Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ din 18 mai 2007 de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor*)

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ din 18 mai 2007 de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor*)

EMITENT: Act Internaţional
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 219 din 24 martie 2016

Comenteaza legea

──────────
    Conţinută de LEGEA nr. 31 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 24 martie 2016.
──────────
    *) Traducere.
    Statele părţi la prezenta convenţie,
    conştiente de faptul că epavele, dacă nu sunt îndepărtate, pot prezenta un pericol pentru navigaţie sau mediul marin,
    convinse de necesitatea adoptării de reguli şi proceduri internaţionale uniforme care să garanteze îndepărtarea rapidă şi eficientă a epavelor, precum şi plata unei compensaţii pentru costurile aferente ca atare,
    constatând că multe epave pot fi găsite pe teritoriul unor state, inclusiv în marea lor teritorială,
    recunoscând avantajele pe care le reprezintă uniformizarea regimurilor juridice care reglementează responsabilitatea şi obligaţiile faţă de îndepărtarea epavelor periculoase,
    conştiente de importanţa Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982, precum şi a dreptului cutumiar internaţional al mării şi de faptul că este necesar să se pună în aplicare prezenta convenţie în conformitate cu aceste dispoziţii,
    au convenit după cum urmează:
    ART. 1
    Definiţii
    În sensul prezentei convenţii:
    1. "Zona reglementată de Convenţie" înseamnă zona economică exclusivă a unui stat parte, stabilită în conformitate cu dreptul internaţional sau, în cazul unui stat parte care nu a stabilit o astfel de zonă, o zonă aflată în afara mării teritoriale a acelui stat şi adiacentă acesteia, pe care statul a definit-o în conformitate cu dreptul internaţional şi care nu se extinde pe mai mult de 200 mile marine de la liniile de bază care delimitează marea sa teritorială.
    2. "Navă" înseamnă o navă maritimă de orice tip, inclusiv ambarcaţiunile pe aripi portante, pernă de aer, submersibile, structuri şi platforme plutitoare, cu excepţia cazului când aceste platforme sunt pe poziţie, angajate în activităţi de explorare sau exploatare ori de producţie a resurselor minerale ale fundului mării.
    3. "Accident maritim" înseamnă o coliziune, eşuare sau alt incident de navigaţie ori un eveniment produs la bordul unei nave sau în afara acesteia, care provoacă daune materiale sau reprezintă o ameninţarea iminentă de producere de daune navei ori încărcăturii sale.
    4. "Epavă", în urma unui accident maritim, înseamnă:
    (a) o navă scufundată ori eşuată; sau
    (b) orice parte a unei nave scufundate sau eşuate, inclusiv orice obiecte care sunt sau au fost la bordul unei astfel de nave; sau
    (c) orice obiect care este pierdut pe mare de o navă şi care este eşuat, scufundat ori în derivă; sau
    (d) o navă care este pe punctul de a se scufunda sau eşua ori pentru care se poate aştepta în mod rezonabil scufundarea sau eşuarea, în cazul în care măsuri eficiente destinate asistenţei navei sau oricărei proprietăţi în pericol nu au fost deja luate.

    5. "Pericol" înseamnă orice circumstanţe sau ameninţare care:
    (a) prezintă un pericol sau un obstacol pentru navigare; sau
    (b) poate fi în mod rezonabil de aşteptat să conducă la consecinţe nocive majore pentru mediul marin sau deteriorarea zonei de coastă ori a intereselor conexe ale unuia sau mai multor state.

    6. "Interese conexe" înseamnă interesele unui stat costier direct afectat sau ameninţat de o epavă, cum ar fi:
    (a) activităţi maritime costiere, portuare şi de estuar, inclusiv activităţile de pescuit, care constituie un mijloc esenţial de trai pentru cei interesaţi;
    (b) obiective turistice şi alte interese economice ale zonei în cauză;
    (c) starea de sănătate a populaţiei de coastă şi bunăstarea zonei în cauză, inclusiv conservarea resurselor biologice marine, faunei şi florei; şi
    (d) infrastructuri submarine şi din larg.

    7. "Îndepărtarea" înseamnă orice formă de prevenire, diminuare sau eliminare a pericolului creat de o epavă. Termenii "îndepărta", "îndepărtat" şi "care îndepărtează" sunt interpretaţi în conformitate cu această definiţie.
    8. "Proprietar înregistrat" înseamnă persoana sau persoanele înregistrate în calitate de proprietar al navei sau, în lipsa înregistrării, persoana sau persoanele care deţin nava în momentul producerii accidentului maritim. Cu toate acestea, în cazul unei nave deţinute de un stat şi exploatate de către o companie care în acest stat este înregistrată ca operator al navei, termenul de "proprietar înregistrat" înseamnă o astfel de companie.
    9. "Operator al navei" înseamnă proprietarul navei sau orice altă organizaţie sau persoană, cum ar fi manager sau navlositorul navei nude, cărora proprietarul navei le-a încredinţat responsabilitatea de exploatare a navei şi care, prin asumarea acestei responsabilităţi, a fost de acord să preia toate obligaţiile şi răspunderile stabilite care decurg din Codul internaţional de management al siguranţei, astfel cum a fost modificat.
    10. "Stat afectat" înseamnă statul în a cărui zonă reglementată de Convenţie este epava.
    11. "Statul de înmatriculare a navei" înseamnă, în cazul unei nave înmatriculate, statul în care este înmatriculată nava şi, în cazul unei nave neînmatriculate, statul al cărui pavilion nava este autorizată să îl arboreze.
    12. "Organizaţie" înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională.
    13. "Secretar general" înseamnă secretarul general al Organizaţiei.

