Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
CONVENŢIA din 17 decembrie 1997 privind combaterea coruperii funcţionarilor publici străini în cadrul operaţiunilor economice internaţionale
EMITENT: Act Internaţional PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 617 din 6 iulie 2023
──────────
Conţinută de LEGEA nr. 202 din 5 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 6 iulie 2023.
──────────
Adoptată de Conferinţa de negociere la 21 noiembrie 1997
Preambul
Părţile,
considerând că fenomenul corupţiei este răspândit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, inclusiv în comerţ şi investiţii, generând îngrijorări morale şi politice serioase, subminând buna guvernare şi dezvoltarea economică şi distorsionând condiţiile de competitivitate internaţională,
considerând că toate ţările au o responsabilitate comună de a combate corupţia în cadrul operaţiunilor economice internaţionale,
ţinând seama de Recomandarea revizuită privind combaterea corupţiei în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, adoptată de Consiliul Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE) la 23 mai 1997, C (97)123/FINAL, care, printre altele, a făcut apel pentru luarea unor măsuri eficace pentru descurajarea, prevenirea şi combaterea mituirii funcţionarilor publici străini în legătură cu operaţiunile economice internaţionale, în special pentru incriminarea imediată a dării de mită de o manieră eficace şi coordonată şi în conformitate cu elementele comune convenite, prevăzute în recomandarea respectivă, cu principiile referitoare la jurisdicţie şi cu alte principii fundamentale de drept ale fiecărei ţări,
salutând alte evoluţii recente care promovează suplimentar înţelegerea şi cooperarea internaţională în scopul combaterii mituirii funcţionarilor publici, inclusiv acţiunile Naţiunilor Unite, ale Băncii Mondiale, ale Fondului Monetar Internaţional, ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ale Organizaţiei Statelor Americane, ale Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene,
salutând eforturile companiilor, ale organizaţiilor comerciale şi ale sindicatelor, precum şi ale altor organizaţii neguvernamentale de a combate corupţia,
recunoscând rolul guvernelor în prevenirea solicitării de mită de la persoane fizice şi juridice în cadrul operaţiunilor economice internaţionale,
recunoscând că pentru a realiza progrese în acest domeniu sunt necesare nu doar eforturi la nivel naţional, ci şi demersuri multilaterale de cooperare, monitorizare şi urmărire a progresului,
recunoscând că realizarea congruenţei măsurilor pe care trebuie să le ia părţile reprezintă un obiect şi un scop esenţiale ale convenţiei, care necesită ratificarea convenţiei fără derogări care să afecteze această congruenţă,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Infracţiunea de corupere a funcţionarilor publici străini
1. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a incrimina ca infracţiune, în dreptul său intern, fapta de a promite, oferi sau da, cu intenţie, orice folos necuvenit, pecuniar sau de altă natură, direct ori indirect, unui funcţionar public străin, pentru el sau pentru altul, pentru ca acel funcţionar public să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act în legătură cu îndatoririle sale de serviciu, cu scopul de a obţine sau a menţine un avantaj necuvenit comercial sau de altă natură în desfăşurarea de operaţiuni economice internaţionale.
2. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a incrimina ca infracţiune complicitatea, inclusiv instigarea, favorizarea şi tăinuirea sau autorizarea unui act de dare de mită unui funcţionar public străin. Tentativa de dare de mită unui funcţionar public străin şi asocierea infracţională în vederea dării de mită unui funcţionar public străin reprezintă infracţiuni în aceeaşi măsură ca şi tentativa de dare de mită şi asocierea infracţională în vederea dării de mită unui funcţionar public al părţii respective.
3. Infracţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2 de mai sus sunt numite în continuare „coruperea unui funcţionar public străin“.
4. În sensul prezentei convenţii:
a) „funcţionar public străin“ înseamnă orice persoană, numită sau aleasă, care deţine o funcţie legislativă, administrativă sau judiciară într-o ţară străină, orice persoană care exercită o funcţie publică pentru o ţară străină, inclusiv pentru o agenţie de stat sau o întreprindere publică şi orice funcţionar sau agent al unei organizaţii publice internaţionale;
b) „ţară străină“ include toate nivelurile şi subdiviziunile de guvernare, de la cele naţionale până la cele locale;
c) „să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act în legătură cu îndatoririle sale de serviciu“ se referă inclusiv la orice utilizare de către funcţionarul public a funcţiei sale, indiferent dacă această utilizare intră sau nu în cadrul îndatoririlor oficiale ale funcţionarului respectiv.
