Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
PĂRŢI CONTRACTANTE
În temeiul art. 8, alin. 3 şi art. 20 din Legea nr. 13/1991, între:
1. Salariaţi, reprezentaţi în conformitate cu art. 42 din Legea nr. 54/1992 prin:
Confederatia Nationala Sindicala "Cartel ALFA"
Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din România
Confederatia Sindicatelor Independente "FRATIA"
Confederatia Blocul Naţional Sindical
Confederatia Nationala a Sindicatelor Independente FIDES
Confederatia Sindicatelor Miniere din România
Confederatia Sindicatelor Neafiliate din România COSIN
Confederatia UNIVERS
Confederatia Sindicatelor Lucrãtorilor din Agricultura şi Alimentaţie CERES
Confederatia Nationala METAL
Alianta Confederativa Intersindicala "15 Noiembrie"
Confederatia Nationala a Sindicatelor CONSTRUCT din România
Confederatia Sindicala CONSILVA
Confederatia Sindicala HERCULES
Confederatia Sindicatelor din COOPERATIE
2. Reprezentanţii patronilor la nivel naţional, numiţi de Camera de Comerţ şi Industrie a României prin Decizia nr. 31 din 11.02.1993 a intervenit urmãtorul contract colectiv de munca la nivel naţional:
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
ART. 1
Pãrţile contractante recunosc şi accepta pe deplin ca sînt egale şi libere în negocierea Contractului colectiv de munca unic la nivel naţional şi se obliga sa respecte în totalitate prevederile acestuia.
ART. 2
Prevederile prezentului contract colectiv de munca se aplica în ramurile, grupurile de unitãţi, unitãţile şi instituţiile, indiferent de forma de organizare, de provenienta capitalului, modul de finanţare (inclusiv de la bugetul public) şi caracterul activitãţii, în care oricare din confederatiile sindicale semnatare au membrii de sindicat.
ART. 3
(1) Prezentul contract se încheie pe o durata de un an.
(2) Prezentul Contract colectiv de munca la nivel naţional asigura garanţii minime pentru încheierea contractelor colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii, precum şi a contractelor individuale de munca.
ART. 4
(1) Contractul colectiv de munca la nivel naţional cuprinde drepturile şi obligaţiile patronilor şi ale salariaţilor cu privire la stabilirea condiţiilor generale de munca.
(2) În ce priveşte condiţiile specifice de munca, determinarea conform legii, drepturile şi obligaţiile pãrţilor se vor stabili prin contractele colective de munca la nivel de ramura, grup de unitãţi, unitãţi şi instituţii.
ART. 5
(1) Orice cerere de modificare a prezentului contract va face obiectul unei negocieri.
(2) Cererea de modificare se comunica în scris celeilalte pãrţi.
(3) Negocierile cu privira la modificare nu vor putea începe mai tirziu de 15 zile lucrãtoare de la data comunicãrii şi nici mai devreme de 48 de ore de la data acestei comunicãri.
(4) Cererile de modificare vor fi depuse de cãtre reprezentantul patronilor la una din confederatiile sindicale semnatare, iar ale confederatiilor sindicale la Confederatia Nationala a Patronatului Roman.
(5) În perioada de la depunerea cererii de modificare şi a încã 10 zile lucrãtoare de la începerea negocierilor potrivit alin. 3, patronul se obliga sa nu procedeze la desfaceri de contracte de munca, pentru motive neimputabile salariaţilor, şi organizaţiile sindicale se obliga sa nu declanseze conflicte de munca legate de modificarea propusã prezentului contract.
(6) Modificãrile aduse contractului produc aceleaşi efecte ca şi contractul, de la data înregistrãrii lor.
ART. 6
Patronatul, cu sprijinul instituţiilor guvernamentale, la cererea organizaţiilor sindicale va pune cu cel puţin 5 zile înainte, la dispoziţia acestora informaţiile şi documentele necesare pentru a putea fi folosite la negocierea contractelor colective la nivel naţional, de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii.
ART. 7
Suspendarea şi încetarea contractului au loc potrivit legii.
ART. 8
(1) Interpretarea clauzelor prezentului contract se face prin consens.
(2) Dacã nu se realizeazã consensul, clauza se interpreteazã conform regulilor de drept comun, iar dacã şi dupã aceasta exista indoiala, se interpreteazã în înţelesul mai favorabil salariaţilor.
ART. 9
(1) Pentru soluţionarea, pe cale amiabila, a litigiilor intervenite cu ocazia executãrii, modificãrii, suspendãrii sau încetãrii contractului colectiv de munca la nivel naţional, pãrţile convin sa instituie o comisie paritara.
(2) Componenta, organizarea şi funcţionarea comisiei paritare se stabilesc prin regulamentul din Anexa nr. 1, la prezentul contract.
(3) Declanşarea procedurii prevãzute la alin. 1 nu constituie impediment pentru sesizarea instanţei de judecata competenta, potrivit prevederilor legii.
(4) Adoptarea unei hotãrîri de cãtre comisia paritara, în condiţiile prevãzute în Anexa nr. 1, impiedica sesizarea instanţei, iar dacã sesizarea a avut loc, judecata înceteazã.
ART. 10
Patronii vor asigura afişarea în unitãţi, la locurile de munca convenite cu organizaţiile sindicale, a prezentului contract colectiv de munca la nivel naţional, astfel încît salariaţii sa ia cunostinta de conţinutul sau.
ART. 11
La încheierea contractelor individuale de munca, salariaţii ce nu au fost reprezentaţi la negocierea prezentului contract colectiv de munca la nivel naţional, pot adera la aplicarea acestuia dacã, în acest sens, fac o declaraţie, potrivit Anexei nr. 2, pe care o depun la sindicatele afiliate confederatiilor semnatare.
ART. 12
Împuterniciţii organelor de conducere ai organizaţiilor patronale precum şi ai confederatiilor sindicale semnatare vor verifica la sesizarea uneia dintre pãrţi modul în care sînt respectate prevederile din prezentul contract; administraţiile vor asigura intrarea în unitate, în conformitate cu regulamentul de ordine interioarã, şi protecţia în unitate pe durata verificãrii, cu respectarea normativelor în vigoare.
ART. 13
(1) Drepturile salariaţilor prevãzute în prezentul contract colectiv de munca nu pot sa reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute anterior, negociate la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi sau instituţii.
(2) Dacã prin reglementãri sau acorduri anterioare au fost prevãzute drepturi mai mari pentru salariaţi, se vor aplica aceste reglementãri sau acorduri, afarã dacã prin lege se dispune în mod expres altfel.
(3) În situaţiile în care, în privinta drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de munca, intervin reglementãri legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.
(4) Pãrţile se obliga ca, în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de munca, sa nu promoveze şi sa nu susţinã proiecte de acte normative a cãror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de munca, oricare ar fi nivelul la care acestea s-au încheiat.
(5) Pãrţile convin sa facã intervenţiile necesare pentru respectarea prevederilor art. 27 alin. 2 din Legea nr. 54/1991 şi respectiv consultarea organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare în toate cazurile în care se iniţiazã acte normative ce privesc relaţiile de munca.
ART. 14
În cazul în care, din diferite motive, pãrţile au încheiat contracte colective de munca la un nivel inferior, înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.
ART. 15
(1) În scopul salarizarii şi acordãrii celorlalte drepturi prevãzute în prezentul contract pentru personalul instituţiilor finanţate de la bugetul public naţional, pãrţile contractante vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal şi a constituirii surselor, înainte de adoptarea Legii privind aprobarea bugetului public naţional, precum şi în vederea modificãrii ulterioare a acestuia.
(2) Pãrţile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementeazã astfel de drepturi cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare.
(3) Pe baza fondurilor aprobate în condiţiile prevãzute la alin. 1, pãrţile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor şi celorlalte drepturi de personal la instituţiile finanţate de la bugetul public naţional.
(4) Clauzele prezentului contract colectiv de munca la nivel naţional, privind drepturile salariale şi celelalte drepturi de personal, vor fi aplicate pentru salariaţii din instituţii finanţate de la bugetul public naţional, în condiţiile prevãzute la alin. 1, 2 şi 3.
