploarea poluarii, efectele expunerii la poluare, căile pe care ea le urmează, riscurile pe care le comporta şi remediile posibile. ART. 201 Criterii ştiinţifice pentru elaborarea reglementărilor Ţinând seama de informaţiile şi datele culese în aplicarea dispoziţiilor art. 200, statele vor coopera, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, în vederea stabilirii unor criterii ştiinţifice corespunzătoare pentru formularea şi elaborarea de reguli şi de norme, ca şi de practici şi de proceduri recomandate, vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin. SECŢIUNEA a 3-a Asistenţa tehnica ART. 202 Asistenţa pentru statele în curs de dezvoltare în domeniile ştiinţei şi tehnicii Statele trebuie, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente: a) sa promoveze programe de asistenţa, pentru statele în curs de dezvoltare, în domeniul ştiinţei, educaţiei, tehnicii şi în alte domenii, în vederea protejării şi conservării mediului marin şi pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii marine. Aceasta asistenţa consta, în special, în: (i) pregătirea personalului ştiinţific şi tehnic al acestor state; (ii) facilitarea participării lor la programe internaţionale pertinente; (iii) furnizarea către aceste state a materialului şi facilităţilor necesare; (iv) creşterea capacităţii lor de a fabrica ele însele acest material; (v) furnizarea serviciilor consultative şi dezvoltarea mijloacelor materiale privind programele de cercetare, de supraveghere continua, de educaţie şi alte programe; b) sa furnizeze asistenţa corespunzătoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru a le ajuta sa reducă la minimum efectele accidentelor majore care pot cauza o poluare importanţa a mediului marin; c) sa furnizeze asistenţa corespunzătoare, mai ales pentru statele în curs de dezvoltare, pentru pregătirea de evaluări ecologice. ART. 203 Tratament preferenţial în favoarea statelor în curs de dezvoltare În vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin sau a reducerii la minimum a efectelor sale, organizaţiile internaţionale vor acorda statelor în curs de dezvoltare un tratament preferenţial în ceea ce priveşte: a) alocarea fondurilor şi a mijloacelor de asistenţa tehnica adecvate; şi b) utilizarea serviciilor lor specializate. SECŢIUNEA a 4-a Supravegherea continua şi evaluarea ecologica ART. 204 Supravegherea continua a riscurilor de poluare şi a efectelor poluarii 1. Statele se vor strădui, în măsura posibilului şi într-un mod compatibil cu drepturile celorlalte state, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, sa observe, sa masoare, sa evalueze şi sa analizeze, prin metode ştiinţifice recunoscute, riscurile de poluare a mediului marin sau efectele acestei poluari. 2. În mod deosebit, ele vor supraveghea în mod constant efectele tuturor activităţilor pe care le autorizează sau le executa, pentru a determina dacă aceste activităţi risca sa polueze mediul marin. ART. 205 Publicarea de rapoarte Statele vor publică rapoarte asupra rezultatelor obţinute în aplicarea prevederilor art. 204 sau vor furniza, la intervale corespunzătoare, asemenea rapoarte organizaţiilor internaţionale competente care vor trebui să le pună la dispoziţia tuturor celorlalte state. ART. 206 Evaluarea efectelor potenţiale ale activităţilor În cazul în care statele au ratiuni serioase de a considera ca activităţile pe care şi le propun să le întreprindă, ţinând de jurisdicţia lor sau sub controlul lor, risca sa producă o poluare importanţa sau modificări considerabile şi dăunătoare mediului marin, ele vor evalua, în măsura posibilului, efectele potenţiale ale acestor activităţi asupra acestui mediu şi vor prezenta rezultatele acestor evaluări în modul prevăzut la art. 205. SECŢIUNEA a 5-a Reglementarea internaţionala şi legislaţia interna vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin ART. 207 Poluarea de origine terestra 1. Statele vor adopta legi şi regulamente pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de origine terestra, inclusiv poluarea provenind de la fluvii, rîuri, estuare, conducte şi instalaţii de deversare, ţinând seama de regulile şi normele, ca şi de practicile şi procedurile recomandate, convenite pe plan internaţional. 2. Statele vor lua orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii terestre a mediului marin. 3. Statele se vor strădui să-şi armonizeze politicile lor naţionale în aceasta privinţa, la nivelul regional corespunzător. 4. Statele, actionind îndeosebi prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strădui sa adopte, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme ca şi practici şi proceduri recomandate în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii terestre a mediului marin, ţinând seama de particularităţile regionale, de capacitatea economică a statelor în curs de dezvoltare şi de cerinţele dezvoltării lor economice. Aceste reguli şi norme, ca şi aceste practici şi proceduri recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitaţi. 5. Legile, reglementările şi măsurile, ca şi regulile, normele, practicile şi procedurile recomandate, vizate la paragrafele 1, 2 şi 4, vor cuprinde măsuri destinate a limita, pe cît posibil, evacuarea în mediul marin a substanţelor toxice, dăunătoare sau nocive, mai ales a substanţelor nedegradabile. ART. 208 Poluarea rezultind din activităţi referitoare la teritoriile submarine supuse jurisdicţiei naţionale 1. Statele riverane vor adopta legi şi reglementări pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezultă, direct sau indirect, din activităţi referitoare la fundul marilor, care ţin de jurisdicţia lor sau care provin din insule artificiale, de la instalaţii şi lucrări ţinând de jurisdicţia lor, în virtutea prevederilor art. 60 şi 80. 2. Statele vor lua orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Legile, reglementările şi măsurile nu trebuie să fie mai puţin eficiente decît regulile şi normele internaţionale sau practicile şi procedurile recomandate, cu caracter internaţional. 4. Statele se vor strădui să-şi armonizeze politicile lor naţionale în aceasta privinţa, la nivelul regional corespunzător. 5. Statele, actionind mai ales prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, vor adopta, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezultă, direct sau indirect, din activităţile referitoare la fundul marilor, care ţin de jurisdicţia lor, sau care provin din insulele artificiale, de la instalaţiile şi lucrările ţinând de jurisdicţia lor, care sunt vizate la paragraful 1. Aceste reguli şi norme, ca şi aceste practici şi proceduri recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitaţi. ART. 209 Poluarea rezultată din activităţi desfăşurate în zona 1. Vor fi adoptate reguli, reglementări şi proceduri internaţionale, conform părţii a XI-a, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, rezultate din activităţile desfăşurate în zona. Aceste reguli, reglementări şi proceduri vor fi reexaminate din când în când, după necesitaţi. 2. Sub rezerva dispoziţiilor pertinente ale prezentei secţiuni, statele vor adopta legi şi regulamente pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, rezultate din activităţile desfăşurate în zona de către nave sau provenind de la instalaţii, lucrări şi de la alte aparaturi arborind pavilionul lor, înmatriculate pe teritoriul lor sau aflate sub autoritatea lor, după caz. Aceste legi şi reglementări nu trebuie să fie mai puţin eficiente decît regulile, reglementările şi procedurile recomandate, cu caracter internaţional, vizate la paragraful 1. ART. 210 Poluarea prin imersiune 1. Statele vor adopta legi şi reglementări pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin care rezultă din imersiune. 2. Statele vor lua, de asemenea, orice alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Aceste legi, reglementări şi măsuri trebuie să garanteze ca nici o imersiune nu poate să se facă fără autorizaţia autorităţilor competente ale statelor. 4. Statele, actionind mai ales prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strădui sa adopte, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate, pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. Aceste reguli şi norme, ca şi practicile şi procedurile recomandate vor fi reexaminate din când în când, după necesitaţi. 5. Imersiunea de deşeuri în marea teritorială şi în zona economică exclusiva sau pe platoul continental nu poate avea loc fără acordul prealabil expres al statului riveran; acesta are dreptul sa autorizeze, sa reglementeze şi sa controleze aceasta imersiune, după ce a examinat în modul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru care aceasta imersiune poate avea efecte prejudiciabile datorită situaţiei lor geografice. 6. Legile şi reglementările naţionale, precum şi măsurile naţionale nu trebuie să fie mai puţin eficiente, pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari prin imersiune, decît regulile şi normele cu caracter mondial. ART. 211 Poluarea de către nave 1. Statele, actionind prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, vor adopta reguli şi norme internaţionale vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către nave şi se angajează sa favorizeze adoptarea, dacă se poate în acelaşi mod, a unor dispozitive de circulaţie a navelor vizind reducerea la minimum a riscului de accidente susceptibile de a polua mediul marin, inclusiv litoralul, şi de a aduce atingere, prin aceasta, intereselor conexe ale statelor riverane. Aceste reguli şi norme vor fi, în acelaşi mod, reexaminate din când în când, după necesitaţi. 2. Statele vor adopta legi şi reglementări pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către navele arborind pavilionul lor sau înmatriculate de ele. Aceste legi şi reglementări nu trebuie să fie mai puţin eficiente decît regulile şi normele internaţionale general recunoscute, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 3. Statele care, în scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin, impun navelor străine condiţii speciale pentru intrarea în porturile lor sau în apele lor interioare, sau pentru utilizarea instalaţiilor terminale în larg vor face publicitatea corespunzătoare acestor condiţii şi le vor comunică organizaţiei internaţionale competente. Dacă, în vederea armonizării politicii urmate în materie, doua sau mai multe state riverane impun asemenea condiţii sub o formă identică, se va indica, în comunicare, care sunt statele care participa la asemenea aranjamente. Fiecare stat va impune căpitanului navei arborind pavilionul sau sau înmatriculată de el ca, atunci când nava se găseşte în marea teritorială a unui stat participant la aceste aranjamente comune, sa furnizeze, la cererea acestui stat, informaţii care să indice dacă el se îndreaptă spre un stat din aceeaşi regiune care participa la aceste aranjamente şi, în caz afirmativ, sa precizeze dacă nava corespunde condiţiilor impuse de acest stat privind intrarea în porturile sale. Prezentul articol se aplică fără sa aducă atingere continuării exercitării de către o nava a dreptului sau de trecere inofensiva sau aplicării prevederilor art. 25 paragraful 2. 4. Statele riverane pot, în exercitarea suveranităţii lor asupra marii teritoriale, sa adopte legi şi reglementări pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către navele străine, inclusiv de către navele care-şi exercită dreptul de trecere inofensiva. Aceste legi şi reglementări, conform secţiunii a 3-a a părţii a II-a, nu trebuie să împiedice trecerea inofensiva a navelor străine. 5. În scopul asigurării respectării, la care se referă secţiunea a 6-a, statele riverane pot sa adopte, pentru zona lor economică exclusiva, legi şi reglementări vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, care să fie conforme şi sa pună în aplicare regulile şi normele internaţionale general acceptate, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 6. a) Dacă regulile şi normele internaţionale vizate de paragraful 1 nu permit a se face faţa într-un mod adecvat unor situaţii speciale şi dacă un stat riveran are motive serioase de a considera ca o anumită zona, clar definită, din zona sa economică exclusiva necesita adoptarea unor măsuri obligatorii, speciale, pentru prevenirea poluarii de către nave, pentru ratiuni tehnice recunoscute, legate de caracteristicile oceanografice şi ecologice, de utilizarea sau protejarea resurselor sale şi de caracterul special al traficului, acest stat poate, în urma unor consultări corespunzătoare, prin intermediul organizaţiei internaţionale competente, cu orice alte state interesate, sa adreseze acestei organizaţii o comunicare privind zona în cauza, furnizind, în sprijin, justificări ştiinţifice şi tehnice, ca şi informaţii asupra instalaţiilor de recepţie necesare. În termen de 12 luni de la primirea comunicării, organizaţia va stabili dacă situaţia din zona în cauza îndeplineşte condiţiile menţionate. Dacă organizaţia decide astfel, statul riveran poate adopta, pentru aceasta zona legi şi reglementări vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, care vor pune în aplicare regulile şi normele sau practicile de navigaţie internaţionale care au fost prevăzute de către organizaţia internaţionala competenţa pentru zonele speciale; b) statul riveran va publică limitele acestor zone speciale, clar definite; c) atunci când face comunicarea menţionată, statul riveran va indica, în paralel, organizaţiei dacă are intenţia sa adopte, pentru zona care face obiectul acesteia, legi şi reglementări suplimentare vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave. Aceste legi şi reglementări suplimentare pot să se refere la deversari sau la practici de navigaţie, dar nu vor obliga navele străine sa accepte alte norme în materie de proiectare, de construire şi de echipare decît regulile şi normele internaţionale general acceptate; ele vor deveni aplicabile navelor străine la expirarea unui termen de 15 luni de la data comunicării către organizaţie, sub rezerva ca aceasta să le aprobe în termen de 12 luni socotite de la această dată. 7. Regulile şi normele internaţionale vizate în prezentul articol trebuie să prevadă, între altele, obligaţia de a notifica fără întârziere statelor riverane, al căror litoral sau interese conexe risca să fie afectate, accidentele marine, în special cele care antrenează sau risca sa antreneze deversari. ART. 212 Poluarea de origine atmosferica sau transatmosferica 1. În scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de origine atmosferica sau transatmosferica, statele vor adopta legi şi reglementări aplicabile spaţiului aerian asupra căruia ele îşi exercită suveranitatea şi navelor care arboreaza pavilionul lor sau navelor şi aeronavelor înmatriculate de ele, ţinând seama de regulile şi normele, ca şi de practicile şi procedurile recomandate, convenite pe plan internaţional, şi de securitatea navigaţiei aeriene. 2. Statele vor lua şi alte măsuri care pot fi necesare pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluari. 3. Statele, actionind, îndeosebi, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, se vor strădui sa stabilească, pe plan mondial şi regional, reguli şi norme, ca şi practici şi proceduri recomandate pentru prevenirea, reducerea şi controlul acestei poluarii. SECŢIUNEA a 6-a Asigurarea respectării ART. 213 Asigurarea respectării reglementărilor în privinţa poluarii de origine terestra Statele vor asigura respectarea legilor şi reglementărilor adoptate în concordanta cu art. 207; ele vor adopta legi şi reglementări şi vor lua alte măsuri necesare pentru a pune în aplicare regulile şi normele internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către surse terestre. ART. 214 Asigurarea respectării reglementărilor în privinţa poluarii rezultate din activităţi referitoare la fundul marii Statele vor asigura respectarea legilor şi reglementărilor adoptate în conformitate cu art. 208, vor adopta legile şi reglementările şi vor lua celelalte măsuri necesare pentru îndeplinirea regulilor şi normelor internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin, care rezultă direct sau indirect din activităţile referitoare la fundul marii şi care ţin de jurisdicţia lor sau care provin de la insulele artificiale, instalaţiile şi de la lucrările supuse jurisdicţiei lor, în virtutea prevederilor art. 60 şi 80. ART. 215 Asigurarea respectării reglementărilor în privinţa poluarii rezultate din activităţi desfăşurate în zona Asigurarea respectării regulilor, reglementărilor şi procedurilor internaţionale stabilite conform părţii a XI-a pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin ce rezultă din activităţile desfăşurate în zona va fi guvernata de aceasta parte. ART. 216 Asigurarea respectării reglementărilor referitoare la poluarea prin imersiune 1. Respectarea legilor şi reglementărilor adoptate în conformitate cu aceasta convenţie şi a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin prin imersiune, va fi asigurata de: a) statul riveran, în ceea ce priveşte imersiunea în limitele marii sale teritoriale sau ale zonei sale economice exclusive sau pe platoul sau continental; b) statul pavilionului, în ceea ce priveşte navele care arboreaza pavilionul sau sau navele şi aeronavele înmatriculate de el; c) orice stat, în ceea ce priveşte încărcarea de deşeuri sau alte materii pe teritoriul sau la instalaţiile sale terminale din larg. 2. Nici un stat nu este obligat, în virtutea prezentului articol, sa intenteze o acţiune, în cazul în care o asemenea acţiune a fost deja pornită de către un alt stat conform dispoziţiilor aceluiaşi articol. ART. 217 Atribuţiile statului pavilionului 1. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau care sunt înmatriculate de ele să respecte regulile şi normele internaţionale aplicabile, stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, ca şi legile şi reglementările pe care ele le-au adoptat conform convenţiei, în scopul prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de către nave şi vor adopta legile şi reglementările şi vor lua măsurile necesare pentru a le pune în aplicare. Statul pavilionului va veghea ca aceste reguli, norme, legi şi reglementări să fie în mod efectiv aplicate, indiferent de locul unde s-a comis încălcarea. 2. Statele vor lua, îndeosebi, măsurile corespunzătoare pentru a interzice navelor care arboreaza pavilionul lor sau sunt înmatriculate de ele sa pornească în cursa atita timp cît ele nu corespund regulilor şi normelor internaţionale vizate la paragraful 1, inclusiv dispoziţiilor privind proiectarea, construcţia şi echiparea navelor. 3. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor sau sunt înmatriculate de ele sa dispună de certificatele cerute şi eliberate în aplicarea regulilor şi normelor internaţionale vizate la paragraful 1. Statele vor veghea ca navele care arboreaza pavilionul lor să fie inspectate periodic în scopul de a se asigura ca menţiunile făcute pe certificatele respective sunt conforme stării efective a navei. Celelalte state vor accepta aceste certificate ca o dovadă a stării navei şi le vor recunoaşte aceeaşi forta ca şi certificatelor pe care le eliberează ele, afară de cazul în care ar exista motive serioase de a crede ca starea navei nu corespunde, într-o măsura importanţa, menţiunilor făcute pe certificate. 4. Dacă o nava comite o încălcare a regulilor şi normelor stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale, statul pavilionului, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 218, 220 şi 228 va proceda imediat la o ancheta şi, când este cazul, va intenta o acţiune cu privire la presupusa încălcare, oricare ar fi locul unde a fost comisă aceasta încălcare sau locul în care poluarea rezultind din aceasta s-a produs sau a fost constatată. 5. Făcând ancheta asupra infracţiunii, statul pavilionului poate cere asistenţa de la oricare alt stat a cărui cooperare ar putea fi utila pentru elucidarea circumstanţelor cazului. Statele se vor strădui sa răspundă cererilor corespunzătoare ale statului pavilionului. 6. Statele, la cererea scrisă a unui stat, vor ancheta asupra oricărei încălcări care ar fi fost comisă de navele care arboreaza pavilionul lor. Dacă este convins ca dispune de probe suficiente în acest sens, statul pavilionului va porni fără întârziere o acţiune în justiţie în privinţa presupusei încălcări conform dreptului sau intern. 7. Statele de pavilion vor informa imediat statul solicitant şi organizaţia internaţionala competenţa despre acţiunea pornită şi despre rezultatele ei. Toate statele vor avea acces la informaţiile astfel comunicate. 8. Sancţiunile prevăzute de legile şi reglementările statelor faţă de navele care arboreaza pavilionul lor trebuie să fie suficient de riguroase pentru a preveni încălcările în orice loc. ART. 218 Atribuţiile statului portului 1. Atunci când o nava se afla de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate să deschidă o ancheta, iar când probele o justifica, sa intenteze o acţiune pentru orice deversare făcuta de acest vas, dincolo de apele sale interioare, de marea sa teritorială sau de zona sa economică exclusiva, prin încălcarea regulilor şi normelor internaţionale aplicabile stabilite prin intermediul organizaţiei internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice generale. 2. Statul portului nu va intenta nici o acţiune în virtutea paragrafului 1, pentru încălcări prin deversari efectuate în apele interioare, marea teritorială sau zona economică exclusiva a unui alt stat, decît dacă aceste deversari au cauzat sau risca sa cauzeze poluarea apelor sale interioare, a propriei sale mari teritoriale sau a propriei sale zone economice exclusive, sau dacă o cere celălalt stat, statul pavilionului ori un stat care a suferit sau risca sa sufere pagube datorită deversarilor. 3. Atunci când o nava se găseşte de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului se va strădui sa dea curs cererilor oricărui alt stat privind o ancheta asupra deversarilor susceptibile de a constitui o încălcare vizata de paragraful 1, care ar fi fost efectuate în apele interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a statului solicitant şi care va fi poluat sau ar fi creat riscuri de poluare a acestor zone. Statul portului se va strădui, de asemenea, sa dea curs cererilor statului pavilionului privind o ancheta asupra unor asemenea încălcări, oricare ar fi locul în care acestea s-ar fi putut comite. 4. Dosarul anchetei efectuate de către statul portului în aplicarea prevederilor prezentului articol va fi transmis statului pavilionului sau statului riveran, la cererea acestora. Orice acţiune intentată de către statul portului pe baza acestei anchete poate, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a, să fie suspendată la cererea statului riveran, când încălcarea a fost comisă în apele interioare, în marea teritorială sau în zona economică exclusiva a acestuia din urma. Într-un astfel de caz, probele, dosarul cauzei, precum şi orice cauţiune sau alta garanţie financiară depusa la autorităţile statului portului vor fi transmise statului riveran. Aceasta transmitere va exclude continuarea acţiunii în statul portului. ART. 219 Măsuri de control asupra navigabilitatii vizind evitarea poluarii Sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a, statele care au constatat, la cerere sau din proprie iniţiativă, ca o nava, aflată într-unul dintre porturile lor sau la una dintre instalaţiile terminale în larg, a încălcat regulile şi normele internaţionale aplicabile privind navigabilitatea navelor şi prin aceasta ameninţa sa cauzeze daune mediului marin, vor lua, pe cît le sta în putinţa, măsuri administrative pentru a împiedica aceasta nava sa plece în cursa. Ele nu o vor autoriza decît să se îndrepte spre cel mai apropiat şantier corespunzător de reparaţii şi, după eliminarea cauzelor încălcării, îi vor permite să-şi continue drumul fără întârziere. ART. 220 Atribuţiile statului riveran 1. Atunci când o nava se găseşte de bunăvoie într-un port sau la o instalatie terminala în larg, statul portului poate să intenteze, sub rezerva dispoziţiilor secţiunii a 7-a, o acţiune cu privire la orice încălcare a legilor şi reglementărilor pe care le-a adoptat în conformitate cu convenţia sau cu regulile şi cu normele internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, dacă încălcarea a fost comisă în marea sa teritorială sau în zona sa economică exclusiva. 2. Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în marea sa teritorială a încălcat, în timpul trecerii sale, legile şi reglementările pe care le-a adoptat în conformitate cu convenţia sau cu regulile şi cu normele internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, el poate, fără a aduce atingere dispoziţiilor pertinente ale secţiunii a 3-a a părţii a II-a, sa procedeze la o inspectare fizica a navei pentru constatarea încălcării şi, atunci când elementele de proba o justifica, sa intenteze o acţiune judiciară şi, între altele, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a. 3. Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în zona sa economică exclusiva sau în marea sa teritorială a comis în zona economică exclusiva o încălcare a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, sau a legilor şi reglementărilor pe care le-a adoptat în conformitate cu aceste reguli şi cu norme internaţionale şi în aplicarea acestora, statul respectiv poate cere navei sa furnizeze informaţii privind identitatea sa şi portul sau de înmatriculare, ultimul şi următorul sau port de escala şi alte informaţii pertinente necesare pentru a stabili dacă a fost comisă o încălcare. 4. Statele vor adopta legi şi reglementări şi vor lua măsurile necesare pentru ca navele arborind pavilionul lor sa dea curs cererilor de informaţii vizate la paragraful 3. 5. Atunci când un stat are motive serioase sa creadă ca o nava care navighează în zona sa economică exclusiva sau în marea sa teritorială a comis în zona economică exclusiva o încălcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari importante care au produs sau risca sa producă o poluare importanţa, poate proceda la inspectarea fizica a navei pentru a constata dacă a avut loc o încălcare, în situaţia când nava a refuzat sa dea informaţii sau dacă informaţiile furnizate sunt în contradicţie flagrantă cu situaţia de fapt sau dacă circumstanţele cazului justifica aceasta inspecţie. 6. Atunci când exista dovezi evidente ca o nava care navighează în zona economică exclusiva sau în marea teritorială a unui stat a comis o încălcare vizata la paragraful 3, care a dus la deversari care au produs sau risca sa producă daune importante litoralului sau intereselor conexe ale statului riveran, sau oricăror resurse din marea sa teritorială sau din zona sa economică exclusiva, acest stat poate, sub rezerva prevederilor secţiunii a 7-a şi dacă elementele de proba o justifica, sa intenteze o acţiune judiciară şi, mai ales, sa ordone imobilizarea navei potrivit dreptului sau intern. 7. În ciuda dispoziţiilor paragrafului 6, în toate cazurile în care, prin intermediul organizaţiei internaţionale competente, au fost stabilite sau au fost convenite în vreun alt mod proceduri corespunzătoare pentru garantarea respectării obligaţiilor privind depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii financiare corespunzătoare, statul riveran, dacă este legat prin aceste proceduri, va autoriza nava să-şi continue cursa. 8. Paragrafele 3-7 se vor aplica, de asemenea, legilor şi reglementărilor naţionale adoptate în virtutea dispoziţiilor art. 211 paragraful 6. ART. 221 Măsuri destinate sa împiedice poluarea ca urmare a unui accident maritim 1. Nici o dispoziţie din prezenta parte nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele, în virtutea dreptului internaţional atât cutumiar, cît şi convenţional, de a lua măsuri proporţionale cu daunele pe care le-au suferit efectiv sau de care sunt amenintate, pentru a-şi proteja litoralul sau interesele conexe, inclusiv pescuitul, împotriva poluarii sau unei ameninţări de poluare care rezultă dintr-un accident maritim sau din actele legate de un asemenea accident de la care sunt de aşteptat consecinţe prejudiciabile importante şi de a asigura respectarea acestor măsuri dincolo de limitele marii teritoriale. 