    ART. 2
    Obiective şi principii generale
    1. Un stat parte poate lua măsuri în conformitate cu prezenta convenţie cu privire la îndepărtarea unei epave, care reprezintă un pericol în zona reglementată de Convenţie.
    2. Măsurile luate în conformitate cu paragraful 1 de către statul afectat trebuie să fie proporţionale cu pericolul.
    3. Aceste măsuri nu trebuie să depăşească ceea ce este rezonabil necesar pentru a îndepărta o epavă care prezintă un pericol şi încetează de îndată ce epava a fost îndepărtată, măsurile netrebuind să contravină drepturilor şi intereselor altor state, inclusiv ale statului de înmatriculare, precum şi ale oricărei persoane fizice sau juridice în cauză.
    4. Aplicarea prezentei convenţii în zona reglementată de aceasta nu dă dreptul unui stat parte de a solicita sau exercita drepturile suverane sau suveranitatea sa asupra oricărei părţi din marea liberă.
    5. Statele părţi se vor strădui să coopereze în cazul în care efectele unui accident maritim cauzat de o epavă afectează un alt stat decât statul afectat.

    ART. 3
    Domeniu de aplicare
    1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare, prezenta convenţie se aplică epavelor situate în zona reglementată de Convenţie.
    2. Un stat parte poate extinde domeniul de aplicare al prezentei convenţii la epave situate pe teritoriul său, inclusiv marea sa teritorială, sub rezerva paragrafului 4 al articolului 4. În acest caz se notifică secretarul general la data în care îşi exprimă consimţământul de a fi obligat prin prezenta convenţie sau în orice moment ulterior. Atunci când un stat parte a făcut o notificare de a aplica această convenţie unor epave situate pe teritoriul său, inclusiv marea sa teritorială, acest lucru nu va aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor statului să ia măsuri în legătură cu epavele situate pe teritoriul său, inclusiv marea sa teritorială, altele decât localizarea, semnalizarea şi îndepărtarea epavelor, în conformitate cu prezenta convenţie. Dispoziţiile articolelor 10, 11 şi 12 din prezenta convenţie nu se aplică în cazul măsurilor adoptate, altele decât cele menţionate la articolele 7, 8 şi 9 din prezenta convenţie.
    3. Atunci când un stat parte a făcut o notificare în conformitate cu paragraful 2, "zona reglementată de Convenţie" a statului afectat trebuie să includă teritoriul, inclusiv marea teritorială a acelui stat parte.
    4. O notificare efectuată în conformitate cu paragraful 2 de mai sus produce efecte pentru acest stat parte, dacă este făcută înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru respectivul stat parte, la data intrării în vigoare. În cazul în care notificarea este făcută după intrarea în vigoare a acestei convenţii pentru acel stat parte, aceasta va produce efecte la 6 luni de la primirea acesteia de către secretarul general.
    5. Un stat parte care a făcut o notificare în conformitate cu paragraful 2 poate să o retragă în orice moment printr-o notificare de retragere adresată secretarului general. O astfel de notificare de retragere va produce efecte la 6 luni de la primirea acesteia de către secretarul general, cu excepţia cazului în care notificarea specifică o dată ulterioară.

    ART. 4
    Excepţii
    1. Prezenta convenţie nu se aplică măsurilor luate în temeiul Convenţiei internaţionale din 1969 privind intervenţia în marea liberă în cazurile de accidente însoţite de poluare cu hidrocarburi, astfel cum a fost modificată, sau al Protocolului din 1973 privind intervenţia în marea liberă în cazurile de poluare cu substanţe altele decât hidrocarburi, astfel cum a fost modificată.
    2. Prezenta convenţie nu se aplică navelor de război sau altor nave aparţinând sau exploatate de către un stat în mod exclusiv de către guvern în scopuri necomerciale, cu excepţia cazului în care statul decide altfel.
    3. Atunci când un stat parte decide să aplice prezenta convenţie pentru navele sale de război sau altor nave descrise la paragraful 2, acesta trebuie să notifice secretarul general, precizând termenii şi condiţiile acestei aplicări.
    4. (a) Atunci când un stat parte a făcut o notificare în temeiul paragrafului 2 al articolului 3, următoarele dispoziţii din prezenta convenţie nu se aplică pe teritoriul său, inclusiv marea teritorială:
    (i) articolul 2 paragraful 4;
    (ii) articolul 9 paragrafele 1, 5, 7, 8, 9 şi 10; şi
    (iii) articolul 15.