ART. 2
Răspunderea persoanelor juridice
Fiecare parte ia măsurile necesare, în conformitate cu principiile sale de drept, pentru a reglementa răspunderea persoanelor juridice pentru coruperea unui funcţionar public străin.
ART. 3
Sancţiuni
1. Mituirea unui funcţionar public străin se pedepseşte prin sancţiuni penale eficace, proporţionale şi disuasive. Tipurile de sancţiuni sunt comparabile cu cele aplicabile în cazul coruperii funcţionarilor publici ai părţii respective şi limitele speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de lege în cazul persoanelor fizice permit de o manieră eficace asistenţa judiciară reciprocă şi extrădarea.
2. În cazul în care, în cadrul sistemului de drept al unei părţi, răspunderea penală nu se aplică persoanelor juridice, partea se asigură că persoanele juridice sunt supuse unor sancţiuni, inclusiv pecuniare, eficace, proporţionale şi disuasive care nu sunt de natură penală, pentru coruperea unui funcţionar public străin.
3. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că mita şi produsele rezultate din mituirea unui funcţionar public străin sau echivalentul valoric al produselor fac obiectul indisponibilizării şi confiscării sau că sunt aplicabile sancţiuni pecuniare cu efect similar.
4. Fiecare parte ia în considerare impunerea de sancţiuni civile sau administrative suplimentare asupra unei persoane supuse sancţiunilor pentru mituirea unui funcţionar public străin.
ART. 4
Competenţa
1. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa în cazul coruperii unui funcţionar public străin atunci când infracţiunea este comisă integral sau parţial pe teritoriul său.
2. Fiecare parte care are competenţă în urmărirea penală a cetăţenilor săi pentru infracţiuni comise în străinătate ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a face acest lucru în privinţa coruperii unui funcţionar public străin, în conformitate cu aceleaşi principii.
3. Atunci când există mai multe părţi care au competenţă în privinţa unei presupuse infracţiuni descrise în prezenta convenţie, părţile, la solicitarea uneia dintre ele, se consultă pentru a determina care este jurisdicţia cea mai adecvată pentru urmărirea penală.
4. Fiecare parte analizează dacă actualele prevederi legale privind competenţa sunt eficace în lupta împotriva coruperii funcţionarilor publici străini, iar dacă nu sunt eficace, ia măsuri pentru a remedia acest lucru.
ART. 5
Aplicarea legii
Investigarea şi urmărirea penală în cazul coruperii unui funcţionar public străin se supun regulilor şi principiilor aplicabile ale fiecărei părţi. Aceste demersuri nu pot fi influenţate de consideraţii privind interesul economic naţional, efectul potenţial asupra relaţiilor cu un alt stat sau identitatea persoanelor fizice sau juridice implicate.
ART. 6
Prescripţia
Termenul de prescripţie aplicabil infracţiunii de corupere a unui funcţionar public străin trebuie să permită o perioadă de timp adecvată pentru investigarea şi urmărirea penală a acestei infracţiuni.
ART. 7
Infracţiunea de spălare a banilor
Fiecare parte care a prevăzut darea de mită a funcţionarilor publici naţionali ca fiind infracţiune predicat în scopul aplicării legislaţiei proprii privind infracţiunea de spălare a banilor reglementează în aceiaşi termeni şi în cazul coruperii funcţionarilor publici străini, fără a ţine seama de locul unde a avut loc infracţiunea.
ART. 8
Contabilitate
1. În scopul combaterii eficace a coruperii funcţionarilor publici străini, fiecare parte ia măsurile necesare, în cadrul propriilor legi şi reglementări privind contabilitatea, înregistrările contabile, divulgarea declaraţiilor financiare şi standardele contabile şi de audit, pentru a interzice înfiinţarea de conturi în afara evidenţei contabile, efectuarea de operaţiuni neînregistrate sau identificate în mod inadecvat, înregistrarea de cheltuieli inexistente, introducerea de datorii cu identificarea incorectă a obiectului acestora, precum şi utilizarea de documente false de către societăţile care fac obiectul legilor şi reglementărilor respective, în scopul coruperii funcţionarilor publici străini sau ascunderii unei astfel de fapte.
