Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
NOTA:
Constituţia Republicii Populare Romane din 1952 a fost adoptatã de Marea Adunare Nationala în baza articolelor 38 şi 104 din Constituţia Republicii Populare Romane din 1948 dupã discutarea proiectului publicat la data de 19 iulie 1952 de cãtre Comisia constituţionalã pentru pregãtirea proiectului de Constituţie. Marea Adunare Nationala a votat constituţia în şedinţa din data de 24 septembrie 1952, cu unanimitate de 324 voturi, situaţie certificatã de Preşedintele Marii Adunãri Naţionale, Coliu Dumitru, şi de secretarii Marii Adunãri Naţionale, Marussi Gheorghe şi Belea Miron.
Constituţia a fost promulgatã în data de 24 septembrie 1952, sub semnatura Preşedintelui Prezidiului Marii Adunãri Naţionale, dr. Petru Groza, şi a secretarului Prezidiului Marii Adunãri Naţionale, Marin Florea Ionescu, şi a fost publicatã în "Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane" nr. 1 din 27 septembrie 1952.
Constituţia a intrat în vigoare la 24 septembrie 1952, adicã la data adoptãrii ei. Ea abroga implicit, pe aceeaşi data, Constituţia din 1948.
Constituţia din 1952 era alcãtuitã dintr-un capitol introductiv şi 105 articole grupate în 10 capitole.
Aceasta Constituţie a fost modificatã prin urmãtoarele acte normative:
a) Legea nr. 3/1953 pentru reorganizarea unor ministere şi includerea Preşedintelui Comitetului de Stat pentru Arhitectura şi Construcţii în Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 4 din 29 ianuarie 1953 (modifica art. 43 şi 50);
b) Legea nr. 7/1953 pentru modificarea articolelor 43 şi 50 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 6 din 26 ianuarie 1954;
c) Legea nr. 3/1954 pentru modificarea articolului 35 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1954;
d) Legea nr. 4/1955 pentru modificarea articolelor 43 şi 50 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 13 din 2 iunie 1955;
e) Legea nr. 5/1956 pentru modificarea articolelor 18, 19 alineatul 2 şi articolului 50 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 11 din 4 aprilie 1956;
f) Legea nr. 1/1957 pentru modificarea articolelor 43, 47 lit. f şi 56, precum şi pentru abrogarea articolelor 50, 59 şi 62 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 11 din 28 martie 1957;
g) Legea nr. 1/1958 pentru modificarea articolului 35 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 3 din 15 ianuarie 1958;
h) Legea nr. 2/1959 pentru modificarea articolelor 52 şi 58 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 31 din 31 decembrie 1959;
i) Legea nr. 2/1960 pentru modificarea articolelor 18, 19 şi 39 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 27 din 27 decembrie 1960;
j) Legea nr. 1/1961 pentru modificarea Capitolului III, precum şi a art. 43, 44 şi 75 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 9 din 25 martie 1961;
k) Legea nr. 2/1964 pentru modificarea art. 25 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Buletinul Oficial nr. 24 din 30 decembrie 1964.
Constituţia din 1952 a fost abrogatã expres la data de 21 august 1965.
Textul Constituţiei din 1952 este reprodus dupã "Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane" nr. 1 din 27 septembrie 1952.
MAREA ADUNARE NATIONALA
A REPUBLICII POPULARE ROMANE
În temeiul articolelor 38 şi 104 din Constituţia Republicii Populare Romane, publicatã în Monitorul Oficial Nr. 87 bis din 13 Aprilie 1948,
Adopta urmãtoarea
CONSTITUŢIE
a Republicii Populare Romane
Capitol introductiv
Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate.
Republica Populara Romana a luat naştere ca urmare a victoriei istorice a Uniunii Sovietice asupra fascismului german şi a eliberãrii României de cãtre glorioasa Armata Sovietica, eliberare care a dat putinta poporului muncitor, în frunte cu clasa muncitoare condusã de Partidul Comunist, sa doboare dictatura fascista, sa nimiceasca puterea claselor exploatatoare şi sa faureasca statul de democratie populara, care corespunde pe deplin intereselor şi nazuintelor maselor populare din România.
Astfel s-au putut incununa cu o victorie istorica lupta de secole dusa de poporul muncitor roman pentru libertate şi independenta nationala, luptele eroice ale clasei muncitoare aliata cu taranimea muncitoare pentru doborirea regimului capitalisto-mosieresc şi scuturarea jugului imperialist.
Faurirea şi întãrirea statului de democratie populara, prietenia şi alianta cu marea Uniune Sovietica, sprijinul şi ajutorul ei dezinteresat şi fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea şi inflorirea Republicii Populare Romane.
Forţele armate ale Republicii Populare Romane stau de straja hotarelor tarii, suveranitãţii şi independentei poporului roman, securitãţii sale şi pãcii.
Politica externa a Republicii Populare Romane este o politica de apãrare a pãcii, de prietenie şi alianta cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi cu ţãrile de democratie populara, o politica de pace şi prietenie cu toate popoarele iubitoare de pace.
Minoritãţile naţionale din Republica Populara Romana se bucura de deplina egalitate în drepturi cu poporul roman. În Republica Populara Romana se asigura autonomie administrativ-teritorialã populaţiei maghiare din raioanele secuesti, unde ea formeazã o masa compacta.