    (b) Paragraful 4 al articolului 9, în măsura în care se aplică pe teritoriul, inclusiv marea teritorială a unui stat parte, are următorul cuprins:

    Sub rezerva legislaţiei naţionale a statului afectat, proprietarul înregistrat poate contracta o companie de salvare sau altă persoană pentru a îndepărta epava care s-a stabilit că constituie un pericol, în numele proprietarului. Înainte de a începe operaţiunile de îndepărtare, statul afectat poate stabili condiţiile unei astfel de operaţiuni numai în măsura asigurării că operaţiunea se desfăşoară cu respectarea aspectelor privind siguranţa navigaţiei şi protecţia mediului marin.

    ART. 5
    Raportarea epavelor
    1. Un stat parte va cere comandantului şi operatorului unei nave care arborează pavilionul său să raporteze fără întârziere statului afectat în cazul în care nava a fost implicată într-un accident maritim rezultând o epavă. În măsura în care obligaţia de raportare în temeiul prezentului articol a fost îndeplinită fie de către operatorul fie de comandantul navei, celălalt nu este obligat să raporteze.
    2. Aceste rapoarte trebuie să includă numele şi sediul principal ale proprietarului înregistrat şi toate informaţiile relevante necesare pentru a permite statului afectat să stabilească dacă epava este un pericol, în conformitate cu articolul 6, inclusiv:
    (a) localizarea exactă a epavei;
    (b) tipul, dimensiunea şi construcţia epavei;
    (c) natura avariilor şi starea epavei;
    (d) natura şi cantitatea de marfă, în special orice substanţe periculoase şi nocive; şi
    (e) cantitatea şi tipurile de hidrocarburi care se află la bord, inclusiv combustibilul şi uleiul de ungere.

    ART. 6
    Determinarea pericolelor
    Atunci când se stabileşte dacă o epavă reprezintă un pericol, statul afectat trebuie să ia în considerare următoarele criterii:
    (a) tipul, dimensiunea şi construcţia epavei;
    (b) adâncimea apei în zonă;
    (c) intervalul mareelor şi al curenţilor din zonă;
    (d) particularitatea zonelor maritime sensibile, identificate şi, după caz, desemnate în conformitate cu Liniile directoare adoptate de către Organizaţie, sau o zonă clar definită a zonei economice exclusive în cazul în care au fost adoptate măsuri speciale obligatorii în temeiul paragrafului 6 al articolului 211 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982;
    (e) proximitatea faţă de rute maritime sau benzi de circulaţie stabilite;
    (f) densitatea şi frecvenţa traficului;
    (g) tipul de trafic;
    (h) natura şi cantitatea de marfă a epavei, cantitatea de hidrocarburi (de exemplu, combustibil şi ulei de ungere) de la bordul epavei şi, în special, pagubele care ar putea rezulta datorită eliberării mărfii sau hidrocarburii în mediul marin;
    (i) vulnerabilitatea instalaţiilor portuare;
    (j) condiţii meteorologice şi hidrografice predominante;
    (k) topografia subacvatică din zonă;
    (l) înălţimea epavei deasupra şi sub suprafaţa apei la nivelul cel mai scăzut al mareei joase;
    (m) profile acustice şi magnetice ale epavei;
    (n) vecinătatea de instalaţii de larg, conducte, cabluri de telecomunicaţii şi structuri similare; şi
    (o) orice alte circumstanţe care ar putea necesita îndepărtarea epavei.

    ART. 7
    Localizarea epavelor
    1. După ce a luat cunoştinţă de existenţa unei epave, statul afectat va utiliza toate mijloacele posibile, inclusiv bunele oficii ale statelor şi organizaţiilor, pentru a avertiza de urgenţă navigatorii şi toate statele interesate cu privire la natura şi localizarea epavei.
    2. Dacă statul afectat are motive să creadă că o epavă reprezintă un pericol, acesta se asigură că toate măsurile posibile sunt luate pentru stabilirea locaţiei exacte a epavei.

    ART. 8
    Semnalizarea epavelor
    1. În cazul în care statul afectat stabileşte că epava este un pericol, trebuie să se asigure că toate măsurile rezonabile sunt luate pentru a semnaliza epava.
    2. Pentru semnalizarea epavei trebuie luate toate măsurile posibile de marcare folosite în conformitate cu sistemul de balizaj acceptat la nivel internaţional în vigoare, utilizat în zona în care se află epava.
    3. Statul afectat trebuie să publice detaliile privind semnalizarea epavei prin utilizarea tuturor mijloacelor adecvate, inclusiv publicaţii nautice relevante.