2. În sensul prezentului articol, prin accident maritim se înţelege un abordaj, o eşuare sau alt incident de navigaţie ori eveniment survenit la bordul sau în exteriorul unei nave şi care antrenează pagube materiale sau o ameninţare iminenta de pagube materiale pentru o nava sau pentru încărcătura sa. ART. 222 Asigurarea respectării reglementării referitoare la poluarea de origine atmosferica sau transatmosferica Statele vor asigura respectarea, în limitele spaţiului aerian asupra căruia ele îşi exercită suveranitatea sau cu privire la navele care arboreaza pavilionul lor sau la aeronavele înmatriculate de el, a legilor şi reglementărilor pe care le-au adoptat conform dispoziţiilor art. 212 paragraful 1 şi altor dispoziţii ale convenţiei, vor adopta legi şi reglementări şi vor lua alte măsuri pentru a aplica regulile şi normele internaţionale aplicabile stabilite prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii de origine atmosferica sau transatmosferica, a mediului marin, conform tuturor regulilor şi normelor internaţionale pertinente referitoare la securitatea navigaţiei aeriene. SECŢIUNEA a 7-a Garanţii ART. 223 Măsuri vizind facilitarea desfăşurării unei acţiuni Atunci când este intentată o acţiune în aplicarea prezentei părţi, statele vor lua măsuri pentru a facilita audierea de martori şi admiterea de probe prezentate de către autorităţile unui alt stat sau de către organizaţia internaţionala competenţa şi vor facilita participarea la dezbateri a reprezentanţilor oficiali ai acestor organizaţii, ai statului pavilionului sau ai oricărui stat afectat de poluarea rezultată din orice încălcare. Reprezentanţii oficiali care participa la aceste dezbateri au drepturile şi obligaţiile prevăzute de dreptul intern sau de dreptul internaţional. ART. 224 Exercitarea atribuţiilor de constringere Numai agenţii special împuterniciţi, precum şi navele de război sau aeronavele militare sau celelalte nave sau aeronave, care poarta semne exterioare indicind clar ca sunt afectate unui serviciu public şi care sunt autorizate în acest scop, pot sa exercite acţiuni de constringere faţă de navele străine în aplicarea prezentei părţi. ART. 225 Obligaţia statelor de a evita consecinţele nefaste pe care le pot avea acţiunile lor de constringere Atunci când exercita, în virtutea prevederilor convenţiei, acţiunea de constringere faţă de navele străine, statele nu trebuie să pună în pericol securitatea navigaţiei sau sa expuna o nava vreunui risc, sa o conducă într-un port ori într-un loc de ancorare periculos şi nici sa expuna mediul marin vreunui risc excesiv. ART. 226 Anchetarea navelor străine 1. a) Statele nu vor retine o nava străină mai mult decît este indispensabil scopurilor anchetei prevăzute la art. 216, 218 şi 220. Inspectarea fizica a unei nave străine trebuie să fie limitată la examinarea certificatelor, a registrelor sau a altor documente pe care nava este obligată să le deţină, în virtutea regulilor şi normelor internaţionale general acceptate, sau a oricăror documente similare; nu se poate întreprinde o inspecţie fizica mai aprofundata a unei nave decît după aceasta examinare şi numai dacă: (i) există motive serioase de a crede ca starea navei şi a echipamentului sau nu corespunde în mod esenţial menţiunilor din documente; (ii) deţinerea acestor documente nu este suficientă pentru a confirma sau a verifica încălcarea presupusă; (iii) nava nu dispune de certificate şi documente valabile. b) Dacă din ancheta reiese ca s-a produs o încălcare a legilor şi reglementărilor aplicabile sau a regulilor şi normelor internaţionale privind protejarea şi conservarea mediului marin, se va proceda fără întârziere la eliberarea navei, după îndeplinirea formalităţilor rezonabile, cum este depunerea unei cauţiuni sau a unei alte garanţii financiare; c) Fără a se aduce atingere regulilor şi normelor internaţionale aplicabile în materie de navigabilitate a navelor, dacă eliberarea unei nave ar urma sa antreneze un risc de daune inadmisibile pentru mediul marin, se poate refuza eliberarea navei sau i se poate permite acesteia să-şi continue cursa, dar cu condiţia de a fi dusa pe şantierul de reparaţie cel mai apropiat. În cazul în care eliberarea navei a fost refuzată sau când eliberarea navei a fost supusă unor condiţii, statul pavilionului trebuie să fie informat despre aceasta, fără întârziere, şi poate cere aceasta eliberare conform părţii a XV-a. 2. Statele vor coopera la elaborarea de proceduri vizind evitarea oricărei inspectari fizice inutile a navelor pe mare. ART. 227 Nediscriminarea faţă de navele străine În exercitarea drepturilor şi în îndeplinirea obligaţiilor lor în virtutea prevederilor prezentei convenţii, statele nu trebuie să supună navele nici unui stat vreunei discriminări de drept sau de fapt. ART. 228 Suspendarea acţiunii de urmărire şi restricţii la iniţierea urmăririi 1. Atunci când un stat porneşte acţiunea de urmărire în vederea reprimării unei încălcări a legilor şi reglementărilor aplicabile sau a regulilor şi normelor internaţionale pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluarii de către nave, comisă dincolo de marea sa teritorială de o nava străină, aceasta urmărire este suspendată de îndată ce statul pavilionului a pornit el însuşi urmărirea pentru aceeaşi încălcare în decurs de 6 luni de la introducerea primei acţiuni, cu excepţia cazului în care aceasta se referă la un caz de daune grave cauzate statului riveran sau când statul pavilionului în cauza nu şi-a respectat în mod repetat obligaţia de a asigura aplicarea efectivă a regulilor şi normelor internaţionale în vigoare faţă de încălcările comise de navele sale. Statul de pavilion care a cerut suspendarea urmăririi conform dispoziţiilor prezentului articol va remite în termen adecvat primului stat un dosar complet al cauzei şi minutele procesului. Atunci când tribunalele statului pavilionului s-u pronunţat asupra cauzei, se va dispune încetarea urmăririi. După acoperirea cheltuielilor de procedura, orice cauţiune sau orice garanţie financiară depusa cu ocazia acestei urmăriri va fi restituită de către statul riveran. 2. Nu se mai poate porni o acţiune de urmărire împotriva unor nave străine, după expirarea unui termen de 3 ani, socotit de la data comiterii încălcării, şi nici un stat nu poate porni o asemenea urmărire, în cazul în care aceasta a fost deja pornită de un alt stat, sub rezerva prevederilor paragrafului 1. 3. Prezentul articol nu afectează dreptul statului pavilionului de a lua orice măsuri, inclusiv dreptul de a porni urmărirea, conform dreptului sau intern, independent de urmărirea pornită anterior de un alt stat. ART. 229 Acţiunea în răspundere civilă Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce atingere dreptului de a introduce o acţiune în răspundere civilă în caz de pierderi sau daune rezultind din poluarea mediului marin. ART. 230 Sancţiuni pecuniare şi respectarea drepturilor recunoscute ale acuzatului 1. Numai sancţiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încălcarea legilor şi reglementărilor naţionale sau a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către nave străine, dincolo de marea teritorială. 2. Numai sancţiuni pecuniare pot fi aplicate pentru încălcarea legilor şi reglementărilor naţionale sau a regulilor şi normelor internaţionale aplicabile vizind prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului marin de către nave străine în marea teritorială, dacă nu este vorba de un act deliberat şi grav de poluare. 3. În desfăşurarea urmăririi pornite în vederea reprimării incalcarilor de acest tip comise de o nava străină, pentru care se pot aplica sancţiuni, drepturile recunoscute ale acuzatului trebuie să fie respectate. ART. 231 Notificarea statului pavilionului şi celorlalte state interesate Statele vor notifica, fără întârziere, statului pavilionului şi oricărui alt stat interesat orice măsuri luate faţă de navele străine, în aplicarea dispoziţiilor secţiunii a 6-a, şi vor transmite statului pavilionului toate rapoartele oficiale privind aceste măsuri. Totuşi, în cazul incalcarilor comise în marea teritorială, obligaţiile de mai sus ale statului riveran se aplică doar pentru măsurile luate în cadrul urmăririi. Agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari şi, în măsura posibilului, autorităţile maritime ale statului pavilionului vor fi informate imediat despre orice măsuri de acest fel. ART. 232 Răspunderea statelor pentru măsurile de asigurare a respectării Statele sunt răspunzătoare de pierderile sau de pagubele care le sunt imputabile în urma unor măsuri luate cu privire la aplicarea dispoziţiilor secţiunii a 6-a, atunci când aceste măsuri sunt ilicite sau depăşesc ceea ce, în mod raţional, ar fi fost necesar în lumina informaţiilor disponibile. Statele trebuie să prevadă cai de recurs în faţa tribunalelor lor pentru acţiunile în reparaţie privind aceste pierderi sau pagube. ART. 233 Garanţii privind strimtorile folosite pentru navigaţia internaţionala Nici o dispoziţie a secţiunilor 5, 6 şi 7 nu va aduce atingere regimului juridic al strimtorilor care servesc navigaţiei internaţionale. Totuşi, dacă o nava străină, alta decît cele vizate la secţiunea a 10-a, a încălcat legile şi reglementările vizate la art. 42 paragraful 1 lit. a) şi b), cauzând sau amenintind sa cauzeze pagube importante mediului marin al strimtorilor, statele riverane la strimtori pot lua măsuri de constringere corespunzătoare, cu respectarea mutatis mutandis a prezentei secţiuni. SECŢIUNEA a 8-a Zone acoperite de gheturi ART. 234 Zone acoperite de gheturi Statele riverane au dreptul sa adopte legi şi reglementări nediscriminatorii şi sa impună respectarea lor în vederea prevenirii, reducerii şi controlului poluarii mediului marin de către nave în zonele acoperite de gheturi şi cuprinse în limitele zonei lor economice exclusive, atunci când condiţiile climaterice deosebit de aspre şi faptul ca aceste zone sunt acoperite de gheturi în cea mai mare parte a anului constituie obstacole în calea navigaţiei sau o fac deosebit de periculoasa şi când poluarea mediului marin risca sa afecteze în mod grav echilibrul ecologic sau sa-l perturbe în mod ireversibil. Aceste legi şi reglementări vor tine seama, în mod cuvenit, de navigaţie, ca şi de protecţia şi conservarea mediului marin pe baza datelor ştiinţifice cele mai sigure de care se poate dispune. SECŢIUNEA a 9-a Răspundere ART. 235 Răspundere 1. Statele sunt ţinute sa îndeplinească obligaţiile internaţionale în ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin. Ele îşi angajează răspunderea potrivit dreptului internaţional. 2. Statele vor asigura ca dreptul lor intern să ofere cai de recurs care să permită obţinerea unei despăgubiri rapide şi adecvate sau a oricărei alte reparaţii pentru daunele care rezultă din poluarea mediului marin de către persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicţia lor. 3. În vederea asigurării unei despăgubiri rapide şi adecvate pentru orice daune rezultind din poluarea mediului marin, statele vor coopera pentru asigurarea aplicării şi dezvoltării dreptului internaţional al răspunderii în ce priveşte evaluarea şi despăgubirea pentru daune şi reglementarea diferendelor în materie, precum şi, dacă este cazul, elaborarea de criterii şi proceduri pentru plata unor despăgubiri adecvate, instituind, de exemplu, un sistem de asigurări obligatorii sau fonduri de despăgubiri. SECŢIUNEA a 10-a Imunitate suverana ART. 236 Imunitate suverana Dispoziţiile Convenţiei asupra protecţiei şi conservării mediului marin nu se aplică nici navelor de război sau navelor auxiliare, nici altor nave sau aeronave care aparţin unui stat sau sunt folosite de el, dacă acesta le utilizează în momentul respectiv exclusiv în scopuri publice necomerciale. Totuşi fiecare stat va lua măsurile corespunzătoare care să nu afecteze operaţiunile sau capacitatea operaţională a navelor sau a aeronavelor care îi aparţin sau pe care le foloseşte, astfel încât aceste nave şi aeronave sa acţioneze, pe cît posibil, într-un mod compatibil cu convenţia. SECŢIUNEA a 11-a Obligaţiile care decurg din alte convenţii asupra protecţiei şi conservării mediului marin ART. 237 Obligaţiile care decurg din alte convenţii asupra protecţiei şi conservării mediului marin 1. Prezenta parte nu afectează obligaţiile speciale asumate de state în virtutea unor convenţii şi acorduri specifice încheiate anterior în materie de protecţie şi de conservare a mediului marin şi nici acordurile care pot fi încheiate în aplicarea principiilor generale enunţate în convenţie. 2. Statele se vor achită de obligaţiile specifice asumate în ce priveşte protecţia şi conservarea mediului marin, în virtutea unor convenţii speciale, într-um mod compatibil cu principiile şi obiectivele generale ale convenţiei. PARTEA XIII Cercetarea ştiinţifică marină SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 238 Dreptul de a efectua cercetări ştiinţifice marine Toate statele, oricare ar fi situaţia lor geografică, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul de a efectua cercetări ştiinţifice marine sub rezerva drepturilor şi obligaţiilor altor state, asa cum sunt ele definite în convenţie. ART. 239 Obligaţia de a favoriza cercetarea ştiinţifică marina Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor incuraja şi facilita dezvoltarea şi desfăşurarea cercetării ştiinţifice marine potrivit convenţiei. ART. 240 Principii generale care guvernează desfăşurarea cercetării ştiinţifice marine Cercetarea ştiinţifică marina se va conformă următoarelor principii: a) va fi efectuată exclusiv în scopuri paşnice; b) va fi efectuată utilizându-se metode şi mijloace ştiinţifice corespunzătoare compatibile cu convenţia; c) ea nu va stinjeni în mod nejustificat celelalte utilizări legitime ale marii, compatibile cu convenţia, şi va fi, în modul cuvenit, luată în considerare în cursul acestor utilizări; d) va fi efectuată conform tuturor reglementărilor pertinente adoptate în aplicarea convenţiei, inclusiv celor care vizează protecţia şi conservarea mediului marin. ART. 241 Nerecunoasterea cercetării ştiinţifice marine ca fundament juridic al vreunei revendicari Cercetarea ştiinţifică marina nu va constitui temei juridic pentru nici o revendicare asupra vreunei părţi oarecare a mediului marin sau a resurselor sale. SECŢIUNEA a 2-a Cooperarea internaţionala ART. 242 Obligaţia de a favoriza cooperarea internaţionala 1. Conformindu-se principiului respectării suveranităţii şi a jurisdicţiei şi pe baza reciprocităţii avantajelor, statele şi organizaţiile internaţionale competente vor favoriza cooperarea internaţionala în materie de cercetare ştiinţifică marina în scopuri paşnice. 2. În acest context şi fără a aduce prejudicii drepturilor şi obligaţiilor statelor în virtutea convenţiei, un stat, actionind în aplicarea prezentei părţi, va oferi altor state, după cum va fi cazul, posibilităţi rezonabile de a obţine de la acesta sau cu cooperarea acestuia informaţiile necesare pentru prevenirea şi controlul efectelor dăunătoare sănătăţii şi securităţii persoanelor şi mediului înconjurător. ART. 243 Crearea de condiţii favorabile Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor coopera, prin încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale, pentru a crea condiţii favorabile desfăşurării cercetării ştiinţifice asupra mediului marin şi pentru conjugarea eforturilor cercetărilor care studiază natura fenomenelor şi proceselor care se manifesta în acest mediu marin şi interactiunea lor. ART. 244 Publicarea şi difuzarea de informaţii şi cunoştinţe 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente vor publică şi difuza, pe cai corespunzătoare şi conform convenţiei, informaţii asupra principalelor programe elaborate şi obiectivelor acestora, precum şi cunoştinţele rezultate din cercetarea ştiinţifică marina. 2. În acest scop, statele, atât individual cît şi în cooperare cu alte state şi cu organizaţiile internaţionale competente, vor favoriza activ transmiterea datelor şi informaţiilor ştiinţifice şi transferul, în special către statele în curs de dezvoltare, al cunoştinţelor rezultate din cercetarea ştiinţifică marina, precum şi întărirea capacităţii proprii a acestor state de a efectua cercetări ştiinţifice marine, în special prin programe destinate să asigure un învăţământ şi o pregătire adecvată personalului lor tehnic şi ştiinţific. SECŢIUNEA a 3-a Desfăşurarea şi promovarea cercetării ştiinţifice ART. 245 Cercetarea ştiinţifică marina în marea teritorială Statele riverane, în exercitarea suveranităţii lor, au dreptul exclusiv de a reglementa, autoriza şi efectua cercetări ştiinţifice marine în marea lor teritorială. Cercetarea ştiinţifică marina în marea teritorială nu poate fi efectuată decît cu consimţământul expres al statului riveran şi în condiţiile stabilite de către acesta. ART. 246 Cercetarea ştiinţifică marina în zona economică exclusiva şi pe platoul continental 1. Statele riverane, în exercitarea jurisdicţiei lor, au dreptul de a reglementa, autoriza şi efectua cercetări ştiinţifice marine în zona lor economică exclusiva şi pe platoul lor continental, în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale convenţiei. 2. Cercetarea ştiinţifică marina în zona economică exclusiva şi pe platoul continental se va efectua cu consimţământul statului riveran. 3. În împrejurări normale, statele riverane îşi vor da consimţământul pentru realizarea proiectelor de cercetare ştiinţifică marina pe care statele sau organizaţiile internaţionale competente intenţionează să le întreprindă în zona lor exclusiva sau pe platoul lor continental conform convenţiei, în scopuri exclusiv paşnice şi în vederea sporirii cunoştinţelor ştiinţifice asupra mediului marin în interesul întregii umanitati. În acest scop, statele riverane vor adopta reguli şi proceduri care să asigure ca acest consimţământ va fi acordat în termen rezonabil şi nu va fi refuzat în mod abuziv. 4. În scopul aplicării paragrafului 3, împrejurările vor fi considerate normale chiar în absenta relaţiilor diplomatice dintre statele riverane şi statul care îşi propune să efectueze cercetări. 5. Statele riverane pot totuşi, în mod discretionar, sa refuze consimţământul lor pentru executarea unui proiect de cercetare ştiinţifică marina de către un alt stat sau de către o organizaţie internaţionala competenţa în zona economică exclusiva sau pe platoul lor continental, în cazurile următoare: a) dacă proiectul are o incidenţa directa asupra explorării şi exploatării resurselor naturale, biologice sau nebiologice; b) dacă proiectul prevede forari în platoul continental, utilizarea de explozivi sau introducerea de substanţe nocive în mediul marin; c) dacă proiectul prevede construirea, exploatarea sau utilizarea insulelor artificiale, a instalaţiilor şi a lucrărilor vizate de art. 60 şi 80; d) dacă informaţiile referitoare la natura şi obiectivele proiectului, comunicate în virtutea art. 248, sunt inexacte sau dacă statul sau organizaţia internaţionala competenţa, autoare a proiectului, nu s-a achitat de obligaţiile contractate faţă de statul riveran interesat dintr-un proiect de cercetare anterior. 6. În pofida dispoziţiilor paragrafului 5, statele riverane nu-şi pot exercita puterea lor discretionara de a refuza consimţământul în virtutea lit. a) a acestui paragraf, în ce priveşte proiectele de cercetare ştiinţifică marina ce urmează să fie întreprinse, conform prezentei părţi, pe platoul continental, dincolo de limita celor 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lăţimea marii teritoriale, în afară de zonele specifice pe care ele pot, în orice moment, să le desemneze oficial ca făcând obiectul sau urmînd să facă obiectul, într-un interval de timp rezonabil, unor lucrări intense de exploatare sau de explorare aprofundata. Statele riverane vor notifica în termen rezonabil zonele pe care le desemnează astfel, ca şi modificările ce li se aduc, dar nu vor fi obligate sa furnizeze detalii asupra lucrărilor al căror obiect îl constituie. 7. Paragraful 6 se aplică fără să se aducă atingere drepturilor asupra platoului continental, recunoscute statelor riverane la art. 77. 8. Cercetările ştiinţifice marine, vizate în prezentul articol, nu vor stinjeni în mod nejustificat activităţile întreprinse de statele riverane în exercitarea drepturilor suverane şi a jurisdicţiei prevăzute în convenţie. ART. 247 Proiecte de cercetare realizate de către organizaţii internaţionale sau sub auspiciile lor Un stat riveran, care este membru al unei organizaţii internaţionale sau este legat de o asemenea organizaţie printr-un acord bilateral şi în a cărui zona economică exclusiva sau pe al cărui platou continental organizaţia vrea să execute direct sau sa dispună executarea, sub auspiciile sale, a unui proiect de cercetare ştiinţifică marina, va fi considerat ca a autorizat executarea proiectului conform specificatiilor convenite, dacă a aprobat proiectul detaliat, când organizaţia a luat hotărârea de a-l întreprinde, sau dacă acest stat este dispus sa participe la acesta şi nu a emis nici o obiectie la expirarea unui termen de 4 luni din momentul în care organizaţia i-a notificat proiectul. ART. 248 Obligaţia de a furniza informaţii statului riveran Statele şi organizaţiile internaţionale competente care intenţionează sa întreprindă cercetări ştiinţifice marine în zona economică exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran vor furniza acestuia din urma, cu cel puţin 6 luni înainte de data propusă pentru începerea proiectului de cercetare ştiinţifică marina, o descriere completa cu privire la: a) natura şi obiectivul proiectului; b) metoda şi mijloacele care vor fi utilizate, precizînd denumirea, tonajul, tipul şi categoria navelor şi o descriere a materialului ştiinţific; c) zonele geografice exacte în care va fi executat proiectul; d) datele prevăzute ale primei sosiri şi ale ultimei plecari a navelor de cercetare sau cele ale instalării şi retragerii materialului de cercetare, după caz; e) numele instituţiei care patroneaza proiectul de cercetare, al directorului acestei instituţii şi al persoanei care conduce proiectul; f) măsura în care se apreciază ca statul riveran ar trebuie să participe la proiect sau fie reprezentat la acesta. ART. 249 Obligaţia de a îndeplini anumite condiţii 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente care efectuează cercetări ştiinţifice marine în zona economică exclusiva sau pe platoul continental al unui stat riveran trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) sa garanteze statului riveran, dacă acesta doreşte, dreptul de a participa la proiectul de cercetare ştiinţifică marina sau de a fi reprezentat, în special atunci când acest lucru este posibil, la bordul navelor şi al altor ambarcaţiuni de cercetare sau la instalaţiile de cercetare ştiinţifică, dar fără ca cercetatorilor acestui stat sa li se plătească vreo remuneraţie şi fără ca acesta din urma să fie obligat sa participe la finanţarea proiectului; b) sa furnizeze statului riveran, la cererea sa, rapoarte preliminare, îndată ce acest lucru este posibil, precum şi rezultatele şi concluziile finale, atunci când cercetările s-au încheiat; c) să se angajeze să permită statului riveran, la cererea sa, accesul la toate esantioanele şi datele obţinute în cadrul proiectului de cercetare ştiinţifică marina şi să-i furnizeze date care pot fi reproduse şi eşantioane care pot fi fractionate fără ca aceasta sa dăuneze valorii lor ştiinţifice; d) sa furnizeze statului riveran, la cerere, o evaluare a acestor date, eşantioane şi rezultate ale cercetării sau sa-l ajute la evaluarea şi interpretarea lor; e) să facă în asa fel, sub rezerva paragrafului 2, încât rezultatele cercetărilor sa devină disponibile cît mai repede cu putinţa pe plan internaţional, pe cai naţionale sau internaţionale corespunzătoare; f) sa informeze imediat statul riveran asupra oricărei modificări majore aduse proiectului de cercetare; g) sa ridice instalaţiile şi materialul de cercetare ştiinţifică, atunci când cercetarea s-a încheiat, dacă nu s-a convenit altfel. 2. Prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere condiţiilor stabilite prin legile şi reglementările statului riveran, în ce priveşte exercitarea dreptului sau discretionar de a acorda sau de a refuza consimţământul potrivit art. 246 paragraful 5, inclusiv obligaţia de a obţine acordul sau prealabil pentru difuzarea pe plan internaţional a rezultatelor cercetărilor obţinute în cadrul unui proiect legat direct de explorarea şi exploatarea resurselor naturale. ART. 250 Comunicări privind proiectele de cercetare ştiinţifică marina Comunicările privind proiectele de cercetare ştiinţifică marina se vor face pe căile oficiale obişnuite, afară de cazul când s-ar fi convenit altfel. ART. 251 Criterii generale şi principii directoare Statele se vor strădui sa promoveze, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, stabilirea de criterii generale şi de principii directoare menite să le ajute sa determine natura şi implicaţiile lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina. ART. 252 Consimţământul tacit Statele sau organizaţiile internaţionale competente pot pune în executare un proiect de cercetare ştiinţifică marina, la expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data la care informaţiile cerute în virtutea art. 248 au fost comunicate statului riveran, în afară cazului când, în termen de 4 luni de la primirea acestor informaţii, acesta a înştiinţat statul sau organizaţia care îşi propune să efectueze cercetările ca: a) refuza consimţământul sau în virtutea art. 246; sau ca b) informaţiile furnizate de către acel stat sau de către acea organizaţie internaţionala competenţa, referitoare la natura sau obiectivele proiectului, nu corespund faptelor evidente; sau ca c) are nevoie de date suplimentare referitoare la informaţiile sau condiţiile vizate de art. 248 şi 249; sau ca d) obligaţiile decurgând din condiţiile stabilite de art. 249, referitoare la un proiect precedent de cercetare marina executat de acel stat sau de acea organizaţie nu au fost îndeplinite. ART. 253 Suspendarea sau încetarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina 1. Statul riveran are dreptul sa ceara suspendarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina în curs de desfăşurare în zona sa economică sau pe platoul continental, dacă: a) aceste lucrări nu sunt efectuate în conformitate cu informaţiile comunicate potrivit art. 248, pe baza cărora statul riveran şi-a dat consimţământul; sau b) statul sau organizaţia internaţionala competenţa care le desfăşoară nu respecta dispoziţiile art. 249 referitoare la drepturile statului riveran în ceea ce priveşte proiectul de cercetare ştiinţifică marina. 2. Statul riveran are dreptul de a cere încetarea tuturor lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina, în toate cazurile în care nerespectarea art. 248 echivalează cu o modificare importanţa a proiectului sau a lucrărilor de cercetare. 3. Statul riveran poate, de asemenea, sa ceara încetarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina, dacă nu se înlătura într-un termen rezonabil oricare dintre situaţiile vizate la paragraful 1. 4. După primirea notificării din partea statului riveran despre hotărârea de a dispune suspendarea sau încetarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică marina, statele sau organizaţiile internaţionale competente, autorizate să efectueze aceste lucrări, vor pune capăt acelor lucrări care fac obiectul notificării. 5. Ordinul de suspendare dat în virtutea paragrafului 1 va fi revocat de statul riveran, iar proiectul de cercetare ştiinţifică marina va putea continua, de îndată ce statul sau organizaţia internaţionala competenţa care efectuează aceste lucrări de cercetare ştiinţifică marina s-a conformat condiţiilor prevăzute la art. 248 şi 249. ART. 254 Drepturile statelor vecine fără litoral şi ale statelor vecine dezavantajate geografic 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente care au prezentat unui stat riveran un proiect de cercetare ştiinţifică marina vizat la art. 246 paragraful 3 vor înştiinţa despre aceasta statele vecine fără litoral şi statele vecine dezavantajate geografic şi vor notifica statului riveran trimiterea acestei instiintari. 2. O dată ce statul riveran în cauza şi-a dat consimţământul la proiect, conform art. 246 şi altor dispoziţii pertinente ale convenţiei, statele şi organizaţiile internaţionale competente care întreprind proiectul vor furniza statelor vecine fără litoral şi statelor vecine dezavantajate geografic, la cerere şi după cum va fi cazul, informaţiile specificate la art. 248 şi la art. 249 paragraful 1 lit. f). 3. Statelor fără litoral şi statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, li se va acorda, la cerere, posibilitatea de a participa, în măsura în care se poate face aceasta, la proiectul de cercetare ştiinţifică marina prevăzut, prin intermediul unor experţi calificaţi desemnaţi de ele şi nerefuzati de statul riveran, potrivit condiţiilor asupra cărora statul riveran şi statul sau organizaţiile internaţionale competente care efectuează lucrări de cercetare ştiinţifică marina au convenit pentru executarea proiectului în conformitate cu convenţia. 4. Statele şi organizaţiile internaţionale competente vizate la paragraful 1 vor furniza, la cerere, statelor fără litoral şi statelor dezavantajate geografic, vizate mai sus, informaţiile şi asistenţa specificată la art. 249 paragraful 1 lit. d), sub rezerva paragrafului 2 al aceluiaşi articol. ART. 255 Măsuri vizind facilitarea cercetării ştiinţifice marine şi asistenţa pentru navele de cercetare Statele se vor strădui sa adopte reguli, reglementări şi proceduri rezonabile pentru încurajarea şi facilitarea cercetărilor ştiinţifice marine efectuate, conform convenţiei, dincolo de marea lor teritorială şi, la nevoie, sa faciliteze navelor de cercetare ştiinţifică marina care se conformează dispoziţiilor pertinente ale prezentei părţi accesul în porturile lor, sub rezerva legilor şi reglementărilor lor, şi sa încurajeze acordarea de asistenţa acestor nave. ART. 256 Cercetarea ştiinţifică marina în zona Toate statele, oricare ar fi situarea lor geografică, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul să efectueze cercetări ştiinţifice marine în zona, conform părţii a XI-a. ART. 257 Cercetarea ştiinţifică marina în coloana de apa de dincolo de limitele zonei economice exclusive Toate statele, oricare ar fi situarea lor geografică, precum şi organizaţiile internaţionale competente au dreptul, conform prezentei convenţii, să efectueze cercetări ştiinţifice marine în coloana de apa de dincolo de limitele zonei economice exclusive. SECŢIUNEA a 4-a Instalaţii şi material de cercetare ştiinţifică în mediul marin ART. 258 Amplasare şi utilizare Amplasarea şi utilizarea de instalaţii sau de material de cercetare ştiinţifică de orice tip, în oricare zona a mediului marin, vor fi subordonate aceloraşi condiţii ca şi cele prevăzute de prezenta convenţie pentru desfăşurarea cercetării ştiinţifice marine în zona respectiva. ART. 259 Regim juridic Instalaţiile sau materialul vizat în prezenta secţiune nu au regim de insule. Ele nu au mare teritorială proprie, iar prezenta lor nu influenţează asupra delimitării marii teritoriale, zonei economice exclusive sau platoului continental. ART. 260 Zone de securitate Zone de securitate cu o laţime rezonabila care să nu depăşească 500 de metri pot fi stabilite în jurul instalaţiilor de cercetare ştiinţifică conform dispoziţiilor pertinente ale convenţiei. Toate statele vor veghea ca navele lor să respecte aceste zone de securitate. ART. 261 Obligaţia de a nu crea obstacole navigaţiei internaţionale Amplasarea şi utilizarea de instalaţii sau de material de cercetare ştiinţifică de orice tip nu trebuie să împiedice navigaţia pe rutele utilizate pentru navigaţia internaţionala. ART. 262 Semne de identificare şi mijloace de semnalizare Instalaţiile sau materialul vizate în prezenta secţiune trebuie să fie prevăzute cu semne de identificare indicind statul de înmatriculare sau organizaţia internaţionala căreia îi aparţin, precum şi cu mijloacele corespunzătoare de semnalizare convenite pe plan internaţional pentru a asigura securitatea navigaţiei maritime şi aeriene, ţinând seama de regulile şi normele stabilite de către organizaţiile internaţionale competente. SECŢIUNEA a 5-a Răspundere ART. 263 Răspundere 1. Statele şi organizaţiile internaţionale competente sunt ţinute sa vegheze ca cercetările ştiinţifice marine, fie ca sunt întreprinse de ele însele sau în contul lor, să fie efectuate conform convenţiei. 2. Statele şi organizaţiile internaţionale competente îşi angajează răspunderea pentru măsurile pe care le iau incalcind convenţia, în ceea ce priveşte lucrările de cercetare ştiinţifică marina efectuate de către alte state, de către persoane fizice sau juridice având naţionalitatea acestor state, sau de către organizaţiile internaţionale competente, şi trebuie să repare daunele cauzate prin asemenea măsuri. 3. Statele şi organizaţiile internaţionale competente sunt răspunzătoare în virtutea art. 235 de daunele produse prin poluarea mediului marin rezultată din cercetările ştiinţifice marine efectuate de către ele însele sau în contul lor. SECŢIUNEA a 6-a Rezolvarea diferendelor şi măsuri conservatoare ART. 264 Rezolvarea diferendelor Diferendele referitoare la interpretarea sau aplicarea dispoziţiilor convenţiei cu privire la cercetarea ştiinţifică marina vor fi rezolvate în conformitate cu secţiunile a 2-a şi a 3-a ale părţii a XV-a. ART. 265 Măsuri conservatoare Până la rezolvarea diferendelor, conform secţiunii a 2-a şi a 3-a ale părţii a XV-a, statul sau organizaţia internaţionala competenţa, autorizata să execute un proiect de cercetare ştiinţifică marina, nu va permite să se întreprindă sau să se continue cercetările fără consimţământul expres al statului riveran interesat. PARTEA XIV Dezvoltarea şi transferul de tehnologii marine SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 266 Promovarea dezvoltării şi transferului de tehnologii marine 1. Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor coopera, în măsura posibilităţilor lor, în scopul de a favoriza în mod activ dezvoltarea şi transferul de cunoştinţe ştiinţifice şi de tehnologii marine, potrivit unor modalităţi şi condiţii juste şi rezonabile. 