Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: CODUL MODU din 19 octombrie 1989 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale prin Rezolutia A.649(16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Anexa 17 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13 - 24 mai 1991 si prin Rezolutia MSC.38(63) a Comitetului Securitatii Maritime la Londra la 19 mai 1994*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

CODUL MODU din 19 octombrie 1989 pentru constructia si echipamentul unitatilor mobile de foraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Internationale prin Rezolutia A.649(16) la Londra la 19 octombrie 1989, astfel cum a fost modificat de amendamentele adoptate prin Anexa 17 din Raportul Comitetului Securitatii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13 - 24 mai 1991 si prin Rezolutia MSC.38(63) a Comitetului Securitatii Maritime la Londra la 19 mai 1994*)

EMITENT: ACT INTERNATIONAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.059 bis din 26 noiembrie 2005
Comenteaza legea
---------
*) Aprobat prin <>Legea nr. 315 din 10 noiembrie 2005 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.059 din 26 noiembrie 2005.
Traducere.



Introducere

Capitolul 1. - Generalitãţi
1.1. - Scop
1.2. - Domeniul de aplicare
1.3. - Definiţii
1.4. - Scutiri
1.5. - Echivalenţe
1.6. - Inspecţii şi certificare
1.7. - Control
1.8. - Accidente
1.9. - Revizuirea codului

Capitolul 2. - Construcţie, rezistenţã şi materiale
2.1. - Generalitãţi
2.2. - Sarcini de calcul
2.3. - Analiza structuralã
2.4. - Consideraţii speciale pentru unitãţile de suprafaţã
2.5. - Consideraţii speciale pentru unitãţile autoridicãtoare
2.6. - Consideraţii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.7. - Analiza la obosealã
2.8. - Materiale
2.9. - Dosar de construcţie
2.10. - Sudarea
2.11. - Probe

Capitolul 3 - Compartimentare, stabilitate şi bord liber
3.1. - Proba de înclinãri
3.2. - Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare
3.3. - Criterii de stabilitate în stare intactã
3.4. - Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
3.5. - Extinderea avariei
3.6. - Integritatea etanşeitãţii la apa
3.7. - Bord liber

Capitolul 4 - Instalaţii de maşini pentru toate tipurile de unitãţi
4.1. - Generalitãţi
4.2. - Cerinţe pentru maşini
4.3. - Cãldãri de aburi şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
4.4. - Tubulaturi de aburi
4.5. - Comenzi maşini
4.6. - Instalaţii de aer comprimat
4.7. - Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.8. - Instalaţii de santinã
4.9 - Instalaţii de pompare a balastului la unitãţile stabilizate prin coloane
4.10. - Protecţia împotriva inundãrii
4.11. - Instalaţiile de ancorare la unitãţile de suprafaţã şi la unitãţile stabilizate prin coloane
4.12. - Instalaţii de poziţionare dinamicã

Capitolul 5 - Instalaţiile electrice pentru toate tipurile de unitãţi
5.1. - Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.2. - Sursa principalã de energie electricã
5.3. - Sursa de energie electricã de avarie
5.4. - Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie
5.5. - Mãsuri împotriva electrocutãrii, incendiului şi altor pericole de origine electricã
5.6. - Comumcaţii interioare

Capitolul 6 - Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice în zonele periculoase pentru toate tipinile de unitãţi
6.1. - Zone
6.2. - Clasificarea zonelor periculoase
6.3. - Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influenţând extinderea zonelor periculoase
6.4. - Ventilaţia spaţiilor
6.5. - Situaţii de urgenţã datorate operaţiilor de foraj
6.6. - Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.7. - Instalaţii de maşini în zonele periculoase

Capitolul 7 - Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice pentru unitãţile autopropulsate
7.1. - Generalitãţi
7.2. - Marşul înapoi
7.3. - Cãldãri de abur şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
7.4. - Comenzi maşini
7.5. - Instalaţia de guvernare
7.6. - Instalaţia de guvernare electricã şi electrohidraulicã
7.7. - Comunicaţii între puntea de navigaţie şi încãperea de maşini
7.8. - Instalaţia de alarmã pentra mecanici
7.9. - Sursa principalã de energie electricã
7.10. - Sursa de energie electricã de avarie

Capitolul 8 - Încãperi de maşini periodic nesupravegheate pentru toate tipurile de unitãţi
8.1. - Generalitãţi
8.2. - Domeniul de aplicare
8.3. - Protecţia contra incendiului
8.4. - Protecţia contra inundãrii
8.5. - Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.6. - Comunicaţii
8.7. - Instalaţia de alarmã
8.8. - Cerinţe speciale pentru maşini, cãldãri şi instalaţii electrice
8.9. - Dispozitive de siguranţã

Capitolul 9 - Protecţia contra incendiului
9.1. - Protecţia constructivã contra incendiului
9.2. - Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comandã
9.3. - Mijloace de evacuare
9.4. - Pompe de incendiu, magistrala de incendiu, hidranţi şi furtunuri
9.5. - Instalaţii de stins incendiu în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere
9.6. - Stingãtoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de serviciu şi spaţii de lucru
9.7. - Instalaţii pentru detecţia incendiului şi de alarmã
9.8. - Instalaţii pentru detecţia gazului şi de alarmã
9.9. - Echipamente de pompieri
9.10. - Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.11. - Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.12. - Depozitarea buteliilor de gaz
9.13. - Dispoziţii diverse

Capitolul 10 - Mijloace şi dispozitive de salvare
10.1. - Generalitãţi
10.2. - Ambarcaţiuni şi plute de salvare
10.3. - Amenajarea locurilor pentru apel şi îmbarcare în ambarcaţiuni de salvare
10.4. - Posturi de lansare la apã a ambarcaţiunilor de salvare
10.5. - Amararea ambarcaţiunilor de salvare
10.6. - Instalaţii de lansare la apã şi de recuperare a ambarcaţiunilor de salvare
10.7. - Bãrci de urgenţã
10.8. - Amararea bãrcilor de urgenţã
10.9. - Dispozitive de îmbarcare, lansare la apã şi de recuperare pentru bãrcile de urgenţã
10.10. - Veste de salvare
10.11. - Costume hidrotermice
10.12. - Colaci de salvare
10.13. - Mijloace de salvare radio
10.14. - Facle de semnalizare a sinistrului
10.15. - Aparate de lansare a bandulei
10.16. - Avertizare de urgenţã
10.17. - Instrucţiuni de exploatare
10.18. - Pregãtire operaţionalã, întreţinere şi inspecţii

Capitolul 11 - Instalaţii de radiocomunicaţii
11.1. - Domeniul de aplicare
11.2. - Generalitãţi
11.3. - Unitãţi autopropulsate în deplasare
11.4. - Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escortã
11.5. - Unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj
11.6. - Comunicaţii cu elicopterele
11.7. - Comunicaţii interioare
11.8. - Standarde de performanţã
11.9. - Pericol de explozia gazului
11.10. - Inspecţia staţiei de radio

Capitolul 12 - Instalaţii de ridicare
12.1. - Macarale
12.2. - Ascensoare pentru personal
12.3. - Turle de foraj

Capitolul 13 - Amenajãri pentru elicoptere
13.1. - Generalitãţi
13.2. - Definiţii
13.3. - Construcţie
13.4. - Dotãri
13.5. - Mijloace vizuale

Capitolul 14 - Reguli de exploatare
14.1. - Manuale de exploatare
14.2. - Mãrfuri periculoase
14.3. - Prevenirea poluãrii
14.4. - Remorcaj
14.5. - Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.6. - Instalaţii de scufundare
14.7. - Siguranţa navigaţiei
14.8. - Proceduri în caz de urgenţã
14.9. - Instrucţiuni în caz de urgenţã
14.10. - Manuale de instruire
14.11. 'ad Apeluri şi exerciţii
14.12. - Instruirea şi formarea la bord
14.13. - Înregistrãri


Apendice

Introducere

1. Prezentul Cod are ca obiect sã ofere o normã internaţionalã aplicabilã unitãţilor mobile de foraj marin nou construite, astfel încât aplicarea ei va facilita deplasarea şi exploatarea în ape internaţionale a acestor unitãţi şi va avea ca rezultat un nivel de siguranţã pentru astfel de unitãţi şi pentru personalul de la bord, echivalent celui cerut de Convenţia internaţionalã din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare şi Convenţia internaţionalã din 1966 asupra liniilor de încãrcare pentru navele convenţionale, care efectueazã voiaje internaţionale.
2. Pe parcursul elaborãrii Codului s-a convenit ca acesta sã se bazeze pe principii corecte de arhitecturã şi mecanicã navalã precum şi pe experienţa acumulatã în timpul exploatãrii unor asemenea unitaţi mai mult decât atât s-a admis cã tehnologia de proiectare a unitãţilor mobile de foraj marin este nu numai complexã, dar şi cã evolueazã rapid. Din acest motiv Codul nu trebuie sã fie imuabil ci va fi reevaluat şi revizuit ori de câte ori este nevoie. În acest scop Organizaţia va reexamina periodic Codul ţinând cont atât de experienţã şi de viitoarea evoluţie în acest domeniu.
3. Orice unitate existentã care îndeplineşte cerinţele prezentului Cod trebuie sã fie consideratã legal îndreptãţitã pentru a i se elibera un certificat în conformitate cu acest Cod.
4. Codul nu vizeazã interzicerea utilizãrii unei unitãţi existente nmnai pentru cã proiectul, construcţia şi echipamentul nu sunt conforme cerinţelor sale. Multe unitãţi mobile de foraj marin existente au fost exploatate cu succes şi în deplinã siguranţã pe perioade lungi şi trebuie sã se ţinã cont de experienţa lor în materie de exploatare pentru a evalua dacã sunt adecvate pentru operaţii la scarã internaţionalã.
5. Un Stat riveran poate permite, ţinând seama de condiţiile locale de mediu, sã autorizeze exploatarea oricãrei unitãţi conceputã conform unor norme mai puţin severe decât cele prevãzute în Cod. Totuşi orice unitate de acest fel trebuie sã îndeplineascã cerinţele de siguranţã care, în opinia Statului riveran, sunt corespunzãtoare pentru exploatarea prevãzutã şi garanteazã siguranţa generalã a unitãţii şi a personalului de la bord.
6. Codul nu conţine cerinţe pentru foraj şi nici proceduri de control a sondelor submarine. Operaţiunile de foraj sunt supuse controlului Statului riveran.

CAP. 1
GENERALITĂŢI

1.1. Scop
Scopul Codului pentru construcţia şi echipamentul unitãţilor mobile de foraj marin, numit mai departe Cod, este sã recomande criterii de proiectare, norme de construcţii şi alte mãsuri de siguranţã pentru unitãtile mobile de foraj marin, astfel încât sã reducã la minimum riscurile la care sunt supuse aceste unitãti, personalul de la bord şi mediul înconjurãtor.
1.2. Domeniul de aplicare
1.2.1. Codul se aplicã unitãţilor mobile de foraj marin definite la paragrafele de la 1.3.1 la 1.3.4, a cãror chilã a fost pusã, sau a cãrei construcţie se gãseşte într-un stadiu echivalent, la 1 mai 1991 sau dupã aceastã datã.
1.2.2. Statul riveran poate impune condiţii suplimentare privitoare la exploatarea industrialã netratatã de Cod.
1.3. Definiţii
Pentru aplicarea prezentului Cod, dacã nu se prevede în mod expres altfel, termenii folosiţi au semnificaţiile definite în paragrafele care urmeazã.
1.3.1. Unitate mobilã de foraj marin sau unitate este o navã capabilã sã efectueze operaţii de foraj pentru explorarea sau exploatarea resurselor subsolului marin, cum ar fi hidrocarburile lichide sau gazoase, sulful sau sarea.
1.3.2. Unitate de suprafaţã este o unitate constituitã cu un corp de deplasament de tip navã sau barjã, cu corp unic sau multiplu, destinatã sã fie exploatatã în regim de plutire.
1.3.3. Unitate autoridicãtoare este o unitate cu picioare mobile capabilã sã-şî ridice corpul deasupra suprafeţei mãrii.
1.3.4. Unitate stabilizatã prin coloane este o unitate a cãrei punte principalã este legatã de un corp imersat sau de tãlpile de rezemare prin coloane sau chesoane.
1.3.5. Administraţie înseamnã Guvernul Statului al cãrui pavilion unitatea este autorizatã sã-1 arboreze.
1.3.6. Stat riveran înseamnã Guvernul Statului care exercitã controlul administrativ al operaţiilor de foraj ale unitãţii.
1.3.7. Organizaţia înseamnã Organizaţia Maritimã Internaţionalã (IMO).
1.3.8. Certificatui înseamnã Certificatul de Siguranţa pentru Unitatea Mobilã de Foraj Marin.
1.3.9. Convenţia SOLAS din 1974 înseamnã Convenţia Internaţionalã din 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare, aşa cum a fost amendatã.
1.3.10. Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare înseamnã Convenţia internaţionalã din 1966 asupra liniilor de încãrcare.
1.3.11. Modul de exploatare înseamnã o condiţie sau manierã în care o unitate poate fi exploatatã sau poate funcţiona în locaţie sau când este în tranzit. Modurile de exploatare ale unei unitãţi includ uimãtoarele:
.1 Condiţii de exploatare - situaţii în care unitatea se gãseşte în locaţie pentru operaţii de foraj şi când este supusã în timpul solicitãrilor de mediu şi exploatare la sarcini al cãror total este în limitele corespunzãtoare stabilite în proiectare pentru aceste operaţiuni conform proiectului unitãţii. Unitatea poate fi în plutire sau rezematã pe fundul mãrii, dupã caz.
.2 Condiţii de furtunã puternicã - situaţii în care unitatea poate fi supusã în timpul solicitãrilor de mediu la cele mai mari sarcini pentru care unitatea a fost proiectatã. Operaţiile de foraj sunt presupuse întrerupte datoritã solicitãrilor puternice provocate de mediul înconjurãtor. Unitatea poate fi în condiţii de plutire sau rezematã pe fundul mãrii, dupã caz.
.3 Condiţii de tranzit - situaţii în care unitatea este în deplasare de la o locaţie geograficã în alta.
1.3.12. Bordul liber este distanţa mãsuratã pe verticalã în jos, la mijlocul navei, între marginea superioarã a liniei punţii şi marginea superioarã a liniei de încãrcare corespunzãtoare.
1.3.13. Lungime (L) înseamnã o lungime egalã cu 96% din lungimea totalã a plutirii situatã la o distanţã deasupra chilei egalã cu 85% din înãlţimea de construcţie minimã, mãsuratã de la faţa superioarã a chilei, sau cu distanţa între muchia prova a etravei şi axul cârmei la aceastã plutire, daca aceastã valoare este mai mare. La unitãţile proiectate pentru a naviga cu chila înclinatã, plutirea la care se mãsoarã lungimea trebuie sã fie paralelã cu plutirea din proiect.
1.3.14. Etanş la intemperii înseamnã cã oricare ar fi condiţiile întâlnite pe mare, apa nu va pãtrunde în unitate.
1.3.15. Etanş la apã înseamnã capacitatea de a împiedica pãtrunderea apei prin structurã în orice direcţie, sub presiunea apei la care structura înconjurãtoare a fost proiectatã.
1.3.16. Inundare prin deschideri superioare înseamnã orice inundare a interiorului unei pãrţi oarecare a structurii unei unitãţi care asigurã flotabilitatea, prin deschideri care nu pot fi închise etanş la apã sau la intemperii, dupã caz, pentru îndeplinirea criteriilor de stabilitate în stare intactã sau de avarie, sau care, din raţiuni de exploatare trebuie sã rãmânã deschise.
1.3.17. Condiţii normale de exploatare şi locuit înseamnã:
.1 condiţiile în care unitatea în ansamblul sãu, maşinile, serviciile, mijloacele şi dispozitivele destinate sã garanteze siguranţa navigaţiei în timpul deplasãrii, siguranţa când unitatea este în serviciul industrial, protecţia contra incendiului şi inundãrii, semnalele şi comunicaţiile interioare şi exterioare, mijloacele de evacuare, vinciurile bãrcilor de urgenţã ca şi mijloacele de asigurarea unor condiţii minime de confort şi locuit sunt în stare de funcţionare normalã; şi
.2 operaţiunile de foraj.
1.3.18. Uşã etanşã la gaze este o uşã solidã, bine ajustatã şi compactã conceputã sã reziste trecerii gazelor în condiţii atmosferice normale.
1.3.19. Sursã principalã de energie electricã este o sursã destinatã sã alimenteze cu energie electricã toate serviciile necesare menţinerii unitãţii în condiţii normale de exploatate şi de locuit.
1.3.20. Navã lipsitã de energie este situaţia în care maşinile principale de propulsie, cãldãrile şi maşinile auxiliare nu sunt în funcţiune datoritã lipsei de energie.
1.3.21. Tabloul principal de distribuţie este tabloul de distribuţie care este alimentat direct de la sursa principalã de energie electricã şi care este destinat sã distribuie energia electricã serviciilor unitãţii.
1.3.22. Tabloul de distribuţie de avarie este tabloul de distribuţie care, în cazul întreruperii sistemului principal de alimentare cu energie electricã, este alimentat direct de la sursa de energie electricã de avarie şî/sau de la sursa tranzitorie de energie de avarie şi care este destinat sã distribuie energie electricã serviciilor de avarie.
1.3.23. Sursã de energie electricã de avarie este o sursã de energie electricã destinatã sa alimenteze serviciile necesare în cazul întreruperii sursei principale de energie electricã.
1.3.24. Instalaţia de guvernare principalã cuprinde maşinile, agregatele de forţã, dacã existã şi accesoriile instalaţiei de guvernare ca şi mijloacele utilizate pentru transmiterea momentului la axul cârmei, cum ar fi echea sau sectorul de eche, care sunt necesare pentru a realiza deplasarea cârmei şi guvernarea unitãţii în condiţii normale de serviciu.
1.3.25. Instalaţia de guvernare auxiliarã este echipamentul prevãzut pentru a realiza deplasarea cârmei şi guvernarea unitaţii în cazul avariei instalaţiei de guvernare principalã.
1.3.26. Agregatul de forţã al instalaţiei de guvernare înseamnã în cazul unei:
.1 maşini de cârmã electricã, un motor electric şi materialul electric asociat;
.2 maşini de cârmã electrohidraulicã, un motor electric şi echipamentul electric asociat şi pompa la care motorul este cuplat;
.3 altor maşini de cârmã hidraulice, un motor de antrenare şi pompa la care este cuplat.
1.3.27. Viteza maximã de serviciu la marş înainte înseamnã cea mai mare vitezã pe care unitatea este proiectatã sã o menţinã în serviciu pe mare, la cel mai mare pescaj de exploatare.
1.3.28. Viteza maximã la marş înapoi este viteza estimatã pe care unitatea o poate atinge la puterea maximã de marş înapoi, prevãzutã prin proiect şi la pescajul maxim de exploatare.
1.3.29. Încãperi de maşini de categoria A sunt toate încãperile care conţin maşini cu combustie internã utilizate fie:
.1 la propulsia principalã; ori
.2 pentru alte scopuri când puterea lor este de cel puţin 375 KW; sau care conţin vreo cãldare cu combustibil lichid sau vreo instalaţie de combustibil lichid precum şi puţurile care duc la aceste încãperi
1.3.30. Încãperi de maşini sunt toate încãperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încãperi care conţin maşini de propulsie, cãldãri sau alte maşini cu combustie, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu aburi şi motoare cu combustie internã, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de ambarcare a combustibilului, instalaţii de ventilaţie şi aer condiţionat, instalaţii frigorifice sau dispozitive de stabilizare şi toate încãperile similare împreunã cu puţurile aferente acestor încãperi.
1.3.31. Posturi de comandã sunt acele spaţii în care se gãsesc echipamentele radio, aparatele principale de navigaţie, sursa de energie electricã de avarie, instalaţiile centrale de detecţia şi stingerea incendiului, sistemul central de comandã şi poziţionare dinamicã a unitãţii sau o instalaţie de stingerea incendiului acoperind diferite amplasamente. În cazul unitãţilor stabilizate prin coloane postul central de comandã a balastului constituie un "post de comandã". Totuşi, conform capitolul 9, spaţiul unde se gãseşte sursa de energie de avarie nu este considerat ca fiind un post de comandã.
1.3.32. Zonele periculoase sunt toate acele zone în care, datoritã eventualei prezenţe a unei atmosfere inflamabile rezultatã din operaţiile de foraj, utilizarea imprudentã a maşinilor sau echipamentului electric poate conduce la pericol de incendiu sau explozie.
1.3.33. Spaţii închise sunt spaţiile delimitate de planşee, pereţi şi/sau punţi care pot avea uşi sau ferestre.
1.3.34. Amplasamente semiînchise sunt amplasamente unde condiţiile naturale de ventilaţie sunt semnificativ deosebite faţã de acelea de pe punţile deschise, datoritã prezentei de structuri ca rufuri, paravânturi şi pereţi care sunt dispuse astfel încât sã nu se poatã produce dispersarea gazelor.
1.3.35. Maşini şi echipamente de tip industrial sunt maşinile şi echipamentele utilizate în legãturã cu operaţiunile de foraj.
1.3.36. Material încombustibil* înseamnã un material care nu arde şi nici nu emite vapori inflamabili în cantitate suficienta ca sã se aprindã spontan când este adus la o temperaturã de 750° C, aceastã proprietate fiind determinatã printr-o metoda de încercare stabilitã conform cerinţelor Administraţiei. Orice alt material este considerat combustibil.
---------
* Dacã un material trece testul specificat în anexa nr. 1, partea I a Codului Internaţional pentru Aplicarea procedurilor de testare a focului (FTP) va fi considerat ca incombustibil chiar dacã este compus dintr-o mixturã de substanţe anorganice şi organice.

1.3.37. Încercarea standard a rezistenţei la foc este o probã definitã în regula II-2/3.2. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.38. Construcţii de tip "A" sunt construcţii definite în regula II-2/3.3. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.39. Construcţii de tip "B" sunt construcţii definite în regula II-2/3.4. a Convenţiei SOLAS 1974.
1.3.40. Construcţii de tip "C" sunt construcţii realizate din materiale incombustibile aprobate. Ele nu sunt obligate sã îndeplineascã cerinţele referitoare la trecerea fumului şi flãcãrilor, şi nici pe cele cu privire la limita de creştere a temperaturii.
1.3.41. Oţel sau material echivalent. Unde apar cuvintele "oţel sau material echivalent" trebuie înţeles prin "material echivalent" orice material incombustibil care, el însuşi sau datoritã izolaţiei prevãzute, posedã proprietãţi echivalente oţelului din punctul de vedere al rezistenţei mecanice şi de integritate confirmatã la sfârşitul aplicabilei încercãri standard la foc (de exemplu, un aliaj de aluminiu corespunzãtor izolat).
1.3.42. Propagarea lentã a flãcãrii aratã cã suprafaţa astfel descrisã, va limita în mod adecvat propagarea flãcãrii, aceasta fiind determinatã dupã o metodã de încercare stabilitã într-un mod acceptat de cãtre Administraţie.
1.3.43. Plafoane sau cãptuşeli continui de tip "B" sunt plafoanele sau cãptuşelile de tip "B" care se terminã numai la construcţii de tip "A" sau "B".
1.3.44. Spaţii de lucru sunt acele spaţii deschise sau închise conţinând echipamente şi procese tehnologice, asociate cu operaţiile de foraj, care nu sunt incluse în 1.3.30. sau 1.3.32.
1.3.45. Încãperi de locuit cuprind spaţii folosite ca încãperi sociale, coridoare, spãlãtoare, cabine, birouri, infirmerii, cinema, sãli de jocuri şi de recreere, oficii fãrã instalaţii de gãtit şi spaţii similare. Încãperile sociale sunt acele pãrţi din amenajãrile de locuit care sunt folosite ca vestibule, sãli de mese, saloane şi alte spaţii similare permanent închise.
1.3.46. Încãperi de serviciu sunt acele spaţii utilizate pentru bucãtãrii, oficii care conţin instalaţii de gãtit, dulapuri de serviciu, spaţii pentru depozitare, ateliere - altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini şi spaţii de aceeaşi naturã, ca şi puţurile aferente acestora.
1.3.47. Instalaţie de combustibil lichid este echipamentul pentru prepararea combustibilului lichid destinat alimentãrii unei cãldãri, echipamentul pentru preîncãlzirea combustibilului lichid destinat unui motor cu combustie internã şi include orice pompe, filtre şi încãlzitoare aducând combustibilul la o presiune mai mare de 0,18 N/mmp.
1.3.48. Ambarcaţiunile de salvare sunt ambarcaţiuni apte pentru evacuarea persoanelor de pe o unitate care va fi abandonatã şi de a menţine aceste persoane în viaţã pânã la completa lor recuperare.
1.3.49. Barca de urgenţã este o barcã cu motor uşor de manevrat, putând fi lansatã rapid la apã şi adecvatã recuperãrii rapide a unui om cãzut peste bord în mare şi sa poatã remorca o plutã de salvare pentru a o feri de un pericol imediat.
1.3.50. Instalaţie de scufundare este instalaţia şi echipamentul necesare pentru dirijarea în siguranţã a operaţiunilor de scufundare efectuate de pe o unitate mobilã de foraj marin.
1.3.51. Data aniversarã înseamnã ziua şi luna fiecãrui an care va corespunde datei expirãrii certificatului.
1.4. Scutiri
O Administraţie poate scuti orice unitate care încorporeazã unele caracteristici noi de la aplicarea oricãrei cerinţe din Cod care riscã sã împiedice cercetãrile vizând perfecţionarea acestor caracteristici. Totuşi orice astfel de unitate trebuie sã îndeplineascã cerinţele de siguranţã pe care Administraţia, ţinând seama de serviciul intenţionat, le considerã cã asigurã siguranţa generalã a unitãţii. Administraţia care acordã o astfel de scutire trebuie sã înscrie menţiuni corespunzãtoare în certificat şi sã comunice Organizaţiei caracteristicile şi motivele, pentru ca aceasta sã le poatã comunica celorlalte guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.5. Echivalenţe
1.5.1. Acolo unde Codul cere ca la bordul unei unitãţi sã fie montat sau prevãzut un material, o instalaţie, un aparat oarecare, un element de echipament, sau un anumit tip al acestora, sau ca o anumitã dispoziţie sã fie luatã ori o anumitã procedurã sau dotare sã fie îndeplinitã, Administraţia poate admite ca oricare alt material, instalaţie, aparat, element de echipament sau un tip acestora, sa fie montat sau prevãzut la bord, ori o altã dispoziţie sã fie luatã sau altã procedurã sau dotare sã fie efectuatã la bordul unitãţii, dacã este stabilit ca urmare unor probe sau de o alta manierã, cã aceste materiale, instalaţii, aparate, elemente de echipament sau tip al acestora, sau cã dispoziţia, procedura sau dotarea, au o eficacitate cel puţin egalã cu aceea prescrisã de Cod.
1.5.2. Când o Administraţie autorizeazã astfel înlocuirea unui material, instalaţie, aparat, un element de echipament, sau tip al acestora, ori o dispoziţie, procedurã, dotare, o concepţie sau o nouã utilizare, trebuie sã comunice caracteristicile cãtre Organizaţie, cu un raport asupra raţiunilor avansate, pentru ca aceasta sã le poatã transmite altor Guverne pentru informarea funcţionarilor lor.
1.6. Inspectii şi certificare
1.6.1. Orice unitate trebuie sã fie supusã inspecţiilor precizate mai jos:
.1 o inspecţie iniţialã înainte de punerea sa în exploatare sau înaintea eliberãrii certificatului pentru prima oarã;
.2 o inspecţie de reînnoire efectuate la intervale de timp precizate de Administraţie, dar nedepãşind 5 ani, cu excepţia când se aplicã paragrafele 1.6.11.2.1 ori 1.6.11.5 sau 1.6.11.6;
.3 o inspecţie intermediarã efectuatã într-un termen de 3 luni înainte sau dupã a doua datã aniversarã, sau într-un termen de 3 luni înainte sau dupã a treia datã aniversarã a Certificatului, care trebuie sã înlocuiascã o inspecţie anualã precizatã la paragraful 1.6.1.4;
.4 o inspecţie anualã efectuatã într-un termen de 3 luni înainte sau dupã fiecare datã aniversarã a Certificatului;
.5 cel puţin douã inspecţii cu andocare în timpul fiecãrei perioade de 5 ani, cu excepţia aplicãrii paragrafului 1.6.11.5. Când se aplicã paragraful 1.6.11.5, aceastã perioadã de 5 ani poate fi prelungitã pentru a coincide cu prelungirea valabilitãţii Certificatului. În toate cazurile intervalul dintre douã inspecţii de acest tip nu trebuie sã depãşeascã 36 de luni;
.6 inspecţiile staţiei radio, în conformitate cu secţiunea 11.10;
.7 inspecţii suplimentare, dacã vor avea loc.
1.6.2 Inspecţiile precizate la paragraful 1.6.1 trebuie sã fie efectuate dupã cum urmeazã:
.1 inspecţia iniţialã trebuie sã cuprindã o verificare completa a structurii, echipamentului de siguranţã şi alte echipamente, dispozitive, amenajãri şi materiale care sã permitã sã se asigure cã ele îndeplinesc cerinţele prezentului Cod, sunt în stare satisfãcãtoare şi sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.2 inspecţia de reînnoire trebuie sã cuprindã o verificare a structurii, a echipamentului de siguranţã şi echipamentului menţionat la paragraful 1.6.2.1, şi care sa permitã sã se asigure cã ele îndeplinesc cerinţele prezentului Cod, cã sunt în stare satisfãcãtoare şi cã sunt adaptate serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.3 inspecţia intemiediarã trebuie sã cuprindã o verificare a structurii, a dispozitivelor, amenajãrilor şi echipamentului de siguranţã, şi sã permitã sã se asigure cã ele rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.4 inspecţia anualã trebuie sã cuprindã o verificare generalã a structurii, a echipamentului de siguranţã şi a altor echipamente menţionate la paragraful 1.6.2.1 şi sã permitã sã se asigure cã ele au fost menţinute în condiţiile prevãzute la paragraful 1.6.6.1 şi cã ele rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.5 inspecţia cu andocare şi verificarea elementelor examinate în acelaşi timp trebuie sã permitã sã se asigure cã acestea rãmân satisfãcãtoare serviciului pentru care unitatea este destinatã. O Administraţie poate autoriza o inspecţie subacvaticã în locul unei inspecţii cu andocare cu condiţia ca acesta sã considere cã o asemenea inspecţie este echivalentã cu cea de andocare;
.6 inspecţia staţiei radio trebuie sã includã verificarea completã a instalaţiei radio şi sã permitã sã se asigure cã ea îndeplineşte cerinţele prezentului Cod, cã este în stare satisfãcãtoare şi cã este adaptatã serviciului pentru care unitatea este destinatã;
.7 o inspecţie suplimentarã generalã sau parţialã, dupã caz, trebuie efectuatã ca urmare a unei reparaţii rezultatã din investigaţiile cerute la paragraful 1.6.6.3 sau de fiecare datã când unitatea suferã reparaţii sau reînnoiri importante. Inspecţia trebuie sã permitã sã se asigure cã reparaţiile sau reînnoirile necesare au fost eficient efectuate, cã materialele folosite pentru aceste reparaţii sau reînnoiri şi execuţia lucrãrilor sunt din toate punctele de vedere suficiente şi cã unitatea îndeplineşte în toate privinţele cerinţele prezentului Cod.
1.6.3. Inspecţiile anuale, intermediare şi cu andocare menţionate la paragrafele 1.6.2.3, 1.6.2.4 şi 1.6.2.5 trebuie sã fie înscrise în certificat.
1.6.4. Ca alternativã la inspecţiile de reînnoire şi intermediare menţionate respectiv la paragrafele 1.6.2.2 şi 1.6.2.3, Administraţia poate, la cererea armatorului, sã aprobe un program de inspecţii continue, cu condiţia ca, conţinutul şi frecvenţa acestor inspecţii sã fie aceleaşi cu cele ale inspecţiilor de reînnoire şi intermediare. O copie a programului pentru inspecţii continue ca şi un registru de inspecţii trebuie sã fie pãstrat la bordul unitãţii iar certificatul sã aibã înscrisurile corespunzãtoare.
1.6.5.1. Verificarea şi inspecţia unitãţilor în ceea ce priveşte aplicarea cerinţelor prezentului Cod şi acordarea de scutiri ce pot fi acordate, trebuie efectuate de funcţionari ai Administraţiei. Totuşi Administraţia poate încredinţa verificãrile şi inspecţiile unitãţilor sale fie unor inspectori desemnaţi în acest scop, fie unor organizaţii recunoscute de ea.
.2 Administraţia care desemneazã inspectori sau organizaţii recunoscute pentru efectuarea de verificãri şi inspecţii conform paragrafului 1.6.5.l trebuie sã împuterniceascã orice inspector desemnat sau organizaţii recunoscute cel puţin pentru:
.2.1 sã solicite ca unitatea sã fie supusã reparaţiilor;
.2.2 sã efectueze verificãri şi inspecţii la solicitarea autoritãţilor competente ale Statului portului.
Administraţia trebuie sa notifice Organizaţiei responsabilitãţile specifice încredinţate inspectorilor desemnaţi sau organizaţiilor recunoscute şi condiţiile în care le-a fost delegatã autoritatea.
.3 Când un inspector desemnat sau o organizaţie recunoscutã stabileşte cã starea unitãţii sau a echipamentului sãu nu corespunde într-o mãsurã de substanţã caracteristicilor din certificat sau cã unitatea nu poate ieşi în mare fãrã sã fie în pericol pentru unitatea însãşi sau personalul de la bord, inspectorul sau organizaţia trebuie sã intervinã pentru luarea de mãsuri de corecţie şi sã informeze Adiministratia în timp util. Dacã mãsurile de corecţie nu sunt luate, certificatul trebuie retras şi Administraţia informatã imediat; iar dacã unitatea se gãseşte într-o zonã aflatã sub jurisdicţia altui guvern, autoritãţile competente ale Statului portului vor fi, de asemenea, informate imediat. Când un funcţionar al Administraţiei, un inspector desemnat sau o organizaţie recunoscutã a informat autoritãţile competente ale Statului portului, guvernul Statului portului interesat trebuie sã acorde funcţionarului, inspectorului sau organizaţie în chestiune tot ajutorul necesar pentru a-i permite sã se achite de obligaţiile sale în virtutea prezentului Cod. Dacã este cazul, guvernul Statului portului interesat trebuie sã împiedice unitatea sa continue sã opereze pânã ce aceasta sã o poatã face fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
.4 În toate cazurile Administraţia trebuie sã fie garantul deplin al execuţiei complete, eficacitãţii, verificãrii şi inspecţiei şi trebuie sã se angajeze sã ia mãsurile necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii.
1.6.6.1. Starea unitãţii şi a echipamentului sãu trebuie sã fie menţinute în conformitate cu cerinţele prezentului Cod astfel ca siguranţa unitãţii sã rãmânã din toate punctele de vedere satisfãcãtoare şi cã unitatea poate opera fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
.2 Dupã o inspecţie oarecare prevãzutã în prezentul Cod, nu trebuie efectuatã nici o modificare importantã asupra structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajãrilor şi materialelor care fac obiectul inspecţiei, fãrã autorizaţia Administraţiei.
.3 Ori de câte ori un accident survenit la o unitate sau un defect constatat la bord compromite siguranţa unitãţii sau eficacitatea sau integritatea structurii, echipamentului, dispozitivelor, amenajãrilor şi materialelor, persoana responsabilã sau armatorul trebuie sã facã raport cãtre Administraţie, inspectorului desemnat sau organismului recunoscut, în cel mai scurt timp posibil, care trebuie sã declanşeze o investigaţie pentru a determina dacã este necesarã o inspecţie în conformitate cu cerinţele prezentului Cod. Dacã unitatea se aflã într-o zonã care se gãseşte sub jurisdicţia altui Guvern, persoana responsabilã sau armatorul trebuie de asemenea, sã facã un raport imediat cãtre autoritãţile competente ale Statului portului iar inspectorul desemnat sau organizaţia recunoscutã şi sã se asigure cã un asemenea raport a fost fãcut.
1.6.7. Un certificat numit Certificat de Siguranţã pentru Unitatea Mobilã de Foraj Marin (1989) poate fi eliberat dupã o inspecţie iniţialã sau o inspecţie de reînnoire, unei unitãţi care îndeplineşte cerinţele prezentului Cod. Certificatul trebuie eliberat sau având aplicatã o vizã, fie de cãtre Administraţie, fie de orice persoanã sau organism autorizate de ea. În oricare caz, Administraţia îşi asumã întreaga responsabilitate a certificatului.
1.6.8. Orice scutire acordatã în baza secţiunii 1.4 trebuie sã fie indicatã explicit în certificat.
1.6.9. Un Guvern Contractant în acelaşi timp parte la Convenţia SOLAS 1974 şi la Convenţia 1966 asupra liniilor de încãrcare poate, la cererea Administraţiei sã inspecteze o unitate iar dacã considerã cã cerinţele prezentului Cod sunt îndeplinite, trebuie sã elibereze un certificat pentru unitate sau sã autorizeze eliberarea sa şi, dacã e cazul, sã vizeze sau sã autorizeze aplicarea vizei pe certificatul în posesia unitãţii, în conformitate cu prezentul Cod. Orice certificat astfel eliberat trebuie sã conţinã o declaraţie care sã explice cã a fost eliberat la cererea Guvernului Statului de pavilion, iar el are aceeaşi valoare şi trebuie acceptat în aceleaşi condiţii ca un certificat eliberat în baza paragrafului 1.6.7.
1.6.10. Certificatul trebuie sã aibã forma conform modelului care figureazã în Apendicele la prezentul Cod. Dacã limba utilizatã nu este nici engleza nici franceza, textul trebuie sã cuprindã o traducere într-una din aceste limbi.
16.11.1. Certificatul de siguranţã pentru Unitatea Mobilã de Foraj Marin (1989) trebuie sã fie eliberat pentru o perioadã a cãrei duratã este fixatã de Administraţie, fãrã ca aceastã duratã sa poatã depãşi 5 ani;
.2.1 neţinând seama de cerinţele paragrafului 1.6.11.1, când inspecţia de reînnoire este încheiatã într-un termen de 3 luni înaintea datei de expirare a certificatului existent, noul certificat trebuie sã fie valabil calculând de la data de încheiere a inspecţiei de reînnoire pânã la o datã care sã nu depãşeascã 5 ani de la data de expirare a certificatului existent;
.2.2 Când inspecţia de reînnoire este încheiatã dupã data de expirare a certificatului existent noul certificat trebuie sã fie valabil calculând de la data încheierii inspecţiei de reînnoire pânã la o datã care sã nu depãşeascã 5 ani de la data de expirare a certificatului existent;
.2.3 Când inspecţia de reînnoire este încheiatã cu mai mult de 3 luni înainte de data expirãrii a certificatului existent, noul certificat trebuie sã fie valabil calculând de la data încheierii inspecţiei de reînnoire pânã la o datã care sã nu depãşeascã 5 ani de la data încheierii inspecţiei de reînnoire;
.3 Când un certificat este eliberat pe o duratã mai micã de 5 ani. Administraţia poate prelungi valabilitatea certificatului peste data expirãrii pânã la concurenţa perioadei maxime prevãzutã la paragraful 1.6.11.1, cu condiţia ca sã fie efectuate inspecţiile care trebuie sã aibã loc când certificatul este eliberat pentru 5 ani;
.4 Dacã, dupã încheierea inspecţiei de reînnoire, nu poate fi eliberat sau furnizat unitãţii un nou certificat înaintea datei de expirare a certificatului existent, persoana sau organizaţia autorizatã de Administraţie poate aplica o vizã pe certificatul existent iar acest certificat trebuie sã fie acceptat ca valabil pentru o perioadã care sã nu depãşeascã 5 luni calculând de la data expirãrii;
.5 Dacã la data expirãrii certificatului unitatea nu se gãseşte în locul unde trebuie sã fie inspectatã, Administraţia poate prelungi valabilitatea certificatului, dar o astfel de prelungire nu trebuie sã fie acordatã decât pentru a permite unitãţii sã ajungã în locul unde ea trebuie sã fie inspectatã şi aceasta numai în cazul unde aceastã mãsurã apare ca oportunã şi rezonabilã. Nici un certificat nu trebuie prelungit astfel pentru o perioadã de mai mult de 3 luni şi o unitate cãreia aceastã prelungire i-a fost acordatã nu trebuie sã fie autorizatã, în baza acestei prelungiri, dupã sosirea sa la locul unde ea trebuie sã fie inspectatã, sã pãrãseascã acest loc fãrã sa obţinã un nou certificat. Când inspecţia de reînnoire este încheiatã, noul certificat este valabil pânã la data care nu depãşeşte 5 ani de la data de expirare a certificatului existent înainte ca prelungirea sã fie acordatã;
.6 În diverse cazuri particulare stabilite de Administraţie, nu este necesar ca valabilitatea unui nou certificat sã înceapã de la data expirãrii certificatului existent conform cerinţelor paragrafului 1.6.11.2.2 sau 1.6.11.5. În aceste cazuri particulare, noul certificat este valabil pânã la o datã care sã nu depãşeascã 5 ani de la data încheierii inspecţiei de reînnoire;
.7 Dacã o inspecţie anualã sau intermediarã este încheiatã într-un termen inferior celui specificat în regula corespunzãtoare, atunci:
.7.1 data aniversarã care figureazã pe certificatul în cauzã trebuie amendatã printr-o vizã cu o datã care sã nu depãşeascã cu 3 luni data la care a avut loc încheierea inspecţiei;
.7.2 inspecţia anualã sau intermediarã urmãtoare, cerutã de regulile corespunzãtoare trebuie sã fie încheiatã la intervalele stipulate prin prezenta regulã, calculatã pornind de la noua datã aniversarã;
.7.3 data de expirare poate rãmâne neschimbatã, cu condiţia ca una sau mai multe inspecţii anuale sau intermediare, dupã caz, sã fie efectuate în aşa fel ca intervalele maxime dintre inspecţii, cerute de paragrafele 1.6.1.3 şi 1.6.1.4, sã nu fie depãşite.
.8 Un certificat eliberat în virtutea paragrafului 1.6.7 sau 1.6.9 înceteazã sã mai fie valabil într-unul dintre cazurile urmãtoare:
.8.l dacã inspecţiile corespunzãtoare nu sunt încheiate la termenele precizate la paragraful 1.6.1;
.8.2 dacã vizele prevãzute la paragraful 1.6.3 n-au fost puse pe certificat;
.8.3 dacã o unitate trece sub pavilionul altui Stat. Un nou certificat nu trebuie eliberat decât dacã Guvernul care elibereazã noul certificat are certitudinea cã unitatea îndeplineşte cerinţele paragrafelor 1.6.6.1 şi 1.6.6.2. În cazul unui transfer de pavilion între Guverne care sunt pãrţi Contractante în acelaşi timp la Convenţia SOLAS 1974 şi la Convenţia 1966 asupra liniilor de încãrcare, dacã cererea este fãcutã într-un termen de 3 luni calculând de la transfer, Guvernul Statului a cãrui pavilionul, unitatea era autorizatã anterior sã-l arboreze, trebuie sã adreseze îndatã ce este posibil Administraţiei, o copie a certificatului existent la unitate înaintea transferului, ca şi copii dupã rapoartele de inspecţie, dupã caz.
1.6.12. Privilegiile Codului nu pot fi revendicate în favoarea unei unitãţi decât dacã posedã un certificat valabil
1.7. Control
1.7.1. Fiecare unitate aflatã într-o zonã sub jurisdicţia altui Guvern este subiectul unui control al funcţionarilor oficial autorizaţi de acest Guvern, în mãsura în care acest control are ca obiect verificarea cã certificatul eliberat în virtutea secţiunii 1.6 este în vigoare.
1.7.2. Acest certificat, dacã este în vigoare, trebuie sã fie acceptat dacã nu existã motive temeinice sã se creadã cã starea unitãţii sau a echipamentului sãu nu corespunde substanţial indicaţiilor din certificat sau ca unitatea şi echipamentul sãu nu îndeplinesc cerinţele paragrafelor 1.6.6.1 şi 1.6.6.2.
1.7.3. În circumstanţele menţionate la paragraful 1.7.2 şi în cazul în care certificatul este expirat sau şi-a încetat valabilitatea, funcţionarul care exercitã controlul trebuie sã ia mãsuri în etape necesare pentru a opri unitatea sã continue sã opereze (dupã caz, cu titlu temporar) sau sã pãrãseascã zona pentru a se îndrepta într-o zonã unde ea trebuie sa fie supusã reparaţiilor, fãrã pericol pentru unitate sau pentru persoanele de la bord.
1.7.4. În cazul în care controlul va da loc unei intervenţii oarecare, funcţionarul care exercitã controlul trebuie sã informeze imediat în scris Consulul sau în absenta acestuia cel mai apropiat reprezentant diplomatic de Stat a cãrui pavilion unitate este autorizatã sã-1 arboreze, asupra tuturor circumstanţelor care au fãcut sã se considere aceastã intervenţie ca necesarã. În plus, inspectorii desemnaţi sau organizaţiile recunoscute care sunt însãrcinate cu eliberarea certificatelor trebuie, de asemenea, sã fie informaţi. Trebuie sã se întocmeascã un raport cãtre Organizaţie, în legãturã cu motivele intervenţiei.
1.7.5. În exercitarea controlului în virtutea prezentei reguli, trebuie sâ se evite pe cat este posibil, întreruperea sau întârzierea neoficialã a exploatãrii unitãţii. Orice unitate a cãrei exploatare a fost întreruptã sau întârziatã nelegal ca urmare a exercitãrii controlului, are dreptul la compensaţii pentru pierderile sau pagubele suportate.
1.7.6. Fãrã a ţine seama de paragrafele 1.7.1 şi 1.7.2, dispoziţiile secţiunii 1.6 nu afecteazã cu nimic dreptul Statului riveran, conform dreptului internaţional, sã aplice propriile cerinţe în ce priveşte reglementarea, verificarea şi inspecţia unitãţilor angajate sau care sunt destinate a fi angajate în prospectarea sau exploatarea resurselor naturale ale fundului mãrii sau subsolului asupra cãruia acest Stat este în drept sã-şi exercite drepturile suverane.
1.8. Accidente
Fiecare Administraţie trebuie sã transmitã la Organizaţiei toate informaţiile adecvate privind concluziile anchetelor asupra oricãror accidente survenite la oricare dintre unitãţile sale supuse cerinţelor Codului. Rapoartele sau recomandãrile stabilite de Organizaţie pe baza acestor informaţii nu trebuie sã dezvãluie identitatea sau naţionalitatea unitãţilor în cauzã, nici sã impute în nici o manierã responsabilitatea acestui accident al unei unitãţi sau unei persoane sau sã se poatã prezuma responsabilitatea lor.
1.9. Revizuirea Codului
1.9.1. Codul va fi revizuit de cãtre Organizaţie ori de câte ori se considerã necesarã modificarea cerinţelor existente şi formularea de cerinţe pentru noile dezvoltãri în tehnicile de proiectare, echipare sau tehnologie.
1.9.2. Când o Administraţie considerã credibilã o inovaţie în domeniul proiectãrii, echipamentului sau tehnologiei, ea poate comunica informaţii detaliate asupra acestui element nou Organizaţiei, pentru ca aceasta sã examineze dacã aceasta va fi inclusã în Cod.