CAP. 2
ÎNCHEIEREA, EXECUTAREA, MODIFICAREA, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA
ART. 16
În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face prin încheierea contractului individual de munca.
ART. 17
(1) Încheierea contractului individual de munca se face pe baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetãţeanului şi numai pe criteriul aptitudinilor şi competentei profesionale.
(2) Patronul se obliga sa aducã la cunostinta salariaţilor posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor.
(3) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacã un salariat şi o persoana din afarã unitãţii obţin aceleaşi rezultate, salariatul are prioritate la ocuparea postului.
(4) Prevederile alin. 1-2 se aplica şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare.
ART. 18
(1) Încheierea contractului individual de munca se va face pe perioada nedeterminatã. Dacã salariatul solicita asistenta din partea organizaţiei sindicale, aceasta se poate acorda.
(2) Contractele individuale se pot încheia şi pe durata determinata.
(3) Contractul individual de munca va cuprinde cel puţin clauzele prevãzute în Anexa nr. 3.
(4) Contractele individuale de munca se încheie în scris, cîte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui ce angajeazã.
ART. 19
(1) Contractul individual de munca se poate modifica, în ceea ce priveşte felul muncii, locul muncii şi drepturile salariale prin acordul pãrţilor sau din initiativa uneia din pãrţi, în cazurile prevãzute de lege.
(2) Refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau drepturile salariale, nu da dreptul celui care angajeazã de a proceda la desfacerea unilaterala a contractului individual de munca, pentru acest motiv.
(3) Delegarea şi detasarea salariaţilor se face în condiţiile prevãzute de lege cu drepturile prevãzute în prezentul contract.
ART. 20
Contractul individual de munca se poate suspenda, în ceea ce priveşte efectele sale, prin acordul pãrţilor sau cazurilor prevãzute de lege în mod expres.
ART. 21
(1) Încetarea contractului individual de munca poate avea loc - în condiţiile prevãzute de lege - prin unul din urmãtoarele moduri:
a) acordul pãrţilor;
b) desfacerea din initiativa uneia din pãrţi.
(2) În cazurile în care, la desfacerea contractului de munca, unitatea este obligatã, potrivit legii, sa acorde un preaviz, durata acestuia va fi de o luna.
(3) În perioada preavizului, salariaţii au dreptul sa absenteze patru ore pe zi de la programul unitãţii pentru a-şi cauta un loc de munca, fãrã ca aceasta sa afecteze salariul şi celelalte drepturi. Orele absentate se pot acorda prin cumul în condiţiile stabilite de patron.
(4) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de munca fãrã sa i se acorde preavizul prevãzut la alin. 2, aceasta are dreptul la o indemnizaţie egala cu salariul de baza pe o luna, avut la data desfacerii contractului de munca.
ART. 22
Contractul individual de munca nu poate fi desfãcut din initiativa celui care angajeazã, în cazurile în care prin lege sau prin contractul colectiv de munca s-au prevãzut asemenea interdicţii.
ART. 23
(1) La desfacerea contractului de munca din motive neimputabile salariatului patronii vor acorda acestuia o compensaţie de 50% din salariul lunar, în afarã drepturilor convenite la zi.
(2) Prevederile alin. 1 sînt aplicabile atunci cînd desfacerea contractului de munca a intervenit din urmãtoarele motive:
a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza, ca urmare a reorganizãrii;
b) unitatea îşi înceteazã activitatea;
c) unitatea se muta în alta localitate şi are posibilitatea sa-şi asigure pe plan local, cadrele necesare;
d) unitatea se muta în alta localitate, iar persoana incadrata nu accepta sa o urmeze;
e) persoana nu corespunde sub aspect profesional postului în care a fost incadrata din motive neimputabile acesteia şi nu i s-a oferit trecerea într-o munca corespunzãtoare;
f) în postul ocupat de persoana incadrata în munca este reintegrat, pe baza hotãrîrii organelor competente, cel care a deţinut anterior acel post.
CAP. 3
CONDIŢII DE MUNCA, PROTECŢIA MUNCII ŞI P.S.I.
ART. 24
(1) Pãrţile se obliga sa depunã eforturile necesare pentru institutionalizarea unui sistem organizat avînd drept scop ameliorarea continua a condiţiilor de munca.
(2) Pînã la realizarea obiectivului prevãzut la alineatul precedent, în contractele colective de munca se vor prevedea proceduri de consultare a reprezentanţilor sindicali cu cei care angajeazã, referitoare la orice mãsuri care ar urma sa fie luate pentru îmbunãtãţirea condiţiilor de munca.
(3) La stabilirea mãsurilor vizind condiţiile de munca, pãrţile implicate vor tine seama de urmãtoarele principii de baza:
a) mãsurile preconizate sa vizeze, mai întîi, ameliorarea realã a condiţiilor de munca şi numai dacã acest lucru nu este posibil la un moment dat, sa se procedeze la compensãri bãneşti sau de alta natura;
b) mãsurile preconizate pentru ameliorarea condiţiilor de munca trebuie sa fie realizate împreunã cu reprezentanţii sindicali, astfel încît aceştia sa fie consultaţi şi informati cu privire la aceste mãsuri, încheindu-se anexe speciale la contractele colective de munca.
ART. 25
Organizarea activitãţii, prin stabilirea unei structuri organizatorice rationale, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de munca cu precizarea atribuţiilor şi rãspunderile lor, elaborarea de norme de munca fundamentale din punct de vedere tehnic, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de cãtre salariaţi sînt atribute de competenta exclusiva a celor care angajeazã.
ART. 26
(1) Patronul va asigura organizarea raţionalã a muncii pentru fiecare loc de munca. Pe aceasta baza, se stabilesc sarcini şi raspunderi sub forma de norme de munca; acestea pot fi: norme de timp, norme de producţie, norme de personal, însoţite de descrierea sferei de atribuţii şi a zonei de deservire menite sa asigure utilizarea integrala şi eficienta a timpului de lucru.
(2) Normele de munca vor fi astfel stabilite încît sa asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual şi o tensiune nervoasa, care sa nu conducã la oboseala excesiva a salariaţilor.
(3) Normele de munca aprobate de conducãtorul unitãţii, cu avizul sindicatelor, constituie anexa la contractul colectiv de munca şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
ART. 27
(1) Activitatea de normare a muncii se referã la toate categoriile de salariaţi, potrivit specificului activitãţii fiecãruia şi se bazeazã pe tehnicile normarii muncii; aceasta se desfãşoarã ca un proces continuu, în permanenta concordanta cu schimbãrile ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnica a muncii.
(2) În toate situaţiile în care normele de munca nu asigura un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesiva sau, dupã caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerutã atît de patron, cît şi de sindicate. În caz de divergenţe în ce priveşte calitatea normelor de munca se va recurge la o expertiza tehnica stabilitã de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sînt obligatorii pentru ambele pãrţi.
(3) Reexaminarea normelor de munca, nu va putea conduce la diminuarea salariului de baza negociat.
(4) Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergentelor cu privire la modificarea normelor de munca vor fi suportate de patroni pentru prima solicitare a sindicatelor.
ART. 28
Patronul are obligaţia sa asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munca, iar salariaţii trebuie sa realizeze norma de munca sau, dupã caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
ART. 29
Normativele de personal care vor fi utilizate la fundamentarea numãrului de personal din instituţiile publice, se vor elabora de cãtre ministere sau, dupã caz, de cãtre alte organe centrale de resort, cu avizul federaţiilor sindicatelor pe ramura.
ART. 30
(1) Locurile de munca se clasifica în locuri de munca normale şi locuri de munca cu condiţii deosebite.
(2) Locurile de munca cu condiţii deosebite sînt cele grele, periculoase, nocive, penibile, sau alte asemenea, stabilite prin contracte colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii, dupã caz.
ART. 31
(1) Pentru prestarea activitãţii în locurile de munca prevãzute în art. 30, alin. 2, salariaţii au dreptul, dupã caz, la sporuri la salariul de baza, durata redusã a timpului de lucru, alimentaţie de intarire a rezistentei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevãzute de contractele colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii; duratele de reducere a virstei pentru pensionare sînt cele prevãzute de lege.