    ART. 9
    Măsuri pentru a facilita îndepărtarea epavelor
    1. În cazul în care statul afectat stabileşte că o epavă constituie un pericol, trebuie imediat:
    (a) să informeze statul de înmatriculare a navei şi proprietarul înregistrat; şi
    (b) să procedeze la consultarea cu statul de înmatriculare a navei şi cu alte state afectate de epavă cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu epava.

    2. Proprietarul înregistrat trebuie să îndepărteze o epavă care constituie un pericol.
    3. Atunci când s-a stabilit că o epavă constituie un pericol, proprietarul înregistrat sau altă parte interesată trebuie să furnizeze autorităţii competente din statul afectat dovada de asigurare sau altă garanţie financiară cerută de articolul 12.
    4. Proprietarul înregistrat poate încheia contract cu orice salvator sau cu o altă persoană pentru îndepărtarea epavei care s-a stabilit că prezintă un pericol, în numele proprietarului. Înainte de a începe operaţiunile de îndepărtare, statul afectat poate stabili condiţiile unei astfel de operaţiuni numai în măsura asigurării că operaţiunea se desfăşoară cu respectarea aspectelor privind siguranţa şi protecţia mediului marin.
    5. După ce îndepărtarea prevăzută în paragrafele 2 şi 4 a început, statul afectat poate interveni numai în măsura necesară pentru a se asigura că operaţiunea are loc în mod eficient, întro manieră care să respecte aspectele legate de siguranţă şi protecţia mediului marin.
    6. Statul afectat trebuie:
    (a) să stabilească un termen rezonabil, în care proprietarul înregistrat trebuie să îndepărteze epava, având în vedere natura pericolului stabilit în conformitate cu articolul 6;
    (b) să informeze proprietarul înregistrat, în scris, asupra termenului stabilit şi să precizeze că, în cazul în care proprietarul înregistrat nu îndepărtează epava în cadrul acestui termen, acesta poate îndepărta epava pe cheltuiala proprietarului înregistrat; şi
    (c) să informeze proprietarul înregistrat, în scris, cu privire la intenţia sa de a interveni imediat în cazul în care pericolul devine deosebit de grav.

    7. În cazul în care proprietarul înregistrat nu îndepărtează epava în termenul prevăzut în conformitate cu paragraful 6(a) sau în cazul în care proprietarul înregistrat nu poate fi contactat, statul afectat poate îndepărta epava prin mijloacele cele mai practice şi rapide disponibile, în conformitate cu aspectele legate de siguranţa navigaţiei şi de protecţia mediului marin.
    8. În cazurile în care este necesar să se acţioneze imediat şi statul afectat a informat statul de înmatriculare al navei şi proprietarul înregistrat, statul afectat poate îndepărta epava prin mijloacele cele mai practice şi rapide disponibile, în conformitate cu aspectele legate de siguranţa navigaţiei şi de protecţia mediului marin.
    9. Statele părţi trebuie să ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu legislaţia lor naţională pentru a se asigura că proprietarii înregistraţi respectă prevederile paragrafelor 2 şi 3.
    10. Statele părţi sunt de acord ca statul afectat să acţioneze în conformitate cu paragrafele 4-8, atunci când este necesar.
    11. Informaţiile menţionate în prezentul articol vor fi furnizate de către statul afectat proprietarului înregistrat identificat în rapoartele menţionate la paragraful 2 al articolului 5.

    ART. 10
    Responsabilitatea proprietarului
    1. Sub rezerva articolului 11, proprietarul înregistrat este răspunzător pentru costurile făcute cu localizarea, semnalizarea şi îndepărtarea epavei în conformitate cu prevederile articolelor 7, 8 şi 9, cu excepţia cazului în care proprietarul înregistrat dovedeşte că accidentul maritim care a cauzat epava:
    (a) a rezultat dintr-un act de război, ostilităţi, război civil, insurecţie sau dintr-un fenomen natural cu caracter excepţional, inevitabil şi irezistibil;
    (b) a fost cauzat în întregime printr-un act sau omisiune, cu intenţia de a crea un prejudiciu, a unei terţe persoane; sau
    (c) a fost în întregime cauzat de neglijenţa sau de o altă acţiune greşită a unui guvern sau a unei alte autorităţi responsabile pentru întreţinerea luminilor sau altor mijloace de semnalizare pentru navigaţie, în exercitarea acestei funcţii.

