Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
---------
*) Republicat în temeiul <>art. 3 din Legea nr. 140/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
Codul penal a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968 şi a mai fost republicat în Buletinul Oficial nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, în temeiul <>art. 3 din Legea nr. 6/1973 , publicatã în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973.
PARTEA GENERALĂ
TITLUL I
LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE
CAP. 1
DISPOZIŢII PRELIMINARE
Scopul legii penale
ART. 1
Legea penalã apara, impotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenta, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertãţile acesteia, proprietatea, precum şi intreaga ordine de drept.
Legalitatea incriminãrii
ART. 2
Legea prevede care fapte constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplica infracţiunilor şi mãsurile ce se pot lua în cazul sãvîrşirii acestor fapte.
CAP. 2
LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE
Secţiunea I
Aplicarea legii penale în spaţiu
Teritorialitatea legii penale
ART. 3
Legea penalã se aplica infracţiunilor sãvîrşite pe teritoriul României.
Personalitatea legii penale
ART. 4
Legea penalã se aplica infracţiunilor sãvîrşite în afarã teritoriului tarii, dacã fãptuitorul este cetãţean roman sau dacã, neavînd nici o cetãţenie, are domiciliul în ţara.
Realitatea legii penale
ART. 5
Legea penalã se aplica infracţiunilor sãvîrşite în afarã teritoriului tarii, contra siguranţei statului roman sau contra vieţii unui cetãţean roman, ori prin care s-a adus o vãtãmare grava integritãţii corporale sau sãnãtãţii unui cetãţean roman, cînd sînt sãvîrşite de cãtre un cetãţean strãin sau de o persoana fãrã cetãţenie care nu domiciliazã pe teritoriul tarii.
Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevãzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilã a procurorului general.
Universalitatea legii penale
ART. 6
Legea penalã se aplica şi altor infracţiuni decît celor prevãzute în art. 5 alin. 1, sãvîrşite în afarã teritoriului tarii, de un cetãţean strãin sau de o persoana fãrã cetãţenie care nu domiciliazã pe teritoriul tarii, dacã:
a) fapta este prevãzutã ca infracţiune şi de legea penalã a tarii unde a fost sãvîrşitã;
b) fãptuitorul se afla în ţara.
Pentru infracţiunile îndreptate impotriva intereselor statului roman sau contra unui cetãţean roman, infractorul poate fi judecat şi în cazul cînd s-a obţinut extrãdarea lui.
Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplica în cazul cînd, potrivit legii statului în care infractorul a savirsit infracţiunea, exista vreo cauza care impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau cînd pedeapsa a fost executatã ori este consideratã ca executatã. Cînd pedeapsa nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, se procedeazã potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotãrîrilor strãine.
Legea penalã şi convenţiile internaţionale
ART. 7
Dispoziţiile cuprinse în art. 5 şi 6 se aplica, dacã nu se dispune altfel printr-o convenţie internationala.
Imunitatea de jurisdicţie
ART. 8
Legea penalã nu se aplica infracţiunilor sãvîrşite de cãtre reprezentanţii diplomatici ai statelor strãine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a statului roman.
Extrãdarea
ART. 9
Extrãdarea se acorda sau poate fi solicitatã pe baza de convenţie internationala, pe baza de reciprocitate şi, în lipsa acestora, în temeiul legii.
Secţiunea II
Aplicarea legii penale în timp
Activitatea legii penale
ART. 10
Legea penalã se aplica infracţiunilor sãvîrşite în timpul cît ea se afla în vigoare.
Neretroactivitatea legii penale
ART. 11
Legea penalã nu se aplica faptelor care, la data cînd au fost sãvîrşite, nu erau prevãzute ca infracţiuni.
Retroactivitatea legii penale
ART. 12
Legea penalã nu se aplica faptelor sãvîrşite sub legea veche, dacã nu mai sînt prevãzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a mãsurilor de siguranta şi a mãsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotãrîrilor judecãtoreşti privitoare la aceste fapte, înceteazã prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede mãsuri de siguranta sau mãsuri educative se aplica şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate pînã la data intrãrii în vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile
ART. 13
În cazul în care de la sãvîrşirea infracţiunii pînã la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilã.
Cînd legea anterioarã este mai favorabilã, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penalã noua se aplica în conţinutul şi limitele prevãzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevãzute în legea penalã noua nu se mai aplica.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
ART. 14
Cînd dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare şi pînã la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoarã, sancţiunea aplicatã, dacã depãşeşte maximul special prevãzut de legea noua pentru infracţiunea sãvîrşitã, se reduce la acest maxim.
Dacã dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare la detenţiune pe viata şi pînã la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viata se înlocuieşte cu maximul închisorii prevãzut pentru acea infracţiune.
Dacã legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicatã se înlocuieşte cu amenda, fãrã a se putea depãşi maximul special prevãzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executatã din pedeapsa închisorii, se poate inlatura în totul sau în parte executarea amenzii.
Pedepsele complimentare, mãsurile de siguranta, precum şi mãsurile educative neexecutate şi neprevãzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conţinutul şi limitele prevãzute de aceasta lege.
Cînd o dispoziţie din legea noua se referã la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînã la data intrãrii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusã sau înlocuitã potrivit dispoziţiilor alineatelor precedente.
Aplicarea facultativã a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
ART. 15
Cînd dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare şi pînã la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoarã, iar sancţiunea aplicatã este mai mica decît maximul special prevãzut de legea noua, tinindu-se seama de infracţiunea sãvîrşitã, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupã pronunţarea hotãrîrii sau în timpul executãrii pedepsei şi de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicatã nu poate fi coborita sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevãzut pentru infracţiunea sãvîrşitã.
Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplica şi în cazul condamnãrilor arãtate în prezentul articol, executate pînã la data intrãrii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotãrîre reducindu-se cu o treime.
Aplicarea legii penale temporare
ART. 16
Legea penalã temporarã se aplica infracţiunii sãvîrşite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacã fapta nu a fost urmãritã sau judecata în acel interval de timp.
TITLUL II
INFRACŢIUNEA
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
Trãsãturile esenţiale ale infracţiunii
ART. 17
Infracţiunea este fapta care prezintã pericol social, sãvîrşitã cu vinovãţie şi prevãzutã de legea penalã.
Infracţiunea este singurul temei al rãspunderii penale.
Pericolul social al faptei
ART. 18
Fapta care prezintã pericol social în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arãtate în art. 1 şi pentru sancţionarea cãreia este necesarã aplicarea unei pedepse.
Fapta care nu prezintã pericolul social al unei infracţiuni
ART. 18^1
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã prin atingerea minima adusã uneia din valorile aparate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsitã în mod vadit de importanta, nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul şi mijloacele de savirsire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita fãptuitorului.
În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevãzute în art. 91.
Vinovãţia
ART. 19
Vinovãţie exista cînd fapta care prezintã pericol social este sãvîrşitã cu intenţie sau din culpa.
1. Fapta este sãvîrşitã cu intenţie cînd infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvîrşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmãreşte, accepta posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este sãvîrşitã din culpa cînd infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fãrã temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea sa-l prevadã.
Fapta constind într-o acţiune sãvîrşitã din culpa constituie infracţiune numai atunci cînd în lege se prevede în mod expres aceasta.
Fapta constind într-o infracţiune constituie infracţiune fie ca este sãvîrşitã cu intenţie, fie din culpa, afarã de cazul cînd legea sancţioneazã numai sãvîrşirea ei cu intenţie.
CAP. 2
TENTATIVA
Conţinutul tentativei
ART. 20
Tentativa consta în punerea în executare a hotãrîrii de a savirsi infracţiunea, executarea care a fost însã întreruptã sau nu şi-a produs efectul.
Exista tentativa şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibila datoritã insuficienţei sau defectuozitãţii mijloacelor folosite, ori datoritã împrejurãrii ca în timpul cînd s-au savirsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde fãptuitorul credea ca se afla.
Nu exista tentativa atunci cînd imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datoritã modului cum a fost conceputã executarea.
Pedepsirea tentativei
ART. 21
Tentativa se pedepseşte numai cînd legea prevede expres aceasta.
Tentativa se sancţioneazã cu o pedeapsa cuprinsã între jumãtatea minimului şi jumãtatea maximului prevãzute de lege pentru infracţiunea consumatã, fãrã ca minimul sa fie mai mic decît minimul general al pedepsei. În cazul cînd pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Desistarea şi împiedicarea rezultatului
ART. 22
Este aparat de pedeapsa fãptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Dacã actele îndeplinite pînã în momentul desistãrii sau împiedicãrii producerii rezultatului constituie o alta infracţiune, se aplica pedeapsa pentru acea infracţiune.
CAP. 3
PARTICIPAŢIA
Participanţii
ART. 23
Participanţi sînt persoanele care contribuie la sãvîrşirea unei fapte prevãzute de legea penalã în calitate de autori, instigatori sau complici.
Autorul
ART. 24
Autor este persoana care sãvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevãzutã de legea penalã.
Instigatorul
ART. 25
Instigator este persoana care, cu intenţie, determina pe o alta persoana sa savirseasca o fapta prevãzutã de legea penalã.
Complicele
ART. 26
Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajuta în orice mod la sãvîrşirea unei fapte prevãzute de legea penalã. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul sãvîrşirii faptei, ca va tãinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã dupã sãvîrşirea faptei promisiunea nu este îndeplinitã.
Pedeapsa în caz de participaţie
ART. 27
Instigatorul şi complicele la o fapta prevãzutã de legea penalã sãvîrşitã cu intenţie se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contribuţia fiecãruia la sãvîrşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 72.
Circumstanţele personale şi reale
ART. 28
Circumstanţele privitoare la persoana unui participant nu se rasfring asupra celorlalţi.
Circumstanţele privitoare la fapta se rasfring asupra participanţilor, numai în mãsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevãzut.
Instigarea neurmatã de executare
ART. 29
Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de cãtre acesta a producerii rezultatului, se sancţioneazã cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul cînd pedeapsa prevãzutã de lege este detenţiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
Actele arãtate în alineatul precedent nu se sancţioneazã, dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afarã de cazul cînd actele îndeplinite de autor pînã în momentul desistãrii constituie alta fapta prevãzutã de legea penalã.
Împiedicarea sãvîrşirii faptei
ART. 30
Participantul nu se pedepseşte dacã în cursul executãrii, dar înainte de descoperirea faptei, impiedica consumarea acesteia. Dacã actele sãvîrşite pînã în momentul împiedicãrii constituie o alta fapta prevãzutã de legea penalã, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.
Participaţia improprie
ART. 31
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la sãvîrşirea din culpa de cãtre o alta persoana, a unei fapte prevãzute de legea penalã, se sancţioneazã cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisã cu intenţie.
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la sãvîrşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, de cãtre o persoana care comite acea fapta fãrã vinovãţie, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 28-30 se aplica în mod corespunzãtor.
CAP. 4
PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
Formele pluralitãţii
ART. 32
Pluralitatea de infracţiuni constituie, dupã caz, concurs de infracţiuni sau recidiva.
Concursul de infracţiuni
ART. 33
Concurs de infracţiuni exista:
a) cînd doua sau mai multe infracţiuni au fost sãvîrşite de aceeaşi persoana, înainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. Exista concurs chiar dacã una dintre infracţiuni a fost comisã pentru sãvîrşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b) cînd o acţiune sau inacţiune, sãvîrşitã de aceeaşi persoana, datoritã împrejurãrilor în care a avut loc şi urmãrilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.
Pedeapsa principala în caz de concurs de infracţiuni
ART. 34
În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplica pedeapsa, dupã cum urmeazã:
a) cînd s-a stabilit o pedeapsa cu detenţiune pe viata şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detenţiunii pe viata;
b) cînd s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporitã pînã la maximul ei special, iar cînd acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adauga un spor de pînã la 5 ani;
c) cînd s-au stabilit numai amenzi, se aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporitã pînã la maximul ei special, iar dacã acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adauga un spor de pînã la jumãtate din acel maxim;
d) cînd s-a stabilit o pedeapsa cu închisoare şi o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, la care se poate adauga amenda, în totul sau în parte;
e) cînd s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adauga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).
Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depãşi totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infracţiunile concurente.
Pedeapsa complimentarã şi mãsurile de siguranta în caz de concurs de infracţiuni
ART. 35
Dacã pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsa complimentarã, aceasta se aplica alãturi de pedeapsa închisorii.
Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natura diferita, sau chiar de aceeaşi natura dar cu conţinut diferit, acestea se aplica alãturi de pedeapsa închisorii.
Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeaşi natura şi cu acelaşi conţinut, se aplica cea mai grea dintre acestea.
Mãsurile de siguranta de natura deosebita, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumuleazã.
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
ART. 36
Dacã infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurenta, se aplica dispoziţiile art. 34 şi 35.
Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplica şi în cazul în care, dupã ce o hotãrîre de condamnare a rãmas definitiva, se constata ca cel condamnat suferise şi o alta condamnare definitiva pentru o infracţiune concurenta.
Dacã infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicatã prin hotãrîrea anterioarã, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplica şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
Recidiva
ART. 37
Recidiva exista în urmãtoarele cazuri:
a) cînd dupã rãmînerea definitiva a unei hotãrîri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevãzutã de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;
b) cînd dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsa, ori dupã împlinirea termenului de prescripţie a executãrii unei asemenea pedepse, cel condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) cînd dupã condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare pînã la 6 luni sau dupã executare, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsa, ori dupã prescrierea executãrii a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Exista recidiva şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevãzute în alin. 1 este detenţiunea pe viata.
Pentru stabilirea stãrii de recidiva în cazurile prevãzute în alin. 1 lit. a) şi b) şi alin. 2, se poate tine seama şi de hotãrîrea de condamnare pronunţatã în strãinãtate, pentru o fapta prevãzutã şi de legea romana, dacã hotãrîrea de condamnare a fost recunoscuta potrivit dispoziţiilor legii.
Condamnãrile care nu atrag starea de recidiva
ART. 38
La stabilirea stãrii de recidiva nu se tine seama de hotãrîrile de condamnare privitoare la:
a) infracţiunile sãvîrşite în timpul minoritãţii;
a^1) infracţiunile sãvîrşite din culpa;
b) infracţiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sînt prevãzute ca infracţiuni de legea penalã.
De asemenea, nu se tine seama de condamnãrile pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta cãrora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Pedeapsa în caz de recidiva
ART. 39
În cazul recidivei prevãzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilitã pentru infracţiunea sãvîrşitã ulterior şi pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea anterioarã se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevãzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mari pînã la 7 ani.
Dacã pedeapsa anterioarã a fost executatã în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rãmas de executat şi pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea sãvîrşitã ulterior.
În cazul sãvîrşirii unei infracţiuni dupã evadare, prin pedeapsa anterioarã se înţelege pedeapsa care se executa, cumulatã cu pedeapsa aplicatã pentru evadare.
În cazul recidivei prevãzute în art. 37 alin. 1 lit. b), se poate aplica o pedeapsa pînã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adauga un spor de pînã la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult doua treimi din maximul special.
În cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. c) se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile din alineatele precedente.
Dacã dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executatã sau consideratã ca executatã, se descoperã ca cel condamnat se afla în stare de recidiva, instanta aplica dispoziţiile din alin. 1 în cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. a) şi dispoziţiile din alin. 4 în cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. b).
Dispoziţiile alineatului precedent se aplica şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
Pedeapsa în unele cazuri cînd nu exista recidiva
ART. 40
Cînd dupã condamnarea definitiva cel condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, şi nu sînt întrunite condiţiile prevãzute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
ART. 41
În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu exista pluralitate de infracţiuni.
Infracţiunea este continuatã cînd o persoana sãvîrşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintã, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Infracţiunea este complexa cînd în conţinutul sau intra, ca element sau ca circumstanţã agravantã, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însãşi o fapta prevãzutã de legea penalã.
Pedeapsa pentru infracţiunea continuatã
ART. 42
Infracţiunea continuatã se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã, la care se poate adauga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34.
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuatã sau complexa
ART. 43
Dacã infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuatã sau complexa este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intra în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, tinindu-se seama de infracţiunea sãvîrşitã în întregul ei, se stabileşte o pedeapsa corespunzãtoare, care nu poate fi mai uşoarã decît cea pronunţatã anterior.
CAP. 5
CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Legitima apãrare
ART. 44
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvîrşitã în stare de legitima apãrare.
Este în stare de legitima apãrare acela care sãvîrşeşte fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Este de asemenea în legitima apãrare şi acela care din cauza tulburãrii sau temerii a depãşit limitele unei apãrãri proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurãrile în care s-a produs atacul.
Starea de necesitate
ART. 45
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvîrşitã în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care sãvîrşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlãturat altfel, viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia un interes obştesc.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul cînd a savirsit fapta şi-a dat seama ca pricinuieşte urmãri vadit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat.
Constringerea fizica şi constringerea morala
ART. 46
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvîrşitã din cauza unei constringeri fizice cãreia fãptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvîrşitã din cauza unei constringeri morale, exercitatã prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana fãptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlãturat în alt mod.