2. Statele vor favoriza dezvoltarea capacităţii în domeniul stiintelor şi tehnologiilor marine a acelora dintre ele care au nevoie şi cer sa beneficieze de asistenţa tehnica în acest domeniu, în special a statelor în curs de dezvoltare, inclusiv a statelor fără litoral sau geografic dezavantajate, în ceea ce priveşte explorarea, exploatarea, conservarea şi gestiunea resurselor marii, protecţia şi conservarea mediului marin, cercetarea ştiinţifică marina şi alte activităţi executate în mediul marin, care sunt compatibile cu convenţia, în scopul accelerării progresului social şi economic al statelor în curs de dezvoltare. 3. Statele se vor strădui sa favorizeze instaurarea unor condiţii economice şi juridice favorabile transferului tehnologiilor marine pe o baza echitabila, spre binele tuturor părţilor interesate. ART. 267 Protecţia intereselor legitime Statele, favorizind cooperarea potrivit art. 266, vor tine seama în mod cuvenit de toate interesele legitime, ca şi de drepturile şi obligaţiile deţinătorilor, furnizorilor şi dobânditorilor de tehnologie marina. ART. 268 Obiective fundamentale Statele, actionind fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor promova: a) dobîndirea, evaluarea şi difuzarea de cunoştinţe în domeniul tehnologiilor marine; ele vor facilita accesul la informaţiile şi datele pertinente; b) dezvoltarea de tehnologii marine corespunzătoare; c) dezvoltarea infrastructurii tehnice necesare pentru facilitarea transferului de tehnologii marine; d) punerea în valoare a resurselor umane prin pregătirea şi instruirea unor cetăţeni ai statelor în curs de dezvoltare, în special ai acelor state care sunt cel mai puţin avansate; şi e) cooperarea internaţionala la toate nivelurile, îndeosebi cooperarea regionala, subregionala şi bilaterala. ART. 269 Măsuri (de luat) pentru atingerea obiectivelor fundamentale În scopul atingerii obiectivelor vizate de art. 268, statele vor acţiona, fie direct, fie prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, între altele, pentru: a) stabilirea de programe de cooperare tehnica în scopul transferului efectiv al tehnologiilor marine de orice fel către statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenţa tehnica în acest domeniu, îndeosebi către statele în curs de dezvoltare, fără litoral sau dezavantajate geografic, precum şi către alte state în curs de dezvoltare care nu au fost în măsura fie sa creeze, fie sa dezvolte propria lor capacitate tehnologică în domeniul stiintelor marine şi în cel al explorării şi exploatării resurselor marine şi nici sa dezvolte infrastructura pe care o implica aceste tehnologii; b) favorizarea instaurării unor condiţii favorabile încheierii de acorduri, de contracte sau de alte aranjamente similare, în condiţii echitabile şi rezonabile; c) ţinerea de conferinţe, de seminarii şi colocvii pe teme ştiinţifice şi tehnologice şi anume asupra politicilor şi metodelor de adoptat pentru transferul tehnologiilor marine; d) favorizarea schimbului de oameni de ştiinţa, de tehnicieni şi alţi experţi; e) elaborarea de proiecte şi promovarea întreprinderilor mixte şi a altor forme de cooperare bilaterala şi multilaterala. SECŢIUNEA a 2-a Cooperarea internaţionala ART. 270 Cadrul cooperării internaţionale Cooperarea internaţionala în scopul dezvoltării şi al transferului de tehnologii marine se va exercita, atunci când acest lucru va fi posibil şi adecvat, atât în cadrul programelor bilaterale regionale şi multilaterale existente, cît şi în cadrul unor programe largite şi al unor noi programe vizind facilitarea cercetării ştiinţifice marine şi a transferului de tehnologii marine, în special în domenii noi, precum şi o finanţare internaţionala corespunzătoare a cercetării oceanice şi a punerii în valoare a oceanelor. ART. 271 Principii directoare, criterii şi norme Statele, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, vor acţiona pentru elaborarea de principii directoare, criterii şi norme general acceptate pentru transferul tehnologiilor marine în cadrul unor aranjamente bilaterale sau în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al altor organisme, ţinând seama în special de interesele şi nevoile statelor în curs de dezvoltare. ART. 272 Coordonarea programelor internaţionale În domeniul transferului de tehnologii marine, statele se vor strădui să facă în asa fel încât organizaţiile internaţionale competente să-şi coordoneze activităţile, inclusiv toate programele regionale sau mondiale, ţinând seama de interesele şi de nevoile statelor în curs de dezvoltare, în special ale statelor fără litoral sau dezavantajate din punct de vedere geografic. ART. 273 Cooperarea cu organizaţiile internaţionale şi cu autoritatea Statele vor coopera, în mod activ, cu organizaţiile internaţionale competente şi cu autoritatea pentru a se incuraja şi facilita transferul către statele în curs de dezvoltare, către cetăţenii acestora şi către întreprindere, de cunoştinţe practice şi de tehnologii marine referitoare la activităţile desfăşurate în zona. ART. 274 Obiectivele autorităţii Ţinând seama de toate interesele legitime, precum şi de drepturile şi de obligaţiile deţinătorilor, ale furnizorilor şi ale dobânditorilor de tehnologii, autoritatea va face în asa fel, în ce priveşte activităţile desfăşurate în zona, încât: a) conform principiului repartizării geografice echitabile, cetăţeni ai statelor în curs de dezvoltare, fie ca este vorba de state riverane, fără litoral sau dezavantajate geografic, să fie angajaţi ca stagiari printre membrii personalului tehnic, de gestiune şi de cercetare recrutat pentru nevoile activităţii sale; b) documentaţia tehnica asupra materialului, maşinilor, dispozitivelor şi procedeelor folosite să fie pusă la dispoziţia tuturor statelor, îndeosebi a statelor în curs de dezvoltare care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenţa tehnica în acest domeniu; c) să se adopte, în cadrul sau, dispoziţii corespunzătoare pentru a facilita dobîndirea de către statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenţa tehnica în domeniul tehnologiilor marine, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, şi de către cetăţenii acestora, a cunoştinţelor şi deprinderilor necesare, inclusiv dobîndirea unei pregătiri profesionale; d) statele care au nevoie şi solicita sa beneficieze de asistenţa tehnica în acest domeniu, îndeosebi statele în curs de dezvoltare, sa primească asistenţa pentru dobîndirea echipamentului, procedeelor, materialelor şi a cunoştinţelor tehnice necesare în cadrul aranjamentelor financiare prevăzute în convenţie. SECŢIUNEA a 3-a Centre naţionale şi regionale de cercetare ştiinţifică şi tehnica marina ART. 275 Crearea de centre naţionale 1. Statele, direct sau prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente şi al autorităţii, vor favoriza crearea, îndeosebi în statele riverane în curs de dezvoltare, de centre naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnica marina, şi consolidarea centrelor naţionale existente, pentru a stimula şi a face sa progreseze cercetarea ştiinţifică marina în aceste state şi a spori capacităţile lor respective de a utiliza şi de a conserva resursele lor marine în scopuri economice. 2. Statele, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente şi al autorităţii, vor acorda un sprijin adecvat pentru facilitarea creării şi consolidării de centre naţionale, cu scopul de a pune mijloacele de pregătire superioară, echipamentul, cunoştinţele practice şi deprinderile necesare, precum şi experţi tehnici, la dispoziţia statelor care au nevoie şi solicita sa beneficieze de o asemenea asistenţa. ART. 276 Crearea de centre regionale 1. Statele vor facilita, în coordonare cu organizaţiile internaţionale competente, cu autoritatea şi institutele naţionale de cercetare ştiinţifică şi tehnica marina, crearea, îndeosebi în statele în curs de dezvoltare, de centre regionale de cercetare ştiinţifică şi tehnica marina, cu scopul de a stimula şi de a face sa progreseze cercetarea ştiinţifică marina în aceste state şi de a favoriza transferul de tehnologii marine. 2. Toate statele din aceste regiuni vor coopera cu centrele regionale pentru a asigură realizarea mai eficienta a obiectivelor lor. ART. 277 Funcţiile centrelor regionale Centrele regionale, printre alte funcţii, sunt însărcinate să asigure: a) programe de pregătire şi de instrucţie, la toate nivelurile, în diverse domenii ale cercetării ştiinţifice şi tehnice marine, în special biologia marina, inclusiv conservarea şi gestiunea resurselor biologice, oceanografia, hidrografia, ingineria, explorarea geologica a teritoriilor submarine, extracţia miniera şi tehnologiile de desalinizare a apei; b) studii de gestiune; c) programe de studii în legătură cu protecţia şi conservarea mediului marin şi prevenirea, reducerea şi controlul poluarii; d) organizarea de conferinţe, seminarii şi colocvii regionale; e) culegerea şi prelucrarea de date şi informaţii în domeniul stiintelor şi tehnologiilor marine; f) difuzarea rapida a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi tehnice marine în publicaţii uşor accesibile; g) difuzarea de informaţii asupra politicilor naţionale privind transferul de tehnologie marina şi studiul comparativ sistematic al acestor politici; h) compilarea şi sistematizarea informaţiilor referitoare la comercializarea tehnologiilor, precum şi la contracte şi alte aranjamente referitoare la brevete; i) cooperarea tehnica cu alte state din regiune. SECŢIUNEA a 4-a Cooperarea dintre organizaţii internaţionale ART. 278 Cooperarea dintre organizaţii internaţionale Organizaţiile internaţionale competente vizate în prezenta parte şi în partea a XIII-a vor lua toate măsurile necesare pentru a se achită, direct sau în strinsa cooperare, de funcţiile şi responsabilităţile ce le revin în virtutea prezentei părţi. PARTEA XV Rezolvarea diferendelor SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale ART. 279 Obligaţia de a rezolva diferendele prin mijloace paşnice Statele părţi vor rezolva orice diferend care ar putea să apară între ele în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, prin mijloace paşnice, conform art. 2 paragraful 3 al Cartei Naţiunilor Unite, şi, în acest scop, vor cauta soluţionarea lor prin mijloacele indicate la art. 33 paragraful 1 al Cartei. ART. 280 Rezolvarea diferendelor prin orice mijloc paşnic ales de părţi Nici o dispoziţie a prezentei părţi nu afectează dreptul statelor părţi de a conveni în orice moment sa rezolve, prin orice mijloc paşnic la alegerea lor, un diferend care ar putea să apară între ele în legătură cu interpretarea sau cu aplicarea convenţiei. ART. 281 Procedura de urmat dacă părţile nu au ajuns la o soluţie 1. Atunci când statele părţi, care sunt părţi la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, au convenit sa caute rezolvarea lui printr-un mijloc paşnic la alegerea lor, procedurile prevăzute în prezenta parte nu se vor aplica decît dacă nu s-a ajuns la o rezolvare prin acest mijloc şi dacă acordul dintre părţi nu exclude posibilitatea angajării unei alte proceduri. 2. Dacă părţile au convenit asupra unui termen, paragraful 1 nu se aplică decît după expirarea acelui termen. ART. 282 Obligaţii rezultind din acorduri generale, regionale sau bilaterale Atunci când statele părţi, care sunt părţi la un diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, au convenit, în cadrul unui acord general, regional sau bilateral, ori în orice alt mod, ca un asemenea diferend să fie supus, la cererea uneia dintre părţi, unei proceduri implicind o decizie obligatorie, aceasta procedura se va aplica în locul celei prevăzute în prezenta parte, în afară de cazul când părţile în litigiu au convenit altfel. ART. 283 Obligaţia de a proceda la schimburi de păreri 1. Atunci când apare un diferend între statele părţi în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile în litigiu vor proceda imediat la un schimb de păreri privind rezolvarea diferendului prin negocieri sau prin alte mijloace paşnice. 2. De asemenea, părţile vor proceda imediat la un schimb de păreri de fiecare data când s-a încheiat o procedură de rezolvare a unui asemenea diferend, fără ca acesta sa fi fost rezolvat, sau când s-a ajuns la o rezolvare, iar împrejurările impun consultări privind modalităţile de a o pune în aplicare. ART. 284 Conciliere 1. Orice stat parte, care este parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, poate invita cealaltă parte sau celelalte părţi sa supună diferendul unei concilieri după procedura prevăzută în secţiunea 1 a anexei nr. V sau după o alta procedura de conciliere. 2. Atunci când invitaţia este acceptată, iar părţile se înţeleg asupra procedurii de conciliere care va fi aplicată, orice parte poate să supună diferendul unei concilieri după aceasta procedura. 3. Atunci când invitaţia nu este acceptată sau când părţile nu se înţeleg asupra procedurii de conciliere, se va considera ca procedura de conciliere s-a încheiat. 4. Atunci când un diferend a fost supus concilierii, nu se poate pune capăt acesteia decît conform procedurii de conciliere convenite, sub rezerva unui acord contrar între părţi. ART. 285 Aplicarea prezentei secţiuni diferendelor supuse în virtutea părţii a XI-a Prezenta secţiune se aplică oricărui diferend care, în virtutea secţiunii a 5-a a părţii a XI-a, trebuie să fie rezolvat conform procedurilor prevăzute în prezenta parte. Dacă o entitate, alta decît un stat parte, este parte la un astfel de diferend, prezenta secţiune se va aplica mutatis mutandis. SECŢIUNEA a 2-a Proceduri obligatorii ce duc la decizii obligatorii ART. 286 Domeniul de aplicare a prezentei secţiuni Sub rezerva secţiunii a 3-a, orice diferend referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, care nu a fost rezolvat prin aplicarea secţiunii 1, va fi supus, la cererea uneia dintre părţile la diferend, curţii sau tribunalului care are competenţa în virtutea dispoziţiilor prezentei secţiuni. ART. 287 Alegerea procedurii 1. Atunci când semnează sau ratifica convenţia, ori adera la aceasta, sau în orice moment după aceea, un stat va fi liber sa aleagă, printr-o declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre următoarele mijloace de rezolvare a diferendelor referitoare la interpretarea sau aplicarea convenţiei: a) Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii, constituit în conformitate cu anexa nr. VI; b) Curtea Internaţionala de Justiţie; c) un tribunal arbitral constituit conform anexei nr. VII; d) un tribunal arbitral special, constituit conform anexei nr. VIII, pentru una sau mai multe dintre categoriile de diferende specificate în aceasta anexa. 2. Nici o declaraţie făcuta în virtutea paragrafului 1 nu va afecta obligaţia unui stat parte de a accepta, în măsura şi după modalităţile prevăzute la secţiunea a 5-a a părţii a XI-a, competenţa Camerei pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, şi nu va fi afectată de aceasta obligaţie. 3. Un stat parte care este parte la un diferend neacoperit de o declaraţie în vigoare este considerat ca a acceptat procedura de arbitraj prevăzută de anexa nr. VII. 4. Dacă părţile în litigiu au acceptat aceeaşi procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii respective, cu condiţia ca părţile sa nu convină altfel. 5. Dacă părţile în litigiu nu au acceptat aceeaşi procedura pentru rezolvarea diferendului, acesta nu poate fi supus decît procedurii de arbitraj prevăzute de anexa nr. VII, cu condiţia ca părţile sa nu convină altfel. 6. Orice declaraţie făcuta conform paragrafului 1 va rămâne în vigoare încă 3 luni după ce notificarea scrisă a revocării a fost depusa la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 7. O noua declaraţie, o notificare de revocare sau expirarea unei declaraţii nu va afecta în nici un fel procedura în curs în faţa unei curţi sau a unui tribunal competent în virtutea prezentului articol, cu condiţia ca părţile sa nu convină altfel. 8. Declaraţiile şi notificările vizate de prezentul articol vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii de pe acestea statelor părţi. ART. 288 Competenţa 1. Orice curte sau tribunal vizat de art. 287 va avea competenţa să soluţioneze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea convenţiei, care îi este supus conform prezentei părţi. 2. Orice curte sau tribunal vizat la art. 287 va avea, de asemenea, competenţa să soluţioneze orice diferend referitor la interpretarea sau aplicarea unui acord internaţional legat de scopurile convenţiei, care îi este supus conform prevederilor respectivului acord. 3. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine a Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, constituită conform anexei nr. VI, şi orice alt tribunal arbitral vizat de secţiunea a 5-a a părţii a XI-a au competenţa să soluţioneze orice problema care le este supusă conform acestei părţi. 4. În caz de contestaţie asupra competentei unei curţi sau a unui tribunal, hotărăşte curtea sau tribunalul. ART. 289 Experţi În orice diferend asupra unor probleme ştiinţifice sau tehnice, curtea sau tribunalul care îşi exercită competenţa în virtutea prezentei secţiuni poate, la cererea unei părţi sau din oficiu şi cu consultarea părţilor, sa aleagă, de preferinţa de pe lista corespunzătoare stabilită conform art. 2 al anexei nr. VIII, cel puţin doi experţi ştiinţifici sau tehnici pentru a lua parte la dezbaterile curţii sau ale tribunalului, fără drept de vot. ART. 290 Măsuri conservatoare 1. Dacă o curte sau un tribunal, sesizat în modul convenit cu un diferend, considera, prima facie, care are competenţa în virtutea prezentei părţi sau a secţiunii a 5-a a părţii a XI-a, respectiva curte sau respectivul tribunal poate să hotărască orice măsuri conservatoare pe care le considera corespunzătoare în raport cu circumstanţele, pentru a apara drepturile părţilor în litigiu sau pentru a preveni daunele grave pe care le-ar putea suferi mediul marin până la pronunţarea deciziei finale. 2. Măsurile conservatoare pot să fie modificate sau revocate atunci când împrejurările care le-au justificat s-au schimbat sau au încetat sa mai existe. 3. Măsurile conservatoare nu pot fi luate, modificate sau revocate în virtutea prezentului articol, decît la cererea unei părţi la diferend şi după ce s-a dat părţilor posibilitatea de a fi ascultate. 4. Curtea sau tribunalul va notifica imediat părţilor la diferend şi, dacă se considera necesar, celorlalte state părţi orice măsură conservatoare sau orice hotărâre de modificare ori de revocare a acesteia. 5. Până la constituirea unui tribunal arbitral, care a fost sesizat cu un diferend în virtutea prezentei secţiuni, orice curte sau orice tribunal desemnat de comun acord de către părţi sau, dacă un asemenea acord nu a fost realizat în termen de doua saptamini de la data cererii pentru luarea măsurilor conservatoare, Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii sau, în cazul activităţilor desfăşurate în zona, Camera pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine poate să hotărască, sa modifice sau sa revoce măsurile conservatoare în conformitate cu prezentul articol, dacă considera, prima facie, ca tribunalul care urmează să fie constituit ar fi competent sa ia o asemenea decizie şi dacă apreciază ca urgenta situaţiei impune aceasta. O dată constituit, tribunalul sesizat cu diferendul, actionind în conformitate cu paragrafele 1-4, poate modifica, revoca sau confirma aceste măsuri conservatorii. 6. Părţile la diferend se vor conformă fără întârziere tuturor măsurilor conservatoare instituite în virtutea prezentului articol. ART. 291 Acces la procedurile de rezolvare a diferendelor 1. Statele părţi vor avea acces la toate procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în prezenta parte. 2. Procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în prezenta parte pot fi folosite de către alte entităţi decît statele părţi, numai în măsura în care convenţia o prevede în mod expres. ART. 292 Eliberarea prompta a navei sau eliberarea prompta a echipajului 1. Atunci când autorităţile unui stat parte au imobilizat o nava ce arboreaza pavilionul unui alt stat parte şi când se susţine ca statul care a imobilizat nava nu a respectat dispoziţiile convenţiei privitoare la eliberarea prompta a navei sau la punerea în libertate a echipajului de îndată ce a fost depusa o cauţiune rezonabila sau o alta garanţie financiară, problema eliberării sau a punerii în libertate poate fi adusă în faţa unei curţi sau a unui tribunal desemnat de comun acord de către părţi; dacă un asemenea acord nu a fost realizat în termen de 10 zile de la imobilizarea navei sau de la arestarea echipajului, aceasta problema poate fi adusă în faţa unei curţi sau a unui tribunal acceptat, conform art. 287, de către statul care a procedat la imobilizare sau la arestare, sau în faţa Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii, cu condiţia ca părţile sa nu convină altfel. 2. Cererea pentru eliberarea sau pentru punerea în libertate nu poate să fie făcuta decît de către statul pavilionului sau în numele sau. 3. Curtea sau tribunalul va examina de îndată aceasta cerere şi nu va trebui să se pronunţe decît asupra eliberării sau punerii în libertate, fără să se aducă atingere fondului oricărei acţiuni, căreia i-ar putea face obiectul nava, proprietarul sau echipajul în faţa organelor naţionale de jurisdicţie corespunzătoare. Autorităţile statului, care au procedat la imobilizare sau la arestare, vor rămâne competente sa elibereze în orice moment nava sau sa pună în libertate echipajul acesteia. 4. După depunerea cauţiunii sau a altei garanţii financiare, stabilite de către curte sau de către tribunal, autorităţile statului care au imobilizat nava se vor conformă hotărârii curţii sau a tribunalului, privind eliberarea navei sau punerea în libertate a echipajului sau. ART. 293 Dreptul aplicabil 1. Curtea sau tribunalul care are competenţa în virtutea prezentei secţiuni va aplica dispoziţiile convenţiei şi celelalte reguli de drept internaţional care nu sunt incompatibile cu aceasta. 2. Prevederile paragrafului 1 nu aduc atingere facultăţii pe care o are curtea sau tribunalul, competente, în virtutea prezentei secţiuni de a statua ex aequo et bono dacă părţile sunt de acord. ART. 294 Proceduri preliminare 1. Curtea sau tribunalul, prevăzute la art. 287 şi sesizate cu o acţiune referitoare la un diferend vizat la art. 297, va hotărî, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, dacă aceasta acţiune constituie un abuz de drept sau dacă este, prima facie, intemeiata. Dacă constata ca cererea constituie un abuz de drept sau ca este, prima facie, neîntemeiată, curtea sau tribunalul va înceta examinarea cererii. 2. La primirea cererii, curtea sau tribunalul o va notifica imediat celeilalte sau celorlalte părţi şi va fixa un termen rezonabil în care ele pot să-i ceara să se pronunţe asupra chestiunilor vizate la paragraful 1. 3. Prezentul articol nu aduce cu nimic atingere dreptului oricăreia dintre părţile la un diferend de a ridica excepţii preliminare conform regulilor de procedura aplicabile. ART. 295 Epuizarea recursurilor interne Un diferend între statele părţi, referitor la interpretarea sau la aplicarea convenţiei, poate fi supus procedurilor prevăzute de prezenta secţiune numai după ce au fost epuizate recursurile interne potrivit cerinţelor dreptului internaţional. ART. 296 Caracterul definitiv şi forta obligatorie a hotărîrilor 1. Hotărârile pronunţate de o curte sau de un tribunal, competente în baza prezentei secţiuni, sunt definitive şi toate părţile la diferend trebuie să li se conformeze. 2. Aceste hotărâri nu au forta obligatorie decît pentru părţile la diferend şi în cazul în speta respectiv. SECŢIUNEA a 3-a Limitări şi excepţii în aplicarea secţiunii a 2-a ART. 297 Limitări în aplicarea secţiunii a 2-a 1. Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei în ce priveşte exercitarea de către un stat riveran a drepturilor sale suverane sau de jurisdicţie, asa cum sunt prevăzute în convenţie, vor fi supuse procedurilor de rezolvare prevăzute în secţiunea a 2-a, în cazurile în care: a) se susţine ca statul riveran a acţionat cu încălcarea prevederilor convenţiei referitoare la libertatea şi dreptul de navigaţie sau de survol, sau la libertatea şi dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine, sau cele privind folosirea marii în alte scopuri licite din punct de vedere internaţional, vizate de art. 28; b) se susţine ca, în exercitarea acestor libertăţi şi drepturi sau în cadrul acestor folosiri, un stat a acţionat cu încălcarea convenţiei sau a legilor şi reglementărilor adoptate de statul riveran în conformitate cu convenţia şi cu alte reguli de drept internaţional care nu sunt incompatibile cu aceasta; sau c) se susţine ca statul riveran a contravenit anumitor reguli sau norme internaţionale vizind protecţia şi conservarea mediului marin, care îi sunt aplicabile şi care au fost stabilite prin convenţie sau prin intermediul unei organizaţii internaţionale competente sau al unei conferinţe diplomatice, în conformitate cu convenţia. 2. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii privind cercetarea ştiinţifică marina vor fi rezolvate conform secţiunii a 2-a, cu excepţia faptului ca statul riveran nu este ţinut sa accepte sa supună unei asemenea rezolvari un diferend care decurge: (i) din exercitarea de către acest stat a unui drept sau a unei puteri discretionare conform art. 246; sau (ii) din hotărârea acestui stat de a ordona suspendarea sau încetarea unui proiect de cercetare conform art. 253; b) diferendele care decurg dintr-o sustinere de către statul care executa cercetarea, ca statul riveran nu-şi exercită, în cazul unui anumit proiect, drepturile conferite de art. 246 şi 253 într-un mod compatibil cu convenţia, vor fi supuse, la cererea oricăreia dintre părţi, concilierii potrivit procedurii prevăzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, înţelegindu-se ca comisia de conciliere nu va pune în cauza nici exercitarea de către statul riveran a puterii sale discretionare de a desemna zone specifice, asa cum se prevede la art. 246 paragraful 6, nici exercitarea puterii sale discretionare de a refuza consimţământul conform paragrafului 5 al aceluiaşi articol. 3. a) Diferendele referitoare la interpretarea sau la aplicarea dispoziţiilor convenţiei privind pescuitul vor fi rezolvate conform secţiunii a 2-a, cu excepţia faptului ca statul riveran nu este ţinut sa accepte sa supună unei asemenea rezolvari un diferend referitor la drepturile sale suverane asupra resurselor biologice din zona sa economică exclusiva sau la exercitarea acestor drepturi, inclusiv puterea sa discretionara de a stabili volumul autorizat al capturilor şi capacitatea sa de pescuit, repartizarea surplusului între alte state, precum şi modalităţile şi condiţiile stabilite în legile şi reglementările sale în materie de conservare şi gestiune; b) dacă recurgerea la secţiunea 1 nu a permis să se ajungă la o soluţie, diferendul va fi supus, la cererea uneia dintre părţile aflate în litigiu, unei concilieri conform procedurii prevăzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, atunci când se afirma ca statul riveran: (i) şi-a încălcat în mod evident obligaţia de a asigura, prin măsuri corespunzătoare de conservare şi de gestiune, ca menţinerea resurselor biologice ale zonei economice exclusive sa nu fie serios compromisa; (ii) a refuzat în mod arbitrar sa fixeze, la cererea altui stat, volumul autorizat de capturi şi capacitatea sa de exploatare a resurselor biologice în ce priveşte stocurile a căror exploatare interesează acest stat; sau (iii) a refuzat în mod arbitrar sa atribuie unui stat oarecare, asa cum prevăd art. 62, 69 şi 70 şi după modalităţile şi condiţiile pe care el însuşi le-a fixat şi care sunt compatibile cu convenţia, în totalitate sau în parte, surplusul pe care el l-a declarat ca existent; c) în nici un caz comisia de conciliere nu va substitui puterea sa discretionara celei a statului riveran; d) raportul comisiei de conciliere va fi comunicat organizaţiilor internaţionale corespunzătoare; e) atunci când negociază acordurile prevăzute la art. 69 şi 70, dacă nu convin altfel, statele părţi vor include în acestea o clauza privind măsurile pe care le vor lua pentru a reduce la minimum posibilităţile de divergenta asupra interpretării sau aplicării acordului, precum şi procedura de urmat în cazul în care ar aparea totuşi divergenţe. ART. 298 Excepţii facultative în aplicarea secţiunii a 2-a 1. Fără a aduce atingere obligaţiilor ce decurg din secţiunea 1, un stat poate să declare în scris, atunci când semnează sau ratifica convenţia, adera la aceasta sau oricând după aceea, că nu accepta una sau mai multe dintre procedurile de rezolvare a diferendelor, prevăzute în secţiunea a 2-a, în ce priveşte una sau mai multe dintre următoarele categorii de diferende: a) (i) diferendele privind interpretarea sau aplicarea art. 15, 74 şi 83, referitoare la delimitarea zonelor maritime, sau diferendele asupra golfurilor sau titlurilor istorice, cu condiţia ca, atunci când un asemenea diferend a apărut după intrarea în vigoare a convenţiei, iar părţile nu ajung la un acord pe cale de negocieri într-un termen rezonabil, statul care a făcut declaraţia sa accepte sa-l supună, la cererea oricăreia dintre părţile în litigiu, concilierii potrivit procedurii prevăzute la secţiunea a 2-a din anexa nr. V, înţelegindu-se că nu va fi supus acestei proceduri nici un diferend care implica în mod necesar examinarea simultană a unui diferend nerezolvat, referitor la suveranitate sau la alte drepturi asupra unui teritoriu continental sau insular; (ii) după ce comisia de conciliere şi-a prezentat raportul, care trebuie să fie motivat, părţile vor negocia un acord pe baza acestui raport; dacă aceste negocieri nu vor duce la un acord, părţile vor supune problema, prin consimţământ mutual, uneia dintre procedurile prevăzute de secţiunea a 2-a, cu condiţia ca părţile sa nu fi convenit altfel; (iii) prezentul alineat nu se aplică nici diferendelor referitoare la delimitarea zonelor maritime care au fost definitiv reglementate printr-un aranjament între părţi şi nici diferendelor care urmează să fie reglementate conform unui acord bilateral sau multilateral existent între părţi; b) diferendele referitoare la activităţi militare, inclusiv activităţile militare ale navelor şi aeronavelor de stat afectate unui serviciu necomercial, şi diferendele care privesc actele de constringere îndeplinite în exercitarea unor drepturi suverane sau a jurisdicţiei şi care, în conformitate cu art. 297 paragraful 2 sau 3, au fost excluse de la competenţa unei curţi sau a unui tribunal; c) diferendele cu privire la care Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite îşi exercită funcţiile conferite prin Carta Naţiunilor Unite, în afară cazului în care Consiliul de Securitate ar hotărî sa scoată problema respectiva de pe ordinea sa de zi sau ar invita părţile să-şi rezolve diferendul prin mijloacele prevăzute de convenţie. 2. Un stat parte, care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1, poate oricând sa o retragă sau sa accepte sa supună un diferend, exceptat prin respectiva declaraţie, oricărei proceduri de rezolvare prevăzută în convenţie. 