CAP. 2
CONSTRUCŢIE, REZISTENŢĂ ŞI MATERIALE

2.1. Generalitãţi
2.1.1. Administraţiile trebuie sa ia mãsuri corespunzãtoare pentru garantarea implementãrii şi folosirii uniforme a cerinţelor prezentului capitol.
2.1.2. Examinarea şi aprobarea proiectului fiecãrei unitãţi trebuie fãcutã de cãtre reprezentanţii Administraţiei. Totuşi Administraţia poate încredinţa aceastã funcţie unei autoritãţi însãrcinate sã elibereze certificatele corespunzãtoare acestui scop sau unui organism recunoscut de ea. In toate cazurile Administraţia interesatã trebuie sã garanteze pe deplin cã proiectul a fost examinat în fond şi de o manierã competentã.
2.2. Sarcini de calcul
2.2.1. Modurile de exploatare ale fiecãrei unitãţi trebuie sã fie cercetate în funcţie de condiţii de încãrcare realiste, cuprinzând sarcinile gravitaţionale şi cele date de mediul înconjurãtor în care va avea loc exploatarea. Trebuie sã se ţinã seama, dupã caz, de urmãtoarele elemente ale mediului înconjurãtor: vânt, val, curenţi, gheaţã, proprietãţile fundului marii, temperatura, depuneri biologice, seisme.
2.2.2. În fiecare caz posibil, condiţiile de mediu de mai sus utilizate pentru proiectarea unitãţii, trebuie sã fie stabilite pe baza unor date semnificative cu o perioadã de apariţie de minimum 50 de ani pentru cele mai defavorabile condiţii de mediu anticipate.
2.2.3. Pentru argumentarea calculelor sau pentru extinderea lor pot fi utilizate rezultatele încercãrilor pe modele adecvate.
2.2.4. Limitele impuse prin proiect pentru fiecare mod de exploatare va trebui sã fie indicate în manualul de exploatare.
Sarcini datorate vântului
2.2.5. Pentru determinarea sarcinilor datorate vântului trebuie sã se ia în consideraţie vitezele medii a vântului şi a rafalei, dupã caz. Presiunile şi forţele ce rezultã trebuie calculate conform metodei indicate la paragraful 3.2 sau prin oricare alte metode acceptate de cãtre Administraţie.
Sarcini datorate valurilor
2.2.6. Caracteristicile valului de calcul trebuie sã fie determinate pe baza spectrului energetic al valului de calcul sau pe baza valurilor deterministice de calcul având forme şi dimensiuni corespunzãtoare. Trebuie ţinut cont de valurile cu înãlţime mai micã, care datoritã perioadei, pot avea efecte considerabile asupra elementelor structurii.
2.2.7. Forţele valurilor care intrã în calculele de proiect trebuie sã includã efectele imersiunii, înclinãrii şi acceleraţia provocatã de mişcare. Teoriile folosite pentru calculul forţelor provocate de valuri şi alegerea coeficienţilor trebuie sã fie considerate acceptabile de cãtre Administraţie.
Sarcini datorate curenţilor
2.2.8. Trebuie ţinut cont de interacţiunea curentului şi valurilor. Dacã este necesar se vor suprapune cele douã mişcãri combinând vectorial viteza curentului şi viteza punctualã a valului. Viteza rezultantã se va folosi pentru calcularea forţei cu, care curentul şi valurile solicitã structura.
Sarcini datorate curenţilor turbionari
2.2.9. Se va ţine cont de sarcinile induse în elementele structurii de forţele curenţilor turbionari.
Sarcini pe punţi
2.2.10. Trebuie elaborat un plan de încãrcare, acceptat de cãtre Administraţie, care sã indice sarcinile maxime de calcul, uniforme şi concentrate, pentru fiecare zonã a punţilor şi pentru fiecare mod de exploatare.
Alte sarcini
2.2.11. Alte sarcini importante trebuie determinate printr-o metoda, acceptatã de Administraţie.
2.3. Analiza structurala
2.3.1. Pentru toate modurile de exploatare se vor analiza suficient de multe condiţii de încãrcare pentru a permite stabilirea cazurilor de calcul critice ale tuturor elementelor structurale principale. Aceastã analizã din cadrul proiectului trebuie sã fie acceptatã de cãtre Administraţie.
2.3.2. Eşantionajul trebuie determinat pe baza criteriilor ce combinã în mod raţional, componentele individuale ale tensiunilor care solicitã fiecare element structural. Valorile tensiunilor admisibile trebuie sã fie conform cerinţelor Administraţiei.
2.3.3. Tensiunile locale, inclusiv cele cauzate de sarcini circumferenţiale asupra elementelor tubulare, trebuie cumulate cu tensiunile primare pentru stabilirea nivelurilor de tensiune combinatã.
2.3.4. Rezistenţa la flambaj ale elementelor de structurã trebuie evaluatã, dupã caz.
2.3.5. Când Administraţia considerã necesar, trebuie elaboratã o analizã a rezistentei la obosealã bazatã pe detalii despre zonele de locaţie ori medii înconjurãtoare în care este preconizatã exploatarea.
2.3.6. La proiectarea elementelor principale de structurã trebuie ţinut cont de efectul de crestãturã, de concentrãrile locale de tensiuni şi de alţi factori care mãresc tensiunile.
2.3.7. Unde este posibil, nodurile structurale nu trebuie sã fie concepute astfel încât sã transmitã tensiunile primare de întindere, pe direcţia grosimii tablelor la nod. Când aceste îmbinãri sunt inevitabile, proprietãţile materialelor tablelor şi metodele de inspecţie alese pentru prevenirea destrãmãrii lamelare, trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.4. Consideraţii speciale pentru unitãţile de suprafaţã
2.4.1. Rezistenţa cerutã unitãţii de suprafaţã trebuie menţinutã la nivelul puţului de foraj şi o atenţie specialã trebuie acordatã continuitãţii elementelor longitudinale. Tablele puţului trebuie, de asemenea, sã fie judicios întãrite pentru prevenirea oricãrei avarii când unitatea este în deplasare.
2.4.2. Trebuie acordatã atenţie eşantionajului pentru menţinerea rezistenţei la nivelul gurilor mari de magazii.
2.4.3. Elementele de structurã în zona componentelor instalaţiei de manevrã de poziţionare, precum somare sau vinciuri, trebuie sã fie proiectate pentru a rezista la solicitãrile ce apar când parâma de legare este tensionatã pânã la limita sa de rupere.
2.5. Consideraţii speciale pentru unitãţile autoridicãtoare
2.5.1. Rezistenţa corpului trebuie evaluatã în poziţia ridicata, pentru condiţiile de mediu specificate, cu sarcinile gravitaţionale maxime la bord şi suportate de toate picioarele. Repartizarea acestor sarcini în structura corpului trebuie determinatã printr-o metodã, de analizã raţionalã. Calculele de eşantionaj trebuie efectuate în funcţie de aceastã analizã, dar nu trebuie sã fie inferioare celor cerute pentru alte moduri de exploatare.
2.5.2. Unitatea trebuie proiectatã în aşa fel încât corpul sã rãmânã deasupra celor mai înalte valuri de calcul încluzând efectul combinat cu mareele astronomice şi de furtunã. Distanţa minimã între aceste valuri şi corp poate fi de 1,2 metri sau 10% din suma mareei astronomice, a mareei de furtunã şi înãlţimea valului de calcul deasupra nivelului mediu al apei calme, care din cele douã valori este mai micã.
2.5.3. Picioarele trebuie proiectate astfel încât sã reziste sarcinilor dinamice la care pot fi expuse tronsoanele lor nesusţinute în timpul coborârii pe fund şi sã reziste, de asemenea, şocului la contactul cu fundul, datorat acţiunii valului, asupra corpului. Mişcãrile maxime de calcul, starea marii şi caracteristicile fundului pentru operaţiile de ridicare sau coborâre ale corpului, trebuie prevãzute cu claritate în manualul de exploatare.
2.5.4. Pentru evaluarea rezistenţei picioarelor când unitatea este în poziţie ridicatã, trebuie sã se ţinã seama de momentul de rãsturnare maxim ce se exercitã asupra unitãţii datorat celei mai defavorabile combinaţii posibile, dintre sarcinile gravitaţionale şi cele datorate mediului înconjurãtor.
2.5.5. Picioarele trebuie proiectate sã reziste condiţiilor de mediu cele mai defavorabile prevãzute în timpul deplasãrii unitãţii, ţinând cont de vânt, de momentul dat de sarcinile gravitaţionale şi acceleraţiile apãrute din mişcãrile unitãţii. Trebuie furnizate Administraţiei calculele sau o analizã pe baza încercãrilor pe model sau o combinaţie a acestora. În Manualul de Exploatare trebuie prevãzute condiţiile de deplasare acceptabile. Pentru anumite condiţii de deplasare poate fi necesarã ranforsarea picioarelor, susţinerea lor, sau demontarea lor, pentru a le asigura integritatea structuralã.
2.5.6. Elementele structurale care transmit sarcini între picioare şi corp trebuie proiectate pentru sarcinile maxime transmise şi dispuse astfel încât sã difuzeze sarcinile în structura corpului.
2.5.7. Dacã este prevãzut un tanc auxiliar pentru rezemarea pe fund, trebuie acordatã atenţie fixãrii picioarelor în aşa fel încât sarcinile sã fie distribuite în interiorul tancului auxiliar.
2.5.8. Dacã în interiorul unui tanc auxiliar sunt prevãzute chesoane care nu sunt în legãturã cu marea (închise) acestea vor fi eşantionate la o presiune corespunzãtoare adâncimii maxime şi efectului mareei.
2.5.9. Tancurile auxiliare trebuie sã fie eşantionate sã reziste sarcinilor apãrute în timpul manevrei de coborâre, inclusiv şocului la contactul cu fundul datorat acţiunii valurilor asupra corpului.
2.5.10. Trebuie ţinut cont de efectul unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fund). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta, dacã sunt prevãzute.
2.5.11. Cu excepţia unitãţilor prevãzute cu tanc auxiliar, dupã poziţionarea iniţialã pe locaţie, trebuie prevãzutã capabilitatea de preîncãrcare a fiecãrui picior pânã la sarcina maximã combinatã aplicabilã. Aceste proceduri de preîncãrcare trebuie induse în manualul de exploatare.
2.5.12. Pentru rufurile situate aproape de bordajul exterior al unitãţii poate fi cerut un eşaotionaj similar cu cel pentru pereţii frontali expuşi. Eşantionajul altor rufuri trebuie sã fie adaptat dimensiunilor, funcţiilor şi amplasamentului.
2.6. Consideraţii speciale pentru unitãţile stabilizate prin coloane
2.6.1. Cu excepţia cazului când structurile punţii sunt concepute sã reziste impactului valurilor, trebuie sã se menţinã o distanţã acceptatã de cãtre Administraţie, între creasta valurilor şi structura punţii. Trebuie remise Administraţiei rezultatele probelor pe modele, informaţii din experienţa exploatãrii recente a unor unitãţi concepute de manierã similarã sau calcule indicând cã s-au luat mãsuri, adecvate pentru ca aceastã distanţã sã fie respectatã.
2.6.2 Pentru unitãţile rezemate pe fundul mãrii în timpul exploatãrii, distanţa cerutã trebuie sã fie aceeaşi cu aceea cerutã la paragraful 2.5.2.
2.6.3. Asamblarea structuralã a pãrţii superioare a corpului trebuie luatã în consideraţie din punctul de vedere al întegritãţii structurale a unitãtii, dupã o ipoteticã deteriorare a oricãrei grinzi primar. Administraţia poate cere o analizã a structurii care sã dovedeascã o protecţie satisfãcãtoare împotriva unei prãbuşiri generale a unitãţii, ca urmare a unei deteriorãri ipotetice când structura este expusã unor sarcini rezultate din mediul înconjurãtor care corespunde pentru un an statistic din zona de exploatare prevãzutã.
2.6.4. Eşantionajul structurilor superioare nu trebuie sã fie inferior celui cerut pentru sarcinile indicate pe planul încãrcãrii punţii.
2.6.5. Când structura superioarã intrã în plutire într-un mod de exploatare aprobat sau într-o situaţie de avarie conformã cu cerinţele de stabilitate, trebuie acordatã o atenţie deosebitã sarcinilor care solicitã structura din aceastã cauzã.
2.6.6. Eşantionajul coloanelor, pãrţilor inferioare ale corpului şi tãlpilor de rezemare trebuie sã se bazeze pe o evaluare a sarcinilor datorate presiunii hidrostatice şi a sarcinilor combinate inclusiv cele datorate valurilor şi curenţilor.
2.6.7. Când o coloanã, partea inferioarã a corpului sau o talpã de rezemare face parte din cadrul structural general al unitãţii, trebuie sã se ţinã seama în plus, de tensiunile rezultate din deformaţiile datorate aplicãrii încãrcãrilor combinate.
2.6.8. Trebuie sã se ţinã cont în mod deosebit de detaliile şi legãturile structurale în zonele supuse unor sarcini locale ridicate rezultate, de exemplu, din avarii exterioare, impactul valurilor, umplerea parţialã a tancurilor sau de operaţii de rezemare pe fundul mãrii.
2.6.9. Când o unitate este conceputã sã fie exploatatã fiind rezematã pe fundul mãrii, picioarele trebuie concepute sã reziste şocurilor la contactul cu fundul produse de acţiunea valurilor asupra corpului. Pentru aceste unitãţi trebuie de asemenea evaluate efectele unei posibile acţiuni de eroziune (pierderea sprijinului pe fundul mãrii). Trebuie studiat îndeosebi efectul unor plãci manta dacã acestea sunt prevãzute.
2.6.10. Elementele de structurã în zona componentelor instalaţiei de manevrã-legare de poziţionare, cum ar fi somare şi vinciuri, trebuie sã fie concepute sã reziste la solicitãrile ce apar când parâma de legare este tensionatã pânã la limita de rupere.
2.6.11. Elementele de contravântuire trebuie concepute astfel ca sã facã structura sã reziste în mod eficace la efectul combinat al sarcinilor aplicabile şi, când unitatea este aşezatã pe fundul mãrii, la o posibilã repartiţie inegalã a sarcinilor din rezemarea pe fund. Dupã caz, elementele de contravântuire trebuie, de asemenea, sã fie studiate în cazul eforturilor combinate cuprinzând solicitãri de încovoiere localã datoritã flotabilitãţii, forţelor din valuri şi fortelor din curenţi.
2.6.12. Structura unitãţii trebuie sã fie capabilã sã reziste la pierderea oricãrui element de contravântuire zvelt, fãrã sã sufere o prãbuşire totalã când este expusã solicitãrilor de mediu care corespund unei perioade de revenire de un an, pentru zona de exploatare prevãzutã.
2.6.13. Dupã caz, trebuie ţinut cont de tensiunile locale cauzate de impactul valurilor.
2.6.14. Când contravântuirile sunt etanşe la apã, acestea trebuie concepute astfel ca sã împiedice deformatiile datorate presiunii hidrostatice. Contravântuirile imersate trebuie, în mod normal sã fie etanşe la apã şi sã fie prevãzute cu un sistem de detecţie a infiltraţiilor care sã permitã detectarea în faza incipientã a fisurilor datorate oboselii.
2.6.15. Trebuie studiatã necesitatea prevederii de coaste inelare la contravântuirile tubulare pentru menţinerea rigiditãţii şi formei.
2.7. Analiza la oboseala
2.7.1. Posibilitatea de avarii datorate oboselii provocate de sarcinile ciclice trebuie luate în considerare la proiectarea unitãţilor autoridicãtoare şi stabilizate prin coloane.
2.7.2. Analiza comportamentului la obosealã trebuie sã se bazeze pe modul de operare şi zona de exploatare prevãzute care trebuie luate în considerare la proiectarea unitãţii.
2.7.3. Analiza comportamentului la obosealã trebuie sa ţinã seama de durata de viaţã proiectatã şi de accesibilitatea pentru inspecţie a fiecãrui element.
2.8. Materiale
Unitãţile trebuie construite din oţel sau alt material adecvat având calitãţi acceptate de cãtre Administraţie.
2.9. Dosar de construcţie
Trebuie pregãtit un dosar de construcţie iar o copie se va gãsi la bordul unitãţii. Acest dosar trebuie sã conţinã în special planurile indicând amplasamentul şi extinderea aplicãrii diferitelor grade şi rezistente a materialelor, ca şi descrierea materialelor şi procedurilor de sudare folosite şi orice alte informaţii importante privind construcţia unitãţii. Dosarul trebuie sã conţinã, de asemenea, restricţii sau interdicţii referitoare la reparatii sau modificãri.
2.10. Sudarea
Procedurile de sudare utilizate în timpul construcţiei trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie. Sudorii trebuie sa fie calificaţi pentru tehnologia şi procedurile de sudare utilizate. Alegerea sudurilor pentru probe şi procedurile utilizate trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie.
2.11. Probe
La finalul construcţiei pereţii tancurilor trebuie supuşi unor probe acceptate de cãtre Administraţie.

CAP. 3
COMPARTIMENTARE, STABILITATE ŞI BORD LIBER

3.1. Proba de înclinãri
3.1.1. Pentru prima unitate dintr-o serie de acelaşi tip trebuie cerutã o probã de înclinãri, la o datã cât mai apropiatã posibil de finalizarea sa, pentru a determina cât mai corect datele navei goale (greutatea şi poziţia centrului de greutate).
3.1.2. Pentru unitãţile urmãtoare din serie, datele privitoare la "nava goalã" a unitaţii cap de serie pot fi acceptate de Administraţie în locul probei de înclinãri, cu condiţia ca diferenţele înregistrate la deplasementul "navei goale" sau la poziţia centrului de greutate datoritã unor mici diferenţe de greutate la maşini, dotare sau echipament, confirmate de proba de deadweight, sã fie inferioare lui 1% din valoarea deplasamentului "navei goale" şi principalelor dimensiuni orizontale determinate la prima unitate. O atenţie aparte trebuie acordatã, calculelor de greutãţi amãnunţite şi comparãrii cu prima unitate dintr-o serie de unitãţi stabilizate prin coloane de tip semisubmersibile, deoarece cu toate cã proiectele sunt identice sunt puţine şanse de a avea o greutate şi un centru de greutate comparabile, pentru a justifica scutirea de proba de înclinãri.
3.1.3. Rezultatele probei de înclinãri sau probei de deadweight şi a probei de înclinãri corectate pentru a ţine seama de diferenţele de greutate trebuie sã figureze în manualul de exploatare.
3.1.4. Toate modificãriie maşinilor, structurii, dotãrilor şi echipamentului putând sã influenţeze datele privitoare la "nava goalã" trebuie sã fie menţionate în manualul de exploatare sau în jurnalul de date privitoare la "nava goalã" şi luate în consideraţie pentru operaţiile zilnice.
3.1.5. Pentru unitãţile stabilizate prin coloane trebuie efectuatã o probã de deadweight la intervale nedepãşind 5 ani. Când deplasamentul navei goale dupã proba de deadweight diferã cu mai mult de 1% în raport cu deplasamentul de exploatare, trebuie efectuatã o probã de înclinãri.
3.1.6. Proba de înclinãri sau proba de deadweight trebuie efectuatã în prezenţa inspectorului Administraţiei, a unei persoane autorizate de ea sau reprezentantului unei organizaţii aprobate.
3.2. Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare
3.2.1. Curbele momentelor de redresare şi a momentelor de înclinare datorate vântului similare celor din figura 1 însoţite, de calculele corespunzãtoare, trebuie sã fie determinate pentru toatã gama de pescaje de exploatare, inclusiv pentru pescajele corespunzãtoare situaţiei de deplasare, luând în consideraţie cantitatea maximã de încãrcãturã şi materiale pe punte, în poziţia cea mai defavorabilã aplicabilã. Curbele momentelor de redresare şi de înclinare datoritã vântului trebuie sã fie raportate la axele cele mai critice. Trebuie ţinut cont de efectul suprafeţelor libere în tancurile parţial umplute.
3.2.2. Când echipamentul este de aşa naturã încât sã permitã coborârea lui şi arimarea, pot fi cerute curbe suplimentare pentru momentele de înclinare datorate vântului, iar aceste date trebuie sã indice clar poziţia acestui echipament.
3.2.3. Curbele momentelor de înclinare datorate vântului trebuie determinate pentru forţa vântului calculatã cu formula urmãtoare:

F = 0,5 C(s)C(H)roV^2 A in care:

F = forţa vântului (N)
C(s) = Coeficient de formã care depinde de forma elementului de structurã expus la vânt (vezi tabelul 3-1)
C(H) = Coeficient de înãlţime, care depinde de înãlţimea deasupra nivelului mãrii a elementului de structurã expus la vânt (vezi tabelul 3-2)
ro = densitatea masei de aer (1,222 Kg/mc)
V = viteza vântului, m/sec
A = aria proiectatã a tuturor suprafeţelor expuse când unitatea este în poziţie dreaptã si înclinatã (mp)

Tabelul 3-1 - Valorile coeficientului C(s)


┌─────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│                          Formã                              │     C(s)     │
├─────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────────┤
│Sfericã                                                      │     0,4      │
│Cilindricã                                                   │     0,5      │
│Suprafeţe plane mari (corp, ruf, suprafeţe netede sub punte) │     1,0      │
│Turla de foraj                                               │     1,25     │
│Cabluri                                                      │     1,2      │
│Traverse şi grinzi expuse sub punte                          │     1,3      │
│Piese mãrunte                                                │     1,4      │
│Elemente izolate (macara, traversã etc.)                     │     1,5      │
│Rufuri grupate sau structuri similare                        │     1,1      │
└─────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────────┘



Tabelul 3-2 - Valorile coeficientului C(H)


┌─────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────┐
│  Înãlţimea deasupra nivelului mãrii (metri)         │        C(H)         │
├─────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────┤
│                  0   -  15,3                        │          1,00       │
│                 15,3 -  30,5                        │          1,10       │
│                 30,5 -  46,0                        │          1,20       │
│                 46,0 -  61,0                        │          1,30       │
│                 61,0 -  76,0                        │          1,37       │
│                 76,0 -  91,5                        │          1,43       │
│                 91,5 - 106,5                        │          1,48       │
│                106,5 - 122,0                        │          1,52       │
│                122,0 - 137,0                        │          1,56       │
│                137,0 - 152,5                        │          1,60       │
│                152,5 - 167,5                        │          1,63       │
│                167,5 - 183,0                        │          1,67       │
│                183,0 - 198,0                        │          1,70       │
│                198,0 - 213,5                        │          1,72       │
│                213,5 - 228,5                        │          1,75       │
│                228,5 - 244,0                        │          1,77       │
│                244,0 - 256,0                        │          1,79       │
│                peste 256                            │          1,80       │
└─────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────┘



3.2.4. Forţa vântului trebuie sã fie consideratã din orice direcţie, în raport cu unitatea, iar viteza vântului trebuie sã fie urmãtoarea:
.1 în general, în larg, pentru condiţii normale de exploatare trebuie folositã viteza minimã a vântului de 36 m/s (70 noduri) iar pentru condiţiile unei furtuni puternice trebuie folositã o vitezã minimã a vântului de 51,5 m/sec (100 noduri).
.2 Când exploatarea unei unitãţi este limitatã la zone adãpostite (ape interioare adãpostite ca: lacuri, golfuri, mlaştini, râuri, etc.) trebuie luatã în consideraţie o vitezã redusã a vântului, egalã cu cel puţin 25,8 m/s (50 noduri) pentru condiţii de exploatare normale.
3.2.5. În calculul suprafeţelor proiectate în plan vertical aria suprafeţelor expuse vântului în funcţie de bandã şi asietã, cum ar fi suprafeţele de sub punţi etc., trebuie inclusã folosind factorul de formã potrivit. Aria elementelor zãbrelite se poate aproxima luând-o egalã cu 30% din aria proiectatã a conturului de gabarit frontalã şi posterioarã, adicã 60% din aria proiectatã a conturului de gabarit dintr-o singurã parte.
3.2.6. Pentru calculul momentului de înclinare dat de vânt braţul de rãsturnare a forţei vântuluî trebuie luat vertical între centrul de presiune al tuturor suprafeţelor velice şi centrul de aplicare a forţelor hidrodinamice a unitãţii. Se considerã cã unitatea pluteşte liber, fãrã sã fie împiedicatã de legãturi.
3.2.7. Curba momentului de înclinare datoratã vântului trebuie calculatã pentru un numãr suficient de unghiuri de înclinare pentru a determina traseul curbei. În cazul unitãţilor având un corp de formã analoagã cu acela al unei nave, se poate considera cã curba momentului de înclinare datorat vântului variazã cosinusoidal funcţie de înclinarea navei.
3.2.8. Momentele de înclinare date de vânt derivate din încercãrile efectuate în tunele de vânt pe un model reprezentativ al unitãţii, pot fi considerate ca alternative la paragrafele 3.2.3 la 3.2.7. Determinarea acestor momente de înclinare, trebuie sã includã efectul de portantã şi de frecare care se manifestã la diverse unghiuri de înclinare aplicabile.

Figura 3-1 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de înclinare

NOTA(CTCE)
Figura 3-1 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de înclinare, se gãseşte in Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 159 Bis, din 26.11.2005, la pagina 115 (a se vedea imaginea asociata).


3.3. Criterii de stabilitate în stare intactã
3.3.1. Stabilitatea unei unitãţi în fiecare mod de exploatare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele criterii (vezi, şi fig. 3-1):
.1 Pentru unitãţile de suprafaţã şi unitãţile autoridicãtoare, aria de sub curba momentului de redresare pânã la a doua intersecţie sau pânã la unghiul de inundare, care este mai mic, trebuie sã fie mai mare cu cel puţin 40% faţã de aria de sub de curba momentului de înclinare dat de vânt, pânã la acelaşi unghi limitã.
.2 Pentru unitãţile stabilizate prin coloane* aria de sub curba momentului de redresare pânã la unghiul de inundare, trebuie sã fie mai mare cu cel puţin 30% faţã de aria de sub curba momentului de înclinare dat de vânt pânã la acelaşi unghi limitã.
----------
* Se referã la rezoluţia A.650(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate intactã alternativa pentru unitãţile semisubmersibile stabilizate prin coloane a pontoanelor gemene.