Cazul fortuit
ART. 47
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, al carei rezultat este consecinta unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã.
Iresponsabilitatea
ART. 48
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvîrşirii faptei, fie din cauza alienaţiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu putea fi stapin pe ele.
Beţia
ART. 49
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvîrşirii faptei, se gãsea, datoritã unor împrejurãri independente de vointa sa, în stare de beţie completa produsã de alcool sau de alte substanţe.
Starea de beţie voluntara completa produsã de alcool sau de alte substanţe nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupã caz, o circumstanţã atenuantã sau agravantã.
Minoritatea fãptuitorului
ART. 50
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvîrşitã de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiţiile legale pentru a rãspunde penal.
Eroarea de fapt
ART. 51
Nu constituie infracţiune fapta prevãzutã de legea penalã, cînd fãptuitorul, în momentul sãvîrşirii acesteia, nu cunoştea existenta unei stãri, situaţii sau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie o circumstanţã agravantã împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul sãvîrşirii infracţiunii.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplica şi faptelor sãvîrşite din culpa pe care legea penalã le pedepseşte, numai dacã necunoaşterea stãrii, situaţiei sau împrejurãrii respective nu este ea însãşi rezultatul culpei.
Necunoaşterea sau cunoaşterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.
TITLUL III
PEDEPSELE
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
Pedeapsa şi scopul ei
ART. 52
Pedeapsa este o mãsura de constringere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea sãvîrşirii de noi infracţiuni.
Prin executarea pedepsei se urmãreşte formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept şi fata de regulile de convieţuire socialã. Executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinţe fizice şi nici sa înjoseascã persoana condamnatului.
CAP. 2
CATEGORIILE ŞI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
Felurile pedepselor
ART. 53
Pedepsele sînt principale, complimentare şi accesorii.
1. Pedepsele principale sînt:
a) detenţiunea pe viata;
b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda de la 100.000 lei la 50.000.000 lei.
2. Pedepsele complimentare sînt:
a) interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani;
b) degradarea militarã.
3. Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevãzute de lege.
CAP. 3
PEDEPSELE PRINCIPALE
Secţiunea I
Detenţiunea pe viata
Regimul detenţiunii pe viata
ART. 54
Detenţiunea pe viata se executa în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare.
Regimul executãrii pedepsei detenţiunii pe viata este reglementat în legea privind executarea pedepselor.
Neaplicarea pedepsei detenţiunii pe viata
ART. 55
Pedeapsa detenţiunii pe viata nu se aplica aceluia care, la data pronunţãrii hotãrîrii de condamnare, a împlinit virsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detenţiunii pe viata se aplica pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima.
În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viata a împlinit virsta de 60 de ani în timpul executãrii pedepsei, detenţiunea pe viata se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de 25 de ani.
Liberarea condiţionatã
ART. 55^1
Cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viata poate fi liberat condiţionat dupã executarea efectivã a 20 de ani de detenţiune, dacã este stãruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele sale penale.
Condamnatul trecut de virsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei poate fi liberat condiţionat dupã executarea efectivã a 15 ani de detenţiune, dacã sînt îndeplinite şi celelalte condiţii prevãzute în alin. 1.
Pedeapsa se considera executatã, dacã în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacã în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infracţiune, se aplica, în mod corespunzãtor, dispoziţiile art. 61.
Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire
ART. 55^2
În cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viata cu pedeapsa închisorii, perioada de detenţiune executatã se considera ca parte executatã din pedeapsa închisorii.
Secţiunea II
Închisoarea
Regimul general al executãrii pedepsei
ART. 56
Regimul executãrii pedepsei închisorii se întemeiazã pe obligaţia condamnaţilor de a presta o munca utila, dacã sînt apţi pentru aceasta, pe acţiunea educativã ce trebuie desfasurata fata de condamnaţi, pe respectarea de cãtre aceştia a disciplinei muncii şi a ordinii interioare a locurilor de deţinere, precum şi pe stimularea şi recompensarea celor stãruitori în munca, disciplinaţi şi care dau dovezi temeinice de îndreptare.
Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încît sa conducã la reeducarea celor condamnaţi.
Dupã împlinirea virstei de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei, condamnaţii nu au obligaţia de a munci în timpul executãrii pedepsei; ei pot fi admişi la munca dacã cer aceasta.
Regimul de deţinere
ART. 57
Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de deţinere anume destinate.
Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executa aceasta pedeapsa separat de condamnaţii bãrbaţi.
Minorii condamnaţi la pedeapsa închisorii executa pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale, asigurindu-li-se posibilitatea de a continua învãţãmîntul general obligatoriu şi de a dobîndi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile lor.
Regimul de munca
ART. 58
Munca prestatã de condamnat este remuneratã, cu excepţia muncilor cu caracter gospodãresc necesare locului de deţinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care şi aceste din urma munci sînt remunerate.
Normele, timpul de munca şi remuneraţia muncii condamnaţilor sînt cele stabilite prin lege.
Din remuneraţia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltã parte revine administraţiei locului de deţinere. Aceste pãrţi, precum şi modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.
Liberarea condiţionatã
ART. 59
Dupã ce a executat cel puţin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin trei pãtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stãruitor în munca, disciplinat şi da dovezi temeinice de îndreptare, tinindu-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracţiunilor de pedeapsa prevãzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz însã, liberarea condiţionatã nu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin jumãtate din durata pedepsei cînd aceasta nu depãşeşte 10 ani şi a cel puţin doua treimi cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa arãtate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispoziţiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executa condamnatul.
Liberarea condiţionatã în cazul infracţiunilor sãvîrşite din culpa
ART. 59^1
Cel condamnat pentru sãvîrşirea uneia sau mai multor infracţiuni din culpa poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupã ce a executat cel puţin jumãtate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau cel puţin doua treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplineşte şi celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dispoziţiile art. 59 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor, liberarea condiţionatã neputind fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puţin o treime din durata pedepsei cînd aceasta nu depãşeşte 10 ani şi a cel puţin jumãtate cînd pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În cazul în care pedeapsa ce se executa este rezultatã din concursul între infracţiuni sãvîrşite din culpa şi infracţiuni intenţionate, se aplica dispoziţiile art. 59.
Dispoziţiile art. 59 alin. 3 şi 4 se aplica în mod corespunzãtor.
Liberarea condiţionatã în cazuri speciale
ART. 60
Condamnatul care, din cauza stãrii sãnãtãţii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiţionat dupã executarea fracţiunilor de pedeapsa arãtate în art. 59 sau, dupã caz, în art. 59^1, dacã da dovezi temeinice de disciplina şi de îndreptare.
Cei condamnaţi în timpul minoritãţii, cînd ajung la virsta de 18 ani, precum şi condamnaţii trecuţi de virsta de 60 de ani pentru bãrbaţi şi de 55 de ani pentru femei, pot fi liberaţi condiţionat, dupã executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei jumãtãţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Persoanele prevãzute în alin. 2, condamnate pentru sãvîrşirea unei infracţiuni din culpa, pot fi liberate condiţionat dupã executarea unei pãtrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãşeşte 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte condiţii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dacã pedeapsa ce se executa este rezultatã din concursul între infracţiuni sãvîrşite din culpa şi infracţiuni intenţionate, se aplica dispoziţiile privind liberarea condiţionatã în cazul infracţiunilor intenţionate.
Cînd condamnatul executa mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fracţiunile de pedeapsa se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În toate cazurile, la calculul fracţiunii de pedeapsa se tine seama de partea din durata pedepsei consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate.
Dispoziţiile art. 59 alin. 4 se aplica în mod corespunzãtor.
Efectele liberãrii condiţionate
ART. 61
Pedeapsa se considera executatã dacã în intervalul de timp de la liberare şi pînã la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacã în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanta, ţinînd seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberãrii condiţionate, fie revocarea. În acest din urma caz, pedeapsa stabilitã pentru infracţiunea sãvîrşitã ulterior şi restul de pedeapsa ce a mai rãmas de executat din pedeapsa anterioarã se contopesc, putindu-se aplica un spor pînã la 5 ani.
Revocarea este obligatorie în cazul cînd fapta sãvîrşitã este o infracţiune contra siguranţei statului, o infracţiune contra pãcii şi omenirii, o infracţiune de omor, o infracţiune sãvîrşitã cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.
Executarea pedepsei într-o închisoare militarã
ART. 62
Executarea pedepsei închisorii care nu depãşeşte 2 ani, de cãtre militarii în termen, se face într-o închisoare militarã în cazurile prevãzute de lege, precum şi în cazurile cînd instanta judecãtoreascã, ţinînd seama de împrejurãrile cauzei şi de persoana condamnatului, dispune aceasta.
Dacã militarul condamnat a executat jumãtate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rãmas de executat se reduce cu o treime, iar dacã s-a evidenţiat în mod deosebit, reducerea poate depãşi o treime, putind cuprinde chiar tot restul pedepsei.
Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiţionat.
Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune, instanta care pronunţa condamnarea pentru aceasta infracţiune face, dupã caz, aplicarea art. 39 alin. 1 şi 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilitã se executa într-un loc de deţinere.
Dupã executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau dupã graţierea totalã ori dupã graţierea restului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept.
Dispoziţiile alineatelor precedente sînt aplicabile şi celor care au devenit militari în termen dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare.
În cazul în care, înainte de începerea executãrii pedepsei într-o închisoare militarã, condamnatul a fost trecut în rezerva, pedeapsa se executa într-un loc de deţinere.
Secţiunea III
Amenda
Stabilirea amenzii
ART. 63
Pedeapsa amenzii consta în suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plãteascã.
Ori de cîte ori legea prevede ca o infracţiune se pedepseşte numai cu amenda, fãrã a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150.000 lei, iar maximul de 10.000.000 lei.
Cînd legea prevede pedeapsa amenzii fãrã a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 250.000 lei şi maximul special de 15.000.000 lei, iar cînd prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 350.000 lei şi maximul special de 30.000.000 lei.
În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sa depãşeascã limitele generale arãtate în art. 53 pct. 1 lit. c).
Amenda se stabileşte tinindu-se seama de dispoziţiile art. 72, fãrã a-l pune însã pe infractor în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a persoanelor fata de care are aceste obligaţii legale.
Înlocuirea pedepsei amenzii
ART. 63^1
Dacã cel condamnat se sustrage cu rea-credinţa de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevãzute pentru infracţiunea sãvîrşitã, ţinînd seama de partea din amenda care a fost achitatã.
CAP. 4
PEDEPSELE COMPLIMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII
Secţiunea I
Pedepsele complimentare
Interzicerea unor drepturi
ART. 64
Pedeapsa complimentarã a interzicerii unor drepturi consta în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autoritãţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicind exerciţiul autoritãţii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvîrşirea infracţiunii;
d) drepturile pãrinteşti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevãzute la lit. b) nu se poate pronunţa decît pe lîngã interzicerea drepturilor prevãzute la lit. a), afarã de cazul cînd legea dispune altfel.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
ART. 65
Pedeapsa complimentarã a interzicerii unor drepturi poate fi aplicatã, dacã pedeapsa principala stabilitã este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanta constata ca, fata de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurãrile cauzei şi persoana infractorului, aceasta pedeapsa ese necesarã.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie cînd legea prevede aceasta pedeapsa.
Condiţia arãtatã în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinitã şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevãzute în acel alineat este obligatorie.
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi
ART. 66
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe dupã executarea pedepsei închisorii, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsa, ori dupã prescripţia executãrii pedepsei.
Degradarea militarã
ART. 67
Pedeapsa complimentarã a degradãrii militare consta în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniforma.
Degradarea militarã se aplica în mod obligatoriu condamnaţilor militari şi rezervişti, dacã pedeapsa principala stabilitã este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viata.
Degradarea militarã poate fi aplicatã condamnaţilor militari şi rezervişti pentru infracţiuni sãvîrşite cu intenţie, dacã pedeapsa principala stabilitã este de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.
ART. 68
Abrogat.
ART. 69
Abrogat.
ART. 70
Abrogat.
Secţiunea II
Pedepsele accesorii
Conţinutul şi executarea pedepsei accesorii
ART. 71
Pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arãtate în alineatul precedent din momentul în care hotãrîrea de condamnare a rãmas definitiva şi pînã la terminarea executãrii pedepsei, pînã la graţierea totalã sau a restului de pedeapsa ori pînã la împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplica şi în cazul cînd s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cu excepţiile prevãzute în art. 86^8, interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d) şi e) fiind lãsatã la aprecierea instanţei.
CAP. 5
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secţiunea I
Dispoziţii generale
Criteriile generale de individualizare
ART. 72
La stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specialã, de gradul de pericol social al faptei sãvîrşite, de persoana infractorului şi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.
Cînd pentru infracţiunea sãvîrşitã legea prevede alternative, se tine seama de dispoziţiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît şi pentru proporţionalizarea acesteia.
Secţiunea II
Circumstanţele atenuante şi agravante
Circumstanţe atenuante
ART. 73
Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe atenuante:
a) depãşirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate;
b) sãvîrşirea infracţiunii sub stapinirea unei puternice tulburãri sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vãtãmate, produsã prin violenta, printr-o atingere grava a demnitãţii persoanei sau prin alta acţiune ilicitã grava.
Împrejurãri care pot constitui circumstanţe atenuante
ART. 74
Urmãtoarele împrejurãri pot fi considerate circumstanţe atenuante:
a) conduita buna a infractorului înainte de sãvîrşirea infracţiunii;
b) staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuitã;
c) atitudinea infractorului dupã sãvîrşirea infracţiunii, rezultind din prezentarea sa în fata autoritãţii, comportarea sincerã în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestãrii participanţilor.
Împrejurãrile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Circumstanţe agravante
ART. 75
Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanţe agravante:
a) sãvîrşirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreunã;
b) sãvîrşirea infracţiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintã pericol public;
c) sãvîrşirea infracţiunii de cãtre un infractor major, dacã aceasta a fost comisã împreunã cu un minor;
d) sãvîrşirea infracţiunii din motive josnice;
e) sãvîrşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocatã în vederea comiterii faptei;
f) sãvîrşirea infracţiunii de cãtre o persoana care a profitat de situaţia prilejuitã de o calamitate.
Instanta poate retine ca circumstanţe agravante şi alte împrejurãri care imprima faptei un caracter grav.
Efectele circumstanţelor atenuante
ART. 76
În cazul în care exista circumstanţe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba dupã cum urmeazã:
a) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub acest minim, pînã la minimul general;
e) cînd minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub acest minim, pînã la minimul general, sau se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 300.000 lei, iar cînd minimul special este sub 3 luni, se aplica o amenda care nu poate fi mai mica de 200.000 lei;
f) cînd pedeapsa prevãzutã de lege este amenda, aceasta se coboarã sub minimul ei special, putind fi redusã pînã la 150.000 lei în cazul cînd minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pînã la minimul general cînd minimul special este sub 350.000 lei.
În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, al infracţiunilor contra pãcii şi omenirii, al infracţiunii de omor, al infracţiunilor sãvîrşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infracţiunilor prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave, dacã se constata ca exista circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusã cel mult pînã la o treime din minimul special.
Cînd exista circumstanţe atenuante, pedeapsa complimentarã privativã de drepturi, prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã, poate fi înlãturatã.
Circumstanţele atenuante în cazul pedepsei detenţiunii pe viata
ART. 77
Cînd pentru infracţiunea sãvîrşitã legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viata, dacã exista circumstanţe atenuante, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Efectele circumstanţelor agravante
ART. 78
În cazul în care exista circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsa pînã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînã la 5 ani, care nu poate depãşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumãtate din maximul special.
Indicarea circumstanţelor
ART. 79
Orice împrejurare reţinutã ca circumstanţã atenuantã sau ca circumstanţã agravantã trebuie arãtatã în hotãrîre.
Concursul între cauzele de agravare şi de atenuare
ART. 80
În caz de concurs între cauzele de agravare şi cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileşte tinindu-se seama de circumstanţele agravante, de circumstanţele atenuante şi de starea de recidiva.
În caz de concurs între circumstanţele agravante şi atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
În cazul aplicãrii concomitente a dispoziţiilor cu privire la circumstanţe agravante, recidiva şi concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depãşi 25 de ani, dacã maximul special pentru fiecare infracţiune este de 10 ani sau mai mic, şi 30 de ani, dacã maximul special pentru cel puţin una dintre infracţiuni este mai mare de 10 ani.
Secţiunea III
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei
Condiţiile de aplicare a suspendãrii condiţionate
ART. 81
Instanta poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei pe o anumitã durata, dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afarã de cazul cînd condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 38;
c) se apreciazã ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fãrã executarea acesteia.
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei poate fi acordatã şi în caz de concurs de infracţiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 2 ani şi sînt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1 lit. b) şi c).
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura.