3. Oricare stat parte, care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1, nu poate să supună un diferend făcând parte dintr-o categorie de diferende exceptate la nici una dintre procedurile prevăzute de convenţie, fără consimţământul statului parte cu care se afla în litigiu. 4. Dacă un stat parte a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului 1 lit. a), oricare alt stat parte poate supune procedurii specificate în acea declaraţie orice diferend care îl opune statului autor al declaraţiei şi care intra într-una dintre categoriile de diferende exceptate. 5. O noua declaraţie sau retragerea unei declaraţii nu afectează cu nimic procedura în curs în faţa unei curţi sau a unui tribunal sesizat conform prezentului articol, cu condiţia ca părţile sa nu fi convenit altfel. 6. Declaraţiile şi notificările privind retragerea lor, făcute în baza prezentului articol, vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite statelor părţi copii de pe acestea. ART. 299 Dreptul părţilor de a conveni asupra procedurii 1. Orice diferend care, în virtutea art. 297 sau printr-o declaraţie făcuta conform art. 298, a fost exceptat de la procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute la secţiunea a 2-a, nu poate fi supus acestor proceduri decît cu acordul părţilor la diferend. 2. Nici o dispoziţie a prezentei secţiuni nu aduce atingere dreptului părţilor la un diferend de a conveni asupra unei alte proceduri de rezolvare a acestui diferend sau de a-l rezolva pe cale amiabilă. PARTEA XVI Dispoziţii generale ART. 300 Buna-credinţa şi abuzul de drept Statele părţi se angajează să se achită cu buna-credinţa de obligaţiile asumate conform convenţiei şi să-şi exercite drepturile, competentele şi libertăţile care le sunt recunoscute în convenţie, într-un asemenea mod care să nu constituie un abuz de drept. ART. 301 Utilizarea marilor în scopuri paşnice În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor lor conform convenţiei, statele părţi se vor abţine de la recurgerea la ameninţarea cu forta sau la folosirea forţei împotriva integrităţii teritoriale sau independentei politice a oricărui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu principiile de drept internaţional enunţate în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 302 Divulgarea informaţiilor Fără a se aduce atingere dreptului oricărui stat parte de a recurge la procedurile de rezolvare a diferendelor prevăzute în convenţie, nici o dispoziţie a convenţiei nu poate fi interpretată ca obligind un stat parte, în executarea obligaţiilor care îi incumba în virtutea dispoziţiilor pertinente ale convenţiei, sa furnizeze informaţii a căror divulgare este contrară intereselor esenţiale ale securităţii sale. ART. 303 Obiecte arheologice sau de valoare istorica descoperite în mare 1. Statele au datoria de a proteja obiectele arheologice sau de valoare istorica descoperite în mare şi vor coopera în acest scop. 2. Pentru a controla comercializarea acestor obiecte, statului riveran poate, în aplicarea art. 33, sa considere ca ridicarea lor de pe fundul marii în zona vizata de acest articol, fără aprobarea statului riveran, ar constitui un act de încălcare, pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială, a legilor şi reglementărilor vizate de acelaşi articol. 3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere drepturilor proprietarilor identificabili, dreptului privind recuperarea epavelor şi nici altor reguli de drept maritim, ori legilor şi practicilor în materie de schimburi culturale. 4. Prezentul articol nu aduce atingere altor acorduri internaţionale şi reguli de drept internaţional privind protecţia obiectelor arheologice şi a obiectelor de valoare istorica. ART. 304 Responsabilitatea în caz de daune Dispoziţiile convenţiei cu privire la răspundere şi la obligaţia de reparaţie în caz de daune nu aduc atingere aplicării regulilor existente şi stabilirii de noi reguli privind răspunderea şi obligaţia de reparaţie în virtutea dreptului internaţional. PARTEA XVII Clauze finale ART. 305 Semnarea 1. Prezenta convenţie va fi deschisă spre semnare de către: a) toate statele; b) Namibia, reprezentată de către Consiliul Naţiunilor Unite pentru Namibia; c) toate statele autonome asociate care şi-au ales acest statut printr-un act de autodeterminare supravegheat şi aprobat de către Organizaţia Naţiunilor Unite, în conformitate cu Rezoluţia nr. 1.514 (XV) a Adunării generale, şi care au competenţa pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenţa de a încheia tratate în privinţa acestor chestiuni; d) toate statele autonome asociate care, în conformitate cu instrumentele lor respective de asociere, au competenţa pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenţa de a încheia tratate în privinţa acestor chestiuni; e) toate teritoriile care se bucura de o autonomie interna deplina, recunoscută ca atare de către Organizaţia Naţiunilor Unite, dar care nu au obţinut independenta deplina în conformitate cu Rezoluţia nr. 1.514 (XV) a Adunării generale, şi care au competenţa pentru chestiunile reglementate prin aceasta convenţie, inclusiv competenţa de a încheia tratate în privinţa acestor chestiuni; f) organizaţiile internaţionale, în conformitate cu anexa nr. IX. 2. Convenţia va rămâne deschisă semnării până la data de 9 decembrie 1984 la Ministerul Afacerilor Externe al Jamaicai, iar de la 1 iulie 1983 până la 9 decembrie 1984, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York. ART. 306 Ratificarea şi confirmarea oficială Prezenta convenţie este supusă ratificării de către state şi de alte entităţi vizate la art. 305 paragraful 1 lit. b), c), d) şi e) şi confirmării oficiale, în conformitate cu anexa nr. IX, de către entităţile vizate la art. 305 paragraful 1 f). Instrumentele de ratificare şi de confirmare oficială vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 307 Aderarea Prezenta convenţie va rămâne deschisă aderării statelor şi celorlalte entităţi vizate la art. 305. Aderarea entităţilor vizate la art. 305 paragraful 1 lit. f) se va face în conformitate cu anexa nr. IX. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 308 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenţie va intră în vigoare la 12 luni de la data depunerii celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al saizecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intră în vigoare în a treizecea zi de la depunerea de către statul respectiv a instrumentului sau de ratificare sau de aderare, sub rezerva paragrafului 1. 3. Adunarea autorităţii se va întruni la data intrării în vigoare a convenţiei şi va alege consiliul autorităţii. În cazul în care prevederile art. 161 nu vor putea fi aplicate în mod strict, primul consiliu va fi constituit într-un mod compatibil cu scopurile urmărite de acest articol. 4. Regulile, reglementările şi procedurile elaborate de comisia pregătitoare se vor aplica provizoriu până la adoptarea lor oficială de către autoritate, conform părţii a XI-a. ART. 309 Rezerve şi excepţii Convenţia nu admite nici rezerve, nici excepţii, în afară de cele care sunt în mod expres autorizate prin alte articole ale sale. ART. 310 Declaraţii Articolul 309 nu interzice unui stat, în momentul în care semnează sau ratifica convenţia, ori adera la aceasta, să facă declaraţii, oricare ar fi formularea sau denumirea acestora, îndeosebi în vederea armonizării legilor şi reglementărilor naţionale cu convenţia, sub rezerva ca aceste declaraţii sa nu urmărească înlăturarea sau modificarea efectului juridic al clauzelor convenţiei, în aplicarea lor faţă de acest stat. ART. 311 Legătura cu alte convenţii şi acorduri internaţionale 1. În raporturile dintre statele părţi, dispoziţiile convenţiei vor prevala asupra convenţiilor de la Geneva din 29 aprilie 1958 privind dreptul marii. 2. Prezenta convenţie nu va modifica cu nimic drepturile şi obligaţiile statelor părţi, care decurg din alte tratate compatibile cu acest instrument şi care nu aduc atingere nici exercitării drepturilor pe care alte state părţi le au în baza convenţiei şi nici executării obligaţiilor lor care decurg din aceasta. 3. Doua sau mai multe state părţi la convenţie pot încheia acorduri care să modifice sau sa suspende dispoziţiile convenţiei şi care se vor aplica numai în relaţiile lor reciproce, cu condiţia ca aceste acorduri sa nu se refere la una dintre dispoziţiile convenţiei a căror nerespectare ar fi incompatibilă cu realizarea obiectului şi scopului sau şi cu condiţia ca aceste acorduri sa nu aducă atingere aplicării principiilor fundamentale enunţate în convenţie şi nici exercitării de către celelalte state părţi a drepturilor pe care le au în baza convenţiei sau îndeplinirii obligaţiilor lor care decurg din aceasta. 4. Statele părţi care îşi propun sa încheie un acord vizat la paragraful 3 vor notifica celorlalte părţi, prin intermediul depozitarului convenţiei, intenţia lor de a încheia acordul, precum şi modificările sau suspendarea aplicării dispoziţiilor convenţiei pe care acesta le va prevedea. 5. Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor internaţionale autorizate în mod expres sau menţinute în virtutea altor articole ale convenţiei. 6. Statele părţi convin că nu se poate aduce nici o modificare principiului fundamental privind patrimoniul comun al umanităţii, enunţat la art. 136, şi că nu vor deveni parte la nici un acord care ar deroga de la acest principiu. ART. 312 Amendamente 1. La expirarea unei perioade de 10 ani, socotită de la data intrării în vigoare a convenţiei, orice stat parte poate să propună, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, amendamentele la convenţie, asupra unor aspecte precise, cu excepţia unor amendamente privind activităţile desfăşurate în zona, şi sa ceara convocarea unei conferinţe care să examineze amendamentele astfel propuse. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor părţi. Dacă, într-un termen de 12 luni socotit de la data la care secretarul general a transmis aceasta comunicare tuturor statelor părţi, cel puţin jumătate dintre statele părţi răspund favorabil acestei cereri, secretarul general va convoca conferinţa. 2. Procedura de luare a hotărârii care se aplică la conferinţa de amendament este aceeaşi cu cea care a fost aplicată de cea de-a treia Conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii, în afară cazului când conferinţa ar hotărî altfel. Conferinţa trebuie să depună toate eforturile pentru a se ajunge la un acord asupra amendamentelor, prin consens, şi nu se va recurge la vot asupra amendamentelor decît după ce vor fi fost epuizate toate eforturile pentru a se ajunge la un consens. ART. 313 Amendamente prin procedura simplificata 1. Orice stat parte poate să propună, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, un amendament la convenţie, altul decît un amendament asupra activităţilor desfăşurate în zona, şi sa ceara ca acesta să fie adoptat conform unei proceduri simplificate prevăzute în prezentul articol, fără convocarea unei conferinţe. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va transmite comunicarea tuturor statelor părţi. 2. Dacă în următoarele 12 luni de la transmiterea comunicării, un stat parte formulează o obiectie la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta să fie adoptat după procedura simplificata, amendamentul propus va fi considerat respins. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va adresa imediat o notificare în consecinţa tuturor statelor părţi. 3. Dacă în perioada de 12 luni de la data transmiterii comunicării nici un stat parte nu a formulat obiecţii la amendamentul propus sau la propunerea ca acesta să fie adoptat conform procedurii simplificate, amendamentul propus va fi considerat adoptat. Secretarul general va notifica tuturor statelor părţi adoptarea amendamentului propus. ART. 314 Amendamente la dispoziţiile convenţiei privind exclusiv activităţile desfăşurate în zona 1. Oricare stat parte poate prezenta, printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al autorităţii, o propunere de amendament la dispoziţiile convenţiei, privind în mod exclusiv activităţile desfăşurate în zona, inclusiv la cele din secţiunea a 4-a din anexa nr. VI. Secretarul general va transmite aceasta comunicare tuturor statelor părţi. După ce va fi aprobat de consiliu, amendamentul propus va fi supus adunării, spre aprobare. Reprezentanţii statelor părţi în aceste organe vor avea puteri depline pentru a examina şi aproba amendamentul propus. Propunerea de amendament, asa cum a fost aprobată de consiliu şi de adunare, va fi considerată ca adoptată. 2. Înainte de a aproba un amendament conform paragrafului 1, consiliul şi adunarea se vor asigura ca amendamentul nu aduce atingere sistemului de explorare şi de exploatare a resurselor zonei, până la conferinţa de revizuire, conform art. 155. ART. 315 Amendamentele: semnarea, ratificarea, aderarea şi textele autentice 1. Amendamentele la convenţie, după adoptare, vor fi deschise spre semnare de către statele părţi, timp de 12 luni începând de la data adoptării lor, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York, dacă nu se hotărăşte altfel în amendamentele insesi. 2. Prevederile art. 306, 307 şi 320 se vor aplica tuturor amendamentelor la convenţie. ART. 316 Intrarea în vigoare a amendamentelor 1. Pentru statele părţi care le vor ratifica sau vor adera la ele, amendamentele la convenţie, altele decît cele vizate la paragraful 5, vor intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către două treimi din numărul statelor părţi sau de către 60 de state părţi, după cum unul dintre aceste doua numere va fi mai ridicat. Asemenea amendamente nu vor afecta exercitarea de către alte state părţi a drepturilor lor sau îndeplinirea obligaţiilor care le revin în baza convenţiei. 2. Un amendament va putea prevedea, pentru intrarea sa în vigoare, necesitatea unui număr de ratificări sau de aderari mai ridicat decît cel cerut de prezentul articol. 3. Pentru fiecare stat parte care ratifica un amendament vizat la paragraful 1 sau adera la acesta după depunerea numărului cerut de instrumente de ratificare sau de aderare, acest amendament va intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de către statul parte a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. 4. Orice stat care devine parte la convenţie după intrarea în vigoare a unui amendament conform paragrafului 1 va fi considerat, dacă nu a exprimat o intenţie diferita, ca fiind: a) parte la convenţie, asa cum aceasta a fost amendata; şi b) parte la convenţia neamendata, faţă de orice stat parte la convenţie care nu este legat prin acest amendament. 5. Amendamentele referitoare în mod exclusiv la activităţile desfăşurate în zona şi amendamentele la anexa nr. VI vor intră în vigoare, pentru toate statele părţi, la un an de la data depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare de către trei pătrimi din numărul statelor părţi. 6. Orice stat care devine parte la convenţie, după intrarea în vigoare a amendamentelor vizate la paragraful 5, va fi considerat ca fiind parte la convenţie, asa cum aceasta a fost amendata. ART. 317 Denunţarea 1. Un stat parte poate, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sa denunţe convenţia şi sa indice motivele denunţării. Faptul de a nu indica motivele nu afectează validitatea denunţării. Denunţarea produce efecte la un an de la data primirii notificării, în afară cazului în care denunţarea specifică o dată ulterioară. 2. Un stat nu este exonerat, prin denunţare, de obligaţiile financiare şi contractuale asumate în perioada cît a fost parte la convenţie, iar denunţarea nu afectează drepturile, obligaţiile sau situaţiile juridice care decurg pentru acest stat din aplicarea convenţiei, înainte ca aceasta sa iasa din vigoare pentru acest stat. 3. Denunţarea nu va afecta cu nimic datoria fiecărui stat parte de a îndeplini orice obligaţie enuntata în convenţie, la care ar fi supus în virtutea dreptului internaţional, independent de convenţie. ART. 318 Statutul anexelor Anexele fac parte integrantă din convenţie şi, în lipsa unor dispoziţii exprese contrare, o referire la o parte a prezentei convenţii constituie, totodată, o trimitere la anexele pertinente. ART. 319 Depozitarul 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va îndeplini funcţiile de depozitar în ce priveşte convenţia şi amendamentele la aceasta. 2. În afară funcţiilor sale de depozitar, secretarul general: a) prezintă rapoarte statelor părţi, autorităţii şi organizaţiilor competente asupra problemelor cu caracter general care se pun în legătură cu convenţia; b) notifica autorităţii ratificarile, confirmările oficiale şi aderarile al căror obiect îl constituie convenţia şi amendamentele care se referă la aceasta, precum şi denuntarile convenţiei; c) notifica statelor părţi acordurile încheiate conform art. 311 paragraful 4; d) transmite statelor părţi, pentru ratificare sau aderare, amendamentele adoptate conform convenţiei; e) convoacă reuniunile necesare ale statelor părţi, conform convenţiei. 3. a) Secretarul general va transmite, de asemenea, observatorilor vizati la art. 156: (i) rapoartele vizate la paragraful 2 lit. a); (ii) notificările vizate la paragraful 2 lit. b) şi c); (iii) cu titlu de informare, textul amendamentelor vizate la paragraful 2 lit. d). b) Secretarul general va invita, de asemenea, pe aceşti observatori sa participe, în calitate de observatori, la reuniunile statelor părţi vizate în paragraful 2 lit. e). ART. 320 Texte autentice Originalul convenţiei, ale carei texte în limbile engleza, arabă, chineza, spaniola, franceza şi rusa sunt în egala măsura autentice, va fi depus, tinindu-se seama de art. 305 paragraful 2, la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Drept pentru care, subsemnaţii plenipotenţiari, autorizaţi în modul cuvenit în acest scop, au semnat convenţia. Făcuta la Montego Bay, la 10 decembrie 1982. ANEXA I MARI MIGRATORI 1. Ton alb germon: Thunnus alalunga 2. Ton roşu: Thunnus thynnus 3. Ton obez cu ochi mari: Thunnus obesus 4. Bonita cu burta reiata: Katsuwonus pelamis 5. Ton cu inotatoare galbene: Thunnus albacares 6. Ton negru: Thunnus atlanticus 7. Ton mic: Euthynnus alletteratus; Euthynnus affinis 8. Ton cu inotatoare bleu: Thunnus Maccoyii 9. Auxide: Auxis Thazard; Auxis rochei 10. Brema de mare: Bramidae 11. Martin: Tetrapturus angustirostris; Tetrapturus belone; Tetrapturus pfluegeri; Tetrapturus albidus; Tetrapturus audrax; Tetrapturus georgei; Makaira mazara; Makaira indica; Makaira nigricans 12. Voilier: Istiophorus paltypterus; Istiophorus albicans 13. Espadon: Xiphias gladius 14. Scrumbie sau balau: Scomberesox scaurus; Cololabis saira; Cololabis adocetus; Scomberesox saurus scombroides 15. Corifena sau dorada tropicala: Coryphaena hippurus; Coryphaena equiselis 16. Rechin: Hexanchus griseus; Cetorhinus maximus; Alopiidae; Rhincodon typus; Carchahinidae; Sphyrnidae; Isuridae; 17. Cetacee (balene şi marsuini): Physeteridae; Balaenopteridae; Eschrichtiidae; Monodontidae; Ziphiidae; Delphinidae; Balaenidae. ANEXA II COMISIA LIMITELOR PLATOULUI CONTINENTAL ART. 1 În aplicarea art. 76, se creează conform articolelor următoare, o comisie a limitelor platoului continental dincolo de 200 mile marine. ART. 2 1. Comisia cuprinde 21 de membri, care vor fi experţi în domeniul geologiei, geofizicii sau hidrografiei, aleşi de către statele părţi la convenţie, dintre cetăţenii lor, tinindu-se seama în mod cuvenit de necesitatea asigurării unei reprezentari geografice echitabile, aceşti membri exercitindu-şi funcţiile cu titlu personal. 2. Prima alegere va avea loc imediat ce va fi posibil şi, în orice caz, într-un termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a convenţiei. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va adresa, cu cel puţin trei luni înainte de data fiecărei alegeri, o scrisoare statelor părţi pentru a le invita să prezinte candidaţi, după consultările regionale corespunzătoare, în termen de trei luni. Secretarul general stabileşte, în ordine alfabetică, o lista a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi şi prezintă aceasta lista tuturor statelor părţi. 3. Alegerea membrilor comisiei va avea loc în cadrul unei reuniuni convocate de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Cvorumul este constituit din două treimi din numărul statelor părţi. Sunt aleşi ca membri ai comisiei candidaţii care vor primi voturile a două treimi din numărul membrilor prezenţi şi votanti. Vor fi aleşi cel puţin 3 membri din fiecare regiune geografică. 4. Membrii comisiei sunt aleşi pentru un mandat de 5 ani. Ei sunt reeligibili. 5. Statul parte care a prezentat candidatura unui membru al comisiei va suporta cheltuielile care îl privesc pe acesta în perioada în care se achită de funcţiile sale în cadrul comisiei. Statul riveran interesat va suporta cheltuielile privitoare la avizele vizate de art. 3 paragraful 1 lit. b) al prezentei anexe. Secretariatul comisiei este asigurat prin grija secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 3 1. Funcţiile comisiei sunt următoarele: a) sa examineze datele şi celelalte informaţii prezentate de statele riverane în ce priveşte limita exterioară a platoului continental, atunci când acest platou se întinde dincolo de 200 mile marine şi să prezinte recomandări în conformitate cu art. 76 şi cu Memorandumul de acord adoptat la 29 august 1980 de cea de-a treia conferinţa a Naţiunilor Unite asupra dreptului marii; b) sa emita, la cererea statului riveran interesat, avize ştiinţifice şi tehnice în vederea stabilirii datelor vizate la litera precedenta. 2. Comisia poate coopera, în măsura în care se considera necesar şi util, cu comisia oceanografica interguvernamentală a UNESCO, cu Organizaţia hidrografica internaţionala şi cu alte organizaţii internaţionale competente, în vederea procurării datelor ştiinţifice şi tehnice susceptibile sa o ajute să se achite de răspunderile sale. ART. 4 Statul riveran care îşi propune sa stabilească, în aplicarea art. 76, limita exterioară a platoului sau continental dincolo de 200 mile marine, va prezenta comisiei caracteristicile acestei limite împreună cu datele ştiinţifice şi tehnice ajutătoare, imediat ce este posibil şi în orice caz într-un termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenţiei pentru acest stat. Statul riveran va comunică în acelaşi timp numele tuturor membrilor comisiei care i-au acordat avize ştiinţifice şi tehnice. ART. 5 Dacă nu se decide altfel, comisia va funcţiona prin intermediul a doua subcomisii compuse din şapte membri, desemnaţi în mod echilibrat şi ţinând seama de elementele specifice ale fiecărei cereri prezentate de un stat riveran. Membrii comisiei, care sunt cetăţeni ai statului riveran care a prezentat o cerere, ca şi membrii comisiei, care au ajutat statul riveran furnizându-i avize ştiinţifice şi tehnice referitoare la traseu, nu pot face parte din subcomisia însărcinata cu examinarea cererii, dar au dreptul sa participe, ca membri, la lucrările comisiei privind aceasta. Statul riveran care a prezentat o cerere către comisie poate trimite reprezentanţi care să participe la lucrările respective fără drept de vot. ART. 6 1. Subcomisia va prezenta recomandările sale comisiei. 2. Comisia va aproba recomandările subcomisiei cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor prezenţi şi votanti. 3. Recomandările comisiei vor fi prezentate în scris statului riveran care a prezentat cererea, precum şi secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 7 Statele riverane vor stabili limitele exterioare ale platoului lor continental conform art. 76 paragraful 8 şi pe baza procedurilor naţionale corespunzătoare. ART. 8 Dacă nu este de acord cu recomandările comisiei, statul riveran va prezenta comisiei, într-un termen rezonabil, o cerere revizuită sau o noua cerere. ART. 9 Actele comisiei nu vor prejudeca asupra problemelor referitoare la stabilirea limitelor între state ale căror tarmuri sunt limitrofe sau se afla faţa în faţa. ANEXA III DISPOZIŢII fundamentale care reglementează explorarea şi exploatarea ART. 1 Drepturi asupra mineralelor Transferul drepturilor de proprietate asupra mineralelor va interveni în momentul în care mineralele sunt extrase conform convenţiei. ART. 2 Prospectarea 1. a) Autoritatea va incuraja prospectarea în zonă. b) Prospectarea nu va putea începe decît atunci când autoritatea a primit de la viitorul prospector un angajament scris satisfăcător, care să indice ca acesta va respecta convenţia şi regulile şi reglementările autorităţii privind cooperarea la programele de formare a cadrelor conform art. 143 şi 144, şi protecţia mediului marin şi ca accepta ca autoritatea sa verifice respectarea acestora. O dată cu luarea acestui angajament, viitorul prospector va notifica autorităţii limitele generale ale sectorului sau sectoarelor ce urmează să fie prospectate. c) Prospectarea poate fi efectuată simultan de mai mulţi prospectori în acelaşi sector sau în aceleaşi sectoare. 2. Prospectarea nu conferă prospectorului nici un drept asupra resurselor. Prospectorul poate totuşi sa extraga o cantitate rezonabila din minerale, care să fie folosită pentru testări. ART. 3 Explorarea şi exploatarea 1. Întreprinderea, statele părţi şi celelalte entităţi sau persoane vizate de art. 153 paragraful 2 lit. b) pot cere autorităţii sa aprobe planurile de muncă privind activităţile desfăşurate în zona. 2. Întreprinderea poate face o cerere privind oricare sector al zonei, dar cererile prezentate de celelalte entităţi sau persoane pentru sectoare rezervate trebuie să satisfacă, între altele, condiţiile enunţate la art. 9 al prezentei anexe. 3. Explorarea şi exploatarea nu se vor desfăşura decît în sectoarele specificate în planurile de muncă vizate de art. 153 paragraful 3 şi aprobate de către autoritate conform convenţiei şi regulilor, reglementărilor şi procedurilor pertinente ale autorităţii. 4. Orice plan de muncă aprobat trebuie: a) să fie în conformitate cu convenţia şi cu regulile şi reglementările şi procedurile autorităţii; b) sa prevadă controlul autorităţii asupra activităţilor desfăşurate în zona conform art. 153 paragraful 4; c) sa confere celui care exploatează drepturi exclusive pentru explorarea şi exploatarea categoriilor specificate de resurse din sectorul menţionat în planul de muncă, conform regulilor şi reglementărilor şi procedurilor autorităţii. Dacă un solicitant prezintă un plan de muncă numai pentru faza de explorarea sau pentru faza de exploatare, planul de muncă aprobat va conferi drepturi exclusive numai pentru faza respectiva. 5. Cu excepţia planurilor de muncă propuse de întreprindere, orice plan de muncă îmbracă forma unui contract încheiat între autoritate şi unul sau mai mulţi solicitanţi. ART. 4 Condiţii pentru acceptarea solicitanţilor 1. Sunt acceptabili solicitanţii, alţii decît întreprinderea, care îndeplinesc condiţiile cerute de art. 153 paragraful 2 lit. b) în materie de naţionalitate sau de control şi de patronaj şi care urmează procedurile şi corespund criteriilor de acceptabilitate fixate de autoritate în regulile, reglementările şi procedurile sale. 2. Sub rezerva paragrafului 6, criteriile de acceptabilitate sus-menţionate se referă la capacitatea financiară şi la competenţa tehnica a solicitantului, precum şi la modul în care acesta a executat contractele pe care le-a încheiat anterior cu autoritatea. 3. Orice solicitare este patronata de statul parte al cărui cetăţean este, în afară cazului când solicitantul are şi o alta naţionalitate, cum este cazul unei asociaţii sau al unui consortiu compus din entităţi sau persoane ţinând de diferite state, caz în care toate statele părţi în cauza trebuie să patroneze cererea, sau când solicitantul este efectiv controlat de un alt stat parte sau de cetăţenii acestui stat, caz în care cele doua state părţi trebuie să patroneze cererea. Criteriile şi procedurile de aplicare a condiţiilor de patronaj sunt enunţate în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. 4. Statul sau statele care patroneaza o cerere vor veghea în aplicarea art. 139 al părţii a IX-a a convenţiei, şi ţinând seama de sistemele lor juridice, ca activităţile desfăşurate în zona de contractantul pe care acest stat sau aceste state îl patroneaza să fie conforme obligaţiilor care îl incumba în virtutea convenţiei şi a prevederilor contractului. Totuşi un stat parte nu este răspunzător pentru daunele rezultate din nerespectarea de către un contractant pe care îl patroneaza a obligaţiilor sale, dacă a promulgat legi şi reglementări şi a prevăzut măsuri administrative care, în cadrul sistemului sau juridic, sunt în mod rezonabil corespunzătoare pentru asigurarea respectării efective a acestor obligaţii de către persoanele supuse jurisdicţiei sale. 5. Procedurile urmate pentru aprecierea cererilor prezentate de statele părţi trebuie să ţină seama de calitatea lor de stat. 6. Criteriile de acceptabilitate vor impune ca orice solicitant, fără excepţie, în cererea sa, să se angajeze: a) sa accepte ca fiind executorii şi să respecte obligaţiile ce îi incumba în virtutea părţii a XI-a, a regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii, a hotărîrilor organelor sale şi a clauzelor contractelor pe care le-a încheiat cu autoritatea; b) sa accepte controlul pe care autoritatea îl exercita asupra activităţilor desfăşurate în zona, potrivit autorizării primite prin convenţie; c) să prezinte în scris autorităţii asigurarea ca îşi va îndeplini cu buna-credinţa obligaţiile care îi incumba în virtutea contractului; d) să respecte dispoziţiile referitoare la transferul de tehnologie prevăzute la art. 5 al prezentei anexe. ART. 5 Transferul de tehnologie 1. Orice solicitant, atunci când prezintă un proiect de plan de muncă, va furniza autorităţii o descriere generală a echipamentului şi a metodelor care vor fi utilizate pentru activităţile desfăşurate în zona şi alte informaţii pertinente care nu sunt proprietate industriala, referitoare la caracteristicile tehnologiei preconizate, precum şi informaţii indicind unde sunt disponibile aceste tehnologii. 2. Orice contractant va comunică autorităţii orice modificare adusă descrierii, datelor şi informaţiilor puse la dispoziţie autorităţii în virtutea paragrafului 1, ori de cîte ori este efectuată o modificare sau o inovaţie tehnica importanţa. 