.3 Curba momentului de redresare trebuie sã fie pozitivã pentru toate unghiurile cuprinse între poziţia dreaptã şi a doua intersecţie.
3.3.2. Fiecare unitate trebuie sã poatã fi adaptatã la condiţiile de furtunã puternicã într-un termen care corespunde condiţiilor meteorologice. Procedurile recomandate şi timpul aproximativ necesar, atât pentru condiţiile de exploatare cât şi în timpul deplasãrii trebuie sã fie menţionate în manualul de exploatare. Trebuie sã fie posibil de a realiza condiţiile pentru furtunã puternicã fãrã ridicãri sau deplasãri de produse consumabile solide sau alte sarcini variabile. Totuşi Administraţia poate autoriza încãrcarea unei unitãţi trecând peste punctul referitor la care produsele consumabile sub forma solidã sã fie înlãturate sau deplasate pentru obţinerea condiţiilor de furtunã puternicã în condiţiile de mai jos, sub rezerva de a nu depãşi valorile admisibile pentru înãlţimea centrului de greutate (KG):
.1 într-un amplasament geografic unde condiţiile meteorologice anuale sau sezoniere nu sunt atât de aspre ca sã impunã trecerea la condiţiile de furtunã puternicã, sau
.2 când unitatea trebuie sã suporte o încãrcãturã suplimentarã pe punte într-un interval scurt de timp pentru care previziunile meteorologice sunt favorabile.
Amplasamentui geografic, condiţiile meteorologice şi condiţiile de încãrcare pentru care aceastã autorizaţie este valabilã trebuie sã fie specificatã în manualul de exploatare.
3.3.3. Administraţia poate aproba criterii de stabilitate alternative cu condiţia de a se pãstra un nivel echivalent de siguranţã dacã este demonstrat cã asigurã o stabilitate iniţialã pozitivã. Pentru determinarea acceptabilitãţii acestor criterii Administraţia trebuie sã aibã în vedere cel puţin urmãtoarele consideraţii şi sã ţinã seama de elementele urmãtoare, dupã caz:
.1 condiţii de mediu corespunzând unor vânturi (inclusiv rafale) şi valuri realiste corespunzãtoare unui serviciu mondial pentru diverse moduri de exploatare;
.2 rãspunsul dinamic al unei unitãţi. Analiza trebuie sã cuprindã rezultatele probelor în tunele de vânt, probele de comportament pe valuri în bazin de încercãri şi simularea neliniarã, dupã caz. Oricare spectru al vântului şi valului utilizat trebuie sã corespundã gamei de frecvenţe suficiente pentru a garanta cã rãspunsurile obţinute corespund unor mişcãri critice;
.3 riscul de inundare ţinând cont de rãspunsul dinamic pe val;
.4 riscul de scufundare ţinând cont de energia de redresare a unitãţii şi de înclinarea staticã datoritã vântului cu vitezã medie şi cu rãspuns dinamic maxim;
.5 o marjã de siguranţã pentru a ţine cont de incertitudini.
3.4. Compartimentarea şi stabilitatea dupã avarie
Nave de foraj şi unitaţi autoridicãtoare
3.4.1. Unitatea trebuie sã aibã un bord liber suficient şi sã fie compartimentatã prin punţi şi pereţi etanşi la apã în aşa fel încât sã aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista, ca regulã generalã, la inundarea oricãrei încãperi în orice condiţii de exploatare sau de deplasare, compatibile cu ipotezele de avarie enunţate în secţiunea 3.5.
3.4.2. Unitatea trebuie sã posede o rezervã de stabilitate suficientã dupã avarie pentru a putea rezista momentului de înclinare dat de vânt, viteza vântului fiind de 25,8 m/sec (50 noduri) şi vântul suflând din orice direcţie. In aceste circumstanţe plutirea finalã dupã inundare trebuie sã se gãseascã sub marginea inferioarã a oricãrei deschideri prin care sã se producã o inundare prin deschideri superioare.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.4.3. Unitatea trebuie sã aibã un bord liber suficient şi sã fie compartimentatã prin punţi şi pereţi etanşi la apã în aşa fel încât sã aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficientã pentru a rezista la un moment de înclinare dat de un vânt având viteza de 25,8 m/sec (50 noduri) şi suflând din orice direcţie în toate condiţiile de exploatare sau de deplasare, ţinând cont de urmãtoarele consideraţii:
.1 unghiul de înclinare dupã avaria descrisã la paragraful 3.5.10.2 nu trebuie sã fie mai mare de 17°;
.2 toate deschiderile situate sub linia de plutire finalã trebuie sã fie fãcute etanşe la apã, în timp ce deschiderile situate la cel puţin 4 m deasupra plutirii finale trebuie fãcute etanşe la intemperii;
.3 curba momentului de redresare dupã avaria descrisã mai sus, trebuie sã aibã un arc de 7° cel puţin între prima intersecţie şi extinderea etanşeitãţii la intemperii descrisã la paragraful 3.4.3.2 sau la a doua intersecţie dacã aceastã valoare este inferioarã. În interiorul acestui arc curba momentului de redresare trebuie sã aibã o valoare care sã fie cel puţin dublã faţã de cea a curbei momentului de înclinare dat de vânt, ambele fiind mãsurate la acelaşi unghi*. Vezi fig. 3-2 de mai jos.
---------
* Se referã la rezoluţia A.651(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate alternativã pentru o categorie de stabilitate pozitivã dupâ avarie sau inundare a unitãţilor semisubmersibile stabilizate prin coloane.


Figura 3-2 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de înclinare dat de vânt

NOTĂ(CTCE)
Figura 3-2 - Curbele momentului de redresare şi a momentului de înclinare dat de vânt, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 159 Bis, din 26.11.2005 (a se vedea imaginea asociata).


3.4.4. În orice condiţii de exploatare sau de deplasare, unitatea trebuie sã aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente pentru a rezista la inundarea oricãrei încãperi etanş la apã situat în totalitate sau parţial sub plutirea în discuţie, cum ar fi, o încãpere al pompelor, o încãpere de maşini prevãzute cu un sistem de rãcire cu apã de mare sau o încãpere vecinã cu marea, ţinând cont de urmãtoarele consideraţii:
.1 unghiul de înclinare dupã inundare nu trebuie sã depãşeascã 25°;
.2 toate deschiderile situate sub linia de plutire finalã trebuie sã fie fãcute etanşe la apã;
.3 se va prevedea un arc de stabilitate* pozitivã de cel puţin 7° peste unghiul de înclinare calculat pentru aceste condiţii.
-----------
* Se referã la rezoluţia A.651(16) - Un exemplu de criterii de stabilitate alternativã pentru o categorie de stabilitate pozitivã dupã avarie sau inundare a unitãţilor semisubmersibile stabilizate prin coloane.

Toate tipurile de unitãţi
3.4.5. Se va verifica îndeplinirea prescripţiilor paragrafelor 3.4.1 şi 3.4.2 cu ajutorul calculelor care vor ţine cont de proporţiile şi caracteristicile proiectului unitãţii precum şi amenajarea şi configuraţia încãperilor deteriorate. În aceste calcule se va considera ipoteza cã unitatea se gãseşte în cea mai rea condiţie de serviciu posibilã, din punctul de vedere al stabilitãţii şi cã este în plutire liberã, fãrã sã fie împiedicatã de legãturi în cea mai rea condiţie de serviciu posibil, din punctul de vedere al stabilitãţii şi cã este în plutire liberã, fãrã legãturile de ancorare.
3.4.6. Aptitudinea de a reduce unghiurile de înclinare printr-o drenare cu pompe sau balastare a altor încãperi sau aplicãrii forţelor de ancorare etc., nu trebuie sã fie considerat ca justificând o relaxare a cerinţelor.
3.4.7. Administraţia poate lua în considerare aprobarea altor criterii de compartimentare şi de stabilitate dupã avarie cu condiţia menţinerii unui grad de siguranţã echivalent. Pentru obţinerea acceptabilitãţii acestor criterii, Administraţia trebuie sã examineze cel puţin urmãtoarele consideraţii şi sã ţinã cont:
.1 extinderea avariei, ca aceea descrisã la secţiunea 3.5;
.2 în cazul unitãţilor stabilizate prin coloane, inundarea unei încãperi oarecare, ca cel descris la paragraful 3.4.4;
.3 prevederi pentru o marjã de siguranţã adecvatã contra rãsturnãrii.
3.5. Extinderea avariei
Unitãţi de suprafaţã
3.5.1. Pentru determinarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor de suprafaţã trebuie sã se presupunã cã urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii eficienţi etanşi la apã:
.1 penetraţia orizontala: 1,5 m; şi
.2 extinderea verticalã: pornind de la linia de bazã farã limitã superioarã.
3.5.2. Distanţa dintre pereţii eficienţi etanşi la apã sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse a penetrãrii orizontale nu trebuie sã fie mai micã de 3,0 m: dacã aceastã distanţã este mai micã, nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.
3.5.3. Dacã o avarie având extinderea mai micã decât cel indicat la paragraful 3.5.1 genereazã o situaţie mai gravã, o astfel de avarie trebuie sã fie adoptatã ca ipotezã de calcul.
3.5.4. Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri tec, situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.1.1 trebuie sã fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apã pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spaţii destinate sã rãmânã intacte.
Unitãţi autoridicãtoare
3.5.5. Pentru evaluarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor autoridicãtoare trebuie presupus cã urmãtoarea extindere a avariei apare între pereţii etanşi eficienţi:
.1 penetraţia orizontalã: 1,5 m; şi
.2 extinderea verticalã: pornind de la linia de bazã fãrã limitã superioarã.
3.5.6. Distanţa dintre pereţii eficienţi etanşi la apã, sau dintre pãrţile în trepte cele mai apropiate care se gãsesc în limitele presupuse ale penetrãrii orizontale nu trebuie sã fie mai micã de 3,0 metri; dacã aceastã distanţã este mai micã, nu se va ţine seama de unu sau mai mulţi pereţi adiacenţi.
3.5.7. Dacã o avarie având extinderea mai micã decât cel indicat la paragraful 3.5.5. genereazã condiţii mai grave, o astfel de avarie mai micã trebuie sã fie adoptatã ca ipotezã de calcul.
3.5.8. Dacã existã un tanc auxiliar, trebuie considerat cã platforma şi tancul auxiliar suportã avaria având dimensiunile menţionate mai sus, dar nu simultan, cu excepţia cazului când Administraţia considerã necesar din cauza vecinãtãţii imediate.
3.5.9. Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţurile, etc., situate în limitele avariei menţionate la paragraful 3.5.5 trebuie sã fie considerate avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apã pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spaţii destinate sã rãmânã intacte.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.5.10. Pentru evaluarea stabilitãţii dupã avarie a unitãţilor stabilizate prin coloane trebuie sa se utilizeze urmãtoarele situaţii ipotetice de avarii:
.1 Trebuie presupus ca numai coloanele, corpul imers şi contravântuirile situate la periferia unitãţii sunt deteriorate şi cã avaria se produce în pãrţile expuse ale coloanelor, corpului imersat şi ale contravântuirilor.
.2 Trebuie presupus cã coloanele şi contravântuirile sunt inundate ca urmare unei avarii având o extindere verticalã de 3,0 m producându-se la un nivel oarecare între 5,0 m deasupra şi 3,0 m dedesubtul pescajului specificat în manualul de exploatare. Dacã o platformã orizontalã etanşã la apã se gãseşte între aceste limite, trebuie presupus cã încãperile situate de o parte şi de alta a platformei în chestiune sunt afectate de avarie. Unele distanţe inferioare deasupra sau dedesubtul pescajului pot fi utilizate, conform cerinţelor Administraţiei, ţinând cont de condiţiile reale de exploatare. Totuşi, avaria având dimensiunile prescrise trebuie sã se producã într-o zonã a cãrei limitã se situeazã la 1,5 m mai puţin deasupra sau dedesubtul pescajului specificat în manualul de exploatare.
.3 Nici un perete vertical nu trebuie considerat avariat cu excepţia cazului când distanţa care separã pereţii este inferioarã unei optimi din perimetrul coloanei, mãsurat la periferia nivelului pescajului considerat, caz în care unu sau mai mulţi pereţi nu vor fi luaţi în considerare.
.4 Trebuie presupus cã penetraţia orizontalã a avariei este de 1,5 m.
.5 Corpul imers şi tãlpile de rezemare ale unitãţii trebuie sã fie considerate avariate când aceasta este operatã în regim de traversare în modul expus în paragrafele 3.5.10.1, 3.5.10.2, 3.5.10.4 fie 3.5.10.3, sau 3.5.6, ţinând cont de forma lor.
.6 Toate tubulaturile, instalaţiile de ventilaţie, puţuri etc., situate în limitele avariei trebuie presupus cã sunt avariate. Trebuie prevãzute dispozitive eficace de închidere pe conturul etanş la apã pentru împiedicarea oricãrei inundãri progresive a altor spatii destinate sã rãmânã intacte.
3.6. Integritatea etanşeitãţii la apã
3.6.1. Numãrul de deschideri practicate în pereţii etanşi trebuie redus la un minim compatibil cu proiectul şi buna funcţionare a unitãţii. Când este necesar sã se practice deschideri în punţi şi pereţii etanşi la apã pentru a permite accesul sau trecerea tubulaturilor, canalelor de ventilaţie, cablurilor electrice etc. trebuie luate mãsuri pentru menţinerea etanşeitãţii la apã a încãperilor închise.
3.6.2. Dacã pe conturul etanş la apã sunt prevãzute valvule pentru asigurarea etanşeitãţii, acestea trebuie sã poatã fi acţionate dintr-o încãpere de pompe sau alt spaţiu supravegheat normal, o punte deschisã sau o punte situatã deasupra plutirii finale dupã inundare. În cazul unei unitãţi stabilizate prin coloane, acel loc va fi postul central de comandã a balastului. În postul de comandã la distanţã trebuie sã se prevadã indicatoare ale poziţiei valvulelor.
3.6.3. La bordul unitãţilor autoridicãtoare supapele cerute pe circuitul de ventilaţie pentru asigurarea etanşeitãţii la apã trebuie sã fie ţinute închise când unitatea este în plutire. In acest caz ventilaţia necesarã va trebui asiguratã prin alte metode aprobate.
Deschideri interioare
3.6.4. Dispozitivele care asigurã etanşeitatea la apã a deschiderilor interioare trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Uşile şi capacele tambuchiurilor utilizate în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire, trebuie sã fie acţionate de la distanţã din postul central de comandã al balastului şi trebuie de asemenea sã poatã fi acţionate local din ambele pãrţi. In postul de comandã trebuie sã fie instalat un dispozitiv care sã indice dacã uşile şi capacele sunt deschise sau închise.
.2 Uşile şi capacele tambuchiurilor care sunt normal închise când unitatea este în plutire trebuie sa fie prevãzute cu un sistem de alarmã (de exemplu un semnal luminos) pentru a semnaliza personalul din apropiere şi din postul central de comandã dacã uşile capacele şi tambuchiurilor sunt deschise sau închise. Pe toate aceste uşi şi capace de tambuchiuri trebuie afişat un avertisment care sã interzicã lãsarea lor deschisã când unitatea este în plutire.
3.6.5. Dispozitivele care asigurã etanşeitatea la apa a deschiderilor interioare care sunt menţinute închise în permanenţã în timpul exploatãrii când unitatea este în plutire trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii:
.1 Pe toate aceste dispozitive de închidere trebuie afişat un avertisment care sã indice cã trebuie ţinute închise când unitatea este în plutire; totuşi acest avertisment nu este necesar în cazul gurilor de vizitã a cãror închidere se face prin capace cu şuruburi fixate la intervale reduse.
.2 Pentru unitãţile autoridicãtoare trebuie menţionat în jurnalul de bord sau în raportul de cart dupã caz, cã s-a verificat şi cã toate deschiderile au fost închise înainte ca unitatea sã intre în plutire.
Deschideri exterioare
3.6.6. Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare, a cãror margine inferioarã este imersatã când înclinarea unitãţii atinge unghiul primei intersecţii dintre curba momentului de redresare şi cea a momentului de înclinare dat de vânt, în stare intactã sau dupã avarie, trebuie sã fie prevãzute cu un dispozitiv de închidere etanş la apa, ca de exemplu prin capace cu şuruburi fixate la intervale reduse.
3.6.7. Când se poate produce inundarea puţurilor de lanţ şi a altor spaţii care asigurã flotabilitatea, deschiderile acestor spaţii trebuie sã fie considerate ca puncte de inundare prin deschideri superioare.
3.7. Bord liber
Generalitãţi
3.7.1. Dispoziţiile Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, inclusiv dispoziţiile privitoare la certificare, trebuie sã se aplice la toate unitãţile iar certificatele trebuie eliberate în condiţii corespunzãtoare. Când nu este posibilã calcularea bordului liber minim al unei unitãţi cu ajutorul metodelor prevãzute de aceastã Convenţie, bordul liber va trebui determinat pe baza prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã, de stabilitate dupã avarie şi de construcţie pentru condiţii normale de deplasare sau de foraj când unitatea este în plutire. Bordul liber nu trebuie sã fie inferior celui calculat conform dispoziţiilor Convenţiei când acestea sunt aplicabile.
3.7.2. Cerinţele Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare cu privire la etanşeitatea la apã şi intemperii a punţilor, suprastructurilor, rufurilor, uşilor, capacelor de magazii, alte deschideri, aerisiri, canale de ventilaţie, scurgeri, prize de apã şi de descãrcare etc, vor fi luate de bazã pentru toate unitãţile în situatia de plutire.
3.7.3. În general înãlţimea pragurilor tambuchiurilor, aerisirilor, canalelor de ventilaţie, uşilor etc. în locuri expuse, ca şi dispozitivele lor de închidere trebuie sã corespundã prescripţiilor aplicabile în materie de stabilitate atât în stare intactã cât şi dupã avarie.
3.7.4. Toate deschiderile superioare prin care se poate produce o inundare şi care pot fi imersate înainte ca sã se ajungã la unghiul de înclinare la care este satisfãcutã prescripţia privind aria subîntinsã de curba braţelor de redresare, trebuie sã fie prevãzute cu dispozitive de închidere etanşe la intemperii.
3.7.5. În ce priveşte stabilitatea dupã avarie se vor aplica prescripţiile paragrafelor 3.4.3.2, 3,4.4 şi 3.6.6.
3.7.6. Administraţiile trebuie sã acorde o atenţie deosebitã la amplasarea deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, cum ar fi prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele braţelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finalã dupã avaria ipoteticã.
Unitãţi de suprafaţã
3.7.7. Liniile de încãrcare calculate conform dispoziţiilor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare, trebuie sã fie atribuite unitãţilor de suprafaţã şi trebuie sã fie supuse tuturor condiţiilor de atribuire prevãzute în Convenţie.
3.7.8. Când este necesar sã se atribuie un bord liber superior bordului liber minim pentru a îndeplini prescripţiile aplicabile în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica dispoziţiile regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când un astfel de bord liber este atribuit, mãrcile sezoniere de deasupra centrului mãrcii nu se vor aplica şi toate mãrcile sezoniere de sub centrul mãrcii se vor aplica. Dacã la cererea armatorului unitãtii acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minimal, nu este necesarã aplicarea dispoziţiilor regulii 6(6).
3.7.9. Când este practicat în corp, un puţ de foraj care comunicã direct cu marea, volumul sãu nu trebuie luat în consideraţie în calculele hidrostatice. Când puţul are o secţiune transversalã deasupra plutirii corespunzãtoare la 0,85 D, superioarã secţiunii de sub aceastã plutire, bordul liber geometric trebuie sã facã obiectul unei mãriri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Aceastã mãrire pentru partea situatã deasupra plutirii corespunzând la 0,85 D trebuie sã fie aplicatã în maniera descrisã mai jos pentru puţuri sau porţiuni în trepte. Dacã o suprastructurã închisã conţine o parte din puţul de foraj, lungimea efectivã a suprastructurii trebuie sã facã obiectul unei reduceri. Când puţuri sau porţiuni în trepte deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obţinut dupã aplicarea celorlalte corecţii, cu excepţia corecţiei legate de înãlţimea etravei, trebuie sã facã obiectul unei corecţii egale cu volumul puţului sau a porţiunii în trepte pânã la puntea de bord liber împãrţit prin suprafaţa plutirii corespunzãtoare la 0,85 D. În calculele de stabilitate trebuie sã se ţinã cont de efectele suprafeţei libere de lichid din puţul inundat sau din partea în trepte inundatã.
3.7.10. Procedura descrisã la paragraful 3.7.9. trebuie aplicatã de asemenea în cazul micilor degajãri sau îngustãrilor relative de la pupa unitãţii.
3.7.11. Prelungirile exterioare îngustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendici şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sã determine efectul acestor prelungiri exterioare ţinând seama de prescripţiile relative la rezistenţa unitãţii bazatã pe lungimea (L).
Unitãţi autoridicãtoare
3.7.12. Unitãţilor autoridicãtoare trebuie atribuit, bordul liber calculat conform cerinţelor Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. Când ele sunt în plutire şi când sunt în tranzit dintr-o zonã de exploatare în alta, aceste unitãţi trebuie supuse tuturor condiţiilor de atribuire definite în Conventie, exceptând cazul când unitatea face obiectul unei scutiri precise. Totuşi, aceste unitãţi nu trebuie sã fie supuse cerinţelor Convenţiei când se sprijinã pe fundul mãrii sau când sunt în procesul de ridicare sau coborâre a picioarele lor.
3.7.13. Când unitãţile au o configuraţie încât nu li se poate calcula bordul liber minim conform metodelor normale definite în Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare, acest bord liber trebuie sã fie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor relative la stabilitatea în stare intactã, stabilitatea dupã avarie şi structura construcţiei aplicabile acestor unitãţi când sunt în plutire.
3.7.14. Când este necesarã atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim pentru îndeplinirea cerinţelor în materie de stabilitate în stare intactã sau dupã avarie sau în virtutea altor restricţii impuse de Administraţie, se vor aplica dispoziţiile regulii 6(6) din Convenţia din 1966 asnpra liniilor de încãrcare. Când este atribuit un astfel de bord liber mãrcile sezoniere de deasupra centrului mãrcii nu se vor aplica iar mãrcile sezoniere de sub centrul mãrcii rãmân. Dacã la cererea armatorului unitãţii acesta doreşte atribuirea unui bord liber superior bordului liber minim, nu este necesarã aplicarea dispoziţiilor regulii 6(6).
3.7.15. Când este practicat în corp, un puţ de foraj care comunicã direct cu marea, volumul sãu nu trebuie luat în consideraţie în calculele hidrostatice. Când puţul are o secţiune transversalã deasupra plutirii corespunzãtoare la 0,85 D, superioarã secţiunii de sub aceastã plutire, bordul liber geometric trebuie sã facã obiectul unei mãriri pentru a compensa pierderea de flotabilitate. Aceastã mãrire pentru partea situatã deasupra plutirii corespunzând la 0,85 D trebuie sã fie aplicatã în maniera descrisã mai jos pentru puţuri sau portiuni în trepte. Dacã o suprastructurã închisã conţine o parte din puţul de foraje lungimea efectivã a suprastructurii trebuie sã facã obiectul unei reduceri. Când puţuri sau porţiuni în trepte deschise sunt practicate în puntea de bord liber, bordul liber obţinut dupã aplicarea celorlalte corecţii, cu excepţia corecţiei legate de înãlţimea etravei, trebuie sã facã obiectul unei corecţii egale cu volumul puţului sau a porţiunii în trepte pânã la puntea de bord liber împãrţit prin suprafaţa plutirii corespunzãtoare la 0,85 D. In calculele de stabilitate trebuie sã se tinã cont de efectele suprafeţei libere de lichid din puţul inundat sau din partea în trepte inundata liber împãrţit prin suprafaţa plutirii corespunzãtoare la 0,85 D.
3.7.16. Procedura descrisã la paragraful 3.7.9 trebuie aplicatã de asemenea în cazul micilor degajãri sau îngustãrilor relative de la pupa unitãţii.
3.7.17. Prelungirile exterioare îngustate din pupa unitãţii trebuie considerate ca apendice şi trebuie excluse din determinarea lungimii (L) şi din calculul de bord liber. Administraţia trebuie sã determine efectul acestor prelungiri exterioare ţinând seama de prescripţiile relative la rezistenţa unitãţii bazatã pe lungimea (L).
3.7.18. Unitãţile autoridicãtoare pot sã aibã personal la bord când sunt remorcate. În acest caz ele sunt supuse unei cerinţei referitoare la înãlţimea etravei, care este posibil sã nu fie întotdeauna în mãsurã sã fie respectatã. În aceste condiţii Administraţia trebuie atunci sã stabileascã mãsura în care cerinţele din Regula 39(3) din Convenţia din 1966 asupra liniilor de încãrcare sunt aplicabile la aceste unitãţi, ţinând seama de caracterul ocazional al acestor voiaje pe o rutã predeterminatã ca şi de condiţiile dominante, de vreme.
3.7.19. Unele unitãţi autoridicãtoare utilizeazã tancuri auxiliare mari sau structuri de sprijin similare care contribuie la flotabilitate când unitatea este în plutire. În acest caz nu se va ţine seama de tancul auxiliar sau de structuri de sprijinire similare pentru calculul de bord liber. Totuşi tancurile auxiliare sau structurile de sprijin similare trebuie întotdeauna luate în consideraţie la evaluarea stabilitãţii unitãţii când este în plutire, dat fiind cã poziţia pe verticalã a tancului în raport cu corpul superior poate fi periculoasã.
Unitãţi stabilizate prin coloane
3.7.20. Forma corpului acestui tip de unitãţi face imposibil calculul bordului liber geometric conform cerinţelor capitolului III al Convenţiei din 1966 asupra liniilor de încãrcare. În consecinţã bordul liber minim al fiecãrei unitãţi stabilizatã prin coloane trebuie determinat pe baza respectãrii prescripţiilor aplicabile privind:
.1 rezistenţa structurii unitãţii;
.2 distanţa minimã dintre creasta valului şi structura punţii (vezi paragrafele 2.6.1 la 2.6.3);şi
.3 regulile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie.
3.7.21. Bordul liber minim trebuie indicat printr-o marcã plasatã într-un loc corespunzãtor pe structurã.
3.7.22. Puntea adãpostitã a fiecãrei unitãţi stabilizate prin coloane trebuie sã fie fãcutã etanşã la intemperii.
3.7.23. Nici o fereastrã sau hublou, inclusiv de tip fix, nici o altã deschidere similarã nu trebuie sã fie situatã sub structura punţii unitãţilor stabilizate prin coloane.
3.7.24. Administraţiile trebuie sã acorde o atenţie aparte amplasamentelor deschiderilor care nu pot fi închise în caz de avarie, precum prizele de aer ale generatoarelor de avarie, ţinând cont de curbele braţelor de redresare în stare intactã şi de plutirea finalã dupã avaria ipoteticã

CAP. 4
INSTALAŢII DE MAŞINl PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

4.1. Generalitãţi*
---------
* Se referã la MSC/Circ. 834, Linii directoare pentru amenajarea camerei maşinilor, proiectere şi aşezare.