    2. Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu afectează dreptul proprietarului înregistrat de limitare a răspunderii în temeiul oricărui regim naţional sau internaţional aplicabil, precum Convenţia din 1976 privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, aşa cum a fost modificată.
    3. Nicio cerere de rambursare a costurilor menţionate la paragraful 1 nu poate fi formulată împotriva proprietarului înregistrat altfel decât în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii. Acest lucru nu afectează drepturile şi obligaţiile unui stat parte care a făcut o notificare în conformitate cu paragraful 2 al articolului 3 cu privire la epavele situate pe teritoriul său, inclusiv în marea sa teritorială, altele decât cele făcute cu localizarea, semnalizarea şi îndepărtarea în conformitate cu prezenta convenţie.
    4. Nimic din prezentul articol nu aduce atingere dreptului de recurs împotriva terţelor părţi.

    ART. 11
    Excepţii privind răspunderea
    1. Proprietarul înregistrat nu va fi răspunzător în temeiul prezentei convenţii pentru costurile menţionate la paragraful 1 al articolului 10, dacă şi în măsura în care răspunderea pentru astfel de costuri nu este compatibilă cu:
    (a) Convenţia internaţională din 1969 privind răspunderea civilă pentru pagube produse prin poluare cu hidrocarburi, aşa cum a fost modificată;
    (b) Convenţia internaţională din 1996 privind răspunderea şi despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanţelor periculoase şi nocive, aşa cum a fost modificată;
    (c) Convenţia din 1960 privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare, aşa cum a fost modificată, sau Convenţia de la Viena din 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, astfel cum a fost modificată, sau legislaţia naţională care reglementează sau interzice limitarea răspunderii pentru daune nucleare; sau
    (d) Convenţia internaţională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, aşa cum a fost modificată, cu condiţia ca convenţia în cauză să fie aplicabilă şi în vigoare.

    2. În cazul în care măsurile adoptate în temeiul prezentei convenţii sunt considerate operaţiuni de salvare în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă sau o convenţie internaţională, această legislaţie sau convenţie se aplică problemelor de remunerare şi plată a primei de salvare prin excluderea de la prevederile prezentei convenţii.

    ART. 12
    Asigurarea obligatorie sau altă garanţie financiară
    1. Proprietarul înregistrat al unei nave cu un tonaj brut egal sau mai mare de 300 şi care arborează pavilionul unui stat parte este obligat să deţină o asigurare sau o altă garanţie financiară, cum ar fi garanţia la o bancă sau instituţie financiară similară, care să acopere răspunderea în temeiul prezentei convenţii în ceea ce priveşte o sumă egală în limitele răspunderii prevăzute de sistemul naţional sau internaţional privind limitarea răspunderii, dar în niciun caz mai mare decât suma calculată în conformitate cu articolul 6(1)(b) din Convenţia din 1976 privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, aşa cum a fost modificată.
    2. Un certificat care să ateste că asigurarea sau o altă garanţie financiară este în vigoare, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, este emis fiecărei nave cu un tonaj brut egal sau mai mare de 300 de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei, care trebuie să se asigure mai întâi că dispoziţiile de la paragraful 1 sunt respectate. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, un astfel de certificat este emis sau vizat de către autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei; atunci când o navă nu este înregistrată într-un stat parte, certificatul poate fi emis sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat parte. Acest certificat de asigurare obligatorie trebuie să fie conform cu modelul anexat la prezenta convenţie şi trebuie să conţină următoarele informaţii:
    (a) numele navei, numărul sau literele distinctive şi portul de înmatriculare;
    (b) tonajul brut al navei;
    (c) numele şi sediul principal ale proprietarului înregistrat;
    (d) numărul de identificare OMI al navei;
    (e) tipul şi durata de garanţie;
    (f) numele şi sediul principal ale asigurătorului sau ale altei persoane care a emis garanţia şi, dacă este cazul, locul de afaceri în care asigurarea sau garanţia a fost încheiată; şi
    (g) perioada de valabilitate a certificatului, care nu trebuie să fie mai mare decât perioada de valabilitate a asigurării sau a garanţiei.

    3. (a) Un stat parte poate autoriza fie o instituţie, fie o organizaţie recunoscută de către acesta să emită certificatul menţionat la paragraful 2. Instituţia sau organizaţia trebuie să informeze statul respectiv despre fiecare certificat emis. În toate cazurile, statul parte va garanta în totalitate caracterul complet şi exact al certificatului astfel emis şi se angajează să asigure măsurile necesare pentru a îndeplini această obligaţie.
    (b) Un stat parte trebuie să notifice secretarului general:
    (i) responsabilităţile specifice şi condiţiile delegării autorităţii unei instituţii sau organizaţii recunoscute de către acesta;
    (ii) retragerea autorităţii respective; şi
    (iii) data la care autoritatea sau retragerea de autoritate produce efecte.
    Abilitarea nu produce efecte mai devreme de 3 luni de la data la care notificarea în acest sens a fost adresată secretarului general.

    (c) Instituţia sau organizaţia abilitată să emită certificate în conformitate cu prezentul paragraf trebuie să fie autorizată, cel puţin, cu dreptul de a retrage aceste certificate dacă condiţiile în care acestea au fost emise nu mai sunt îndeplinite. În toate cazurile, instituţia sau organizaţia trebuie să raporteze o astfel de retragere statului în numele căruia a fost emis certificatul.