3. Orice contract referitor la activităţi care vor fi întreprinse în zona va conţine clauze prin care contractantul se angajează: a) sa pună la dispoziţia întreprinderii, la cererea autorităţii şi potrivit unor modalităţi şi în condiţii comerciale juste şi rezonabile, tehnologiile pe care le utilizează pentru desfăşurarea activităţilor în zona în cadrul contractului şi pe care este în drept să le transfere. Acest transfer se va face pe cale de acorduri de licenţa sau alte aranjamente corespunzătoare pe care contractantul le negociază cu întreprinderea şi care vor fi consemnate într-un acord special care completează contractul. Acest angajament nu poate fi invocat, decît dacă întreprinderea considera că nu este în măsura să obţină pe piaţa libera aceleaşi tehnologii sau tehnologii la fel de eficace şi corespunzătoare, potrivit unor modalităţi şi în condiţii juste şi rezonabile; b) să obţină de la proprietarul oricărei tehnologii utilizate pentru desfăşurarea activităţilor în zona în cadrul contractului şi care nu este vizata la lit. a) şi nici în general disponibilă pe piaţa libera, angajamentul scris ca, la solicitarea autorităţii, el va autoriza întreprinderea, printr-un acord de licenţa sau alt aranjament corespunzător, sa utilizeze tehnologiile respective în aceeaşi măsura ca şi contractantul şi potrivit unor modalităţi şi în condiţii comerciale juste şi rezonabile. În absenta unui asemenea angajament, tehnologiile în cauza nu pot fi utilizate de către contractant pentru desfăşurarea unor activităţi în zona; c) sa dobindeasca, printr-un contract executoriu, dacă întreprinderea i-o cere şi de fiecare data când o poate face, fără ca din aceasta să rezulte cheltuieli substanţiale pentru contractant, dreptul de a transfera întreprinderii orice tehnologie utilizata de el pentru desfăşurarea activităţilor din zona în cadrul contractului, pe care el nu este în drept sa o transfere şi care nu este în general disponibilă pe piaţa libera. Dacă, în cadrul unei societăţi, exista strinse legături între contractant şi proprietarul tehnologiilor, caracterul strins al acestor legături şi gradul de control sau de influenţa vor fi luate în considerare atunci când se determina ca au fost luate toate măsurile posibile pentru dobîndirea acelui drept. Dacă contractantul exercita un control efectiv asupra proprietarului şi nu dobîndeşte de la acesta drepturile respective, se va tine cont de aceasta atunci când se stabileşte dacă contractantul este acceptabil atunci când acesta prezintă o noua cerere de aprobare sau un nou plan de muncă; d) să-i faciliteze întreprinderii, la cerere, achiziţionarea, pe calea unor acorduri de licenţa sau în cadrul altor aranjamente corespunzătoare şi conform unor modalităţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile, a oricărei tehnologii vizate de lit. b), în cazul în care întreprinderea ar decide sa negocieze direct cu proprietarul respectivele tehnologii; e) sa ia aceleaşi măsuri care sunt prevăzute la lit. a), b), c) şi d), faţă de un stat în curs de dezvoltare sau un grup de state în curs de dezvoltare care doreşte sa încheie un contract în virtutea art. 9 al prezentei anexe, cu condiţia ca aceste măsuri să fie limitate la exploatarea părţii sectorului propus de contractant, care a fost rezervată conform art. 8 al prezentei anexe şi ca activităţile prevăzute prin contractul solicitat de un stat sau grup de state în curs de dezvoltare sa nu implice un transfer de tehnologii în folosul unui stat terţ sau al cetăţenilor unui stat terţ. Obligaţiile prevăzute de prezenta dispoziţie nu sunt valabile decît pentru contractanţii ale căror tehnologii nu au făcut obiectul unei cereri de transfer către întreprindere sau nu au fost încă transferate acesteia. 4. Diferendele privind angajamentele cerute potrivit paragrafului 3, ca şi cele privind celelalte clauze ale contractelor vor fi supuse procedurii de reglementare obligatorie a diferendelor, prevăzută în partea a XI-a, iar nerespectarea acestor angajamente poate fi sancţionată cu amenzi sau cu suspendarea ori rezilierea contractului conform art. 18 al prezentei anexe. Diferendele apărute în legătură cu chestiunea de de a şti dacă ofertele prezentate de contractant prevăd modalităţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile pot fi supuse, de către oricare dintre părţi, procedurii de arbitraj comercial obligatoriu prevăzute de Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional sau oricărei alte proceduri de arbitraj, prevăzută în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. În cazul în care arbitrajul se încheie cu o decizie negativa, contractantul are la dispoziţie 45 de zile pentru a-şi modifica oferta, astfel încât aceasta sa cuprindă modalităţi şi condiţii juste şi rezonabile înainte ca autoritatea sa ia o decizie în aplicarea art. 18 al prezentei anexe. 5. Dacă întreprinderea nu este în măsura să obţină, potrivit unor modalităţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile, tehnologii corespunzătoare care să-i permită sa întreprindă în timp oportun extragerea şi tratarea mineralelor din zona, consiliul sau adunarea pot convoca un grup de state părţi, compus din statele care desfăşoară activităţi în zona, statele care patroneaza entităţi sau persoane care exercită asemenea activităţi şi alte state care au acces la aceste tehnologii. Acest grup va proceda la consultări şi va lua măsuri eficace, astfel încât aceste tehnologii să fie puse la dispoziţia întreprinderii potrivit unor modalităţi şi condiţii comerciale juste şi rezonabile. Fiecare dintre statele părţi va lua în acest scop toate măsurile posibile în cadrul sistemului sau juridic. 6. În cazul unor societăţi mixte constituite împreună cu întreprinderea, transferul de tehnologii se va face conform acordului care reglementează societatea mixtă. 7. Angajamentele prevăzute la paragraful 3 vor fi incluse în fiecare contract referitor la activităţile ce urmează a fi desfăşurate în zona până la expirarea unui termen de 10 ani de la demararea producţiei comerciale de către întreprindere şi pot fi invocate în acest interval de timp. 8. În sensul prezentului articol, termenul tehnologie înglobează echipamentul specializat şi procedeele tehnice, inclusiv descrierile, manualele, notitele explicative, formarea cadrelor şi sfaturile şi asistenţa tehnica necesare pentru montajul, întreţinerea şi funcţionarea unui sistem viabil, precum şi dreptul de a utiliza aceste elemente în acest scop pe baza neexclusiva. ART. 6 Aprobarea planurilor de muncă 1. Autoritatea va proceda la examinarea planurilor de muncă propuse, după şase luni de la intrarea în vigoare a convenţiei şi apoi din patru în patru luni. 2. La examinarea unei cereri de aprobare a unui plan de muncă care îmbracă forma unui contract, autoritatea va stabili mai întâi: a) dacă solicitantul s-a conformat procedurilor de prezentare a cererilor conform art. 4 al prezentei anexe şi dacă a dat autorităţii angajamentele şi asigurările cerute de acest articol. Dacă aceste proceduri nu au fost respectate sau dacă lipseşte unul dintre angajamentele şi asigurările sus-menţionate, solicitantul va dispune de un termen de 45 de zile pentru remedierea acestor carente; b) dacă solicitantul întruneşte condiţiile de acceptabilitate conform art. 4 al prezentei anexe. 3. Toate planurile de muncă propuse trebuie să fie conforme dispoziţiilor pertinente ale convenţiei şi vor fi supuse acestor dispoziţii, precum şi regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii, inclusiv condiţiilor referitoare la operaţiuni, contribuţiilor financiare şi angajamentelor luate în materie de transferuri de tehnologii. Dacă planurile de muncă propuse sunt conforme acestor prevederi, autoritatea le va aproba, cu condiţia ca ele să fie conforme şi cu condiţiile uniforme şi nediscriminatorii stabilite prin regulile, reglementările şi procedurile autorităţii, în afară de cazul când: a) o parte sau totalitatea sectorului vizat de planul de muncă este cuprinsă într-un plan de muncă aprobat anterior sau într-un plan de muncă propus anterior, asupra căruia autoritatea nu a statuat încă definitiv; b) punerea în exploatare a unei părţi sau a totalităţii sectorului vizat de planul de muncă a fost exclusa de autoritate în aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x); c) planul de muncă propus este prezentat sau patronat de un stat parte căruia deja i s-au aprobat: (i) planuri de muncă referitoare la explorarea şi exploatarea unor zăcăminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate a căror suprafaţa, adăugată suprafeţei uneia dintre părţile sectorului vizat prin planul de muncă propus, ar depăşi cu 30% suprafaţa unei zone circulare de 400.000 kmp, determinata pornind din centrul uneia dintre părţile sectorului vizat prin planul de muncă propus; (ii) planuri de muncă referitoare la explorarea şi exploatarea unor zăcăminte de noduli polimetalici în sectoare nerezervate care ar reprezenta împreună 2% din suprafaţa totală a zonei care n-a fost rezervată şi a carei punere în exploatare nu a fost exclusa prin aplicarea art. 162 paragraful 2 lit. x). 4. În scopul aplicării regulii enunţate la paragraful 3 lit. c), un plan de muncă propus de o asociaţie sau de un consortiu va fi considerat ca aparţinând, în mod proporţional, statelor părţi care patroneaza societatea sau consortiul, conform art. 4 paragraful 3 al prezentei anexe. Autoritatea poate aproba planuri de muncă reglementate de paragraful 3 lit. c), dacă ea constata ca aprobarea respectiva nu va avea drept efect să permită unui stat parte sau entităţilor sau persoanelor patronate de un stat parte sa monopolizeze activităţile desfăşurate în zona sau sa împiedice alte state părţi sa desfăşoare activităţi în aceasta. 3. Derogând de la prevederile paragrafului 3 lit. a) de mai sus, după terminarea perioadei interimare definite de art. 151 paragraful 3, autoritatea poate să adopte, prin intermediul unor reguli, reglementări şi proceduri, alte proceduri şi criterii compatibile cu convenţia pentru a stabili, în caz de alegere între solicitanţi pentru un sector dat, pe acei dintre solicitanţi ale căror planuri de muncă vor fi aprobate. Aceste proceduri şi criterii trebuie să asigure aprobarea planurilor de muncă pe o baza echitabila şi nediscriminatorie. ART. 7 Alegerea solicitanţilor de autorizaţii de producţie 1. La şase luni după intrarea în vigoare a convenţiei şi după aceea din patru în patru ani, autoritatea va examina cererile de autorizare a producţiei prezentate în perioada care s-a scurs. Dacă toate aceste cereri pot fi aprobate fără ca plafonul producţiei să fie depăşit şi fără ca autoritatea să contravină obligaţiilor pe care şi le-a asumat în baza unui acord sau aranjament privind produsele la care a devenit parte, asa cum se prevede la art. 151 autoritatea va elibera autorizaţiile solicitate. 2. Când trebuie făcuta o alegere între solicitanţii de autorizaţii de producţie datorită limitării producţiei prevăzute de art. 151 paragrafele 2 şi 7 sau obligaţiilor care incumba autorităţii în virtutea unui acord sau aranjament de producţie la care ea a devenit parte, asa cum o prevede art. 151 paragraful 1, autoritatea va proceda la aceasta alegere pe baza unor criterii obiective şi nediscriminatorii fixate prin regulile, reglementările şi procedurile sale. 3. În aplicarea paragrafului 2, autoritatea va da prioritate solicitanţilor care: a) oferă cele mai bune garanţii de eficacitate ţinând cont de capacitatea lor financiară şi tehnica şi de modul în care ei au executat, dacă a fost cazul, planurile de muncă aprobate anterior; b) oferă autorităţii perspectiva unor cistiguri financiare mai rapide, ţinând cont de data la care urmează sa înceapă producţia comercială; c) au investit deja cele mai multe resurse şi eforturi în prospectare sau explorare. 4. Solicitanţii care nu au fost aleşi în cursul unei perioade oarecare au prioritate în perioadele ulterioare, până când vor primi autorizaţie. 5. Alegerea se va face ţinând seama de necesitatea de a se oferi tuturor statelor părţi, independent de sistemul lor economic şi social sau de situarea lor geografică, o mai buna posibilitate de a participa la activităţile desfăşurate în zona, şi de necesitatea de a împiedica monopolizarea acestor activităţi, astfel încât să se evite discriminarile faţă de orice stat sau sistem. 6. Autorizaţiile de producţie privind sectorul rezervat au prioritate de fiecare data când exista în exploatare mai puţine sectoare rezervate decît sectoare nerezervate. 7. Deciziile vizate de prezentul articol vor fi luate cît mai curînd posibil, după expirarea fiecărei perioade. ART. 8 Rezervarea de sectoare Fiecare cerere, alta decît cele prezentate de întreprindere sau de orice alte entităţi sau persoane, care se referă la sectoare rezervate, trebuie să se refere la un perimetru care nu trebuie, în mod necesar, să fie neîntrerupt şi care să aibă o suprafaţa totală şi o valoare comercială estimativă suficiente pentru a permite doua operaţiuni de extracţie miniera. Solicitantul va da coordonatele care să permită divizarea perimetrului în doua părţi de valoare comercială estimativă egala şi va comunică toate datele pe care le-a cules pentru cele doua părţi ale perimetrului. Fără a aduce atingere puterilor pe care le deţine autoritatea în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, datele care trebuie să-i fie comunicate în ce priveşte nodulii polimetalici se vor referi la ridicari topografice, eşantioane, densitatea nodulilor şi concentraţia metalelor pe care le conţin. În termen de 45 de zile de la receptionarea datelor, autoritatea va desemna partea din perimetru care va fi rezervată exclusiv activităţilor pe care le va desfăşura ea prin intermediul întreprinderii sau în asociere cu state în curs de dezvoltare. Aceasta desemnare poate fi amînată cu încă 45 de zile, dacă autoritatea solicita unui expert independent sa determine dacă toate datele primite în baza prezentului articol i-au fost comunicate corect. Sectorul desemnat devine sector rezervat de îndată ce planul de muncă privind sectorul nerezervat este aprobat şi contractul semnat. ART. 9 Activităţi desfăşurate în sectoarele rezervate 1. Întreprinderea are latitudinea de a decide dacă doreşte sa desfăşoare ea însăşi activităţile în fiecare sector rezervat. Aceasta decizie poate fi luată în orice moment, în afară de cazul în care autoritatea primeşte o notificare conform paragrafului 4, în care caz întreprinderea va lua decizia într-un termen rezonabil. Întreprinderea poate hotărî sa exploateze aceste sectoare cu titlu de societate mixtă împreună cu un stat sau cu o entitate sau persoana interesată. 2. Întreprinderea poate încheia contracte pentru executarea unei părţi din activităţile sale conform art. 12 al anexei nr. IV. Ea poate, de asemenea, pentru a desfăşura aceste activităţi, să se asocieze în cadrul unei societăţi mixte cu orice entitate sau persoana care doreşte şi care este abilitata sa desfăşoare activităţi în zona, în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. b). Atunci când are în vedere societăţi mixte de acest gen, întreprinderea va oferi statelor părţi, care sunt tari în curs de dezvoltare şi cetăţenilor acestora, posibilitatea unei participări efective. 3. Autoritatea poate prescrie, în regulile, reglementările şi procedurile sale, condiţii de fond şi de procedura referitoare la asemenea contracte şi societăţi mixte. 4. Orice stat parte, care este ţara în curs de dezvoltare, sau orice persoană fizica sau juridică patronata de acesta şi efectiv controlată de el sau de un alt stat în curs de dezvoltare, care este un solicitant acceptabil, sau orice grup din categoriile precedente, poate notifica autorităţii dorinţa sa de a prezenta, în aplicarea art. 6 al prezentei anexe, un plan de muncă pentru un sector rezervat. Planul de muncă va fi studiat, dacă întreprinderea hotărăşte, conform paragrafului 1, sa nu desfăşoare activităţi proprii în acest sector. ART. 10 Preferinţe şi prioritati acordate unor solicitanţi Dacă în aplicarea art. 3 paragraful 4 lit. c) al prezentei anexe un plan de muncă a fost aprobat numai pentru explorare, deţinătorului sau i se va acorda preferinţa şi prioritate faţă de ceilalţi solicitanţi, dacă acesta va prezenta un plan de muncă privind exploatarea aceluiaşi sector şi aceloraşi resurse. Totuşi aceasta preferinţa şi acest rang de prioritate pot să-i fie retrase în cazul în care acesta nu şi-a îndeplinit planul de muncă în mod satisfăcător. ART. 11 Acorduri de coantrepriza 1. Contractele pot prevedea aranjamente de asociere între contractant şi autoritate, care va acţiona prin intermediul întreprinderii, sub forma de societăţi comune sau de împărţire a producţiei, ca şi orice alta forma de aranjamente de coantrepriza, care se vor bucura de aceeaşi protecţie în materie de revizuire, de suspendare sau de reziliere ca şi contractele încheiate cu autoritatea. 2. Contractanţii care încheie cu întreprinderea asemenea aranjamente de asociere pot beneficia de stimulente financiare prevăzute în aranjamentele financiare stabilite la art. 13 al prezentei anexe. 3. Partenerii întreprinderii la o societate mixtă sunt ţinuţi să efectueze plăţile prevăzute la art. 13 al prezentei anexe în proporţie cu cota lor de participare la societatea mixtă, sub rezerva stimulentelor financiare prevăzute la acelaşi articol. ART. 12 Activităţi desfăşurate de către întreprindere 1. Activităţile desfăşurate în zona de către întreprindere în aplicarea prevederilor art. 153 paragraful 2 lit. a) sunt reglementate de dispoziţiile părţii a XI-a, de regulile, reglementările şi procedurile autorităţii şi de deciziile sale pertinente. 2. Orice plan de muncă propus de întreprindere trebuie să fie însoţit de documente care să ateste capacitatea sa financiară şi tehnica. ART. 13 Clauzele financiare ale contractului 1. Atunci când adopta regulile, reglementările şi procedurile referitoare la clauzele financiare ale unui contract între autoritate şi entităţile sau persoanele vizate la art. 153 paragraful 2 lit. b) şi atunci când negociază clauzele financiare ale unui asemenea contract, în conformitate cu partea a XI-a a convenţiei şi cu aceste reguli, reglementări şi proceduri, autoritatea va fi calauzita de următoarele obiective: a) să-şi asigure maximum de venituri provenite din produsul exploatării comerciale; b) să facă în asa fel, încât explorării şi exploatării resurselor zonei să le fie consacrate investiţii şi tehnologii corespunzătoare; c) să facă în asa fel, încât contractanţii să fie trataţi egal din punct de vedere financiar şi să aibă obligaţii financiare comparabile; d) sa furnizeze stimulente pe baza uniforma şi nediscriminatorie pentru a incuraja contractanţii sa încheie acorduri de asociere cu întreprinderea ori cu ţările în curs de dezvoltare sau cu cetăţenii acestora, pentru a stimula transferul de tehnologie către întreprindere sau către ţările în curs de dezvoltare ori cetăţenii acestora, şi pentru a pregati personalul autorităţii şi al ţărilor în curs de dezvoltare; e) sa dea posibilitatea întreprinderii sa procedeze la exploatarea zăcămintelor în acelaşi timp ca şi entităţile sau persoanele vizate în art. 153 paragraful 2 lit. b); şi f) sa evite ca, prin jocul stimulentelor financiare furnizate contractanţilor în aplicarea paragrafului 14 sau a clauzelor contractelor revizuite conform art. 19 al prezentei anexe, sau prin aplicarea dispoziţiilor art. 11 al aceleiaşi anexe, referitoare la societăţile mixte, contractanţii sa nu fie subventionati într-un asemenea mod care să le dea în mod artificial un avantaj în concurenta cu cei care exploatează zacamintele terestre. 2. Pentru cheltuielile administrative referitoare la studierea cererilor de aprobare a planurilor de muncă se va percepe o taxa a cărui cuantum este fixat la 500.000 dolari S.U.A., pentru fiecare cerere. Cuantumul taxei va fi revizuit periodic de către consiliu, astfel încât acesta sa acopere cheltuielile administrative efectuate. Dacă cheltuielile angajate de autoritate pentru studierea unei cereri sunt inferioare sumei fixate, autoritatea rambursează diferenţa autorului cererii. 3. Contractantul va achită o taxa anuală fixa de un milion de dolari S.U.A. începând cu data intrării în vigoare a contractului. Dacă data aprobată pentru demararea producţiei comerciale este amînată ca urmare a intirzierii în eliberarea autorizaţiei de producţie, conform art. 151, contractantul va fi scutit de fracţiunea din taxa anuală fixa corespunzătoare duratei intirzierii. Din momentul demararii producţiei comerciale, contractantul va achită fie taxa asupra producţiei, fie taxa anuală fixa, dacă aceasta este mai ridicată. 4. În termen de un an socotit de la demararea producţiei comerciale, conform paragrafului 3, contractantul va alege modalitatea de plată a contribuţiei sale financiare către autoritate: a) fie achitind numai o taxa asupra producţiei; b) fie achitind o taxa asupra producţiei şi plătind o parte din încasările nete. 5. a) Dacă contractantul alege sa plătească contribuţia sa financiară către autoritate numai prin achitarea unei taxe asupra producţiei, cuantumul acestei taxe va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercială a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care se va fixa după baremul următor: (i) de la primul până la al zecelea an al producţiei comerciale 5% (ii) de la al unsprezecelea an până la sfârşitul perioadei de producţie comercială 12% . b) Valoarea comercială sus-menţionată se calculează prin multiplicarea cantităţii de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, cu preţul mediu al acestor metale, determinat conform paragrafelor 7 şi 8, pe perioada exerciţiului contabil respectiv. 6. Dacă contractantul alege sa plătească contribuţia sa financiară către autoritate achitind o taxa asupra producţiei şi plătind o parte din încasările nete, cuantumul acestor plati va fi determinat după cum urmează: a) cuantumul taxei asupra producţiei va fi egal cu un anumit procentaj din valoarea comercială, determinata potrivit lit. b), a metalelor tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract, procentaj care va fi fixat după baremul următor: (i) pentru prima perioadă a producţiei comerciale - 2% (ii) pentru a doua perioadă a producţiei comerciale - 4% . Dacă în timpul celei de-a doua perioade de producţie comercială, asa cum aceasta este definită la lit. d), randamentul investiţiei pentru un exerciţiu contabil dat, potrivit definiţiei de la lit. m), este, ca urmare a plăţii taxei de 4% asupra producţiei, mai mic de 15%, cuantumul taxei asupra producţiei va fi fixat la 2% în loc de 4% pentru acel exerciţiu; b) valoarea comercială a metalelor tratate se calculează prin multiplicarea cantităţii de metale tratate, provenite din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract cu preţul mediu, determinat conform paragrafelor 7 şi 8, al acestor metale pe perioada exerciţiului contabil respectiv; c) (i) partea din încasări, care revine autorităţii, va fi prelevata asupra părţii din încasările nete ale contractantului care provin din activităţile de extracţie a resurselor din sectorul vizat prin contract, denumite în continuare încasări nete imputabile; (ii) partea din încasările nete imputabile, care revine autorităţii, va fi determinata conform urmatorului barem progresiv: Partea din încasările nete imputabile care va reveni autorităţii
┌────────────────┬──────────┬──────────┐
│ │Prima │A doua │
│Încasări nete │perioadă a│perioadă a│
│imputabile │producţiei│producţiei│
│ │comerciale│comerciale│
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│Tranşa │ │ │
│reprezentând un │ │ │
│randament al │ │ │
│investiţiei │35% │40% │
│superior lui 0%,│ │ │
│dar inferior lui│ │ │
│10% │ │ │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│Tranşa │ │ │
│reprezentând un │ │ │
│randament al │ │ │
│investiţiei egal│42,5% │50% │
│sau superior lui│ │ │
│10%, dar │ │ │
│inferior lui 20%│ │ │
├────────────────┼──────────┼──────────┤
│Tranşa │ │ │
│reprezentând un │ │ │
│randament al │50% │70% │
│investiţiei egal│ │ │
│sau superior lui│ │ │
│20% │ │ │
└────────────────┴──────────┴──────────┘
d) (i) prima perioada a producţiei comerciale vizate la lit. a) şi c) va începe cu primul exerciţiu contabil al producţiei comerciale şi se va încheia cu exerciţiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare a contractului, ajustate ţinând cont de dobânda aferentă la partea încă neamortizata a acestor cheltuieli, sunt pe deplin amortizate, după cum se indica în continuare: Pentru primul exerciţiu contabil care ocazioneaza cheltuieli de punere în valoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate cuprind cheltuielile de punere în valoare din care se deduce cuantumul excedentelor reale pentru exerciţiul contabil respectiv. Pentru fiecare dintre exerciţiile următoare, cheltuielile de punere în valoare neamortizate sunt calculate adaugind la cheltuielile de punere în valoare neamortizate la încheierea exerciţiului precedent, majorate cu o dobânda anuală de 10%, cheltuielile de punere în valoare angajate în timpul exerciţiului contabil în curs şi deducând din acest total excedentele reale ale contractantului pentru exerciţiul contabil respectiv. Exerciţiul contabil pentru care cheltuielile de punere în valoare, majorate cu dobânda aferentă părţii neamortizate din aceste cheltuieli, sunt complet amortizate, este primul exerciţiu pentru care cheltuielile de punere în valoare sunt nule; excedentele reale ale contractantului pentru orice exerciţiu contabil sunt constituite din încasările sale brute, din care se deduc cheltuielile de exploatare şi plăţile făcute către autoritate, conform lit. c); (ii) a doua perioadă de producţie comercială începe cu exerciţiul contabil început la expirarea primei perioade şi durează până la sfârşitul contractului. e) Prin încasări nete imputabile se înţelege încasările nete ale contractantului, multiplicate prin raportul dintre cheltuielile de punere în valoare, aferente extracţiei, şi totalitatea cheltuielilor de punere în valoare a contractantului. Dacă activităţile contractantului se referă la extracţia şi la transportul de noduli polimetalici, precum şi la producţia comercială, în principal, a trei metale tratate şi anume cobaltul, cuprul şi nichelul, cuantumul încasărilor nete imputabile ale contractantului nu poate fi mai mic de 25% din încasările sale nete. Sub rezerva modalităţilor vizate la lit. n), în toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul în care activităţile contractantului privesc producţia şi transportul de noduli polimetalici şi producţia comercială a patru metale tratate şi anume, cobaltul, cuprul, manganul şi nichelul, autoritatea poate, prin regulile, reglementările şi procedurile sale, sa prescrie cuantumuri-plafon corespunzătoare aplicînd aceeaşi formula de proportionalitate ca pentru fixarea cuantumului-plafon de 25% în cazul celor trei metale; f) prin încasări nete ale contractantului se înţelege încasările brute ale contractantului din care se scad cheltuielile de exploatare şi de amortizare a cheltuielilor sale de punere în valoare după modalităţile indicate la lit. j); g) (i) dacă activităţile contractantului se referă la extracţia, transportul nodulilor şi la producţia comercială de metale tratate, prin încasări brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii metalelor tratate şi orice alte încasări considerate ca fiind în mod raţional imputabile operaţiilor efectuate în baza contractului în conformitate cu regulile, reglementările şi procedurile financiare ale autorităţii; (ii) în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. g) (i) şi n) (iii) prin încasări brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii metalelor semitratate care provin din nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat prin contract şi orice alte încasări considerate ca fiind în mod rezonabil imputabile operaţiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor financiare ale autorităţii; h) prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înţelege: (i) toate cheltuielile angajate înainte de demararea producţiei comerciale, care sunt legate direct de dezvoltarea capacităţii de producţie a sectorului vizat prin contract şi de activităţile conexe cu titlu de operaţii prevăzute în contract, în toate cazurile, altele decît cele specificate la lit. n), conform principiilor contabile general admise, inclusiv, între altele, cheltuielile de echipare, cumpărările de materiale, de nave, de instalaţii de tratare, cheltuielile referitoare la lucrările de construcţii, cumpărările de clădiri, de terenuri, cheltuielile referitoare la construcţia de drumuri, la prospectarea şi la exploatarea sectorului vizat prin contract la cercetare-dezvoltare, la dobînzi, la eventualele închirieri, licenţe, taxe; şi (ii) cheltuielile asemănătoare celor vizate la lit. n) (i), angajate după demararea producţiei comerciale, pentru punerea în executare a planului de muncă, cu excepţia celor legate de cheltuielile de exploatare; i) încasările provenite din înstrăinarea bunurilor de echipament şi valoarea comercială a bunurilor de echipament, care nu mai sunt necesare, cu titlu de operaţii prevăzute de contract, şi care nu sunt vîndute, vor fi scăzute din cheltuielile de punere în valoare ale contractantului pentru exerciţiul contabil respectiv. Atunci când cuantumul acestor reduceri depăşeşte pe cel al cheltuielilor de punere în valoare, excedentul se adauga încasărilor brute; j) cheltuielile de punere în valoare ale contractantului, efectuate înainte de începerea producţiei comerciale, care sunt vizate la lit. h) (i) şi n) (iv), vor fi amortizate în zece transe anuale egale, socotite de la data demararii producţiei comerciale, cheltuielile de punere în valoare ale contractantului vizate la lit. h) (îi) şi n) (iv), efectuate după demararea producţiei comerciale, vor fi amortizate în zece transe anuale egale sau într-un număr inferior de transe anuale în asa fel încât ele să fie complet amortizate la expirarea contractului; k) prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înţelege toate cheltuielile efectuate după demararea producţiei comerciale pentru exploatarea capacităţii de producţie a sectorului vizat prin contract şi pentru activităţile conexe, cu titlu de operaţiuni prevăzute în contract, conform principiilor contabile general admise, inclusiv, îndeosebi, taxa asupra producţiei sau taxa anuală fixa, dacă aceasta este mai ridicată, cheltuielile referitoare la retribuţii, salarii şi indemnizaţii conexe, la materiale, servicii, transporturi, la tratare şi comercializare, la dobînzi, serviciile publice, la apărarea mediului marin, la cheltuieli generale şi cheltuieli administrative legate direct de operaţiunile prevăzute în contract, precum şi orice deficit de exploatare reportat într-un sens sau altul, după cum se arata în continuare. Deficitul de exploatare poate fi reportat de doua ori consecutiv, de la un exerciţiu la altul, cu excepţia ultimilor doi ani ai contractului, sau poate fi imputat retroactiv asupra celor două exerciţii precedente; l) dacă contractantul asigura, în principal, extracţia, transportul de noduli polimetalici şi producţia comercială de metale tratate şi semitratate, prin expresia cheltuieli de punere în valoare aferente extracţiei se înţelege partea de cheltuieli de punere în valoare angajate de către contractant, care este direct legată de extracţia resurselor sectorului vizat prin contract, conform principiilor contabile general admise şi regulilor de gestiune financiară, precum şi procedurilor şi reglementărilor şi procedurilor financiare ale autorităţii, inclusiv taxa percepută pentru studierea cererii de contract, taxa anuală fixa şi, dacă este cazul, cheltuielile efectuate pentru prospectarea şi explorarea sectorului vizat prin contract şi o fracţiune din cheltuielile de cercetare şi dezvoltare; m) prin randament al investiţiilor se înţelege, pentru un exerciţiu contabil dat, raportul dintre încasările nete imputabile ale acestui exerciţiu şi cheltuielile de punere în valoare aferente extracţiei. În scopul calculării acestui raport, cheltuielile de punere în valoare, aferente extracţiei, cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului a cărui utilizare este legată de activităţile de extracţie, din care se scade costul iniţial al materialului înlocuit; n) dacă contractantul asigura numai extracţia: (i) prin încasări nete imputabile se înţelege totalitatea încasărilor nete ale contractantului; (ii) expresia încasări nete ale contractantului este cea definită la lit. f); (iii) prin încasări brute ale contractantului se înţelege produsul brut al vinzarii nodulilor polimetalici şi orice alte încasări considerate ca fiind, în mod rezonabil, imputabile operaţiunilor efectuate în baza contractului conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor financiare ale autorităţii; (iv) prin cheltuieli de punere în valoare ale contractantului se înţelege toate cheltuielile efectuate înainte de demararea producţiei comerciale, asa cum se arata la lit. h) (i), şi toate cheltuielile efectuate după demararea producţiei comerciale, asa cum se arata la lit. h) (îi), care sunt direct legate de extracţia resurselor sectorului vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise; (v) prin cheltuieli de exploatare ale contractantului se înţelege acele cheltuieli de exploatare ale contractantului, vizate la lit. k), care sunt direct legate de extracţia resurselor din sectorul vizat prin contract, calculate conform principiilor contabile general admise; (vi) prin randament al investiţiei se înţelege, pentru un exerciţiu contabil dat, raportul dintre încasările nete ale acestui exerciţiu şi cheltuielile de punere în valoare efectuate de contractant. În scopul calculării acestui raport, cheltuielile de punere în valoare cuprind cheltuielile efectuate pentru cumpărarea de material nou sau pentru înlocuirea materialului, din care se scade costul iniţial al materialului înlocuit; o) luarea în calcul a cheltuielilor referitoare la plata dobînzilor de către contractant, care sunt vizate la lit. h), k), l) şi n), este autorizata în măsura în care, în toate cazurile, autoritatea, conform art. 4 paragraful 1 din prezenta anexa, a apreciat ca raportul dintre capitalul social şi datorii, precum şi nivelul dobînzii sunt rezonabile, ţinând seama de practicile comerciale în vigoare; p) cheltuielile vizate în prezentul paragraf nu includ sumele plătite cu titlu de impozite asupra societăţilor sau alte taxe analoage percepute de către state pentru operaţiunile contractantului. 