În cazul condamnãrii pentru o infracţiune prin care s-a produs o paguba, instanta poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei numai dacã pînã la pronunţarea hotãrîrii paguba a fost integral reparatã sau plata despãgubirii este garantatã de o societate de asigurare.
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de siguranta şi a obligaţiilor civile prevãzute în hotãrîrea de condamnare.
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei trebuie motivatã.
Termenul de încercare
ART. 82
Durata suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani.
În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendatã este amenda, termenul de încercare este de un an.
Termenul de încercare se socoteşte de la data cînd hotãrîrea prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei a rãmas definitiva.
Revocarea în cazul sãvîrşirii unei infracţiuni
ART. 83
Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitiva chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea condiţionatã, dispunind executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã, dacã infracţiunea sãvîrşitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infracţiunea ulterioara este sãvîrşitã din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea sãvîrşitã dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevãzut de lege pentru recidiva.
Revocarea în cazul neexecutãrii obligaţiilor civile
ART. 84
Dacã pînã la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotãrîrea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, afarã de cazul cînd cel condamnat dovedeşte ca nu a avut putinta de a îndeplini acele obligaţii.
Anularea suspendãrii pentru infracţiuni sãvîrşite anterior
ART. 85
Dacã se descoperã ca cel condamnat mai savirsise o infracţiune înainte de pronunţarea hotãrîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînã la rãmînerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei se anuleazã, aplicindu-se, dupã caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidiva.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei nu are loc, dacã infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
În cazurile prevãzute în alin. 1, dacã pedeapsa rezultatã în urma contopirii nu depãşeşte 2 ani, instanta poate aplica dispoziţiile art. 81. În cazul cînd se dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei
ART. 86
Dacã condamnatul nu a savirsit din nou o infracţiune înãuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept.
Secţiunea III^1
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere
Condiţiile de aplicare a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
ART. 86^1
Instanta poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afarã de cazurile cînd condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 38;
c) se apreciazã, ţinînd seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupã comiterea faptei, ca pronunţarea condamnãrii constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fãrã executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savirsi infracţiuni.
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere poate fi acordatã şi în cazul concursului de infracţiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani şi sînt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1 lit. b) şi c).
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura.
Dispoziţiile art. 81 alin. 4 şi 5 se aplica şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
Termenul de încercare
ART. 86^2
Termenul de încercare în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta, între 2 şi 5 ani.
Dispoziţiile art. 82 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor.
Mãsurile de supraveghere şi obligaţiile condamnatului
ART. 86^3
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sa se supunã urmãtoarelor mãsuri de supraveghere:
a) sa se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanta;
b) sa anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta şi orice deplasare care depãşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) sa comunice şi sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
Datele prevãzute în alin. 1 lit. b), c) şi d) se comunica persoanelor sau organelor stabilite la lit. a).
Instanta poate sa impunã condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmãtoarele obligaţii:
a) sa desfãşoare o activitate sau sa urmeze un curs de învãţãmînt ori de calificare;
b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avutã ori sa nu depãşeascã limita teritorialã stabilitã, decît în condiţiile fixate de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu între în legatura cu anumite persoane;
e) sa nu conducã nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) sa se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicãrii.
Supravegherea executãrii obligaţiilor stabilite de instanta conform alin. 3 lit. a)-f) se face de organele prevãzute în alin. 1 lit. a) şi aceleaşi organe sesizeazã instanta în caz de neîndeplinire a obligaţiilor pentru luarea mãsurilor în condiţiile art. 86^4 alin. 2.
Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
ART. 86^4
Dispoziţiile art. 83 şi 84 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
Dacã cel condamnat nu îndeplineşte mãsurile de supraveghere prevãzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanta, aceasta poate sa revoce suspendarea executãrii pedepsei dispunind executarea în întregime a pedepsei, sau sa prelungeascã termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
ART. 86^5
Dispoziţiile art. 85 alin. 1 şi 2 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
În cazurile prevãzute în art. 85 alin. 1, dacã pedeapsa rezultatã în urma contopirii nu depãşeşte 3 ani, instanta poate aplica dispoziţiile art. 86^1. În cazul cînd se dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmînerii definitive a hotãrîrii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
ART. 86^6
Dacã cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune înãuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendãrii executãrii pedepsei în baza art. 86^4, el este reabilitat de drept.
Secţiunea III^2
Executarea pedepsei la locul de munca
Condiţii de aplicare
ART. 86^7
În cazul în care instanta, ţinînd seama de gravitatea faptei, de împrejurãrile în care a fost comisã, de conduita profesionalã şi generalã a fãptuitorului şi de posibilitãţile acestuia de reeducare, apreciazã ca sînt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fãrã privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îşi desfãşoarã activitatea sau în alta unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unitãţii şi dacã sînt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 5 ani;
b) cel în cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afarã de cazul cînd condamnarea intra în vreunul din cazurile prevãzute în art. 38.
Executarea pedepsei la locul de munca poate fi dispusã şi în caz de concurs de infracţiuni, dacã pedeapsa aplicatã pentru concursul de infracţiuni este de cel mult 3 ani închisoare şi sînt întrunite celelalte condiţii prevãzute în alineatul precedent.
Executarea pedepsei la locul de munca nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplica şi în cazul în care condamnatul nu desfãşoarã o activitate la data aplicãrii pedepsei.
Modul de executare
ART. 86^8
Pe durata executãrii pedepsei, condamnatul este obligat sa îndeplineascã toate îndatoririle la locul de munca, cu urmãtoarele limitãri ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestatã, cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfasurata în locuri de munca cu condiţii vãtãmãtoare sau periculoase, se retine o cota de 15-40%, stabilitã potrivit legii, în raport cu cuantumul veniturilor şi cu îndatoririle condamnatului pentru întreţinerea altor persoane, care se vãrsa la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele reţinerii se reduc la jumãtate;
b) drepturile de asigurãri sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupã reţinerea cotei prevãzute la lit. a);
c) durata executãrii pedepsei nu se considera vechime în munca;
d) nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decît prin hotãrîrea instanţei de judecata;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere, iar în raport cu fapta sãvîrşitã nu poate ocupa funcţii care implica exerciţiul autoritãţii de stat, funcţii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executãrii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.
Instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte şi una sau mai multe din obligaţiile prevãzute în art. 86^3.
Pedeapsa se executa la locul de munca în baza mandatului de executare a pedepsei.
Pe timpul executãrii pedepsei în unitatea în care cel condamnat îşi desfãşoarã activitatea la data aplicãrii pedepsei, contractul de munca se suspenda.
În cazul executãrii pedepsei într-o alta unitate decît cea în care îşi desfasura activitatea condamnatul la data aplicãrii pedepsei, contractul de munca încheiat înceteazã. Pedeapsa se executa fãrã a se încheia contract de munca.
Dispoziţiile alin. 6 se aplica în mod corespunzãtor şi în cazul condamnatului care nu desfãşoarã o activitate la data aplicãrii pedepsei.
În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar în termen în cursul judecaţii sau dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare, pedeapsa se executa la locul de munca, dupã trecerea în rezerva a acestuia.
Revocarea executãrii pedepsei la locul de munca
ART. 86^9
Dacã dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cel condamnat sãvîrşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executãrii pedepsei sau în timpul executãrii acesteia, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca. Pedeapsa se aplica potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 şi 2 sau, dupã caz, ale art. 40.
Dacã infracţiunea ulterioara este sãvîrşitã din culpa, instanta poate dispune şi pentru aceasta infracţiune executarea pedepsei la locul de munca. În acest caz, revocarea nu mai are loc şi pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infracţiuni.
Dacã condamnatul se sustrage de la prestarea activitãţii în cadrul unitãţii sau nu-şi îndeplineşte în mod corespunzãtor îndatoririle ce-i revin la locul de munca ori nu respecta mãsurile de supraveghere sau obligaţiile stabilite prin hotãrîrea de condamnare, instanta poate sa revoce executarea pedepsei la locul de munca, dispunind executarea pedepsei într-un loc de deţinere.
Cînd condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitãţii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca şi, ţinînd seama de împrejurãrile care au determinat incapacitatea de munca şi dispoziţiile art. 72, dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã nu sînt întrunite condiţiile prevãzute în art. 81 sau 86^1.
Dacã executarea pedepsei la locul de munca se revoca potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicatã sau, dupã caz, restul de pedeapsa rãmas neexecutat se executa într-un loc de deţinere.
Anularea executãrii pedepsei la locul de munca
ART. 86^10
Dacã cel condamnat mai sãvîrşeşte o infracţiune pînã la rãmînerea definitiva a hotãrîrii şi aceasta se descoperã mai înainte ca pedeapsa sa fi fost executatã la locul de munca sau consideratã executatã, instanta, dacã nu sînt întrunite condiţiile prevãzute în art. 86^7, anuleazã executarea pedepsei la locul de munca.
Anularea se dispune şi în cazul în care hotãrîrea de condamnare pentru infracţiunea descoperitã ulterior se pronunţa dupã ce pedeapsa a fost executatã la locul de munca sau consideratã ca executatã. Pedeapsa se stabileşte, dupã caz, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni sau recidiva.
La scãderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, dupã caz, la contopirea pedepselor, se aplica dispoziţiile privitoare la pedeapsa închisorii, fãrã a se tine seama dacã una din pedepse se executa la locul de munca. Pedeapsa astfel stabilitã se executa într-un loc de deţinere.
Încetarea executãrii pedepsei
ART. 86^11
Dacã cel condamnat a executat cel puţin doua treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o buna conduita, a fost disciplinat şi stãruitor în munca, instanta poate dispune încetarea executãrii pedepsei la locul de munca, la cererea conducerii unitãţii unde condamnatul îşi desfãşoarã activitatea sau a condamnatului.
Pedeapsa se considera executatã dacã în intervalul de timp de la încetarea executãrii pedepsei la locul de munca şi pînã la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a savirsit din nou o infracţiune. Dacã în acelaşi interval condamnatul a comis din nou o infracţiune, instanta poate dispune revocarea încetãrii executãrii pedepsei la locul de munca, dispoziţiile art. 61 şi 86^10 alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
Secţiunea IV
Calculul pedepselor
Durata executãrii
ART. 87
Durata executãrii pedepsei închisorii se socoteşte din ziua în care condamnatul începe sa execute hotãrîrea definitiva de condamnare.
Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care înceteazã se socotesc în durata executãrii.
Timpul în care condamnatul, în cursul executãrii pedepsei, se afla bolnav în spital, intra în durata executãrii, afarã de cazul în care şi-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executãrii pedepsei.
În durata executãrii pedepsei închisorii la locul de munca nu intra timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de munca.
Computarea reţinerii şi a arestãrii preventive
ART. 88
Timpul reţinerii şi al arestãrii preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate. Scãderea se face şi atunci cînd condamnatul a fost urmãrit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacã a fost scos de sub urmãrire, s-a încetat urmãrirea penalã sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivã.
Scãderea reţinerii şi a arestãrii preventive se face şi în caz de condamnare la amenda, prin înlãturarea în totul sau în parte a executãrii amenzii.
Computarea privaţiunii de libertate executatã în afarã tarii
ART. 89
În cazul infracţiunilor sãvîrşite în condiţiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa, precum şi reţinerea şi arestarea preventivã executate în afarã teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele romane.
TITLUL IV
ÎNLOCUIREA RĂSPUNDERII PENALE
Condiţiile înlocuirii
ART. 90
Instanta poate dispune înlocuirea rãspunderii penale cu rãspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, dacã sînt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã este închisoarea de cel mult un an sau amenda ori s-au savirsit infracţiunile prevãzute în art. 208, 213, 215 alin. 1, art. 215^1 alin. 1, art. 217 alin. 1, art. 219 alin. 1, dacã valoarea pagubei nu depãşeşte 100.000 lei sau infracţiunea prevãzutã în art. 249, dacã valoarea pagubei nu depãşeşte 500.000 lei;
b) fapta, în conţinutul ei concret şi în împrejurãrile în care a fost sãvîrşitã, prezintã un grad de pericol social redus şi nu a produs urmãri grave;
c) paguba pricinuitã prin infracţiune a fost integral reparatã pînã la pronunţarea hotãrîrii;
d) din atitudinea fãptuitorului dupã sãvîrşirea infracţiunii rezulta ca acesta regreta fapta;
e) sînt suficiente date ca fãptuitorul poate fi îndreptat fãrã a i se aplica o pedeapsa.
Înlocuirea rãspunderii penale nu se poate dispune dacã fãptuitorul a mai fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sancţiuni cu caracter administrativ. Condamnarea se considera inexistenta în situaţiile prevãzute în art. 38.
Sancţiunile cu caracter administrativ
ART. 91
Cînd instanta dispune înlocuirea rãspunderii penale, aplica una din urmãtoarele sancţiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amenda de la 100.000 lei la 1.000.000 lei.
ART. 92
Abrogat.
ART. 93
Abrogat.
ART. 94
Abrogat.
ART. 95
Abrogat.
ART. 96
Abrogat.
ART. 97
Abrogat.
Înlocuirea în caz de pluralitate de infractori sau de infracţiuni
ART. 98
În caz de participaţie, înlocuirea rãspunderii penale poate avea loc numai pentru acei fãptuitori fata de care sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în prezentul titlu.
Înlocuirea rãspunderii penale poate fi dispusã şi în cazul concursului de infracţiuni, dacã pentru fiecare infracţiune aflatã în concurs sînt îndeplinite condiţiile de înlocuire a rãspunderii penale.
TITLUL V
MINORITATEA
Limitele rãspunderii penale
ART. 99
Minorul care nu a împlinit virsta de 14 ani nu rãspunde penal.
Minorul care are virsta între 14 şi 16 ani rãspunde penal, numai dacã se dovedeşte ca a savirsit fapta cu discernamint.
Minorul care a împlinit virsta de 16 ani rãspunde penal.
Consecinţele rãspunderii penale
ART. 100
Fata de minorul care rãspunde penal se poate lua o mãsura educativã ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sancţiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei sãvîrşite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectualã şi morala, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplica numai dacã se apreciazã ca luarea unei mãsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.
Mãsurile educative
ART. 101
Mãsurile educative care se pot lua fata de minor sînt:
a) mustrarea;
b) libertatea supravegheatã;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d) internarea într-un institut medical-educativ.
Mustrarea
ART. 102
Mãsura educativã a mustrãrii consta în dojenirea minorului, în arãtarea pericolului social al faptei sãvîrşite, în sfãtuirea minorului sa se poarte în asa fel încît sa dea dovada de îndreptare, atragindu-i-se totodatã atenţia ca dacã va savirsi din nou o infracţiune, se va lua fata de el o mãsura mai severã sau i se va aplica o pedeapsa.
Libertatea supravegheatã
ART. 103
Mãsura educativã a libertãţii supravegheate consta în lãsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi încredinţatã, dupã caz, pãrinţilor minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacã aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfãcãtoare, instanta dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituţii legal însãrcinate cu supravegherea minorilor.
Instanta pune în vedere, celui cãruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptãrii lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligaţia sa înştiinţeze instanta de îndatã, dacã minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtãri rele ori a savirsit din nou o fapta prevãzutã de legea penalã.
Instanta poate sa impunã minorului respectarea uneia sau mai multora din urmãtoarele obligaţii:
a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sa nu între în legatura cu anumite persoane;
c) sa presteze o activitate neremuneratã într-o instituţie de interes public fixatã de instanta, cu o durata între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupã programul de şcoala, în zilele nelucrãtoare şi în vacanta.
Instanta atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportãrii sale.
Dupã luarea mãsurii libertãţii supravegheate, instanta încunoştinţeazã şcoala unde minorul învaţã sau unitatea la care este angajat şi, dupã caz, instituţia la care presteazã activitatea stabilitã de instanta.
Dacã înãuntrul termenului prevãzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtãri rele, ori sãvîrşeşte o fapta prevãzutã de legea penalã, instanta revoca libertatea supravegheatã şi ia fata de minor mãsura internãrii într-un centru de reeducare. Dacã fapta prevãzutã de legea penalã constituie infracţiune, instanta ia mãsura internãrii sau aplica o pedeapsa.
Termenul de un an prevãzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertãţii supravegheate.
Internarea într-un centru de reeducare
ART. 104
Mãsura educativã a internãrii într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducãrii minorului, cãruia i se asigura posibilitatea de a dobîndi învãţãtura necesarã şi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile sale.
Mãsura internãrii se ia fata de minorul în privinta cãruia celelalte mãsuri educative sînt neîndestulãtoare.
Internarea într-un institut medical-educativ
ART. 105
Mãsura internãrii într-un institut medical-educativ se ia fata de minorul care, din cauza stãrii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie.
Durata mãsurilor
ART. 106
Mãsurile prevãzute în art. 104 şi 105 se iau pe timp nedeterminat, însã nu pot dura decît pînã la împlinirea virstei de 18 ani. Mãsura prevãzutã în art. 105 trebuie sa fie ridicatã de îndatã ce a dispãrut cauza care a impus luarea acesteia. Instanta, dispunind ridicarea mãsurii prevãzute în art. 105, poate, dacã este cazul, sa ia fata de minor mãsura internãrii într-un centru de reeducare.