(2) Categoriile de salariaţi prevãzute la art. 30, alin. 2 vor fi supuse obligatoriu unui examen medical efectuat de medicul de medicina a muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate şi instituţie.
ART. 32
(1) În cazul în care condiţiile de munca se normalizeaza, salariaţii vor beneficia, pentru refacerea capacitãţii de munca, încã minimum o luna, de urmãtoarele drepturi:
- spor pentru condiţii grele de munca;
- spor pentru nocivitate;
- alimentaţie de intarire la rezistenta a organismului.
(2) De drepturile prevãzute în alin. 1 beneficiazã şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în condiţiile alin. 1 şi îşi schimba locul de munca din motive ce nu le sînt imputabile, dacã drepturile de aceeaşi natura la noul loc de munca sînt mai mici.
ART. 33
În toate cazurile în care condiţiile de munca s-au inrautatit, determinînd reclasificarea locurilor de munca, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificari începînd cu data schimbãrii condiţiilor de munca, indiferent de momentul efectuãrii reclasificarii de cãtre organele competente.
ART. 34
În afarã prevederilor normale generale republicane şi departamentale de protecţia muncii, pe care pãrţile le considera ca fiind minimale, în contractele colective de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi precum şi cele la nivel de unitate sau instituţie, pot fi incluse clauze suplimentare de punere în aplicare.
ART. 35
(1) Pãrţile sînt de acord ca nici o mãsura de protecţie a muncii nu este eficienta dacã nu este cunoscutã, însuşitã şi aplicatã în mod constient de salariaţi.
(2) Patronul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesionalã a salariaţilor, cu privire la normele de protecţie a muncii. Prin contractele colective de munca la nivel de unitãţi se vor prevedea mãsuri specifice, periodicitatea, metodologia, obligaţiile şi rãspunderile, controalele proprii în conformitate cu reglementãrile elaborate de Departamentul protecţiei muncii din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi cu normele proprii. Timpul afectat acestor activitãţi, inclusiv orele de instructaj, se includ în timpul de munca şi este salarizat.
(3) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de munca sau a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul sau loc de munca şi normele de protecţie a muncii pe care este obligat sa le cunoascã şi sa le respecte în procesul muncii.
(4) În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbãri ce impun aplicarea unor norme noi de protecţie a muncii, salariaţii vor fi instruiti în condiţiile prevãzute la alineatul precedent.
ART. 36
(1) Contravaloarea echipamentului de protecţie se suporta integral de patron.
(2) Contravaloarea echipamentului de lucru se suporta potrivit prevederilor legale şi a celor din contractele colective de munca de la celelalte niveluri.
(3) În toate cazurile în care în afarã echipamentului de lucru prevãzut de lege, patronul cere o anumitã ţinuta vestimentara, specialã ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suporta integral de patronat.
ART. 37
Prin contractele colective de munca la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmãriţi la fiecare loc de munca, în vederea luãrii mãsurilor de protecţia muncii specifice, precum şi programele de control al realizãrii mãsurilor stabilite.
ART. 38
(1) În vederea menţinerii şi îmbunãtãţirii condiţiilor de desfãşurare a activitãţii, patronul va lua urmãtoarele mãsuri de amenajare ergonomica a locului de munca:
a) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibratii, temperatura, aerisirea, umiditate);
b) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de munca (vestiare, bãi, grupuri sanitare, sali repaos, cantina-restaurant);
c) diminuarea pînã la eliminarea treptata a emisiunilor poluante.
(2) Mãsurile concrete în sensul prevederilor alin. 1 se stabilesc prin contractul colectiv de munca din unitãţi şi instituţii.
(3) Salariaţii sînt obligaţi sa pãstreze în bune condiţii amenajãrile efectuate de patron, sa nu le deterioreze, descompleteze ori sa sustragã componente ale acestora.
ART. 39
(1) Patronul va organiza la angajare şi, ulterior, cel puţin o data pe an, examinarea medicalã a salariaţilor, în scopul de a constata dacã sînt apţi pentru desfãşurarea activitãţii în postul pe care ar urma sa-l ocupe sau pe care îl ocupa, precum şi pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale. Examinarea medicalã este gratuita şi cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmeazã sa fie stabilite la nivel de unitate.
(2) Salariaţii sînt obligaţi sa se supunã examenelor medicale în condiţiile organizãrii potrivit prevederilor alin. 1.
(3) În cazul cînd dispoziţiile legale speciale sau ale contractului colectiv de munca prevãd examinari medicale la termene mai scurte determinate de condiţiile deosebite de la locurile de munca, se vor aplica aceste prevederi.
(4) Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea medicalã organizatã potrivit alin. 1 şi 3 constituie abateri disciplinare.
ART. 40
La cererea uneia dintre pãrţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de protecţia muncii vor fi consultaţi la modificarea duratei timpului de lucru şi acordarea de concedii suplimentare.
ART. 41
Pãrţile convin sa facã demersurile necesare la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sãnãtãţii pentru constituirea, preluarea sau sponsorizarea unor unitãţi medico-spitaliceşti.
ART. 42
(1) Pãrţile vor asigura un regim de protecţie special a muncii femeilor şi tinerilor în virsta de pînã la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi prevederile prezentului contract, pe care le socotesc ca fiind minimale.
(2) Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi stabilite prin contractul colectiv de munca de la celelalte niveluri.
ART. 43
Patronul nu va refuza angajarea sau, dupã caz, menţinerea în munca a persoanelor handicapate, în cazurile în care acestea sînt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente.
ART. 44
În cazul recomandãrilor medicale, patronul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de munca şi, dupã caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilitãţile fiecãrei unitãţi care vor fi stabilite împreunã cu sindicatele.
ART. 45
Confederatiile semnatare şi federaţiile componente pot organiza şi desfasura verificãri privind respectarea normativelor, normelor şi prevederilor din contractele colective cu privire la protecţia şi securitatea muncii.
CAP. 4
SALARIZARE ŞI ALTE DREPTURI SALARIALE
ART. 46
(1) Pentru munca prestatã în condiţiile prevãzute în contractul individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de munca, indiferent de natura unitãţii în care îşi desfãşoarã activitatea.
(2) La unitãţile producãtoare de produse agricole, o parte din salariu se poate plati şi în natura. Plata în natura stabilitã prin negocieri în unitãţi, nu poate depãşi 50% din salariu.
(3) Salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile şi sporurile la acesta.
ART. 47
(1) Formele de organizare a muncii şi salarizare ce se pot aplica sînt urmãtoarele:
a) în regie sau dupã timp;
b) acord;
c) pe baza de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate;
d) alte forme specifice unitãţii.
(2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord poate avea loc într-una din urmãtoarele forme:
a) acord direct;
b) acord progresiv;
c) acord indirect.
(3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv.
(4) Forma de organizare a muncii şi de salarizare ce urmeazã sa se aplice fiecãrei activitãţi, se stabileşte prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, sau dupã caz, instituţie.
ART. 48
(1) Se stabilesc urmãtorii coeficienţi minimi de ierarhizare, pentru urmãtoarele categorii de salariaţi:
a) Muncitori:
1. necalificati = 1;
2. calificaţi = 1,2;
b) personal administrativ încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregãtire este:
1. liceala = 1,1;
2. post liceala = 1,5;
c) personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregãtire este:
1. postliceala = 1,25;
2. şcoala de maiştri = 1,3;
3. subingineri = 1,4;
d) personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregãtire este:
studii superioare = 1,5.
(2) Coeficienţii de salarizare de la alin. 1 se aplica la salariul minim negociat pe unitate.