2. Fiecare parte prevede sancţiuni civile, administrative sau penale eficace, proporţionale şi disuasive pentru astfel de omisiuni şi falsificări privind registrele contabile, înregistrările contabile, conturile şi declaraţiile financiare ale acestor societăţi.
ART. 9
Asistenţă judiciară reciprocă
1. Fiecare parte va asigura unei alte părţi asistenţă judiciară promptă şi eficace, în cea mai amplă măsură posibilă conform legislaţiei sale şi tratatelor şi aranjamentelor relevante, în scopul urmăririi penale şi îndeplinirii procedurilor penale desfăşurate de o parte cu privire la infracţiunile care fac obiectul prezentei convenţii şi derulării procedurilor care nu fac obiectul legii penale, vizate de prezenta convenţie, desfăşurate de o parte împotriva unei persoane juridice. Partea solicitată informează fără întârziere partea solicitantă cu privire la orice informaţii suplimentare sau documente necesare în sprijinul cererii de asistenţă judiciară şi, atunci când se solicită acest lucru, cu privire la stadiul şi rezultatul cererii de asistenţă judiciară.
2. Atunci când o parte condiţionează asistenţa judiciară reciprocă de existenţa dublei incriminări, se consideră că există dublă incriminare dacă infracţiunea pentru care se solicită asistenţă face obiectul prezentei convenţii.
3. O parte nu poate refuza furnizarea de asistenţă judiciară reciprocă în cazurile penale care fac obiectul prezentei convenţii în temeiul secretului bancar.
ART. 10
Extrădare
1. Coruperea unui funcţionar public străin este de plin drept inclusă în legile părţilor şi în tratatele de extrădare în vigoare între părţi ca infracţiune pentru care se poate dispune extrădarea.
2. Dacă o parte care condiţionează extrădarea de existenţa unui tratat de extrădare primeşte o cerere de extrădare de la o altă parte cu care nu are încheiat un tratat de extrădare, partea solicitată poate considera prezenta convenţie ca temei legal pentru extrădare cu privire la infracţiunea de corupere a unui funcţionar public străin.
3. Fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura fie că poate să îşi extrădeze cetăţenii pentru coruperea unui funcţionar public străin, fie că poate urmări penal cetăţenii proprii pentru coruperea unui funcţionar public străin. O parte care refuză o cerere de extrădare a unui cetăţean propriu, exclusiv în temeiul cetăţeniei acestuia, într-o cauză având ca obiect coruperea unui funcţionar public străin, transmite cazul autorităţilor naţionale competente pentru derularea procedurilor penale.
4. Extrădarea pentru coruperea unui funcţionar public străin se supune condiţiilor prevăzute în dreptul naţional şi în tratatele şi aranjamentele aplicabile ale fiecărei părţi. Atunci când o parte condiţionează extrădarea de existenţa dublei incriminări, se consideră că această condiţie este îndeplinită dacă infracţiunea pentru care se solicită extrădarea face obiectul articolului 1 din prezenta convenţie.
ART. 11
Autorităţile responsabile
În sensul articolului 4 alineatul 3 privind consultarea, al articolului 9 privind asistenţa judiciară reciprocă şi al articolului 10 privind extrădarea, fiecare parte notifică secretarului general al OCDE una sau mai multe autorităţi responsabile pentru trimiterea şi primirea de solicitări şi care să servească drept canal de comunicare în aceste chestiuni pentru partea respectivă, fără a prejudicia alte înţelegeri între părţi.
ART. 12
Monitorizare şi urmărirea stadiului
Părţile cooperează în realizarea unui program de urmărire sistematică a stadiului în vederea monitorizării şi promovării implementării integrale a prezentei convenţii. În afară de cazul în care părţile decid altfel prin consens, procesul se realizează în cadrul Grupului de lucru antimită al OCDE şi conform termenilor de referinţă ai Grupului de lucru sau în cadrul şi conform termenilor de referinţă ai oricărui succesor al funcţiilor acestuia, iar părţile suportă costurile programului în conformitate cu regulile aplicabile pentru organismul respectiv.