Prezenta Constituţie a Republicii Populare Romane consacra rezultatele obţinute pana acum de oamenii muncii, în frunte cu clasa muncitoare, în opera de construire a societãţii socialiste în ţara noastrã.
Politica statului de democratie populara este îndreptatã spre lichidarea exploatãrii omului de cãtre om şi construirea socialismului.
CAP. 1
Oranduirea socialã
ART. 1
Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate.
ART. 2
Baza puterii populare în Republica Populara Romana este alianta clasei muncitoare cu taranimea muncitoare, în care rolul conducãtor aparţine clasei muncitoare.
ART. 3
Republica Populara Romana s-a nãscut şi s-a intarit ca rezultat al eliberãrii tarii de cãtre forţele armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de sub jugul fascismului şi de sub dominatia imperialista, ca rezultat al doboririi puterii mosierilor şi capitalistilor de cãtre masele de la oraşe şi sate în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Roman.
ART. 4
În Republica Populara Romana puterea aparţine oamenilor muncii de la oraşe şi sate, care o exercita prin Marea Adunare Nationala şi Sfaturile Populare.
Sfaturile Populare constituie baza politica a Republicii Populare Romane.
ART. 5
Economia nationala a Republicii Populare Romane cuprinde trei formaţiuni social-economice: formatiunea socialistã, mica producţie de mãrfuri şi formatiunea particular-capitalista.
ART. 6
Fundamentul formatiunii social-economice socialiste este proprietatea socialistã asupra mijloacelor de producţie care are fie forma proprietãţii de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietãţii cooperatiste-colectiviste (proprietatea gospodariilor agricole colective sau a organizaţiilor cooperatiste).
În formatiunea socialistã a economiei naţionale este lichidatã exploatarea omului de cãtre om.
Formatiunea socialistã, cãreia îi aparţine rolul conducãtor în economia nationala a Republicii Populare Romane, constituie baza dezvoltãrii tarii pe calea socialismului. Statul de democratie populara, proclamand ca principala sarcina a sa construirea socialismului, intareste şi largeste neincetat formatiunea socialistã, asigura creşterea neîntreruptã a bunei stãri materiale şi a nivelului cultural al oamenilor muncii.
ART. 7
Bogãţiile de orice natura ale subsolului, fabricile, uzinele şi minele, pãdurile, apele, izvoarele de energie naturala, cãile de comunicaţie de orice fel, transportul feroviar, fluvial, maritim şi aerian, bãncile, posta, telegraful, telefonul, radio-ul, mijloacele de tipar, cinematografia şi teatrul, gospodãriile agricole de stat, staţiunile de maşini şi tractoare, întreprinderile comunale şi partea nationalizata a fondului de locuinţe de la oraşe, constituie proprietate de stat, bun comun al poporului.
ART. 8
Pãmântul în Republica Populara Romana aparţine celor ce-l muncesc.
ART. 9
Inventarul viu şi mort al gospodariilor agricole colective şi al cooperativelor, producţia realizatã, cat şi toate întreprinderile sau construcţiile ce le aparţin, reprezintã proprietatea obsteasca a gospodariilor agricole colective şi a cooperativelor.
Taranii membri ai gospodariilor agricole colective au în folosinta personalã un lot de pãmânt pe lângã casa şi în proprietate personalã gospodãria de pe acest lot, casa de locuit, animalele productive, pãsãri, inventar agricol marunt - în conformitate cu statutul gospodãriei agricole colective.
ART. 10
Mica producţie de mãrfuri în Republica Populara Romana cuprinde gospodãriile taranesti mici şi mijlocii, care poseda proprietate particularã asupra pãmântului bazatã pe munca proprie a producãtorului, ca şi atelierele meseriasilor care nu exploateazã munca altora. Statul ocroteşte dreptul de proprietate particularã asupra pãmântului a taranilor cu gospodãrii mici şi mijlocii, pe baza legilor în vigoare.
Statul democrat-popular sprijinã pe taranii cu gospodãrii mici şi mijlocii şi pe meseriasi, cu scopul de a-i feri de exploatarea capitalista, de a spori producţia realizatã de ei şi de a ridica bunãstarea lor.
ART. 11
Formatiunea particular-capitalista în Republica Populara Romana cuprinde gospodãriile chiaburesti, întreprinderile comerciale particulare, micile întreprinderi industriale nenationalizate, bazate pe exploatarea muncii salariate.
Statul democrat-popular realizeazã în mod consecvent politica de ingradire şi eliminare a elementelor capitaliste.
ART. 12
Dreptul de proprietate personalã a cetãţenilor Republicii Populare Romane asupra veniturilor şi economiilor provenite din munca, asupra casei de locuit şi gospodãriei auxiliare pe lângã casa, asupra obiectelor casnice şi de uz personal, cat şi dreptul de moştenire asupra proprietãţii personale a cetãţenilor sunt ocrotite de lege.
ART. 13
Viata economicã a Republicii Populare Romane se dezvolta pe baza planului de stat al economiei naţionale, în interesul construirii socialismului, creşterii neincetate a bunei stãri materiale şi culturale a oamenilor muncii, intaririi independentei naţionale a tarii şi a capacitãţii ei de apãrare.
ART. 14
În Republica Populara Romana, comerţul exterior este monopol de stat.