4.1.1. Cerinţele referitoare la maşini şi instalaţii electrice care figureazã în capitolele 4 pânã la 8 asigurã personalului un grad acceptabil de protecţie contra incendiului, electrocutãrilor sau altor accidente. Cerinţele se aplicã atât echipamentului naval cât şi echipamentului industrial.
4.1.2. Regulile şi normele practice aplicate cu eficacitate de industria de foraj marin, care nu sunt în contradicţie cu prezentul Cod şi care sunt acceptate de cãtre Administraţie, pot fi aplicate suplimentar la prezentele cerinţe.
4.1.3. Toate maşinile, echipamentul electric, cãldãrile şi alte recipiente sub presiune precum şi tubulaturile, armãturile şi cablurile asociate trebuie proiectate şi construite astfel încât sã fie corespunzãtoare serviciului cãruia îi sunt destinate; ele trebuie sã fie instalate şi protejate astfel ca sã reducã la minimum orice pericol pentru personalul de bord, o atenţie deosebitã trebuie acordate pieselor mobile, suprafeţelor fierbinţi şi altor surse de risc. La proiectare trebuie ţinut cont de materialele folosite la construcţie, utilizãrile maritime şi industriale pentru care materialul şi echipamentul este destinat cât şi de condiţiile de exploatare şi condiţiile de mediu înconjurãtor la care vor fi supuse. Trebuie ţinut cont de consecinţele unei defectãri a sistemelor şi echipamentelor care sunt esenţiale pentru siguranţa unitãţii.
4.1.4. Toate maşinile, componentele şi instalaţiile esenţiale pentru siguranţa în exploatare a unei unitãţi trebuie proiectate ca sã poatã funcţiona în condiţiile de înclinare staticã de mai jos:
.1 când unitãţile stabilizate prin coloane sunt în poziţie dreaptã şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 15° în orice direcţie;
.2 când unitãţile autoridicãtoare sunt în poziţie dreaptã şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 10° în orice direcţie;
.3 când unitãţile de suprafaţã sunt în poziţie dreaptã cu asietã nulã şi înclinate la un unghi mai mic sau egal cu 15° într-un bord sau altul, simultan cu o înclinare longitudinalã mai micã sau egalã cu 5°, spre prova sau spre pupa.
Administraţia poate pemiite sau solicita modificãri ale acestor unghiuri ţinând cont de tipul, dimensiunile şi condiţiile de serviciu ale unitãţii.
4.1.5. Mecanismele de ridicare ale corpului unitãţilor autoridicãtoare trebuie, ca regulã generalã sã fie dublate, pentru ca defectarea unui element oarecare sã nu ducã la coborârea necontrolatã a corpului unitãţii.
4.2. Cerinţe pentru maşini
4.2.1. Toate cãldãrile, toate elementele maşinilor, toate circuitele de aburi, dispozitivele hidraulice, pneumatice şi alte instalaţii şi armãturile lor asociate, care suportã presiuni interne, înainte de punerea în funcţionare pentru prima oarã, trebuie supuse unor probe de presiune corespunzãtoare.
4.2.2. Trebuie luate mãsurile corespunzãtoare pentru uşurarea curãţirii, inspecţiei şi întreţinerii maşinilor, inclusiv cãldãrilor şi recipientelor sub presiune.
4.2.3. Maşinile care prezintã un risc de supraturaţie trebuie echipate cu dispozitive care sã împiedice depãşirea turaţie de siguranţã.
4.2.4. Maşinile inclusiv recipientele sub presiune sau orice element al acestor maşini care sunt supuse unor presiuni interne şi pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase, trebuie echipate, dupã caZ, cu dispozitive care sã permitã protecţia lor contra presiunilor excesive.
4.2.5. Toate angrenajele şi toate axele şi cuplajele folosite la transmiterea puterii la maşinile esenţiale pentru siguranţa unitãţii sau persoanelor de la bord trebuie sã fie proiectate şi construite astfel ca sã reziste solicitãrilor maxime de serviciu la care pot fi supuse în toate condiţiile de exploatare.
4.2.6. Motoarele cu combustie internã având un alezaj de cel puţin 200 mm sau un volum de carter de cel putîn 0,6 mc trebuie sã fie prevãzute cu supape de siguranţã de un tip aprobat, având o secţiune de descãrcare suficientã pentru a preveni orice explozie în carter. Aceste supape trebuie dispuse în aşa fel sau prevãzute cu mijloace care sã asigure cã evacuarea este directionatã astfel încât sã reducã la minim posibilitatea de rãnire a personalului.
4.2.7. Maşinile, dupã caz, trebuie prevãzute cu dispozitive de oprire automatã sau alarmã în caz de defecţiune cum ar fi oprirea alimentãrii cu ulei de ungere, care poate conduce rapid la o panã generalã, o avarie sau o explozie. Administraţia poate autoriza mãsuri pentru scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de oprire automatã.
4.2.8. Trebuie prevãzute mijloace care sã se asigurare sau sã se restabileascã funcţionarea normalã a instalaţiilor esenţiale, cum ar fi instalaţiile de balast la bordul unitãţilor semisubmersibile, instalaţiile de ridicare a corpului la unitãţile autoridicãtoare sau comanda obturatoarelor antierupţie, chiar în caz de defectarea unuia dintre dispozitivele auxiliare esenţiale.
4.2.9. Trebuie prevãzute mijloace prin care sã se permitã pornirea maşinilor fãrã ajutor din exterior când unitatea este în starea de "nava lipsitã de energie".
4.3. Cãldãri de aburi şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
4.3.1. Toate cãldãrile de aburi şi toate generatoarele de aburi încãlzite fãrã flacãrã trebuie echipate cu cel puţin douã supape de siguranţã de o capacitate suficientã. Totuşi Administraţia poate, luând în consideraţie randamentul sau orice altã caracteristicã a cãldãrii sau generatorului de aburi încãlzit fãrã flacãrã, sã autorizeze instalarea unei singure supape de siguranţã dacã ea considerã cã este prevãzutã o protecţie adecvatã împotriva riscului de suprapresiune.
4.3.2. Toate cãldãrile cu combustibil lichid cu arzãtor prevãzute sã funcţioneze fãrã supraveghere de personal trebuie sã fie dotate cu dispozitive de siguranţã care sã permitã întreruperea alimentarii cu combustibil lichid şi care declanşeazã o alarmã la un post cu personal în cazul scãderii nivelului de apã, defecţiune de alimentare cu aer sau stingerea flãcãrii.
4.3.3. Toate generatoarele de aburi care pot deveni periculoase în cazul întreruperii alimentãrilor cu apã trebuie prevãzute cu cel puţin douã instalaţii de alimentare cu apã independente cuprinzând fiecare o pompã de alimentare; se poate totuşi admite ca sã existe o singurã intrare în colectorul de aburi. În cazul instalaţiilor care nu sunt esenţiale pentru siguranţa unitãţii se cere o singurã instalaţie de alimentare cu apã, condiţionat de existenţa unui dispozitiv de oprire automatã a producţiei de aburi. În cazul întreruperii alimentãrii cu apã. Trebuie prevãzute mijloace care sã previnã suprapresiunile în orice punct al instalaţiei de alimentare cu apã.
4.3.4. Cãldãrile trebuie prevãzute cu echipamente care sã pennitã supravegherea şi controlul calitãţii apei de alimentare. În mãsura posibilului trebuie prevãzute dispozitive care permit împiedicarea pãtrunderii hidrocarburilor sau altor agenţi contaminanţi care ar putea avea un efect nedorit asupra cãldãrilor.
4.3.5. Cãldãrile care sunt indispensabile siguranţei unitãţii şi care sunt concepute cu nivel de apã trebuie echipate cu cel puţin douã indicatoare de nivel din care cel puţin unul trebuie sã fie cu sticlã cu citire directã.
4.4. Tubulaturi de aburi
4.4.1. Toate tubulaturile de aburi şi armãturile lor conectate la acestea prin care poate trece aburul trebuie sã fie concepute, construite şi instalate astfel încât sã reziste solicitãrilor maxime la care pot fi supuse.
4.4.2. Trebuie sã se prevadã dispozitive eficace de purjare a tuturor ţevilor de abur în care s-ar putea produce lovituri de berbec periculoase.
4.4.3. Dacã o teavã pentru aburi sau o armãturã sunt susceptibile sã primeascã aburi dintr-o sursã oarecare la o presiune superioarã celei la care a fost proiectatã, ţeava sau armãtura trebuie echipate cu un reductor de presiune eficace, o supapã de refulare şi un manometru.
4.5. Comenzi maşini
4.5.1. Maşinile care sunt esenţiale pentru siguranţa unitaţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru exploatare şi comandã.
4.5.2. Instalaţiile de pornire automatã, de funcţionare şi de comandã a maşinilor esenţiale pentru siguranţa unitãţii trebuie, în general, sã cuprindã dispozitive pentru comanda manualã care sã permitã scoaterea din funcţiune a comenzilor automate. O defecţiune a unui element oarecare din instalaţia de comandã automatã şi la distanţã nu trebuie sã împiedice folosirea comenzii manuale. Se va prevedea un indicator vizual pentru a arãta dacã a fost sau nu comanda manualã cuplatã.
4.6. Instalaţii de aer comprimat
4.6.1. La bordul oricãrei unitãţi se vor prevedea mijloace prin care sã se evite presiuni excesive în oricare element al instalaţiei de aer comprimat şi de fiecare datã când cãmãşile de rãcire cu apã şi carcasele compresoarelor de aer sau frigorifice pot fi supuse unor suprapresiuni periculoase datorate unor scurgeri în acestea, din elementele ce conţin aer comprimat. Toate circuitele trebuie prevãzute cu armãturi corespunzãtoare de reglaj al presiunii.
4.6.2. Dispozitivele de pornire cu aer a motoarelor cu ardere internã trebuie protejate în mod adecvat contra efectului de retur al flãcãrii şi al exploziilor interne în tubulatura de aer pentru lansare.
4.6.3. Tubulatura de aer de lansare care leagã buteliile de aer cu motoarele cu combustie internã trebuie sã fie complet separatã de tubulatura de descãrcare a compresoarelor.
4.6.4. Trebuie luate mãsuri pentru reducerea la minim a pãtrunderii de ulei în instalaţiile de lansare cu aer comprimat şi de golire a acestor instalaţii.
4.7. Instalaţii pentru combustibil lichid, ulei de ungere şi alte hidrocarburi inflamabile
4.7.1. Mãsurile luate pentru depozitare, distribuire şi folosire a combustibilului lichid trebuie sã fie astfel încât sã nu compromitã siguranţa unitaţii şi a personalului de la bord.
4.7.2. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea uleiului utilizat în instalaţiile de ungere sub presiune trebuie sa fie astfel încât sã nu compromitã siguranţa unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.3. Mãsurile luate pentru depozitarea, distribuţia şi folosirea altor hidrocarburi inflamabile destinate a fi folosite sub presiune în instalaţii de transmiterea puterii, sistemelor de comandã şi acţionare şi în instalaţiile de transfer al cãldurii trebuie sã fie astfel încât sã nu compromitã siguranţa unitãţii şi a personalului de la bord.
4.7.4. În încãperile de maşini, tubulatura, accesoriile şi armãturile lor pentru hidrocarburi inflamabile trebuie sã fie dintr-un material aprobat de Administraţie, ţinând cont de riscul de incendiu.
4.8. Instalaţii de santinã
4.8.1. Trebuie prevãzutã o instalaţie de pompare eficace permiţând, în toate situaţiile, când unitatea este fie dreaptã sau înclinatã cum este precizat în paragraful 4.1.4, sã aspire din încãperile etanşe la apã şi sã le dreneze, cu excepţia spaţiilor afectate în permanentã transportului de apã dulce, apã de balast, combustibil lichid sau încãrcãturã lichidã şi pentru care sunt prevãzute alte mijloace de pompare eficace. În încãperile mari şi în încãperile care nu sunt de formã uzualã trebuie prevãzute sorburi suplimentare, dacã Administraţia le considerã necesare. Trebuie luate mãsurile necesare pentru asigurarea scurgerii apei cãtre sorburile din încãpere. Apa din încãperile care nu sunt prevãzute cu sorburi de drenaj poate fi evacuatã spre alte spaţii prevãzute cu sorburi de drenaj. Trebuie prevãzute mijloace de detecţie a prezenţei apei în încãperile vecine cu marea, sau alãturate tancurilor conţinând lichide şi în încãperile goale traversate de ţevi vehiculând lichide. Totuşi Administraţia poate accepta ca în unele încãperi sã nu se prevadã instalaţie de drenaj şi mijloace de detecţie a prezenţei apei dacã estimeazã cã siguranţa unitãţii nu este compromisã.
4.8.2. Trebuie prevãzute cel puţin douã pompe autoamorsabile acţionate printr-o sursã de energie şi cuplate la fiecare colector principal de drenaj. Pompele sanitare şi pompele de balast sau de serviciu general pot fi considerate ca pompe de santinã independente acţionate de la o sursã de energie dacã au racordurile necesare la instalaţia de santinã.
4.8.3. Toate ţevile de santinã trebuie sã fie din oţel sau dintr-un material apropiat având calitãţi considerate ca acceptabile de cãtre Administraţie. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã la proiectarea conductelor de santinã care traverseazã tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi a altor riscuri de degradare.
4.8.4. Dispunerea instalaţiei de santinã trebuie sã fie astfel încât apa sã nu poatã pãtrunde din mare în spatii goale, nici, din neatenţie, dintr-o încãpere în alta.
4.8.5. Toate casetele de distribuţie şi toate valvulele acţionate manual care fac parte din instalaţia de santinã trebuie sã fie amplasate în locuri accesibile în condiţii normale. Dacã aceste acţionãri se gãsesc în încãperi situate sub linia de încãrcare reglementatã şi fãrã personal permanent şi care nu sunt prevãzute cu alarme de nivel de apâ ridicat în santine, trebuie sã poatã fi acţionate din exteriorul încãperii.
4.8.6. Trebuie prevãzutã o modalitate de indicare dacã o valvulã este închisã sau deschisa, la fiecare amplasament şi în locul de unde se acţioneazã. Indicatorul trebuie sã fie acţionat de tija valvulei.
4.8.7. Trebuie luate precauţii deosebite la drenarea zonelor cu pericol de explozie (vezi paragraful 6.3.2).
4.8.8. La unitãţile stabilizate prin coloane sunt aplicabile urmãtoarele reglementãri suplimentare:
.1 Puţurile de lanţ care dacã sunt inundate, pot sã aibã efecte substanţiale asupra stabilitãţii unitãţii trebuie prevãzute cu un dispozitiv care sã detecteze de la distanţã inundarea şi cu o instalaţie de drenaj fixã, inundare. In postul central de comandã al balastului trebuie prevãzut un indicator la distanţã pentru inundare.
.2 Cel puţin una din pompele menţionate la paragraful 4.8.2 şi un sorb din camera pompelor trebuie sã poatã fi comandate atât de la distanţã cât şi local.
.3 Încãperile maşinilor de propulsie şi ale pompelor situate în corpurile inferioare trebuie prevãzute cu douã sisteme independente de detecţie a nivelului ridicat de apã din santinã cu alarmã sonorã şi vizualã în postul central de comandã al balastului.
4.9. Instalaţii de pompare a balastului la unitãţile stabilizate prin coloane
Pompe şi tubulaturi de balast
4.9.1. Unitãţile trebuie prevãzute cu o instalaţie de pompare eficace permiţând balastarea şi debalastarea unui tanc oarecare în condiţii normale de exploatare şi de deplasare. Totuşi, cu titlu de variantã, Administraţiile pot aproba o balastare gravitaţionalã controlatã.
4.9.2. Instalaţia de balast trebuie sã permitã trecerea unitãţii fiind în stare intactã, în timp de trei ore, de la pescajul maxim de exploatare normalã la pescajul necesar situaţiei de furtunã puternicã sau la un pescaj superior specificat de cãtre Administraţie.
4.9.3. Instalaţia de balast trebuie conceputã cu minim douã pompe independente pentru a putea continua sã funcţioneze în caz de defectare a oricãrei dintre aceste pompe. Pompele prevãzute pot sã nu fie pompe de balast exclusive, dar ele trebuie, în orice moment sã poatã fi utilizate rapid în acest scop.
4.9.4. Instalaţia de balast trebuie sã poatã functiona dupã avariile specificate la paragraful 3.5.10 şi trebuie sã poatã aduce unitatea pe asietã nulã şi la un pescaj corespunzãtor condiţiilor de siguranţã fãrã sã fie necesarã ambarcarea de balast suplimentar, când oricare dintre pompe nu funcţioneazã. Administraţia poate aproba echilibrarea prin inundare cu titlu de metodã de exploatare.
4.9.5. Instalaţia de balast trebuie conceputã şi exploatatã în aşa fel încât sã nu se transfere, din neatenţie, apã de balast dintr-un tanc sau corp în altul, putând sã antreneze modificarea momentului de înclinare şi sã provoace unghiuri excesive de înclinare transversale şi longitudinale.
4.9.6. Fiecare dintre pompele de balast menţionate la paragraful 4.9.3 trebuie sã poatã fi alimentatã de la sursa de energie de avarie. Instalaţia trebuie sã fie conceputã astfel ca unitatea, având înclinarea precizatã la paragraful 4.1.4.1, sã poatã fi adusã pe asieta nulã şi la pescajul corespunzãtor condiţiilor de siguranţã dupã defectarea unui singur element oarecare din sistemul de alimentare cu energie.
4.9.7. Toate ţevile de balast trebuie sã fie din oţel sau alt material apropiat având calitãţi considerate ca acceptabile de cãtre Administraţie. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã conductelor de balast care traverseazã tancurile de balast, ţinând cont de efectele coroziunii şi a altor riscuri de degradare.
4.9.8. Toate valvulele şi toate comenzile trebuie sã fie marcate astfel ca sã indice clar funcţia lor. Se vor prevedea mijloace locale care sã indice dacã valvulele sunt închise sau deschise.
4.9.9. Pentru fiecare tanc de balast se vor prevedea ţevi de aerisire al cãror numãr şi secţiune sã fie suficientã pentru, o funcţionare eficace a instalaţiei de pompare balast în condiţiile specificate la paragrafele 4.9.1 la 4.9.9. Pentru a permite debalastarea tancurilor de balast destinate sã fie folosite la redresarea la pescaj normal şi asieta nulã, a unitãţii dupã avarie, capetele aerisirilor acestor tancuri trebuie amplasate deasupra celei mai grave plutirii de avarie specificatã în capitolul 3. Aceste ţevi de aerisire trebuie instalate în afara limitelor avariei definitã în capitolul 3.
Instalaţii de control şi indicare
4.9.10. Trebuie prevãzut un post central de comandã a balastului. Acest post trebuie amplasat deasupra celei mai grave plutiri de avarie şi într-un spaţiu în afara limitelor avariei ipotetice precizatã în capitolul 3 şi sã fie protejat satisfãcãtor contra intemperiilor. El trebuie prevãzut dupã caz, cu instalaţiile de comandã şi indicare de mai jos:
.1 instalaţie de comandã a pompelor de balast;
.2 indicator de stare a pompelor de balast;
.3 instalaţie de comanda valvulelor de balast;
.4 instalaţie de indicare a poziţiei valvulelor de balast;
.5 instalaţie de indicare a nivelului din tancuri;
.6 instalaţie de indicare a pescajului;
.7 indicator de înclinare (transversal, longitudinal);
.8 instalaţie de indicare a disponibilitãţii de alimentare cu energie (principalã şi avarie);
.9 instalaţie de indicare a presiunii hidraulic/pneumatic din instalaţia de balast.
4.9.11. În afara comenzii la distanţã din postul central de comandã a balastului, pompele de balast şi valvulele trebuie sã aibã şi comandã localã independentã, care sã fie operabilã în cazul defectãrii instalaţiei de comandã la distanţã. Comanda localã independentã a fiecãrei pompe de balast şi a valvulelor tancurilor de balast aferente trebuie sã se gãseascã în acelaşi loc.
4.9.12. Instalaţiile de comandã şi indicare enumerate la paragraful 4.9.10 trebuie sã funcţioneze independent unele de altele sau sã fie prevãzute cu dubluri, astfel ca în cazul defectãrii unei instalaţii sã nu se compromitã funcţionarea oricãror alte instalaţii.
4.9.13. Fiecare valvulã de balast acţionatã printr-o sursã de energie trebuie sã se închidã automat în cazul întreruperii energiei ce o comandã. La restabilirea alimentãrii cu energie, fiecare valvulã trebuie sã rãmânã închisã pânã ce operatorul însãrcinat cu comanda balastului a luat controlul instalaţiei repusa în funcţiune. Administratia poate accepta instalaţii cu valvule de balast care nu se închid automat la întreruperea energiei, dacã nu se compromite siguranţa unitãţii, conform cerinţelor Administraţiei.
4.9.14. Instalaţiile de indicare a nivelului în tancuri cerute la aliniatul 4.9.10.5 trebuie sã prevadã mijloace pentru:
.1 indicarea nivelului lichidului din toate tancurile de balast. Trebuie prevãzut un dispozitiv secundar pentru determinarea nivelului în tancurile de balast, acesta putând fi o ţeava de sondã. Detectoarele de nivel ale tancurilor nu trebuie instalate în interiorul ţevilor de aspiraţie ale tancurilor.
.2 sã indice nivelul lichidelor în celelalte tancuri, precum tancurile de combustibil lichid, de apã dulce, apã de foraj sau depozit de lichide, a cãror umplere sau golire poate în opinia Administraţiei, sã afecteze stabilitatea unitãţii. Detectoarele de nivel din tancuri nu trebuie instalate pe ţevile de aspiraţie din tancuri.
4.9.15. Instalaţia de indicare a pescajului trebuie sã arate valorile pescaţulul în fiecare colţ al unitãţii sau în poziţii reprezentative cerute de Administraţie.
4.9.16. Carcasele componentelor electrice ale instalaţiei de balast trebuie sã îndeplineascã cerinţele de la paragraful 5.5.21 pentru a preveni defecţiunile ce pot apare ca urmare a pãtrunderii apei în carcase, şi care ar putea compromite siguranţa funcţionãrii instalaţiei de balast.
4.9.17. Trebuie prevãzut un mijloc de indicare, dacã o valvulã este deschisã sau închisã, la fiecare amplasament de unde valvula poate fi comandatã. Indicatorul trebuie sã fie acţionat de mişcarea tijei valvulei.
4.9.18. În postul central de comandã al balastului trebuie prevãzut un mijloc de izolare sau decuplare a instalaţiilor de comandã a pompelor de balast şi a valvulelor de balast de sursele lor de energie electricã, pneumaticã sau hidraulicã.
Comunicaţii interioare
4.9.19. Trebuie prevãzute mijloace de comunicare permanent instalate, care sa nu fie alimentate de la sursa principalã de energie a unitãţii, între postul central de comandã a balastului şi locurile unde se gãsesc pompele sau valvulele de balast sau alte locuri unde se pot gãsi echipamente necesare funcţionãrii instalaţiei de balast.
4.10. Protecţia împotriva inundãrii
4.10.1. Fiecare prizã de apã de mare şi scurgere din spaţiile situate sub linia de încãrcare reglementatã trebuie sã fie prevãzute cu o valvulã acţionabilã dintr-un amplasament accesibil din exteriorul acestor spaţii de la bord:
.1 la toate unitãţile stabilizate prin coloane;
.2 la toate celelalte tipuri de unitãţi unde spaţiul în care se aflã valvula este exploatat normal farã prezenţa permanentã a personalului şi nu este echipat cu un detector de nivel ridicat de apã în santinã.
4.10.2. Instalaţiile de comandã şi indicatoarele prevãzute la paragraful 3.6.4.1 trebuie sã poatã fi acţionate atât în condiţii normale cât şi în cazul avarierii sursei principale de energie. Dacã pentru acest scop este prevãzutã o energie acumulatã, capacitatea acesteia trebuie sã fie conform cerinţelor Administraţiei.
4.11. Instalaţiile de ancorare la unitãţile de suprafaţã şi la unitãţile stabilizate prin coloane
4.11.1. Instalaţiile de ancorare, când constituie singurul mijloc de menţinere a unitaţii pe poziţie trebuie sã dispunã de coeficienţi de siguranţã adecvaţi şi sã fie concepute astfel încât sã menţinã unitatea pe poziţie în toate condiţiile, de proiectare. Aceste instalaţii trebuie sã fie astfel încât avarierea unui element oarecare sã nu provoace o avarie progresivã a celorlalte componente ale instalaţiei.
4.11.2. Ancorele, lanţurile, zalele şi alte elemente de îmbinare trebuie sã fie construite, fabricate şi supuse încercãrilor conform unor norme recunoscute. Trebuie sã poatã fi oricând prezentat un document, acceptat de Administraţie, care sã ateste cã echipamentele au fost supuse probelor şi aprobate. La bord trebuie date dispoziţii pentru ca orice modificare a echipamentelor ca şi rezultatele inspecţiei lor sã fie consemnate.
4.11.3. Lanţurile de ancorã pot fi constituite din cabluri, parâme, lanţuri ori combinaţii dintre ele.
4.11.4. Se vor prevedea mijloace care sã permitã lansarea lanţului de ancorã a unitãţii în caz de avarie a sursei principale de energie.
4.11.5. Urechile şi rolele de ghidare trebuie astfel concepute ca sã împiedice orice îndoire sau uzurã excesivã a lanţului de ancorã. Elementele ataşate corpului ori structurii trebuie sã reziste la solicitãrile ce apar când lanţul este supus unei sarcini corespunzãtoare ruperii sale.
4.11.6. Se vor prevedea mijloace corespunzãtoare de arimare a ancorelor la bord ca sã se evite deplasarea lor la mişcarea unitãţii pe valuri.
4.11.7. Fiecare vinci de ancorã trebuie sã aibã douã frâne independente acţionate dintr-o sursã de energie. Fiecare frânã trebuie sã poatã reţine o sarcinã staticã aplicatã pe lanţul de ancorã corespunzãtoare la 50% din sarcina de rupere a lanţului. Cu avizul Administraţiei una din frâne poate fi înlocuitã cu o frânã de mânã.
4.11.8. Vinciurile de ancorã trebuie sã fie conceput ca sa aibã capacitatea de frânare dinamicã suficientã pentru a stãpâni combinaţiile normale de sarcini provenind de la ancorã, lanţul de ancorã şi de la nava de manevrã pentru ancore, când ancorele se desfãşoarã cu viteza maximã permisã de vinciul de ancorã.
4.11.9. În caz de avarie a alimentãrii cu energie a vinciului de ancorã sistemul de frânare trebuie sã intre în funcţiune automat şi sã poatã reţine o sarcinã corespunzând la 50% din capacitatea de frânare staticã totalã a vinciului de ancorã.
4.11.10. Fiecare vinci de ancorã trebuie sã poatã fi comandat dintr-un loc care sã ofere o vedere bunã a operaţiei.
4.11.11. La postul de comandã al vinciului de ancorã trebuie prevãzute mijloace care sã permitã cunoaşterea tensiunii din lanţuri şi puterea utilizatã de vinciuri şi pentru indicarea lungimii de lanţ filatã.
4.11.12. Un post de comandã cu personal trebuie echipat cu mijloace de indicare a tensiunii din lanţ, a vitezei şi direcţiei vântului.
4.11.13. Trebuie prevãzute mijloace fiabile de comunicare între posturile importante în derularea operaţiei de ancorare.
4.11.14. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã amenajãrilor care permit folosirea înstalaţiilor de ancorare prevãzute în acelaşi timp cu propulsoare pentru menţinerea pe poziţie a unitãţii.
4.12. Instalaţii de poziţionare dinamicã
Instalaţiile de poziţionare dinamicã utilizate ca singurul mijloc de menţinere pe poziţie trebuie sã ofere o siguranţã echivalentã cu cel prescris pentru instalaţiile de ancorare acceptate de cãtre Administraţie*.
------------
* Se referã la Liniile directoare pentru navele cu sisteme de poziţionare dinamicã aprobate de Comitetul de Securitate Maritimã la cea de-a 36 sesiune şi difuzatã de MSC/Circ. 645.


CAP. 5
INSTALAŢII ELECTRICE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

5.1. Cerinţe generale pentru instalaţii electrice
5.1.1. Instalaţiile electrice trebuie sã fie astfel încât:
.1 toate serviciile electrice necesare pentru menţinerea unitãţii în condiţii de exploatare şi locuit normale sã fie asigurate fãrã sã se recurgã la sursa de energie de avarie;
.2 serviciile electrice esenţiale siguranţei sã fie asigurate în cazul avariei sursei principale de energie electricã; şi
.3 siguranţa unitãţii şi a personalului sã fie asiguratã contra accidentelor de origine electricã.
5.1.2. Administraţiile trebuie sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru a asigura implementarea şi aplicarea în mod uniform a prevederilor acestor cerinţe privitoare la instalaţiile electrice**.
---------
** Se referã la recomandãrile publicate de Comisia Internaţionalâ de Electrotehnicã.

5.2. Sursa principalã de energie electricã
5.2.1. Orice unitate trebuie sã fie prevãzutã cu o sursã principalã de energie electricã cuprinzând cel puţin douã grupuri generatoare.
5.2.2. Puterea acestor grupuri trebuie sã fie astfel încât sã asigure serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 cu excepţia celor menţionate la paragraful 1.317.2 în cazul opririi oricãruia dintre aceste grupuri.
5.2.3. Când transformatoarele sau convertizoarele constituie o parte esenţialã a instalaţiei de alimentare, instalaţia trebuie sã fie dispusa în aşa fel încât continuitatea alimentãrii sã fie asiguratã conform cerinţelor paragrafului 5.2.2.
5.2.4. Un circuit principal de iluminat electric care asigurã iluminatul tuturor pãrţilor unitãţii accesibile şi utilizate în mod normal de personal, trebuie sã fie alimentat de la sursa principalã de energie.
5.2.5. Amplasarea circuitului principal de iluminat trebuie sã fie conceputã astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spaţii conţinând sursa principala de energie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã existã, sã nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat de avarie prescris la paragraful 5.3.
5.2.6. Amplasarea circuitului de iluminat de avarie trebuie sã fie conceput astfel încât un incendiu sau orice alt accident într-unul sau mai multe spatii conţinând sursa de energie de avarie, inclusiv transformatoarele sau convertizoarele, dacã existã, sã nu scoatã din funcţiune circuitul de iluminat principal prescris în prezenta secţiune.
5.3. Sursa de energie electricã de avarie
5.3.1. Toate unitãţiie trebuie prevãzute cu o sursã autonomã de energie electricã de avarie.
5.3.2. Sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie trebuie instalate deasupra celei mai grave plutiri corespunzãtoare avariei şi într-un spaţiu necuprins în limitele avariei ipotetice menţionatã în capitolul 3 şi sã fie uşor accesibil. Acestea nu trebuie amplasate în prova peretelui de coliziune, dacã acesta existã.
5.3.3. Poziţia sursei de energie de avarie, a sursei tranzitorie de energie de avarie şi a tabloului de distribuţie de avarie în raport cu sursa principalã de energie electricã trebuie sã fie astfel încât Administraţia sã poatã considera cã un incendiu sau orice alt accident survenind în spaţiul conţinând sursa principalã de energie electricã sau în oricare încãperi de maşini de categoria A nu va afecta alimentarea cu energie de avarie sau distribuţia sa. Trebuie evitat atât cât este practic posibil ca spaţiul conţinând sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sã fie adiacente încãperilor de maşini de categoria A sau spaţiilor conţinând sursa principalã de energie electricã. Când spaţiul care conţine sursa de energie de avarie, sursa tranzitorie de energie de avarie şi tabloul de distribuţie de avarie sunt adiacente încãperii de maşini de categoria A, spaţiilor care conţin sursa principalã de energie electricã sau spaţiilor din Zona 1 sau Zona 2, separaţiile spaţiilor adiacente trebuie sã fie conforme cerinţelor paragrafului 9.1.
5.3.4. Condiţionat de luarea de mãsuri, corespunzãtoare pentru asigurarea în toate circumstanţele a funcţionãrii independente a serviciilor de avarie, se poate utiliza tabloul de distribuţie de avarie şi, în mod excepţional şi pentru perioade de scurtã duratã, generatorul de avarie pentru alimentarea unor circuite, altele decât cele de avarie.
5.3.5. La bordul unitãţilor a cãror sursã principalã de energie electricã este repartizatã în douã sau mai multe spaţii, fiecare dotat cu propria instalaţie incluzând cele de distribuţie şi de comandã total independente de cele din alte spaţii şi astfel instalat cã un incendiu sau alt eveniment ce ar surveni în oricare alt spaţiu oarecare nu va afecta distribuţia energiei din aceastã cauzã ori alimentarea serviciilor specificate la paragraful 5.3.6, Administraţia poate considera cã sunt satisfãcute cerinţele paragrafului 5.3.1. fãrã instalarea unei surse de energie electricã de avarie suplimentarã şi îşi poate da acordul condiţionat de urmãtoarele:
.1 cã existã cel puţin douã generatoare care îndeplinesc cerinţele paragrafului 5.3.15 şi permiţând fiecãruia îndeplinirea prescripţiilor paragrafului 5.3.6 în fiecare din cel puţin douã spaţii;
.2 cã instalatiile cerute la paragraful 5.3.5.1 în fiecare din aceste spaţii, echivalând cu cele cerute de paragrafele 5.3.8, 5.3,11 la 5.3.14 şi 5.4 astfel încât o sursã de energie electricã este disponibilã în orice moment pentru alimentarea serviciilor cerute în paragraful 5.3.6;
.3 cã amplasamentul fiecãruia dintre încãperile menţionate la paragraful 5.3.5.1 este în conformitate cu paragraful 5.3.2 şi cã pereţii care constituie limitele satisfãcând cerinţele paragrafului 5.3.3 cu excepţia pereţilor alãturaţi încãperilor de categoria A, care trebuie sã fie constituiţi dintr-un perete de tip A-60 şi un coferdam sau printr-un perete de oţel izolat A-60 pe ambele pãrţi.
5.3.6. Energia disponibilã trebuie sã fie suficienta pentru alimentarea tuturor serviciilor care sunt esenţiale pentru siguranţa în caz de avarie, ţinând cont de serviciile care pot sã funcţioneze simultan. Sursa de energie de avarie trebuie sã poatã alimenta simultan cel puţin serviciile urmãtoare pentru perioadele specificate mai departe, dacã funcţionarea lor depinde de o sursã de energie electricã, ţinând cont de curenţii de pornire şi de natura tranzitorie a unor sarcini:
.1 Timp de 18 ore, iluminat de avarie:
.1.1 la fiecare post de ambarcare, pe punte şi în afara bordului;
.1.2 pe toate scãrile, coridoarele şi ieşirile din încãperile de serviciu şi de locuit, în ascensoare şi puţurile ascensoarelor;
.1.3 în încãperile de maşini şi în posturile generatoarelor principale şi în special în locurile lor de comandã;
.1.4 în toate posturile de siguranţã şi în toate posturile de comandã a maşinilor;
.1.5 în toate spaţiile în care se efectueazã comanda operaţiilor de foraj şi în care se gãsesc comenzile maşinilor indispensabile execuţiei acestor operaţiuni sau echipamente ce permit întreruperea alimentãrii instalaţiilor energetice în caz de situaţie criticã;
.1.6 în locul sau locurile unde sunt depozitate echipamentele de pompieri;
.1.7 la pompa pentru sprinklere, dacã existã, la pompa de incendiu menţionatã la paragraful 5.3.6.5, la pompa de santinã de avarie, daca existã, ca şi la locurile comenzilor lor de pornire; şi
.1.8 pe platformele pentru elicoptere.
.2 Timp de 18 ore, luminile de navigaţie ca şi alte lumini şi senmale sonore cerute de Regulamentul Intemaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare în vigoare;
.3 Timp de 4 zile pentru toate luminile de semnalizare sau semnale sonore care pot fi cerute pentru semnalizarea structurilor platformelor în mare;
.4 Timp de 18 ore:
.4.1 toate echipamentele de comunicaţii interioare care sunt necesare în caz de situaţie criticã;
.4.2 echipamentele de detecţia gazelor şi incendiilor şi echipamentele de alarmã conexe;
.4.3 cu intermitenţã avertizoarele de incendiu cu comandã manualã şi toate semnalele interioare cerute în caz de situaţie criticã; şi
.4.4 posibilitatea de închidere a obturatoarelor antierupţie şi izolarea unitãţii de gura sondei dacã are comandã electricã, afara de cazul când aceste echipamente dispun de o alimentare independentã furnizatã de o baterie de acumulatori plasatã convenabil în aşa fel încât sã poatã fi utilizatã în caz de situaţie criticã pentru o perioadã de 18 ore;
.5 Timp de 18 ore, una dintre pompele de incendiu dacã aceasta are alimentare de la generatorul de avarie.
.6 Timp de 18 ore cel puţin, echipamentul de scufundare instalat permanent dacã el depinde de unitate pentru alimentarea cu energie electricã.
.7 La bordul unitãţilor stabilizate prin coloane timp de 18 ore:
.7.1 instalaţiile de comandã şi indicare a balastului cerute la paragraful 4.9.10; şi
.7.2 una din pompele de balast cerute la paragraful 4.9.3; este suficient ca o singurã pompã sã fie în stare de functionare în orice moment.
.8 Timp de o jmnãtate de ora:
.8.1 energia cerutã de acţionarea porţilor etanşe la apã cum este prevãzut la paragraful 3.6.4.1 dar nu este necesar pentru toate simultan, afarã de cazul dacã este prevãzutã cu o sursã temporara independentã de energie acumulatã;
.8.2 energia cerutã pentru alimentarea comenzilor şi indicatoarelor cerute la paragraful 3.6.4.1.
5.3.7. Sursa de energie de avarie poate fi ori un generator ori o baterie de acumulatori.
5.3.8. Când sursa de energie de avarie este un generator, acesta trebuie:
.1 sã fie acţionat de un motor de antrenare corespunzãtor prevãzut cu alimentare independentã cu un combustibil al cãrui punct de inflamabilitate sã nu fie mai mic de 43° C;
.2 sã porneascã automat în cazul cãderii alimentãrii electrice normale, dacã nu existã o sursã de energie tranzitorie, conform paragrafului 5.3.8.3. Când generatorul de avarie este pornit automat acesta trebuie sã fie conectat automat la tabloul de distribuţie de avarie; serviciile menţionate la paragraful 5.3.10 trebuie atunci sã fie cuplate automat la generatorul de avarie. În afarã de cazul când nu existã al doilea sistem independent de pornire a generatorului de avarie, sursa unicã de energie acumulatã trebuie sã fie protejatã pentru a evita descãrcarea sa completã de cãtre instalaţia de pornire automatã şî
.3 sã fie dublatã de o sursã tranzitorie de energie de avarie conform cerinţelor de la paragraful 5.3.10 afarã de cazul dacã generatorul de avarie este capabil sã alimenteze serviciile menţionate la paragraful 5.3.10, sã fie pornit automat şi de a furniza sarcina cerutã în timp scurt şi în deplinã siguranţã, dar fãrã sã depãşeascã 45 secunde.
5.3.9. Când sursa de energie de avarie este o baterie de acumulatori, aceasta trebuie sã poatã:
.1 sã suporte sarcina de avarie fãrã sã aibã nevoie de reîncãrcare iar variaţiile de tensiune în timpul descãrcãrii sã nu depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã;
.2 sã se cupleze automat la tabloul de avarie în cazul cãderii alimentarii principale; şi
.3 sã asigure imediat cel puţin serviciile menţionate la paragraful 5.3.10.
5.3.10. Acolo unde sursele tranzitorii de energie de avarie menţionate la paragraful 5.3.8.3 trebuie sã fie constituite dintr-o baterie de acumulatori plasatã convenabil în aşa fel încât sã poatã fi folositã în caz de avarie; aceastã baterie trebuie sã funcţioneze fãrã sã aibã nevoie de a fi reîncãrcatã şi fãrã ca variaţiile de tensiune în timpul descãrcãrii sã depãşeascã plus sau minus 12% din tensiunea nominalã şi sã fie cu o capacitate suficientã astfel conceputã încât trebuie sã-i permitã, în cazul cãderii sursei principale de energie sau sursei de energie de avarie, sã alimenteze automat, timp de o jumãtate de orã urmãtoarele servicii, dacã ele depind în functionare de o sursa de energie electricã:
.1 iluminatul cerut la paragrafele 5.3.6.1 şi 5.3.6.2. Pentru faza de tranziţie iluminatul de avarie cerut la încãperile de maşini şi spaţiile de locuit şi de serviciu poate fi asigurat de lãmpi individuale cu acumulatori instalate stabil care se încarcã şi funcţioneazã automat;
.2 întregul echipament esenţial de comunicaţii interioare cerut la paragrafele 5.3.6.4.1 şi 5.3.6.4.2; şi
.3 cu intermitenţã serviciile cerute la paragrafele 5.3.6.4.3 şi 5.3.6.4.4, afarã numai dacã, în sensul paragrafelor 5.3.10.2 şi 5.3.10.3, aceste servicii nu dispun de o alimentare independentã de la o baterie de acumulatori plasatã convenabil în aşa fel sã poatã fi folositã în caz de situaţie criticã şi suficientã pentru perioada indicatã.
5.3.11. Tabloul de distribuţie de avarie trebuie instalat cât mai aproape posibil de sursa de energie de avarie; când aceasta este un generator trebuie, de preferinţã, sã fie plasat în aceeaşi încãpere.
5.3.12. Nici o baterie de acumulatori instalatã ca urmare a prezentelor cerinţe ca sursã de energie de avarie sau tranzitorie nu trebuie amplasatã în aceeaşi încãpere cu tabloul de distribuţie de avarie, cu excepţia cazului când s-au luat mãsuri corespunzãtoare aprobate de Administraţie pentru evacuarea gazelor degajate de aceste baterii. Pe tabloul principal de distribuţie sau în postul de comandã al maşinilor se va instala într-un loc adecvat un avertizor pentru a arãta cã sunt în descãrcare bateriile menţionate la paragraful 5.3.9 sau paragraful 5.3.10 şi constituind fie sursa de energie de avarie fie sursa tranzitorie de energie.
5.3.13. În serviciul normal, alimentarea tabloului de distribuţie de avarie trebuie sã se facã de la tabloul principal de distribuţie printr-un cablu de interconectare care trebuie sã fie convenabil protejat contra suprasarcinilor şi scurt-circuitelor la nivelul tabloului principal de distribuţie. Instalaţia tabloului de distribuţie de avarie trebuie sã fie astfel încât cablul de interconectare sã fie decuplat automat de tabloul de distribuţie avarie în cazul cãderii sursei principale de energie. Când sistemul este conceput în aşa fel sã permitã alimentarea inversã, cablul de interconectare trebuie, de asemenea, sã fie protejat cel puţin la scurt-circuit în tabloul de distribuţie de avarie.
5.3.14. Pentru a se asigura cã alimentarea de avarie va fi rapid disponibilã, se vor lua mãsuri, de fiecare datã când este necesar, pentru a deconecta automat din tabloul de distribuţie de avarie circuitele altele decât cele de avarie în aşa fel ca energia sã fie automat furnizatã circuitelor de avarie.
5.3.15. Generatorul de avarie şi motorul sãu de antrenare ca şi toate bateriile de acumulatoare de avarie trebuie concepute în aşa fel sã poatã funcţiona la sarcina maximã nominalã când unitatea este în poziţie dreaptã şi când are o înclinare inferioarã sau egalã de un unghi maxim la stare intactã şi dupã avarie determinat conform, cerinţelor din capitolul 3. Totuşi în nici un caz nu se cere ca ele sã funcţioneze când unitatea are o înclinare mai mare de:
.1 25° în oricare direcţie, pentru unitãţile stabilizate prin coloane;
.2 15° în oricare direcţie, pentru unitãţile autoridicãtoare; şi
.3 22,5° în raport cu axa longitudinalã şi/sau egalã cu 10° în raport cu axa transversalã pentru unitãţile de suprafaţã.
5.3.16. Se vor lua mãsuri pentru asigurarea verificãrii periodice a funcţionãrii tuturor instalaţiilor de avarie. O astfel de verificare trebuie sã includã şi echipamentele de pornire automatã.
5.4. Instalaţia de pornire a generatoarelor de avarie
5.4.1. Generatoarele de avarie trebuie sã poatã fi pornite uşor la rece, la o temperaturã de 0° C. Dacã acest lucru este imposibil sau dacã se aşteaptã temperaturi mai coborâte, se va acorda o atenţie deosebitã instalãrii şi întreţinerii echipamentelor de încãlzire, acceptate de cãtre Administraţie, astfel încât sã se asigure o pornire rapida.
5.4.2. Fiecare generator de avarie conceput sã porneascã automat trebuie prevãzut cu echipamente de pornire conform cerinţelor Administraţiei şi având suficientã energie acumulatã pentru cel puţin trei porniri consecutive. O a doua sursã de energie de rezerva trebuie prevãzutã pentru alte trei porniri în timp de 30 minute, afarã numai dacã se poate face proba eficacitãţii unui dispozitiv de pornire manualã.
5.4.3. Se vor lua mãsuri pentru menţinerea continuã a energiei acumulate la nivelul cerut.
5.4.4. Instalaţiile electrice şi hidraulice de pornire trebuie sã fie alimentate permanent de la tabloul de distribuţie de avarie.
5.4.5. Instalaţia de pornire cu aer comprimat poate fi menţinutã în sarcinã de cãtre buteliile de aer comprimat principale şi auxiliare, prin intermediul unei valvule cu reţinere adecvatã sau printr-un compresor de aer de avarie acţionat de la tabloul de distribuţie de avarie.
5.4.6. Toate aceste echipamente de pornire, de reîncãrcare şi de energie acumulatã trebuie amplasate în încãperea generatorului de avarie; ele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pornirea grupului generator de avarie. Aceastã cerinţã nu interzice alimentarea buteliilor de aer comprimat ale grupului generator de avarie de la circuitele de aer comprimat principale sau auxiliare prin intermediul unei valvule cu reţinere instalatã în încãperea generatorului de avarie.
5.4.7. Când pornirea automatã nu este cerutã de prescripţiile prezente şi când se poate proba eficacitatea, este autorizatã pornirea manualã; dispozitive de pornire manualã pot fi manivelele, demaroarele inertiale, acumulatoarele hidraulice manuale sau cartuşele explozive.
5.4.8. Când pornirea manualã nu este posibilã în practicã trebuie satisfãcute cerinţele paragrafelor 5.4.2 şi 5.4.3 pânã la 5.4.6, cu excepţia startului care poate fi comandat manual.
5.5. Mãsuri împotriva electrocutãrii, incendiului şi altor pericole de origine electricã
5.5.1. Toate pãrţile metalice descoperite ale maşinilor şi echipamentului electric care nu sunt destinate sã fie sub tensiune, dar sunt susceptibile sã devinã ca urmare a unui defect, trebuie puse la masã (împãmântate) în afarã de cazul dacã maşinile şi echipamentul sunt:
.1 alimentate cu o tensiune de 55V sau mai micã de curent continuu sau 55V în valoare eficace între conductori; pentru obţinerea acestei tensiuni nu trebuie folosite autotransformatoare; ori
.2 alimentate cu o tensiune de 250V sau mai micã prin transformatoare de separare care nu alimenteazã decât un singur consumator; ori
.3 construite conform principiului dublei izolaţii.
5.5.2. Administraţia poate cere precauţii suplimentare pentru echipamentul electric portabil destinat sã fie utilizat în spaţii închise sau foarte umede unde poate exista riscul specific al creşterii conductibilitãţii.
5.5.3. Orice aparat electric trebuie construit şi montat astfel încât sã nu producã accidente personalului în timpul manipulãrii sau prin atingere în condiţii normale de folosire.
5.5.4. Se vor lua mãsuri ca maşinile instalate permanent, structurile metalice ale turlei de foraj, catargele şi punţile elicopterelor sã fie împãmântate, dacã aceasta nu este realizatã din construcţie.
5.5.5. Tablourile de distribuţie trebuie sã fie instalate astfel încât sã ofere în caz de nevoie, un acces uşor, la aparate şi echipamente pentru, a reduce la minim riscurile la care este supus personalul. Pãrtile laterale, spatele şi, dacã e cazul, partea frontalã a acestor tablouri, trebuie sã fie protejate corespunzãtor. Piesele sub tensiune, expuse, a cãror tensiune în raport cu masa (împãmântarea) depãşeşte o tensiune care trebuie sa fie precizatã de Administraţie, nu trebuie sã fie instalate pe partea frontalã a acestor tablouri. În faţã şi în spate în locurile necesare se vor pune covoare sau grãtare izolatoare.
5.5.6. Nu se vor instala reţele de distribuţie cu retur prin corpul unitãţii, dar aceasta nu exclude instalarea în condiţii aprobate de Administraţie a urmãtoarelor echipamente:
.1 instalaţii de protecţie catodicã cu curent impus;
.2 instalaţii limitate şi locale împãmântate (de exemplu, instalaţii de pornire a motoarelor);
.3 instalaţii de sudare limitate şi locale împãmântate; când Administraţia este convinsã cã echipotenţialitatea structurii este asigurata în mãsurã satisfãcãtoare, instalaţiile de sudare cu retur prin corp pot fi instalate fãrã aceste restricţii; şi
.4 echipamente de control a gradului de izolare cu condiţia ca intensitatea curentului sã nu depãşeascã 3 mA în cele mai defavorabile condiţii.
5.5.7. Când se utilizeazã o reţea de distribuţie primarã sau secundarã fãrã împãmântare, pentru energie, încãlzire sau iluminat, se va prevedea un dispozitiv care sã poatã mãsura în permanenţã gradul de izolare în raport cu masa şi sã dea o alertã sonorã sau luminoasã când gradul de izolare este anormal de scãzut.
5.5.8. În afara unor circumstanţe excepţionale aprobate de Administraţie, toate armãturile şi tresele metalice ale cablurilor trebuie sã fie continui (din punct de vedere electric) şi împãmântate (la structurã).
5.5.9. Toate cablurile electrice trebuie sã fie cel puţin, de un tip cu întârziere a flãcãrii şi trebuie astfel instalate încât sã nu li se afecteze proprietãţile lor iniţiale de întârziere a propagãrii flãcãrii. Administraţia poate autoriza folosirea de tipuri speciale de cabluri când aceasta este necesarã în unele cazuri particulare, cum ar fi cablurile pentru radiofrecvenţa care nu îndeplinesc cerinţele precedente.
5.5.10. Cablurile şi traseele de cabluri care deservesc sursa de energie principalã sau de avarie, iluminatul, comunicaţiile interioare sau semnalizãrile nu trebuie, în mãsura posibilului, sã traverseze bucãtãriile, încãperile de maşini de categoria A şi şahturile lor, nici alte zone cu risc ridicat de incendiu. Cablurile de conectare a pompelor de incendiu la tabloul de distribuţie de avarie vor fi de un tip rezistent la foc dacã ele traverseazã zone cu risc ridicat de incendiu. Când aceasta este posibilã, ele trebuie instalate astfel ca sã nu devinã inutilizabile prin încãlzirea pereţilor datoritã unui incendiu în spaţiul adiacent*.
---------
* Se referã la recomandãrile publicate de Comisia Internaţionalã de Electrotehnicã privind proprietãţile de întârziere a flãcãrii a cablurilor mãnunchi şi caracteristicile cablurilor rezistente la foc.