    4. Certificatul trebuie să fie în limba oficială sau în limbile oficiale ale statului emitent. În cazul în care limba utilizată nu este engleza, franceza sau spaniola, textul trebuie să includă o traducere în una dintre aceste limbi şi, în cazul în care statul respectiv decide astfel, limba sau limbile sale oficiale pot fi omise.
    5. Certificatul trebuie să fie la bordul navei, iar o copie se depune la autorităţile care ţin registrul de înmatriculare al navei sau, în cazul în care nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritatea care a emis sau vizat certificatul.
    6. O asigurare sau altă garanţie financiară nu îndeplineşte cerinţele prezentului articol dacă poate înceta să producă efecte pentru un alt motiv decât expirarea termenului de valabilitate specificat în certificat în conformitate cu paragraful 2, înainte de expirarea unei perioade de 3 luni de la data notificării de încetare a acesteia transmise autorităţilor menţionate la paragraful 5, cu excepţia cazului când certificatul a fost predat autorităţilor în cauză sau a fost emis un nou certificat în perioada menţionată. Dispoziţiile de mai sus se aplică în mod similar oricărei modificări al cărei efect este neîndeplinirea cerinţelor prezentului articol de asigurare sau garanţie.
    7. Statul de înmatriculare a navei stabileşte condiţiile de emitere şi de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol şi având în vedere orice linii directoare adoptate de Organizaţie privind responsabilitatea financiară a proprietarilor înregistraţi.
    8. Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca împiedicând un stat parte să se bazeze pe informaţiile obţinute de la alte state sau de la Organizaţie ori de la alte organizaţii internaţionale cu privire la situaţia financiară a furnizorilor de asigurare sau de garanţie financiară în sensul prezentei convenţii. În astfel de cazuri, statul parte care se bazează pe astfel de informaţii nu este exonerat de răspunderea sa în calitate de stat care emite certificatul cerut în conformitate cu prevederile paragrafului 2.
    9. Certificatele emise sau vizate sub autoritatea unui stat parte sunt acceptate de alte state părţi în scopul prezentei convenţii, ca având aceeaşi valoare ca certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacă au fost emise sau vizate în ceea ce priveşte o navă neînmatriculată într-un stat parte. Un stat parte poate solicita în orice moment consultarea cu statul care a emis sau a vizat certificatul dacă consideră că asigurătorul sau garantul menţionat în certificat nu are capabilitatea financiară să îndeplinească obligaţiile impuse prin prezenta convenţie.
    10. Orice cerere de rambursare a costurilor ce decurg din prezenta convenţie poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau unei alte persoane care a emis garanţia financiară care acoperă răspunderea proprietarului înregistrat. În acest caz, pârâtul poate invoca mijloacele de apărare (altele decât calea de faliment sau lichidare a proprietarului înregistrat) pe care proprietarul înregistrat ar fi avut dreptul să le invoce, inclusiv limitarea răspunderii în temeiul oricărui regim naţional sau internaţional aplicabil. În plus, chiar dacă proprietarul înregistrat nu are dreptul la limitarea răspunderii, pârâtul poate limita răspunderea pentru o valoare egală cu valoarea de asigurare sau o altă garanţie financiară ce trebuie să fie menţinută în conformitate cu prevederile paragrafului 1. În plus, pârâtul poate invoca în apărarea sa că accidentul maritim a fost provocat intenţionat de proprietarul înregistrat, dar nu poate invoca orice alt mijloc de apărare care ar fi putut fi invocat de către proprietarul înregistrat împotriva lui. Pârâtul poate, în orice caz, să solicite ca proprietarul înregistrat să fie parte în proces.
    11. Un stat parte nu poate permite unei nave care are dreptul de a arbora pavilionul său şi căreia i se aplică dispoziţiile prezentului articol să fie exploatată dacă nu are emis un certificat în conformitate cu paragraful 2 sau 14.
    12. Sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, fiecare stat parte se asigură că, în temeiul legislaţiei sale naţionale, asigurarea sau orice altă garanţie în conformitate cu cerinţele paragrafului 1 este în vigoare şi se aplică oricărei nave cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300, indiferent de locul de înmatriculare, care intră sau pleacă dintr-un port de pe teritoriul său sau care soseşte ori pleacă de la o instalaţie de larg aflată în marea sa teritorială.
    13. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la paragraful 5, un stat parte poate notifica secretarului general că, în sensul paragrafului 12, navele nu sunt obligate să aibă la bord sau să prezinte certificatul cerut prin paragraful 2, atunci când intră sau ies dintr-un port de pe teritoriul său sau când sosesc ori pleacă de la o instalaţie de larg în marea sa teritorială, cu condiţia ca statul parte care a emis certificatul cerut la paragraful 2 să fi notificat secretarului general de faptul că deţine, în format electronic, înregistrări accesibile tuturor statelor părţi, care atestă existenţa certificatului şi permit statelor părţi să îşi îndeplinească obligaţiile care le revin în conformitate cu paragraful 12.
    14. În cazul în care o navă deţinută de un stat parte nu este acoperită de asigurare sau de o altă garanţie financiară, dispoziţiile relevante ale prezentului articol nu se aplică la aceasta; dar nava trebuie prevăzută cu un certificat emis de autoritatea competentă din statul de înmatriculare care certifică că nava aparţine statului şi că răspunderea este acoperită în limitele prevăzute de paragraful 1. Acest certificat va respecta pe cât de mult posibil modelul prevăzut la paragraful 2.