7. a) Prin expresia metale tratate, folosită la paragrafele 5 şi 6, se înţelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obişnuit sunt comercializate pe pieţele internaţionale finale. În sensul prevederilor prezentei litere, autoritatea va specifică în regulile, reglementările şi procedurile financiare, pieţele internaţionale finale pertinente. Pentru metalele care nu sunt comercializate pe aceste pieţe, prin expresia metale tratate se înţelege metalele sub forma cea mai curenta, care în mod obişnuit sunt comercializate în cadrul tranzacţiilor normale conform principiilor întreprinderii independente; b) dacă autoritatea nu este în măsura sa determine în alt mod cantitatea de metale tratate pornind de la nodulii polimetalici extrasi din sectorul vizat de contractul menţionat la paragraful 5 lit. b) şi la paragraful 6 lit. b), aceasta cantitate se determina după conţinutul de metal al acestor noduli, după coeficientul de recuperare după tratare şi alţi factori pertinenţi, conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii şi principiilor contabile general admise. 8. Dacă o piaţa internaţionala finala oferă un mecanism adecvat de stabilire a preţurilor metalelor tratate, ale nodulilor polimetalici şi metalelor semitratate provenite din noduli, autoritatea va folosi cursul mediu practicat pe aceasta piaţa. În toate celelalte cazuri, ea va fixa, după ce a consultat pe contractant, un preţ echitabil pentru aceste produse, conform paragrafului 9. 9. a) Toate costurile, cheltuielile şi încasările, precum şi toate preţurile şi valorile vizate de prezentul articol vor fi cele practicate în tranzacţiile conforme cu principiile pieţei libere sau de întreprinderile independente. În caz contrar, ele vor fi determinate de către autoritate după consultarea contractantului ca şi cum s-ar proceda la tranzacţii conform principiilor pieţei libere sau ale întreprinderii independente, tinindu-se seama de tranzacţiile pertinente pe alte pieţe; b) pentru a garanta respectarea prezentului paragraf şi punerea lui în aplicare, autoritatea se va inspira din principiile adoptate şi din interpretarea data pentru tranzacţiile conforme principiilor întreprinderii independente de către Comisia Naţiunilor Unite pentru societăţile transnationale, de către Grupul de experţi pentru convenţiile fiscale dintre ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare şi de către alte organisme internaţionale, şi ea va stabili, prin regulile, reglementările şi procedurile sale, reguli şi proceduri contabile uniforme şi acceptabile pe plan internaţional, precum şi metodele pe care va trebui să le aplice contractantul în alegerea experţilor contabili independenţi, care să fie acceptabili pentru autoritate, şi care vor verifica conturile în conformitate cu aceste reguli, reglementări şi proceduri. 10. Contractantul va furniza experţilor contabili, conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor financiare ale autorităţii, datele financiare necesare pentru a stabili dacă prevederile prezentului articol au fost respectate. 11. Toate costurile, cheltuielile şi încasările, precum şi toate preţurile şi valorile vizate de prezentul articol vor fi determinate conform principiilor contabile general admise şi regulilor, reglementărilor şi procedurilor financiare ale autorităţii. 12. Sumele datorate autorităţii în aplicarea paragrafelor 5 şi 6 vor fi plătite în monede liber utilizabile sau în monede care se pot procura liber şi se vor utiliza efectiv pe principalele pieţe de schimb sau, la alegerea contractantului, sub forma de echivalent în metale tratate, calculat pe baza valorii marfa. Valoarea marfa este determinata conform paragrafului 5 lit. b). Monedele liber-utilizabile şi monedele care se pot procura liber şi se pot utiliza efectiv pe principalele pieţe de schimb vor fi definite în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii conform practicilor monetare internaţionale curente. 13. Toate obligaţiile financiare ale contractantului către autoritate, ca şi toate taxele, costurile, cheltuielile şi încasările vizate de prezentul articol, vor fi adaptate, fiind exprimate în valoare constanta în raport cu un an de referinţa. 14. În îndeplinirea obiectivelor enunţate la paragraful 1, autoritatea poate, ţinând seama de recomandările Comisiei planificării economice şi ale Comisiei juridice şi tehnice, sa adopte reguli, reglementări şi proceduri care să prevadă acordarea de stimulente contractanţilor, pe o baza uniforma şi nediscriminatorie. 15. În caz de diferend între autoritate şi un contractant, privind interpretarea sau aplicarea clauzelor financiare ale unui contract, fiecare dintre părţi poate supune diferendul unui arbitraj comercial cu forta obligatorie, în afară de cazul în care cele doua părţi ar cădea de acord sa rezolve diferendul prin alte mijloace, conform art. 188 paragraful 2. ART. 14 Comunicarea de date 1. Conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii şi potrivit modalităţilor şi condiţiilor din planul de muncă, cel care exploatează va comunică autorităţii, la intervale fixate de către acesta, toate datele care îi sunt deopotrivă necesare şi pertinente în vederea exercitării efective, de către principalele organe ale autorităţii, a puterilor şi funcţiunilor lor în ce priveşte sectorul la care se referă planul de muncă. 2. Datele comunicate cu privire la sectorul la care se referă planul de muncă şi care sunt considerate ca fiind proprietate industriala nu pot fi utilizate decît în scopurile specificate în prezentul articol. Datele care sunt necesare la elaborarea de către autoritate a regulilor, reglementărilor şi procedurilor referitoare la protecţia mediului marin şi la securitate, altele decît datele referitoare la proiectarea echipamentului, nu vor fi considerate ca fiind proprietate industriala. 3. Autoritatea se abţine de a comunică întreprinderii sau oricăruia care este străin de autoritate datele care îi sunt furnizate de prospectori, de solicitanţii de contracte şi de contractanţi, şi care nu sunt considerate ca fiind proprietate industriala, însă datele referitoare la sectorul rezervat pot fi comunicate întreprinderii. Întreprinderea se abţine de a comunică autorităţii sau oricăruia care este străin de autoritate datele de acelaşi tip care îi sunt furnizate în acelaşi mod. ART. 15 Programe de pregătire a cadrelor Contractantul va stabili programe practice de pregătire a personalului autorităţii şi al statelor în curs de dezvoltare, care să cuprindă, îndeosebi, participarea acestui personal la toate activităţile desfăşurate în zona, care fac obiectul contractului conform art. 144 paragraful 2. ART. 16 Drept exclusiv de explorare şi de exploatare Autoritatea, în aplicarea părţii a XI-a a convenţiei şi a regulilor, reglementărilor şi procedurilor sale, va acorda celui care exploatează dreptul exclusiv de explorare şi de exploatare a unei categorii determinate de resurse în sectorul la care se referă planul de muncă; ea va veghea ca nici o alta entitate sau persoana sa nu exercite în acelaşi sector activităţi referitoare la o categorie diferita de resurse într-un mod care poate jena activităţile celui care exploatează. Cel care exploatează are garanţia titlului conform art. 153 paragraful 6. ART. 17 Reguli, reglementări şi proceduri ale autorităţii 1. Autoritatea va adopta şi va aplica, în mod uniform, reguli, reglementări şi proceduri conform art. 160 paragraful 2 lit. f) (îi) şi art. 162 paragraful 2 lit. o) (ii), pentru exercitarea funcţiunilor sale, asa cum acestea au fost enunţate în partea a XI-a a convenţiei, îndeosebi în ce priveşte problemele următoare: a) Proceduri administrative referitoare la prospectare, explorare şi exploatare în zona; b) Operaţiuni: (i) suprafaţa sectoarelor; (ii) durata operaţiunilor; (iii) normele de eficacitate, inclusiv asigurările prevăzute la art. 4 paragraful 6 lit. c) din prezenta anexa; (iv) categoriile de resurse; (v) renunţarea la sectoare; (vi) rapoarte asupra mersului lucrărilor; (vii) comunicarea de date; (viii) inspecţii şi supravegherea operaţiunilor; (ix) măsuri de luat pentru prevenirea stînjenirii celorlalte activităţi, în mediul marin; (x) cesiunea drepturilor şi obligaţiilor sale de către un contractant; (xi) proceduri referitoare la transferul de tehnologie către ţările în curs de dezvoltare conform art. 144, precum şi la participarea directa a acestora din urma; (xii) norme şi practici de exploatare miniera, inclusiv cele legate de securitatea operaţiunilor de conservarea resurselor şi de protecţia mediului marin; (xiii) definirea producţiei comerciale; (xiv) criterii de acceptare a solicitanţilor; c) Probleme financiare: (i) elaborarea de reguli uniforme şi nediscriminatorii de calcul al costurilor şi de contabilitate şi modul de selecţionare a controlorilor de conturi; (ii) repartizarea veniturilor rezultate din operaţiuni; (iii) stimulentele vizate de art. 13 al prezentei anexe; d) Aplicarea hotărîrilor luate în virtutea art. 151 paragraful 10 şi a art. 164 paragraful 2 lit. d). 2. Regulile, reglementările şi procedurile referitoare la următoarele probleme trebuie să corespundă pe deplin criteriilor obiective enunţate mai jos: a) Suprafaţa sectoarelor: Autoritatea va fixa suprafaţa sectoarelor de explorare, care poate să meargă până la dublul celei a sectoarelor de exploatare, pentru a permite o explorare intensiva. Suprafaţa sectoarelor de exploatare se va calcula astfel încât sa răspundă exigenţelor art. 8 al prezentei anexe privind rezervarea de sectoare, precum şi exigenţelor de producţie prevăzute, care vor trebui să fie compatibile cu art. 151 şi cu clauzele contractului, ţinând seama de starea tehnologiilor disponibile în domeniul exploatării miniere a fundurilor marine şi de caracteristicile fizice pertinente ale sectorului. Suprafaţa sectoarelor nu va fi inferioară nici superioară celei necesare pentru a răspunde acestui obiectiv. b) Durata operaţiunilor: (i) durata prospectărilor nu este limitată; (ii) durata fazei de explorare trebuie să fie suficienta pentru a permite studierea aprofundata a sectorului vizat, studierea şi construirea materialului de extracţie miniera pentru acest sector şi stabilirea planurilor şi construirea de uzine de transformare de capacitate mica şi mijlocie pentru a se proceda la încercarea dispozitivelor de extracţie miniera sau de tratare a mineralelor; (iii) durata exploatării trebuie să fie stabilită în funcţie de durata de viaţa economică a proiectului de extracţie miniera, ţinând seama de factori cum sunt: epuizarea zacamintului mineral, longevitatea materialului de exploatare şi a instalaţiilor de tratare şi viabilitatea comercială. Durata fazei de exploatare trebuie să fie suficienta pentru a permite extracţia comercială a mineralelor din sector şi trebuie să cuprindă un termen rezonabil pentru construirea de instalaţii de extracţie miniera şi de tratare la scara comercială, termen în cuprinsul căruia nu trebuie să se pretindă o producţie comercială. Totuşi durata totală a exploatării trebuie să fie şi suficient de scurta pentru ca autoritatea să aibă posibilitatea de a modifica condiţiile şi modalităţile planului de muncă atunci când ea intenţionează sa-l reînnoiască, conform regulilor, reglementărilor şi procedurilor pe care le va fi adoptat după aprobarea planului de muncă. c) Norme de eficacitate: Autoritatea va cere ca, în timpul fazei de explorare, cel care exploatează să efectueze periodic cheltuieli care să corespundă în mod rezonabil suprafeţei sectorului la care se referă planul de muncă şi cheltuieli pe care le-ar face un contract de buna-credinţa care îşi propune sa lanseze producţia comercială în sector în termenul fixat de către autoritate. Cheltuielile considerate necesare nu trebuie să fie fixate la un nivel care să fie de natura sa descurajeze pe eventualii exploatanti care dispun de tehnologii mai puţin costisitoare decît tehnologiile folosite în mod curent. Autoritatea va fixa un termen maxim pentru începerea producţiei la scara comercială, care va începe să curgă de la încheierea fazei de explorare şi după primele operaţiuni de exploatare. Pentru fixarea acestui termen, autoritatea trebuie să ţină seama de faptul ca construirea unor importante instalaţii de extracţie şi de tratare nu poate fi întreprinsă decît după terminarea fazei de exploatare şi începerea fazei de exploatare. În consecinţa, termenul pentru demararea producţiei comerciale a unui sector trebuie să fie fixat tinindu-se seama de timpul necesar pentru construirea acestor instalaţii după faza de explorare; trebuie, de asemenea, să se prevadă termene rezonabile pentru întârzierile inevitabile în programul de construcţie. După ce a fost atins stadiul producţiei comerciale, autoritatea va cere celui care exploatează, raminind în limite rezonabile şi luând în considerare toţi factorii pertinenţi, sa continue producţia comercială pe toată durata planului de muncă. d) Categorii de resurse: Pentru a determina categoriile de resurse pentru care se pot aproba planuri de muncă, autoritatea se bazează, între altele, pe următoarele elemente: (i) faptul că resurse deosebite necesită recurgerea la metode de extracţie asemănătoare; şi (ii) faptul că resurse deosebite pot să fie puse în valoare simultan de către mai mulţi exploatanţi în acelaşi sector, fără ca aceştia să se deranjeze în mod excesiv. Prezenta dispoziţie nu se opune ca autoritatea sa acorde un plan de muncă pentru mai multe categorii de resurse care se găsesc în acelaşi sector. e) Renunţare la sectoare: Cel care exploatează poate oricând, fără a se expune la sancţiuni, sa renunţe, în totalitate sau în parte, la drepturile sale asupra sectorului vizat de planul de muncă. f) Protecţia mediului marin: Vor fi elaborate reguli, reglementări şi proceduri cu scopul de a proteja în mod eficace mediul marin împotriva efectelor nocive care rezultă direct din activităţile desfăşurate în zona sau din tratarea, efectuată la bordul unei nave aflate deasupra unui sector de exploatare, a mineralelor extrase dintr-un perimetru minier, ţinând seama de măsura în care asemenea efecte nocive pot rezultă direct din activităţile de foraj, de dragare, de carotaj şi excavatie, precum şi din deversarea, din scufundarea şi din aruncarea în mediul marin a unor sedimente, deşeuri şi alte resturi. g) Producţia comercială: Se va considera ca producţia comercială a început atunci când un exploatant a întreprins operaţiuni de extracţie continue şi la scara mare, care produc o cantitate de materiale suficienta pentru a indica în mod clar ca obiectul principal al acestei operaţiuni este o producţie la scara mare şi nu o producţie având drept scop culegerea de informaţii, executarea de lucrări de analiza sau încercarea de materiale sau de instalaţii. ART. 18 Sancţiuni 1. Drepturile contractantului în virtutea contractului nu pot fi suspendate sau anulate decît în următoarele cazuri: a) atunci când, cu toate avertismentele autorităţii, contractantul a desfăşurat activităţile într-un asemenea mod, încât ele antrenează încălcări grave, repetate şi deliberate ale clauzelor fundamentale ale contractului, ale regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii şi ale părţii a XI-a; sau b) atunci când contractantul nu s-a conformat unei hotărâri definitive şi obligatorii luate în privinţa sa de către organul de rezolvare a diferendelor. 2. Autoritatea poate aplica contractantului sancţiunea amenzii, stabilită proporţional cu gravitatea încălcării, în cazurile de încălcare a clauzelor contractuale, altele decît cele vizate la paragraful 1 lit. a), sau în locul sancţiunilor de suspendare sau reziliere a contractului, în cazurile prevăzute la paragraful 1 lit. a). 3. În afară de ordinele date în caz de urgenta, în virtutea prevederilor art. 162, paragraful 2 lit. w), autoritatea nu poate să dispună executarea unei hotărâri referitoare la sancţiuni pecuniare sau la suspendarea ori la rezilierea contractului, atât timp cît contractul nu a avut posibilitatea rezonabila de a epuiza căile de recurs judiciare de care dispune conform secţiunii a 5-a a părţii a XI-a. ART. 19 Revizuirea contractului 1. Atunci când apar sau ar putea să apară împrejurări care, după părerea uneia dintre părţi, ar putea avea ca efect să facă contractul inechitabil sau sa compromita ori sa împiedice realizarea obiectivelor prevăzute de contract sau de partea a XI-a a convenţiei, părţile vor începe negocieri în vederea revizuirii corespunzătoare a contractului. 2. Un contract încheiat conform art. 153 paragraful 3 nu poate fi revizuit decît cu consimţământul părţilor. ART. 20 Transferul drepturilor şi obligaţiilor Drepturile şi obligaţiile decurgând dintr-un contract nu pot fi transferate decît cu consimţământul autorităţii şi în conformitate cu regulile, reglementările şi procedurile sale. Autoritatea nu va refuza, fără motive suficiente, să-şi dea consimţământul la transfer, dacă cesionarul propus este, în toate privintele, un solicitant acceptabil care îşi asuma toate obligaţiile cedentului şi dacă transferul nu atribuie cesionarului un plan de muncă a cărui aprobare este interzisă de art. 6 paragraful 3 lit. c) al prezentei anexe. ART. 21 Dreptul aplicabil 1. Contractul este condus de clauzele contractului, de regulile, reglementările şi procedurile autorităţii, de dispoziţiile părţii a XI-a a convenţiei, precum şi de celelalte reguli de drept internaţional care nu sunt incompatibile cu convenţia. 2. Orice hotărâre definitivă, data de o curte sau de un tribunal competent în virtutea convenţiei, referitoare la drepturile şi obligaţiile autorităţii şi ale contractantului este executorie pe teritoriul fiecărui stat parte. 3. Nici un stat parte nu poate impune unui contractant condiţii incompatibile cu partea a XI-a a convenţiei. Totuşi aplicarea de către un stat parte contractanţilor aflaţi sub patronajul sau sau navelor care arboreaza pavilionul sau a unor legi şi reglementări referitoare la protecţia mediului marin sau la altele mai stricte decît regulile, reglementările şi procedurile adoptate de autoritate în virtutea art. 17 paragraful 2 lit. f) al prezentei anexe nu va fi considerată incompatibilă cu partea a XI-a a convenţiei. ART. 22 Răspundere civilă Orice dăuna cauzată de un act ilicit comis în efectuarea operaţiunilor de către contractant angajează răspunderea acestuia, ţinând seama şi de partea de răspundere care poate fi imputabilă autorităţii, datorită actelor şi omisiunilor sale. De asemenea, autoritatea este răspunzătoare pentru daunele rezultate din actele ilicite comise în exercitarea atribuţiilor şi funcţiilor sale, inclusiv din încălcări ale art. 168 paragraful 2, tinindu-se seama de partea de răspundere care poate fi imputabilă contractantului datorită actelor sau omisiunilor sale. În fiecare caz, obligaţia de a repara va corespunde daunei efectiv suferite. ANEXA IV STATUTUL ÎNTREPRINDERII ART. 1 Scopuri 1. Întreprinderea este organul autorităţii care desfăşoară direct activităţi în zona în aplicarea art. 153 paragraful 2 lit. a), precum şi activităţi de transport, de tratare şi de comercializare a minereurilor extrase din zona. 2. Pentru realizarea scopurilor sale şi exercitarea funcţiilor sale, întreprinderea acţionează în conformitate cu convenţia şi cu regulile, reglementările şi procedurile autorităţii. 3. Pentru a pune în valoare resursele zonei în aplicarea paragrafului 1, întreprinderea, sub rezerva prevederilor convenţiei, îşi desfăşoară operaţiunile conform principiilor unei gestiuni comerciale sanatoase. ART. 2 Raporturi cu autoritatea 1. În aplicarea art. 170, întreprinderea acţionează conform politicii generale stabilite de către adunare şi directivelor consiliului. 2. Sub rezerva paragrafului 1, întreprinderea îşi desfăşoară operaţiunile în mod autonom. 3. Nici o dispoziţie a convenţiei nu face întreprinderea răspunzătoare pentru actele sau obligaţiile autorităţii şi nici autoritatea răspunzătoare pentru actele sau obligaţiile întreprinderii. ART. 3 Limitarea răspunderii Fără a se aduce atingere art. 11 paragraful 3 al prezentei anexe, nici un membru al autorităţii nu va fi răspunzător de actele sau de obligaţiile întreprinderii pentru simplul fapt ca are calitatea de membru. ART. 4 Structura întreprinderii Întreprinderea va avea un consiliu de administraţie, un director general şi personalul necesar pentru realizarea funcţiilor sale. ART. 5 Consiliul de administraţie 1. Consiliul de administraţie va fi compus din 15 membri aleşi de către adunare, conform art. 160 paragraful 2 lit. c). Pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie, se va tine seama în modul cuvenit de principiul repartiţiei geografice echitabile. Propunind candidaţii pentru consiliu, membrii autorităţii vor tine seama de necesitatea de a desemna candidaţi având cea mai înalta competenţă şi calificarea necesară în domeniile respective, pentru a asigura viabilitatea şi succesul întreprinderii. 2. Membrii consiliului de administraţie vor fi aleşi pentru un mandat de 4 ani şi sunt reeligibili. La alegerea şi realegerea membrilor consiliului de administraţie se va tine seama în mod cuvenit de principiul rotatiei locurilor. 3. Membrii consiliului de administraţie rămân în funcţie până la alegerea succesorilor lor. Dacă locul unui membru al consiliului de administraţie devine vacant, adunarea, în conformitate cu art. 160 paragraful 2 lit. c), alege un alt membru pentru o durată până la expirarea mandatului. 4. Membrii consiliului de administraţie acţionează cu titlu personal. În exercitarea funcţiilor lor, ei nu vor solicita şi nici nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o alta sursa. Membrii autorităţii vor respecta independenta membrilor consiliului şi se vor abţine de la orice tentativa de a-i influenţa în exercitarea funcţiilor lor. 5. Fiecare membru al consiliului de administraţie primeşte o remuneraţie din fondurile întreprinderii. Cuantumul acestei remuneraţii va fi fixat de adunare, la recomandarea consiliului. 6. Consiliul de administraţie îşi exercită funcţiile, în mod normal, la sediul principal al întreprinderii şi se reuneste ori de cîte ori activitatea întreprinderii o impune. 7. Cvorumul este constituit din două treimi din numărul membrilor consiliului de administraţie. 8. Fiecare membru al consiliului de administraţie dispune de un vot. Deciziile referitoare la orice chestiune cu care este sesizat consiliul de administraţie vor fi luate cu majoritatea membrilor acesteia. Dacă o decizie suscita un conflict de interese pentru unul dintre membrii săi, acesta nu va participa la vot. 9. Orice membru al autorităţii poate să ceara consiliului de administraţie informaţii privind operaţiunile care îl privesc în mod deosebit. Consiliul se va strădui sa furnizeze aceste informaţii. ART. 6 Atribuţiile şi funcţiile consiliului de administraţie Consiliul de administraţie conduce afacerile întreprinderii. Sub rezerva prevederilor convenţiei, el exercita toate atribuţiile necesare pentru a permite întreprinderii să-şi realizeze scopurile, inclusiv atribuţiile: a) de a-şi alege preşedintele dintre membrii săi; b) de a adopta regulamentul sau interior; c) de a elabora şi supune consiliului planuri de muncă întocmite în scris în conformitate cu art. 153 paragraful 3 şi cu art. 162 paragraful 2 lit. j); d) de a elabora planuri de muncă şi programe în scopul realizării activităţilor vizate la art. 170; e) de a pregati şi prezenta consiliului cererile de autorizare a producţiei, conform art. 151 paragrafele 2-7; f) de a autoriza negocierile referitoare la achiziţionarea de tehnologii, îndeosebi cele prevăzute la art. 5 paragraful 3 lit. a), c) şi d) al anexei nr. III, şi de a aproba rezultatele acestor negocieri; g) de a stabili condiţii şi modalităţi şi de a autoriza negocieri pentru participarea la societăţi mixte şi la alte forme de acorduri de coantrepriza, asa cum se prevede la art. 9 şi 11 ale anexei nr. III, şi de a aproba rezultatele acestor negocieri; h) de a prezenta adunării recomandări privind partea din venitul întreprinderii care trebuie să fie păstrată pentru constituirea de rezerve, conform art. 160 paragraful 2 lit. f) şi art. 10 al prezentei anexe; i) de a aproba bugetul anual al întreprinderii; j) de a autoriza cumpărarea de bunuri şi servicii, conform art. 12 paragraful 3 al prezentei anexe; k) de a prezenta consiliului un raport anual, în conformitate cu art. 9 al prezentei anexe; l) de a prezenta consiliului, în vederea aprobării de către adunare, proiectele de reguli privind organizarea, administrarea, numirea şi concedierea personalului întreprinderii şi de a adopta reglementările care pun în aplicare aceste reguli; m) de a contracta împrumuturi şi de a furniza garanţii şi alte mijloace asiguratorii, pe care el le va stabili, conform art. 11 paragraful 2 din prezenta anexa; n) de a hotărî în privinţa acţiunilor în justiţie, de a încheia acorduri, de a efectua tranzacţii şi de a lua orice măsuri, asa cum se prevede la art. 13 din prezenta anexa; o) de a delega, sub rezerva aprobării consiliului, orice atribuţii neexclusive comitetelor sale sau directorului general. ART. 7 Directorul general şi personalul 1. La recomandarea consiliului, adunarea alege dintre candidaţii propuşi de consiliul de administraţie pe directorul general al întreprinderii, care nu este membru al consiliului de administraţie. Directorul general este ales pentru un mandat cu durata determinata care nu va depăşi 5 ani şi poate fi reales pentru noi mandate. 2. Directorul general este reprezentantul legal al întreprinderii şi administratorul sau şef; el este direct răspunzător în faţa consiliului de administraţie pentru conducerea treburilor întreprinderii. El este însărcinat cu organizarea, administrarea, numirea şi concedierea personalului, conform regulilor şi reglementărilor vizate la art. 6 lit. l) din prezenta anexa. El participa la reuniunile consiliului de administraţie, fără drept de vot. El poate participa, fără drept de vot, la reuniunile adunării şi ale consiliului, atunci când aceste organe examinează probleme ce privesc întreprinderea. 3. Criteriul precumpanitor în recrutarea şi stabilirea condiţiilor de angajare a personalului va fi necesitatea de a asigura întreprinderii serviciile unor persoane posedind cele mai înalte calităţi de muncă şi de competenţa tehnica. Sub aceasta rezerva, se va acorda atenţia cuvenită importantei unei recrutari efectuate pe o baza geografică echitabila. 4. În îndeplinirea funcţiilor lor, directorul general şi personalul întreprinderii nu vor solicita şi nu vor accepta instrucţiuni de la nici un guvern şi de la nici o sursa străină de autoritate. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu calitatea lor de funcţionari internaţionali ai întreprinderii şi nu sunt răspunzători decît faţă de aceasta. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor directorului general şi ale personalului; statele părţi se angajează să se abţină de la orice tentativa de a-i influenţa în exercitarea funcţiilor lor. 5. Obligaţiile enunţate la art. 168 paragraful 2 incumba şi personalului întreprinderii. ART. 8 Amplasarea Întreprinderea are biroul sau principal la sediul autorităţii. Ea poate deschide alte birouri şi instalaţii pe teritoriul oricărui stat parte, cu consimţământul acestuia. ART. 9 Rapoarte şi situaţii financiare 1. Întreprinderea va supune consiliului spre examinare, în termen de 3 luni de la încheierea fiecărui exerciţiu, un raport anual conţinând o situaţie verificata a conturilor sale şi îi va comunică, la intervale corespunzătoare, o situaţie recapitulativa asupra stării sale financiare şi o situaţie a profiturilor şi pierderilor, indicind rezultatele exploatării. 2. Întreprinderea va publică raportul sau anual şi orice alte rapoarte pe care le va considera corespunzătoare. 3. Toate rapoartele şi situaţiile financiare vizate de prezentul articol vor fi comunicate autorităţii. ART. 10 Repartizarea venitului net 1. Sub rezerva paragrafului 3, întreprinderea va plati autorităţii sumele prevăzute la art. 13 al anexei nr. III sau echivalentul lor. 2. Adunarea va fixa, la recomandarea consiliului de administraţie, proporţia din venitul net al întreprinderii, care va fi păstrată pentru constituirea rezervelor, soldul fiind vărsat autorităţii. 3. În cursul perioadei iniţiale necesare pentru ca întreprinderea sa atinga stadiul de autonomie financiară, cu o durată de maximum 10 ani de la demararea producţiei comerciale, adunarea va scuti întreprinderea de plăţile vizate la paragraful 1 şi va lasă venitul net al întreprinderii, în totalitate, în rezervele acesteia. ART. 11 Finanţe 1. Resursele financiare ale întreprinderii cuprind: a) sumele primite de către autoritate conform art. 173 paragraful 2 lit. b); b) contribuţiile voluntare plătite de către statele părţi pentru finanţarea activităţilor întreprinderii; c) cuantumul împrumuturilor contractate de către întreprindere în virtutea paragrafelor 2 şi 3; d) venitul realizat de întreprindere din operaţiunile sale; e) celelalte resurse financiare puse la dispoziţia întreprinderii pentru a-i permite să-şi înceapă operaţiunile cît mai devreme posibil şi să-şi exercite funcţiile; 2. a) Întreprinderea are capacitatea de a contracta împrumuturi şi de a furniza o anumită garanţie sau o alta modalitate asiguratorie pe care o va stabili ea însăşi. Înainte de a proceda la o vînzare publică a obligaţiunilor sale pe pieţele financiare sau în moneda unui stat parte, întreprinderea va obţine consimţământul acestui stat. Cuantumul total al împrumuturilor trebuie să fie aprobat de către consiliu, la recomandarea consiliului de administraţie. b) Statele părţi vor depune toate eforturile rezonabile pentru a sprijini cererile de împrumut ale întreprinderii pe pieţele financiare şi pe lângă instituţiile financiare internaţionale. 