5.5.11. Traseele de cabluri trebuie pozate în aşa fel încât sã se evite uzarea lor prin frecare sau orice altã deteriorare.
5.5.12. Extremitãţile şi joncţiunile tuturor conductorilor trebuie sã fie realizate astfel ca sã conserve proprietãţile iniţiale ale cablului din punct de vedere electric, mecanic al nepropagãrii flãcãrii şi, dacã este necesar proprietãţile de rezistenţã la foc.
5.5.13. Fiecare circuit separat trebuie sã fie protejat contra scurt circuitelor. Fiecare circuit trebuie, de asemenea, sã fie protejat contra suprasarcinilor, cu excepţia prevederilor din paragraful 7.6 sau unde Administraţia permite în mod excepţional altfel.
5.5.14. Calibrul sau reglajul corespunzãtor al dispozitivului de protecţie la suprasarcina trebuie sã fie indicat în mod permanent în amplasamentul dispozitivului de protecţie.
5.5.15. Aparatele de iluminat trebuie dispuse în aşa fel ca sã se evite o creştere a temperaturii care poate deteriora cablurile şi cablajul şi sã împiedice ca materialele din apropiere sã se încãlzeascã în mod exagerat.
5.5.16. Bateriile de acumulatori trebuie sã fie adãpostite în mod convenabil iar încãperile destinate în principal sã le conţinã trebuie sã fie construite corect şi ventilate în mod eficace.
5.5.17. Instalarea echipamentului electric şi a altora care pot constitui sursã de inflamare a vaporilor inflamabili nu trebuie autorizatã în aceste încãperile, cu excepţia cazului prevãzut la paragraful 5.5.19.
5.5.18. Bateriile de acumulatori, cu excepţia bateriilor de lãmpi de iluminat autonome funcţionând pe baterie, nu trebuie instalate în cabine sau dormitoare. Administraţia poate autoriza ca o derogare la aceste cerinţe când bateriile instalate sunt închise ermetic.
5.5.19. În magaziile de pituri, spaţiile de depozitare a acetilenei şi spaţii analoage, unde este posibil sã se acumuleze amestecurile inflamabile, precum şi în toate încãperile destinate în principal sã conţinã baterii de acumulatori, nu trebuie instalat nici un echipament electric în afarã de cazul în care Administraţia considerã cã acest echipament:
.1 este indispensabil în procesul exploatãrii;
.2 este de un tip care nu va aprinde amestecului considerat;
.3 este de un tip corespunzãtor pentru spaţiul considerat; şi
.4 este de un tip certificat pentru folosirea în deplinã siguranţã într-o atmosferã conţinând vaporii sau gazele susceptibile sã se acumuleze.
5.5.20. Aparatura şi cablurile electrice trebuie, când acest lucru este posibil sã fie excluse dîn toate încãperile unde sunt depozitate materiale şi obiecte explozive. Când este necesar iluminatul, acesta trebuie sã provinã din exterior prin pereţii încãperii. Dacã nu este posibila excluderea echipamentului electric dintr-o astfel de încãpere, acest echipament trebuie conceput şi utilizat aşa fel ca sã se reducã la minimum pericolele de incendiu sau de explozie.
5.5.21. Acolo unde peste un pupitru de comandã sau alarmã electricã sau într-o incintã electricã analoagã esenţialã pentru siguranţa unitãţii, în care se pot deversa lichide sau se rãspândesc accidental, acest echipament trebuie prevãzut cu o protecţie adecvatã permiţând împiedicarea pãtrunderii lichidelor*.
----------
* Se referã publicaţia IEC 529:1976. Un standard de cel puţin IPx2 este convenabil. Alte aranjamente pentru închiderea componentelor electrice pot fi instalale cu condiţia ca Administraţia sã considere ca este realizata o protecţie echivalentã.

5.6. Comunicaţii interioare
Trebuie prevãzute mijloace de comunicaţie interioarã care sã permitã transmiterea de informaţii între toate încãperile în care se dovedeşte necesarã luarea de mãsuri în caz de urgenţã.


CAP. 6
INSTALAŢII DE MAŞINI ŞI INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ZONELE PERICULOASE PENTRU TOATE TIPURILE DE UNITĂŢI

6.1. Zone
Zonele periculoase sunt împãrţite astfel:
Zona 0: Zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer este prezent în permanenţã sau pe perioade îndelungate.
Zona 1: Zona în care un amestec exploziv de gaz şi aer poate apare în cursul exploatãrii normale.
Zona 2: Zona în care este puţin probabil ca un amestec de gaz şi aer sã aparã sau dacã apare un astfel de amestec, va exista numai pentru scurt timp.
6.2. Clasificarea zonelor periculoase*
-----------
* Identificarea şi extinderea zonelor periculoase în acest capitol au fost determinate luând în considerare practica obişnuitã.

6.2.1. Din punct de vedere al maşinilor şi instalaţiilor electrice, zonele periculoase sunt clasificate conform cerinţelor paragrafelor 6.2.2 la 6.2.4. Zonele periculoase care nu sunt menţionate în prezentul paragraf trebuie clasificate conform cerinţelor de la paragraful 6.1.
6.2.2 Zone periculoase - 0
Interiorul tancurilor închise şi a tubulaturilor pentru noroiul activ de foraj precum şi pentru produse extrase din gaz şi petrol şi anume tubulaturile de degajarea gazului sau locurile în care un amestec de petrol gaz şi aer este prezent în permanenţã sau pe durata unor lungi perioade de timp.
6.2.3. Zone periculoase - 1
.1 Spaţii închise conţinând închise conţinând orice parte din instalaţia de circulaţie a noroiului de foraj care are o deschidere în acestor încãperi şi se gãseşte între sondã şi evacuarea finalã de degazare.
.2 Spaţii închise sau amplasamente semiînchise care se gãsesc sub podul sondei, şi conţin o sursã posibilã de scãpãri ca partea superioarã a unui racord de clopot.
.3 Spaţiile închise care se gãsesc pe podul sondei şi care nu sunt separate de spaţiile menţionate la paragraful 6.2.3.2 printr-o punte solidã.
.4 În exterior sau în amplasamente semiînchise, cu excepţia celor prevãzute în paragraful 6.2.3.2, zona situata la mai puţin de 1,50 metri de limitele oricãrei deschideri spre un echipament care este parte a instalaţiei de foraj menţionatã la paragraful 6.2.3.1, de oricare dintre orificiile de ventilaţie a spatiilor din zona 1 sau unul dintre accesele în spaţiile din zona 1.
.5 Puţurile, canale sau construcţii similare, situate în amplasamente care alfel ar putea fi clasate în zona 2 dar care sunt dispuse astfel încât gazele nu se pot dispersa.
6.2.4. Zone periculoase - 2
.1 Spaţii închise conţinând porţiunile deschise ale instalaţiei de circulaţie a noroiului de foraj dintre orificiul final de evacuare a instalaţiei de degazare şi racordul de aspiraţiei a pompei de noroi de foraj la haba de evacuare noroi.
.2 Spaţiile deschise în limita turlei de foraj pânã la o înãlţime de pânã la 3m deasupra podului sondei.
.3 Amplasamente semiînchise aflate sub podul sondei şi adiacent acestuia în limitele turlei de foraj sau extensia oricãrei incinte în interiorul cãreia sunt susceptibile acumnulãri de gaze.
.4 Spaţiile deschise sub podul sondei în limitele unui spaţiu sferic cu raza de 3m faţã de locul posibil de apariţie a amestecului de gaz-aer, ca partea superioarã a unui racord clopot.
.5 Spatiile ce se extind la 1,5 m dincolo de zona 1 menţionatã la paragraful 6.2.3.4 şi dincolo de amplasamentele semiînchise menţionate la paragraful 6.2.3.2.
.6 Spaţiile deschise în limitele unei sfere cu raza de 1,5 m faţã de oricare deschidere a ventilaţiei de aspiraţie provenind dintr-un spaţiu din zona 2 sau de la un acces în acest spaţiu,
.7 Turlele de foraj semiînchise pânã la înãlţimea închiderii lor deasupra podului sondei sau la o înãlţime de 3m deasupra acesteia în funcţie de care dintre aceste înãlţimi este mai mare.
.8 Sasuri (ecluze) dintre o zonã 1 şi un spaţiu fãrã pericol de explozie.
6.3. Deschideri, acces şi condiţii de ventilaţie influenţând extinderea zonelor periculoase
6.3.1. Cu excepţia cazurilor justificate de motive de exploatare, uşile de acces sau alte deschideri nu trebuie prevãzute între un spaţiu fârã pericol şi o zonã cu pericol sau între un spaţiu din zona 2 şi un spaţiu din zona 1. Când sunt prevãzute astfel de uşi de acces sau alte deschideri, orice spaţiu închis neafectat de cerinţele paragrafelor 6.2.3 ori 6.2.4 care comunicã direct cu un amplasament oarecare din zona 1 sau din zona 2 aparţine aceleiaşi categorii ca amplasamentul în chestiune, cu excepţia cazurilor urmãtoare:
.1 un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din zona 1 poate fi considerat ca aparţinând zonei 2 dacã:
.1.1 accesul este prevãzut cu o uşã etanşã la gaze care se deschide înspre spaţiul zonei 2; şi
.1.2 ventilaţia este astfel încât, circulaţia aerului cu uşa deschisã, se face din spaţiul zonei 2 spre spaţiul din zona 1; şi
.1.3 orice diminuare a ventilaţiei declanşeazã o alarmã la un post de comandã cu cart permanent;
.2 un spaţiu închis având acces direct spre un amplasament oarecare din zona 2 nu este considerat periculos dacã:
.2.1 accesul este prevãzut cu uşã cu autoînchidere, etanşã la gaze, care se deschid în zona fãrã pericol;
.2.2 ventilaţia este astfel încât circulaţia aerului cu uşa deschisã se face din spaţiul fãrã pericol spre amplasamentul din Zona 2; şi
.2.3 orice diminuare a ventilaţiei declanşeazã o alarmã la un post de comandã cu cart permanent;
.3 un spaţiu închisã având un acces direct spre un amplasament oarecare din Zona 1 nu este consideratã periculos dacã:
.3.1 accesul este prevãzut cu uşi cu autoînchidere, etanşe la gaze, formând o ecluzã(sas) de aer;
.3.2 spaţiul este ventilat cu suprapresiune în raport cu spaţiul periculos; şi
.3.3 orice diminuare a suprapresiunii declanşeazã o alarmã în postul de comandã cu cart permanent.
Când Administraţia considerã ca instalaţiile de ventilaţie ale încãperii care se intenţioneazã sigurã, sunt suficiente pentru a împiedica orice intrare de gaz începând cu spaţiul din Zona 1, cele douã uşi cu autoînchîdere care constitue ecluza (sasul) de aer pot fi înlocuite printr-o singurã uşã etanşã la gaze, cu autoînchidere, cu deschidere spre spaţiul fãrã pericol, şi care sã nu aibã dispozitiv de reţinere.
6.3.2. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie astfel concepute încât sã împiedice comunicaţiile directe între zonele periculoase de diferite categorii precum şi între spaţiile cu pericol şi cele fãrã pericol.
6.4. Ventilaţia spaţiilor
6.4.1. Spaţiile închise periculoase trebuie sã fie ventilate. Când ventilaţia se face cu mijloace mecanice, ea trebuie sã fie astfel încât spaţiile închise periculoase sã fie menţinute la o presiune inferioarã celei a spaţiilor sau zonelor mai puţin periculoase, iar spaţiile închise fãrã pericol sã fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu spaţiile adiacente periculoase.
6.4.2. Toate admisiile de aer ale spaţiilor închise periculoase trebuie sã provinã din zone fârã pericol. Când conductele de aer trec printr-o zonã cu pericol mai mare, ele trebuie sã fie menţinute la o presiune superioarã în raport cu aceastã zonã.
6.4.3. Toate ieşirile de aer trebuie amplasate în zone exterioare care, în absenţa acestor ieşiri, ar fi la acelaşi pericol sau la unul mai mic decât spaţiul ventilat.
6.5. Situaţii de urgenţã datorate operaţiilor de foraj
6.5.1. Ţinând seama de condiţiile excepţionale în care pericolul se poate extinde dincolo de zonele menţionate mai sus, trebuie prevãzute dotãri speciale care sã înlesneascã decuplarea sau oprirea selectivã a instalaţiilor urmãtoare:
.1 instalaţia de ventilaţie, cu excepţia ventilatoarelor necesare furnizãrii aerului de combustie pentru maşinile de antrenare a generatoarelor electrice;
.2 maşinile de antrenarea generatoarelor principale, inclusiv instalaţia lor de ventilaţie;
.3 maşinilor de antrenarea generatoarelor de avarie.
6.5.2. Decuplarea sau oprirea trebuie sã se poatã face din cel puţin douã amplasamente strategice din care unul trebuie sã fie situat în afara zonelor periculoase.
6.5.3. Instalaţiile electrice de oprire prevãzute în conformitate cu paragraful 6.5.1 trebuie sã fie concepute în aşa fel încât pericolul de oprire involuntarã datorat unei defecţiuni în instalaţia de oprire precum şi pericolul de declanşare accidentalã a instalaţiei de oprire sã fie reduse la minimum.
6.5.4. Echipamentul situat în alte spaţii decât cele închise şi care este capabil sã funcţioneze dupã oprirea menţionatã la paragraful 6.5.1 trebuie sã poatã fi instalat în amplasamente din zona 2. Trebuie sã fie demonstrat, conform cerinţelor Administraţiei, cã echipamentul situat în spaţii închise este corespunzãtor utilizãrii prevãzute. Cel puţin serviciile de mai jos trebuie sã poatã funcţiona dupã o oprire de avarie:
- iluminatul de avarie conform paragrafelor 5.3.6.1.1 la 5.3.6.1.4 timp de o jumãtate de orã;
- sistemul de comandã al prevenitorului de erupţie;
- instalaţia de alarmã generalã; instalaţia de comunicaţie prin difuzoare; şi
- instalaţiile de radiocomunicaţii alimentate de la baterii.
6.6. Instalaţii electrice în zonele periculoase
6.6.1. În zonele periculoase nu se vor utiliza decât echipamente şi trasee de cabluri electrice necesare exploatãrii. Nu se vor instala decât cabluri şi echipamente descrise în prezentul capitol.
6.6.2. De fiecare datã când în cele ce urmeazã este folosit termenul de echipament certificat de tip, acest echipament trebuie sã fie certificat ca fiind corespunzãtor pentru un amestec inflamabil de gaz şi aer, care poate apare.
6.6.3. Cablurile şi tipurile de echipament electric permise în zonele periculoase sunt indicate mai jos:
.1 Zona 0
Circuite sau echipamente şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinsecã.
.2 Zona 1
.2.1 Circuite sau echipamente şi trasee de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinsecã.
.2.2 Echipament certificat în execuţie antideflagrantã.
.2.3 Echipament certificat în execuţie cu siguranţã mãritã; în cazul motoarelor executate cu protecţie mãritã, trebuie acordatã o atenţie deosebitã protecţiei contra supracurenţilor.
.2.4 Echipament de tip cu capsulare presurizatã care este certificat fãrã pericol de explozie sau care este conform cerinţelor Administraţiei.
.2.5 Trecerile de cabluri.
.3 Zona 2
.3.1 Circuite sau echipament şi traseele de cabluri conexe certificate în execuţie cu protecţie intrinsecã.
.3.2 Echipament certificat în execuţie antiexplozivã.
.3.3 Echipament certificat în execuţie cu siguranţã mãritã; în cazul motoarelor executate cu protecţie mãritã, trebuie acordatã o atenţie deosebitã protecţiei contra supracurenţilor.
.3.4 Echipament de tip cu capsulare presurizatã care este conform cerinţelor Administraţiei.
.3.5 Orice echipament de un tip pentru care asigurã absenţa, în serviciu normal, a scânteilor, a arcului şi a punctelor fierbinţi şi care este conform cerinţelor Administraţiei.
.3.6 Trecerile de cabluri.
6.6.4. Cablurile fixe instalate permanent care trec prin Zona 1 trebuie sã fie prevãzute cu o acoperire conductivã cu înfãşurare sau înveliş pentru împãmântare. Cablurile flexibile care trec prin asemenea zone trebuie sã fie conform cerinţelor Administraţiei.
6.7. Instalaţii de maşini în zonele periculoase
6.7.1. Echipamentul mecanic trebuie sã fie limitat la minimum necesar pentru scopurile de exploatare.
6.7.2. Echipamentul mecanic şi maşinile care se gãsesc în zonele periculoase trebuie sã fie construite şi instalate în aşa fei încât sã reducã pericolul de aprindere prin scânteie având în vedere generarea electricitãţii statice sau frecãrii între pãrtile mobile sau urmare temperaturilor ridicate a pãrţilor expuse provocate de eşapamente sau alte emisii.
6.7.3. Instalarea de maşini cu combustie internã poate fi permisã în zonele periculoase 1 şi 2, dacã Administraţia considerã cã au fost luate suficiente precauţii contra pericolului de aprindere.
6.7.4. Instalarea de echipamente cu combustie poate fi permisã în zonele periculoase 2 daca Administraţia considerã cã au fost luate suficiente precauţii riscului de aprindere.

CAP. 7
Instalaţii de maşini şi instalaţii electrice pentru unitãţile autopropulsate

7.1. Generalitãţi
7.1.1. Cerinţele prezentului capitol se aplicã unitaţilor concepute pentru a se propulsa prin propriile lor mijloace fãrã asistenţã exterioarã şi nu sunt aplicabile unitãţilor care sunt dotate numai cu mijloace necesare pentru fixare pe locaţie sau pentru ajutor în operaţiile de remorcaj. Aceste cerinţe sunt suplimentare celor din capitolele 4, 5 şi 6.
7.1.2. Trebuie sã fie prevãzute mijloace prin care sã se asigure sau sã se restabileascã funcţionarea normalã a maşinilor de propulsie chiar în cazul când unul din echipamentele auxiliare esenţiale devine neoperant. O atenţie specialã trebuie sã fie acordatã proastei funcţionãri a echipamentelor urmãtoare:
.1 un grup generator care serveşte ca sursã principalã de energie electricã;
.2 sursele de alimentare cu aburi;
.3 echipamentele de alimentare cu apã a cãldãrilor;
.4 echipamentele de alimentare cu combustibil lichid a cãldãrilor sau a motoarelor;
.5 sursele de ulei de ungere sub presiune;
.6 sursele de apã sub presiune;
.7 o pompã de condensat şi echipamentele de menţinerea vacuumului în condensatoare;
.8 alimentarea mecanicã cu aer a cãldãrilor;
.9 un compresor şi o butelie de aer utilizate pentru pornire sau comenzi; şi
.10 echipamentele hidraulice, pneumatice şi electrice de comandã a maşinii principale de propulsie, inclusiv elicele cu pas variabil.
Totuşi, Administraţia poate, ţinând cont de consideraţii globale de siguranţã, sã admitã o reducere parţialã a capacitãţii de propulsie în raport cu funcţionarea normalã.
7.1.3. Maşina principalã de propulsie şi toate echipamentele auxiliare esenţiale pentru propulsie şi siguranţa unitãţii trebuie sa poatã funcţiona, aşa cum au fost instalate la bord, în condiţiile statice menţionate la paragraful 4.1.4 şi în condiţiile dinamice urmãtoare:
.1 pentru unitãţile stabilizate prin coloane, cu un unghi de 22,5° în orice direcţie;
.2 pentru unitãţile autoridicãtoare, cu un unghi de 15° în orice direcţie;
.3 pentru unitãţile de suprafaţã, cu un unghi de 22,5° şi simultan un tangaj prova sau pupa de 7,5°.
Administraţia poate autoriza o modificare a acestor unghiuri ţinând cont de tip, dimensiune şi condiţiile de funcţionare ale unitãţii.
7.1.4. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã proiectãrii, construcţiei şi instalaţiilor maşinilor de propulsie, astfel încât vibraţiile lor, de orice mod, sã nu producã solicitãri excesive în aceste maşini în condiţii normale de funcţionare.
7.2. Marşul înapoi
7.2.1. Energia la marş înapoi trebuie sã fie suficientã ca sã asigure un control convenabil al unitãţii în toate circumstanţele normale.
7.2.2. Trebuie probat cã instalaţia de propulsie permite inversarea sensului împingerii elicei într-un interval convenabil, în aşa fel îocât sã opreascã unitatea pe o distanţã rezonabilã, când aceasta este în deplasare, la marş înainte cu viteza maximã de serviciu.
7.2.3. Timpii de oprire traiectoriile navei şi distanţele înregistrate la probe împreunã cu rezultatele probelor pentru determinarea capacitãţii unitãţii având mai multe elice, pentru navigaţie şi manevre, când una sau mai multe elice sunt scoase din funcţiune, trebuie sã fie disponibile la bord pentru a fi utilizate de comandantul navei sau personalul desemnat pentru aceasta*.
-----------
* Se face referire îa Recomandarea privind prevederea şi expunerea informaţiilor manevrelor la bordul navelor, adoptatã de Organizaţie prin rezoluţia A.601(15).

7.2.4. Când unitatea este echipatã cu mijloace suplimentare pentru manevrare sau oprire, acestea trebuie supuse la probe şi se vor consemna rezultatele încercãrilor aşa cum este indicat în paragrafele 7.2.2 şi 7.2.3.
7.3. Cãldãri de abur şi instalaţii de alimentare a cãldãrilor
7.3.1. Cãldãrile acvatubulare care deservesc maşinile de propulsie cu turbine trebuie echipate cu o alarmã de nivel maxim de apã.
7.3.2. Toate instalaţiile de generare a aburului care asigurã serviciile esenţiale pentru propulsia unitaţii trebuie prevãzute cu cel puţin douã circuite independente de alimentare cu apã, fiecare având pompele de alimentare; se admite totuşi, ca sã fie o singurã intrare în colectorul de aburi. Trebuie prevãzute mijloace pentru împiedicarea apariţiei suprapresiunilor în oricare punct al circuitelor.
7.4. Comenzi maşini
7.4.1. Maşinile principale şi auxiliare esenţiale pentru propulsia unitãţii trebuie prevãzute cu mijloace eficace pentru funcţionare şi comandã. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzut un indicator de pas pentru elicele cu pas variabil.
7.4.2. Când maşinile de propulsie sunt comandate de pe puntea de navigaţie şi încãperile de maşini sunt cu personal permanent de supraveghere, trebuie aplicate urmãtoarele:
.1 în toate condiţiile de navigaţie, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sã se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie, sensul împingerii şi, dupã caz, pasul elicei;
.2 comanda de la distanţã trebuie sã se facã independent, pentru fiecare elice, cu un dispozitiv conceput şi construit în aşa fel încât acţionarea lui sã nu necesite o atenţie deosebitã a datelor referitoare la funcţionarea maşinii. Când mai multe elice sunt concepute sã funcţioneze simultan, ele pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandã;
.3 maşina de propulsie principala trebuie prevãzutã cu un echipament de oprire de avarie pe puntea de navigaţie, independent faţã de sistemul de comandã al punţii de navigaţie;
.4 comenzile maşinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie semnalizate, dupã caz, în postul de comandã al maşinilor principale sau pe platforma de manevrã;
.5 comanda de la distanţã a maşinii de propulsie trebuie sã fie posibilã numai dintr-un singur post odatã; instalarea de echipamente de comandã interconectate este autorizatã în interiorul aceluiaşi post. Fiecare post trebuie prevãzut cu un echipament care sã indice postul care comandã maşina de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperile de maşini trebuie sã fie posibil numai din încãperea de maşini sau din încãperea de comandã maşini;
.6 trebuie sa fie posibilã comanda localã a maşinilor de propulsie chiar în cazul defectãrii miei pãrţi oarecare a sistemului de comandã la distanţã;
.7 echipamentul de comandã la distantã trebuie sã fie conceput aşa fel cã în caz de defectare sã dea o alarma iar turaţia şi sensul împingerii sã rãmân cele existente înaintea acestei defectãri pânã în momentul în care comanda locala întrã în acţiune, afarã numai dacã Administraţia considerã aceste dispoziţii imposibile în practicã;
.8 pe puntea de navigaţie trebuie sã fie prevãzute aparate care sã indice:
.8.1 turaţia şi sensul de rotaţie ale elicei, când aceasta are pas fix;
.8.2 viteza şi pasul elicei când are elice cu pas variabil;
.9 pe puntea de navigaţie şi în încãperea de maşini trebuie sã fie prevãzutã o alarmã care sã indice presiunea joasã a aerului de pornire, la un nivel care sã permitã încã operaţiunile de pornire a motorului principal. Dacã sistemul de comandã la distanţã a motorului de propulsie este conceput pentru pornirea automatã, trebuie limitat numãrul tentativelor consecutive ratate de pornire automatã pentru a menţine un nivel suficient al presiunii de aer necesar pornirii locale a motorului.
7.4.3. Când maşina principalã de propulsie şi maşinile asociate, inclusiv sursele principale de alimentare cu energie electricã, sunt echipate cu dispozitive de comandã automatã sau de la distanţã, de diferite grade şi care sunt supravegheate în permanenţã de personal dintr-un post de comandã, acest post de comandã trebuie conceput, echipat şi instalat în aşa fel ca exploatarea maşinii sã fie aşa de sigurã şi eficace ca şi cum ar fi sub supraveghere directã; în acest scop se aplicã în mod corespunzãtor paragrafele 8.2 pânã la 8.3. Trebuie sã se acorde o atenţie deosebitã protecţiei contra incendiului şi inundãrii.
7.5. Instalaţia de guvernare
7.5.1. Exceptând cerinţele paragrafului 7.5.18 unitãţile trebuie sã fie echipate cu o instalaţie de guvernare principalã şi o instalaţie de guvernare auxiliarã acceptate de catre Administraţie. Instalaţia de guvernate principalã şi instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie dispuse în aşa fel încât o defecţiune a uneia dintre ele nu o face pe cealaltã inutilizabilã, atât cât sã fie rezonabil şi posibil în practicã.
7.5.2. Instalaţia de guvernare principalã trebuie sã fie de o construcţie suficient de solidã pentru a permite sã guverneze unitatea la viteza maximã de serviciu ceea ce va fi demonstrat la probe. Instalaţia de guvernare principalã şi axul cârmei trebuie sã fie concepute în aşa fel încât sa nu fie deteriorate la viteza maximã la marş înapoi dar totuşi aceastã cerinţã nu trebuie demonstratã prin probe la viteza maximã de marş înapoi şi la unghiul maxim de bandã a cârmei.
7.5.3. Când unitatea este la pescajul sãu maxim şi la marş înainte cu viteza maximã de serviciu, instalaţia de guvernare trebuie sã poatã manevra cârma din poziţia de 35 grade dintr-un bord la poziţia de 35 grade în celãlalt bord. Timpul necesar pentru trecerea cârmei de la 35 grade dintr-un bord oarecare la 30 grade în celãlalt bord nu trebuie sã depãşeascã 28 secunde în aceleaşi condiţii.
7.5.4. Instalaţia de guvernare principalã trebuie acţionatã de o sursã de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.3 şi în toate cazurile în care Administraţia va solicita un ax de cârmã al cãrui diametru la nivelul echei sã fie mai mare de 120 mm.
7.5.5. Agregatul sau agregatele de forţã ale instalaţiei de guvernare trebuie sã fie concepute astfel încât sã porneascã automat, când, dupã o întrerupere de curent, s-a restabilit alimentarea cu energie.
7.5.6. Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie de o construcţie suficient de solidã şi sã permitã guvernarea unitãţii la o vitezã de navigaţie acceptabilã; ea trebuie sã poatã fi pusã rapid în acţiune în caz de avarie.
7.5.7. Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie capabilã sã roteascã cârma de la poziţia de 15 grade într-un bord la 15 grade în celãlalt bord în cel mult 60 de secunde, unitatea fiind la pescajul sãu maxim şi la marş înainte cu o vitezã egalã cu jumãtate din viteza maximã de serviciu sau la o vitezã de 7 noduri oricare dintre aceasta este mai mare.
7.5.8. Instalaţia de guvernare auxiliarã trebuie sã fie acţionatã de o sursã de energie când aceasta este necesarã pentru îndeplinirea cerinţelor de la paragraful 7.5.7 şi în toate cazurile în care Administraţia cere un ax de cârmã al cãrui diametru la nivelul echei sã fie mai mare de 230 mm.
7.5.9. Când instalaţia de guvernare principalã are douã sau mai multe grupuri de acţionare identice, nu este necesar sã se prevadã instalaţie de guvernare auxiliarã dacã instalaţia de guvernare principalã poate acţiona cârma în condiţiile cerute la paragraful 7.5.3 de mai sus când toate grupurile de acţionare sunt în funcţiune. În mãsura în care este rezonabil şi posibil în practica, instalaţia de guvernare principalã trebuie sã fie dispusã în aşa fel încât o singurã defecţiune în oricare dintre circuitul de tubulaturi sau unul dintre grupurile de acţionare sã nu compromitã integritatea restului instalaţiei de guvernare.
7.5.10. Instalaţia de guvernare principalã trebuie sã poatã fi comandatã de pe puntea de navigaţie şi din încãperea maşinii de cârmã. Când echipamentul de comanda a instalaţiei de guvernare care este acţionat de pe puntea de navigaţie, este electric, el trebuie alimentat din circuitul de energie al instalaţiei de guvernare, dintr-un punct situat în încãperea maşinii de cârmã.
7.5.11. Când instalaţia de guvernare principalã este dispusã conform cerinţelor din paragraful 7.5.1.9, trebuie prevãzute douã echipamente de comandã independente fiecare dintre ele fiind acţionate de pe puntea de navigaţie. Când echipamentul de comandã cuprinde un motor hidraulic cu telecomandã, Administraţia poate renunţa la aplicarea cerinţei referitoare la cel de-al doilea echipament de comandã independent.
7.5.12. Când instalaţia de guvernare auxiliara este acţionatã de o sursã de energie, ea trebuie echipatã cu un echipament de comandã acţionat de pe puntea de navigaţie şi care sã fie independent de echipamentul de comandã al instalaţiei de guvernare principalã.
7.5.13. În încãperea maşinii de cârmã se vor prevedea mijloace care sã permitã deconectarea echipamentului de comandã al instalaţiei de guvernare de circuitul de energie.
7.5.14. Trebuie prevãzut un mijloc de comunicare între puntea de navigaţie şi încãperea maşinii de cârmã.
7.5.15. Când cârma este acţionatã de o sursã de energie, poziţia sa unghiularã exactã trebuie indicatã pe puntea de navigaţie. Indicatorul unghiului cârmei trebuie sã fie independent de echipamentul de comandã al instalaţiei de guvernare.
7.5.16. Trebuie sã fie posibilã verificarea poziţiei unghiulare a cârmei în încãperea maşinii de cârmã.
7.5.17. Trebuie prevãzutã o alimentare cu energie de rezervã care sã intre în acţiune automat într-un termen de 45 secunde şi care sã fie suficientã pentru a alimenta cel puţin un grup motor al instalaţiei de guvernare conform cerinţelor paragrafului 7.5.7. precum şi echipamentul sãu de comandã şi indicatorul unghiului cârmei; aceastã sursã de alimentare cu energie de rezervã trebuie sã fie sursa de energie de avarie, fie altã sursã de energie independentã situatã în încãperea maşinii de cârmã. Aceastã sursã de energie independentã trebuie sã fie utilizatã numai pentru acest scop şi trebuie sã aibã o capacitate suficientã pentru 10 minute de funcţionare continuã.
7.5.18. Dacã este instalatã o cârmã neconvenţionalã, Administraţia trebuie sã acorde o atenţie deosebitã instalaţiei de guvernare a unitãţii astfel încât sã se asigure gradul de fiabilitate şi eficacitate acceptabil conform cerinţelor de la paragraful 7.5.1.
7.6. Instalaţia de guvernare electricã şi electrohidraulicã
7.6.1. Se vor prevedea indicatoare a stãrii de funcţionare a motoarelor tuturor instalaţiilor de guvernare electrice sau electrohidraulice pe puntea de navigaţie şi într-un post corespunzãtor de comandã maşini.
7.6.2. Fiecare instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã cuprinzând unul sau mai multe grupuri de acţionare trebuie sã fie alimentate de cel puţin douã circuite din tabloul principal de distribuţie. Unul dintre circuite poate sã treacã prin tabloul de distribuţie de avarie. Orice instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã auxiliarã asociatã la o instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã principalã poate sã fie cuplatã la unul dintre circuitele alimentând aceasta din urmã. Circuitele care deservesc o instalaţie de guvernare electricã sau electrohidraulicã trebuie sã aibã o capacitate nominalã suficientã pentru alimentarea tuturor motoarelor care pot fi cuplate simultan şi pot sã funcţioneze simultan.
7.6.3. Circuitele şi motoarele trebuie sã fie protejate contra scurtcircuitelor şi echipate cu alarmã de suprasarcinã. Echipamentele de protecţie la supracurenţi dacã existã, trebuie sã intre în acţiune când curentul este cel puţin egal cu dublul curentului la plinã sarcinã a motorului sau circuitului protejat şi sã fie concepute în aşa fel încât sã lase sã treacã curenţii de pornire corespunzãtori. Când se foloseşte o alimentare trifazatã trebuie prevãzutã o alarmã care sã indice avarierea oricãrei faze de alimentare. Alarmele cerute în prezentul subparagraf trebuie sã fie alarme sonore şi vizuale instalate pe puntea de navigaţie într-o poziţie de unde pot fi observate cu uşurinţã.
7.7. Comunicaţii între puntea de navigaţie şi încãperea de maşini
Unitãţile trebuie sã fie prevãzute cu cel puţin douã mijloace indepeudente care sã permitã transmiterea ordinelor de la puntea de navigaţie la poziţia din încãperea de maşini sau în postul de comandã din care maşinile sunt comandate în mod normal. Unul dintre aceste mijloace trebuie sã fie constituit dintr-un telegraf maşini asigurând o reproducere vizualã a ordinelor şi a rãspunsurilor schimbate între încãperea de maşini şi puntea de navigaţie. Trebuie luatã în consideraţie prevederea de mijloace de comunicare cu toate celelalte poziţii din care pot fi comandate maşinile.
7.8. Instalaţia de alarmã pentru mecanici
Se va prevedea o instalaţie de alarmã pentru mecanici, care sã fie acţionatã din postul de comandã maşini sau de pe platforma de manevrã, dupã caz şi care sã fie auzitã clar în cabinele mecanicilor.
7.9. Sursa principalã de energie electricã
7.9.1. Suplimentar cerinţelor paragrafului 5.2, sursa principalã de energie electrica trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Sursa principalã de energie a unitãţii trebuie sã fie conceputã astfel cã serviciile menţionate la paragraful 5.1.1.1 sã poatã rãmâne asigurate oricare ar fi turaţia şi sensul de rotaţie al maşinilor de propulsie principale sau al axelor principale.
.2 Centrala electricã trebuie sã fie conceputã astfel încât sã asigure ca în cazul când oricare dintre generatoare sau sursa sa de energie principalã iese din funcţiune, generatorul (generatoarele) rãmas poate asigura alimentarea serviciilor electrice necesare pornirii maşinii principale de propulsie când unitatea este în stare de lipsã de energie. Generatorul de avarie poate fi utilizat pentru pornire când unitatea este în stare de lipsã de energie, dacã puterea sa, singurã sau combinatã cu a unuia dintre generatoare este suficientã pentru asigurarea simultanã a serviciilor menţionate la paragrafele 5.3.6.1 pânã la 5.3.6.4.
.3 Pentru unitãţile cu propulsie electricã autonomã aplicarea paragrafului 5.2.2 se poate limita numai la furnizarea unei puteri suficiente care sã permitã unitaţii sã se deplaseze în deplinã siguranţã.
7.9.2. Tabloul principal de distribuţie trebuie sã fie plasat în raport cu un post de generator principal în aşa fel, pentru cât este cu putinţã, încât integritatea alimentãrii normale sã nu poatã fi afectatã decât de un incendiu sau altã deteriorare care s-ar produce într-o încãpere. Orice incintã înconjurãtoare conţinând tabloul principal de distribuţie, cum ar fi un post de comandã maşini situat în limitele încãperii, nu este consideratã ca separând tablourile de distribuţie de generatoare.
7.9.3. La bordul tuturor unitãţilor ale cãror generatoare principale au o putere electricã instalatã de peste 3 megawaţi, barele principale trebuie divizate în cel puţin douã pãrţi, în mod normal cuplate prin conexiuni separate sau orice alt mijloc aprobat; generatoarele şi orice alt echipament duplicat trebuie, în mãsura posibilului, sã fie legate cu jumãtate din fiecare parte. Sunt permise amenajãri alternative echivalente.
7.10. Sursa de energie electricã de avarie
În afara serviciilor menţionate la secţiunea 5.3, sursa de energie de avarie trebuie sã poatã alimenta urmãtoarele servicii:
.1 Timp de 18 ore, iluminatul de avarie al instalaţiei de guvernare;
.2 Timp de 18 ore:
.2.1 echipamentul de navigaţie cerut de regula V/12 a Convenţiei SOLAS din 1974;
.2.2 cu intermitenţã, lampa de semnalizare de zi şi a sirenei unitãţii;
afarã de cazul când aceste servicii nu dispun de o alimentare independentã furnizatã de o baterie de acumulatori situatã conveoabil în aşa fel încât sã poatã fi utilizatã în caz de situaţie criticã şi suficientã pentru o perioadã de 18 ore;
.3 Timp de 10 minute instalaţia de guvernare când aceasta trebuie sã fie alimentatã în condiţiile menţionate la paragraful 7.5.4.