ART. 49
(1) Sporurile minime ce se acorda în condiţiile prezentului contract sînt:
a) pentru condiţii deosebite de munca, grele, periculoase,
sau penibile..............................................10%
b) pentru condiţii nocive de munca din salariul minim
negociat la nivel de unitate..............................10%
c) pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal
de lucru şi lucrul în zilele libere şi sarbatori legale...100%
d) pentru vechime în munca, minim 5% pentru 3 ani vechime
şi maxim 25% la o vechime de peste 20 ani
e) pentru lucrul în timpul nopţii............................25%
f) spor de şantier...........................................100 lei/zi
g) pentru exercitarea şi a unei funcţii se poate acorda un spor de pînã la 50% din salariul de baza al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplica aceasta prevedere şi cuantumul sporului se vor stabili prin negocieri la contractele de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi sau instituţii.
(2) Prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi şi unitãţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi strãine - dacã aceasta nu este cuprinsã în obligaţiile postului, etc.).
(3) Sporurile prevãzute mai sus se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sînt cuprinse în salariul de baza.
ART. 50
(1) Adaosurile la salariul de baza sînt:
a) adaosul de acord;
b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarizare realizat lunar şi cumulat;
c) cota-parte din profit ce se repartizeazã salariaţilor este de pînã la 10% în cazul societãţilor comerciale şi de pînã la 5% în cazul regiilor autonome;
d) alte adaosuri, convenite la nivelul unitãţilor şi instituţiilor.
(2) Condiţiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participãrii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada la care se acorda cota de profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate şi dupã caz, instituţie.
ART. 51
(1) Patronul va asigura condiţiile necesare realizãrii de cãtre fiecare salariat a sarcinilor ce îi revin, în cadrul programului zilnic de munca stabilit.
(2) În situaţia în care patronul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizãrii sarcinilor de serviciu, acesta este obligat sa plãteascã salariaţilor salariul de baza pentru timpul cît lucrul a fost întrerupt.
(3) În cazurile excepţionale, cînd din motive tehnice sau alte motive, activitatea a fost întreruptã, salariaţii vor primi 75% din salariul de baza individual avut, cu condiţia ca încetarea lucrului sa nu se fi produs din vina lor şi dacã în tot acest timp au rãmas la dispoziţia unitãţii. Prin negocieri la nivelul unitãţii sau instituţiei se va stabili concret modul de realizare a prevederii de a rãmîne la dispoziţia unitãţii, prezenţi în incinta unitãţii în asteptarea reluarii activitãţii sau rãmînerea la domiciliu, de unde sa poatã fi convocaţi de unitate.
(4) În cazurile prevãzute în alin. 3, salariaţii beneficiazã şi de celelalte drepturi prevãzute de lege pentru astfel de situaţii.
ART. 52
(1) Indexarea se face pe baza coeficienţilor de indexare stabiliţi de comisia nationala pentru indexare.
(2) Urmarea indexãrii patronul va recalcula tarifele sau, respectiv, cotele de manopera, pe unitatea de produs sau valoricã, corespunzãtor formelor de organizare a muncii şi de salarizare aplicate în unitate.
ART. 53
Plata salariilor se face periodic, la datele la care se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivelul unitãţii sau instituţiei.
ART. 54
(1) Toate drepturile bãneşti cuvenite salariaţilor se plãtesc înaintea oricãror obligaţii bãneşti ale unitãţii sau instituţiei.
(2) În caz de faliment sau lichidare judiciarã salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi şi drepturile lor bãneşti constituie creanţe privilegiate, urmînd sa fie plãtite integral, înainte de a-şi revendica cota-parte ceilalţi creditori.
ART. 55
Patronii vor tine evidenta în care sa se menţioneze activitatea desfasurata în baza contractului individual de munca şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi le vor elibera dovezi pentru acestea.
CAP. 5
TIMPUL DE MUNCA ŞI TIMPUL DE ODIHNA
ART. 56
(1) Durata normalã a timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi de 40 ore pe saptamina, realizatã prin saptamina de lucru de cinci zile.
(2) La locurile de munca unde, datoritã specificului activitãţii, nu exista posibilitatea încadrãrii în durata normalã a timpului de lucru, se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, dupã caz, în tura, tura continua, turnus, program fractionat.
(3) Locurile de munca la care se aplica formele specifice de organizare a programului de lucru prevãzute la alin. 2, precum şi modalitãţile concrete de organizare şi evidenta a muncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi sau instituţii.
ART. 57
(1) Pentru unele activitãţi, locuri de munca şi categorii de personal, prevãzute în contractul colectiv de munca de la unitãţi sau instituţii, se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzãtoare unor fracţiuni de norma, cu o durata a timpului de munca de 6, 4 sau 2 ore pe zi. Drepturile salariaţilor care lucreazã în astfel de situaţii se acorda proporţional cu timpul lucrat.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de pînã la 7 ani pot lucra 1/2 norma fãrã sa li se afecteze drepturile ce decurg din calitatea de salariat, cum sînt: concediu de odihna, alocaţia de stat pentru copii, etc.
(3) La cerere, salariaţii cu program parţial de lucru vor fi încadraţi în program normal dacã exista posturi vacante şi dacã întrunesc condiţiile ocupãrii acestor posturi.
ART. 58
(1) Salariaţii care îşi desfãşoarã activitatea în locuri de munca cu condiţii deosebite beneficiazã de reducerea duratei normale a timpului de munca sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Reducerea duratei timpului de munca la locuri de munca cu condiţii deosebite nu afecteazã salariul şi vechimea în munca aferente duratei normale a timpului de munca.
(3) Durata reducerii timpului de munca şi categoriile de personal care beneficiazã de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii.
ART. 59
(1) Începerea şi sfîrşitul programului zilnic de lucru se stabilesc prin regulamentul de ordine interioarã, întocmit de cãtre administraţia unitãţii, cu acordul reprezentanţilor sindicali.
(2) În toate cazurile în care se dovedeşte ca este posibil, cei care angajeazã şi sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalitãţi de aplicare a acestora.
(3) Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu poate conduce la sporirea sarcinilor de serviciu stabilite potrivit art. 24 şi 27, la deteriorarea condiţiilor de munca ori la diminuarea veniturilor provenite din salarii.
ART. 60
(1) Orele prestate peste programul normal de lucru şi în zilele nelucrãtoare, la solicitarea patronului, sînt ore suplimentare.
(2) Salariaţii pot fi chemaţi sa presteze ore suplimentare numai cu consimţãmîntul lor. Ceea ce depãşeşte 120 ore/an de persoana necesita şi acordul sindicatelor din unitate sau instituţie.
ART. 61
Compensarea orelor suplimentare se face cu timpul liber corespunzãtor sau prin plata cu sporuri, potrivit înţelegerii pãrţilor.
ART. 62
(1) Pentru persoanele al cãror program de lucru se desfãşoarã pe timpul nopţii, durata timpului de munca este mai mica cu o ora decît durata timpului de munca prestatã în timpul zilei, fãrã diminuarea salariului de baza şi a vechimii în munca.
(2) Prevederile alin. 1 nu se aplica salariaţilor care lucreazã la locurile de munca cu condiţii deosebite, unde durata timpului de munca este mai mica de 8 ore.
(3) La unitãţile unde procesul muncii sau condiţiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul nopţii poate fi egal cu cel al zilei.
Munca prestatã în timpul nopţii în cadrul unui asemenea program se plãteşte cu spor de 25% din salariul de baza, dacã timpul astfel lucrat reprezintã cel puţin jumãtate din programul de lucru; de acest spor beneficiazã şi salariaţii care lucreazã în condiţii deosebite, unde durata timpului de munca este mai mica de 8 ore/zi.
(4) Se considera munca desfasurata în timpul nopţii, munca prestatã în intervalul cuprins între orele 21 - 7, cu posibilitatea abaterii în cazurile justificate cu o ora în plus sau în minus fata de aceste limite.
ART. 63
(1) În fiecare saptamina, salariatul are dreptul, de regula, la 2 zile consecutive de repaus sãptãmînal.
(2) Repausul sãptãmînal se acorda, de regula, simbata şi duminica.
(3) În cazul în care activitatea de la locul de munca, în zilele de simbata şi duminica, nu poate fi întreruptã, prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus sãptãmînal sa fie acordate şi în alte zile ale saptaminii sau cumulat pe o perioada mai mare.