    ART. 13
    Limitări temporale
    Drepturile de rambursare a costurilor în temeiul prezentei convenţii se sting în cazul în care nu a fost introdusă nicio acţiune în justiţie în termen de 3 ani de la data la care a fost stabilită existenţa unui pericol în conformitate cu prezenta convenţie. Cu toate acestea, nicio acţiune în justiţie nu poate fi începută după o perioadă de 6 ani de la data accidentului maritim care a cauzat epava. Atunci când accidentul maritim este un ansamblu de fapte, termenul de 6 ani curge de la data producerii primului fapt.

    ART. 14
    Dispoziţii privind amendamentele
    1. La cererea a cel puţin o treime din statele părţi, o conferinţă este convocată de către Organizaţie în vederea revizuirii sau modificării prezentei convenţii.
    2. Orice consimţământ de a fi obligat prin prezenta convenţie exprimat după data intrării în vigoare a unui amendament la prezenta convenţie se consideră că se aplică prezentei convenţii astfel cum a fost modificată.

    ART. 15
    Soluţionarea litigiilor
    1. În cazul în care apare un diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii, acestea vor încerca să rezolve disputa lor în primă instanţă prin negociere, anchetă, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale ori prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.
    2. Dacă nu este posibilă soluţionarea într-o perioadă rezonabilă de timp, de maximum douăsprezece luni de la data la care un stat parte a notificat un alt stat parte de existenţa unui diferend între ele, dispoziţiile referitoare la soluţionarea litigiilor prevăzute în partea XV a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 se aplică mutatis mutandis indiferent dacă statele parte la diferend sunt sau nu state parte şi la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982.
    3. Orice procedură aleasă de către un stat parte la prezenta convenţie şi la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 în temeiul articolului 287 din aceasta din urmă se aplică la soluţionarea litigiilor în temeiul prezentului articol, cu excepţia cazului în care statul parte, atunci când ratifică, acceptă sau aprobă Convenţia ori aderă la aceasta sau în orice moment ulterior, alege o altă procedură în temeiul articolului 287 pentru soluţionarea litigiilor care decurg din prezenta convenţie.
    4. Un stat parte la prezenta convenţie care nu este parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, atunci când ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenţie ori aderă la aceasta sau în orice moment ulterior, este liber să aleagă, prin declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele enumerate la paragraful 1 al articolului 287 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 pentru soluţionarea litigiilor în temeiul prezentului articol. Articolul 287 se aplică acestei declaraţii, precum şi oricărui diferend la care acest stat este parte şi care nu este acoperit de o declaraţie în vigoare. În scopul de conciliere şi arbitraj, în conformitate cu anexele V şi VII din Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, statul respectiv este îndreptăţit să desemneze conciliatori şi arbitri, care urmează să fie incluşi în listele menţionate la articolul 2 din anexa V şi articolul 2 din anexa VII, pentru soluţionarea litigiilor care decurg din prezenta convenţie.
    5. Orice declaraţie făcută în conformitate cu paragrafele 3 şi 4 este depusă la secretarul general, care va transmite copii ale acesteia statelor părţi.

    ART. 16
    Relaţia cu alte convenţii şi acorduri internaţionale
    Nimic din prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor oricărui stat în temeiul Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 şi al dreptului cutumiar internaţional al mării.

    ART. 17
    Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
    1. Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare la sediul Organizaţiei de la 19 noiembrie 2007 până la 18 noiembrie 2008 şi, ulterior, rămâne deschisă pentru aderare.
    (a) Statele îşi pot exprima consimţământul lor de a fi obligate prin prezenta convenţie prin:
    (i) semnare fără rezerva ratificării, acceptării ori aprobării; sau
    (ii) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare ori aprobare; sau
    (iii) aderare.

    (b) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea trebuie să se efectueze prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

    ART. 18
    Intrarea în vigoare
    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare la douăsprezece luni de la data la care zece state fie au semnat fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, fie au depus instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general.
    2. Pentru fiecare stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenţie după ce condiţiile de intrare în vigoare în conformitate cu paragraful 1 au fost îndeplinite, prezenta convenţie intră în vigoare la trei luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului corespunzător, dar nu înainte de data intrării în vigoare a prezentei convenţii astfel cum se prevede în paragraful 1.