CAP. 8
Încãperi de maşini periodic nesupravegheate pentru toate tipurile de unitaţi

8.1. Generalitãţi
Cerinţele din prezentul capitol sunt suplimentare celor din capitolele 4 pânã la 7 şi se aplicã încãperilor de maşini exploatate fãrã prezenţa permanentã a personalului, indicate în cele de faţã. Mãsurile luate trebuie sã asigure unitãţii funcţionând ca o navã, inclusiv în timpul manevrei şi în încãperilor de maşini de categoria A în timpul operaţiilor de foraj, dupã caz, un grad de siguranţã echivalent celui unei unitãţi ale cãrei încãperi de maşini sunt supravegheate de personal.
8.2. Domeniul de aplicare
8.2.1. Cerinţele paragrafelor 8.3 pânã la 8.9 se aplicã unitãţilor proiectate sa se propulseze prin propriile lor mijloace fãrã ajutor exterior.
8.2.2. Unitãţile, altele decât cele care sunt concepute pentru autopropulsie, care au îacãperi de maşini periodic nesupravegheate în care se gãsesc maşinile destinate funcţionãrii ca o navã trebuie sã îndeplineascã cerinţele pãrţilor corespunzãtoare din paragrafele 8.3, 8.4, 8.7, 8.8 şi 8.9.
8.2.3. Când la bordul, unei unitaţi oarecare, este prevãzut ca unele încãperi de maşini de categoria A destinate operatiilor de foraj vor fi exploatate fãrã prezenţa personalului permanent, Administraţia trebuie sã preconizeze aplicarea paragrafelor 8.3 şi 8.9 încãperilor de maşini de categoria A, ţinând corespunzãtor cont de caracteristicile maşinilor respective şi supravegherea prevãzutã pentru garantarea siguranţei.
8.2.4. Trebuie luate mãsuri acceptate de cãtre Administraţie pentru a asigura buna funcţionare a echipamentului la bordul fiecãrei unitãţi şi sã se prevadã inspecţii regulate şi probe de rutinã pentru a se asigura cã acest echipament continuã sã funcţioneze corect.
8.2.5. Fiecare unitate trebuie sã aibã documente acceptate de cãtre Administraţie, atestând cã ele pot fi exploatate fãrã prezenţa permanentã a personalului în încãperile de maşini.
8.3. Protecţia contra incendiului
Prevenirea incendiuiui
8.3.1. Când este necesar, tubulaturile de combustibil lichid şi ulei de ungere trebuie sã fie prevãzute cu ecrane sau protejate corespunzãtor în aşa fel încât sã se evite atât cât este posibil ca hidrocarburile sã nu curgã sau sã nu fie pulverizate pe suprafeţe fierbinţi sau în prizele de aer ale maşinilor. Numãrul îmbinãrilor tubulaturilor de la aceste instalaţii trebuie redus la minimum. Trebuie acordatã o atenţie deosebitã tubulaturilor de combustibil lichid sub presiune; când este posibil în practicã scurgerile din aceste instalaţii de tubulaturi trebuie sã fie colectate şi sã se declanşeze o alarmã.
8.3.2. Tancurile de serviciu de combustibil lichid umplute automat sau prin comandã la distanţã trebuie sã fie echipate cu dispozitive care sã elimine riscul de deversare. Celelalte echipamente care trateazã automat lichidele inflamabile, ca de exemplu separatoarele de combustibil lichid, trebuie, de fiecare datã cã acest lucru este posibil în practicã, sã fie instalate într-un spaţiu special rezervat separatoarelor şi încãlzitoarelor, şi trebuie prevãzute cu dispozitive destinate prevenirii deversãrilor.
8.3.3. Când tancurile de serviciu de combustibil lichid sau tancurile de decantare sunt prevãzute cu echipament de încãlzire, trebuie prevãzut un avertizor care sã dea alarma în caz de temperaturã excesivã, dacã riscã sã fie depãşit punctul de înflamabilitate al combustibilului.
Detecţia incendiului
8.3.4. În încãperile de maşini periodic nesupravegheate, trebuie amplasatã, o instalaţie aprobatã pentru detectarea incendiului care se bazeazã pe principiul autocontrolului şi sã includã facilitãţi pentru testãri periodice.
8.3.5. Instalatia pentru detectarea incendiului cerut la paragraful 8.3.4 trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele cerinţe:
.1 Aceasta instalaţie de detecţie a incendiului trebuie sã fie asttel proiectatã, iar detectoarele trebuie sã fie astfel dispuse încât sã descopere rapid începutul unui incendiu în orice parte a acestor încãperi şi în toate condiţiile normale de exploatare a maşinilor şi de variaţie a ventilaţie pe care le cere gama posibilã de temperaturi ambiante. Instalaţiile de detecţie care folosesc numai detectoare termice nu trebuie permise, cu excepţia spaţiilor cu înãlţime limitatã şi când utilizarea lor este în mod deosebit de corespunzãtoare. Instalaţia de detecţie trebuie sa declanşeze alarme sonore şi vizuale distincte de cele ale sistemelor care nu indicã un incendiu, în locuri suficient de numeroase pentru a asigura cã aceste semnale de alamrã sunt vãzute şi auzite în amplasamentele cerute de paragraful 8.7.1.
.2 Dupã ce instalaţia a fost montatã, ea trebuie supusã probelor în condiţii diferite de ventilaţie şi de exploatare a maşinilor.
.3 Când instalaţia de detecţie a incendiului este electricã, trebuie sã fie alimentatã automat de la o sursã de energie de avarie prin intermediul unei alimentãri separate, în cazul cãderii sursei principale de energie.
8.3.6. Se vor prevedea mijloace pentru caz de incendiu:
.1 în conductele de alimentare cu aer şi de eşapament la cãldãri; şi
.2 în colectoarele de baleiaj ale motorului de propulsie, pentru a se asigura detectarea şi darea alarmei la iniţierea incendiului, cu excepţia cazului când Administraţia considerã cã aceste instalaţii nu sunt necesare în unele cazuri particulare.
8.3.7. Motoarele cu combustie internã cu puterea mai mare sau egalã cu 2250 kW sau cu diametrul cilindrilor mai mare de 300 mm trebuie sã fie echipate cu detectoare de ceaţã de ulei în carter, echipamente de control a temperaturii palierelor sau cu echipamente echivalente.
Combaterea incendiului
8.3.8. Trebuie prevãzutã o instalaţie fixã de stingere a incendiului aprobatã, la bordul unitãţilor la care nu se aplicã cerinţele paragrafului 9.5.
8.3.9. Trebuie luate masuri pentru garantarea unei alimentãri imediate de la magistrala de incendiu la presiunea corespunzãtoare, ţinând seama de riscul de îngheţ, fie;
.1 printr-o instalaţie de comandã a pornirii la distanţã a uneia dintre pompele de incendiu principale. Una dintre aceste comenzi trebuie instalatã pe puntea de navigaţie şi alta în postul de control incendiu, dacã acesta existã; sau
.2 prin menţinerea sub presiune în permanenţã a magistralei de incendiu cu ajutorul fie
.2.1 printr-una din pompele principale de incendiu; fie
.2.2 printr-o pompã rezervata în acest scop, cu pornire automatã, în cazul reducerii presiunii unei pompe principale de incendiu
8.3.10. Administraţia trebuie sã acorde atenţie deosebitã menţinerii integritãţii la foc a încãperilor de maşini, la alegerea amplasamentului şi la centralizarea comenzilor instalaţiei de stins incendiu, a echipamentelor de oprire cerute (ventilaţie, pompe de combustibil etc.) şi poate sã cearã dispozitive suplimentare de stins incendiul, echipamente de combatere a incendiului şi aparate de respirat.
8.4. Protecţia contra inundarii
Detectarea nivelului apelor din santinã
8.4.1. Un nivel de crescut al apelor din santina încãperii maşini periodic nesupravegheat şi situat sub linia de încãrcare reglementarã trebuie sã declanşeze o alarmã sonorã şi vizualã în amplasamentele precizate la paragraful 8.7.1.
8.4.2. Încãperile de maşini periodic nesupravegheate trebuie sã fie prevãzute, în mãsura în care aceasta este posibilã în practicã, cu puţuri de santinã de capacitate suficientã pentru colectarea lichidelor care se acumuleazã normal în timpul perioadelor de funcţionare fãrã personal. Aceste puţuri trebuie sã fie situate şi supravegheate astfel ca toatã acumularea de lichide sã fie detectatã la nivelele fixate în prealabil la unghiuri normale de înclinare.
8.4.3. Când pompele de santinã se pun în funcţiune automat, trebuie prevãzute mijloace care sã indice în locaţiile prevãzute de 8.7.1 dacã, afluxul de lichide este superior debitului pompei sau dacã aceasta din urmã funcţioneazã mai des decât este normal prevãzut. In aceste cazuri, se pot autoriza puţuri mal mici, utilizabile în timpul unei perioade rezonabile. Daca existã pompe de drenaj cu pornire automatã trebuie sã se acorde o atenţie deosebitã regulilor de prevenirea poluãrii cu hidrocarburi.
8.5. Comanda de pe puntea de navigaţie a maşinilor de propulsie
8.5.1. În modul de funcţionare ca o navã, inclusiv în timpul manevrei, trebuie sã se poatã comanda în întregime de pe puntea de navigaţie turaţia, sensul împingerii şi, dupã caz, pasul elicei.
8.5.2. Aceastã comandã la distanţã trebuie sã se efectueze prin intermediul unui singur dispozitiv pentru fiecare elice independentã, cu functionare automatã a ansamblului de aparate conexe, incluzând, dacã este necesar, dispozitive de protecţie a maşinii de propulsie contra suprasarcinilor. Totuşi, când mai multe elice sunt concepute sã funcţioneze simultan, aceste elice pot fi comandate printr-un singur dispozitiv de comandã.
8.5.3. Maşina principalã de propulsie trebuie prevãzutã, cu un dispozitiv de oprire a maşinii de pe puntea de navigaţie, în caz de avarie şi care sã fie independent de instalaţia de comandã de pe puntea de navigaţie menţionat la paragraful 8.5.2.
8.5.4. Manevrele dispozitivului de comandã a maşinii de propulsie efectuate de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie semnalate, dupã caz, în postul central de comandã al maşinilor principale sau în postul de comandã al maşinilor de propulsie, dupã caz.
8.5.5. Comanda de la distanţã a maşinii de propulsie trebuie sã poatã sã fie posibilã numai dintr-un singur post odatã; instalarea de sisteme de comandã interconectate este autorizatã în interiorul unui singur post. Fiecare post trebuie sã fie prevãzut cu un dispozitiv care sã indice postul care comandã aparatul de propulsie. Transferul comenzii între puntea de navigaţie şi încãperea maşinii trebuie sã fîe posibil numai din încãperea maşinii sau din postul de comandã al maşinilor. Instalaţia trebuie sã cuprindã mijloace care sã permitã împiedicarea unei modificãri sensibile de propulsie în timpul transferului comenzii dintr-un amplasament în altul.
8.5.6. Trebuie sã fie posibilã comanda localã a tuturor maşinilor esenţiale şi pentru propulsie şi manevrare chiar în cazul avariei unei pãrţi oarecare a dispozitivelor automate sau de comandã la distanţã.
8.5.7. Instalaţia automatã de comandã la distantã trebuie sã fie conceputã în aşa fel ca în caz de avarie, alarma sã fie datã pe puntea de navigaţie şi în postul de comandã a maşinilor principale, în afarã de cazul în care Administraţia considerã aceste dispoziţii imposibile în practicã, turaţia şi sensul împingerii trebuie sã rãmânã cele existente înaintea acestei avarii pânã în momentul când comanda localã intrã în acţiune.
8.5.8. Pe puntea de navigaţie trebuie prevãzute aparate care sã indice:
.1 Turaţia şi sensul de rotaţie al elicei, când aceasta este cu pas fix; sau
.2 Turaţia şi pasul elicei, când aceasta este cu pas variabil
8.3.9. Trebuie limitate numãrul tentativelor consecutive de pornire automatã ratate, pentru a menţine presiunea aerului necesar pornirii, la un nivel suficient. Trebuie prevãzutã o alarmã de presiune joasã a aerului de pornire, stabilitã la un nivel care sã permitã încã operaţiunile de pornire a maşinii principale.
8.6. Comumicaţii
Postul central de comandã a maşinilor principale sau postul de comandã al maşinilor de propulsie, dupã caz, puntea de navigaţie, cabinele ofiţerilor mecanici şi, la bordul unitãţilor stabilizate prin coloane, postul central de comanda balastului, trebuie conectate la un mijloc fiabil de comunicare vocalã.
8.7. Instalaţia de alarmã
8.7.1. Trebuie sa se prevadã, în postul de comandã al maşinilor principale, o instalaţie de alarmã sonorã şi vizualã pentru a indica orice defect de funcţionare care solicitã atenţie, care trebuie sã:
.1 declanşeze o alarmã sonorã şi vizualã la un alt post de comandã care, în mod normal permanent supravegheat;
.2 declanşeze alarma destinatã sã previnã mecanicii cerutã la paragraful 7.8, sau o alarmã echivalentã acceptatã de cãtre Administraţie, dacã nici o mãsurã n-a fost luatã într-o perioadã de timp determinatã pentru remedierea avariei;
.3 pe cât posibil, sã fie conceput urmãrind principiul de siguranţã intrinsecã; şi
.4 în modul de functionare ca o navã, sã declanşeze o alarmã sonorã şi vizualã pe puntea de navigaţie în toate cazurile care necesitã intervenţia sau atenţia ofiţerului de cart.
8.7.2. Instalaţia de alarmã trebuie sã fie alimentatã în permanenţã şi sã fie prevãzutã cu un dispozitiv de cuplare automatã la o sursã de energie de rezervã în cazul cãderii sursei normale de energie.
8.7.3. Orice avarie a sursei normale de energie a instalaţiei de alarmã trebuie semnalizatã printr-o alarmã.
8.7.4. Instalaţia de alarmã trebuie sã poatã semnala simultan mai mult de o singurã defecţiune iar acceptarea unui semnal de alarmã nu trebuie sã anuleze o altã alarmã.
8.7.5. Recepţionarea în amplasamentul menţionat în paragraful 8.7.1 a oricãrei alarme trebuie indicatã la poziţiile unde a fost datã. Echipamentele avertizoare trebuie sã continue sã functioneze pânã ce semnalul lor a fost luat în consideratie iar semnalele vizuale trebuie menţinute pânã în momentul remedierii defecţiunii. Instalaţia de alarmã trebuie atunci sã se repunã automat în poziţia de funcţionare normalã.
8.8. Cerinţe speciale pentru maşini, cãldãri şi instalaţii electrice
8.8.1. Cerinţele speciale aplicabile maşinilor, cãldãrilor şi instalaţiilor electrice trebuie sã fie acceptate de cãtre Administraţie şi sã cuprindã cel puţin cerinţele din prezenta secţiune.
8.8.2. Sursa principalã de energie electricã trebuie sã îndeplineascã urmatoarele condiţii:
.1 Când energia electricã poate fi furnizatã de un singur generator, trebuie prevãzute mãsuri adecvate de reducere a sarcinii corespunzãtoare pentru garantarea continuitãţii alimentãrii serviciilor necesare propulsiei, guvernãrii precum, şi pentru siguranţa unitaţii. Pentru a remedia cazul cãderii generatorului în funcţiune, trebuie prevãzutã pornirea şi cuplarea automatã la tabloul principal de distribuţie a unui generator de rezervã având o capacitate suficientã pentru a permite unitãţii sã se deplaseze în deplinã siguranţã şi sã asigure repornirea automatã a auxiliarelor esenţiale, inclusiv dacã este necesar dupã un program secvenţial de funcţionare. Administraţia poate scuti unitãţile de aceastã cerinţã când energia necesarã pentru asigurarea serviciilor menţionate la paragraful 5.1.1.1, exceptând serviciile menţionate la paragraful 1.3.17.2 este mai micã sau egalã cu 250 kilowaţi.
.2 Când energia electricã este în mod normal furnizatã de mai multe generatoare funcţionând simultan în paralel, trebuie prevãzute mãsuri, cum ar fi reducerea sarcinii care sã garanteze ca în cazul avarierii unui generator, celelalte sã continue sã funcţioneze în suprasarcinã, pentru navigaţie sigurã când unitatea este în deplasare şi pentru asigurarea siguranţei unitãţii.
Funcţia de transfer
8.8.3. Când sunt cerute maşini de rezerva pentru alte maşini auxiliare esenţiale pentru propulsie, trebuie prevãzute funcţii de transfer automate. Transferul automat trebuie sã declanşeze o alarmã.
Comanda automatã şi instalaţii de alarmã
8.8.4. Instalaţia de comandã trebuie sã fie conceputã în aşa fel ca serviciile necesare funcţionãrii maşinilor principale de propulsie şi auxiliarelor sale sã fie asigurate prin intermediul dispozitivelor automate necesare.
8.8.5. Trebuie sã se prevadã mijloace care sã permitã menţinerea la nivelul solicitat suficient al presiunii de aer pentru pornire când motoarele ce asigurã propulsia principalã sunt cu combustie internã.
8.8.6 Trebuie prevãzutã o instalaţie de alarmã care sã îndeplineascã cerinţele paragrafului 8.7 pentru toate nivelurile importante ale fluidelor, presiunilor, temperaturilor şi ale altor parametri esenţiali.
8.9. Dispozittve de siguranţã
Trebuie prevãzut un dispozitiv de siguranţã care antreneazã oprirea automatã a pãrţii afectate a instalaţiei în cazul unui defect de funcţionare a maşinilor sau cãldãrilor care prezintã un pericol imediat şi care declanşeazã o alarmã în amplasamentele cerute la paragraful 8.7.1. Maşinile de propulsie nu trebuie sã se opreascã automat, decât în cazurile când existã riscul unei avarii grave, de distrugere totalã sau explozie. Când existã dispozitive care sã permitã trecerea peste oprirea maşinii principale de propulsie, acesta trebuie sã fie conceput în aşa fel ca sã nu poatã fi activat din neatenţie. Trebuie prevãzutã semnalizarea luminoasã care sã indice cã acest dispozitiv a fost activat.


CAP. 9
Protecţia contra incendiului

9.1. Protecţia constructivã contra incendiului
9.1.1. Aceste cerinţe se aplicã în principal unitãţilor a cãror corp de suprastracturã, pereţi structurali, punţi şi rufuri sunt din oţel.
9.1.2. Unitãţile construite din alte materiale pot fi acceptate, cu condiţia ca acestea sã asigure, cu avizul Administraţiei, un nivel de siguranţã echivalent.
Rezistenţa la foc a pereţilor şi punţilor
9.1.3. Rezistenţa minimã la foc a pereţilor şi punţilor trebuie sã fie conformã nu numai cerinţelor speciale din secţiunea prezentã şi din secţiunea 9.2, dar şi celor din tabelele 9-1 şi 9-2. Pereţi exteriori ai suprastructurilor şi rufurilor care delimiteazã spaţii de locuit, inclusiv punţi suspendate care susţin aceste spaţii, trebuie sa fie construiţi conform normei "A-60" pe ansamblul pãrţii vecine cu masa rotativã şi situatã la mai puţin de 30 m de centrul ei. În cazul unitaţilor dotate cu o substructurã mobilã, distanţa de 30 m trebuie mãsuratã când substructura este în poziţia de foraj cea mai apropiatã de spaţiile de locuit. Administraţia poate accepta amenajãri echivalente.
9.1.4. Pentru aplicarea cerinţelor din tabele trebuie sã se ţinã seama de urmãtoarele principii:
.1 Tabelele 9-1 şi 9-2 trebuie aplicate pereţilor şi respectiv punţilor care separa spaţii adiacente.
.2 Pentru determinarea normelor de rezistenţã la foc aplicabile pereţilor care separã spaţii adiacente, aceste spaţii sunt clasificate în funcţie de riscul de incendiu pe care-l prezintã, în categoriile (1) pânã la (11) de mai jos. Titlul fiecãrei categorii are un caracter specific mai degrabã decât restrictiv. Numãrul din paranteze care precede titlul fiecãrei categorii se referã la coloana sau linia corespunzãtoare din tabele.
(1) Posturile de comandã sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.3.1.
(2) Coridoare înseamnã coridoare şi holuri.
(3) Încãperi de locuit sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.45 exclusiv coridoare, toalete şi oficii care nu conţin aparate de gãtit.
(4) Scãri înseamnã scãrile interioare, ascensoare şi scãrile rulante (altele decât cele cate sunt în întregime situate în încãperi de maşini), ca şi casele lor. In aceastã privinţã o scarã care este închisã numai la un singur nivel trebuie consideratã ca fãcând parte din spaţiul de care nu este separatã printr-o uşã de incendiu.
(5) Încãpere de serviciu (pericol redus de incendiu) înseamnã dulapuri, magazii, spaţii de lucru în care nu este depozitat material inflamabil, precum uscãtorii şi spãlãtorii.
(6) Încãperi de maşini de categoria A sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.29.
(7) Alte încãperi de maşini sunt spaţiile definite la paragraful 1.3.30 cu excepţia încãperilor de maşini de categoria A.


Tabelul 9-1 - Rezistenţa la foc a pereţilor care separã spaţii adiacente


┌────────────────┬───────┬─────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│Spaţii          │  (1)  │ (2) │  (3) │  (4)  │  (5)  │  (6)  │  (7)  │  (8)  │  (9)  │  (10) │ (11)  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Posturi de  (1) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│Comandã         │A-0(d/)│ A-0 │ A-60 │  A-0  │  A-15 │ A-60  │  A-15 │ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Coridoare   (2) │       │  C  │ B-0  │  B-0  │  B-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│                │       │     │      │A-0(b/)│       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │   C  │  B-0  │  B-0  │ A-60  │  A-60 │ A-0   │  A-0  │   *   │   C   │
│locuit      (3) │       │     │      │A-0(b/)│       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Scãri       (4) │       │     │      │ B-O   │  B-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│                │       │     │      │A-0(b/)│A-0(b/)│       │       │       │       │       │A-0(b/)│
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │   C   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  B-0  │
│serviciu    (5) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol redus) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │       │  *    │A-0(a/)│ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
│maşini de   (6) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│categoria A     │       │     │      │       │       │ a/    │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Alte spaţii     │       │     │      │       │       │       │A-0(a/)│ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│de maşini   (7) │       │     │      │       │       │       │___o/  │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Zone            │       │     │      │       │       │       │       │   -   │  A-0  │   -   │  A-0  │
│periculoase     │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │       │     │      │       │       │       │       │       │A-0(c/)│   -   │  A-0  │
│serviciu    (9) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol ridicat)       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Punţi           │       │     │      │       │       │       │       │       │       │   -   │   *   │
│deschise   (10) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi sani-  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │   C   │
│tare şi spaţii  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│similare   (11) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
└────────────────┴───────┴─────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



Tabelul 9-2 - rezistenţa la foc a punţilor care separa spaţii adiacente


┌────────────────┬───────┬─────┬──────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│Spaţii   Spaţii │  (1)  │ (2) │  (3) │  (4)  │  (5)  │  (6)  │  (7)  │  (8)  │  (9)  │  (10) │ (11)  │
│dede- |  dea- -►│       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│subt  ▼  supra  │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Posturi de  (1) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│Comandã         │  A-0  │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Coridoare   (2) │  A-0  │  *  │  *   │  A-0  │   *   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │   *   │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-0 │  *   │  A-0  │   *   │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │   *   │
│locuit      (3) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Scãri       (4) │  A-0  │ A-0 │ A-0  │   *   │  A-0  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-15 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │    *  │ A-60  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│serviciu    (5) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol redus) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-60│ A-60 │  A-60 │  A-60 │   *   │  A-60 │ A-60  │  A-60 │   *   │  A-0  │
│maşini de   (6) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│categoria A     │       │     │      │       │       │ a/    │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Alte spaţii     │  A-15 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-0   │    *  │ A-0   │  A-0  │   *   │  A-0  │
│de maşini   (7) │       │     │      │       │       │ a/    │   a/  │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Zone            │  A-60 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-60  │  A-0  │  -    │  A-0  │   -   │  A-0  │
│periculoase     │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Încãperi de     │  A-60 │ A-0 │ A-0  │  A-0  │  A-0  │ A-0   │  A-0  │ A-0   │A-0(c/)│   *   │  A-0  │
│serviciu    (9) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│(pericol ridicat)       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Punţi           │   *   │  *  │  *   │   *   │   *   │   *   │   *   │  -    │   *   │   -   │   *   │
│deschise   (10) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
├────────────────┼───────┼─────┼──────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Spaţii sanitare │  A-0  │ A-0 │      │  A-0  │       │ A-0   │  A-0  │ A-0   │  A-0  │       │       │
│şi spaţii       │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
│similare   (11) │       │     │      │       │       │       │       │       │       │       │       │
└────────────────┴───────┴─────┴──────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



Note: Notele de mai jos se aplicã tabelelor nr. 3 şi nr. 4 dupã caz:
(a/) Când spaţiul conţine o sursã de energie de avarie sau elemente ale unei surse de energie de avarie adiacente unui spaţiu ce conţine un generator de serviciu al navei sau elemente ale unui generator de serviciu al navei, peretele sau puntea de separaţie dintre aceste spaţii trebuie sa fie de tip "A-60".
(b/) Pentru clarificarea notei aplicabile vezi paragrafele 9.2.1 şi 9.2.3.
(c/) Când spaţiile aparţinând aceleiaşi categorii numerice şi apare indicele "c", nu perete sau o punte de tipul indicat în tabele este necesar numai când spaţiile adiacente servesc unor scopuri diferite, de exemplu la categoria (9). 0 bucãtãrie situata alãturi de altã bucãtãrie nu necesitã un perete, dar o bucãtãrie situatã alãturi de o magazie de pituri trebuie prevãzutã cu perete de tip "A-0".
(d/) Pereţii care separã puntea de navigaţie, camera hãrţilor şi cabina radio una de alta pot fi de tip "B-0"
* Când apare un asterisc în tabele, construcţiile trebuie sã fie din oţel sau din alt material echivalent dar nu este necesar sa fie de tip "A". Totuşi daca o punte este penetratã pentru trecerea cablurilor electrice, tubulaturilor şi conductelor de ventilaţie, aceste treceri trebuie fãcute etanşe pentru a preveni trecerea flãcãrilor şi fumului.

(8) Zone periculoase sunt zonele definite la paragraful 1.3.32.
(9) Încãperi de servicu (pericol ridicat) înseamnã dulapuri, magazii şi spaţii de lucru unde sunt depozitate materiale inflamabile, bucãtãrii, oficii conţinâud aparate de gãtit, magaziile de pituri şi atelierele, altele decât cele care fac parte din încãperile de maşini.
(10) Punţi deschise sunt spatiile de punţi deschise, cu excepţia zonelor periculoase.
(11) Încãperi sanitare şi alte spaţii similare sunt instalaţiile. sanitare comune, ca duşuri, bãi, toalete etc. şi oficiile izolate care nu conţin aparate de gãtit. Dotãrile sanitare care deservesc un spaţiu şi spre care nu se poate accede decât prin acest spaţiu, trebuie sã fie considerate ca fãcând parte din spaţiul în care se aflã.

9.1.5. Se poate considera cã plafoanele şi cãptuşelile de tip "B" fixate respectiv pe punţi şi pereţi asigurã integral sau partial izolaţia şi rezistenţa cerutã.
9.1.6. Când Administraţia aprobã detaliile de construcţie în vederea protecţiei contra incendiului, trebuie sã ia în consideraţie riscul transmiterii cãldurii la intersecţiile şi extremitãţile limitelor termice cerute.
9.1.7. Ferestrele şi hublourile, cu excepţia ferestrelor de pe puntea de navigaţie trebuie sã fie fãrã posibilitate de deschidere. Ferestrele de la puntea de navigaţie pot fi cu posibilitate de deschidere cu condiţia sã fie concepute ca sã poatã fi închise rapid. Administraţia poate autoriza ca ferestrele şi hublourile din afara zonelor cu pericol de explozie sã fie cu posibilitate de deschidere.
9.1.8. Rezistenţa la foc a uşilor trebuie, în mãsura posibilului, sã fie echivalenta cu aceea a pereţilor în care sunt instalate. Uşile exterioare ale suprastructurilor şi rufurilor trebuie sã fie construite conform normelor "A-O" cel puţin, şi sã fie dacã este posibil, cu autoînchidere.
9.2. Protecţia încãperilor de locuit, de serviciu şi a posturilor de comandã
9.2.1. Toţi pereţii de tip "B" trebuie sã se extindã din punte în punte şi pânã la peretele exterior al rufului sau altã limitã, cu excepţia când instalarea nu comportã plafoane şi cãptuşeli continui de tip "B" de o parte şi de alta a peretelui, în care caz peretele se poate opri la acest plafon sau aceastã cãptuşealã. În pereţii coridoarelor, deschiderile de ventilaţie pot fi autorizate exclusiv în sau sub uşile cabinelor, încãperilor sociale, birourilor şi încãperilor sanitare. Deschiderile vor fi practicate numai în partea inferioarã a uşilor. Deschiderile practicate în sau sub uşi trebuie sã aibã o suprafaţã netã totalã care sã nu depãşeascã 0,05 mp iar acea deschidere practicatã în uşã trebuie prevãzutã cu o grilã din material incombustibil. Astfel de deschideri nu trebuie practicate în uşile caselor de scãri.
9.2.2. Scãrile trebuie construite din oţel sau un material echivalent.
9.2.3. Pentru a evita ca un incendiu sa se propage rapid de la o punte la alta, scãrile care deservesc o singurã punte trebuie sa fie protejate cel puţin la un nivel cu pereţi de tip "A" sau "B" şi cu uşi cu autoînchidere. Puţurile ascensoarelor de personal trebuie sã fie protejate cu construcţii de tip "A". Scãrile şi puţurile ascensoarelor care traverseazã mai mult de o punte trebuie sã fie înconjurate cu construcţii de tip "A" şi protejate cu uşi cu autoînchidere la toate nivelurile. Uşile cu autoînchidere nu trebuie sã aibã dispozitive de reţinere. Totuşi se pot utiliza dispozitive de reţinere manevrabile de la distanţã în execuţie cu protecţie intrinsecã.
9.2.4. Spaţiile goale care se gãsesc în spatele plafoanelor, lambriurilor şi cãptuşelilor trebuie divizate prin ecrane bine ajustate pentru evitarea tirajului. Ecranele vor fi instalate la distanţe de cel mult 14 m.
9.2.5. Cu excepţia izolaţiilor încãperilor frigorifice, materialele de izolaţie, izolaţia termicã a canalelor de ventilaţie şi a ţevilor, plafoanelor, cãptuşelilor şi a pereţilor trebuie sã fie din materiale incombustibile. Izolaţia armãturilor tubulaturilor circuitelor de fluide la temperaturi joase precum şi ecranele anti-condens şi produsele adezive utilizate pentru aceste izolaţii pot sã nu fie incombustibile, dar trebuie sã fie în cantitate cât mai limitatã posibil iar suprafaţa lor aparentã sã aibã caracteristici pentru o lentã propagare a flãcãrii*. In spaţiile unde existã riscul pãtrunderii produselor petroliere, suprafaţa izolaţiilor trebuie sã fie împermeabilã la hidrocarburi sau la vapori de hidrocarburi.
---------
* Referitor la Rezoluţia IMO nr.A.653(16) Recomandare asupra îmbunãtãţirii procedurilor de testare la foc pentru inflamabilitatea suprafeţei pereţilor, plafoanelor şi materialelor de finisare a punţilor. In legãtura cu Rezoluţia A.166(ES IV) Ghidul de evaluare a proprietãţilor materialelor cu pericol de explozie şi Anexa I, Partea I din Codul Internaţional pentru Aplicarea Procedurilor de Testare a pericolului de Incendiu (Codul FTP).

9.2.6. Scheletul inclusiv grinzile şi piesele de asamblare ale pereţilor, cãptuşelilor, plafoanelor şi ecranelor antitiraj trebuie sã fie din materiale încombustibile.
9.2.7. Toate suprafeţele expuse ale coridoarelor şi ale caselor scãrilor şi suprafeţelor spaţiilor închise sau inaccesibile în încãperile de locuit şi de serviciu şi posturilor de comandã trebuie sã aibã caracteristici pentru lentã propagare a flãcãrii. Suprafeţele aparente ale plafoanelor încãperilor de locuit şi de serviciu şi a posturilor de comandã trebuie sã aibã caracteristici pentru o lentã propagare a flãcãrii.*
-----------
* Referitor la Rezoluţia IMO nr.A.653(16) Recomandare asupra îmbunãtãţirii procedurilor de testare la foc pentru inflamabilitatea suprafeţei pereţilor, plafoanelor şi materialelor de finisare a punţilor, în legãturã cu Rezoluţia A. 166(ES IV) Ghidul de evaluare a proprietãţilor materialelor cu pericol de explozie şi Anexa I, Partea I din Codul Internaţional pentru Aplicarea Procedurilor de Testare a pericolului de Incendiu (Codul FTP).

9.2.8. Pereţii, cãptuşelile şi plafoanele pot avea placaje combustibile, cu condiţia ca grosimea acestor placaje sã nu depãşeascã 2 mm, dar cadrul oricãror spaţii altele decât; coridoarelor, al caselor scãrilor şi a postului de comandã, unde aceastã grosime trebuie sã nu depãşeascã 1,5 mm. Ca alternativã aceste placaje de alte grosimi pot fi aprobate de Administraţie cu condiţia ca valoarea lor calorificã sã nu depãşeascã 45 mJ /mp.
9.2.9. Învelişurile nedemontabile ale punţilor, dacã sunt folosite, trebuie sã fie din materiale aprobate care nu sunt inflamabile uşor şi nu sunt toxice sau explozive la temperaturi ridicate**.
-------------
** Referitor la Rezoluţia MO nr.A.687(17) 'ad Procedura de testare la foc pentru inflamabilitatea învelişului punţii principale.