ART. 64
(1) Sînt zile nelucrãtoare zilele de repaus sãptãmînal şi zilele de sarbatori legale şi religioase dupã cum urmeazã:
- 1, 2 ianuarie;
- a doua zi de Pasti;
- 1 Mai;
- 1 Decembrie;
- 25-26 decembrie.
(2) Prin contractele colective de munca se pot stabili şi alte zile nelucrãtoare decît cele prevãzute la alin. 1, conform specificului domeniului de activitate.
ART. 65
Repausul pentru servirea mesei nu poate fi mai mic de 15 minute. Repausul pentru servirea mesei, cu o durata de 15 minute, se include în programul de lucru.
ART. 66
Salariaţii pot solicita, în mod justificat, declararea programului de lucru.
Administraţia va analiza cererea şi va aproba aceasta în funcţie de posibilitãţi.
ART. 67
Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihna plãtit, de minimum 21 zile lucrãtoare.
ART. 68
(1) În fiecare an calendaristic, salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au drepturi la un concediu de odihna suplimentar cu o durata de 3 zile, iar salariaţii nevãzãtori cu o durata de 6 zile.
(2) Salariaţii care îşi desfãşoarã activitatea în condiţii deosebite beneficiazã de concedii de odihna suplimentare de minimum 3 zile pe an. Prin contractele de munca la nivel de ramura, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii (cu excepţia celor finanţate de la bugetul public naţional) se pot negocia concedii de odihna suplimentare mai mari.
ART. 69
Prin contractele colective de munca de la celelalte niveluri se vor stabili criteriile pe baza cãrora salariaţii sa beneficieze de concedii de odihna anuale şi concedii de odihna suplimentare mai mari.
ART. 70
(1) Pe durata concediului de odihna salariaţii vor primi o indemnizaţie formatã din salariul de baza la data plecãrii în concediu, corespunzãtor numãrului de zile de concediu, majoratã cu procentul mediu al celorlalte venituri salariale realizate pe o perioada de 3 luni, lucrate anterior plecãrii în concediu.
(2) Indemnizaţia de concediu nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime şi indemnizaţia pentru funcţia de conducere, luate împreunã, corespunzãtor numãrului de zile de concediu.
(3) Prin contractul colectiv de munca de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitãţile economico-financiare ale unitãţii şi, dupã caz, ale instituţiei, pe lîngã indemnizaţia de concediu sa se plãteascã şi o prima de vacanta.
(4) Indemnizaţia de concediu şi, dupã caz, prima de vacanta se plãtesc înainte de plecarea în concediu.
(5) Orice convenţie prin care se renunţa total sau în parte la dreptul la concediu de odihna este interzisã.
ART. 71
Concediul anual de odihna va putea sa fie fractionat la solicitarea salariatului; una din fracţiuni va trebui sa fie de cel puţin 12 zile lucrãtoare. Cealaltã parte va trebui acordatã şi luatã pînã la sfîrşitul anului în curs.
ART. 72
(1) Salariaţii au dreptul la zile libere plãtite pentru evenimente deosebite în familie, sau alte situaţii, dupã cum urmeazã:
a) cãsãtoria salariatului - 5 zile;
b) cãsãtoria unui copil - 2 zile;
c) naşterea unui copil - 2 zile;
d) decesul soţului, copilului, pãrinţilor, socrilor - 3 zile;
e) decesul bunicilor, fraţilor, surorilor - 1 zi;
f) donatori de singe - conform legii;
g) la schimbarea locului de munca, cu mutarea domiciliului, în cadrul aceleiaşi unitãţi, în alta localitate - 5 zile.
(2) 30 de zile concediu fãrã plata acordat o singura data, pentru pregãtirea şi susţinerea lucrãrii de diploma în învãţãmîntul superior, seral şi fãrã frecventa.
(3) Pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fãrã plata.
(4) Prin contractele colective de munca la celelalte niveluri se pot stabili şi alte situaţii în care salariaţii beneficiazã de zile libere plãtite şi numãrul lor.
CAP. 6
ALTE MĂSURI DE PROTECŢIE ŞI FACILITĂŢI ACORDATE SALARIAŢILOR
ART. 73
În cazul în care unitatea este pusã în situaţia de a efectua reduceri de personal ca urmare a restringerii activitãţii, retehnologizãrii, automatizarii şi robotizarii procesului de producţie, pãrţile convin asupra respectãrii urmãtoarelor principii:
a) patronul va punã la dispoziţia sindicatului justificarea tehnico-economicã asupra mãsurilor privind: posibilitãţile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, organizarea de cursuri de calificare, recalificare sau reorientare profesionalã, etc.;
b) justificarea, împreunã cu obiecţiile şi propunerile sindicatului, vor fi depuse spre analiza şi avizare consiliului imputernicitilor mandatati ai statului sau, dupã caz, adunãrii generale;
c) concomitent, patronul va informa sindicatele asupra motivelor ce stau la baza reducerii numãrului de salariaţi, precum şi asupra unor eventuale posibilitãţi de redistribuire a acestora. Anunţul se va face astfel:
= cu 90 de zile calendaristice înainte, în cazul schimbãrii sediului unitãţii în alta localitate;
= cu 60 de zile înainte, dacã reducerea se datoreazã restringerii de activitate, retehnologizãrii sau altor cauze.
ART. 74
În situaţia în care desfacerea contractului de munca nu poate fi evitata, administraţia va comunica în scris fiecãrui salariat:
a) termenul de preaviz, în condiţiile prevãzute în prezentul contract colectiv de munca;
b) dacã îi oferã sau nu un alt loc de munca, ori cuprinderea într-o forma de recalificare profesionalã.
ART. 75
(1) La aplicarea efectivã a reducerii de personal, dupã reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, mãsurile vor afecta în ordine:
a) contractele de munca ale salariaţilor care cumuleazã doua sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumuleazã pensia cu salariul;
b) contractele de munca ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea unitãţii;
c) contractele de munca ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare la cererea lor.
(2) La luarea mãsurii de desfacere a contractului de munca pentru reducere de posturi vor fi avute în vedere urmãtoarele criterii minimale:
a) dacã mãsura ar putea afecta doi soţi care lucreazã în aceeaşi unitate sau instituţie, se desface contractul de munca al soţului care are venitul cel mai mic, fãrã ca prin aceasta sa se poate desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post nevizat de reducere;
b) mãsura sa afecteze, mai întîi, persoanele care nu au copii în întreţinere;
c) mãsura sa afecteze numai în ultimul rind femeile care au în îngrijire copii, bãrbaţi vaduvi sau divortati care au în îngrijire copii, unici intretinatori de familie, precum şi salariaţii, bãrbaţi sau femei care mai au cel mult 3 ani pînã la pensionarea la cererea lor.
(2) În cazul în care mãsura desfacerii contractului de munca ar afecta un salariat care a urmat o forma de calificare sau de perfecţionare a pregãtirii profesionale şi a încheiat cu unitatea economicã un act adiţional la contractul de munca, prin care s-a obligat sa presteze o activitate într-o anumitã perioada de timp, administraţia nu-i va putea pretinde acestuia despãgubiri pentru perioada rãmasã nelucrata pînã la împlinirea termenului, dacã mãsura desfacerii contractului de munca nu-i este imputabilã.
ART. 76
Sindicatele au dreptul sa verifice modul de aplicare a prevederilor art. 75, iar în ipoteza în care doua sau mai multe persoane salariate sînt în aceeaşi situaţie, disponibilizarea se face cu consultarea sindicatelor.
ART. 77
Unitatea sau instituţia care îşi extinde sau reia activitatea într-o perioada de 12 luni de la luarea mãsurilor de desfacere a contractului de munca pentru motive prevãzute la art. 73, are obligaţia sa încunoştiinţeze în scris despre aceasta organizaţiile sindicale şi sa facã publica mãsura. Unitatea sau instituţia va reangaja salariaţii cãrora li s-a desfãcut contractul de munca pentru motivele prevãzute la art. 73, care au pregãtirea necesarã pentru ocuparea posturilor vacante şi care s-au prezentat în termen de 15 zile de la data anunţului.