ART. 15
În Republica Populara Romana munca este o datorie şi o chestiune de onoare pentru fiecare cetãţean capabil de munca, dupã principiul "cine nu munceste, nu mananca". În Republica Populara Romana se înfãptuieşte tot mai larg principiul socialismului: "De la fiecare dupã capacitatile sale, fiecãruia dupã munca sa".
CAP. 2
Oranduirea de stat
ART. 16
Regimul de stat al Republicii Populare Romane este regimul democraţiei populare, care reprezintã puterea oamenilor muncii.
ART. 17
Statul roman democrat-popular - stat unitar, suveran şi independent:
a) apara independenta şi suveranitatea poporului roman, cuceririle oamenilor muncii de la oraşe şi sate, drepturile, libertãţile şi puterea oamenilor muncii, impotriva dusmanilor poporului muncitor;
b) asigura întãrirea şi dezvoltarea forţelor de producţie ale tarii prin industrializarea ei socialistã, prin lichidarea înapoierii economice, tehnice şi culturale, prin transformarea socialistã treptata a agriculturii pe baza liberului consimţãmânt al taranilor muncitori;
c) organizeazã şi dezvolta economia planificata, bazându-se pe întreprinderile de stat şi cooperatiste;
d) organizeazã apãrarea Republicii de dusmanii externi şi conduce forţele armate ale tarii;
e) asigura securitatea interna a cetãţenilor, face inofensivi şi reprima pe dusmanii poporului;
f) conduce sistemul banesc şi de credite, elaboreazã şi realizeazã bugetul de stat, stabileşte impozitele, taxele şi veniturile necesare pentru nevoile statului;
g) administreazã bãncile, întreprinderile şi instituţiile de stat industriale, agricole şi comerciale;
h) conduce învãţãmântul public de toate gradele;
i) asigura creşterea continua a bunei stãri şi sãnãtatea maselor populare de la oraşe şi sate;
j) asigura dezvoltarea culturii poporului roman şi a culturii minoritãţilor naţionale, socialistã în conţinut, nationala în forma;
k) vegheazã la aplicarea şi respectarea Constituţiei şi legilor Republicii Populare Romane, ele fiind expresia voinţei şi intereselor poporului muncitor.
Respectarea şi aplicarea întocmai a Constituţiei şi a legilor tarii este datoria principala a fiecãrei instituţii de stat şi a fiecãrui cetãţean, ele fiind obligatorii pe întreg teritoriul Republicii.
ART. 18
Republica Populara Romana are urmãtoarea împãrţire administrativ-teritorialã:
Regiunile: Arad, Bacau, Baia Mare, Barlad, Bucureşti, Cluj, Constanta, Craiova, Galaţi, Hunedoara, Iaşi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Stalin, Suceava, Timişoara, Regiunea Autonomã Maghiara.
ART. 19
Regiunea Autonomã Maghiara a Republicii Populare Romane este formatã din teritoriul locuit de populaţia compacta maghiara secuiasca şi are conducere administrativã autonomã, aleasã de populaţia Regiunii Autonome.
Regiunea Autonomã Maghiara cuprinde raioanele: Ciuc, Gheorgheni, Odorhei, Reghin, Sangeorgiu de Padure, Sf. Gheorghe, Targu-Mures, Targu-Sacuesc, Toplita.
Centrul administrativ al Regiunii Autonome Maghiare este oraşul Targu-Mures.
ART. 20
Legile Republicii Populare Romane, hotãrîrile şi dispoziţiile organelor centrale ale statului sunt obligatorii pe teritoriul Regiunii Autonome Maghiare.
ART. 21
Regulamentul Regiunii Autonome Maghiare este elaborat de Sfatul Popular al Regiunii Autonome şi supus spre aprobare Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane.
CAP. 3
Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane
ART. 22
Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
ART. 23
Marea Adunare Nationala este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romane.
ART. 24
Marea Adunare Nationala are în competenta sa directa:
a) alegerea Prezidiului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane;
b) formarea Guvernului Republicii Populare Romane;
c) modificarea Constituţiei;
d) chestiunile rãzboiului şi ale pãcii;
e) stabilirea planurilor economiei naţionale;
f) aprobarea bugetului de stat, a încheierii exerciţiilor bugetare şi stabilirea impozitelor şi veniturilor destinate bugetului statului;
g) stabilirea numãrului de ministere, denumirea, contopirea şi desfiinţarea de ministere;
h) modificarea împãrţirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Romane;
i) acordarea amnistiei;
j) controlul general asupra aplicãrii Constituţiei.
ART. 25
Marea Adunare Nationala este aleasã de cãtre oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, pe circumscripţii electorale, câte un deputat la 40.000 locuitori.
Marea Adunare Nationala se alege pe timp de 4 ani.
ART. 26
O lege se socoteşte adoptatã dacã e votatã de majoritatea simpla a Marii Adunãri Naţionale.
ART. 27
Dupã adoptarea legilor de cãtre Marea Adunare Nationala, ele sunt semnate de Preşedintele şi de Secretarul Prezidiului şi publicate în Buletinul Oficial al Marii Adunãri Naţionale.
Îndeplinirea legilor adoptate de Marea Adunare Nationala este obligatorie pentru toţi cetãţenii Republicii Populare Romane.