ART. 13
Semnare şi aderare
1. Până la intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie este deschisă pentru semnare de către membrii OCDE şi de către nonmembrii care au fost invitaţi să devină participanţi cu drepturi depline în Grupul de lucru antimită al OCDE.
2. După intrarea sa în vigoare, prezenta convenţie va fi disponibilă pentru aderare oricărui stat nesemnatar care este membru al OCDE sau care a devenit participant cu drepturi depline în Grupul de lucru antimită sau în orice succesor al funcţiilor acestuia. Pentru fiecare astfel de nesemnatar, convenţia intră în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii instrumentului de aderare.
ART. 14
Ratificare şi depozitar
1. Prezenta convenţie este supusă acceptării, aprobării sau ratificării de către semnatari, în conformitate cu legile proprii ale acestora.
2. Instrumentele de acceptare, aprobare, ratificare sau aderare se depun la secretarul general al OCDE, care are rolul de depozitar al prezentei convenţii.
ART. 15
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie intră în vigoare în a şaizecea zi de la data la care cinci din cele zece ţări care au cele mai mari zece cote de export prevăzute în DAFFE/IME/BR(97)18/FINAL (anexată) şi care reprezintă singure cel puţin şaizeci la sută din exporturile combinate totale ale acelor zece ţări au depus instrumentele de acceptare, aprobare sau ratificare. Pentru fiecare semnatar care îşi depune instrumentul după intrarea în vigoare, convenţia intră în vigoare în a şaizecea zi de la depunerea instrumentului.
2. Dacă, după 31 decembrie 1998, convenţia nu a intrat în vigoare conform alineatului 1 de mai sus, orice semnatar care şi-a depus instrumentul de acceptare, aprobare sau ratificare poate declara depozitarului în scris că este gata să accepte intrarea în vigoare a prezentei convenţii în baza prezentului alineat 2. Convenţia intră în vigoare pentru semnatarul respectiv în a şaizecea zi de la data la care astfel de declaraţii au fost depuse de către cel puţin doi semnatari. Pentru fiecare semnatar care îşi depune declaraţia după această intrare în vigoare, convenţia intră în vigoare în a şaizecea zi de la data depunerii.
ART. 16
Amendamente
Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenţie. Amendamentul propus se depune la depozitar, care îl va comunica celorlalte părţi cu cel puţin şaizeci de zile înainte de convocarea unei şedinţe a părţilor pentru analizarea amendamentului propus. Amendamentul adoptat prin consensul părţilor sau prin alte mijloace determinate de părţi prin consens intră în vigoare la şaizeci de zile după depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare de către toate părţile sau în alte circumstanţe specificate de către părţi la momentul adoptării amendamentului.
ART. 17
Denunţare
O parte poate denunţa prezenta convenţie prin depunerea unei notificări scrise la depozitar. Denunţarea intră în vigoare la un an de la data primirii notificării. După denunţare, cooperarea va continua între părţi şi partea care s-a retras, cu privire la toate solicitările nesoluţionate de asistenţă judiciară reciprocă sau de extrădare, transmise înainte de data intrării în vigoare a denunţării.
Semnată la Paris astăzi, 17 decembrie 1997, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice.
ANEXA 1
STATISTICI
privind exporturile OCDE
(a se vedea imaginea asociată)
Cu privire la Belgia-Luxemburg: Statisticile comerciale pentru Belgia şi Luxemburg sunt disponibile doar combinat pentru cele două ţări. În sensul articolului 15 alineatul 1 din convenţie, dacă Belgia sau Luxemburg depune instrumentul de acceptare, aprobare sau ratificare sau dacă atât Belgia, cât şi Luxemburg depun instrumentele de acceptare, aprobare sau ratificare, se va considera că una dintre ţările care au cele mai mari zece cote de export şi-a depus instrumentul şi se vor lua în considerare exporturile combinate ale ambelor ţări în raport cu valoarea de 60% din exporturile combinate totale ale acelor zece ţări, necesară pentru intrarea în vigoare conform acestei prevederi.
*1990-1995; **1991-1996; ***1993-1996
Sursa: OCDE, (1) FMI
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