    ART. 19
    Denunţare
    1. Prezenta convenţie poate fi denunţată de un stat parte în orice moment după expirarea unui termen de un an de la data intrării sale în vigoare pentru acel stat.
    2. Denunţarea trebuie efectuată prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.
    3. Denunţarea va produce efecte la un an de la data la care secretarul general a primit instrumentul de denunţare sau la expirarea unei perioade mai lungi specificate în instrumentul de denunţare.

    ART. 20
    Depozitar
    1. Prezenta convenţie se depune la secretarul general.
    2. Secretarul general:
    (a) informează toate statele care au semnat prezenta convenţie sau au aderat la aceasta despre:
    (i) fiecare nouă semnare sau depunere a unui nou instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, împreună cu data acesteia;
    (ii) data intrării în vigoare a prezentei convenţii;
    (iii) depunerea oricărui instrument de denunţare a prezentei convenţii, împreună cu data de depozit şi data la care denunţarea va produce efecte; şi
    (iv) alte declaraţii sau notificări primite în conformitate cu prezenta convenţie;

    (b) transmite copii certificate ale prezentei convenţii tuturor statelor care au semnat-o sau au aderat la ea.

    3. La intrarea în vigoare a prezentei convenţii, secretarul general va transmite o copie certificată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru înregistrare şi publicare, în conformitate cu articolul 102 din Carta Naţiunilor Unite.

    ART. 21
    Limbi
    Este stabilit un singur exemplar original pentru prezenta convenţie în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

    Adoptată la Nairobi, la optsprezece mai două mii şapte.
    Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în modul cuvenit de către guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.
    ANEXA 1

    CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANŢIE FINANCIARĂ
    PRIVIND RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNDEPĂRTAREA EPAVELOR
    Emis în conformitate cu dispoziţiile articolului 12 din Convenţia internaţională de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor


┌──────┬─────┬───────────┬────────────┬─────────────┬──────────────┐
│      │     │           │            │             │Numele şi     │
│      │     │           │Numărul OMI │             │adresa        │
│Numele│Tonaj│Numărul sau│de          │Port de      │completă a    │
│navei │brut │literele   │identificare│înmatriculare│sediului      │
│      │     │distinctive│al          │             │principal al  │
│      │     │           │navei       │             │proprietarului│
│      │     │           │            │             │înregistrat   │
├──────┼─────┼───────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┤
│      │     │           │            │             │              │
└──────┴─────┴───────────┴────────────┴─────────────┴──────────────┘

    Prin prezentul se certifică faptul că nava mai sus menţionată este acoperită de o poliţă de asigurare sau altă garanţie financiară care îndeplineşte cerinţele articolului 12 din Convenţia internaţională de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor.
    Tip de garanţie .......................................................
    Durata de garanţie ....................................................
    Numele şi adresa asigurătorului (sau asigurătorilor) şi/sau ale garantului (sau garanţilor)
    Nume ..................................................................
    Adresa ................................................................

    Prezentul certificat este valabil până la .............................
    Emis sau vizat de Guvernul ............................................
    (numele complet al statului)

    SAU
    Ar trebui folosit următorul text, atunci când un stat parte se prevalează de prevederile paragrafului 3 al articolului 12:
    Prezentul certificat este emis sub autoritatea Guvernului .....(denumirea completă a statului)....... de către ...........(numele instituţiei sau organizaţiei)......................
    La .......................................
    (locul)

    În .......................................
    (data)

    ....................................................
    (semnătura şi titulatura emitentului sau ale persoanei oficiale ce îl vizează)

    Note explicative:
    1. Dacă se doreşte, în desemnarea statului se poate include o referinţă la autoritatea publică competentă din ţara în care se emite certificatul.
    2. În cazul în care valoarea totală a garanţiei provine din mai multe surse, ar trebui indicată suma prevăzută de fiecare.
    3. Dacă garanţia este furnizată sub mai multe forme, acestea ar trebui enumerate.
    4. În rubrica "Durata garanţiei" trebuie precizată data de la care garanţia produce efecte.
    5. În rubrica "Adresa asigurătorului (sau asigurătorilor) şi/sau a garantului (sau garanţilor)" trebuie să se indice adresa sediului principal al asigurătorului (sau asigurătorilor) şi/sau al garantului (sau garanţilor). Dacă este cazul, trebuie să se indice locul de afaceri în care asigurarea sau garanţia a fost încheiată.

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Alte Institutii, CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ din 18 mai 2007

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ din 18 mai 2007 de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor*)

Comentarii

Atentie, Juristi!

CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ din 18 mai 2007 de la Nairobi din 2007 privind îndepărtarea epavelor*)