ART. 78
Salariaţii care se pensioneazã pentru limita de virsta primesc o indemnizaţie egala cu cel puţin un salariu de baza avut în luna pensionãrii.
ART. 79
În afarã de ajutoarele prevãzute de lege la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de urmãtoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei de un salariu mediu pe unitate;
b) dacã decesul a survenit din cauza unui accident de munca, accident în legatura cu munca sau boala profesionalã, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii de baza; diferenţa de 2 salarii se va plati dupã stabilirea, în condiţiile legii, a cauzei decesului;
c) un salariu de baza plãtit de unitate sau instituţie, mamei pentru naşterea fiecãrui copil; dacã mama nu este salariata, soţul acesteia beneficiazã de plata unui salariu de baza;
d) un salariu de baza plãtit de unitate sau instituţie la decesul soţului sau sotiei, ori la decesul unei rude de gradul I aflatã în întreţinerea salariatului.
ART. 80
La nivelul unitãţii sau instituţiei, din fondul pentru acţiuni sociale, constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru reducerea costului biletelor de tratament şi odihna recuperatorie în staţiunile balneo-climaterice, în care este inclus şi transportul pe calea feratã (tren persoane clasa a II-a), repartizate pe baza acordului dintre sindicate şi patron, pentru salariaţi şi membrii lor de familie, în raport de salariul de baza şi sezon, potrivit distincţiilor cuprinse în Anexa nr. 4.
ART. 81
Beneficiarii biletelor de tratament balnear şi odihna recuperatorie din instituţiile publice vor suporta o contribuţie bãneascã diferenţiatã în funcţie de salariul de baza şi sezon, contribuţie calculatã în baza grilei aprobatã de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Diferenţa se suporta din bugetul de asigurãri sociale.
ART. 82
Contravaloarea biletelor acordate salariaţilor trimişi în staţiuni pentru tratarea unor boli profesionale, se suporta integral de unitatea în cauza, inclusiv costul transportului C.F.R. clasa a II-a, sau acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun.
ART. 83
(1) Dacã salariatul se afla în incapacitate temporarã de munca, survenitã ca urmare a unui accident de munca sau în legatura cu munca ori a contractãrii unei boli profesionale, patronul va plati acestuia, pe toatã perioada incapacitãţii, o compensaţie egala cu diferenţa dintre salariul de baza avut la data ivirii incapacitãţii şi ajutorul primit.
(2) Acordarea compensatiei prevãzute la alineatul precedent, nu inlatura şi nici nu înlocuieşte dreptul legal la despãgubiri al salariatului în cauza, în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 84
Repartizarea spaţiilor de locuit, indiferent de natura lor, cu excepţia locuinţelor de serviciu, cãtre salariaţii unitãţilor sau instituţiilor se va face de o comisie paritara, administraţie-sindicat, conform criteriilor ce vor fi stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate sau instituţie.
ART. 85
Salariaţii unitãţilor şi, dupã caz, instituţiilor, trimişi în delegaţie în ţara vor beneficia de urmãtoarele drepturi:
a) decontarea cheltuielilor de transport şi al costului cazarii potrivit condiţiilor stabilite prin contracte colective de munca la celelalte niveluri;
b) nivelul diurnei de deplasare se stabileşte prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unitãţi sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituţiile publice.
ART. 86
Salariaţii unitãţilor sau instituţiilor trimişi în detaşare, beneficiazã de drepturile de delegare prevãzute la art. 85. În cazul în care detasarea depãşeşte 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plãteşte o indemnizaţie egala cu 50% din salariul de baza zilnic. Aceasta indemnizaţie se acorda proporţional cu numãrul de zile ce depãşeşte durata neîntreruptã de 30 de zile.
ART. 87
Persoanele detasate îşi menţin toate drepturile pe care le-au avut la data detaşãrii, cu excepţia celor privind igiena şi protecţia muncii, chiar dacã la locul de munca unde sînt detasate, acestea nu se mai regãsesc. Dacã la locurile de detaşare drepturile echivalente au niveluri mai mari, sau se acorda şi alte drepturi, persoanele detasate beneficiazã de acestea.
ART. 88
(1) În cazul în care salariata se afla în concediu de maternitate, unitatea sau instituţia va compensa pe o anumitã perioada diferenţa dintre salariul de baza individual avut şi indemnizaţia legalã la care are dreptul.
(2) Perioada pe durata cãreia se acorda compensarea va fi stabilitã prin contractele colective de munca la nivel de unitate şi instituţie, dar nu mai puţin de 6 saptamini.
ART. 89
(1) În afarã concediului legal plãtit pentru îngrijirea copiilor în virsta de pînã la un an, salariata mama poate beneficia de încã un an concediu fãrã plata.
(2) Pe perioada în care salariata se afla în concediul prevãzut la alin. 1, nu i se va putea desface contractul de munca, iar în postul sau nu vor putea fi angajate alte persoane, decît cu contract de munca pe durata determinata.
ART. 90
În caz de deces al mamei, drepturile ce s-ar fi cuvenit acesteia pentru creşterea copilului pînã la un an, se vor acorda tatãlui, dacã are copilul în îngrijire.
ART. 91
În cazul decesului mamei, tatãl copilului, la cererea sa, va beneficia de:
a) compensaţia prevãzutã la art. 88;
b) concediu fãrã plata neutilizat de mama la data decesului, cu drepturile prevãzute la art. 89.
ART. 92
Salariata care renunţa la concediul legal pentru îngrijirea copilului în virsta de pînã la un an, beneficiazã de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fãrã sa fie afectate salariul de baza şi vechimea în munca.
ART. 93
Prevederile art. 89-92 sînt aplicabile numai la naşterea primului şi celui de-al doilea copil.
ART. 94
Salariatele gravide, începînd cu luna a V-a, şi cele care alapteaza nu vor putea fi repartizate la munca de noapte.
ART. 95
(1) În contractele colective de munca la nivel de unitãţi se vor prevedea acţiuni cu caracter social precum:
a) cheltuieli prevãzute de art. 80;
b) construirea, amenajarea şi întreţinerea de crese şi grãdiniţe pentru copiii salariaţilor, precum şi de cantine-bufete pentru salariaţi;
c) construirea, amenajarea şi întreţinerea de oficii şi grupuri sociale la locurile de munca;
d) formarea şi perfecţionarea pregãtirii profesionale, inclusiv în domeniul relaţiilor de munca;
e) construirea de locuinţe;
f) aniversari, sarbatori religioase, zile dedicate copilului şi femeii.
(2) Aceste acţiuni se suporta din fondul social constituit, potrivit legii.
(3) Utilizarea fondului social pentru destinatiile prevãzute la alin. 1 se face de cãtre administraţie, cu consultarea sindicatelor.
(4) Fondurile neutilizate într-un an se reporteazã în anul urmãtor.
ART. 96
(1) În situaţia în care patronii încheie contracte cu partenerii strãini, potrivit cãrora salariaţii din societatea comercialã sau regia autonomã vor executa unele lucrãri în strãinãtate, condiţiile de munca, salarizare, celelalte drepturi şi obligaţii ale acestor salariaţi, se vor stabili prin negocieri colective care se vor desfasura în condiţiile prevãzute de lege şi cu respectarea clauzelor cuprinse în contractul încheiat cu partenerul extern.
(2) Pentru buna desfãşurare a acestor negocieri, patronii vor pune la dispoziţia sindicatelor elemente referitoare la condiţiile de munca în care urmeazã sa se execute lucrãrile contractate, inclusiv drepturile de care ar putea beneficia personalul respectiv.
CAP. 7
FORMAREA PROFESIONALĂ
ART. 97
(1) Prin termenul de "formare profesionalã", pãrţile înţeleg sa desemneze orice procedura prin care un salariat dobîndeşte o calificare, o alta calificare, precum şi orice procedura prin care salariatul se specializeaza sau se perfectioneaza, obtinind un certificat sau o diploma care atesta aceste situaţii.
(2) Formarea şi perfecţionarea profesionalã cuprinde şi teme din domeniul relaţiilor de munca, convenite între sindicate şi patron.