3. a) Întreprinderea va fi dotată cu resursele financiare care îi sunt necesare pentru explorarea şi exploatarea unui perimetru minier, pentru asigurarea transportului, a tratarii şi comercializării mineralelor pe care le extrage din acesta şi a nichelului, cuprului, cobaltului şi manganului, pe care le obţine din aceste minerale, şi pentru acoperirea cheltuielilor sale iniţiale de administraţie. Comisia pregătitoare va indica, în proiectul de reguli, reglementări şi proceduri ale autorităţii, cuantumul acestor fonduri, precum şi criteriile şi factorii stabiliţi pentru a opera modificările necesare. b) Toate statele părţi vor furniza întreprinderii echivalentul a jumătate din resursele financiare vizate la lit. a), sub forma de împrumuturi pe termen lung, fără dobînzi, conform baremului contribuţiilor la bugetul ordinar al Organizaţiei Naţiunilor Unite în vigoare în momentul plăţii acestor contribuţii, operându-se modificări pentru a se tine seama de statele care nu sunt membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Cealaltă jumătate a resurselor financiare va fi obţinută pe calea unor împrumuturi garantate de toate statele părţi conform baremului amintit. c) Dacă cuantumul contribuţiilor statelor părţi este inferior celui al resurselor financiare care trebuie furnizate întreprinderii în virtutea lit. a), adunarea va examina, în prima sa şedinţa, deficitul şi, ţinând seama de obligaţiile statelor părţi, în virtutea dispoziţiilor de la lit. a) şi b), şi de recomandările comisiei pregătitoare, va adopta, prin consens, măsuri privind acest deficit. d) (i) În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a convenţiei sau de 30 de zile de la data depunerii instrumentelor sale de ratificare sau de aderare, termenul cel mai departat fiind reţinut, fiecare stat parte va depune la întreprindere bilete la ordin irevocabile, nenegociabile şi fără dobînzi, pentru cuantumul participării statului parte în cauza la împrumutul nepurtator de dobînzi, prevăzut la lit. b). (ii) Imediat după ce va fi posibil după intrarea în vigoare a convenţiei, apoi anual sau la alte intervale corespunzătoare, consiliul de administraţie al întreprinderii va stabili o situaţie cantitativă a nevoilor întreprinderii, însoţită de o eşalonare în timp, pentru finanţarea cheltuielilor administrative ale acesteia şi pentru executarea activităţilor pe care întreprinderea le realizează în virtutea dispoziţiilor art. 170 şi ale art. 12 al prezentei anexe. (iii) Întreprinderea va notifica statelor părţi, prin intermediul autorităţii, cuantumul participării lor respective la aceste cheltuieli, stabilit conform dispoziţiilor de la lit. b). Întreprinderea va incasa biletele la ordin la concurenta cuantumului necesar pentru finanţarea cheltuielilor menţionate în eşalonarea privitoare la împrumuturile nepurtatoare de dobînzi. (iv) După primirea notificării, statele părţi vor pune la dispoziţia întreprinderii partea lor respectiva de garanţie a datoriei, conform dispoziţiilor lit. b). e) (i) La cererea întreprinderii, un stat parte poate furniza garanţii pentru datorii în plus faţă de cele pe care le-a acordat conform baremului vizat la lit. b). (ii) În locul unei garanţii a datoriei, un stat parte poate plati întreprinderii o contribuţie voluntara în cuantum echivalent fracţiunii de datorie pe care ar fi fost obligat sa o garanteze. f) Rambursarea datoriilor purtătoare de dobînzi are prioritate faţă de cea a datoriilor nepurtatoare de dobînzi. Datoriile nepurtatoare de dobînzi se rambursează după un calendar adoptat de adunare la recomandarea consiliului şi cu avizul consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie exercita aceasta funcţie în conformitate cu dispoziţiile pertinente ale regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii, care ţin seama de necesitatea fundamentală de a asigura buna funcţionare a întreprinderii şi, în special, de a asigura independenta sa financiară. g) Sumele datorate întreprinderii sunt plătite în monede liber utilizabile sau în monede liber disponibile şi utilizabile efectiv pe principalele pieţe de schimb. Aceste monede sunt definite în regulile, reglementările şi procedurile autorităţii conform practicilor monetare internaţionale curente. Sub rezerva paragrafului 2, nici un stat parte nu va aplica sau nu va impune restricţii în ce priveşte posibilitatea pentru întreprindere de a deţine, utiliza sau schimba aceste sume. h) Prin garanţia datoriei se înţelege promisiunea făcuta de un stat parte creditorilor întreprinderii de a onora, în măsura prevăzută în baremul corespunzător, obligaţiile financiare ale întreprinderii acoperite de garanţie, după notificarea de către creditori a neputintei întreprinderii de a onora obligaţiile menţionate. Procedurile de executare a acestor obligaţii vor fi conforme regulilor, reglementărilor şi procedurilor autorităţii. 4. Resursele financiare, proprietăţile şi cheltuielile întreprinderii vor fi ţinute separat de cele ale autorităţii. Întreprinderea va putea, totuşi, sa încheie cu autoritatea acorduri privind instalaţiile, personalul şi serviciile sau acorduri referitoare la rambursarea cheltuielilor de administraţie al căror cuantum a fost avansat de către una în contul celeilalte. 5. Documentele, registrele şi conturile întreprinderii, inclusiv rapoartele sale financiare anuale vor fi verificate în fiecare an de către un controlor independent, numit de consiliu. ART. 12 Operaţiuni 1. Întreprinderea va supune consiliului proiecte referitoare la activităţile vizate la art. 170. Aceste proiecte vor cuprinde un plan de muncă întocmit în scris pentru activităţile ce urmează a se desfăşura în zona, conform art. 153 paragraful 3, şi orice alte informaţii sau date ce pot fi necesare pentru evaluarea proiectelor de către comisia juridică şi tehnica şi aprobarea lor de către consiliu. 2. După aprobarea proiectului de către consiliu, întreprinderea îl va executa pe baza planului de muncă întocmit în scris, vizat la paragraful 1. 3. a) Dacă întreprinderea nu dispune de bunurile şi serviciile care îi sunt necesare pentru operaţiunile sale, ea poate să-şi procure asemenea bunuri şi servicii. În acest scop, întreprinderea va lansa invitaţii pentru oferte şi va încheia contracte cu cei care prezintă ofertele cele mai avantajoase din punct de vedere al calităţii, al preţului şi al datei livrării. b) Dacă mai multe oferte răspund acestor condiţii, contractul va fi acordat conform: (i) principiului interzicerii oricărei discriminări bazate pe considerente politice sau de alta natura, care sunt fără legătura cu executarea diligenţa şi eficace a operaţiunilor; (ii) directivelor stabilite de către consiliu în ceea ce priveşte preferinţa ce trebuie acordată bunurilor şi serviciilor provenite din statele în curs de dezvoltare, în special din acelea dintre ele care nu au litoral sau sunt dezavantajate din punct de vedere geografic. c) Consiliul de administraţie poate adopta reguli care să stabilească circumstanţele speciale în care se poate face derogare, în interesul întreprinderii, de la obligaţia de a lansa invitaţii pentru oferte. 4. Întreprinderea are proprietate asupra tuturor mineralelor şi tuturor substanţelor tratate pe care ea le produce. 5. Întreprinderea va vinde produsele sale pe o baza nediscriminatorie şi nu va acorda reduceri cu caracter necomercial. 6. Fără a aduce atingere unei atribuţii cu caracter general sau special, care îi este conferita prin alte dispoziţii ale convenţiei, întreprinderea va exercita atribuţiile care îi sunt necesare pentru conducerea afacerilor sale. 7. Întreprinderea nu se va amesteca în afacerile politice ale statelor părţi şi nu se va lasă influenţata în hotărârile sale de orientare politica a statelor cu care tratează. Hotărârile întreprinderii se vor baza în mod exclusiv pe considerente de ordin comercial, care vor fi luate în considerare în mod impartial în vederea realizării scopurilor definite la art. 1 al prezentei anexe. ART. 13 Statut juridic, privilegii şi imunităţi 1. Pentru a da posibilitatea întreprinderii de a-şi exercită funcţiile, acesteia i se vor recunoaşte, pe teritoriul statelor părţi, statutul, imunităţile şi privilegiile definite în prezentul articol. Pentru a da efect acestui principiu, întreprinderea şi statele părţi vor putea, dacă este necesar, sa încheie acorduri speciale. 2. Întreprinderea are capacitatea juridică indispensabila exercitării funcţiilor sale şi realizării scopurilor sale, şi, în special, capacitatea: a) de a încheia contracte şi acorduri de coantrepriza sau de alta natura, inclusiv acorduri cu state sau cu organizaţii internaţionale; b) de a dobîndi, închiria, deţine şi înstrăina bunuri mobile şi imobile; c) de a sta în justiţie. 3. a) Întreprinderea nu poate fi urmărită decît în faţa unui tribunal competent al unui stat parte pe teritoriul căruia aceasta: (i) are un birou sau instalaţii; (ii) a numit un agent în scopul urmăririi afacerilor judiciare; (iii) a încheiat un contract de bunuri sau de servicii; (iv) a emis titluri de valoare; (v) exercita o activitate comercială sub orice formă; b) Bunurile şi proprietăţile întreprinderii, oriunde s-ar găsi şi oricare ar fi deţinătorul lor, se vor bucura de imunitate faţă de orice formă de sechestru sau orice formă de executare silită, atât timp cît o sentinta definitivă împotriva întreprinderii nu a fost pronunţată. 4. a) Bunurile şi proprietăţile întreprinderii, oriunde s-ar găsi şi oricare ar fi deţinătorul lor, se vor bucura de imunitate faţă de actele de rechiziţie, confiscare, expropriere sau faţă de orice alta forma de reţinere în baza unor acte ale organelor de stat executive sau legislative. b) Bunurile şi proprietăţile întreprinderii, oriunde s-ar găsi şi oricare ar fi deţinătorul lor, nu vor fi supuse vreunui control, restricţii, reglementări sau moratoriu cu caracter discriminatoriu, indiferent de ce natura ar fi acesta. c) Întreprinderea şi personalul sau vor respecta legile şi reglementările oricărui stat sau teritoriu în care întreprinderea sau personalul sau vor exercita activităţi industriale şi comerciale sau de alta natură. d) Statele părţi vor asigura ca întreprinderea să se bucure de toate drepturile, privilegiile şi imunităţile pe care ele le acorda entităţilor care exercită activităţi comerciale pe teritoriul lor. Aceste drepturi, privilegii şi imunităţi vor fi acordate întreprinderii prin modalităţi care nu vor fi mai puţin favorabile decît cele aplicate unor entităţi angajate în activităţi similare. Atunci când statele acorda privilegii speciale ţărilor în curs de dezvoltare sau entităţilor lor comerciale, întreprinderea va beneficia de aceste privilegii pe o baza preferentiala analoagă. e) Statele pot sa acorde întreprinderii stimulente, drepturi, privilegii şi imunităţi speciale, fără a fi ţinute să le acorde şi altor entităţi comerciale. 5. Întreprinderea va negocia cu statele pe teritoriul cărora ea are birouri sau instalaţii, pentru a obţine scutiri de impozite directe şi indirecte. 6. Fiecare stat parte va lua toate măsurile necesare pentru a da efect, în cadrul dreptului sau intern, principiilor enunţate în prezenta anexa şi va informa întreprinderea despre măsurile concrete pe care le-a luat. 7. Întreprinderea poate să renunţe, în măsura şi pe baza condiţiilor fixate de ea, la oricare dintre privilegiile sau imunităţile care îi sunt conferite prin prezentul articol sau prin acordurile speciale vizate de paragraful 1. ANEXA V CONCILIEREA SECŢIUNEA 1 Concilierea conform secţiunii 1 a părţii a XV-a ART. 1 Declanşarea procedurii Dacă părţile la un diferend au convenit, conform art. 284, sa-l supună concilierii, după procedura prevăzută în prezenta secţiune, orice parte la diferendul respectiv poate declanşa procedura printr-o notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părţi la diferend. ART. 2 Lista conciliatorilor 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va întocmi şi va tine o lista de conciliatori. Fiecare stat parte este abilitat sa desemneze 4 conciliatori care se bucura de cea mai înalta reputaţie privind imparţialitatea, competenţa şi integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe o lista. 2. Dacă, la un moment dat, numele conciliatorilor, desemnaţi de către un stat parte şi care figurează pe lista, este mai mic de 4, acel stat poate să procedeze la numirile suplimentare la care are dreptul. 3. Numele unui conciliator va rămâne pe lista până când acesta este retras de către statul parte care l-a desemnat, înţelegindu-se ca acel conciliator sa continue să facă parte din orice comisie de conciliere în care a fost numit, până la încheierea procedurii în faţa acelei comisii. ART. 3 Constituirea comisiei de conciliere Dacă părţile nu convin altfel, comisia de conciliere va fi constituită după cum urmează: a) sub rezerva dispoziţiilor lit. g), comisia de conciliere va fi alcătuită din 5 membri; b) partea care declanşează procedura va numi 2 conciliatori care sunt aleşi, de preferinţa, din lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, dintre care unul poate fi cetăţean al său, în afară cazului când părţile convin altfel. Aceste numiri sunt menţionate în notificarea prevăzută la art. 1. c) cealaltă parte la diferend va numi doi conciliatori în modul prevăzut la lit. b), în termen de 21 de zile de la primirea notificării vizate la art. 1. Dacă numirile nu sunt făcute în termenul prevăzut, partea care a declansat procedura poate, în saptamina care urmează după expirarea acestui termen, fie sa pună capăt procedurii printr-o notificare adresată celeilalte părţi, fie sa ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să efectueze aceste numiri conform lit. e); d) în termen de 30 de zile de la data ultimei numiri, cei 4 conciliatori vor numi pe un al cincilea, ales de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, care va fi preşedinte. Dacă numirea nu este făcuta în termenul prevăzut, fiecare parte poate, în saptamina care urmează după expirarea acestui termen, sa ceara secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să efectueze aceasta numire conform lit. e); e) în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri făcute în virtutea lit. c) sau d), secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va efectua numirile necesare, alegind, cu consultarea părţilor la diferend, persoane care figurează pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe; f) pentru orice loc vacant, se va proceda în maniera prevăzută pentru numirea iniţială; g) atunci când doua sau mai multe părţi se înţeleg pentru a face cauza comuna, ele vor numi împreună 2 conciliatori. Atunci când doua sau mai multe părţi fac cauza separată sau nu se pot înţelege pentru a face cauza comuna, ele vor numi, separat, conciliatori; h) atunci când mai mult de doua părţi fac cauza separată sau nu se pot înţelege pentru a face cauza comuna, părţile la diferend vor aplica dispoziţiile lit. a)-f), în măsura în care va fi posibil. ART. 4 Procedura Dacă părţile nu convin altfel, comisia de conciliere îşi stabileşte singura procedura. Ea poate, cu consimţământul părţilor la diferend, sa invite orice stat parte să-i prezinte punctul sau de vedere, oral sau în scris. Hotărârile de procedura, recomandările şi raportul comisiei vor fi adoptate cu majoritatea membrilor săi. ART. 5 Rezolvarea pe cale amiabilă Comisia poate supune atenţiei părţilor orice măsură susceptibilă de a facilita rezolvarea pe cale amiabilă a diferendului. ART. 6 Funcţiile comisiei Comisia asculta părţile, examinează pretenţiile şi obiecţiile lor şi le face propuneri în scopul de a le ajuta sa ajungă la o rezolvare a diferendului pe cale amiabilă. ART. 7 Raportul 1. Comisia va prezenta un raport, în termen de 12 luni de la constituirea sa. Raportul sau va conţine eventualul acord intervenit şi, în lipsa acordului, concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept referitoare la obiectul diferendului, precum şi recomandările pe care ea le considera potrivite în scopul unei rezolvari amiabile. Raportul se depune la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi se transmite părţilor la diferend. 2. Raportul comisiei, inclusiv toate concluziile sau recomandările conţinute în acesta, nu leagă părţile. ART. 8 Încheierea procedurii Procedura de conciliere este încheiată atunci când diferendul a fost rezolvat, când părţile au acceptat sau o parte a respins recomandările din raport, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, sau la expirarea unei perioade de 3 luni de la data comunicării raportului către părţi. ART. 9 Onorarii şi cheltuieli Onorariile şi cheltuielile comisiei vor fi suportate de către părţile la diferend. ART. 10 Dreptul părţilor de a se abate de la procedura Părţile la diferend, printr-un acord aplicabil numai diferendului respectiv, pot conveni sa deroge de la orice dispoziţie din prezenta anexa. SECŢIUNEA a 2-a Supunerea obligatorie la procedura de conciliere conform secţiunii a 3-a a părţii a XV-a ART. 11 Declanşarea procedurii 1. Orice parte la un diferend care, conform secţiunii a 3-a a părţii a XV-a, poate fi supus concilierii, conform procedurii prevăzute în prezenta secţiune, poate angaja procedura, printr-o notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părţi la diferend. 2. Orice parte la diferend, care a primit notificarea prevăzută la paragraful 1, este obligată să se supună procedurii de conciliere. ART. 12 Absenta răspunsului sau refuzul de a se supune procedurii Faptul ca una sau mai multe părţi la diferend nu răspund notificării de declanşare a unei proceduri de conciliere sau nu se supun unei astfel de proceduri nu constituie un obstacol la procedura. ART. 13 Competenţa În caz de contestaţie asupra faptului de a şti dacă o comisie de conciliere, constituită în virtutea prezentei secţiuni, este competenţa, comisia hotărăşte. ART. 14 Aplicarea secţiunii 1 Articolele 2-10 ale secţiunii 1 se aplică sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni. ANEXA VI STATUTUL Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii ART. 1 Dispoziţii generale 1. Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Marii este constituit şi va funcţiona conform dispoziţiilor convenţiei şi ale prezentului statut. 2. Tribunalul are sediul în oraşul liber hanseatic Hamburg, din Republica Federala Germania. 3. Tribunalul poate, totuşi, sa ţină şedinţa şi să-şi exercite funcţiile în altă parte, dacă considera ca aceasta este de dorit. 4. Sesizarea tribunalului cu un diferend este guvernata de dispoziţiile părţilor a XI-a şi a XV-a ale convenţiei. SECŢIUNEA 1 Organizarea tribunalului ART. 2 Componenta tribunalului 1. Tribunalul va fi compus din 21 de membri independenţi, aleşi dintre persoanele care se bucura de cea mai înalta reputaţie de echitate şi integritate şi care poseda o competenţa recunoscută în domeniul dreptului marii. 2. În compunerea tribunalului trebuie să se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din lume şi o repartiţie geografică echitabila. ART. 3 Membrii tribunalului 1. Tribunalul nu poate avea în componenta sa mai mult de un cetăţean al aceluiaşi stat. În aceasta privinţa, dacă o persoană ar putea fi considerată ca cetăţean al mai multor state, ea va fi considerată cetăţean al aceluia dintre state unde îşi exercită în mod obişnuit drepturile civile şi politice. 2. Tribunalul nu poate avea mai puţin de 3 membri din fiecare grup geografic definit de către Adunarea generală a O.N.U. ART. 4 Candidaturi şi alegeri 1. Fiecare stat parte poate desemna cel mult două persoane care să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 2 al prezentei anexe. Membrii tribunalului vor fi aleşi din lista persoanelor astfel desemnate. 2. Cu cel puţin 3 luni înainte de data alegerilor, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, dacă este vorba de prima alegere, sau grefierul tribunalului, dacă este vorba de o alegere ulterioară, va invita în scris statele părţi să-i comunice, în termen de doua luni, numele candidaţilor lor. Secretarul general sau grefierul va întocmi, în ordine alfabetică, o lista a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, menţionînd statele părţi care i-au desemnat, şi va comunică aceasta lista statelor părţi înainte de cea de-a 7-a zi a ultimei luni care precede data alegerii. 3. Prima alegere va avea loc în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a convenţiei. 4. Membrii tribunalului vor fi aleşi prin vot secret. Alegerile vor avea loc în cadrul unei reuniuni a statelor părţi, convocată de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, în cazul primei alegeri, şi, după procedura fixată de către statele părţi, în cazul alegerilor următoare. La fiecare reuniune, cvorumul este constituit din două treimi din numărul statelor părţi. Vor fi aleşi ca membri ai tribunalului candidaţii care au obţinut cel mai mare număr de voturi şi majoritatea de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante, înţelegindu-se ca aceasta majoritate trebuie să cuprindă cel puţin majoritatea statelor părţi. ART. 5 Durata funcţiilor 1. Membrii tribunalului sunt aleşi pentru 9 ani şi sunt reeligibili; totuşi, în ceea ce priveşte pe membrii aleşi la prima alegere, funcţiile a 7 dintre ei vor lua sfârşit după 3 ani, iar cele ale altor 7 vor lua sfârşit după 6 ani. 2. Membrii tribunalului ale căror funcţii vor lua sfârşit la încheierea perioadelor iniţiale de 3 şi de 6 ani, menţionate mai sus, vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi efectuată de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, imediat după prima alegere. 3. Membrii tribunalului rămân în funcţie până la înlocuirea lor. După înlocuire, ei vor continua sa judece cazurile cu care erau deja sesizati. 4. În caz de demisie a unui membru al tribunalului, demisia va fi adresată, în scris, preşedintelui tribunalului. Locul devine vacant la data primirii scrisorii de demisie. ART. 6 Locuri vacante 1. Locurile devenite vacante vor fi completate după metoda urmată pentru prima alegere, sub rezerva dispoziţiei ce urmează: în luna următoare eliberării locului, grefierul va proceda la invitarea prevăzută la art. 4 al prezentei anexe, iar data alegerii va fi fixată de către preşedintele tribunalului, după consultarea statelor părţi. 2. Inlocuitorul unui membru al tribunalului al cărui mandat nu a expirat va fi ales pentru perioada rămasă neimplinita din acest mandat. ART. 7 Incompatibilităţi 1. Membrii tribunalului nu pot exercita nici o funcţie politica sau administrativă, nici să fie asociaţi în mod activ sau să aibă interese financiare în nici una dintre operaţiunile unei întreprinderi care se ocupa cu explorarea sau exploatarea resurselor marii sau ale fundurilor marine, ori cu alta utilizare comercială a marii sau a fundurilor marine. 2. Membrii tribunalului nu pot exercita funcţiile de agent, consilier sau avocat în nici un proces. 3. În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalţi membri prezenţi. ART. 8 Condiţii referitoare la participarea membrilor la soluţionarea unei cauze anumite 1. Membrii tribunalului nu pot participa la rezolvarea nici unei cauze în care ei au intervenit anterior în calitate de agenţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre părţi, ca membri ai unei curţi sau ai unui tribunal naţional ori internaţional, sau în orice alta calitate. 2. Dacă, pentru un motiv deosebit, un membru al tribunalului considera că nu trebuie să ia parte la rezolvarea unei anumite cauze, el îl va informa despre aceasta pe preşedintele tribunalului. 3. Dacă preşedintele considera ca unul dintre membrii tribunalului nu trebuie, pentru un motiv deosebit, sa ia parte la rezolvarea unei cauze anumite, el îl va avertiza despre aceasta. 4. În caz de indoiala asupra acestor aspecte, tribunalul va decide cu majoritatea celorlalţi membri prezenţi. ART. 9 Consecinţe ale faptului ca un membru încetează sa îndeplinească condiţiile cerute Dacă, după părerea unanima a celorlalţi membri, un membru al tribunalului a încetat sa îndeplinească condiţiile cerute, preşedintele tribunalului va declara locul acestuia vacant. ART. 10 Privilegii şi imunităţi Membrii tribunalului se bucura, în executarea funcţiilor lor, de privilegii şi imunităţi diplomatice. ART. 11 Angajamente solemne Fiecare membru al tribunalului trebuie, înainte de a intră în funcţie, să-şi asume, în şedinţa publică, angajamentul solemn de a-şi exercită atribuţiile cu toată imparţialitatea şi conform conştiinţei sale. ART. 12 Preşedintele, vicepreşedintele şi grefierul 1. Tribunalul îşi alege, pentru 3 ani, preşedintele şi vicepreşedintele, care sunt reeligibili. 2. Tribunalul îşi numeşte grefierul şi se poate îngriji de numirea altor asemenea funcţionari care îi sunt necesari. 3. Preşedintele şi grefierul îşi au reşedinţa la sediul tribunalului. ART. 13 Cvorumul 1. Tribunalul tine şedinţa cu tori membrii săi disponibili; un cvorum de 11 membri este necesar pentru a constitui tribunalul. 2. Tribunalul va decide care sunt membrii disponibili pentru a judeca un anumit diferend, ţinând seama de art. 17 al prezentei anexe şi de necesitatea de a asigura buna funcţionare a camerelor prevăzute la art. 14 şi 15. 3. Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor şi cererilor care îi sunt supuse, în afară de cazul când se aplică art. 14 al prezentei anexe sau când părţile cer aplicarea art. 15 al aceleiaşi anexe. ART. 14 Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine Conform dispoziţiilor secţiunii a 4-a a prezentei anexe, va fi creata o camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, competenţa, atribuţiile şi funcţiunile acesteia fiind definite în secţiunea a 5-a a părţii a XI-a. ART. 15 Camere speciale 1. Tribunalul poate să constituie, după cum va considera necesar, camere compuse din cel puţin 3 dintre membrii săi, pentru soluţionarea anumitor categorii de diferende. 2. Tribunalul va constitui o camera pentru soluţionarea unui anumit diferend care i-a fost supus, dacă părţile o cer. Componenta acestei camere va fi stabilită de către tribunal, cu asentimentul părţilor. 3. În vederea soluţionării cu promptitudine a cauzelor, tribunalul va constitui în fiecare an o camera compusă din 5 dintre membrii săi aleşi, care va statua după o procedură sumară. Doi membri supleanţi sunt desemnaţi pentru a înlocui pe membrii care s-ar găsi în imposibilitatea de a participa la judecarea unei anumite cauze. 4. Camerele prevăzute de prezentul articol vor statua asupra diferendelor, dacă părţile o cer. 5. Orice sentinta data de către una dintre camerele prevăzute de prezentul articol şi de art. 14 al prezentei anexe va fi considerată ca fiind data de către tribunal. ART. 16 Regulamentul tribunalului Tribunalul stabileşte printr-un regulament modul în care îşi exercită atribuţiile. El va adopta, îndeosebi, reguli de procedura. ART. 17 Membri având naţionalitatea părţilor 1. Membrii tribunalului având naţionalitatea vreuneia dintre părţile la un diferend îşi păstrează dreptul de a participa în calitate de membri ai tribunalului. 2. Dacă, atunci când soluţionează un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naţionalitatea uneia dintre părţi, oricare altă parte la diferend poate desemna o persoană, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului. 3. Dacă, atunci când soluţionează un diferend, tribunalul nu cuprinde nici un membru de naţionalitatea părţilor, fiecare dintre aceste părţi poate desemna o persoană, la alegerea sa, pentru a participa în calitate de membru al tribunalului. 4. Prezentul articol se aplică camerelor vizate la art. 14 şi 15 ale prezentei anexe. În asemenea cazuri, preşedintele, în consultare cu părţile, va invita atitia membri ai camerelor, cît va fi necesar, sa cedeze locurile membrilor tribunalului de naţionalitatea părţilor interesate şi, în lipsa sau în cazul în care aceştia din urma nu pot participa, sa cedeze locurile lor membrilor special desemnaţi de către părţi. 5. Atunci când mai multe părţi fac cauza comuna, ele vor fi considerate, în aplicarea dispoziţiilor precedente, ca fiind o singura parte. În caz de indoiala asupra acestui aspect, tribunalul va decide. 6. Membrii desemnaţi conform paragrafelor 2, 3 şi 4 trebuie să îndeplinească condiţiile stabilite la art. 2, 8 şi 11 din prezenta anexa. Ei vor participa la luarea hotărârii în condiţii de completa egalitate cu colegii lor. ART. 18 Remunerarea 1. Fiecare dintre membrii aleşi ai tribunalului va primi o alocaţie anuală, precum şi o alocaţie specială pentru fiecare zi în care îşi exercită funcţiile, înţelegindu-se ca, pentru fiecare an, cuantumul total al alocaţiei sale speciale nu va depăşi cuantumul total al alocaţiei sale anuale. 2. Preşedintele va primi o alocaţie anuală specială. 3. Vicepreşedintele va primi o alocaţie specială pentru fiecare zi în care îndeplineşte funcţia de preşedinte. 4. Membrii desemnaţi în aplicarea art. 17 al prezentei anexe, alţii decît membrii aleşi ai tribunalului, vor primi o indemnizaţie pentru fiecare zi în care îşi exercită funcţiile. 5. Aceste remuneraţii, alocaţii şi indemnizaţii sunt fixate periodic, cu ocazia unor reuniuni ale statelor părţi, tinindu-se seama de volumul de lucru al tribunalului. Ele nu pot fi diminuate pe durata îndeplinirii funcţiilor. 6. Salariul grefierului este fixat cu ocazia unor reuniuni ale statelor părţi, la propunerea tribunalului. 7. Prin regulamente adoptate cu ocazia unor reuniuni ale statelor părţi, vor fi stabilite condiţiile în care se acordă pensii membrilor tribunalului şi grefierului, precum şi condiţiile de rambursare a cheltuielilor de călătorie. 8. Remuneraţiile, alocaţiile şi indemnizaţiile sunt scutite de orice impozit. ART. 19 Cheltuielile tribunalului 1. Cheltuielile tribunalului vor fi suportate de către statele părţi şi de către autoritate, în condiţiile şi potrivit modului ce urmează să fie stabilite la reuniunile statelor părţi. 2. Când o entitate, alta decît un stat parte, sau o autoritate este parte la un diferend supus tribunalului, acesta va fixa contribuţia la cheltuielile tribunalului, pe care acea parte trebuie să o suporte. SECŢIUNEA a 2-a Competenţa tribunalului ART. 20 Accesul la tribunal 1. Statele părţi au calitatea de a se prezenta în faţa tribunalului. 