ART. 28
Sesiunile Marii Adunãri Naţionale se ţin de doua ori pe an. Convocarea Marii Adunãri Naţionale se face de cãtre Prezidiul Marii Adunãri Naţionale.
ART. 29
Marea Adunare Nationala poate fi convocatã în sesiuni extraordinare de cãtre Prezidiul Marii Adunãri Naţionale, sau la cererea cel puţin a unei treimi din numãrul total al deputaţilor.
ART. 30
Marea Adunare Nationala îşi alege în fiecare legislatura un Preşedinte şi doi Vice-presedinti, care conduc şedinţele Marii Adunãri Naţionale conform cu regulamentul interior de funcţionare.
ART. 31
Marea Adunare Nationala valideazã mandatele deputaţilor aleşi.
În vederea verificãrii condiţiunilor în care s-a desfãşurat alegerea fiecãrui deputat, Marea Adunare Nationala alege o comisie de validare. Aceasta comisie supune raportul sau aprobãrii Marii Adunãri Naţionale, care hotãrãşte validarea sau anularea alegerii fiecãrui deputat.
ART. 32
Marea Adunare Nationala poate numi comisii de ancheta şi revizie în diverse probleme.
Toate organele şi functionarii de stat au obligaţia sa punã la dispoziţia acestor comisii informaţiile şi documentele necesare.
Marea Adunare Nationala stabileşte pentru fiecare comisie în parte împuternicirile şi modul ei de activitate.
ART. 33
Fiecare deputat are dreptul de a pune întrebãri sau de a interpela Guvernul ori pe miniştri în parte. Guvernul sau ministrul întrebat are obligaţia de a rãspunde verbal sau în scris, în termen de cel mult 3 zile.
ART. 34
Nici un deputat al Marii Adunãri Naţionale nu poate fi trimis în judecata şi nu poate fi arestat fãrã încuviinţarea Marii Adunãri Naţionale, în timpul sesiunilor, iar între sesiuni - a Prezidiului Marii Adunãri Naţionale.
ART. 35
Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane alege Prezidiul Marii Adunãri Naţionale, compus dintr-un Preşedinte, doi Vice-presedinti, un Secretar şi treisprezece membri.
ART. 36
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale rãspunde de toatã activitatea sa în fata Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane.
ART. 37
Prezidiul Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane are urmãtoarele atributiuni:
a) convoacã în sesiuni Marea Adunare Nationala;
b) emite decrete;
c) interpreteazã legile în vigoare în Republica Populara Romana;
d) hotãrãşte consultarea poporului (referendum);
e) anuleazã hotãrârile şi dispoziţiunile Consiliului de Miniştri când acestea nu sunt conforme legilor;
f) în intervalul dintre sesiunile Marii Adunãri Naţionale, revoca din funcţiuni şi numeşte miniştri în Guvern la propunerea Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi cu aprobarea ulterioara a Marii Adunãri Naţionale;
g) instituie decoratiile, medaliile şi titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane;
h) conferã decoratiile, medaliile şi titlurile onorifice ale Republicii Populare Romane; stabileşte gradele militare, rangurile diplomatice şi alte titluri speciale;
i) în intervalul dintre sesiunile Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, la propunerea Guvernului, declara starea de rãzboi în cazul unei agresiuni armate îndreptate impotriva Republicii Populare Romane sau impotriva unui alt stat, fata de care Republica Populara Romana are obligaţiuni de apãrare mutuala ce decurg din tratatele internaţionale;
j) numeşte şi revoca pe comandantul suprem al forţelor armate ale Republicii Populare Romane;
k) declara mobilizarea parţialã sau generalã;
l) exercita dreptul de graţiere şi comutare a pedepselor;
m) ratifica şi denunta tratatele internaţionale ale Republicii Populare Romane;
n) acrediteazã şi recheamã pe reprezentanţii plenipotentiari ai Republicii Populare Romane în statele strãine;
o) primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai statelor strãine, acreditaţi pe lângã Prezidiu;
p) în interesul apãrãrii Republicii Populare Romane sau al asigurãrii ordinii publice şi securitãţii statului, proclama în unele localitãţi sau pe întreg teritoriul tarii starea exceptionala.
ART. 38
Mandatul Marii Adunãri Naţionale înceteazã la expirarea termenului pentru care a fost aleasã.
ART. 39
Dupã expirarea mandatului Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane, Prezidiul Marii Adunãri Naţionale fixeazã noi alegeri în termen de cel mult trei luni, socotite de la ziua expirãrii mandatului Marii Adunãri Naţionale.
Prezidiul în funcţiune îşi pãstreazã împuternicirile sale pana la alegerea noului Prezidiu de cãtre noua Mare Adunare Nationala a Republicii Populare Romane.
ART. 40
În caz de rãzboi sau în cazul altor împrejurãri excepţionale, Marea Adunare Nationala poate sa-şi prelungeascã mandatul pentru timpul cat va dura starea exceptionala.
ART. 41
Marea Adunare Nationala nou aleasã este convocatã de cãtre Prezidiul în funcţiune, în termen de cel mult trei luni dupã alegeri.
CAP. 4
Organele administraţiei de stat ale Republicii Populare Romane
ART. 42
Organul suprem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat a Republicii Populare Romane este Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane.