(3) Pãrţile convin asupra necesitãţii şi obligativitatii perfecţionãrii profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a liderilor sindicali scoşi din producţie, la expirarea mandatului.
ART. 98
La încheierea contractelor colective de munca la nivel de grupuri de unitãţi, ori la nivel de unitãţi sau instituţii, pentru partea privind formarea profesionalã se va tine seama cel puţin de urmãtoarele:
a) identificarea posturilor pentru care este necesarã formarea profesionalã, cãile de realizare, adoptarea programului anual şi controlul aplicãrii acestuia, se vor face de comun acord de cãtre sindicat şi patron; cheltuielile pentru activitatea de formare profesionalã a salariaţilor se suporta de unitãţi şi instituţii;
b) sindicatul va participa, prin împuterniciţii sãi, la orice forma de examinare organizatã în vederea absolvirii unui curs de formare profesionalã în cadrul unitãţii sau instituţiei;
c) în cazul în care unitatea urmeazã sa-şi schimbe parţial sau total profilul de activitate, va informa şi consulta sindicatul cu cel puţin 2 luni înainte de aplicarea mãsurii şi va oferi propriilor salariaţi posibilitatea de a se califica sau recalifica înainte de a apela la angajari de forta de munca din afarã;
d) în cazul în care un salariat identifica un curs de formare profesionalã pe care ar dori sa-l urmeze, organizat de un terţ, patronul va analiza cererea împreunã cu sindicatul, raminind la aprecierea patronului dacã şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului;
c) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de munca în vederea formãrii profesionale, vor putea fi obligaţi sa suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepţia cazurilor prevãzute de art. 75 alin. 3, dacã pãrãsesc unitatea, din motive imputabile lor, înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.
CAP. 8
ALTE PREVEDERI ÎN LEGATURA CU DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
ART. 99
(1) Pãrţile contractante recunosc, pentru fiecare dintre ele şi pentru salariaţi în general, libertatea de opinie.
(2) Patronatul va adopta o poziţie neutra şi impartiala fata de organizaţiile sindicale şi reprezentanţii salariaţilor din unitãţi şi instituţii.
ART. 100
(1) Consiliul de administraţie are obligaţia de a invita reprezentanţii sindicatului sa participe la şedinţele sale, în condiţiile prevãzute de lege.
Participarea se face cu statut de observator, cu drept de opinie, dar fãrã drept de vot.
(2) Încunoştiinţarea reprezentanţilor sindicali se va face cu cel puţin 72 de ore înainte de şedinţa. Reprezentanţilor sindicali li se vor comunica ordinea de zi şi vor avea acces la documentele, privind problemele profesionale, economice, sociale sau culturale puse în discuţie.
ART. 101
Patronul va asigura sindicatelor accesul la documentele necesare pentru fundamentarea acţiunilor prevãzute la art. 29 alin. 2 din Legea nr. 54/1991.
ART. 102
(1) Liderii organizaţiilor sindicale cu personalitate juridicã, care lucreazã nemijlocit în unitate sau instituţie, în calitate de salariat, au dreptul la reducerea programului normal lunar de lucru de pînã la 5 zile pentru activitãţi sindicale.
(2) Numãrul celor care pot beneficia de prevederile alin. 1, precum şi durata timpului se stabilesc prin contractul colectiv de munca.
ART. 103
Pentru realizarea de cãtre federaţii şi confederatii sindicale şi patronale a unor activitãţi comune în interesul unitãţilor şi instituţiilor, prin contractele colective de munca, încheiate la aceste niveluri, se va stabili o contribuţie a unitãţilor şi instituţiilor la un fond administrat de pãrţile semnatare.
ART. 104
(1) Unitãţile şi instituţiile vor asigura, în incinta lor gratuit pentru activitatea sindicatelor spaţiul şi mobilierul necesar; prin contractele colective de munca se vor stabili condiţiile de acces la utilizarea bazei materiale de care dispune unitatea sau instituţia.
(2) Baza materialã cu destinaţie cultural-sportiva, proprietatea unitãţilor sau instituţiilor ori proprietatea sindicatelor din unitãţile şi instituţiile respective va putea fi folositã, fãrã plata, pentru acţiuni organizate de sindicate sau patronat, în condiţiile prevãzute în contractul colectiv de munca.
ART. 105
(1) În anul 1993, confederatiile sindicale semnatare vor asigura pregãtirea pentru acţiuni sindicale şi relaţii de munca a unui numãr de cel mult 9.500 membri de sindicat din toate ramurile pe durate de 15 zile.
(2) Patronatul va permite salariaţilor sa urmeze cursurile de pregãtire prevãzute la alin. 1, în condiţiile stabilite prin contractele colective de munca încheiate la celelalte niveluri.
(3) Modalitãţile de încadrare în numãrul prevãzut la alin. 1 se stabilesc de pãrţile semnatare prin comisia paritara.
ART. 106
La cererea organizaţiilor sindicale din unitãţi şi instituţii patronii vor accepta ca persoanele ce au ca sarcini de serviciu plata salariilor, cu acordul lor, sa încaseze cotizaţiile de sindicat şi sa le vireze în contul sindicatului respectiv; cotizaţiile de sindicat se pot incasa numai cu acordul fiecãrui membru de sindicat pe baza listelor lunare întocmite de cãtre sindicate.
Condiţiile în care se desfãşoarã aceasta activitate se stabilesc de cãtre patron cu organizaţia sindicala din unitate.
ART. 107
Este interzis unitãţilor şi instituţiilor sa desfaca din initiativa lor contractul individual de munca al salariaţilor pentru motive care privesc activitatea sindicala.
ART. 108
Administraţia nu va angaja salariaţi permanenţi, temporari sau cu program parţial în perioada declansarii sau desfãşurãrii conflictelor colective de munca, pe locurile de munca ale salariaţilor aflaţi în conflict.
ART. 109
Patronii recunosc dreptul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale de a verifica la locul de munca modul în care sînt respectate drepturile salariaţilor prevãzute în contractul colectiv de munca.
ART. 110
Patronii se angajeazã ca în contractele de societate ale unitãţilor cu participare strãinã, pentru activitãţi pe teritoriul României, sa prevadã o clauza prin care partea externa se obliga sa respecte drepturile prevãzute în legislaţia muncii în vigoare, în contractul colectiv de munca la nivel de unitãţi, precum şi Convenţiile OIM ratificate în România.
ART. 111
Patronii şi sindicatele îşi vor comunica reciproc şi în timp util hotãrîrile lor privind toate problemele importante din domeniul relaţiilor de munca.
ART. 112
(1) Confederatiile sindicale semnatare recunosc dreptul patronilor de a stabili în condiţiile legii, rãspunderea disciplinarã sau patrimonialã a salariaţilor care se fac vinovaţi de încãlcarea normelor de disciplina a muncii sau aduc prejudicii unitãţii sau instituţiei.
(2) Confederatiile sindicale semnatare recunosc dreptul patronului de a stabili normele de disciplina a muncii cu consultarea organizaţiilor sindicale, şi a disciplinei tehnologice.
(3) Patronii şi sindicatele se recunosc ca parteneri sociali permanenţi.
Pãrţile convin sa facã eforturi în vederea promovãrii unui climat normal de munca în unitãţi sau instituţii cu respectarea prevederilor legii, a contractelor colective de munca la toate nivelele şi ale regulamentului de ordine interioarã, precum şi a drepturilor şi intereselor salariaţilor şi membrilor de sindicat.
CAP. 9
DISPOZIŢII FINALE
ART. 113
(1) De prevederile prezentului contract beneficiazã numai organizaţiile sindicale nominalizate de confederatiile sindicale semnatare.
(2) Ramurile şi grupurile de unitãţi unde se vor încheia contracte colective de munca se stabilesc de comun acord între organizaţiile patronale şi confederatiile sindicale semnatare.
(3) Prevederile prezentului contract colectiv de munca naţional sînt considerate minime, de la nivelul cãrora începe negocierea contractelor colective de munca de la celelalte niveluri.