9.2.10. Vopselele, lacurile şi alte produse utilizate la finisare pe suprafeţele interioare expuse trebuie sã fie de aşa naturã încât sã nu prezinte un risc de incendiu considerat excesiv de Administraţie, şi nu trebuie sã degajeze cantitãţi foarte mari de fum.
9.2.11. Canalele de ventilaţie trebuie sã fie din material încombustibil. Totuşi, porţiuni mai scurte, nedepãşind 2 m şi cu secţiunea transversalã nedepãşind 0,02 mp pot sã nu fie construite din material incombustibil sub rezerva urmãtoarelor condiţii:
.1 aceste lungimi de canale trebuie sã fie dintr-un material care, cu acordul Administraţiei prezintã, un risc redus de incendiu;
.2 aceste portiuni sã fie utilizate la extremitãţile instalaţiei de ventilaţie;
.3 aceste porţiuni nu trebuie sã se gãseascã la o distanţã mai micã de 600 mm, mãsuratã în lungul canalului de la punctul în care acesta traverseazã o construcţie oarecare de tip "A" sau "B", inclusiv plafoane continui de tip "B".
9.2.12. Când canalele de ventilaţie având o secţiune transversalã mai mare de 0,02 mp traverseazã pereţi sau punţi de tip "A" trecerile trebuie prevãzute cu un manşon din tablã de oţel, în cazul când canalele nu sunt din oţel în vecinãtatea zonei unde ele penetreazã peretele sau puntea; în acest loc canalele şi manşoanele trebuie sã rãspundã urmãtoarelor condiţii:
.1 Canalele ori manşoanele trebuie sã aibã o grosîme de cel puţin 3 mm şi o lungime de minim 900 mm. Pentru trecerile prin pereţi aceastã lungime minimã trebuie sã fie repartizatã de preferinţã la 450 mm de fiecare parte a peretelui. Aceste canale sau manşoane care le reacoperã trebuie sã primeascã o izolaţie contra incendiului.
Rezistenţa la foc a izolaţiei trebuie sã fie cel puţin egalã cu a peretelui sau punţii pe care canalul le traverseazã. Pentru asigurarea protecţiei trecerilor prin punte sau perete se poate folosi un dispozitiv echivalent acceptat de cãtre Administraţie;
.2 Canalele având o secţiune transversalã mai mare de 0,075 mp cu excepţia celor care deservesc zonele cu pericol de explozie, trebuie sã aibã clapeţi antifoc, în plus pentru îndeplinirea cerinţelor paragrafului 2.1. Clapetul antifoc trebuie sã funcţioneze automat de asemenea sã fie capabil de a fi închis manual din ambele parti ale peretelui sau punţii. Clapetul trebuie sã aibã un indicator care sã arate când acesta este deschis sau este închis. Clapeţii antifoc nu sunt totuşi obligatorii când canalele traverseazã, fãrã deservire, spaţiile înconjurate de construcţii de tip "A", cu condiţia ca aceste canale sã aibã aceeaşi rezistenţã la foc ca şi construcţiile pe care le traverseazã. Administraţia poate, ţinând cont de consideraţii speciale, sã autorizeze operarea clapetului numai dintr-o singurã parte a construcţiei.
9.2.13. Canalele destinate ventilaţiei încãperilor de maşini de categoria A, a bucãtãriilor şi zonelor periculoase, nu trebuie sã traverseze încãperile de locuit, încãperile de serviciu sau posturile de comandã. Totuşi Administraţia poate permite o relaxare a acestei cerinţe, cu excepţia cazului canalelor care deservesc zonele periculoase traversând încãperile de locuit, posturile de comandã şi bucãtãrii, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de mai jos:
.1 canalele sunt din oţel având grosimea de minim 3 mm iar lãrgimea lor este egalã sau mai micã de 300 mm, sau de minim 5 mm la lãrgimea egalã şi mai mare de 760 mm; în cazul canalelor cu lãrgimea sau diametrul cuprinse între 300 mm şi 760 mm grosimea se obţine prin interpolare liniarã;
.2 canalele sunt dotate cu clapeţi antifoc de tip cu autoînchidere montate în apropierea trecerii prin construcţie; şi
.3 canalele sunt izolate conform normei "A-60" de la încãperi de maşini sau bucãtãrii, pânã la un punct situat la cel puţin 5 m dincolo de fiecare clapet antifoc; sau
.4 canalele sunt din oţel conform paragrafului .1; şi
.5 canalele sunt izolate conform normei "A-60" peste tot în interiorul încãperilor de locuit, spaţiilor de serviciu ori posturilor de comandã.
9.2.14. Canalele de ventilaţie destinate pentru ventilaţia încãperilor de locuit, spaţiilor de serviciu sau posturilor de control, nu trebuie sã traverseze încãperile de maşini de categoria A, bucãtãriile sau zonele periculoase. Totuşi Administraţia poate permite o relaxare a acestei cerinţe, cu excepţia cazului conductelor care traverseazã zonele periculoase condiţionat de:
.1 canalele care traverseazã o încãpere de maşini de categoria A, şi bucãtãrii sunt construite din oţel în conformitate cu 9.2.13.1
.2 canalele sunt dotate cu clapeţi antifoc de tip cu autoînchidere montate în apropierea trecerilor prin construcţie; şi
.3 menţinerea integritãţii punţilor/pereţilor încãperii de maşini sau bucãtãriei în zona trecerilor; sau
.4 canalele acolo unde traverseazã o încãpere de maşini de categoria A sau o bucãtãrie, sunt confecţionate din oţel în conformitate cu 9.2.13.1; şi
.5 canalele sunt izolate conform normei "A-60" în interiorul încãperii de maşini sau bucãtãriei.
9.2.15. Dacã în locul de trecere prin pereţii de tip "B" canalele de ventilaţie cu secţiune transversalã mai mare de 0,02 mp nu sunt din oţel, atunci trecerile trebuie prevãzut cu un manşon de oţel având lungimea de 900 mm, repartizat de preferinţã la 450 mm de o parte şi de alta a peretelui.
9.2.16. Canalele ventilaţiei de aspiraţie de la maşinile de gãtit din bucãtãrii care trec prin încãperile de locuit sau încãperi conţinând materiale combustibile, se vor executa din construcţii echivalente normei de tip "A". Fiecare canal de aspiraţie trebuie prevãzut:
.1 cu un filtru pentru grãsimi uşor demontabil pentru curãţare;
.2 un clapet antifoc situat la capãtul inferior al canalului;
.3 un dispozitiv situat în bucãtãrie pentru oprirea ventilaţiei de evacuare a aerului viciat; şi
.4 o instalaţie fixã pennanentã de stingerea incendiului în interiorul canalului.
9.2.17. Toate orificiile principale de aspiraţie şi de refulare ale tuturor instalaţiilor de ventilaţie trebuie sã aibã posibilitatea închiderii lor din afara spaţiilor ventilate.
9.2.18. Ventilaţia mecanicã care deserveste încãperile de locuit, încãperile de serviciu, posturile de comandã, încãperile de maşini şi zonele periculoase trebuie sã poatã fi opritã dintr-un loc uşor accesibil în exteriorul spaţiului deservit. Se va acorda o atenţie deosebitã accesului în acest loc în cazul unui incendiu, spaţiile deservite trebuie sã beneficieze de o atenţie specialã. Mijloacele prevãzute pentru oprirea ventilaţiei mecanice ce deserveşte încãperea de maşini sau zonele periculoase trebuie sã fie în întregime separate de cele prevãzute pentru oprirea ventilaţiei celorlalte spaţii.
9.2.19. Ferestrele şi hublourile instalate în construcţii de tip "A-60" şi orientate spre platforma de foraj trebuie:
.1 sã fie construite conform normei "A-60"; sau
.2 sã fie protejate cu perdea de apã; sau
.3 sã fie prevãzute cu obturatoare de oţel sau un material echivalent.
9.2.20. Ventilaţia încãperilor de locuit şi a posturilor de comandã trebuie conceputã în aşa fel încât sã previnã penetrarea gazelor inflamabile, toxice, nocive sau fumului provenind din zonele înconjurãtoare.
9.3. Mijloace de evacuare
9.3.1. În interiorul încãperilor de locuit, încãperilor de serviciu şi posturilor de comandã, trebuie aplicate urmãtoarele cerinţe:
.1 În orice zonã în care este posibil ca personalul sã poate fi de serviciu în mod regulat sau în care este cazat, trebuie sã existe cel puţin douã cãi de evacuare, cât mai depãrtate posibil una de alta, pentru a oferi mijloace de evacuare rapidã pânã la punţile deschise şi pânã la posturile de îmbarcare. Administraţia poate, cu titlu excepţional, sã permitã un singur mijloc de evacuare ţinând cont de natura şi de amplasamentul spaţiilor precum şi de numãrul de persoane care pot în mod normal sã fie cazate acolo sau angajaţi la bord.
.2 În mod normal, pentru evacuãrile verticale trebuie folosite scãri; se poate totuşi folosi o scarã verticalã pentru unul dintre mijloacele de evacuare când instalarea unor de scãri este practic imposibilã
.3 Toate cãile de evacuare trebuie sã fie uşor accesibile şi degajate iar toate uşile tuturor ieşirilor care se gãsesc pe parcurs trebuie sã fie uşor de manevrat. Nu trebuie sã fie admise coridoarele fãrã ieşire cu o lungime mai mare de 7 metri.
9.3.2. Douã mijloace de maşini de categoria A trebuie sã fie prevãzut cu douã mijloace de evacuare fiecare conţinând una din urmãtoarele:
.1 douã ansambluri de scãri verticale din oţel, cât mai depãrtate una de alta care duc la uşile, la fel de distanţate una faţã de alta, care sunt situate în partea superioarã a încãperii şi permit accesul la puntea deschisã. În general, una dintre aceste scãri trebuie sã asigure un adãpost permanent contra incendiului de la partea inferioarã a încãperii pânã într-un loc sigur situat în exteriorul încãperii. Totuşi, Adininistratia poate sã nu cearã existenţa unui astfel de adãpost dacã, din cauza amenajãrilor speciale sau a dimensiunilor speciale ale încãperii de maşini, existã o cale de evacuare sigurã de la partea inferioarã a acestei încãperi. Acest adãpost trebuie sã fie din oţel, izolat, dacã e cazul, într-un mod acceptat de cãtre Administraţie şi la partea inferioarã sã fie prevãzut cu o uşã de oţel cu autoînchidere.
.2 o scarã verticalã din oţel care duce la o uşã situatã în partea superioarã a încãperii din care este prevãzut accesul şi permiţând sã se acceadã la puntea deschisã şi în partea inferioarã a încãperii într-un loc suficient de depãrtat de scara verticalã menţionatã, o uşã de oţel manevrabilã din ambele pãrţi, care constituie o cale de evacuare sigurã din partea inferioarã a încãperii pânã la puntea expusa. In mod excepţional, Administraţia poate, permite un mijloc de evacuare, ţinând cont de natura şi amplasamentul încãperii precum şi de numãrul de persoane în mod normal ar putea sã locuiascã sau sã fie angajaţi la bord.
9.3.3. În toate încãperile de maşini altele decât cele de categoria A trebuie prevãzute cãi de evacuare care sã fie acceptate de cãtre Administraţie, ţinând cont de natura şi amplasamentul încãperii şi dacã acolo în mod normal sunt persoane angajate la bord.
9.3.4. Ascensoarele nu trebuie sã fie considerate ca fiind unul din mijloacele de evacuare cerute.
9.3.5. Administraţia trebuie sã ia în consideraţie ca suprastructurile şi rufurile sã fie dispuse astfel ca în cazul unui incendiu la podul de foraje cel puţin o cale de evacuare spre postul de ambarcare şi ambarcaţiunile de salvare sã fie protejatã, în mãsura posibilului, de radiaţiile flãcãrilor la incendiu.
9.4. Pompe de încendiu, magistrala de încendiu, hidranţi şi furtunuri
9.4.1. Trebuie sã se prevadã cel puţin douã pompe acţionate independent, amplasate fiecare astfel încât sã aspire apã direct din mare şi sã alimenteze o magistralã fixã de incendiu. Totuşi, la bordul unitãţilor unde înãlţimea de aspiraţie este ridicatã, se pot instala pompe cu supra-compresiune şi tancuri de stocare, cu condiţia ca aceste mãsuri sã îndeplineascã cerinţele paragrafelor de la 9.4.1. la 9.4.9.
9.4.2. Cel puţin una dintre pompele cerute trebuie sã fie rezervatã combaterii încendiului şi sã fie disponibilã în permanenţã acestui scop.
9.4.3. Pompele, prizele de apã de mare şi sursele lor de energie trebuie sã fie amplasate în aşa fel încât un incendiu ce s-ar declanşa într-un spaţiu oarecare nu va scoate din funcţiune ambele pompe.
9.4.4. Debitul pompelor prevãzute trebuie sã corespundã pentru echipamentele de combatere incendiului alimentate de magistrala de incendiu. Când numãrul pompelor instalate este superior numãrului cerut, debitul lor trebuie sã fie acceptat de cãtre Administraţie.
9.4.5. Fiecare pompã trebuie sã asigure alimentarea simultanã a cel puţin câte un jet provenind de la oricare doi hidranţi, furtunuri cu ajutaje de 19 mm, menţinând la fiecare hidrant o presiune minimã de 0,35 N/mmp. Mai mult, când este prevãzutã o instalaţie de stingere cu spumã pentru protejarea punţii elicopterelor, pompa trebuie sã poatã menţine o presiune de 0,7 N/mmp la nivelul instalaţiei de stingere cu spumã. Dacã pentru orice altã protecţie împotriva incendiului sau în scopul combaterii incendiului consumul de apã depãşeşte pe cel al instalaţiei cu spumã pentru puntea elicopterelor, acest consum va fi factorul determinant în calculul debitului necesar pompelor de incendiu.
9.4.6. Dacã una din pompele menţionate se gãseşte într-un spaţiu care în mod obişnuit este exploatat periodic nesupravegheat şi care, în opinia Administraţiei, este considerat relativ îndepãrtat de zonele de lucru, trebuie ca sã se prevadã echipamente corespunzãtoare pentru comanda la distanţã a pornirii pompei şi acţionarea valvelor de aspiraţie şi refulare.
9.4.7. Sub rezerva cerinţelor paragrafului 9.4.2, pompele sanitare, pompele de balast şi de santinã sau pompele de serviciu general pot fi considerate pompe de incendiu, cu condiţia ca ele sã nu fie în mod normal utilizate pentru pomparea combustibilului.
9.4.8 Toate pompele centrifuge conectate la magistrala de incendiu trebuie sã fîe prevãzute cu valvule de reţinere.
9.4.9. Trebuie ca toate pompele conectate la magistrala de incendiu sã fie prevãzute cu supape de siguranţã dacã ele pot refula sub o presiune superioarã presiunii admise pentru calculul magistralei de incendiu, a hidranţilor şi furtunurilor. Dispunerea şi reglajul acestor supape trebuie sã fîe astfel ca ele sã împiedice presiunea excesivã în magistrala de incendiu.
9.4.10. Trebuie prevãzutã o magistralã de incendiu fixa, echipatã şi dispusã în aşa fel ca sã poatã îndeplini cerinţele paragrafelor de la 9.4.10 la 9.4.20.
9.4.11. Diametrul ţevilor magistralei de apã de serviciu şi de incendiu trebuie sã fie suficient pentru a asigura folosirea eficace a debitului total cerut al pompelor de incendiu funcţionând simultan.
9.4.12. Când pompele de incendiu necesare funcţioneazã simultan, presiunea menţinutã în magistrala de incendiu trebuie sã fie acceptatã de cãtre Administraţiei şi suficientã pentru a permite funcţionarea sigurã şi eficace a întregului echipament pe care-1 alimenteazã.
9.4.13. Magistrala trebuie, pe cât posibil sã treacã la o distanţã cât mai mare de zonele periculoase şi sã fie astfel amplasatã astfel încât sã beneficieze la maximum de toatã protecţia tennicã şi fizicã oferitã de structura unitãţii.
9.4.14. Magistrala trebuie sã fie prevãzutã cu valvule de izolare dispuse în aşa fel ca sã permitã o folosire optimã în caz de deteriorare materialã survenitã în orice parte a ei.
9.4.15. Magistrala nu trebuie sã aibã alte racorduri decât cele necesare pentru combaterea incendiului.
9.4.16. În scopul menţinerii aprovizionãrii cu apã, trebuie luate toate precauţiile practice pentru protejarea magistralei de incendiu contra îngheţului.
9.4.17. Pentru magistralele de incendiu şi hidranţi nu se vor folosi materiale ce devin rapid ineficiente datoritã cãldurii, afarã de cazul când sunt protejate în mod adecvat. Ţevile şi hidrantii de incendiu trebuie sã fie amplasate astfel încât furtunurile sã se cupleze cu uşurinţã.
9.4.18. Trebuie prevãzutã o valvulã sau un robinet pentru fiecare furtun de incendiu, în aşa fel ca un furtun oarecare sã poatã fi debranşat în timp ce pompa de incendiu este în funcţiune.
9.4.19. Numãrul şi repartiţia hidranţilor de incendiu trebuie sã fie astfel încât cel puţin doua jeturi, neprovenind de la acelaşi hidrant, din care unul produs printr-un furtun de incendiu dintr-o singurã piesã, poate fi dirijat asupra unui punct oarecare al unitãţii accesibil în mod normal persoanelor ce se gãsesc la bord când unitatea se deplaseazã sau efectueazã operaţii de foraj. Trebuie prevãzut un furtun pentru fiecare hidrant de incendiu.
9.4.20. Furtunurile de incendiu trebuie fabricate din materiale aprobate de Administraţie; ele trebuie sã fie de lungime suficientã pentru a permite sã dirijeze un jet de apã asupra oricãrui spaţiu unde utilizarea lor poate sã fie necesarã. Lungimea lor maximã trebuie sã fie acceptatã de cãtre Administraţie. Fiecare furtun de incendiu trebuie prevãzut cu un ajutaj combinat şi racordurile necesare. Furtunurile de incendiu precum şi uneltele şi accesoriile necesare trebuie sã fie în orice moment gata de folosire. Ele trebuie sã fie amplasate la vedere în apropierea hidranţilor sau racordurilor de incendiu.
9.4.21. Ajutajele trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Ajutajele trebuie sã aibã diametre standardizate de 12 mm, 16 mm şi 19 mm, sau diametre pe cât posibil apropiate acestor valori. Folosirea de ajutaje cu un diametru superior poate fi autorizat la aprecierea Administraţiei.
.2 Nu este necesarã utilizarea ajutajelor cu diametrul mai mare de 12 mm în încãperile de locuit şi de serviciu.
.3 Pentru încãperile de maşini şi în locurile deschise, diametrul ajutajelor trebuie sã fie acela care permite obţinerea celui mai mare debit posibil cu douã jeturi furnizate de cea mai micã pompã, la presiunea menţionatã la paragraful 9.4.5 cu condiţia sã nu depãşeascã 19 mm.
9.4.22. Unitãţile de suprafaţã trebuie sã fie dotate cu cel puţin un racord internaţional de legãturã cu uscatul conform regulii II-2/193 şi 19.4 din Convenţia SOLAS 1974.
9.4.23. Instalaţiile trebuie sã permitã folosirea acestui racord în orice parte a unitãţii.
9.5. Instalaţii de stingere a incendiului în încãperile de maşini şi în spaţii conţinând procese tehnologice de ardere.
9.5.1. În spaţiile cãldãrilor principale sau auxiliare cu combustibil lichid şi ale altor instalaţii de ardere cu o putere termicã echivalentã, sau în spaţii conţinând instalaţii de combustibil lichid sau tancuri de decantare, unitatea trebuie sã fie dotatã cu urmãtoarele:
.1 Una dintre urmãtoarele instalaţii fixe de stingere a incendiului:
.1.1 o instalaţie fixã de stingere cu apã pulverizatã sub presiune conform cerinţelor regulii II-2/10 din Convenţia SOLAS 1974;
.1.2 o instalaţie fixã de stingerea incendiului conform cerinţelor regulii II-2/5 din Convenţia SOLAS 1974;
.1.3 o instalaţie fixã de stingere cu spumã cu coeficient mare de spumare conform cerinţelor regulii II-2/9 din Convenţia SOLAS 1974.
Dacã încãperea maşinii nu este complet separat de spaţiile conţinând instalaţii de ardere sau cã din aceste spaţii se poate scurge combustibil lichid în încãperea maşini, trebuie sã se considere ansamblul ca formând o singurã încãpere.
.2 Cel puţin douã stingãtoare cu spumã portabile de un tip aprobat sau dispozitive echivalente în fiecare spaţiu închizând o instalaţie de ardere şi în fiecare spaţiu conţinând o parte din instalaţia de combustibil lichid. În plus orice spaţiu trebuie sã aibã cel puţin un stingãtor de acelaşi tip având o capacitate de 9 litri pentru fiecare arzãtor cu condiţia cã nu este necesarã o capacitate totalã a stingãtorului sau stingãtoare mai mare de 45 de litri, pentru nici un spaţiu.
.3 Un recipient conţinând nisip, rumeguş de lemn impregnat cu sodã sau orice altã materie uscata aprobatã, în cantitate acceptatã de cãtre Administraţie. Un stingãtor portabil de un tip aprobat poate constitui un echivalent.
9.5.2. Încãperile conţinând maşini cu combustie internã folositã fie pentru propulsia principalã fie în alte scopuri trebuie, când puterea totalã a acestor maşini este de cel puţin 750 kW, sã fie prevãzute cu urmãtoarele echipamente:
.1 Una dintre instalaţiile fixe menţionate la paragraful 9.5.1.1; şi
.2 Un stingãtor cu spumã de un tip aprobat şi cu o capacitate minimã de 45 l sau un echipament echivalent în fiecare încãpere de maşini şi un stingãtor portabil cu spumã de un tip aprobat, pentru fiecare tranşã de 750 kW de putere de ieşire dezvoltatã de maşinã, sau pentru o parte a acestei tranşe. Numãrul total de stingãtoare portabile astfel prevãzute nu poate fi mai mic de douã, dar nu este necesar sã fie mai multe de şase.
9.5.3. Administraţia trebuie sã acorde o atenţie specialã echipamentelor de stingerea incendiului prevãzute în încãperi fãrã instalaţii fixe de stingerea incendiului care conţin turbine cu aburi separate de încãperea cãldãri prin pereţi etanşi la apã.
9.5.4. Când în opinia Administraţiei existã un pericol de incendiu într-o încãpere de maşini pentru care nu existã nici o cerinţã specialã în paragrafele 9.5.1 pânã la 9.5.3, relativ la un echipament de stingerea incendiului, trebuie prevãzute la interior sau în imediata apropiere a acestei încãperi, un numãr de stingãtoare portabile de un tip aprobat sau orice alte mijloace de stingerea incendiului acceptate de cãtre Administraţie.
9.6. Stingãtoare de incendiu portabile în încãperile de locuit, de servicii şi spaţii de lucru.
Încãperile de locuit, de serviciu şi spaţiile de lucru trebuie sã fie dotate cu stingãtoare de incendiu portabile de un tip aprobat, acceptat de cãtre Administraţie. Aceste stingãtoare trebuie sã fie conforme regulii II-2/6 din Convenţia SOLAS 1974.
9.7. Instalaţii pentru detecţia incendiului şi de alarmã
9.7.1. Trebuie prevãzutã o instalaţie automatã pentru detecţia incendiului şi de alarmã în toate încãperile de locuit şi de serviciu. Cabinele trebuie prevãzute cu detectoare de fum. Toate instalaţiile şi aparatele instalate conform prezentului paragraf trebuie sã fie conforme cu regula II-2/13 din Convenţia SOLAS 1974.
9.7.2. Trebuie sã fie instalate un numãr suficient de avertizoare cu comandã manualã în locaţii adecvate repartizate pe ansamblul unitãţii.
9.8. Instalaţii pentru detecţia gazului şi de alarmã
9.8.l. Trebuie sã fie prevãzutã, o instalaţie automatã fixã de detecţie a gazului şi de alarmã, acceptatã de cãtre Administraţie.
9.8.2. dispusã în aşa fel ca sã supravegheze în permanenţã toate zonele închise ale unitãţii în care este posibil sã se producã o acumulare de gaze inflamabile şi capabilã sã indice în postul de comandã principal, prin semnale sonore şi luminoase, prezenţa şi localizarea unei acumulãri de gaze. Trebuie sã se prevadã cel puţin douã instalaţii portabile de monitorizare a gazelor capabile sã mãsoare în mod independent şi cu precizie o concentraţie de gaze inflamabile.
9.9. Echipamente de pompieri
9.9.1. Trebuie sã se prevadã cel puţin douã echipamente de pompier cu respectarea cerinţelor regulilor I1'ad2/17.1 şi 17.2 şi douã echipamente individuale, compuse fiecare din elemente stipulate în regulile II-2/I7.1.1.1; 17.1.1.2 şi 17.1.1.3 din Convenţia SOLAS 1974.
9.9.2. Pentru fiecare echipament de respiraţie trebuie sã existe piese de schimb,, acceptate de cãtre Administraţie.
9.9.3. În general echipamentele de pompieri trebuie depozitate în locuri uşor accesibile astfel încât sã fie oricând gata de folosire şi unde este cazul, unul dintre echipamente trebuie depozitat într-un loc uşor accesibil de pe o punte pentru elicopter.
9.10. Amenajãri în încãperi de maşini şi spaţii de lucru
9.10.1. Trebuie prevãzute mijloace pentru oprirea ventilatoarelor ce deservesc încãperile de maşini şi spaţiile de lucru şi pentru închiderea tuturor uşilor, tuturor canalelor de ventilaţie, spaţiilor inelare în jurul coşurilor de fum şi tuturor altor deschideri ale acestor spaţii, în caz de incendiu aceste mijloace trebuie sã poatã fi comandate din exteriorul acestor spaţii.
9.10.2. Motoarele ventilatoarelor cu tiraj forţat şi cu tiraj indus, ventilatoarele pentru presurizarea motoarelor electrice, pompele de transfer combustibil lichid, pompele instalaţiilor de combustibil lichid şi a altor pompe de combustibil lichid de aceeaşi naturã trebuie sã fie dotate cu echipamente de comandã la distanţã situate în afara spaţiului avut în vedere pentru a putea fi oprite dacã în interiorul spaţiului în care sunt situate se declanşeazã un incendiu.
9.10.3. Toate tubulaturile de aspiraţie de combustibil lichid provenind dintr-un tanc de rezervã, dintr-un tanc de decantare sau dintr-un tanc de serviciu, care se gãsesc deasupra dublului fund trebuie prevãzute cu un robinet sau o valvulã care sã poatã fi închisã din exteriorul spaţiului avut în vedere în cazul apariţiei unui incendiu în interiorul spaţiului în care sunt situate aceste tancuri. În cazul particular al tancurilor de adâncime situate într-un tunel de linie de axe sau de tubulaturi, valvulele trebuie fixate pe tancuri, dar în caz de incendiu, ele trebuie sã poatã fi comandate printr-o valvulã adiţionalã situatã pe canalizarea sau tubulatura instalatã în afara tunelului sau tunelelor.
9.11. Amenajãri aplicabile instalaţiilor pentru elicoptere
9.11.1. Punţile elicopterelor, din oţel, aluminiu sau alte materiale incombustibile, trebuie sã aibã o construcţie conform cerinţelor Administraţiei şi trebuie sã fie cel puţin de tip "A-0" conform paragrafului 1.3.38. Trebuie prevãzute mijloace pentru evitarea acumulãrii lichidelor pe puntea elicopterelor şi pentru împiedicarea rãspândirii sau cãderii acestor lichide pe alte pãrţi ale unitaţii. Administraţia poate accepta un spaţiu gol de minim 1 m între acoperişul rufului şi dedesubtul punţii elicopterelor, în locul cerinţei de rezistenţã tip "A-0". Acoperişurile rufurilor situate imediat sub puntea elicopterelor nu trebuie sã aibã vreo deschidere.
9.11.2. Pe toate punţile elicopterelor trebuie prevãzut şi depozitat în imediata apropiere a mijloacelor de acces la punte urmãtorul echipament:
.1 minimum douã stingãtoare cu pudrã de capacitate totalã minimã de 45 kg;
.2 un echipament de stingere cu spumã corespunzãtor compus din tunuri sau ţevi de derivaţie care pot proiecta soluţie spumogenã pe toate pãrtile punţii elicopterelor în regim de 6 l/min timp de 5 min pe fiecare metru pãtrat de arie cuprinsã în interiorul unui cerc de diametru "D" unde "D" este distanţa în metri între rotorul principal şi rotorul de coadã, între extremitãţi, mãsurat în axa longitudinalã a unui elicopter având un rotor principal unic şi între cele douã rotoare în cazul unui elicopter cu douã rotoare. Administraţia poate accepta alte echipamente de combatere a incendiului a cãror eficacitate în materie de stingere a incendiului sã fie cel puţin egalã cu aceea a echipamentelor de stingere cu spumã cerute;
.3 stingãtoare cu bioxid de carbon cu capacitate totalã de minim 18 kg sau echivalent din care unul echipat aşa fel sã poatã ajunge în zona motorului oricãrui elicopter ce foloseşte puntea; şi
.4 minim douã ajutaje de tip combinat şi furtunuri suficiente pentru a ajunge la oricare punct al punţii elicopterelor.
9.11.3. Se va desemna o zonã specialã pentru depozitarea unui tanc de combustibil care trebuie sã fie:
.1 cât mai îndepãrtatã posibil de încãperile de locuit, de cãile de evacuare şi posturile de îmbarcare; şi
.2 izolatã adecvat de zonele conţinând o sursã de vapori inflamabili.
9.11.4. Zona de depozitare a combustibilului trebuie sã dispunã de instalaţii necesare astfel încât combustibilul rãspândit ca urmare a unei scurgeri sa poatã fi recuperat şi dirijat spre o zonã unde nu prezintã nici un risc.
9.11.5. Tancurile şi echipamentul conex trebuie sã fie protejate contra deteriorãrilor fizice şi contra unui eventual incendiu produs într-o zonã sau într-un spaţiu adiacent.
9.11.6. În cazul utilizãrii de tancuri mobile de depozitarea combustibilului trebuie acordatã o atenţie deosebitã urmãtoarelor:
.1 proiectãrii tancului pentru scopul care îi este destinat;
.2 pieselor de montaj şi fixare;
.3 împãmântãrii electrice şi
.4 procedurilor de inspecţie.
9.11.7. Pompele tancurilor de depozitarea combustibilului trebuie sã fie dotate cu un echipament care sã permitã închiderea lor în caz de incendiu dintr-un loc de comandã sigur. În cazul când existã un echipament de alimentare prin gravitaţie, trebuie prevãzute mijloace de închidere echivalente.
9.11.8. Instalaţia de pompare a combustibilului trebuie cuplatã la un singur tanc odatã iar conductele situate între tanc şi instalaţia de pompare trebuie sã fie confecţionate din oţel sau dintr-un material echivalent, sã fie cât mai scurte posibil şi trebuie sã fie protejate contra oricãrei deteriorãri.
9.11.9. Echipamentele de stingerea incendiului destinate sã protejeze zona desemnatã, trebuie sã fie conform cerinţelor Administraţiei.
9.11.10. Instalaţiile de pomparea combustibilului şi echipamentul de comandã asociat funcţionând cu electricitate trebuie sã fie de un tip corespunzãtor ţinând cont de amplasamentul şi eventualul risc de incendiu.
9.11.11. Instalaţiile de pomparea combustibilului trebuie sã fie dotate cu un echipament care sã împiedice o suprapresiune în ţeava de aspiraţie sau ţeava de refulare.
9.11.12. Procedura de urmat şi precauţiile de luat în timpul operaţiunii de aprovizionare cu carburant trebuie sã fie conforme cu practicile admise ca satisfãcãtoare.
9.11.13. Trebuie atrasã atenţia necesarã asupra împãmântãrii electrice întregului echipament folosit pentru operaţiunile de aprovizionare cu carburant.
9.11.14. Trebuie afişate panouri cu "FUMATUL INTERZIS" în locurile corespunzãtoare.
9.12. Depozitarea buteliilor de gaz
9.12.1. Dacã o unitate de foraj are simultan la bord, mai mult decât o butelie de oxigen şi mai mult decât o butelie de acetilenã, aceste butelii trebuie sã fie dispuse conform indicaţiilor urmãtoare:
.1 Circuitele permanente de tubulaturi pentru oxiacetilenã sunt admise dacã acestea sunt proiectate ţinând cont de norme şi reguli practice, conform cerinţelor Administraţiei.
.2 Dacã douã sau mai multe butelii din fiecare gaz trebuie sa fie transportate în spaţii închise, trebuie sã se prevadã spaţii de depozitare distincte.
.3 Spaţiile de depozitare trebuie sã fie din oţel, bine ventilate şi sã aibã acces de pe puntea deschisã.
.4 Buteliile trebuie sã poatã fi mutate rapid şi uşor în caz de incendiu.
.5 În depozitul buteliilor de gaz trebuie sã fie instalate panouri cu "FUMATUL INTERZIS".
.6 Dacã buteliile sunt depozitate sub cerul liber, se vor lua mãsuri pentru:
.6.l protejarea buteliilor şi tubulaturilor aferente împotriva deteriorãrii fizice;
.6.2 reducerea la minimum a expunerii la hidrocarburi; şi
.6.3 asigurarea unui drenaj corespunzãtor.
9.12.3. Echipamentele de stingerea incendiului destinate protejãrii zonelor sau spaţiilor în care sunt depozitate aceste butelii trebuie sã corespundã cerinţelor Administraţiei.
9.13. Dispoziţii diverse
9.13.1. Conform cerinţelor regulii II-2/20 din Convenţia SOLAS 1974, trebuie sã fie afişat în permanenţã un plan de combatere a incendiului.
9.13.2. Echipamentele de stingerea incendiului trebuie menţinute în bunã stare de funcţionare şi sã fie imediat disponibil de a fi folosit în orice moment.


CAP. 10
Mijloace şi dispozitive de salvare

10.1. Generalitãţi
Definiţii
10.1.1. În sensul acestui capitol, dacã nu se prevede în mod expres altfel, definiţia termenilor şi expresiile privind mijloacele de salvare care sunt utilizate sunt cele date la regula III/3*.
------------
* Fiecare referire la o regulã din acest capitol se referã la o regulã din Convenţia SOLAS din 1974, în vigoare la 01.07.1998. La acea datã a intrat în vigoare capitolul III revizuit complet (adoptat de Rezoluţia MSC.47(66)) şi Codul Internaţional pentru Dispozitive de Salvare a Vieţii (LSA) (adoptat de Rezoluţia MSC.48(66)).