ART. 43
Consiliul de Miniştri este constituit de cãtre Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane şi este format din:
Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane;
Vice-preşedinţii Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane;
Preşedintele Comitetului de Stat al Planificarii;
Preşedintele Comisiei Controlului de Stat;
Miniştrii Republicii Populare Romane;
Preşedintele Comitetului de Stat al Aprovizionarii;
Preşedintele Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole;
Preşedintele Comitetului Învãţãmântului Superior;
Preşedintele Comitetului pentru Cinematografie;
Preşedintele Comitetului pentru Arta.
ART. 44
Consiliul de Miniştri este rãspunzãtor şi da socoteala de activitatea sa în fata Marii Adunãri Naţionale, iar în intervalul dintre sesiunile Marii Adunãri Naţionale - în fata Prezidiului Marii Adunãri Naţionale.
ART. 45
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane emite hotãrîri şi dispoziţii pe baza legilor în vigoare sau în vederea aplicãrii lor şi controleazã executarea acestora.
ART. 46
Aplicarea hotãrîrilor şi dispoziţiilor Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romane este obligatorie pe întreg teritoriul Republicii Populare Romane.
ART. 47
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane are urmãtoarele atribuţii:
a) coordoneazã şi indrumeaza activitatea ministerelor şi a celorlalte instituţii subordonate lui;
b) ia mãsuri pentru realizarea planului economiei naţionale, a bugetului statului şi în vederea consolidãrii sistemului banesc şi de credit;
c) ia mãsuri în vederea asigurãrii ordinei publice, apãrãrii intereselor statului şi ocrotirii drepturilor cetãţenilor;
d) exercita conducerea generalã în domeniul relaţiilor cu statele strãine;
e) fixeazã contingentele anuale de cetãţeni care urmeazã sa fie chemaţi la îndeplinirea serviciului militar activ; conduce organizarea generalã a forţelor armate ale tarii;
f) înfiinţeazã, dupã necesitaţi, comitete şi comisii speciale, precum şi direcţii generale pe lângã Consiliul de Miniştri pentru probleme economice, culturale, juridice şi militare.
ART. 48
Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Romane poate anula ordinele şi instrucţiunile ministrilor neconforme legilor şi hotãrîrilor Consiliului de Miniştri.
ART. 49
În limitele competentei ministerelor pe care le conduc, Miniştrii dau ordine şi instrucţiuni pe baza şi în vederea aplicãrii legilor în vigoare, a hotãrîrilor şi dispoziţiunilor Consiliului de Miniştri, controland executarea lor.
ART. 50
Ministerele Republicii Populare Romane sunt urmãtoarele:
Ministerul Afacerilor Externe;
Ministerul Afacerilor Interne;
Ministerul Agriculturii;
Ministerul Comerţului Exterior;
Ministerul Comerţului Interior;
Ministerul Construcţiilor şi al Industriei Materialelor de Construcţii;
Ministerul Cultelor;
Ministerul Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice;
Ministerul Finanţelor;
Ministerul Forţelor Armate;
Ministerul Gospodariilor Agricole de Stat;
Ministerul Gospodãriei Comunale şi Industriei Locale;
Ministerul Gospodãriei Silvice;
Ministerul Industriei Alimentare;
Ministerul Industriei Carnii, Pestelui şi Laptelui;
Ministerul Industriei Carbunelui;
Ministerul Industriei Chimice;
Ministerul Industriei Metalurgice;
Ministerul Industriei Petrolului;
Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei;
Ministerul Industriei Uşoare;
Ministerul Învãţãmântului Public;
Ministerul Justiţiei;
Ministerul Postelor şi Telecomunicatiilor;
Ministerul Prevederilor Sociale;
Ministerul Sãnãtãţii;
Ministerul Securitãţii Statului;
Ministerul Transporturilor.
CAP. 5
Organele locale ale puterii de stat
ART. 51
Organele puterii de stat în regiuni, raioane, oraşe şi comune sunt Sfaturile Populare ale oamenilor muncii de la oraşe şi sate.
ART. 52
Sfaturile Populare se compun din deputaţi aleşi pe timp de doi ani de cãtre oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, din regiunea, raionul, oraşul şi comuna respectiva.
Normele de reprezentare în Sfaturile Populare se stabilesc prin lege.
ART. 53
Sfaturile Populare indruma munca organelor administrative subordonate lor, conduc activitatea localã pe taram economic şi cultural, asigura menţinerea ordinei publice, respectarea legilor şi ocrotirea drepturilor cetãţenilor, întocmesc bugetul local.
ART. 54
Sfaturile Populare organizeazã participarea activa a oamenilor muncii la conducerea treburilor de stat şi obşteşti şi la opera de construire a socialismului.
ART. 55
Sfaturile Populare iau hotãrîri şi dau dispoziţii în limitele drepturilor ce le sunt acordate prin legile Republicii Populare Romane.
ART. 56
Organele executive şi de dispoziţie ale Sfaturilor Populare regionale, raionale, orãşeneşti şi comunale sunt Comitetele Executive alese de deputaţii Sfaturilor Populare şi sunt alcãtuite din Preşedinte, Vice-presedinti, Secretar şi membri.
ART. 57
Organul puterii de stat al Regiunii Autonome Maghiare este Sfatul Popular al Regiunii Autonome.