2. Entităţile, altele decît statele părţi, se pot prezenta în faţa tribunalului în toate cazurile prevăzute în mod expres în partea a XI-a a convenţiei sau pentru orice diferend supus în conformitate cu orice alt acord care conferă competenţa tribunalului şi este acceptat de toate părţile la diferend. ART. 21 Competenţa Competenţa tribunalului se întinde asupra tuturor diferendelor şi cererilor care îi sunt supuse în conformitate cu convenţia, precum şi asupra tuturor chestiunilor prevăzute în mod special în orice alt acord care conferă competenţa tribunalului. ART. 22 Sesizarea tribunalului cu diferendele referitoare la alte acorduri Dacă toate părţile la un tratat sau la o convenţie deja în vigoare, care se referă la o problemă vizata de prezenta convenţie, sunt de acord în acest sens, orice diferend privind interpretarea sau aplicarea acestui tratat sau acestei convenţii poate să fie supus tribunalului, potrivit modalităţilor convenite. ART. 23 Dreptul aplicabil Tribunalul va statua asupra tuturor diferendelor şi cererilor în conformitate cu art. 293. SECŢIUNEA a 3-a Procedura ART. 24 Sesizarea instanţei 1. Diferendele pot să fie aduse în faţa tribunalului, după caz, fie prin notificarea oricărui compromis, fie printr-o cerere adresată grefierului. În ambele cazuri, trebuie să se indice obiectul diferendului şi părţile. 2. Grefierul va comunică imediat compromisul sau cererea tuturor celor interesaţi. 3. Grefierul va comunică, de asemenea, compromisul sau cererea tuturor statelor părţi. ART. 25 Măsuri conservatorii 1. În conformitate cu art. 290, tribunalul şi Camera de rezolvare a diferendelor referitoare la teritoriile submarine au competenţa sa ordone măsuri conservatorii. 2. Dacă tribunalul nu este în sesiune sau dacă numărul membrilor disponibili este mai mic decît cvorumul, măsurile conservatorii vor fi dispuse de către camera de procedura sumară, constituită în conformitate cu art. 15 paragraful 3 al prezentei anexe. Prin derogare de la prevederile art. 15 paragraful 4 al aceleiaşi anexe, aceste măsuri conservatorii pot să fie dispuse la cererea oricărei părţi la diferend. Ele vor fi supuse reexaminarii şi revizuirii de către tribunal. ART. 26 Dezbaterile 1. Dezbaterile vor fi conduse de către preşedinte şi, în lipsa acestuia, de către vicepreşedinte; în lipsa acestora, ele vor fi conduse de către cel mai vechi dintre judecătorii prezenţi al tribunalului. 2. Dezbaterile sunt publice, în afară cazului în care tribunalul ar hotărî altfel sau dacă părţile ar cere ca şedinţele să fie închise. ART. 27 Conducerea procesului Tribunalul va da ordonanţe pentru conducerea procesului şi stabilirea formelor şi termenelor în care fiecare parte trebuie să-şi prezinte concluziile; el va lua toate măsurile pe care le comporta administrarea probelor. ART. 28 Neprezentarea Atunci când una dintre părţile la diferend nu se prezintă în faţa tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, cealaltă parte poate cere tribunalului continuarea procedurii şi luarea unei hotărâri. Absenta uneia dintre părţi sau faptul ca una dintre ele nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie nu poate constitui un obstacol pentru desfăşurarea procedurii. Tribunalul trebuie să se asigure, înainte de a lua hotărârea, nu numai ca are competenţa de a soluţiona diferendul, ci şi ca cererea este intemeiata în fapt şi în drept. ART. 29 Majoritatea necesară pentru luarea hotărîrilor 1. Hotărârile tribunalului se iau cu majoritatea membrilor prezenţi. 2. În caz de egalitate a voturilor, votul preşedintelui sau al celui care îl înlocuieşte va fi preponderent. ART. 30 Sentinta 1. Sentinta va fi motivată. 2. Ea va menţiona numele membrilor tribunalului care au participat la luarea hotărârii. 3. Dacă sentinta nu exprima, în tot sau în parte, opinia unanima a membrilor tribunalului, orice membru are dreptul sa anexeze la sentinta opinia sa separată sau disidenta. 4. Sentinta va fi semnată de către preşedinte şi grefier. Ea va fi citită în şedinţa publică, părţile la diferend fiind notificate în mod corespunzător. ART. 31 Cerere de intervenţie 1. Atunci când un stat parte considera ca, într-un diferend, este în cauza un interes de ordin juridic pentru el, acesta se poate adresa tribunalului cu o cerere pentru intervenţie în proces. 2. Tribunalul se va pronunţa asupra cererii. 3. Dacă tribunalul admite cererea de intervenţie, hotărârea sa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care a intervenit, dar numai în măsura în care se referă la aspectele ce au făcut obiectul intervenţiei. ART. 32 Dreptul de intervenţie în cauzele privind interpretarea sau aplicarea convenţiei 1. Atunci când este în cauza interpretarea sau aplicarea convenţiei, grefierul va notifica aceasta fără întârziere tuturor statelor părţi. 2. Atunci când, în cadrul art. 22 şi 23 ale prezentei anexe este în cauza interpretarea sau aplicarea unui acord internaţional, grefierul va notifica aceasta tuturor părţilor la acel acord. 3. Fiecare parte vizata la paragrafele 1 şi 2 are dreptul sa intervină în proces şi, dacă ea exercita aceasta facultate, interpretarea cuprinsă în sentinta va fi obligatorie şi în ceea ce o priveşte. ART. 33 Caracterul definitiv şi forta obligatorie a hotărîrilor 1. Hotărârea tribunalului este definitivă şi toate părţile la diferend trebuie să i se conformeze. 2. Hotărârea tribunalului nu este obligatorie decît pentru părţile în litigiu şi numai pentru cauza care a fost rezolvată. 3. În caz de contestaţie privind sensul şi cuprinsul hotărârii, tribunalul este competent sa o interpreteze, la cererea oricăreia dintre părţi. ART. 34 Cheltuieli de judecată Dacă tribunalul nu decide altfel, fiecare parte îşi va suporta cheltuielile sale de judecată. SECŢIUNEA a 4-a Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine ART. 35 Componenta 1. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, menţionată la art. 14 al prezentei anexe, se va compune din 11 membri aleşi de către tribunal dintre membrii săi, cu majoritatea voturilor acestora. 2. În alegerea membrilor camerei trebuie să se asigure reprezentarea principalelor sisteme juridice din întreaga lume şi o repartizare geografică echitabila. Adunarea autorităţii poate adopta recomandări de ordin general privind reprezentarea şi repartizarea respectiva. 3. Membrii camerei vor fi aleşi din 3 în 3 ani, iar mandatul lor nu va putea fi reînnoit decît o dată. 4. Camera îşi alege preşedintele dintre membrii săi; preşedintele rămâne în funcţie pe durata mandatului camerei. 5. Dacă vreo cauza este încă pendinte la sfârşitul perioadei de 3 ani pentru care a fost aleasă camera, aceasta va încheia procesul în componenta sa iniţială. 6. Atunci când apare un loc vacant în camera, tribunalul alege dintre membrii săi un succesor care va funcţiona până la sfârşitul mandatului predecesorului sau. 7. Pentru a constitui camera, este necesar un cvorum de 7 dintre membrii aleşi de tribunal. ART. 36 Camere ad-hoc 1. Camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va constitui o camera ad-hoc, compusă din 3 dintre membrii săi, pentru a soluţiona un anumit diferend cu care a fost sesizată, conform art. 188 paragraful 1 lit. b). Componenta acestei camere va fi stabilită de către camera pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine, cu asentimentul părţilor. 2. Dacă părţile nu cad de acord asupra componentei unei camere ad-hoc, fiecare parte la diferend va numi un membru, al treilea membru fiind numit de comun acord între aceştia. Dacă părţile nu cad de acord sau o parte nu numeşte un membru, preşedintele camerei pentru rezolvarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine va proceda fără întârziere la numirea membrului sau a membrilor lipsa, care vor fi aleşi dintre membrii acestei camere, după consultarea părţilor. 3. Membrii unei camere ad-hoc nu trebuie să fie în serviciul nici uneia dintre părţile la diferend şi nici cetăţeni ai vreuneia dintre părţi. ART. 37 Accesul la camera Camera este deschisă statelor părţi, autorităţii şi celorlalte entităţi sau persoane vizate la secţiunea a 5-a a părţii a XI-a. ART. 38 Dreptul aplicabil Pe lângă dispoziţiile art. 293, camera va aplica: a) regulile, reglementările şi procedurile autorităţii, adoptate conform convenţiei; şi b) clauzele oricărui contract referitor la activităţi desfăşurate în zona, în orice problema legată de contractul în cauza. ART. 39 Executarea hotărîrilor camerei Hotărârile camerei sunt executorii pe teritoriul statelor părţi, în acelaşi mod ca şi sentinţele sau ordonanţele celei mai înalte instanţe judiciare a statului parte pe teritoriul căruia se cere executarea. ART. 40 Aplicarea celorlalte secţiuni ale prezentei anexe 1. Dispoziţiile celorlalte secţiuni ale prezentei anexe, care nu sunt incompatibile cu prezenta secţiune, se vor aplica şi camerei. 2. În exercitarea atribuţiilor sale consultative, camera va fi calauzita de dispoziţiile prezentei anexe referitoare la procedura de urmat în faţa tribunalului, în măsura în care ea le recunoaşte ca fiind aplicabile. SECŢIUNEA a 5-a Amendamente ART. 41 Amendamente 1. Amendamentele la prezenta anexa, altele decît cele referitoare la secţiunea a 4-a, nu pot fi adoptate decît conform art. 313 sau prin consens în cadrul unei conferinţe convocate conform convenţiei. 2. Amendamentele la secţiunea a 4-a nu pot fi adoptate decît în conformitate cu art. 314. 3. Tribunalul va putea propune statelor părţi, prin comunicări scrise, amendamentele pe care le va considera necesare a fi aduse prezentului statut, pentru a fi examinate în conformitate cu dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2. ANEXA VII ARBITRAJUL ART. 1 Declanşarea procedurii Sub rezerva dispoziţiilor părţii a XV-a, orice parte la un diferend poate să-l supună procedurii de arbitraj prevăzute în prezenta anexa, printr-o notificare adresată celeilalte sau celorlalte părţi la diferend. Notificarea va fi însoţită de o prezentare a concluziilor şi a motivelor pe care acestea se sprijină. ART. 2 Lista arbitrilor 1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va întocmi şi va tine o lista a arbitrilor. Fiecare stat parte poate să desemneze patru arbitri care au o experienţa în problemele maritime şi care se bucura de o perfecta reputaţie în ceea ce priveşte imparţialitatea, competenţa şi integritatea. Numele persoanelor astfel desemnate vor fi înscrise pe lista. 2. Dacă, la un moment dat, arbitrii desemnaţi de un stat parte şi care figurează pe lista sunt mai putini de patru, acel stat poate proceda la desemnarile suplimentare la care are dreptul. 3. Numele unui arbitru va rămâne pe lista până când este retras de către statul parte care l-a desemnat, înţelegindu-se ca arbitrul menţionat va continua să-şi exercite funcţiile până la rezolvarea cauzelor aflate în faţa oricărui tribunal arbitral în care el a fost numit. ART. 3 Constituirea tribunalului arbitral În scopul procedurii prevăzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral va fi constituit, dacă părţile nu convin altfel, după cum urmează: a) sub rezerva dispoziţiei de la lit. g), tribunalul arbitral se compune din cinci membri; b) partea care declanşează procedura va numi un membru care este ales, de preferinţa, de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe şi care poate să fie dintre cetăţenii săi. Numele membrului astfel numit va figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe; c) cealaltă parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, un membru, care este ales, de preferinţa, de pe lista şi care poate să fie dintre cetăţenii săi. Dacă numirea nu intervine în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara să se procedeze la aceasta numire conform dispoziţiilor lit. e); d) ceilalţi trei membri vor fi numiţi de comun acord de către părţi. Ei vor fi aleşi, de preferinţa, de pe lista şi vor fi cetăţeni ai unor state terţe, dacă părţile nu convin altfel. Părţile la diferend vor numi pe preşedintele tribunalului arbitral dintre aceşti trei membri, dacă, în termen de 60 de zile de la data primirii notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, părţile nu ajung la un acord asupra numirii unuia sau mai multor membri ai tribunalului arbitral, care urmau să fie desemnaţi de comun acord, sau asupra numirii preşedintelui, se va proceda la numirea sau numirile restante, conform dispoziţiilor lit. e), la cererea oricărei părţi la diferend. Aceasta cerere va fi prezentată în următoarele doua saptamini după expirarea termenului menţionat; e) dacă părţile nu convin sa încredinţeze unei persoane sau unui stat terţ ales de ele sarcina de a efectua numirile necesare, în aplicarea lit. c) şi d), preşedintele Tribunalului Internaţional pentru Dreptul Marii va efectua aceste numiri. Dacă preşedintele nu este în măsura să efectueze aceste numiri sau dacă el este cetăţean al uneia dintre părţile la diferend, numirea se va efectua de către membrul cel mai vechi al tribunalului, care este disponibil şi care nu este cetăţean al nici uneia dintre părţi. Numirile vizate de dispoziţiile prezentei litere se vor efectua prin desemnarea unor persoane de pe lista vizata la art. 2 al prezentei anexe, în termen de 30 de zile de la primirea cererii şi cu consultarea părţilor. Membrii astfel numiţi trebuie să fie de naţionalitati diferite şi sa nu fie în serviciul nici uneia dintre părţile la diferend; ei nu trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre ele şi nici să fie cetăţeni ai vreuneia dintre ele; f) locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevăzut pentru numirile iniţiale; g) părţile care fac cauza comuna vor numi împreună, de comun acord, un membru al tribunalului arbitral. Atunci când sunt mai multe părţi care fac cauza separată sau în caz de dezacord asupra faptului ca acestea fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral. Numărul membrilor tribunalului, numit separat de către părţi, trebuie să fie întotdeauna mai mic cu unu decît numărul membrilor tribunalului arbitral, numit împreună de către părţi; h) în diferendele implicind mai mult de doua părţi, dispoziţiile lit. a)-f) vor fi aplicate în măsura posibilului. ART. 4 Funcţiile tribunalului arbitral Un tribunal arbitral constituit potrivit dispoziţiilor art. 3 al prezentei anexe îşi va exercita funcţiile conform dispoziţiilor prezentei anexe şi celorlalte prevederi ale convenţiei. ART. 5 Procedura În afară de cazul în care părţile vor conveni altfel, tribunalul arbitral îşi stabileşte el însuşi procedura, dând fiecărei părţi posibilitatea de a fi ascultata şi de a-şi susţine cauza. ART. 6 Obligaţiile părţilor Părţile la diferend vor facilita sarcina tribunalului arbitral şi, în special, conform legislaţiei lor şi prin toate mijloacele aflate la dispoziţia lor: a) vor furniza tribunalului arbitral toate documentele, facilităţile şi informaţiile pertinente; şi b) îi vor permite, atunci când acest lucru este necesar, sa citeze şi sa audieze martori sau experţi şi să se deplaseze la faţa locului. ART. 7 Cheltuielile Dacă tribunalul arbitral nu decide altfel, datorită circumstanţelor speciale ale spetei, cheltuielile acestuia, inclusiv remunerarea membrilor săi vor fi suportate în părţi egale de către părţile la diferend. ART. 8 Majoritatea necesară pentru luarea hotărîrilor Hotărârile tribunalului arbitral vor fi luate cu majoritatea membrilor săi. Absenta sau abţinerea a mai puţin de jumătate din numărul membrilor săi nu va împiedica tribunalul arbitral sa statueze. În caz de vot egal, votul preşedintelui va fi precumpanitor. ART. 9 Neprezentare Atunci când una dintre părţile la diferend nu se prezintă sau nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie, cealaltă parte poate să ceara tribunalului arbitral sa continue procedura şi sa dea o hotărâre. Absenta uneia dintre părţi sau faptul ca una dintre părţi nu face uz de mijloacele pe care le are la dispoziţie nu poate constitui un obstacol pentru desfăşurarea procedurii. Înainte de a da sentinta, tribunalul arbitral trebuie să se asigure nu numai ca are competenţa de a soluţiona diferendul, ci şi ca cererea este fondată în fapt şi în drept. ART. 10 Sentinta Sentinta tribunalului arbitral se va limita la obiectul diferendului şi va fi motivată. Ea va menţiona numele membrilor tribunalului arbitral care au participat şi data la care a fost pronunţată. Orice membru al tribunalului arbitral poate alătură la hotărâre o expunere a opiniei sale separate sau disidente. ART. 11 Caracterul definitiv al sentinţei Sentinta este definitivă şi fără apel, în afară cazului în care părţile la diferend au convenit dinainte asupra unei proceduri de apel. Toate părţile la diferend trebuie să se conformeze acesteia. ART. 12 Interpretarea sau executarea sentinţei 1. Orice controversa care ar putea aparea între părţile la diferend în ceea ce priveşte interpretarea sau modul de executare a sentinţei poate fi supusă de către una sau alta dintre părţi, spre a decide, tribunalului arbitral care a pronunţat sentinta. În acest scop, locurile vacante se vor completa după metoda urmată pentru numirea iniţială a membrilor tribunalului. 2. Dacă toate părţile la diferend sunt de acord, orice contestaţie de acest gen poate fi supusă unei alte curţi sau unui alt tribunal, conform art. 287. ART. 13 Aplicarea la alte entităţi decît statele părţi Prezenta anexa se va aplica, mutatis mutandis, oricărui diferend care pune în cauza entităţi, altele decît statele părţi. ANEXA VIII ARBITRAJUL SPECIAL ART. 1 Instituirea procedurii speciale de arbitraj Sub rezerva părţii a XV-a a convenţiei, orice parte la un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea articolelor convenţiei privind: 1) pescuitul; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţifică marina; sau 4) navigaţia, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune, poate să supună acest diferend procedurii de arbitraj special prevăzute de prezenta anexa, printr-o notificare adresată celeilalte sau celorlalte părţi la diferend. ART. 2 Liste de experţi 1. Se va întocmi şi se va tine cîte o lista de experţi pentru fiecare dintre domeniile următoare: 1) pescuitul; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţifică marina; 4) navigaţia, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune. 2. În domeniul pescuitului lista experţilor va fi întocmită şi păstrată de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultura, în domeniul protecţiei şi conservării mediului marin de către Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, în domeniul cercetării ştiinţifice marine - de către Comisia Oceanografica Interguvernamentală, în domeniul navigaţiei, inclusiv poluarea cauzată de nave sau prin imersiune - de către Organizaţia Maritima Internaţionala sau, în fiecare caz, de către organul subsidiar corespunzător căruia organizaţia, programul sau comisia în cauza i-au delegat aceasta funcţie. 3. Fiecare stat parte poate desemna, în fiecare dintre aceste domenii, doi experţi a căror competenţa juridică, ştiinţifică sau tehnica în materie este stabilită şi general recunoscută şi care se bucura de o perfecta reputaţie de imparţialitate şi integritate. Pentru fiecare domeniu, lista va fi compusă din numele persoanelor astfel desemnate. 4. Dacă, la un moment dat, numărul experţilor desemnaţi de către un stat parte pentru a figura pe o lista va fi mai mic de doi, acest stat va putea să facă demersurile suplimentare la care are dreptul. 5. Numele unui expert va rămâne pe lista până ce va fi retras de către statul parte care l-a desemnat, înţelegindu-se ca acest expert va continua să-şi exercite funcţiile în cadrul unui tribunal arbitral special în care a fost numit, până la încheierea procedurii în faţa acestui tribunal. ART. 3 Constituirea tribunalului arbitral special În scopul procedurii prevăzute în prezenta anexa, tribunalul arbitral special, dacă părţile nu convin altfel, se constituie după cum urmează: a) sub rezerva dispoziţiilor lit. g), tribunalul arbitral special este alcătuit din cinci membri; b) partea care declanşează procedura va numi doi membri, dintre care unul poate să fie dintre cetăţenii săi, aleşi de preferinţa din listele vizate la art. 2 al prezentei anexe, în raport cu obiectul litigiului. Numele membrilor astfel numiţi vor figura în notificarea vizata la art. 1 al prezentei anexe; c) cealaltă parte la diferend va numi, în termen de 30 de zile, socotit de la primirea notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, doi membri care sunt aleşi de preferinţa din lista sau liste, în raport cu obiectul diferendului şi dintre care unul poate să fie dintre cetăţenii săi. Dacă numirea nu are loc în acest termen, partea care a declansat procedura poate, într-un interval de doua saptamini de la expirarea acestui termen, sa ceara efectuarea acestei numiri conform dispoziţiilor lit. e); d) părţile la diferend vor numi de comun acord pe preşedintele tribunalului arbitral special, care va fi ales de preferinţa din lista corespunzătoare şi va fi cetăţean al unui stat terţ, dacă părţile nu convin altfel. Dacă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării vizate la art. 1 al prezentei anexe, părţile nu au putut ajunge la un acord pentru numirea preşedintelui, se va proceda la aceasta numire conform dispoziţiilor lit. e), la cererea oricărei părţi la diferend. Aceasta cerere va fi prezentată în intervalul de doua saptamini de la expirarea termenului menţionat; e) dacă părţile nu convin sa încredinţeze aceasta sarcina unei persoane sau unui stat terţ ales de ele, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va proceda la numirile necesare, în termen de 30 de zile, socotit de la data primirii unei cereri făcute în aplicarea lit. c) sau d). Se va proceda la aceste numiri prin alegerea unor persoane din lista sau listele de experţi vizate la art. 2 al prezentei anexe, după cum va fi cazul, în consultare cu părţile la diferend şi cu organizaţia internaţionala corespunzătoare. Membrii astfel numiţi trebuie să fie de naţionalitati diferite şi sa nu fie în serviciul vreuneia dintre părţile la diferend; ei nu trebuie să aibă domiciliul pe teritoriul vreuneia dintre părţi şi nici să fie cetăţeni ai vreuneia dintre ele; f) locurile devenite vacante vor fi completate în modul prevăzut pentru numirile iniţiale; g) părţile care fac cauza comuna vor numi împreună doi membri ai tribunalului arbitral. Atunci când exista mai multe părţi care fac cauza separată sau în caz de dezacord asupra chestiunii de a şti dacă ele fac cauza comuna, fiecare dintre ele va numi un membru al tribunalului arbitral; h) în diferendele implicind mai mult de doua părţi, dispoziţiile lit. a)-f) vor fi aplicate în măsura posibilului. ART. 4 Dispoziţii generale Art. 4-13 ale anexei nr. VII se vor aplica, mutatis mutandis, procedurii de arbitraj special prevăzute în prezenta anexa. ART. 5 Stabilirea faptelor 1. Părţile la un diferend privind interpretarea sau aplicarea prevederilor convenţiei referitoare la: 1) pescuit; 2) protecţia şi conservarea mediului marin; 3) cercetarea ştiinţifică marina; sau 4) navigaţia, inclusiv poluarea de către nave sau prin imersiune pot în orice moment sa convină sa ceara unui tribunalul arbitral special, constituit în conformitate cu art. 3 al prezentei anexe, sa procedeze la o ancheta şi la stabilirea faptelor care au cauzat diferendul. 2. Dacă părţile nu convin altfel, faptele constatate de către tribunalul arbitral special în aplicarea paragrafului 1 vor fi considerate ca fiind stabilite de către părţi. 3. Dacă toate părţile la diferend o solicita, tribunalul arbitral special poate să formuleze recomandări care nu au valoare de decizie şi care vor constitui numai baza pentru o reexaminare de către părţile interesate a problemelor care au dat naştere diferendului. 4. Sub rezerva paragrafului 2, tribunalul arbitral special se va conformă dispoziţiilor prezentei anexe, dacă părţile nu convin altfel. ANEXA IX PARTICIPAREA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE ART. 1 Folosirea termenului "organizaţie internaţionala" Pentru scopurile art. 305 şi ale prezentei anexe, prin organizaţie internaţionala se înţelege o organizaţie interguvernamentală constituită din state care i-au transferat competenţa în domeniile de care se ocupa convenţia, inclusiv competenţa de a încheia tratate în aceste domenii. ART. 2 O organizaţie internaţionala poate semna convenţia, dacă aceasta a fost semnată de majoritatea statelor membre. În momentul în care semnează convenţia, o organizaţie internaţionala va face o declaraţie în care va specifică domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care statele membre semnatare i-au transferat competenţa, precum şi natura şi întinderea acestei competente. ART. 3 Confirmarea oficială şi aderarea 1. O organizaţie internaţionala poate să depună instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare, dacă majoritatea statelor membre depun sau au depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare. 2. Instrumentul depus de către o organizaţie internaţionala trebuie să conţină angajamentele şi declaraţiile prescrise în art. 4 şi 5 ale prezentei anexe. ART. 4 Întinderea participării, drepturi şi obligaţii 1. Instrumentul de confirmare oficială sau de aderare, depus de către o organizaţie internaţionala, trebuie să conţină angajamentul de a accepta, în ceea ce priveşte domeniile pentru care i s-a transferat competenţa de către statele membre, părţi la convenţie, drepturile şi obligaţiile prevăzute prin convenţie pentru state. 2. O organizaţie internaţionala va fi parte la convenţie în limitele competentei definite în declaraţiile, comunicările sau notificările vizate la art. 5 al prezentei anexe. 3. În ceea ce priveşte domeniile pentru care statele membre, părţi la convenţie, i-au transferat competenţa, o organizaţie internaţionala va exercita drepturile şi se va achită de obligaţiile pe care le-ar avea în mod normal statele părţi la convenţie. Statele membre ale unei organizaţii internaţionale nu vor exercita competenţa pe care i-au transferat-o. 4. Participarea unei organizaţii internaţionale nu va antrena în nici un caz o reprezentare superioară celei pe care, în mod normal, ar putea sa o pretindă statele membre, părţi la convenţie; aceasta prevedere se va aplica şi în ceea ce priveşte luarea deciziilor. 5. Participarea unei organizaţii internaţionale nu va conferi statelor sale membre, care nu sunt părţi la convenţie, nici unul dintre drepturile prevăzute de aceasta. 6. În caz de conflict între obligaţiile care incumba unei organizaţii internaţionale în virtutea convenţiei şi cele care îi incumba în virtutea acordului prin care a fost creata aceasta organizaţie sau a oricărui act conex, obligaţiile care decurg din convenţie vor prevala. ART. 5 Declaraţii, notificări şi comunicări 1. Instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizaţii internaţionale va conţine o declaraţie în care vor fi specificate domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care i-a fost transferata competenţa de către statele membre, părţi la convenţie. 2. Un stat membru la o organizaţie internaţionala, în momentul în care ratifica convenţia ori adera la ea, sau în momentul în care organizaţia depune instrumentul sau de confirmare oficială ori de aderare, evenimentul care va interveni mai tîrziu fiind reţinut, va face o declaraţie în care va specifică domeniile de care se ocupa convenţia şi pentru care acest stat a transferat competenţa organizaţiei. 3. Statele părţi, membre ale unei organizaţii internaţionale şi care sunt părţi la convenţie, vor fi considerate ca având competenţa în ceea ce priveşte toate domeniile de care se ocupa convenţia şi în privinţa cărora ele nu au indicat în mod expres, printr-o declaraţie, comunicare sau notificare făcuta în conformitate cu prezentul articol, ca au transferat competenţa organizaţiei. 4. Organizaţia internaţionala şi statele sale membre, părţi la convenţie, vor notifica depozitarului, cu promptitudine, orice modificare a repartizării competentelor specificate în declaraţiile vizate la paragrafele 1 şi 2, inclusiv noile transferuri de competenţa. 5. Orice stat parte poate să ceara unei organizaţii internaţionale şi statelor membre ale acesteia, care sunt părţi la convenţie, să-i indice cine are competenţa pentru o chestiune anumită care a apărut: organizaţia sau statele sale membre. Organizaţia şi statele membre interesate vor comunică aceasta informaţie într-un termen rezonabil. Organizaţia şi statele sale membre pot comunică o asemenea informaţie şi din proprie iniţiativă. 6. Natura şi întinderea competentelor transferate vor fi specificate în declaraţiile, notificările şi comunicările făcute în aplicarea prezentului articol. ART. 6 Răspunderea 1. Părţile care au competenţa în virtutea art. 5 al prezentei anexe vor răspunde pentru orice nerespectare a obligaţiilor care decurg din convenţie şi pentru orice alte încălcări ale acesteia. 2. Orice stat parte poate cere unei organizaţii internaţionale sau statelor sale membre, părţi la convenţie, sa indice cui îi revine răspunderea într-un caz anumit. Organizaţia şi statele membre interesate sunt obligate sa comunice aceasta informaţie. Dacă nu o fac într-un termen rezonabil sau dacă ele comunică informaţii contradictorii, ele vor răspunde împreună, în mod solidar. ART. 7 Rezolvarea diferendelor 1. Atunci când depune instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare, sau în orice alt moment ulterior, o organizaţie internaţionala este libera sa aleagă, printr-o declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele vizate la art. 287 paragraful 1 lit. a), c) şi d) pentru rezolvarea diferendelor referitoare la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. 2. Partea a XV-a se va aplica, mutatis mutandis, la orice diferend între părţile la convenţie, dintre care una sau mai multe sunt organizaţii internaţionale. 3. Atunci când o organizaţie internaţionala şi unul sau mai multe dintre statele sale membre fac cauza comuna, se va considera ca organizaţia a acceptat aceleaşi proceduri de rezolvare a diferendelor ca şi aceste state; în cazul în care unul dintre aceste state a ales, în aplicarea art. 287, numai Curtea Internaţionala de Justiţie, se va considera ca organizaţia şi acest stat membru au acceptat arbitrajul potrivit procedurii prevăzute în anexa nr. VII, în afară cazului în care părţile la diferend au convenit sa aleagă un alt mijloc. ART. 8 Aplicarea părţii a XVII-a Partea a XVII-a se va aplica, mutatis mutandis, organizaţiilor internaţionale, sub rezerva dispoziţiilor următoare: a) instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizaţii internaţionale nu va fi luat în considerare în ceea ce priveşte aplicarea art. 308 paragraful 1; b) (i) o organizaţie internaţională va avea capacitatea exclusiva de a acţiona în baza art. 312-315 dacă ea are competenţa, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament; (ii) atunci când o organizaţie internaţionala are competenţa, în virtutea art. 5 al prezentei anexe, pentru întregul domeniu vizat prin amendament, instrumentul sau de confirmare oficială sau de aderare referitor la acest amendament va fi considerat, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1, 2 şi 3, ca fiind instrumentul de ratificare sau de aderare al fiecăruia dintre statele membre, părţi la convenţie; (iii) instrumentul de confirmare oficială sau de aderare a unei organizaţii internaţionale nu va fi luat în considerare, pentru aplicarea art. 316 paragrafele 1 şi 2, în toate celelalte cazuri; c) (i) în scopurile art. 317, o organizaţie internaţionala care numara printre membrii săi un stat parte la convenţie şi care continua sa îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 1 al prezentei anexe nu poate denunta convenţia; (ii) o organizaţie internaţională trebuie să denunţe convenţia, dacă ea nu mai numara printre membrii săi nici un stat parte sau dacă ea a încetat sa îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 1 al prezentei anexe. Denunţarea va produce imediat efecte. -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