La data cînd minorul devine major, instanta poate dispune prelungirea internãrii pe o durata de cel mult 2 ani, dacã aceasta este necesarã pentru realizarea scopului internãrii.
Liberarea minorului înainte de a deveni major
ART. 107
Dacã a trecut cel puţin un an de la data internãrii în centrul de reeducare şi minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sirguinta la învãţãtura şi la însuşirea pregãtirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
Revocarea liberãrii sau internãrii minorului
ART. 108
Dacã în perioada liberãrii acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzãtoare, se poate dispune revocarea liberãrii.
Dacã în perioada internãrii într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberãrii înainte de a deveni major, minorul sãvîrşeşte din nou o infracţiune pentru care se apreciazã ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanta revoca internarea. În cazul cînd nu este necesarã o pedeapsa, se menţine mãsura internãrii şi se revoca liberarea.
Pedepsele pentru minori
ART. 109
Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevãzute de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã. Limitele pedepselor se reduc la jumãtate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depãşi 5 ani.
Cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa detenţiunii pe viata, se aplica minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pedepsele complimentare nu se aplica minorului.
Condamnãrile pronunţate pentru fapte sãvîrşite în timpul minoritãţii nu atrag incapacitãţi sau decãderi.
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei
ART. 110
În caz de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Dacã pedeapsa aplicatã este amenda, termenul de încercare este de 6 luni.
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere sau sub control
ART. 110^1
O data cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei închisorii aplicate minorului în condiţiile art. 110, instanta poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar pînã la împlinirea virstei de 18 ani, încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii din cele arãtate în art. 103, putind stabili, totodatã, pentru minor una sau mai multe obligaţii dintre cele prevãzute în art. 103 alin. 3, iar dupã împlinirea virstei de 18 ani, respectarea de cãtre acesta a mãsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor prevãzute în art. 86^3.
Dispoziţiile art. 81 alin. 3 şi 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 şi 86 se aplica în mod corespunzãtor.
Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaţiilor prevãzute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendãrii condiţionate. În cazul neîndeplinirii mãsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite de instanta, potrivit art. 86^3, se aplica în mod corespunzãtor dispoziţiile art. 86^4 alin. 2.
Dispoziţiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzãtor şi în caz de liberare condiţionatã a minorului.
TITLUL VI
MĂSURILE DE SIGURANTA
CAP. 1
DISPOZIŢII GENERALE
Scopul mãsurilor de siguranta
ART. 111
Mãsurile de siguranta au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preintimpinarea sãvîrşirii faptelor prevãzute de legea penalã.
Mãsurile de siguranta se iau fata de persoanele care au comis fapte prevãzute de legea penalã.
Mãsurile de siguranta se pot lua chiar dacã fãptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, cu excepţia mãsurii prevãzute în art. 112 lit. d).
Felurile mãsurilor de siguranta
ART. 112
Mãsurile de siguranta sînt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicalã;
c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupaţie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localitãţi;
e) expulzarea strãinilor;
f) confiscarea specialã.
CAP. 2
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANTA
Obligarea la tratament medical
ART. 113
Dacã fãptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicãrii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintã pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pînã la însãnãtoşire.
Cînd persoana fata de care s-a luat aceasta mãsura nu se prezintã regulat la tratament, se poate dispune internarea medicalã.
Dacã persoana obligatã la tratament este condamnata la pedeapsa detenţiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectueazã şi în timpul executãrii pedepsei.
Mãsura obligãrii la tratament medical poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecaţii.
Internarea medicalã
ART. 114
Cînd fãptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se afla într-o stare care prezintã pericol pentru societate, se poate lua mãsura internãrii într-un institut medical de specialitate, pînã la însãnãtoşire.
Aceasta mãsura poate fi luatã în mod provizoriu şi în cursul urmãririi penale sau al judecaţii.
Interzicerea unei funcţii sau profesii
ART. 115
Cînd fãptuitorul a savirsit fapta datoritã incapacitãţii, nepregãtirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii, ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaţii, se poate lua mãsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.
Aceasta mãsura poate fi revocatã la cerere, dupã trecerea unui termen de cel puţin un an, dacã se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît dupã trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Interzicerea de a se afla în anumite localitãţi
ART. 116
Cînd persoana condamnata la pedeapsa închisorii de cel puţin un an a mai fost condamnata pentru alte infracţiuni, dacã instanta constata ca prezenta acesteia în localitatea unde a savirsit infracţiunea sau în alte localitãţi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua fata de aceasta persoana mãsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitãţi anume determinate prin hotãrîrea de condamnare.
Condiţia ca fãptuitorul sa fi fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni nu se cere, cînd se pronunţa o condamnare mai mare de 5 ani.
Aceasta mãsura poate fi luatã pe o durata pînã la 5 ani şi poate fi prelungitã dacã pericolul social subzistã. Prelungirea nu poate depãşi durata mãsurii luate iniţial.
În cazul infracţiunilor de furt, tilharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, cerşetorie, prostituţie, viol, relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex şi perversiune sexualã, mãsura de siguranta poate fi luatã oricare ar fi pedeapsa aplicatã, durata sau cuantumul acesteia şi chiar dacã fãptuitorul nu a mai fost condamnat anterior pentru alte infracţiuni.
Mãsura de siguranta poate fi revocatã la cerere sau din oficiu, dupã trecerea unui termen de cel puţin un an, dar numai dacã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O noua cerere nu se poate face decît dupã trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Expulzarea
ART. 117
Cetãţeanului strãin care a comis o infracţiune i se poate interzice rãmînerea pe teritoriul tarii.
Dispoziţia alineatului precedent se aplica şi persoanei fãrã cetãţenie care nu are domiciliu în ţara.
În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a expulzãrii are loc dupã executarea pedepsei.
Persoanele prevãzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacã exista motive serioase de a se crede ca risca sa fie supuse la tortura în statul în care urmeazã a fi expulzate.
Confiscarea specialã
ART. 118
Sînt supuse confiscãrii speciale:
a) lucrurile produse prin fapta prevãzutã de legea penalã;
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate se serveascã la sãvîrşirea unei infracţiuni, dacã sînt ale infractorului;
c) lucrurile care au fost date pentru a determina sãvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a rasplati pe infractor;
d) lucrurile dobîndite în mod vadit prin sãvîrşirea infracţiunii, dacã nu sînt restituite persoanei vãtãmate şi în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;
e) lucrurile deţinute în contra dispoziţiilor legale.
TITLUL VII
CAUZELE CARE INLATURA RĂSPUNDEREA PENALĂ SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
CAP. 1
AMNISTIA ŞI GRAŢIEREA
Efectele amnistiei
ART. 119
Amnistia inlatura rãspunderea penalã pentru fapta sãvîrşitã. Dacã intervine dupã condamnare, ea inlatura şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnãrii. Amenda încasatã anterior amnistiei nu se restituie.
Amnistia nu are efecte asupra mãsurilor de siguranta, mãsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vãtãmate.
Efectele graţierii
ART. 120
Graţierea are ca efect înlãturarea, în totul sau în parte, a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoarã.
Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a cãror executare este suspendatã condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintã durata pedepsei pronunţate de instanta se reduce în mod corespunzãtor. Dacã suspendarea condiţionatã este revocatã sau anulatã, se executa numai partea de pedeapsa rãmasã negraţiatã.
Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afarã de cazul cînd se dispune altfel prin actul de graţiere.
Graţierea nu are efecte asupra mãsurilor de siguranta şi mãsurilor educative.
CAP. 2
PRESCRIPŢIA
Prescripţia rãspunderii penale
ART. 121
Prescripţia inlatura rãspunderea penalã.
Prescripţia nu inlatura rãspunderea penalã în cazul infracţiunilor contra pãcii şi omenirii.
Termenele de prescripţie a rãspunderii penale
ART. 122
Termenele de prescripţie a rãspunderii penale sînt:
a) 15 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa detenţiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani;
b) 10 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depãşeşte 15 ani;
c) 8 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 10 ani;
d) 5 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depãşeşte 5 ani;
e) 3 ani, cînd legea prevede pentru infracţiunea sãvîrşitã pedeapsa închisorii care nu depãşeşte un an sau amenda.
Termenele arãtate în prezentul articol se socotesc de la data sãvîrşirii infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetãrii acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data sãvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Întreruperea cursului prescripţiei
ART. 123
Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricãrui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfãşurarea procesului penal.
Dupã fiecare întrerupere începe sa curgã un nou termen de prescripţie.
Întreruperea cursului prescripţiei produce efecte fata de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacã actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
Prescripţia specialã
ART. 124
Prescripţia inlatura rãspunderea penalã oricite întreruperi ar interveni, dacã termenul de prescripţie prevãzut în art. 122 este depãşit cu încã jumãtate.
Prescripţia executãrii pedepsei
ART. 125
Prescripţia inlatura executarea pedepsei principale.
Prescripţia nu inlatura executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile contra pãcii şi omenirii.
Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei
ART. 126
Termenele de prescripţie a executãrii pedepsei sînt:
a) 20 de ani, cînd pedeapsa care urmeazã a fi executatã este detenţiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeazã a fi executatã, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul cînd pedeapsa este amenda.
Termenul de prescripţie a executãrii sancţiunilor cu caracter administrativ prevãzute în art. 18^1 şi în art. 91 este de un an.
Termenele arãtate în alin. 1 se socotesc de la data cînd hotãrîrea de condamnare a rãmas definitiva, iar cele arãtate în alin. 2 curg de la rãmînerea definitiva a hotãrîrii sau, dupã caz, de la data cînd poate fi pusã în executare, potrivit legii, ordonanta prin care s-a aplicat sancţiunea.
În cazul revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere sau, dupã caz, a executãrii pedepsei la locul de munca, termenul de prescripţie începe sa curgã de la data cînd hotãrîrea de revocare a rãmas definitiva.
Mãsurile de siguranta nu se prescriu.
Întreruperea cursului prescripţiei executãrii
ART. 127
Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 126 se întrerupe prin începerea executãrii pedepsei sau prin sãvîrşirea din nou a unei infracţiuni.
Sustragerea de la executare, dupã începerea executãrii pedepsei, face sa curgã un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.
Suspendarea cursului prescripţiei
ART. 128
Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 122 este suspendat pe timpul cît o dispoziţie legalã sau o împrejurare de neprevãzut ori de neînlãturat impiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevãzute în Codul de procedura penalã.
Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Termenele de prescripţie pentru minori
ART. 129
Termenele de prescripţie a rãspunderii penale şi a executãrii pedepsei se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvîrşirii infracţiunii erau minori.
Prescripţia executãrii pedepsei care a înlocuit pedeapsa detenţiunii pe viata
ART. 130
Executarea pedepsei închisorii, atunci cînd aceasta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii pe viata, se prescrie în 20 de ani. Termenul de prescripţie curge de la rãmînerea definitiva a hotãrîrii de condamnare la detenţiunea pe viata.
CAP. 3
LIPSA PLINGERII PREALABILE ŞI ÎMPĂCAREA PĂRŢILOR
Lipsa plingerii prealabile
ART. 131
În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionatã de introducerea unei plingeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plingeri inlatura rãspunderea penalã.
Retragerea plingerii prealabile, de asemenea, inlatura rãspunderea penalã.
Fapta care a adus vãtãmare mai multor persoane atrage rãspunderea penalã, chiar dacã plîngerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine numai de cãtre una dintre ele.
Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor participanţilor la sãvîrşirea ei, chiar dacã plîngerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.
În cazul în care cel vãtãmat este o persoana lipsitã de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrînsa, acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu.
Împãcarea pãrţilor
ART. 132
Împãcarea pãrţilor în cazurile prevãzute de lege inlatura rãspunderea penalã şi stinge şi acţiunea civilã.
Împãcarea este personalã şi produce efecte numai dacã intervine pînã la rãmînerea definitiva a hotãrîrii.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împãcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsa se pot împacã cu încuviinţarea persoanelor prevãzute de lege. Împãcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu.
CAP. 4
REABILITAREA
Efectele reabilitãrii
ART. 133
Reabilitarea face sa înceteze decãderile şi interdicţiile, precum şi incapacitãţile care rezulta din condamnare.
Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnãrii ori de rechemare în cadrele permanente ale forţelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.
De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra mãsurilor de siguranta, cu excepţia celei prevãzute în art. 112 lit. d).
Reabilitarea de drept
ART. 134
Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnãrii la amenda sau la pedeapsa închisorii care nu depãşeşte un an, dacã în decurs de 3 ani condamnatul nu a savirsit nici o alta infracţiune.
Reabilitarea judecãtoreascã
ART. 135
Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanta judecãtoreascã:
a) în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de un an pînã la 5 ani, dupã trecerea unui termen de 4 ani, la care se adauga jumãtate din durata pedepsei pronunţate;
b) în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pînã la 10 ani, dupã trecerea unui termen de 5 ani, la care se adauga jumãtate din durata pedepsei pronunţate;
c) în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupã trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumãtate din durata pedepsei pronunţate;
d) în cazul pedepsei detenţiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa închisorii, dupã trecerea unui termen de 7 ani, la care se adauga jumãtate din durata pedepsei cu închisoare.
Procurorul general poate dispune, în cazuri excepţionale, reducerea termenelor prevãzute în acest articol.
Calculul termenului de reabilitare
ART. 136
Termenele prevãzute în art. 134 şi 135 se socotesc de la data cînd a luat sfîrşit executarea pedepsei principale sau de la data cînd aceasta s-a prescris.
Pentru cei condamnaţi la pedeapsa cu amenda termenul curge din momentul în care amenda a fost achitatã sau executarea ei s-a stins în alt mod.
În caz de graţiere totalã sau de graţiere a restului de pedeapsa, termenul curge de la data actului de graţiere.
Condiţiile reabilitãrii judecãtoreşti
ART. 137
Cererea de reabilitare judecãtoreascã se admite dacã cel condamnat întruneşte urmãtoarele condiţii:
a) nu a suferit o noua condamnare în intervalul prevãzut în art. 135;
b) îşi are asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul cînd are virsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca;
c) a avut o buna conduita;
d) a achitat în întregime cheltuielile de judecata şi despãgubirile civile la plata cãrora a fost obligat, afarã de cazul cînd partea vãtãmatã a renunţat la despãgubiri, sau cînd instanta constata ca cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotãrîrea de condamnare.
Cînd instanta constata ca nu este îndeplinitã condiţia de la lit. d), dar aceasta nu se datoreşte relei-voinţe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.
Reînnoirea cererii de reabilitare
ART. 138
În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decît dupã un termen de 3 ani, în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dupã un termen de 2 ani în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi dupã un termen de un an în celelalte cazuri; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.
Condiţiile arãtate în art. 137 trebuie sa fie îndeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
Cînd respingerea cererii se bazeazã pe lipsa de forme, ea poate fi reînnoitã potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penalã.
Anularea reabilitãrii
ART. 139
Reabilitarea judecãtoreascã va fi anulatã cînd dupã acordarea ei s-a descoperit ca cel reabilitat mai suferise o alta condamnare, care dacã ar fi fost cunoscutã, ducea la respingerea cererii de reabilitare.
TITLUL VIII
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ
Dispoziţii generale
ART. 140
Ori de cîte ori legea penalã foloseşte un termen sau o expresie din cele arãtate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevãzut în articolele urmãtoare, afarã de cazul cînd legea penalã dispune altfel.
Legea penalã
ART. 141
Prin "lege penalã" se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsã în legi sau decrete.
Teritoriul
ART. 142
Prin termenul "teritoriu" din expresiile "teritoriul României" şi "teritoriul tarii" se înţelege întinderea de pãmînt şi apele cuprinse între frontiere, cu subsolul şi spaţiul aerian, precum şi marea teritorialã cu solul, subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia.
Infracţiunea sãvîrşitã pe teritoriul tarii
ART. 143
Prin "infracţiune sãvîrşitã pe teritoriul tarii" se înţelege orice infracţiune comisã pe teritoriul arãtat în art. 142 sau pe o nava ori o aeronava romana.
Infracţiunea se considera sãvîrşitã pe teritoriul tarii şi atunci cînd pe acest teritoriu ori pe o nava sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii.
Sãvîrşirea unei infracţiuni
ART. 144
Prin "sãvîrşirea unei infracţiuni" sau "comiterea unei infracţiuni" se înţelege sãvîrşirea oricãreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumatã sau ca tentativa, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
Public
ART. 145
Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sînt de interes public.
Consecinţe deosebit de grave
ART. 146
Prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.
Funcţionar public şi funcţionar
ART. 147
Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investitã, o însãrcinare de orice natura, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercita o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decît cele prevãzute în acel alineat.
ART. 148
Abrogat.
Rude apropiate
ART. 149
"Rude apropiate" sînt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.