Organul executiv şi de dispoziţie al Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare este Comitetul Executiv ales de el.
ART. 58
Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare este ales dupã normele stabilite de lege, pe timp de 2 ani, de cãtre oamenii muncii din Regiunea Autonomã, cetãţeni ai Republicii Populare Romane.
ART. 59
Organul executiv şi de dispoziţie al Sfaturilor Populare din comunele mici este alcãtuit din Preşedinte, Vice-preşedinte şi Secretar, aleşi de deputaţii Sfatului Popular respectiv.
ART. 60
Organele executive şi de dispoziţie ale Sfaturilor Populare dau socoteala de activitatea lor atât Sfatului Popular care le-a ales, cat şi Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior.
ART. 61
Sfaturile Populare regionale, raionale şi orãşeneşti organizeazã secţiuni ale Comitetelor Executive.
Organizarea, modul de funcţionare şi activitatea secţiunilor sunt determinate prin lege.
ART. 62
Secţiunile Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare sunt subordonate atât Sfatului Popular şi Comitetului Executiv pe lângã care funcţioneazã, cat şi secţiunii corespunzãtoare a Comitetului Executiv al Sfatului Popular imediat superior şi Ministerelor respective.
ART. 63
Dupã expirarea mandatului Sfaturilor Populare, Comitetele Executive îşi pãstreazã atribuţiile pana la constituirea noilor organe executive de cãtre Sfaturile Populare nou alese.
CAP. 6
Instanţele judecãtoreşti şi procuratura
ART. 64
Justiţia în Republica Populara Romana se înfãptuieşte de cãtre Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane, Tribunalele regionale şi Tribunalele populare, precum şi de cãtre instanţele judecãtoreşti speciale, înfiinţate prin lege.
Organizarea, competenta şi procedura tribunalelor sunt stabilite prin lege.
ART. 65
Tribunalele apara regimul de democratie populara şi cuceririle poporului muncitor; asigura legalitatea populara, proprietatea obsteasca şi drepturile cetãţenilor.
ART. 66
Judecarea proceselor la toate instanţele se face cu participarea asesorilor populari, afarã de cazurile când legea dispune altfel.
ART. 67
Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane este ales de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Judecãtorii şi asesorii populari sunt aleşi în conformitate cu procedura stabilitã prin lege.
Prin lege este stabilitã şi numirea judecãtorilor în instanţele speciale.
ART. 68
În Republica Populara Romana, procedura judiciarã se face în limba romana, asigurându-se în regiunile şi raioanele locuite de populaţie de alta naţionalitate decât cea romana folosirea limbii materne a acelei populaţii.
Pãrţilor, care nu vorbesc limba în care se face procedura judiciarã, li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta, prin traducãtor, de piesele dosarului, precum şi dreptul de a vorbi în instanta şi a pune concluziuni în limba maternã.
ART. 69
În toate instanţele judecata este publica, în afarã de cazurile prevãzute de lege.
Acuzatului i se garanteazã dreptul de apãrare.
ART. 70
Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
ART. 71
Tribunalele pronunţa hotãrîrile lor în numele poporului.
ART. 72
Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romane exercita supravegherea activitãţii judiciare a tuturor instanţelor judecãtoreşti din Republica Populara Romana.
ART. 73
Procurorul General al Republicii Populare Romane exercita supravegherea superioarã a respectãrii legilor de cãtre Ministere şi celelalte organe centrale, de cãtre organele locale ale puterii şi administraţiei de stat, precum şi de cãtre funcţionari şi ceilalţi cetãţeni.
ART. 74
Procurorul General al Republicii Populare Romane este numit de Marea Adunare Nationala pe termen de cinci ani.
Loctiitorii Procurorului General al Republicii Populare Romane şi procurorii unitãţilor locale ale Procuraturii sunt numiţi de Procurorul General pe termen de patru ani.
ART. 75
Procurorul General rãspunde fata de Marea Adunare Nationala a Republicii Populare Romane, şi - în intervalul dintre sesiuni - fata de Prezidiul Marii Adunãri Naţionale şi fata de Consiliul de Miniştri.
ART. 76
Organele Procuraturii sunt independente de organele locale, subordonandu-se numai Procurorului General al Republicii Populare Romane.
CAP. 7
Drepturile şi datoriile fundamentale ale cetãţenilor
ART. 77
Cetãţenilor Republicii Populare Romane le este asigurat dreptul la munca, adicã dreptul de a capata o munca garantatã şi plãtitã potrivit cu cantitatea şi calitatea ei.
Dreptul la munca este garantat prin existenta şi dezvoltarea formatiunii socialiste a economiei naţionale, prin creşterea neîntreruptã şi sistematica a forţelor de producţie în Republica Populara Romana, prin înlãturarea posibilitatii crizelor economice şi prin lichidarea somajului.
ART. 78
Cetãţenii Republicii Populare Romane au dreptul la odihna.
Dreptul la odihna este asigurat prin: stabilirea zilei de munca de 8 ore pentru muncitori şi funcţionari; reducerea zilei de munca sub 8 ore pentru anumite profesiuni cu condiţii de munca grele şi pentru secţii cu condiţii de munca deosebit de grele; stabilirea de concedii anuale plãtite pentru toţi muncitorii şi functionarii; punerea la dispoziţia oamenilor muncii a caselor de odihna, sanatoriilor şi instituţiilor de cultura.