(4) În situaţiile în care nu se încheie contracte colective de munca pe ramura sau grupuri de unitãţi, prevederile prezentului contract colectiv de munca la nivel naţional sînt considerate niveluri minime de la care începe negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitãţi sau instituţii.
(5) Dupã încheierea contractelor colective de munca la nivel naţional, de ramura sau grupuri de unitãţi, contractele colective de munca încheiate anterior la esaloanele inferioare se vor pune de acord cu acestea.
ART. 114
În contractele individuale de munca nu se pot prevedea clauze contrare contractelor colective de munca la nivel naţional, de ramuri, grupuri de unitãţi, unitãţi şi instituţii, sau care sa stabileascã drepturile sub limita consideratã minima în condiţiile prevãzute de art. 2, art. 3, art. 11 şi art. 113.
ART. 115
Prevederile contractelor individuale de munca existente la data intrãrii în vigoare a contractelor colective, vor fi puse de acord, cu prevederile acestora din urma.
ART. 116
În toate situaţiile de reorganizare sau, dupã caz, de privatizare a unitãţilor sau instituţiilor, drepturile şi obligaţiile prevãzute de prezentul contract colectiv de munca se transmit noilor subiecte de drept rezultate din aceste operaţiuni juridice.
ART. 117
Prezentul contract colectiv de munca îşi produce efectele începînd cu data înregistrãrii lui de cãtre una din pãrţi, în condiţiile prevãzute de art. 12 alin. 3 din Legea nr. 13/1991.
COMENTARIU
1. Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, reprodus mai sus, în vigoare timp de un an, cu începere de la data de 10 martie 1993, a fost încheiat în temeiul art. 6, şi art. 8 din Legea nr. 13/1991 privind contractul colectiv de munca.
2. Spre deosebire de anul 1992, cînd au fost încheiate un numãr de trei contracte colective de munca la nivel naţional în anul 1993 s-a încheiat numai un singur ("unic") contract colectiv de munca la nivel naţional.
Menţionãm ca deşi, legal, este posibila încheierea mai multor contracte colective de munca, la nivel naţional, de ramura ori grup de unitãţi, aplicabile concomitent în aceiaşi perioada, este evident ca apare mult mai fireasca încheierea a cîte unui singur contract colectiv de munca la nivelurile amintite.
3. Cît priveşte problematica conţinutului contractelor colective de munca, indiferent de nivelul încheierii lor, ne referim la Comentariul nostru precizat la pct. 2 alin. 2.
4. De asemenea, de vreme ce, pînã astãzi, Legea nr. 13/1991 nu a fost modificatã ori completatã, ne menţinem, integral, concluziile noastre din Comentariul la care ne referim, în sensul ca, oricit de paradoxal ar pãrea, contractele colective încheiate la nivel naţional, de ramura ori grupuri de unitãţi, în prezent, nu au, juridic, forta obligatorie, nu constituie izvoare de drept, ci doar simple norme de recomandare ori surse de inspiratie, iar singurele contracte colective de munca care, au caracter obligatoriu sînt acelea încheiate la nivelul fiecãrei unitãţi.
Împrejurarea ca, în fapt, în 1993 s-a încheiat doar un singur contract colectiv de munca la nivel naţional (deşi şi în acest an, legal, puteau fi încheiate, ca şi în 1992, mai multe) nu modifica, juridic, concluzia expusã mai sus, avîndu-se în vedere modul de redactare al prevederilor cuprinse în art. 4 şi art. 7-8 din Legea nr. 13/1991, care nu s-au modificat.
5. În legatura cu dispoziţiile art. 2 şi art. 113 alin. 1 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, reprodus mai sus, remarcam ca deşi intitulat "unic" şi "la nivel naţional", acest contract colectiv nu se aplica în orice unitate (instituţii), ci doar în acelea în care oricare din confederatiile semnatare au membri de sindicat, asadar, organizaţii sindicale nominalizate de confederatiile sindicale semnatare.
Referitor la dispoziţiile menţionate, subliniem ca acestea sînt esenţial şi structural flagrant nelegale deoarece, potrivit art. 4 din Legea nr. 13/1991, clauzele contractului colectiv de munca - încheiat la nivel de unitate - produc efecte fata de toţi salariaţii unitãţii "indiferent de data angajarii lor sau dacã s-au afiliat sau nu la o organizaţie sindicala din unitate".
6. În legatura au art. 14 şi art. 114-115, urmeazã a se avea în vedere concluzia expusã la pct. 4 al Comentariului de fata.
7. Art. 18 alin. 2 este incomplet formulat, deoarece el lasa impresia ca oricind şi în orice condiţii se pot încheia contracte individuale de munca pe durata determinata.
În realitate, contractele individuale de munca pe durata determinata pot fi încheiate numai în situaţiile de excepţie prevãzute la art. 70 alin. 2 din Codul muncii, iar în temeiul art. 11 din Legea nr. 13/1991 în orice contract colectiv de munca - asadar, şi într-un contract colectiv de munca încheiat la nivel naţional - "sub sancţiunea nulitãţii absolute, nu pot fi incluse clauze care sa sub nivelul minim prevãzut de legislaţia muncii în vigoare". Cu alte cuvinte, nici o clauza a vreunui contract colectiv de munca - indiferent de nivelul încheierii sale - nu poate fi mai defavorabila salariaţilor decît o norma legalã.
Asa fiind, rezulta ca art. 18 alin. 2 din Contractul colectiv unic la nivel naţional trebuie interpretat în sensul ca un contract individual de munca poate fi încheiat şi pe durata determinata, dar numai în cazurile şi condiţiile de excepţie, prevãzute de lege în acest sens.
8. În legatura cu art. 19 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, subliniem ca textul este în concordanta cu doctrina şi jurisprudenta în materie, cu precizarea suplimentarã ca prin "locul muncii" se înţelege localitatea unde, în temeiul contractului individual de munca salariatul urmeazã a-şi desfasura activitatea.
9. Referitor la art. 54, menţionãm ca, legal, caracterul privilegiat al creanţelor privind drepturile bãneşti ale salariaţilor nu poate fi stabilit printr-un contract, ci doar prin lege, deoarece un atare contract (în speta, un contract colectiv de munca) nu este opozabil terţilor, care au calitatea de creditori ai unitãţii (patronului) pe baza unor titluri executorii, pentru diferite alte creanţe.
Asadar, chiar dacã dispoziţiile art. 54 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional ar fi reproduse în contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate, clauza respectiva, oricum, nu este opozabilã creditorilor unitãţii, (debitoare a drepturilor de salarizare neachitate), care, prin ipoteza, sînt terţi, ci, şi în atare situaţie, se aplica numai dispoziţiile legale în materie.
În consecinta, cît priveşte art. 54 alin. 1, textul fiind în deplina concordanta cu art. 7 alin. 2 din Legea salarizarii nr. 14/1991, dispoziţia potrivit cãreia "drepturile bãneşti cuvenite angajatului se plãtesc înaintea oricãror obligaţii bãneşti ale unitãţii", aplicarea clauzei ce formeazã obiectul art. 54 alin. 1 nu ridica nici o problema deosebita.
În schimb, în legatura cu art. 54 alin. 2 din acelaşi Contract colectiv de munca unic la nivel naţional, trebuie avute în vedere şi normele legale în materie în domeniul falimentului (art. 783 din Codul comercial).
9. Compensarea diferenţei dintre salariul de baza şi indemnizaţia (ajutorul) de maternitate cuvenit potrivit legislaţiei asigurãrilor sociale, la care se referã art. 88 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional, juridic nu constituie un salariu ori un spor sau adaos la acesta, deoarece nu reprezintã o contravaloare a unei munci prestate (o plata a muncii), ci o indemnizaţie cu caracter special, de natura contractualã.
10. Art. 112 alin. 1 şi 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel naţional sînt în concordanta cu poziţia literaturii juridice de specialitate, în sensul ca în ceea ce priveşte disciplina muncii, rãspunderea disciplinarã şi cea materialã a salariaţilor se aplica, exclusiv, legislaţiei muncii în materie, de la care nu se poate deroga prin contractele colective, indiferent de nivelul lor de încheiere.
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