Dispoziţiile din legea penalã privitoare la rude apropiate, în limitele prevãzute de alineatul precedent, se aplica în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cît şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de înfiere cu efecte restrînse, înfiatului cît şi descendenţilor acestuia şi în raport cu rudele înfietorului.
Secrete de stat şi înscrisuri oficiale
ART. 150
"Secrete de stat" sînt documentele şi datele care prezintã în mod vadit acest caracter, precum şi cele declarate sau calificate astfel prin hotãrîre a Guvernului.
"Înscris oficial" este orice înscris care emana de la o unitate din cele la care se referã art. 145 sau care aparţine unei asemenea unitãţi.
Arme
ART. 151
"Arme" sînt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale.
Sînt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.
Fapta sãvîrşitã în public
ART. 152
Fapta se considera sãvîrşitã "în public" atunci cînd a fost comisã:
a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacã nu este prezenta nici o persoana;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacã sînt de fata doua sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însã ca fapta sa fie auzitã sau vãzutã şi dacã acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datoritã naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace cu privire la care fãptuitorul şi-a data seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.
Timp de rãzboi
ART. 153
"Timp de rãzboi" este intervalul de timp de la data declarãrii mobilizãrii sau de la începerea operaţiilor de rãzboi pînã la data trecerii armatei la starea de pace.
Calculul timpului
ART. 154
La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore şi saptamina de 7 zile. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzãtoare datei de la care au început sa curgã.
PARTEA SPECIALĂ
TITLUL I
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
Trãdarea
ART. 155
Fapta cetãţeanului roman sau a persoanei fãrã cetãţenie, domiciliata pe teritoriul statului roman, de a intra în legatura cu o putere sau cu o organizaţie strãinã ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin acţiuni de provocare de rãzboi contra tarii sau de înlesnire a ocupaţiei militare strãine, ori de subminare economicã sau politica a statului, ori de aservire fata de o putere strãinã, sau de ajutare a unei puteri strãine pentru desfãşurarea unei activitãţi duşmãnoase impotriva siguranţei statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Trãdarea prin ajutarea inamicului
ART. 156
Fapta cetãţeanului roman sau a persoanei fãrã cetãţenie domiciliata pe teritoriul statului roman, care, în timp de rãzboi:
a) preda teritorii, oraşe, poziţii de apãrare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate romane sau care servesc apãrãrii;
b) preda nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtãrii rãzboiului;
c) procura duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectueazã alte acţiuni care sînt de natura sa favorizeze activitatea duşmanului ori sa slãbeascã puterea de lupta a forţelor armate romane sau a armatelor aliate,
se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã cetãţeanul roman sau persoana fãrã cetãţenie domiciliata pe teritoriul statului roman, care, în timp de rãzboi, lupta sau face parte din formaţii de lupta impotriva statului roman sau a aliaţilor sãi.
Trãdarea prin transmitere de secrete
ART. 157
Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de cãtre acei care nu au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strãine ori agenţilor acestora, sãvîrşite de un cetãţean roman sau de o persoana fãrã cetãţenie domiciliata pe teritoriul statului roman, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Aceleaşi fapte, dacã privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanta lor fac ca fapta sãvîrşitã sa pericliteze siguranta statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Acţiunile duşmãnoase contra statului
ART. 158
Faptele prevãzute în art. 155 şi în art. 156, sãvîrşite de un cetãţean strãin sau de o persoana fãrã cetãţenie care nu domiciliazã pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Spionajul
ART. 159
Faptele prevãzute în art. 157, sãvîrşite de un cetãţean strãin sau de o persoana fãrã cetãţenie care nu domiciliazã pe teritoriul statului roman, se pedepsesc cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Atentatul care pune în pericol siguranta statului
ART. 160
Atentatul savirsit contra vieţii, integritãţii corporale ori sãnãtãţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importanta de stat sau alta activitate publica importanta, în împrejurãri care fac ca fapta sa punã în pericol siguranta statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Atentatul contra unei colectivitãţi
ART. 161
Atentatul savirsit contra unei colectivitãţi prin otrãviri în masa, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de natura sa slãbeascã puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Subminarea puterii de stat
ART. 162
Acţiunea armata de natura sa slãbeascã puterea de stat se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Orice alte acţiuni violenţe sãvîrşite de mai multe persoane împreunã, de natura sa atragã aceleaşi urmãri, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Actele de diversiune
ART. 163
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, maşinilor, cãilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole, ori a altor bunuri, dacã fapta este de natura sa aducã în orice mod atingere siguranţei statului, se pedepsesc cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
ART. 164
Abrogat.
Subminarea economiei naţionale
ART. 165
Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referã art. 145, ori de a impiedica activitatea normalã a acesteia, dacã fapta este de natura sa submineze economia nationala, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã fapta prevãzutã în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Propaganda în favoarea statului totalitar
ART. 166
Propaganda în vederea instaurãrii unui stat totalitar, sãvîrşitã prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Propaganda consta în raspindirea, în mod sistematic, sau în apologia unor idei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi.
Acţiuni impotriva ordinii constituţionale
ART. 166^1
Iniţierea, organizarea, sãvîrşirea sau sprijinirea de acţiuni care pot pune în pericol sub orice forma ordinea constituţionalã, caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului roman se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta de a indemna publicul la sãvîrşirea faptelor prevãzute în alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 a avut ca urmare sãvîrşirea infracţiunii la care s-a îndemnat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infracţiune.
Întreprinderea oricãrei acţiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constituţionale se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Complotul
ART. 167
Iniţierea sau constituirea unei asociaţii sau grupãri în scopul sãvîrşirii vreuneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 155-163, 165 şi 166^1, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asociaţii sau grupãri se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decît sancţiunea prevãzutã de lege pentru cea mai grava dintre infracţiunile care intra în scopul asociaţiei sau grupãrii.
Dacã faptele prevãzute în alin. 1 au fost urmate de sãvîrşirea unei infracţiuni, se aplica regulile de la concursul de infracţiuni.
Nu se pedepseşte persoana care, savirsind fapta prevãzutã în alin. 1 sau 3, o denunta mai înainte de a fi fost descoperitã.
Compromiterea unor interese de stat
ART. 168
Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sînt stabilite drepturi ale statului roman în raport cu o putere strãinã, dacã fapta este de natura a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Comunicarea de informaţii false
ART. 168^1
Comunicarea sau raspindirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacã fapta este de natura sa aducã atingere siguranţei statului sau relaţiilor internaţionale ale României, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Divulgarea secretului care pericliteazã siguranta statului
ART. 169
Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de cãtre cel care le cunoaşte datoritã atribuţiilor de serviciu, dacã fapta este de natura sa punã în pericol siguranta statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Deţinerea în afarã îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacã fapta este de natura sa punã în pericol siguranta statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2 se sancţioneazã deţinerea în afarã îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgãrii, dacã fapta este de natura sa punã în pericol siguranta statului.
Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente sînt sãvîrşite de orice alta persoana, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Nedenunţarea
ART. 170
Omisiunea de a denunta de îndatã sãvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 155-163, 165, 166^1 şi 167 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Omisiunea de a denunta, sãvîrşitã de soţ sau de o ruda apropiatã, nu se pedepseşte.
Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracţiunea nedenunţatã, încunoştinţeazã autoritãţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
Infracţiuni contra reprezentantului unui stat strãin
ART. 171
Infracţiunile contra vieţii, integritãţii corporale, sãnãtãţii, libertãţii sau demnitãţii, sãvîrşite impotriva reprezentantului unui stat strãin, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvîrşitã, al carei maxim se sporeşte cu 2 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la dorinta exprimatã de guvernul strãin.
Unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei
ART. 172
Participantul la infracţiunile prevãzute în prezentul titlu nu se pedepseşte, dacã denunta în timp util sãvîrşirea infracţiunii, astfel ca sa fie împiedicatã consumarea ei, sau dacã impiedica el însuşi consumarea infracţiunii şi apoi o denunta.
Participantul care, dupã ce urmãrirea penalã a început ori infractorii au fost descoperiţi, înlesneşte arestarea acestora, se sancţioneazã cu o pedeapsa ale carei limite se reduc la jumãtate.
Sancţionarea tentativei, tãinuirii şi favorizãrii
ART. 173
Tentativa infracţiunilor prevãzute în prezentul titlu se pedepseşte.
Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevãzute în art. 156, 157, 159-163, 165, 166, 166^1 şi art. 158 raportat la infracţiunea de trãdare prin ajutarea inamicului.
Tãinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Pedeapsa aplicatã tãinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor.
Tãinuirea şi favorizarea sãvîrşite de soţ sau de o ruda apropiatã în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 155-163, 165, 166^1 şi 167 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevãzute în alin. 3 se reduc la jumãtate, iar în cazul celorlalte infracţiuni tãinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc.
TITLUL II
INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI
CAP. 1
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII
Secţiunea I
Omuciderea
Omorul
ART. 174
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Omorul calificat
ART. 175
Omorul savirsit în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitind de starea de neputinţã a victimei de a se apara;
e) prin mijloace ce pun în pericol viata mai multor persoane;
f) în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmãrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde sãvîrşirea altei infracţiuni;
i) în public,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Omorul deosebit de grav
ART. 176
Omorul savirsit în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) prin cruzimi;
b) asupra a doua sau mai multor persoane;
c) de cãtre o persoana care a mai savirsit un omor;
d) pentru a savirsi sau a ascunde sãvîrşirea unei tilharii sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Pruncuciderea
ART. 177
Uciderea copilului nou-nãscut, sãvîrşitã imediat dupã naştere de cãtre mama aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Uciderea din culpa
ART. 178
Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Uciderea din culpa ca urmare a nerespectãrii dispoziţiilor legale ori a mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitãţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cînd uciderea din culpa a unei persoane este sãvîrşitã de un conducãtor de vehicul cu tracţiune mecanicã, avînd în singe o îmbibaţie alcoolicã ce depãşeşte limita legalã sau care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta sãvîrşitã din culpa, de orice alta persoana în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se afla în stare de ebrietate.
Dacã prin fapta sãvîrşitã s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevãzute în alineatele precedente se poate adauga un spor pînã la 3 ani.
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
ART. 179
Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacã sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cînd fapta prevãzutã în alineatul precedent s-a savirsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-şi dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapina pe actele sale, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Secţiunea II
Lovirea şi vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii
Lovirea sau alte violenţe
ART. 180
Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vãtãmare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Vãtãmarea corporalã
ART. 181
Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Vãtãmarea corporalã grava
ART. 182
Fapta prin care s-a pricinuit integritãţii corporale sau sãnãtãţii o vãtãmare care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre urmãtoarele consecinţe: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihicã, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cînd fapta a fost sãvîrşitã în scopul producerii consecinţelor prevãzute în alineatul precedent, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Tentativa faptei prevãzute în alin. 2 se pedepseşte.
Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte
ART. 183
Dacã vreuna dintre faptele prevãzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Vãtãmarea corporalã din culpa
ART. 184
Fapta prevãzutã în art. 180 alin. 2 care a pricinuit o vãtãmare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum şi cea prevãzutã în art. 181, sãvîrşite din culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Dacã fapta a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 182 alin. 1, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Cînd sãvîrşirea faptei prevãzute în alin. 1 este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitãţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevãzutã în alin. 2 dacã este urmarea nerespectãrii dispoziţiilor legale sau a mãsurilor de prevedere arãtate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Pentru faptele prevãzute în alin. 1 şi 3, acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Secţiunea III
Avortul
Provocarea ilegala a avortului
ART. 185
Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sãvîrşitã în vreuna dintre urmãtoarele împrejurãri:
a) în afarã instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de cãtre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) dacã virsta sarcinii a depãşit patrusprezece saptamini,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întreruperea cursului sarcinii, sãvîrşitã în orice condiţii, fãrã consimţãmîntul femeii însãrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã prin faptele prevãzute în alin. 1 şi 2 s-a cauzat femeii însãrcinate vreo vãtãmare corporalã grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea femeii însãrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul cînd fapta prevãzutã în alin. 2 şi 3 a fost sãvîrşitã de medic, pe lîngã pedeapsa închisorii, se va aplica şi interdicţia exercitãrii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).
Tentativa se pedepseşte.
Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatã de medic:
a) dacã întreruperea cursului sarcinii era necesarã pentru a salva viata, sãnãtatea sau integritatea corporalã a femeii însãrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlãturat altfel;
b) în cazul prevãzut în alin. 1 lit. c), cînd întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;
c) în cazul prevãzut în alin. 2, cînd femeia insarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 186
Abrogat.
ART. 187
Abrogat.
ART. 188
Abrogat.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
Lipsirea de libertate în mod ilegal
ART. 189
Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
În cazul în care fapta este sãvîrşitã prin simularea de calitãţi oficiale, prin rãpire, de o persoana înarmatã, de doua sau mai multe persoane împreunã sau dacã în schimbul eliberãrii se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minora sau este supusã unor suferinţe ori sãnãtatea sau viata îi este pusã în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Dacã pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoana juridicã, o organizaţie internationala interguvernamentalã sau un grup de persoane sa îndeplineascã sau sa nu îndeplineascã un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Tentativa faptelor prevãzute în alin. 1-3 se pedepseşte.
Constituie tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mãsuri în vederea comiterii faptei prevãzute în alin. 3.
Sclavia
ART. 190
Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Supunerea la munca forţatã sau obligatorie
ART. 191
Fapta de a supune o persoana, în alte cazuri decît cele prevãzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o munca obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Violarea de domiciliu
ART. 192
Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinta, încãpere, dependinta sau loc împrejmuit ţinînd de acestea, fãrã consimţãmîntul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
În cazul în care fapta se sãvîrşeşte de o persoana înarmatã, de doua sau mai multe persoane împreunã, în timpul nopţii sau prin folosire de calitãţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pentru fapta prevãzutã în alin. 1, acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Ameninţarea
ART. 193
Fapta de a ameninta o persoana cu sãvîrşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate impotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacã este de natura sa o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, fãrã ca pedeapsa aplicatã sa poatã depãşi sancţiunea prevãzutã de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţãrii.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Şantajul
ART. 194
Constringerea unei persoane, prin violenta sau ameninţare, sa dea, sa facã, sa nu facã sau sa sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobîndi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Cînd constringerea consta în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţãtoare pentru persoana ameninţatã, pentru soţul acesteia sau pentru o ruda apropiatã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Violarea secretului corespondentei
ART. 195
Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicãri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fãrã drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondente, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondente, chiar atunci cînd a fost trimisa deschisã sau a fost deschisã din greseala, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicãri interceptate, chiar în cazul în care fãptuitorul a luat cunostinta de acesta din greseala sau din intimplare.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Divulgarea secretului profesional
ART. 196
Divulgarea, fãrã drept, a unor date, de cãtre acela cãruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cunostinta în virtutea profesiei ori funcţiei, dacã fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Acţiunea penal se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
CAP. 3
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALĂ
Violul
ART. 197
Raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constringerea acesteia sau profitind de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-şi exprima vointa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, dacã:
a) fapta a fost sãvîrşitã de doua sau mai multe persoane împreunã;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fãptuitorului;
c) s-a cauzat victimei o vãtãmare grava a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani dacã victima nu a împlinit virsta de 14 ani, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
Acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Faptele prevãzute în alin. 1, 2 lit. b) şi c) şi alin. 3 teza I nu se pedepsesc dacã înainte ca hotãrîrea sa fi rãmas definitiva a intervenit cãsãtoria dintre autor şi victima. În caz de participaţie, în alte condiţii decît aceea prevãzutã în alin. 2 lit. a), cãsãtoria dintre autor şi victima produce aceleaşi efecte şi fata de participanţi.
Raportul sexual cu o minora
ART. 198
Raportul sexual cu o persoana de sex feminin care nu a împlinit virsta de 14 ani se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã raportul sexual cu o persoana de sex feminin între 14-18 ani, dacã fapta este sãvîrşitã de tutore sau curator, ori de cãtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa.
Cînd fapta prevãzutã în alin. 1 a fost sãvîrşitã în împrejurãrile prevãzute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori dacã faptele prevãzute în alin. 1 şi 2 au avut urmãrile prevãzute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Dacã fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Dispoziţiile art. 197 alin. final se aplica şi în cazul faptelor prevãzute în alin. 1-3.
Seducţia
ART. 199
Fapta aceluia care, prin promisiuni de cãsãtorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex
ART. 200
Relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, sãvîrşite în public sau dacã au produs scandal public, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta majorului de a avea relaţii sexuale cu un minor de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Relaţiile sexuale cu o persoana de acelaşi sex în imposibilitate de a se apara ori de a-şi exprima vointa sau prin constringere se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 şi 3 are ca urmare vãtãmarea grava a integritãţii corporale sau a sãnãtãţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Îndemnarea sau ademenirea unei persoane în vederea practicãrii de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex, precum şi propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism sãvîrşite în acelaşi scop se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
Perversiunea sexualã
ART. 201
Actele de perversiune sexualã sãvîrşite în public sau dacã au produs scandal public se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dispoziţiile art. 200 alin. 2-5 se aplica în mod corespunzãtor.