ART. 79
Cetãţenii Republicii Populare Romane au dreptul la asigurare materialã la batranete, în caz de boala sau incapacitate de munca.
Acest drept este garantat prin dezvoltarea larga a asigurarilor sociale ale muncitorilor şi funcţionarilor, pe socoteala statului, prin asistenta medicalã gratuita acordatã celor ce muncesc şi prin punerea staţiunilor balneare şi climaterice la dispoziţia oamenilor muncii.
ART. 80
Cetãţenii Republicii Populare Romane au dreptul la învãţãtura.
Acest drept este asigurat prin învãţãmântul elementar general, obligatoriu şi gratuit; prin sistemul burselor de stat acordate studenţilor şi elevilor merituosi din şcolile învãţãmântului superior, mediu şi elementar, prin organizarea pe lângã întreprinderi industriale, gospodãrii agricole de stat, staţiuni de maşini şi tractoare şi gospodãrii agricole colective a învãţãmântului profesional gratuit pentru cei ce muncesc.
Învãţãmântul de toate gradele este învãţãmânt de stat.
Statul se îngrijeşte de dezvoltarea ştiinţei, literaturii şi artei.
ART. 81
Oamenilor muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, fãrã deosebire de naţionalitate sau rasa le este asigurata deplina egalitate de drepturi în toate domeniile vieţii economice, politice şi culturale.
Orice fel de ingradire directa sau indirecta a drepturilor oamenilor muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, stabilirea de privilegii directe sau indirecte pe temeiul rasei sau al naţionalitãţii cãrora le aparţin cetãţenii, orice manifestare de sovinism, ura de rasa, ura nationala sau propaganda nationalista şovinã este pedepsita de lege.
ART. 82
În Republica Populara Romana se asigura minoritãţilor naţionale folosirea libera a limbii materne, învãţãmântul de toate gradele în limba maternã, cãrţi, ziare şi teatre în limba maternã. În raioanele locuite şi de populaţii de alta naţionalitate decât cea romana, toate organele şi instituţiile vor folosi oral şi scris şi limba nationalitatilor respective şi vor face numiri de funcţionari din rândul naţionalitãţii respective sau al altor localnici care cunosc limba şi felul de trai al populaţiei locale.
ART. 83
Femeia în Republica Populara Romana are drepturi egale cu ale bãrbatului în toate domeniile vieţii economice, politice, de stat şi culturale.
Femeia are drepturi egale cu ale bãrbatului la munca, salariu, odihna, asigurare socialã şi învãţãmânt.
Statul ocroteşte cãsãtoria şi familia şi apara interesele mamei şi copilului. Statul acorda ajutor mamelor cu mulţi copii şi mamelor singure, concedii cu plata salariului femeilor însãrcinate; organizeazã maternitati, crese şi cãmine de copii.
ART. 84
Libertatea de constiinta este garantatã tuturor cetãţenilor Republicii Populare Romane.
Cultele religioase sunt libere sa se organizeze şi pot funcţiona liber. Libertatea exercitãrii cultelor religioase este garantatã tuturor cetãţenilor Republicii Populare Romane.
Şcoala este despartita de biserica. Nici o confesiune, congregatie sau comunitate religioasã nu poate deschide sau întreţine instituţii de învãţãmânt general, ci numai şcoli speciale pentru pregãtirea personalului cultului.
Modul de organizare şi funcţionare a cultelor religioase se reglementeazã prin lege.
ART. 85
În conformitate cu interesele celor ce muncesc şi în vederea intaririi regimului de democratie populara, cetãţenilor Republicii Populare Romane li se garanteazã prin lege:
a) libertatea cuvantului;
b) libertatea presei;
c) libertatea întrunirilor şi a mitingurilor;
d) libertatea cortegiilor şi a demonstratiilor de strada.
Aceste drepturi sunt asigurate punându-se la dispoziţia maselor muncitoare şi organizaţiilor lor tipografiile, depozitele de hârtie, clãdirile publice, strazile, mijloacele de comunicaţii şi alte condiţii materiale necesare exercitãrii acestor drepturi.
ART. 86
În conformitate cu interesele celor ce muncesc şi în scopul dezvoltãrii activitãţii politice şi obşteşti a maselor populare, cetãţenilor Republicii Populare Romane li se asigura dreptul de asociere în organizaţii obşteşti, în sindicate profesionale, uniuni cooperatiste, organizaţii de femei, de tineret, organizaţii sportive, asociaţii culturale, tehnice şi ştiinţifice.
Orice asociaţie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisã. Participarea la astfel de asociaţii este pedepsita de lege.
Cetãţenii cei mai activi şi cei mai constienti din randurile clasei muncitoare şi din randurile celorlalte paturi de oameni ai muncii se unesc în Partidul Muncitoresc Roman, detasamentul de avangarda al oamenilor muncii în lupta pentru întãrirea şi dezvoltarea regimului de democratie populara şi pentru construirea societãţii socialiste.
Partidul Muncitoresc Roman este forta conducatoare atât a organizaţiilor celor ce muncesc, cat şi a organelor şi instituţiilor de stat. În jurul lui se strang laolalta toate organizaţiile celor ce muncesc din Republica Populara Romana.