Constituie acte de perversiune sexualã orice acte nefireşti în legatura cu viata sexualã, altele decît cele prevãzute în art. 200.
Corupţia sexualã
ART. 202
Actele cu caracter obscen sãvîrşite asupra unui minor sau în prezenta unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Incestul
ART. 203
Raportul sexual între rude în linie directa sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Sancţionarea tentativei
ART. 204
Tentativa infracţiunilor prevãzute în art. 197-198 şi 200-203 se pedepseşte.
CAP. 4
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
Insulta
ART. 205
Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeaşi pedeapsa se aplica şi în cazul cînd se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Calomnia
ART. 206
Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Proba veritãţii
ART. 207
Proba veritãţii celor afirmate sau imputate este admisibilã, dacã afirmarea sau imputarea a fost sãvîrşitã pentru apãrarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a fãcut proba veritãţii nu constituie infracţiunea de insulta sau calomnie.
TITLUL III
INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
Furtul
ART. 208
Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fãrã consimţãmîntul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.
Se considera bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicã, precum şi înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacã bunul aparţine în întregime sau în parte fãptuitorului, dar în momentul sãvîrşirii acel bun se gãsea în posesia sau deţinerea legitima a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
Furtul calificat
ART. 209
Furtul savirsit în urmãtoarele împrejurãri:
a) de doua sau mai multe persoane împreunã;
b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau o substanta narcoticã;
c) de cãtre o persoana mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima vointa sau de a se apara;
e) într-un loc public;
f) într-un mijloc de transport în comun;
g) în timpul nopţii;
h) în timpul unei calamitati;
i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fãrã drept a unei chei adevãrate ori a unei chei mincinoase,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi furtul privind:
a) produsele petroliere sau gazele naturale din conducte, depozite ori cisterne;
b) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
c) un act care serveşte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau identificare.
Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedepsirea unor furturi la plîngerea prealabilã
ART. 210
Furtul savirsit între soţi ori între rude apropiate, sau de cãtre un minor în paguba tutorelui sau, ori de cãtre cel care locuieşte împreunã cu persoana vãtãmatã sau este gãzduit de aceasta, se urmãreşte numai la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Tilharia
ART. 211
Furtul savirsit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţãri ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinţã de a se apara, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fãptuitorul sa-şi asigure scãparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Tilharia sãvîrşitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) de doua sau mai multe persoane împreunã;
b) de o persoana avînd asupra sa o arma sau o substanta narcoticã;
c) de o persoana mascatã, deghizatã sau travestitã;
d) în timpul nopţii;
e) într-un loc public sau într-un mijloc de transport;
f) într-o locuinta sau în dependinţe ale acesteia;
g) în timpul unei calamitati;
h) a avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 182,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.
Tilharia care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pirateria
ART. 212
Jefuirea prin acte de violenta sãvîrşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se gãsesc pe acea nava ori impotriva altei nave, dacã navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Dacã pirateria a avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dispoziţiile alineatelor precedente se aplica în mod corespunzãtor şi cînd infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronava sau între aeronave şi nave.
Abuzul de încredere
ART. 213
Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.
Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Gestiunea frauduloasã
ART. 214
Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţa, cu ocazia administrãrii sau conservãrii bunurilor acesteia, de cãtre cel care are ori trebuie sa aibã grija administrãrii sau conservãrii acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Gestiunea frauduloasã sãvîrşitã în scopul de a dobîndi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai grava.
Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului cînd acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Înşelãciunea
ART. 215
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacã s-a pricinuit o paguba, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelãciunea sãvîrşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplica regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvîrşitã în asa fel încît, fãrã aceasta eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesarã, precum şi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plati înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. 1, dacã s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. 2.
Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Delapidarea
ART. 215^1
Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sau ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Însuşirea bunului gãsit
ART. 216
Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gãsit autoritãţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia fãptuitorului.
Distrugerea
ART. 217
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinînd altuia sau împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlãturarea mãsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 ani sau cu amenda.
În cazul în care bunul are deosebita valoare artisticã, ştiinţificã, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa şi a conductelor magistrale de alimentare cu apa, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 10 ani.
Dacã distrugerea, degradarea sau aducerea în stare se neîntrebuinţare se sãvîrşeşte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacã rezulta pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplica chiar dacã bunul aparţine fãptuitorului.
Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Distrugerea calificatã
ART. 218
Dacã faptele prevãzute în art. 217 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dezastrul consta în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mãrfuri sau persoane, ori a unor instalaţii sau lucrãri şi care a avut ca urmare moartea sau vãtãmarea grava a integritãţii corporale ori sãnãtãţii mai multor persoane.
Distrugerea din culpa
ART. 219
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpa, a unui bun, chiar dacã acesta aparţine fãptuitorului, în cazul în care fapta este sãvîrşitã prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacã rezulta pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã distrugerea ori degradarea din culpa a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa şi a conductelor magistrale de alimentare cu apa, dacã a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpa, a unui bun, chiar dacã acesta aparţine fãptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Cînd dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pãrãsirii postului sau a sãvîrşirii oricãrei alte fapte de cãtre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cãtre personalul care asigura direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Tulburarea de posesie
ART. 220
Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 se sãvîrşeşte prin violenta sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strãmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvîrşeşte de doua sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Dacã imobilul este în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului cînd acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Tãinuirea
ART. 221
Primirea, dobindirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificãrii acestuia, cunoscind ca bunul provine din sãvîrşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, dacã prin aceasta s-a urmãrit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fãrã ca sancţiunea aplicatã sa poatã depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tãinuit.
Tãinuirea sãvîrşitã de soţ sau de o ruda apropiatã nu se pedepseşte.
Sancţionarea tentativei
ART. 222
Tentativa infracţiunilor prevãzute în art. 208-212, 215, 215^1, 217 şi 218 se pedepseşte.
TITLUL IV
INFRACŢIUNI CONTRA AVUTULUI OBŞTESC
ART. 223
Abrogat.
ART. 224
Abrogat.
ART. 225
Abrogat.
ART. 226
Abrogat.
ART. 227
Abrogat.
ART. 228
Abrogat.
ART. 229
Abrogat.
ART. 230
Abrogat.
ART. 231
Abrogat.
ART. 232
Abrogat.
ART. 233
Abrogat.
ART. 234
Abrogat.
ART. 235
Abrogat.
TITLUL V
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII
Ofensa adusã unor însemne
ART. 236
Orice manifestare prin care se exprima dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Manifestarea prin care se exprima dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritãţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Defãimarea tarii sau a naţiunii
ART. 236^1
Manifestãrile publice sãvîrşite cu intenţia de a defaima ţara sau naţiunea romana se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
ART. 237
Abrogat.
Ofensa adusã autoritãţii
ART. 238
Atingerea adusã onoarei sau ameninţarea sãvîrşitã în public, impotriva uneia dintre persoanele prevãzute în art. 160, în legatura cu activitatea acesteia şi de natura a aduce atingere autoritãţii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Lovirea sau orice alte acte de violenta, precum şi vãtãmarea corporalã, sãvîrşite impotriva uneia dintre persoanele şi în condiţiile arãtate în alin. 1, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacã s-a produs vãtãmarea corporalã grava, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Ultrajul
ART. 239
Insulta, calomnia ori ameninţarea sãvîrşitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 4 ani.
Lovirea sau orice acte de violenta, precum şi vãtãmarea corporalã sãvîrşite impotriva persoanei prevãzute în alin. 1, aflatã în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacã s-a produs vãtãmarea corporalã grava, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente sînt sãvîrşite impotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 3 ani.
Cazuri speciale de pedepsire
ART. 239^1
În cazul infracţiunilor prevãzute în art. 180-182, 189 şi 193 sãvîrşite impotriva soţului, copiilor sau pãrinţilor persoanelor prevãzute în art. 238 sau în art. 239 alin. 3, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazã cu o treime.
Uzurparea de calitãţi oficiale
ART. 240
Folosirea fãrã drept a unei calitãţi oficiale, însoţitã sau urmatã de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive
ART. 241
Purtarea, fãrã drept, de decoraţii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Purtarea, fãrã drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dacã fapta prevãzutã în alineatul precedent se sãvîrşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
ART. 242
Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se afla în pãstrarea ori în deţinerea unui organ sau unei instituţii de stat ori a unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Distrugerea din culpa a vreunuia dintre înscrisurile prevãzute în alineatul precedent, care prezintã o valoare artisticã, ştiinţificã, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dacã faptele prevãzute în alin. 1 şi 2 sînt sãvîrşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevãzute în aceste alineate se majoreazã cu un an.
Tentativa infracţiunii prevãzute în alin. 1 se pedepseşte.
Ruperea de sigilii
ART. 243
Înlãturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Dacã fapta a fost sãvîrşitã de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Sustragerea de sub sechestru
ART. 244
Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Dacã fapta a fost sãvîrşitã de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
ART. 245
Abrogat.
TITLUL VI
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE
CAP. 1
INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGATURA CU SERVICIUL
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
ART. 246
Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Abuzul în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi
ART. 247
Îngrãdirea, de cãtre un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetãţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasa, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice
ART. 248
Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Abuzul în serviciu în forma calificatã
ART. 248^1
Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Neglijenţa în serviciu
ART. 249
Încãlcarea din culpa, de cãtre un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã s-a cauzat o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vãtãmare importanta intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Purtarea abuzivã
ART. 250
Întrebuinţarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de cãtre un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
Lovirea sau alte acte de violenta sãvîrşite în condiţiile alin. 1 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ART. 251
Abrogat.
Neglijenţa în pãstrarea secretului de stat
ART. 252
Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane sa afle un asemenea secret, dacã fapta este de natura sa aducã atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
ART. 253
Abrogat.
Luarea de mitã
ART. 254
Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a intirzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a fost sãvîrşitã de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã se confisca, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Darea de mitã
ART. 255
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arãtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Fapta prevãzutã în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci cînd mituitorul a fost constrîns prin orice mijloace de cãtre cel care a luat mitã.
Mituitorul nu se pedepseşte dacã denunta autoritãţii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sa fi fost sesizat pentru acea infracţiune.
Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplica în mod corespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost urmatã de acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arãtate în alin. 2 şi 3.
Primirea de foloase necuvenite
ART. 256
Primirea de cãtre un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupã ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Traficul de influenta
ART. 257
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sãvîrşitã de cãtre o persoana care are influenta sau lasa sa se creadã ca are influenta asupra unui funcţionar pentru a-l determina sa facã ori sa nu facã un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplica în mod corespunzãtor.
Fapte sãvîrşite de alţi funcţionari
ART. 258
Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplica şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducindu-se cu o treime.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CARE IMPIEDICA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI
Denunţarea calomnioasã
ART. 259
Învinuirea mincinoasã facuta prin denunţ sau plîngere, cu privire la sãvîrşirea unei infracţiuni de cãtre o anume persoana, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã cel care a savirsit fapta declara mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale fata de persoana în contra cãreia s-a fãcut denunţul sau plîngerea, ori impotriva cãreia s-au produs probele, ca denunţul, plîngerea sau probele sînt mincinoase pedeapsa se reduce potrivit art. 76.
Mãrturia mincinoasã
ART. 260
Fapta martorului care într-o cauza penalã, civilã, disciplinarã sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurãrile esenţiale asupra cãrora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta prevãzutã în alineatul precedent nu se pedepseşte dacã, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotãrîre sau de a se fi dat o alta soluţie ca urmare a mãrturiei mincinoase, martorul îşi retrage mãrturia.
Dacã retragerea mãrturiei a intervenit în cauzele penale dupã ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupã ce s-a pronunţat o hotãrîre sau dupã ce s-a dat o alta soluţie ca urmare a mãrturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.
Dispoziţiile alin. 1-3 se aplica în mod corespunzãtor şi expertului sau interpretului.
Încercarea de a determina mãrturia mincinoasã
ART. 261
Încercarea de a determina o persoana prin constringere ori corupere sa dea declaraţii mincinoase într-o cauza penalã, civilã, disciplinarã sau în orice alta cauza în care se asculta martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dispoziţiile din alineatul precedent se aplica şi în cazul în care fapta este sãvîrşitã fata de un expert sau de un interpret.
Împiedicarea participãrii în proces
ART. 261^1
Împiedicarea participãrii într-o cauza penalã, civilã, disciplinarã sau în orice alta cauza, a unui martor, expert, interpret sau apãrãtor, sãvîrşitã prin violenta, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constringere îndreptat impotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Nedenunţarea unor infracţiuni
ART. 262
Omisiunea de a denunta de îndatã sãvîrşirea vreuneia dintre infracţiunile prevãzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215^1, 217 alin. 2-4, art. 218 alin. 1 şi art. 276 alin. 3 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Fapta prevãzutã în alin. 1, sãvîrşitã de soţ sau de o ruda apropiatã, nu se pedepseşte.
Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracţiunea nedenunţatã, încunoştinţeazã autoritãţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.
Omisiunea sesizãrii organelor judiciare
ART. 263
Fapta funcţionarului public care, luind cunostinta de sãvîrşirea unei infracţiuni în legatura cu serviciul în cadrul cãruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndatã a procurorului sau a organului de urmãrire penalã, potrivit legii de procedura penalã, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Dacã fapta este sãvîrşitã de cãtre un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.
Favorizarea infractorului
ART. 264
Ajutorul dat unui infractor fãrã o înţelegere stabilitã înainte sau în timpul sãvîrşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zãdãrnici urmãrirea penalã, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicatã favorizatorului nu poate fi mai mare decît pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor.
Favorizarea sãvîrşitã de soţ sau de o ruda apropiatã nu se pedepseşte.
Omisiunea de a incunostinta organele judiciare
ART. 265
Fapta de a nu aduce la cunostinta organelor judiciare a unor împrejurãri care, dacã ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovãţiei unei persoane trimise în judecata sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane ţinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Fapta prevãzutã în alineatul precedent nu se pedepseşte dacã prin aducerea la cunostinta, persoana care are aceasta obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soţul sau sau pentru o ruda apropiatã.
Arestarea nelegalã şi cercetarea abuzivã
ART. 266
Reţinerea sau arestarea nelegalã, ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, mãsuri de siguranta sau educative, în alt mod decît cel prevãzut prin dispoziţiile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Întrebuinţarea de promisiuni, ameninţãri sau violenţe impotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, ancheta penalã ori de judecata, pentru obţinerea de declaraţii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi întrebuinţarea de promisiuni, ameninţãri sau violenţe fata de un martor, expert sau interpret.
Supunerea la rele tratamente
ART. 267
Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere, deţinere ori în executarea unei mãsuri de siguranta sau educative, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Tortura
ART. 267^1
Fapta prin care se provoacã unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informaţii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau astfel de suferinţe sînt aplicate de cãtre un agent al autoritãţii publice sau de orice alta persoana care acţioneazã cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţãmîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã la alin. 1 a avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Nici o împrejurare exceptionala, oricare ar fi ea, fie ca este vorba de stare de rãzboi sau de ameninţãri cu rãzboiul, de instabilitate politica interna sau de orice alta stare de excepţie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul superiorului sau al unei autoritãţi publice.
Faptele prevãzute în alin. 1 nu constituie infracţiunea de tortura dacã durerea sau suferinţele rezulta exclusiv din sancţiuni legale şi sînt inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.
Represiunea nedreaptã
ART. 268
Fapta de a pune în mişcare acţiunea penalã, de a dispune arestarea, de a trimite în judecata sau de a condamna pe o persoana, ştiind ca este nevinovatã, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Evadarea
ART. 269
Evadarea din starea legalã de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Dacã fapta este sãvîrşitã prin folosire de violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de cãtre doua sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.
Pedeapsa aplicatã pentru infracţiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fãrã a se putea depãşi maximul general al inchisorîi.
Tentativa se pedepseşte.
Înlesnirea evadãrii
ART. 270
Înlesnirea prin orice mijloace a evadãrii se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, iar dacã fapta s-a savirsit de cãtre o persoana care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Înlesnirea evadãrii în condiţiile art. 269 alin. 2 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacã fapta este sãvîrşitã de o persoana care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Înlesnirea evadãrii unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar dacã fapta este sãvîrşitã de o persoana care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Înlesnirea evadãrii sãvîrşitã din culpa, de cãtre o persoana care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Tentativa la faptele prevãzute în alin. 1, 2 şi 3 se pedepseşte.
Nerespectarea hotãrîrilor judecãtoreşti
ART. 271
Împotrivirea la executarea unei hotãrîri judecãtoreşti, prin ameninţare fata de organul de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvîrşitã prin acte de violenta, pedeapsa este de la unu la 7 ani.
Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, deţinute în baza unei hotãrîri judecãtoreşti, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvîrşeşte prin ameninţare, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvîrşitã prin acte de violenta, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Nerespectarea hotãrîrilor judecãtoreşti, prin sustragerea de la executarea mãsurilor de siguranta prevãzute în art. 112 lit. c) şi d), se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri
ART. 272
Reţinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmãrire penalã, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdicţie, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arãtate sa ajungã la acesta, cînd astfel de înscrisuri sînt necesare soluţionãrii unei cauze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
CAP. 3
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI CIRCULAŢIEI PE CĂILE FERATE
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, din culpa
ART. 273
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, din culpa, de cãtre angajaţii cãilor ferate, dacã aceasta ar fi putut pune în pericol siguranta circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cînd fapta prevãzutã în alineatul precedent a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Neîndeplinirea cu ştiinţa a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã
ART. 274
Neîndeplinirea cu ştiinţa a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, de cãtre angajaţii cãilor ferate, dacã aceasta ar putea pune în pericol siguranta circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã îndeplinirea defectuoasã sau neîndeplinirea cu ştiinţa arãtatã în alin. 1 a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea postului şi prezenta la serviciu în stare de ebrietate
ART. 275
Pãrãsirea postului, în orice mod şi sub orice forma, de angajaţii care asigura direct siguranta circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta circulaţiei mijloacelor de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate de cãtre angajaţii care asigura direct siguranta circulaţiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate.
Cînd prin faptele prevãzute în alineatele precedente s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, iar în cazul cînd s-a produs o catastrofa de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Distrugerea şi semnalizarea falsa
ART. 276
Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei ferate sau a instalaţiilor de cale feratã, ori aşezarea de obstacole pe linia feratã, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranta mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã sãvîrşirea de acte de semnalizare falsa sau sãvîrşirea oricãror alte acte de natura a induce în eroare personalul cãilor ferate în timpul executãrii serviciului, dacã aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofa de cale feratã.
În cazul cînd faptele prevãzute în alineatele precedente au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au produs o catastrofa de cale feratã, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Sãvîrşirea din culpa a faptelor arãtate în alin. 1, 2 şi 3 se pedepseşte în cazul alin. 1 şi 2 cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul alin. 3, cu închisoare de la 3 la 7 ani dacã s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, şi închisoare de la 10 la 15 ani dacã s-a produs o catastrofa de cale feratã.
Dacã vreuna dintre faptele prevãzute în acest articol este sãvîrşitã de cãtre un angajat al cãilor ferate, la maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã se poate adauga un spor pînã la 2 ani, fãrã a se putea depãşi maximul general al pedepsei.
Tentativa la faptele prevãzute în alin. 1-3 se pedepseşte.
Accidentul şi catastrofa de cale feratã
ART. 277
Accidentul de cale feratã consta în distrugerea sau degradarea importanta adusã materialului rulant de cale sau altor instalaţii feroviare în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport ale cãilor ferate.
Catastrofa de cale feratã consta în deraierea, rãsturnarea sau prãbuşirea unui mijloc de transport al cãilor ferate, sau în producerea unui alt asemenea rezultat, precum şi în ciocnirea a doua mijloace de transport ale cãilor ferate sau a unui mijloc de transport al cãilor ferate cu un alt vehicul, dacã s-au produs urmãri deosebit de grave prin moartea sau vãtãmarea integritãţii corporale a unor persoane, ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale cãilor ferate, a instalaţiilor de cale feratã sau a mãrfurilor încredinţate pentru transport.
Punerea în mişcare a acţiunii penale
ART. 278
Acţiunea penalã pentru faptele prevãzute în art. 273 alin. 1, art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 1 şi 2 se pune în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale cãilor ferate.
CAP. 4
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA REGIMUL STABILIT PENTRU UNELE ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE
Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor
ART. 279
Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor sau funcţionarea atelierelor de reparat arme, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi nedepunerea armei sau a muniţiei în termenul fixat de lege la organul competent, de cãtre cel cãruia i s-a respins cererea pentru prelungirea valabilitãţii permisului.
Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani:
a) deţinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum şi a muniţiei pentru astfel de arme;
b) deţinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, a mai multor arme cu excepţia celor prevãzute la lit. a), precum şi a armelor de panoplie, ori muniţiei respective în cantitãţi mari;
c) portul de arme, fãrã drept, în localul unitãţilor de stat sau altor unitãţi publice, la întruniri publice ori în localuri de alegeri.
Tentativa se pedepseşte.
Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive
ART. 279^1
Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrãinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã faptele prevãzute în alin. 1 au produs pericol public, au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182 ori au cauzat o paguba materialã, pedeapsa este închisoarea de la 4 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã faptele prevãzute în alin. 3 au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul în care faptele prevãzute în alin. 1 şi 3 au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Ameninţarea, adresatã unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unor persoane ori pagube materiale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 6 este condiţionatã de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau cînd prin ameninţare, sub orice forma, se pretinde a se da ori a se preda materiale nucleare sau alte materii radioactive, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Nerespectarea regimului materiilor explozive
ART. 280
Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul sau folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind aceste materii fãrã drept se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cînd faptele prevãzute în alin. 1 şi 2 privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau cînd cantitatea de exploziv este însoţitã de materiale de iniţiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Faptele prevãzute în alin. 1 şi 2, dacã au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 181 sau 182, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a cauzat o paguba materialã.
În cazul în care faptele prevãzute în alineatele precedente au avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Ameninţarea, adresatã unui stat, unei organizaţii internaţionale sau unei persoane fizice ori juridice, cu folosirea materiilor explozive în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unor persoane ori pagube materiale se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Fapta de ameninţare cu folosirea materiilor explozive, sãvîrşitã în condiţiile arãtate în art. 279^1 alin. 7, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în acel alineat.
Tentativa se pedepseşte.
Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri
ART. 280^1
Înstrãinarea, ascunderea sau orice alta fapta prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevãzut în alineatul precedent a fost pricinuitã prin sãvîrşirea unei fapte care constituie prin ea însãşi o alta infracţiune, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru infracţiunea sãvîrşitã, al carei maxim se majoreazã cu 3 ani.
Fapta prevãzutã în alin. 1 nu se pedepseşte, iar în cazul faptelor prevãzute în alin. 2 pedeapsa nu se majoreazã, dacã înainte ca hotãrîrea sa fi rãmas definitiva, fãptuitorul inlatura rezultatul infracţiunii fãcînd ca bunul sa reintre în acel patrimoniu sau fond.
Exercitarea fãrã drept a unei profesii
ART. 281
Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decît cele legale, dacã legea specialã prevede ca sãvîrşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
TITLUL VII
INFRACŢIUNI DE FALS
CAP. 1
FALSIFICAREA DE MONEDE, TIMBRE SAU DE ALTE VALORI
Falsificarea de monede sau de alte valori
ART. 282
Falsificarea de moneda metalicã, moneda de hirtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plãţilor, emise de instituţia bancarã ori de alte instituţii de credit competente, sau falsificarea oricãror alte titluri ori valori asemãnãtoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arãtate în alineatul precedent, sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
Dacã faptele prevãzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã au cauzat o paguba importanta sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Falsificarea de timbre, mãrci sau de bilete de transport
ART. 283
Falsificarea de timbre, mãrci poştale, plicuri poştale, cãrţi poştale, bilete ori foi de cãlãtorie sau transport, cupoane rãspuns internaţional, ori punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Falsificarea de valori strãine
ART. 284
Dispoziţiile cuprinse în acest capitol se aplica şi în cazul cînd infracţiunea priveşte monede sau timbre ale altor state ori alte valori strãine.
Deţinerea de instrumente în vederea falsificãrii de valori
ART. 285
Fabricarea ori deţinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 282-284 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
CAP. 2
FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR DE AUTENTIFICARE SAU DE MARCARE
Falsificarea instrumentelor oficiale
ART. 286
Falsificarea unui sigiliu, unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc unitãţile la care se referã art. 145 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Folosirea instrumentelor oficiale false
ART. 287
Folosirea instrumentelor false arãtate în art. 286 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Folosirea fãrã drept a unui sigiliu ori a unei ştampile cu stema tarii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
CAP. 3
FALSURI ÎN ÎNSCRISURI
Falsul material în înscrisuri oficiale
ART. 288
Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa producã consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevãzut în alineatul precedent, savirsit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Sînt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinţe juridice.
Tentativa se pedepseşte.
Falsul intelectual
ART. 289
Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţa de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Falsul în înscrisuri sub semnatura privatã
ART. 290
Falsificarea unui înscris sub semnatura privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 288, dacã fãptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţeazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Tentativa se pedepseşte.
Uzul de fals
ART. 291
Folosirea unui înscris oficial ori sub semnatura privatã, cunoscind ca este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani cînd înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cînd înscrisul este sub semnatura privatã.
Falsul în declaraţii
ART. 292
Declararea necorespunzãtoare adevãrului, facuta unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unitãţi dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cînd, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraţia facuta serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Falsul privind identitatea
ART. 293
Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitãţi altei persoane, pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se referã art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã încredinţarea unui înscris care serveşte pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fãrã drept.
Falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii
ART. 294
Folosirea fãrã drept a emblemei sau denumirii de "Crucea Roşie" ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum şi folosirea oricãrui semn sau oricãrei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea embleme ori denumiri, dacã fapta a cauzat pagube materiale, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Dacã fapta se sãvîrşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
TITLUL VIII
INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE
Specula
ART. 295
Sãvîrşirea uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) cumpãrarea în scop de revinzare a produselor industriale sau agricole care potrivit dispoziţiilor legale nu pot face obiectul comerţului particular;
b) cumpãrarea de produse industriale sau agricole, în scop de prelucrare în vederea revinzarii, dacã ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit dispoziţiilor legale, obiectul comerţului particular;
c) abrogat;
d) abrogat,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Înşelãciunea la mãsurãtoare
ART. 296
Înşelarea prin folosirea unui instrument de mãsurat inexact ori prin folosirea frauduloasã a unui instrument de mãsurat exact se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte.
Înşelãciunea cu privire la calitatea mãrfurilor
ART. 297
Falsificarea ori substituirea de mãrfuri sau orice alte produse, precum şi expunerea spre vînzare sau vînzarea de asemenea bunuri, cunoscind ca sînt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Dacã mãrfurile sau produsele au devenit, prin falsificare sau substituire, vãtãmãtoare sãnãtãţii, sînt aplicabile dispoziţiile art. 313.
Tentativa se pedepseşte.
Divulgarea secretului economic
ART. 298
Divulgarea unor date sau informaţii care nu sînt destinate publicitãţii, de cãtre cel care le cunoaşte datoritã atribuţiilor de serviciu, dacã fapta este de natura sa producã pagube, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alineatul precedent este sãvîrşitã de alta persoana, oricare ar fi modul prin care a ajuns sa cunoascã datele sau informaţiile, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Contrafacerea obiectului unei invenţii
ART. 299
Contrafacerea sau folosirea, fãrã drept, a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Punerea în circulaţie a produselor contrafãcute
ART. 300
Punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fãrã drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Concurenta neloialã
ART. 301
Fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poarta denumiri de origine ori indicaţii de provenienta false, precum şi aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export
ART. 302
Efectuarea, fãrã autorizaţie, a oricãror acte sau fapte care potrivit dispoziţiilor legale sînt considerate operaţiuni de import, export sau tranzit, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Deturnarea de fonduri
ART. 302^1
Schimbarea destinaţiei fondurilor bãneşti sau a resurselor materiale, fãrã respectarea prevederilor legale, dacã fapta a cauzat o perturbare a activitãţii economico-financiare sau a produs o paguba unui organ ori unei instituţii de stat sau unei alte unitãţi dintre cele la care se referã art. 145, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Dacã fapta prevãzutã la alin. 1 a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri
ART. 302^2
Efectuarea oricãror operaţiuni de import de deşeuri ori reziduuri de orice natura sau de alte mãrfuri periculoase pentru sãnãtatea populaţiei şi pentru mediul înconjurãtor, precum şi introducerea, în orice mod, sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii, fãrã respectarea dispoziţiilor legale, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã faptele prevãzute în alineatul precedent au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane, au avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 182 ori au cauzat o paguba materialã importanta, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
TITLUL IX
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
CAP. 1
INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI
Bigamia
ART. 303
Încheierea unei noi cãsãtorii de cãtre o persoana cãsãtoritã se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Persoana necãsãtoritã care se cãsãtoreşte cu o persoana pe care o ştie cãsãtoritã se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Faptele prevãzute în prezentul articol nu se sancţioneazã dacã prima sau cea de-a doua cãsãtorie este declarata nulã pentru alt motiv decît bigamia.
Adulterul
ART. 304
Fapta persoanei cãsãtorite de a avea relaţii sexuale afarã de cãsãtorie se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a soţului nevinovat.
Soţul nevinovat poate cere oricind încetarea urmãririi penale sau a procesului penal, iar dupã rãmînerea definitiva a hotãrîrii, încetarea executãrii pedepsei.
Proba adulterului se poate face numai prin procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la soţul vinovat.
Urmãrirea sau procesul penal înceteazã şi în caz de moarte a soţului care a fãcut plîngerea, precum şi în caz de anulare a cãsãtoriei soţului vinovat.
Urmãrirea penalã nu poate începe dacã fapta a fost comisã dupã îndemnul sau încurajarea celuilalt soţ, sau dacã viata conjugalã era întreruptã în fapt şi sotii trãiau despãrţiţi.
Dispoziţiile art. 27 nu sînt aplicabile.
Abandonul de familie
ART. 305
Sãvîrşirea de cãtre persoana care are obligaţia legalã de întreţinere, fata de cel îndreptãţit la întreţinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunindu-l la suferinţe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinţa a obligaţiei de întreţinere prevãzute de lege;
c) neplata cu rea-credinţa, timp de doua luni, a pensiei de întreţinere stabilitã pe cale judecãtoreascã,
se pedepseşte, în cazurile prevãzute la lit. a) şi b) cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, iar în cazul prevãzut la lit. c), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Dacã pãrţile nu s-au împãcat, dar în cursul judecaţii inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanta, în cazul cînd stabileşte vinovãţia, pronunţa impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sînt îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 81.
Revocarea suspendãrii condiţionate nu are loc decît în cazul cînd, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvîrşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.
Relele tratamente aplicate minorului
ART. 306
Punerea în primejdie grava, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinţi sau de orice persoana cãreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 12 ani.
Nerespectarea mãsurilor privind încredinţarea minorului
ART. 307
Reţinerea de cãtre un pãrinte a copilului sau minor, fãrã consimţãmîntul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredinţat minorul prin hotãrîre judecãtoreascã, spre creştere şi educare, de a impiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinţi sa aibã legãturi personale cu minorul, în condiţiile stabilite de pãrţi sau de cãtre organul competent.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
CAP. 2
INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Zãdãrnicirea combaterii bolilor
ART. 308
Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Contaminarea venericã şi transmiterea sindromului imunodeficitar dobîndit
ART. 309
Transmiterea unei boli venerice prin raport sexual, prin relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexualã, de cãtre o persoana care ştie ca suferã de o astfel de boala, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Transmiterea sindromului imunodeficitar dobîndit - SIDA - de cãtre o persoana care ştie ca suferã de aceasta boala se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Instanta de judecata va dispune mãsura de siguranta a obligãrii la tratament medical.
Sustragerea de la tratament medical
ART. 309^1
Sustragerea de la executarea mãsurii de siguranta a obligãrii la tratament medical, în cazul infracţiunii de contaminare venericã, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda.
Raspindirea bolilor la animale sau plante
ART. 310
Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dãunãtorilor, dacã a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli ori a dãunãtorilor, sau alte urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Infectarea apei
ART. 311
Infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apa, dacã este dãunãtoare sãnãtãţii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Traficul de stupefiante
ART. 312
Producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 a fost sãvîrşitã organizat, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Prescrierea de cãtre medic, fãrã a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, iar organizarea sau îngãduirea consumului de asemenea produse ori substanţe în locuri anumite se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Falsificarea de alimente sau alte produse
ART. 313
Prepararea de alimente ori bãuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vãtãmãtoare sãnãtãţii, expunerea spre vînzare sau vînzarea unor astfel de alimente sau bãuturi, cunoscind ca sînt falsificate sau alterate ori interzise consumului, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 8 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã falsificarea sau substituirea altor mãrfuri sau produse, dacã prin falsificare sau substituire acestea au devenit vãtãmãtoare sãnãtãţii.
Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tãieri de animale sustrase controlului veterinar, dacã a avut ca urmare îmbolnãvirea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
CAP. 3
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR ÎN PRIMEJDIE
Punerea în primejdie a unei persoane în neputinţã de a se îngriji
ART. 314
Pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se îngriji, de cãtre acela care o are sub paza sau îngrijire, punîndu-i în pericol iminent viata, sãnãtatea sau integritatea corporalã, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Este apãratã de pedeapsa persoana care, dupã sãvîrşirea faptei, îşi reia de buna-voie îndatoririle.
Lãsarea fãrã ajutor
ART. 315
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiinţa autoritatea, de cãtre cel care a gãsit o persoana a carei viata, sãnãtate sau integritate corporalã este în primejdie şi care este lipsitã de putinta de a se salva, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.