ART. 87
Cetãţenilor Republicii Populare Romane le este garantatã inviolabilitatea persoanei.
Nimeni nu poate fi arestat decât pe baza hotãrîrii tribunalului sau a procurorului, conform prevederilor legii.
ART. 88
Inviolabilitatea domiciliului cetãţenilor şi secretul corespondentei sunt ocrotite de lege.
ART. 89
Republica Populara Romana acorda drept de azil cetãţenilor strãini urmãriţi pentru apãrarea intereselor celor ce muncesc, pentru activitate ştiinţificã, pentru participare la lupta de eliberare nationala sau de apãrare a pãcii.
ART. 90
Fiecare cetãţean al Republicii Populare Romane este dator sa respecte Constituţia şi legile Statului de democratie populara; sa pazeasca, sa întãreascã şi sa dezvolte proprietatea obsteasca socialistã; sa respecte disciplina muncii; sa contribuie activ la întãrirea regimului de democratie populara şi la propãşirea economicã şi culturalã a tarii.
ART. 91
Serviciul militar este obligatoriu. Serviciul militar în randurile Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane este o îndatorire de onoare a cetãţenilor Republicii Populare Romane.
ART. 92
Apãrarea Patriei este datoria sfanta a fiecãrui cetãţean al Republicii Populare Romane. Trãdarea de Patrie, cãlcarea jurãmântului, trecerea de partea inamicului, aducerea de prejudicii capacitãţii de apãrare a statului, spionajul constituie crimele cele mai grave fata de popor şi de stat şi sunt pedepsite de lege cu toatã asprimea.
CAP. 8
Sistemul electoral
ART. 93
Alegerile de deputaţi pentru Marea Adunare Nationala şi pentru Sfaturile Populare se fac prin vot universal, egal, direct şi secret.
ART. 94
Alegerile de deputaţi se fac prin vot universal. Toţi oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, care au împlinit varsta de 18 ani, fãrã deosebire de rasa sau naţionalitate, sex, religie, grad de cultura, profesiune sau durata domicilierii, au dreptul de a lua parte la alegerea deputaţilor, cu excepţia alienatilor, a persoanelor condamnate prin hotãrîre judecãtoreascã la pierderea dreptului electoral şi a celor declaraţi nedemni prin lege.
Poate fi ales deputat al Marii Adunãri Naţionale şi al Sfaturilor Populare oricare om al muncii, cetãţean al Republicii Populare Romane cu drept de vot, care a împlinit varsta de 23 de ani.
ART. 95
Alegerile de deputaţi se fac prin vot egal. Toţi oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane, iau parte la alegeri în condiţii egale şi fiecare are dreptul la un singur vot.
ART. 96
Femeile au dreptul de a alege şi de a fi alese în Marea Adunare Nationala şi în Sfaturile Populare la fel cu bãrbaţii.
ART. 97
Cetãţenii aflaţi în randurile Forţelor Armate ale Republicii Populare Romane au dreptul de a alege şi a fi aleşi, la fel ca toţi oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane.
ART. 98
Alegerile de deputaţi se fac prin vot direct. La alegerile pentru Marea Adunare Nationala şi pentru toate Sfaturile Populare, oamenii muncii, cetãţeni ai Republicii Populare Romane participa în mod nemijlocit, prin vot direct.
ART. 99
Alegerile de deputaţi se fac prin vot secret.
ART. 100
Candidaturile pentru alegerea deputaţilor se depun pe circumscripţii electorale, dupã normele stabilite prin lege.
Dreptul de a depune candidaturi este asigurat tuturor organizaţiilor oamenilor muncii: organizaţiilor Partidului Muncitoresc Roman, sindicatelor profesionale, cooperativelor, organizaţiilor de tineret şi altor organizaţii de masa, precum şi asociaţilor culturale.
ART. 101
Fiecare deputat este obligat sa dea socoteala în fata alegãtorilor de activitatea sa şi de aceea a organului ales din care face parte.
Deputatului i se poate retrage oricând mandatul, în urma hotãrîrii majoritãţii alegãtorilor, luatã în conformitate cu procedura fixatã de lege.
CAP. 9
Stema, Drapelul şi Capitala Republicii Populare Romane
ART. 102
Stema Republicii Populare Romane reprezintã munti impaduriti, deasupra cãrora se ridica soarele. În partea stanga a stemei se afla o sonda. Stema este incadrata de o cununa de spice de grâu. În partea de sus a stemei se afla o stea în cinci colturi. În partea de jos a stemei, spicele sunt infasurate într-o panglica tricolora pe care sunt scrise literele R.P.R.
ART. 103
Drapelul Republicii Populare Romane poarta culorile roşu, galben şi albastru, aşezate vertical cu albastrul lângã lancie. În mijloc este asezata stema Republicii Populare Romane.
ART. 104
Capitala Republicii Populare Romane este oraşul Bucureşti.
CAP. 10
Procedura de modificare a Constituţiei Republicii Populare Romane
ART. 105
Constituţia Republicii Populare Romane poate fi modificatã numai prin lege votatã de Marea Adunare Nationala.
Proiectul de lege asupra modificãrii Constituţiei se considera adoptat dacã a fost votat de cel puţin doua treimi din numãrul total al membrilor Marii Adunãri Naţionale a Republicii Populare Romane.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