Lãsarea fãrã ajutor prin omisiunea de înştiinţare
ART. 316
Neînştiinţarea autoritãţii de cãtre cel ce gãseşte o persoana abandonatã sau pierdutã, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusã în pericol viata, sãnãtatea ori integritatea corporalã, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
CAP. 4
ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
Propaganda naţionalist-şovinã
ART. 317
Propaganda naţionalist-şovinã, atitarea urii de rasa sau naţionale, dacã fapta nu constituie infracţiunea prevãzutã în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Împiedicarea libertãţii cultelor
ART. 318
Împiedicarea sau tulburarea libertãţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţioneazã potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta de a obliga o persoana, prin constringere, sa participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau sa îndeplineascã un act religios legat de exercitarea unui cult.
Profanarea de morminte
ART. 319
Profanarea prin orice mijloace a unui mormint, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Tulburarea folosinţei locuinţei
ART. 320
Fapta prin care se tulbura în mod repetat folosinta locuinţei locatarilor dintr-un imobil, ori prin care se impiedica normalã folosinta a locuinţei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã.
Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice
ART. 321
Fapta persoanei care, în public, sãvîrşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Dacã prin fapta prevãzutã în alin. 1 s-a tulburat grav liniştea publica, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Încãierarea
ART. 322
Participarea la o încãierare între mai multe persoane se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
Dacã în cursul încãierãrii s-a cauzat o vãtãmare grava integritãţii corporale sau sãnãtãţii unei persoane, cel care a savirsit aceasta fapta se pedepseşte pentru infracţiunea sãvîrşitã, al carei maxim se reduce cu un an. Ceilalţi participanţi la încãierare se pedepsesc cu pedeapsa prevãzutã în alin. 1.
În cazul prevãzut în alin. 2, dacã nu se cunoaşte care dintre participanţi a savirsit faptele arãtate în acel alineat, se aplica tuturor închisoarea de la 6 luni la 5 ani, cînd s-a cauzat vãtãmarea integritãţii corporale sau sãnãtãţii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încãierare impotriva voinţei sale, sau care a încercat sa despartã pe alţii, sa respingã un atac ori sa apere pe altul.
Asocierea pentru sãvîrşirea de infracţiuni
ART. 323
Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul sãvîrşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decît cele arãtate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea ce intra în scopul asocierii.
Dacã fapta de asociere a fost urmatã de sãvîrşirea unei infracţiuni, se aplica celor care au savirsit infracţiunea respectiva pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. 1.
Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. 1, care denunta autoritãţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperitã şi de a se fi început sãvîrşirea infracţiunii care intra în scopul asocierii.
Instigarea publica şi apologia infracţiunilor
ART. 324
Fapta de a indemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savirsi fapte ce constituie infracţiuni, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea la sãvîrşirea cãreia s-a instigat.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 este sãvîrşitã de un funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autoritãţii de stat ori de cãtre o persoana dintre cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, fãrã a se putea depãşi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracţiunea la sãvîrşirea cãreia s-a instigat.
Dacã instigarea publica a avut ca urmare sãvîrşirea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infracţiune.
Purtarea în public a unei uniforme, embleme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arãtate în alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã lãudarea în public a celor care au savirsit infracţiuni sau a infracţiunilor sãvîrşite de aceştia.
Raspindirea de materiale obscene
ART. 325
Fapta de a vinde sau raspindi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea rãspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
Cerşetoria
ART. 326
Fapta persoanei care, avînd capacitatea de a munci, apeleazã în mod repetat la mila publicului, cerind ajutor material, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 ani.
Vagabondajul
ART. 327
Fapta persoanei care nu are locuinta statornicã şi nici mijloace de trai şi care, deşi are capacitate de a munci, nu exercita în mod obişnuit o ocupaţie sau profesie, ori nu presteazã nici o alta munca pentru întreţinerea sa, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 ani.
Prostituţia
ART. 328
Fapta persoanei care îşi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicind în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Proxenetismul
ART. 329
Îndemnul sau constringerea la prostituţie ori înlesnirea practicãrii prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostituţiei de cãtre o persoana, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 este sãvîrşitã fata de un minor sau prezintã un alt caracter grav, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa serveascã, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii prevãzute în alin. 1 şi 2 şi cele care au fost dobîndite prin sãvîrşirea acesteia se confisca, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Tentativa se pedepseşte.
Jocul de noroc
ART. 330
Organizarea sau îngãduirea jocurilor de noroc pentru public, fãrã autorizare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã organizarea sau îngãduirea în mod obişnuit a jocurilor de noroc, într-o casa particularã, în scopul de a realiza foloase materiale.
TITLUL X
INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A ROMÂNIEI
CAP. 1
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE MILITARI
Secţiunea I
Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare
Absenta nejustificatã
ART. 331
Absenta nejustificatã de la unitate sau serviciu, care a depãşit 24 de ore dar nu mai mult de 3 zile, a militarului, în termen sau concentrat, pînã la gradul de sergent inclusiv, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
Pedeapsa aplicatã militarului în termen se executa într-o închisoare militarã.
În timp de rãzboi, absenta nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãşit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dezertarea
ART. 332
Absenta nejustificatã de la unitate sau serviciu, care depãşeşte 3 zile, a oricãrui militar, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani.
În timp de rãzboi, absenta nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãşit 24 de ore, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Cãlcarea de consemn
ART. 333
Cãlcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi pãrãsirea comenzii sau oricãrui alt post de cãtre militar.
Cãlcarea consemnului de cãtre santinela aflatã în serviciu de garda sau de paza pe lîngã depozitele de armament, muniţii sau materiale explozive, la frontiera ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacã fapta ar fi putut avea urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Faptele de mai sus sãvîrşite în timp de rãzboi se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Insubordonarea
ART. 334
Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Dacã fapta este sãvîrşitã de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreunã ori în fata trupei adunate sau dacã fapta are urmãri grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
În timp de rãzboi, pedeapsa pentru fapta prevãzutã în alin. 1 este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevãzutã în alin. 2, de la 3 la 12 ani.
Lovirea sau insulta superiorului
ART. 335
Lovirea superiorului de cãtre inferior sau a şefului de cãtre subordonat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
În cazul în care cel lovit se gãseşte în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
Insulta superiorului de cãtre inferior sau a şefului de cãtre subordonat se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an.
Dacã faptele de mai sus sînt sãvîrşite în timp de rãzboi, maximul pedepselor se sporeşte cu 2 ani.
Lovirea sau insulta inferiorului
ART. 336
Lovirea inferiorului ori subordonatului de cãtre superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 1 an.
Insulta inferiorului ori subordonatului de cãtre superior sau şef se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 6 luni.
Dispoziţiile alin. 1 şi 2 nu se aplica în timp de rãzboi, dacã faptele au fost determinate de o necesitate militarã.
Punerea în mişcare a acţiunii penale
ART. 337
Acţiunea penalã pentru infracţiunile din prezenta secţiune se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
Secţiunea II
Infracţiuni pe cimpul de lupta
Capitularea
ART. 338
Predarea în miinile inamicului de cãtre comandant a forţelor militare pe care le comanda, lãsarea în miinile duşmanului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare de cãtre comandant a mijloacelor de lupta sau a altor mijloace necesare pentru purtarea rãzboiului, fãrã ca aceasta sa fi fost determinata de condiţiile de lupta, se pedepsesc cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Pãrãsirea cimpului de lupta
ART. 339
Pãrãsirea cimpului de lupta sau refuzul de a acţiona, sãvîrşite în timpul luptei, ori predarea în captivitate, sau sãvîrşirea altor asemenea fapte de natura a servi cauza duşmanului, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.
Secţiunea III
Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare
Zborul neautorizat
ART. 340
Zborul cu o aeronava aparţinînd forţelor armate ale statului roman, fãrã prealabilã autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacã prin aceasta se pericliteazã securitatea zborului în spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alineatul precedent a cauzat urmãri grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacã a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea navei
ART. 341
Pãrãsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de cãtre comandant, mai înainte de a-şi fi exercitat pînã la capãt îndatoririle de serviciu, precum şi de cãtre orice persoana ce face parte din echipajul navei, fãrã ordinul comandantului, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Aceeaşi fapta sãvîrşitã în timp de rãzboi se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea comenzii
ART. 342
Pãrãsirea comenzii de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, în situaţii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În cazul în care pãrãsirea comenzii s-a savirsit în timpul luptei, de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, pedeapsa este detenţiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Neluarea mãsurilor necesare în operaţiile navale
ART. 343
Fapta comandantului unei nave militare sau grupãri de nave militare care fãrã a fi fost oprit prin vreun ordin, sau fãrã a fi fost împiedicat de misiunea specialã pe care o avea, nu ia mãsurile necesare sa atace, sa lupte impotriva duşmanului, sa ajute o nava a statului roman sau a unei tari aliate urmãritã de duşman ori angajata în lupta, sau nu ia mãsurile necesare pentru a distruge un convoi duşman, ori nu urmãreşte navele de rãzboi sau comerciale ale duşmanului, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Coborirea pavilionului
ART. 344
Coborirea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza duşmanului, sãvîrşitã de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, precum şi de cãtre orice alta persoana ambarcatã, se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Coliziunea
ART. 345
Fapta comandantului unei nave militare sau a oricãrei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpa, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacã fapta a avut ca urmare avarierea grava a navei sau alte urmãri grave, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În cazul în care fapta prevãzutã în alineatul precedent a fost sãvîrşitã cu intenţie, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În timp de rãzboi, fapta prevãzutã în alin. 2 se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Sancţionarea tentativei
ART. 346
Tentativa infracţiunilor prevãzute în art. 340, 341, 342, 344 şi 345 alin. 2 şi 3 se pedepseşte.
Infracţiuni privitoare la aeronave
ART. 347
Dispoziţiile art. 341-346 se aplica în mod corespunzãtor şi în ce priveşte aeronavele militare.
CAP. 2
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE MILITARI SAU DE CIVILI
Sustragerea de la serviciul militar
ART. 348
Fapta persoanei care îşi provoacã vãtãmãri integritãţii corporale sau sãnãtãţii, simuleazã o boala sau infirmitate, foloseşte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de rãzboi cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Acţiunea penalã se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
Defetismul
ART. 349
Raspindirea sau publicarea în timp de rãzboi de zvonuri sau informaţii false, exagerate sau tendenţioase relative la situaţia economicã şi politica a tarii, la starea morala a populaţiei în legatura cu declararea şi mersul rãzboiului, precum şi sãvîrşirea altor asemenea fapte de natura sa slãbeascã rezistenta morala a populaţiei, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Jefuirea celor cãzuţi pe cimpul de lupta
ART. 350
Jefuirea pe cimpul de lupta a morţilor sau rãniţilor de obiectele aflate asupra lor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta arãtatã în alineatul precedent, care, fãrã sa fie sãvîrşitã pe cimpul de lupta, este urmarea unor operaţii de rãzboi.
Folosirea emblemei Crucii Roşii în timpul operaţiilor militare
ART. 351
Folosirea, fãrã drept, în timp de rãzboi şi în legatura cu operaţiile militare, a emblemei ori denumirii de "Crucea Roşie" sau a celor asimilate acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
Sustragerea de la rechiziţii militare
ART. 352
Refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia forţelor armate bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii, ori nedeclararea la recensamint a bunurilor supuse rechiziţionãrii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
În cazul cînd fapta se sãvîrşeşte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
CAP. 3
INFRACŢIUNI SĂVÎRŞITE DE CIVILI
Sustragerea de la recrutare
ART. 353
Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Sustragerea de la recrutare în timp de rãzboi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Neprezentarea la încorporare sau concentrare
ART. 354
Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoştinţare, iar dacã termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militarã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã şi neprezentarea celor încorporaţi sau concentraţi la unitatea la care au fost repartizaţi.
În timp de mobilizare sau rãzboi, precum şi în caz de chemare urgenta, expres prevãzutã în ordinul de chemare, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Termenele de prezentare prevãzute în alineatele precedente se sporesc cu 10 zile în cazul în care cei chemaţi se afla în strãinãtate.
Punerea în mişcare a acţiunii penale
ART. 355
Acţiunea penalã pentru infracţiunile prevãzute în prezentul capitol se pune în mişcare numai la sesizarea comandantului.
TITLUL XI
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI OMENIRII
Propaganda pentru rãzboi
ART. 356
Propaganda pentru rãzboi, raspindirea de ştiri tendenţioase sau inventate, de natura sa serveascã atitarii la rãzboi, sau orice alte manifestãri în favoarea dezlãnţuirii unui rãzboi, sãvîrşite prin grai, scris, radio, televiziune, cinematograf sau prin alte asemenea mijloace, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Genocidul
ART. 357
Sãvîrşirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a vreuneia dintre urmãtoarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivitãţii sau grupului;
b) vãtãmarea grava a integritãţii fizice sau mintale a membrilor colectivitãţii sau grupului;
c) supunerea colectivitãţii ori grupului la condiţii de existenta sau tratament de natura sa ducã la distrugere fizica;
d) luarea de mãsuri tinzind la împiedicarea naşterilor în sinul colectivitãţii sau grupului;
e) transferarea forţatã a copiilor aparţinînd unei colectivitãţi sau unui grup, în alta colectivitate sau în alt grup,
se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã fapta este sãvîrşitã în timp de rãzboi, pedeapsa este detenţiunea pe viata.
Înţelegerea în vederea sãvîrşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tratamentele neomenoase
ART. 358
Supunerea la tratamente neomenoase a rãniţilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organizaţiilor asimilate acesteia, a naufragiaţilor, a prizonierilor de rãzboi şi în general a oricãrei alte persoane cãzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale sau ştiinţifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã sãvîrşirea fata de persoanele arãtate în alineatul precedent a vreuneia dintre urmãtoarele fapte:
a) constringerea de a servi în forţele armate ale adversarului;
b) luarea de ostateci;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fãrã temei legal;
e) condamnarea sau execuţia fãrã o judecata prealabilã efectuatã de cãtre un tribunal constituit în mod legal şi care sa fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevãzute de lege.
Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevãzuţi în alin. 1 se pedepseşte cu detenţiune pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacã faptele prevãzute în prezentul articol sînt sãvîrşite în timp de rãzboi, pedeapsa este detenţiunea pe viata.
Distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri
ART. 359
Distrugerea în întregime sau în parte:
a) a clãdirilor, a oricãror alte construcţii sau a navelor care servesc de spitale;
b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roşie, ori al organizaţiilor asimilate acesteia, pentru transportul rãniţilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roşii ori ale organizaţiilor asimilate acesteia;
c) a depozitelor de materiale sanitare,
dacã toate acestea poarta semnele distinctive reglementate, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã însuşirea sub orice forma, nejustificatã de o necesitate militarã şi sãvîrşitã în proporţii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea rãniţilor sau bolnavilor cãzuţi sub puterea adversarului.
Tot astfel se sancţioneazã distrugerea în întregime sau în parte, ori însuşirea sub orice forma, nejustificatã de vreo necesitate militarã şi sãvîrşitã în proporţii mari, a oricãror alte bunuri.
Distrugerea, jefuirea sau însuşirea unor valori culturale
ART. 360
Distrugerea sub orice forma, fãrã necesitate militarã, de monumente sau construcţii care au o valoare artisticã, istorica ori arheologicã, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau ştiinţificã, opere de arta, manuscrise, cãrţi de valoare, colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cãrţi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricãror valori culturale ale popoarelor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã jefuirea sau însuşirea sub orice forma a vreuneia dintre valorile culturale arãtate în prezentul articol, de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militarã.
Sancţionarea tentativei, tãinuirii şi favorizãrii
ART. 361
Tentativa infracţiunilor prevãzute în prezentul titlu se pedepseşte.
Tãinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile din acest titlu se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Tãinuirea şi favorizarea sãvîrşite de soţ sau de o ruda apropiatã în cazul infracţiunilor prevãzute în art. 357 şi 358 alin. 3 şi 4 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevãzute în alin. 2 se reduc la jumãtate, iar în cazul celorlalte infracţiuni, tãinuirea şi favorizarea nu se pedepsesc.
DISPOZIŢII FINALE
ART. 362
Dispoziţiile din partea generalã a acestui cod se aplica şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afarã de cazul cînd legea dispune altfel.
ART. 363
Prezentul cod intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1969.
NOTA:
Potrivit <>art. 2 alin. 1 din Legea nr. 140/1996 , dispoziţiile prevãzute în aceasta lege referitoare la liberarea condiţionatã nu se aplica celor condamnaţi definitiv înainte de intrarea în vigoare a legii, cu excepţia celor care s-au sustras de la executare.
Potrivit <>art. 2 alin. 2 din Legea nr. 140/1996 , dispoziţiile art. 39 alin. 6 din Codul penal sînt aplicabile şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu moartea a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa detenţiunii pe viata sau cu pedeapsa închisorii.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