Termenul "vizitator" înseamnã personalul care nu este permanent pe unitate.
Verificarea, încercarea şi aprobarea mijloacelor de salvare
10.1.2. Mijloacele de salvare trebuie sã fie verificate, încercate şi aprobate conform prevederilor regulilor III/4 şi III/5.
Mijloace de salvare
10.1.3. Toate mijloacele de salvare trebuie sã îndeplineascã regula III/30.2.
10.2. Ambarcaţiuni şi plute de salvare
Unitãţi de suprafaţã
10.2.1. Fiecare unitate de suprafaţã trebuie dotatã în fiecare bord cu una sau mai multe bãrci de salvare care sã corespunda cerinţelor regulii III/46 şi având capacitatea totalã suficientã pentru îmbarcarea tuturor oamenilor aflaţi la bordul navei.
10.2.2. În plus fiecare unitate trebuie dotatã cu una sau mai multe plute de salvare care sã corespundã cerinţelor regulii III/39 sau regulii III/40, putând fi lansate la apã din oricare bord şi având o capacitate suficientã sã ia toate persoanele de la bord. Dacã una sau mai multe plute de salvare nu pot fi transferate rapid dintr-un bord într-altul al unitãţii pentru a fi lansate la apã, capacitatea totalã existentã în fiecare bord trebuie sã fie suficientã pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.2.3. Când ambarcaţiunile de salvare sunt amplasate într-o poziţie la mai mult de 100 m de prova sau pupa, fiecare unitate trebuîe sã aibã în plus faţã de plutele de salvare prevãzute la paragraful 10.2.2 o plutã de salvare amplasatã cât mai în prova sau în pupa sau câte una cât mai spre prova şi alta cât mai spre pupa, în mãsura în care este rezonabil şi realizabil. Fãrã a aduce atingere cerinţelor paragrafului 10.5.6 aceasta sau aceste plute de salvare pot fi legate sigur, astfel încât sã permitã degajarea manualã.
Unitãţi autoridicãtre şi semisubmersibiie
10.2.4. Fiecare unitate trebuie sã fie dotatã cu bãrci de salvare care sã îndeplineascã cerinţele regulii III/46, amplasate în cel puţin douã locuri la o distanţã cât mai mare posibilã, în borduri sau la extremitãţile diferite ale unitãţii. Ambarcaţiunile de salvare trebuie sã fie amplasate astfel încât sã se prevadã o capacitate suficientã pentru a primi toate persoanele dacã:
.1 toate ambarcaţiunile de salvare situate într-un amplasament oarecare sunt pierdute sau devenite inutilizabile; sau
.2 toate ambarcaţiiuiile de salvare situate pe un bord oricare, în oricare extremitate sau în orice colţ al unitãţii, sunt pierdute sau devenite inutilizabile.
10.2.5. În plus, fiecare unitate trebuie sa fie dotatã cu plute de salvare care sã îndeplineascã cerinţele regulii III/39 sau regulii III/40, având o capacitate globalã suficientã pentru a primi toate persoanele de la bord.
10.2.6. În cazul unei unitãţi antoridicãtoare ale cãrei dimensiuni sau configuraţie nu permit instalarea de ambarcaţiuni de salvare în amplasamente foarte îndepãrtate conform paragrafului 10.2.4, Administraţia poate autoriza ca ambarcaţiile de salvare sã aibã capacitatea globalã egalã cu numãrul persoanelor de la bord. Totuşi plutele de salvare cerute de paragraful 10.2.5 vor fi lansate la apa cu instalaţii de lansare care sã corespundã cerinţelor regulii III/48.5 sau regulii III/48.6.
10.3. Amenajarea locurilor pentru apel şi îmbarcare în ambarcaţiuni de salvare
10.3.1. Dacã sunt separate, posturile de apel trebuie sã fie situate în imediata apropiere de posturile de îmbarcare. Fiecare post de apel trebuie sã aibã suficient spaţiu pentru toate persoanele care i-au fost atribuite.
10.3.2. Posturile de apel şi posturile de îmbarcare trebuie sã fie uşor accesibile începând de la zonele de locuit şi zonele de lucru.
10.3.3. Posturile de apel şi posturile de îmbarcare trebuie sã fie iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.4. Coridoarele, scãrile şi ieşirile spre accesul spre posturile de apel şi îmbarcare trebmie sã fie iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.5. Posturile de apel şi posturile de îmbarcare în ambarcaţiuni şi plute de salvare care sunt lansate cu ajutorul gruilor trebuie sã fie dispuse în aşa fel ca sã permitã îmbarcarea de persoane pe targa în barcã sau plutã de salvare.
10.3.6. Pregãtirile pentru îmbarcarea în ambarcaţiuni de salvare trebuie concepute astfel încât:
.1 bãrcile de salvare sã permitã îmbarcarea întregii încãrcãturi în oameni într-un termen de trei minute socotind din momentul în care ordinul de îmbarcare a fost dat;
.2 bãrcile de salvare sã poatã primi încãrcãtura în persoane şi sã fie lansate la apã direct din postul de amarare;
.3 plutele de salvare prevãzute cu grui sã poatã primi încãrcãtura în persoane şi sã fie lansate la apã dupã o amplasare imediat adiacentã postului de amarare sau dupã amplasarea unde pluta de salvare este transferatã înaintea lansãrii la apã conform paragrafului 10.5.5; şi
.4 când este necesar, poate fi posibilã lansarea plutei de salvare cu aducerea gruei pe lângã bordul unitãţii şi menţinerea ei pentru ca persoanele sã se poatã îmbarca în deplinã siguranţã.
10.3.7. Trebuie prevãzute cel puţin douã scãri sau schele fixe metalice, separate larg una de alta pornind de la punte la suprafaţa apei. Aceste scãri ori schele precum şi aria mãrii din imediata vecinãtate vor trebui iluminate corespunzãtor de la iluminatul de avarie.
10.3.8. Dacã nu se pot instala scãri fixe, trebuie prevãzute mijloace alternative de evacuare cu capacitate suficientã pentru a permite tuturor persoanelor de la bord sã coboare în deplinã siguranţã pânã la linia de plutire.
10.4. Posturi de lansare la apa a ambarcaţiunilor de salvare
Posturile de lansare la apã trebuie sã fie situate în amplasamente care sã permitã lansarea la apã în deplinã siguranţã, departe în special de elicele neprotejate. Pe cât este posibil posturile de lansare la apã trebuie sã fie situate în aşa fel ca ambarcaţiunile de salvare sã poatã fi lansate în zona rectilinie a bordajului unitãţii cu excepţia:
.1 ambarcatiunilor de salvare special concepute pentru lansate prin cãdere liberã; şi
.2 ambarcaţiunilor de salvare montate pe structuri destinate sã le ţinã departe de structurile inferioare.
10.5. Amararea ambarcaţiueîlor de salvare
10.5.1. Fiecare ambarcatiune de salvare trebuie sã fie amplasatã astfel încât:
.1 nici o ambarcaţiune de salvare, nici dispozitivele sale de amarare nu trebuie sã stânjeneascã manevra altei ambarcaţiuni de salvare sau a bãrcii de urgenţã de la oricare alt post de lansare la apã;
.2 sã fie atât de aproape de suprafaţa apei pe cât este posibil şi în deplinã siguranţã;
.3 ele trebuie sã fie ţinute permanent gata sã fie folosite în aşa fel ca doi membrii din echipaj sã poatã sã facã preparativele de îmbarcare şi lansare la apã în mai puţin de 5 minute;
.4 ele trebuie sã fie dotate cu întregul eehipament cerut de capitolul III al Convenţiei SOLAS 1974; totuşi în cazul unor unitãţi exploatate în zone în care, în opinia Administraţiei, unele obiecte care fac parte din acest echipament nu sunt necesare, Administraţia poate permite renunţarea la aceste obiecte;
.5 în mãsura posibilului trebuie ca ele sã fie într-un amplasament sigur şi adãpostit şi sã fie protejate de avarii datorate incendiului şi exploziilor.
10.5.2. Dacã este necesar, unitatea trebuie conceputã în aşa fel încât ambarcaţiunile sã fie protejate în postul lor de amarare contra avariilor provocate de valurile mari.
10.5.3. Ambarcaţiunile de salvare trebuie sã fie fixate pe mijloacele de lansare.
10.5.4. Plutele de salvare trebuie sa fie amarate în aşa fel încât dispozitivele lor de fixare sã poatã fi eliberate manual.
10.5.5. Plutele de salvare cate se lanseazã cu ajutorul gruilor trebuie sã fie arimate în limita cârligului de ridicare, în afarã de cazul când existã mijloace de transfer care nu devin inutilizabile în limitele unghiurilor de asietã şi de bandã menţionate în capitolul 3 pentru orice stare de avarie sau mişcãri ale unitãţii sau în absenţa energiei.
10.5.6. Toate plutele de salvare altele decât cele menţionate la paragraful 10.2.3 trebuie sã fie amarate cu o legãturã puţin rezistentã fixatã permanent de unitate cu sistemul de barbete şi cu ajutorul unui dispozitiv de declanşare ce corespunde cerinţelor regulii III/38.6 în aşa fel ca ele sã pluteascã libere şi, dacã sunt gonflabile, sã se umfle automat în caz de naufragiu.
10.6. Instalaţii de lansare la apã şi de recuperare a ambarcaţiunilor de salvare
10.6.1. Instalaţii de lansare la apã care sã corespundã cerinţelor regulilor III/48.1 şi III/48.2, III/48.4 sau III/48.6 dupã caz, trebuie sã fie prevãzute pentru toate ambarcaţiunile şi toate plutele de salvare lansate la apã cu grui. Fãrã a ţine seama de cerinţele regulii III/48.1.1, în cazul unitãţilor stabilizate prin coloane, instalaţiile de lansare la apã trebuie sã poatã funcţiona la unghiul de bandã şi de asietã rezultat din orice stare de avarie prevãzutã la capitolul 3.
10.6.2. Instalaţiile de lansare şi de recuperare a ambarcaţiunilor de salvare trebuie sã fie concepute în aşa fel ca sã permitã operatorului acestor instalaţii de la bordul unitãţii sã observe ambarcaţiunea de salvare în toate momentele din timpul lansãrii la apã şi, în privinţa bãrcilor de salvare, în toate momentele din timpul recuperãrii.
10.6.3. Trebuie folosit un singur tip de mecanism de declanşare pentru ambarcaţiunile de salvare de acelaşi tip, existente pe unitate.
10.6.4. Pregãtirile şi manipulãrile ambarcaţiuiulor de salvare într-un post oarecare de lansare la apã nu trebuie sã stânjeneascã pregãtirile şi manipulãrile rapide a nici unei ambarcaţiuni de salvare, ori bãrci de urgenţã din orice alt post.
10.6.5. Dacã mijloacele de lansare folosesc palancuri, acestea trebuie sã aibã o lungime suficientã pentru ca ambarcaţiunea de salvare sã ajungã la apã când unitatea este în condiţii defavorabile, cum ar fi înãlţimea liberã maximã, situaţii de deplasare sau exploatare la pescaj mic sau orice stare de avarie prevãzutã în capitolul 3.
10.6.6. Ambarcaţiunile de salvare ca şi mijloacele de lansare la apã şi zona de apã în care se vor lansa trebuie iluminate corespunzãtor în timpul pregãtirilor şi lansãrii de la o sursã de avarie.
10.6.7. Se vor lua mãsuri de prevenire a oricãrei deversãri de lichide peste ambarcaţiuni de salvare în timpul abandonului.
10.6.8. Toate bãrcile de salvare necesare abandonului pentru toate persoanele admise la bord trebuie sã poatã fi lansate la apã cu întreaga încãrcãturã în oameni şi echipament într-un termen de 10 minute socotind din momentul când semnalul de abandon a fost dat.
10.6.9. Frânele de mânã trebuie sã fie instalate în aşa fel încât ele sã rãmânã mereu strânse, afarã de cazul în care operatorul sau un mecanism acţionat de operator menţine comanda frânei în poziţia "decuplat".
10.6.10. Fiecare ambarcaţiune de salvare trebuie instalatã astfel ca sã treacã la distanţã de fiecare picior, coloanã, talpã de rezemare, element de contravântuire, tanc auxiliar şi de fiecare structurã similarã situatã sub corpul unei unitãţi autoridicãtoare şi sub corpul superior al unei unitãti stabilizatã prin coloane când unitatea este în stare intactã. Administraţia poate autoriza o reducere a numãrului total de ambarcaţiuni de salvare îndeplinind cerinţele prezentului paragraf când unitatea este în deplasare şi când numãrul de persoane la bord a fost redus. In aceste cazuri, trebuie sã fie disponibile pentru acel personalul rãmas la bord, un numãr suficient de ambarcaţiuni de salvare pentru îndeplinirea cerinţelor prezentului capitol, inclusiv cele de la paragraful 10.2.
10.6.11. În toate cazurile de avarie prevãzute în capitolul 3, bãrcile de salvare având capacitatea globalã suficientã pentru a primi cel puţin 100% din persoanele de la bord şi îndeplinind toate celelalte cerinţe din prezentul capitol în materie de lansare la apã şi amarare trebuie sã poatã fi lansate la apã la distanţã de oricare obstacol.
10.6.12. Amplasamentul şi orientarea ambarcaţiunilor de salvare trebuie studiate în funcţie de proiectul unitãţii mobile de foraj marin, de felul cum ele se pot degaja de unitate în mod eficace şi sigur, ţinând cont de capacitatea lor.
10.6.13. Fãrã a ţine seama cerinţele regulii III/48.2.6, viteza de coborâre nu trebuie sã fie mai mare de 1 metru pe secundã.
10.7. Bãrci de urgenţã
Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu cel puţin o barcã de urgenţã în conformitate cu cerinţele regulii III/47. O barcã de salvare poate fi acceptatã ca barcã de urgenţã dacã îndeplineşte şi cerinţele aplicabile bãrcilor de urgentã.
10.8. Amararea bãrcilor de urgenţã
Bãrcile de urgenţã trebuie sã fie amarate:
.1 ca în orice moment sã fie apte de lansare la apã în maximum 5 minute;
.2 într-un amplasament convenabil pentru lansare la apã şi recuperarea lor;
.3 în aşa fel ca nici barca de urgenţã şi nici fixarea la bord nu împiedicã folosirea unei ambarcaţiuni de salvare dintr-alt post de lansare la apã;
.4 în conformitate cu cerinţele paragrafului 10.5, dacã sunt şi bãrci de salvare.
10.9. Dispozitive de îmbarcare, lansare la apã şi de recuperare pentru bãrcile de urgenţã
10.9.1. Dispozitivele de îmbarcare în bãrcile de urgenţã şi de lansare la apã trebuie sã fie astfel ca îmbarcarea în barca de urgenţã şi lansarea sa la apã sã se poatã face în cel mai scurt timp posibil.
10.9.2. Dispozitivele de lansare la apã trebuie sã îndeplineascã cerinţele paragrafului 10.6.
10.9.3. Barca de urgenţã trebuie sã poatã fi recuperatã rapid cu întreaga încãrcãturã în oameni şi echipament. Când barca de urgenţã este şi ambarcaţiune de salvare ea trebuie sã poatã fi recuperatã rapid cu încãrcãtura de echipament ca ambarcaţiune de salvare şi încãrcãtura de minim şase persoane aprobatã pentru bãrcile de urgenţã.
10.10. Veste de salvare
10.10.1. Trebuie prevãzutã o vestã de salvare care respectã cerinţele regulii III/32.1 sau regulii III/32.2 pentru fiecare persoanã de la bord. În plus, un numãr suficient de veste de salvare trebuie prevãzute în amplasamente adecvate pentru persoanele care pot fi de serviciu în amplasamente care nu permit accesul imediat la vestele lor de salvare.
10.10.2. Fiecare vestã de salvare trebuie prevãzutã cu o luminã în conformitate cu regula III/32.3.
10.11. Costume hidrotermice
10.11.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie prevãzut un costum hidrotermic care sã corespundã cerinţelor regulii III/33 pentru fiecare persoanã de la bord. În plus, un numãr suficient de costume hidrotermice trebuie sã fie depozitate în amplasamente adecvate pentru persoanele care pot fi în serviciu în locuri care nu-i permit accesul imediat la costumul sãu hidrotermic.
10.11.2. Aceste costume hidrotermice nu sunt cerute dacã unitatea este exploatatã în climate calde unde, cu acordul Administraţiei, costumele hidrotermice nu sunt necesare.
10.12. Colaci de salvare
10.12.1. Fiecare unitate trebuie sã fie prevãzutã cu cel puţin opt colaci de salvare care corespund cerinţelor regulii III/31. Numãrul şi amplasarea colacilor trebuie sã fie astfel încât un colac sã fie uşor accesibil din locurile expuse. Unitãţile de suprafaţã cu lungimea mai mare de 100 m trebuie sã aibã la bord numãrul de colaci de salvare indicat în tabelul urmãtor:



┌─────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│   Lungimea unitãţii în metri        │  Numãrul minim de colaci de salvare │
├─────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│     100 pânã la l50                 │               10                    │
│     150 pânã la 200                 │               12                    │
│     200 şi mal mult                 │               14                    │
└─────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘



10.12.2. Cel puţin jmnãtate din numãrul total de colaci de salvare trebuie dotaţi cu aparate luminoase cu autoaprindere cu baterie electricã de tip aprobat, care corespunde cerinţelor regulii III/31.2. Cel puţin doi dintre aceşti colaci de salvare trebuie de asemenea sã fie dotaţi şi cu semnale fumigene cu declanşare automatã şi corespunzând cerinţelor regulii III/31.3 şi trebuie sã poatã fi eliberaţi rapid de pe puntea de navigaţie, din postul principal de comndã sau dintr-un loc uşor accesibil pentru personalul de exploatare. Colacii de salvare dotaţi cu aparate luminoase şi colacii de salvare dotaţi cu aparate luminoase şi semnale fumigene trebuie sã fie repartizaţi de manierã egalã pe cele douã borduri ale unitãţii, condiţionat ca aceşti colaci nu trebuie sã fie cei ce sunt prevãzuţi cu saulã de salvare conform cerinţelor paragrafului 10.12.3.
10.12.3. Cel puţin doi colaci de pe unitate situaţi în locuri îndepãrtate trebuie sã fie dotaţi cu o saulã de salvare plutitoare cu o lungime egalã cu cel puţin o datã şi jumãtate din distanţa dintre puntea pe care este fixat şi plutirea pescajului cel mai mic, sau 30 m care din aceste lungimi este mai mare.
10.12.4. Fiecare colac de salvare trebuie sã aibã, imprimat cu majuscule cu caractere latine numele şi portul de înregistrare ale unitãţii la bordul cãreia se aflã.
10.13. Mijloace de salvare radio
Emiţãtoare-receptoare radiotelefonice pe unde metrice (VHF)
10.13.1. Toate bãrcile de salvare trebuie sã aibã un aparat radiotelefonic emisie-recepţie VHF. In plus, cel puţin douã asemenea aparate vor fi prevãzute pe unitatea mobilã de foraj marin, depozitate în aşa fel încât sã poatã fi plasate rapid în oricare plutã de salvare. Toate aparatele radiotelefonice emisie-recepţie VHF vor fi în conformitate cu standardele de performanţã, care nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie*.
-----------
* Se face referire la standardele de performanţã a aparatelor radiotelefonice de emisie-recepţie VHF de la bordul ambarcaţiunilor de salvare, adoptatã de Organizaţie prin Rezoluţia A.809(19), şi regula III/6.2.1.2 din 1988 amendamentele SOLAS care pot fi aplicate unitãţilor.

Transponder radar
10.13.2. Toate bãrcile de salvare trebuie dotate cu un transponder radar. În plus, cel puţin douiã transpondere radar vor fi disponibile pentru unitate, astfel depozitate încât sã poatã fi plasate rapid în oricare plutã de salvare. Toate transponderele radar vor fi conforme standardelor de performanţã ce nu vor fi inferioare celor adoptate de Organizaţie**.
------------
** Se face referire la standardele de performanţã a dispozitivelor de recepţie - emisie automatã radar de la bordul ambarcaţiunilor de salvare pentru utilizarea în operaţiunile de cãutare şi de salvare adoptate de Organizaţie prin rezoluţia A.802(19).

10.14. Facle de semnalizare a sinistrului
Se vor prevedea cel puţin 12 rachete cu paraşutã care sã îndeplineascã cerinţele regulii III/35 şi care vor fi depozitate pe sau lângã puntea de navigaţie. Dacã unitatea nu are punte de navigaţie faclele trebuie depozitate într-o locaţie aprobatã de Administraţie.
10.15. Aparate de lansare a bandulei
Se va prevedea un aruncãtor de bandulã care sã îndeplineascã cerinţele regulii III/49.
10.16. Semnale de urgenţã
10.16.1 Fiecare unitate trebuie prevãzutã cu o instalaţie de alarmã generalã instalatã astfel încât sã poatã fi perceputã în toate pãrţile unitãţii. Posturile de comandã pentru declanşarea alarmei trebuie sã fie instalate conform cerinţelor Administraţiei. Numãrul semnalelor utilizate trebuie sã fie limitate la semnalul de alarmã generalã, semnalul de alarmã de incendiu şi semnalul de abandon al unitãţii. Aceste semnale trebuie descrise în rolul de apel.
10.16.2. Semnalele de avertizare emise de instalaţia de alarmã generalã trebuie sã fie completate prin instrucţiuni date prin intermediul unui echipament de comunicaţie publicã prin difuzoare.
10.17. Instrucţiuni de exploatare
Trebuie prevãzute ilustraţii şi instrucţiuni pe ambarcaţiunile de salvare şi pe comenzile instalaţiilor de lansare la apã sau în imediata apropiere şi trebuie:
.1 sã ilustreze rolul comenzilor ca şi procedurile de exploatare al mijlocului şi sã furnizeze informaţii şi avertismente competente;
.2 sã fie uşor vizibile când singurul iluminat este cel de avarie; şi
.3 sã foloseascã simboluri conforme recomandãrilor Organizaţiei.
10.18. Pregãtire operaţionalã, întreţinere şi inspecţii
Pregãtire operaţionalã
10.18.1. Înainte ca unitatea sã pãrãseascã portul şi în orice moment când este în exploatare şi când este în deplasare, toate mijloacele de salvare trebuie sã fie în stare de serviciu şi gata de a fi folosite imediat.
Întreţinere
10.18.2. Se vor prevedea instrucţiuni pentru întreţinerea mijloacelor de salvare care trebuie fãcutã la bord, conform cerinţelor regulii III/52 iar întreţinerea trebuie fãcutã potrivit acestor instrucţiuni.
10.18.3. Administraţia poate accepta în locul instrucţiunilor prevãzute la paragraful 10.18.2, un program de întreţinere planificat dacã acesta cuprinde cerinţele regulii III/52.
10.18.4. Curenţii palancurilor folosiţi la instalaţiile de lansare la apã trebuie sã fie inversaţi la intervale care sã nu depãşeascã 30 de luni iar aceşti curenţi trebuie sã fie înlocuiţi dacã acest lucru este necesar ca urmare a deteriorãrii sau într-un termen care sã nu depãşeascã 5 ani, se va alege termenul cel mai scurt. Când un curent nu poate fi inversat el trebuîe sã facã obiectul unei inspecţii minuţioase dupã un termen de 24 de luni. Dacã inspecţia stabileşte cã curentul este în perfectã stare, nu este necesar ca sã fie înlocuit într-un nou termen de 24 de luni. Totuşi un curent ce nu poate fi inversat trebuie înlocuit într-un termen ce nu va depãşi 4 ani.
Piese de schimb şi materiale de reparaţii
10.18.5. Se vor prevedea piese de schimb şi materiale de reparaţii pentru mijloacele de salvare şi piesele lor care se uzeazã rapid şi trebuie înlocuite în mod regulat.
Inspecţii sãptãmânale
10.18.6. Inspecţiile şi probele urmãtoare trebuie efectuate în fiecare sãptãmânã:
.1 toate ambarcaţiunile de salvare şi toate bãrcile de urgenţã ca şi toate instalaţiile de lansare la apã trebuie sã facã obiectul unei inspecţii vizuale pentru a constata cã sunt gata de a fi folosite;
.2 motoarele tuturor ambarcaţiunilor de salvare şi tuturor bãrcilor de urgenţã trebuie pornite şi sã funcţioneze la marş înainte şi la marş înapoi într-un timp total de minim 3 minute;
.3 instalaţia de alarmã generalã va trebui sã fie probatã.
Inspecţii lunare
10.18.7. În fiecare lunã mijloacele de salvare inclusiv echipamentul bãrcilor de salvare şi iluminatul de avarie trebuie inspectate folosind lista de control prevãzutã la regula III/52.1 pentru a constata dacã sunt complete şi în stare bunã. În jurnalul de bord se va consemna raportul de inspecţie.
Întreţinerea plutelor de salvare gonflabile, vestelor de salvare gonflabiie şi bãrcilor de urgenţã gonflabile
10.18.8. Fiecare plutã de salvare gonflabilã şi fiecare vestã de salvare gonflabilã trebuie sã facã obiectul unei întreţineri:
.1 la intervale care nu depãşesc 12 luni. Totuşi în cazul când se considerã potrivit şi rezonabil, Administraţia poate autoriza un interval mergând pânã la 17 luni;
.2 într-o staţie de întreţinere aprobatã şi competentã pentru întreţinere, care dispune de instalaţii de întreţinere adecvate şi foloseşte numai personal corespunzãtor format*.
------------
* Se face referire la Recomandarea condiţiilor de aprobare a staţiilor de întreţinere a plutelor gonflabiie adoptate de Organizaţie prin rezoluţia A.761(18).

10.18.9. Toate reparaţiile şi întreţinerea bãrcilor de urgenţã gonflabiie trebuie sã fie fãcute în întregime în conformitate cu instrucţiunile fabricantului. Reparaţiile urgente pot fi fãcute la bordul unitãţii, dar reparaţiile permanente trebuie fãcute într-o staţie de întreţinere aprobatã.
Intreţinerea periodicã a echipamentului de declanşare hidrostaticã
10.18.10. Echipamentele de declanşare hidrostaticã trebuie sã facã obiectul unei întreţineri:
.1 la intervale care nu depãşesc 12 luni. În cazul când se considerã potrivit şi rezonabil, Administratia poate autoriza un interviul mergând pânã la 17 luni;
.2 într-o staţie de întreţinere competentã pentin a le întreţine, dispune de instalaţii de întreţinere adecvate şi foloseşte numai personal corespunzãtor format.


CAP. 11
Instalaţii de radiocomunicatii

11.1. Domeniul de aplicare
11.1.1. Obiectul prezentului capitol este de a prevedea cerinţe minime privitor la radiocomunicatii de sinistru şi de siguranţã între unitãţi mobile de foraj marin pe de o parte şi staţiile de coastã, navele şi aeronavele de sprijin din cadrul serviciului mobil maritim.
11.1.2. Ceriiiţeie care urmeazã sunt aplicabile unitãţilor mobile de foraj marin în condiţiile de exploatare de mai jos:
.1 unitãţi autopropulsate în deplasare;
.2 unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escortã; şi
.3 unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţiuni de foraj.
11.2. Generalitãţi
Statele riverane în zonele de interes comun, trebuie în mãsura posibilului, sã stabileascã cerinţe analoage în materie de radiocomunicaţii, pentru a evita confuziile când într'ado situaţie criticã o ambarcaţiune auxiliarã trebuie sã fie dirijatã cãtre un alt stat riveran.
11.3. Unitãţi autopropulsate, în deplasare
Orice unitate în deplasare pe mare trebuie sã îndeplineascã cerinţele aplicabile privitoare la radiocomunicaţii pentru nave prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS*.
-----------
* Toate conditiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigatã normal" va avea înţelesul de "dintr~o poziţie în care MODU este navigat normal".

11.4. Unitãţi remorcate sau unitãţi autopropulsate însoţite de nave de escortã
11.4.1. Cerinţele pentru unitãţile nepropulsate, remorcate, având personal la bord, sunt condiţionate de instalaţiile de radio existente pe nava remorcher, menţionate în paragrafele 11.4.2 şi 11.4.3.
11.4.2. În cazul când nava remorcher îndeplineşte pe deplin toate cerinţele aplicabile privind comunicaţiile radio pentru nave, menţionate în capitolul IV al amendamentelor 1988 la SOLAS, unitatea remorcatã, cu personal la bord trebuie:
.1 sã fie echipata cu o instalaţie de radio VHF conform cerinţelor regulii IV/7.1.1.** şi IV/7.1.2 din amendamentele 1988 la SOLAS şi cu o instalaţie de radio MF conform regulii IV/9.1.1 şi 9.1.2;
-----------
** Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigatã normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continuã şi de control al MODU în timpul remorcãrilor".

.2 sã fie echipatã cu radiobalizã pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRB prin satelit) sau EPIRB cerutã de regula IV/7.1.6 dupã cum este necesar în aria în care unitatea mobilã de foraj marin va fi remorcatã; şi
.3 sã fie dotatã cu echipament de recepţie automatã a alarmelor de navigaţie şi meteorologice în conformitate cu regula IV/7.1.4 şi IV/7.1.5, dupã caz, din amendamentele 1988 la SOLAS.
11.4.3. În cazurile în care nava remorcher nu îndeplineşte în întregime cerinţele aplicabile privind radiocomunicaţiile pentru nave prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, unitãţile mobile de foraj marin remorcate, dacã sunt cu personal la bord trebuie sã îndeplineascã cerinţele aplicabile privind radiocomunicaţiilor prevãzute în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS**.
----------
** Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigatã normal" va avea înţelesul de "dintr-o poziţie de manevrare continuã şi de control al MODU în timpul remorcãrilor".

11.4.4. Orice unitate autopropulsatã însoţitã de una sau mai multe nave de escortã trebuie sã respecte cerinţele paragrafului 11.3.
11.5. Unitãţi staţionare pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj
11.5.1. Orice unitate staţionarã pe locaţie sau efectuând operaţii de foraj trebuie sã respecte cerinţele cuprinse în capitolul IV din amendamentele 1988 la SOLAS, care sunt aplicabile navelor care traverseazã aceeaşi zonã*.
------------
* Toate condiţiile capitolului IV din amendamentele 1988 la SOLAS referitoare la "dintr-o poziţie în care nava este navigatã normal va avea înţelesul de "dintr-o poziţie (sau din poziţia) de manevrare continuã şi de control al MODU în timpul staţionarilor inclusiv operaţiunile sale de foraj (ex. normal cabina de control)".

11.5.2. Luând în considerare diferitele tipuri de accidente ce se pot produce pe unitãţi mobile de foraj marin trebuie instalat un echipament radio suplimentar într-o încãpere sau loc, care ar putea fi puntea de navigaţie sau un post de comandã de avarie, situat cât mai departe posibil de echipamentul radio instalat conform paragrafului 11.5.1, astfel ca nici un accident singular, în oricare parte a unitaţii mobile de foraj marin, sã poatã întrerupe toate legãturile radio. Echipamentul radio suplimentar trebuie sa respecte urmãtoarele reguli din amendamentele 1988 la SOLAS pentru unitãţile mobile de foraj marin forând în:
.1 aria maritimã A1, echipamentul prevãzut în regula IV/7.1.1;
.2 aria maritimã A2, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/9.1.1;
.3 aria maritimã A3, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.1.1, plus 10.1.2; sau ca alternativã conform cerinţelor regulilor IV/7.1.1 şi IV/10.2.1;
.4 aria maritimã A4, echipamentul prevãzut în regulile IV/7.1.1 şi IV/10.2.1.
11.5.3. Dacã nivelul de zgomot într-o încãpere în care sunt montate comenzile operative pentru echipamentul radio este atât de ridicat sau poate fi atât de ridicat, în timpul unor condiţii speciale de operare, încât sã deranjeze sau sã împiedice folosirea propriu-zisã a echipamentului radio, atunci se vor prevedea mijloace mecanice sau de altã naturã, adecvate pentru protecţia împotriva zgomotului, în asociere cu comanda echipamentului radio.
11.6. Comunicaţii cu elicopterele
Pentru asigurarea comunicaţiilor cu elicopterele, unitãţile mobile de foraj marin deservite de elicoptere trebuie sã aibã la bord im radiotelefon VHF mobil care sã îndeplineascã cerinţele corespunzãtoare ale ICAO.
11.7. Comunicaţii interioare
Toate tipurile de unitãţi mobile de foraj marin trebuie prevãzute cu mijloace eficiente de comunicaţii între postul de comandã, puntea de navigaţie (dacã existã) şi orice loc sau locurile unde se aflã echipamentele de operare radio.
11.8. Standarde de performanţã
11.8.1 Întregul echipament radio trebuie sã fie de tipul aprobat de Administraţia care emite licenţa. Ţinând cont de prevederile paragrafului 11.8.2, astfel de echipament trebuie sã fie conform cu standardele adecvate de performanţe, care sã nu fie inferioare celor adoptate de Organizaţie**.
----------
** Referitor la urmãtoarele rezoluţii adoptate de cãtre Organizaţie:
.1 Rezoluţia A.525(13): Standarde de funcţionare a echipamentului cu imprimare directã pe bandã îngustã pentru recepţia avertizãrilor de navigaţie şi meteorologice şi a informaţiilor urgente destinate navelor.
.2 Rezoluţia A.694(17): Cerinţe generale pentru echipamentul radio de la bordul navelor, ce face parte din Sistemul mondial pentru caz de sinistru şi siguranţa navigaţiei pe mare (GMDSS) şi pentru echipamente electronice de navigaţie.
.3 Rezoluţia A.808(19): Standarde de funcţionare pentru staţiile terestre de navã destinata emisiei recepţiei şi rezoluţia A.570(14): Aprobarea de tip pentru staţiile terestre de navã.
.4 Rezoluţia A.803(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio VHF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 1 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.5 Rezoluţia A.804(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio MF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 2 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.6 Rezoluţia A.806(19): Standarde de funcţionare a echipamentului radio MF/HF de la bordul navelor destinat pentru comunicaţii verbale şi apel selectiv numeric, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 3 (valabil pentru echipainentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000).
.7 Rezoluţia A.810(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize cu plutire liberã pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRBs) care funcţioneazã pe 406 MHz (vem de asemenea rezoluţia A.696(17): Aprobarea de tip pentru radiobalize cu plutire liberã pentru localizarea sinistrelor prin satelit (EPIRBs) care funcţioneazã în sistemul COSPAS - SARSAT).
.8 Rezoluţia A.802(19): Standarde de funcţionare pentru transponderele radar ale ambarcaţiunilor de salvare utilizate în operaţiunile de cãutare şi salvare.
.9 Rezoluţia A.805(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize VHF cu plutire liberã pentru localizarea sinistrelor.
.10 Rezoluţia A.807(19): Standarde de funcţionare pentru staţiile terestre de navã Inmarsat - C capabile sã transmitã şi sã recepţioneze comunicaţii cu imprimare directã, cu modificãrile ulterioare şi rezoluţia MSC.68(68), anexa nr. 3 (valabil pentru echipamentele instalate la sau dupã 01 ianuarie 2000), şi rezoluţia A.570(14): Aprobarea de tip pentru staţii terestre de navã.
.11 Rezoluţia A.664(16): Standarde de funcţionare pentru echipamentul de apel în grup lãrgit.
.12 Rezoluţia A.812(19): Standarde de funcţionare pentru radiobalize cu plutire libera pentru localizarea sinistrelor prin satelit care funcţioneazã prin sistemul de sateliţi geostaţionari Inmarsat pe 1,6 GHz.
.13 Rezoluţia A. 662(16): Standarde de funcţionare pentru instalaţii de eliberare şi activare, cu plutire liberã, pentru echipamente radio destinate situaţiilor de urgenţa.
.14 Rezoluţia A.699(17): Standarde de funcţionare a sistemului de promulgare şi coordonare a înformaţiilor de securitate maritimã care utilizeazã imprimarea directã pe bandã îngustã HF.
.15 Rezoluţia A.700(17): Standarde de funcţionare pentru echipament telegrafic cu imprimare directã pe banda îngusta pentru recepţionarea avertizãrilor de navigaţie şi meteorologice şi a informaţiilor urgente destinate navelor (MSI) pe HF.
.16 Rezoluţia A.811(19): Standarde de funcţionare pentru echipamentul de radio comunicaţii integrat de la bordul navelor (IRCS), dacã este utilizat în GMDSS.
.17 Rezoluţia MSC.80(70), anexa nr. 1: Standarde de funcţionare pentru aparatele portabile radiotelefonice VHF de emisie-receptie.


11.8.2. Echipamentul instalat înainte de 1 februarie 1992 poate fi exceptat de la completa îndeplinire a performanţelor adecvate din standard la aprecierea Administraţiei, cu condiţia ca echipamentul sã fie compatibil cu echipamentul care este conform standardului de performanţã, având atenţia îndreptatã spre criteriile pe care Organizaţia le poate adopta în legaturã cu astfel de standarde.
11.9. Pericol de explozia gazului
Orice echipament radio instalat într-o zonã ca aceea definitã la paragraful 6.1 trebuie sã respecte regula IV/l4 din Amendamentele SOLAS din 1988.
11.10. Inspecţia staţiei de radio
11.10.1. Staţia de radio a unei unitãţi trebuie supusa unor inspecţii efectuate în condiţiile specificate mai jos:
.1 de cãtre Administraţia care a emis licenţa sau reprezentanţii sai autorizaţi, înainte de intrarea în serviciu a staţiei de radio;
.2 când unitatea este mutatã şi trece sub controlul administrativ al altui Stat riveran, poate fi fãcutã o inspecţie de cãtre acel Stat sau de cãtre reprezentanţii sãi autorizaţi;
.3 o datã la 12 luni, se efectueazã, de cãtre un funcţionar al Administraţiei şi / sau Statului riveran sau respectivii reprezentanţi ai sãi.
11.10.2 Administraţia poate recunoaşte statul riveran ca pe reprezentantul sãu autorizat.
11.10.3. În toate cazurile când un reprezentant autorizat al statului riveran efectueazã o inspecţie, se va emite un raport care va fi pãstrat cu documentele radio iar la cerere o copie, trebuie remisã Administraţiei.


CAP. 12
Instalaţii de ridicare

12.1. Macarale
12.1.1. Orice macara, inclusiv structura de rezemare, folositã pentru transferul materialelor, echipamentelor sau personalului între unitate şi navele care o deservesc, trebuie sã fie proiectatã şi construitã conform cerinţelor Administraţiei şi adaptatã serviciului cãruia îi este destinatã, conform cerinţelor stabilite de o societate de clasificare recunoscutã sau cu standardele şi codurile naţionale sau internaţionale.
12.1.2. Macaralele trebuie sã fie amplasate şi protejate în aşa fel încât sa reducã la minimum orice pericol pentru personal ţinând seama în special de elementele mobile şi alte pericole. La proiectarea lor trebuie sã se ţinã cont de materialele utilizate la construcţia lor, de condiţiile de exploatare la care vor fi supuse şi de condiţiile de mediu. Se vor elabora instrucţiuni adecvate pentru uşurarea curãţirii, inspecţiei şi întreţinerii.
12.1.3. Pentru fiecare macara trebuie examinat modul de oprire al funcţionãrii în cazul unei suprasarcini extreme, în aşa fel ca macaragiul sã fie expus unui pericol minim.
12.1.4. Instalarea fiecãrei macarale trebuie supravegheatã de cãtre un inspector al Administraţiei sau o altã persoanã sau organism oficial autorizat, acordând o atenţie deosebitã structurii de susţinere a sa.
12.1.5. Dupã montarea la bord a tuturor macaralelor unitãţii şi înaintea punerii lor în funcţiune trebuie procedat la probe de funcţionare şi de sarcinã. Aceste probe trebuie fãcute în prezenţa şi sub controlul unui reprezentant al Administraţiei sau unei persoane sau unui organism oficial autorizat. Raportul acestor probe şi celelalte informaţii privind certificatele iniţiale trebuie sã fie disponibile cu promptitudine.
12.1.6. Fiecare macara trebuie inspectatã la intervale care sã nu depãşeascã 12 luni. De asemenea macaraua va fi supusã la probe şi recertificatã la intervale de maxim 5 ani sau ca urmare a unor modificãri sau reparaţii importante. Aceste probe trebuie efectuate în prezenţa şi sub supravegherea unui inspector al Administraţiei sau a unei persoane sau organism oficial autorizat. Raportul acestor inspecţii şi probe ca şi certificarea iniţialã trebuie sã fie disponibile cu promptitudine.
12.1.7. Macaralele folosite pentru încãrcarea şi descãrcarea navelor de aprovizionare în mare trebuie sa dispunã de tabele sau curbe de sarcinã care ţin seama de dinamica produsã de mişcãrile unitãţii şi navei.
12.1.8. În afara sarcinilor determinate şi marcate înainte de a fi ridicate, fiecare macara trebuie sã fie echipatã conform cerinţelor Administraţiei, cu un dispozitiv de siguranţã care sã dea macaragiului o indicaţie continuã asupra sarcinii din cârlig, şi a sarcinii nominale corespunzãtoare fiecãrei raze. Indicatorul trebuie sã emitã un semnal de avertizare clar şi continuu când sarcina este aproape de capacitatea sarcinii nominale a macaralei.
12.1.9. Administraţia trebuie sã ia în consideraţie instalarea de limitatoare de cursã în vederea asigurãrii funcţionãrii în deplinã siguranţã a macaralei.
12.1.10. Pentru fiecare macara trebuie prevãzut un manual de utilizare, uşor accesibil. Acest manual trebuie sã conţinã informaţii detaliate, referitoare la:
.1 standardele de proiectare, funcţionare, de montaj, de demontare şi de transport;
.2 toate limitãrile aplicabile atât în exploatarea normalã cât şi în caz de avarie referitoare la sarcini de lucru în siguranţã, momente de lucru în siguranţã, viteza maximã a vântului, banda şi asieta maxime, temperaturi nominale, instalaţii de frânare etc;
.3 toate dispozitivele de siguranţã;
.4 schemele echipamentului şi instalaţiilor electrice, hidraulice şi pneumatice;
.5 materialele folosite la construcţie, procedeele de sudurã şi extinderea probelor nedistructive; şi
.6 instrucţiunile de întreţinere şi inspecţiile periodice ale macaralei.
12.2. Ascensoare pentru personal
12.2.1. Ascensoarele destinate personalului trebuie sã aibã un proiect conform cerinţelor Administraţiei şi adecvat pentru serviciul prevãzut.
12.2.2. Construcţia şi instalarea trebuie sã fie supravegheatã de un inspector al Administraţiei sau de o persoanã sau organism oficial autorizat. Inspecţiile trebuie sã fie fãcute în momentul instalãrii, apoi la intervale care sã nu depãşeascã 12 luni, iar certificatele şi rapoartele trebuie sã fie disponibile cu promptitudine.
12.2.3. Fiecare cabinã de ascensor situatã într-o coloanã a unei unitãţi stabilizatã prin coloane, trebuie sã aibã o ieşire de urgenţã având acces la o scarã de evacuare în puţul ascensorului.
12.3. Turle de foraj
Fiecare turlã de foraj şi structura de sprijin trebuie sã aibã un proiect conform cerinţelor Administraţiei. Sarcina nominalã a fiecãrui sistem de manevrã trebuie indicat în manualul de exploatare.


CAP. 13
Amenajãri pentru elicoptere*
----------
* Se referã la reglementãrile autoritãţii aviaţiei civile naţionale din aria de operare a unitãţii, standardele internaţionale aplicabile ale Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) şi la recomandãrile practice dezvoltate în concordanţã cu Memorandumul de înţelegere dintre IMO şi ICAO

13.1. Generalitãţi
Fiecare punte pentru elicopter trebuie sã aibã dimensiuni suficiente şi sã fie situatã astfel încât aria de apropiere şi de decolare sã fie degajatã, pentru a permite sã opereze celui mai mare elicopter pe care puntea pentru elicopter este destinatã sã-1 primeascã, în cele mai defavorabile condiţii pentru operaţiunile elicopterului.
13.2. Definiţii
13.2.1. Puntea pentru elicopter este o platformã special conceputã pentru aterizarea elicopterelor, care este situatã pe o unitate mobilã de foraj marin.
13.2.2. DR este diametrul rotorului principal al celui mai mare elicopter cu un singur rotor pe care puntea pentru elicopter este destinatã sã-1 primeascã.
13.2.3. DM este dimensiunea maximã a elicopterului când rotorul se învârteşte.
13.2.4. Sector degajat de obstacol este un sector format de un arc ce porneşte din punctul de referinţã pe marginea unei punţi pentru elicopter şi se întinde spre exterior în plan orizontal la nivelul altitudinii punţii pentru elicopter.
13.2.5. Sector cu înãlţimea obstacolelor reglementatã este un sector care se întinde spre exterior, format de portiunea de arc de 360° neacoperitã de sectorul degajat de obstacole, al cãrui centru este punctul de referinţã de la care începe sectorul degajat de obstacole. Înãlţimea obstacolelor în interiorul sectorului la înãlţimea obstacolelor reglementate este limitatã la un nivel determinat.
13.3. Construcţia
13.3.1. Proiectarea şi construcţia punţii pentru elicopter trebuie sã fie adaptate serviciului prevãzut şi condiţiilor climatice ambiante potrivite şi sã fie conform, cerinţelor Administraţiei.
13.3.2. Pentru condiţii climatice defavorabile, pe care Statul riveran le va determina ţinând seama de tipul elicopterului utilizat, condiţiilor de vânt, turbulenţelor, starea mãrii, temperattua apei şi a îngheţului, puntea pentru elicopter trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare aşa cum sunt prevãzute în Anexa 14, volumul II al Convenţiei ICAO (Heliporturi):
.1 Puntea pentru elicopter trebuie sã aibã dimensiuni suficiente pentru a conţine o arie în care sã se traseze un cerc cu diametrul cel puţin egal cu DM pentru elicopterele cu un singur rotor principal şi cu 0,9 DM pentru elicopterele cu rotoare principale în tandem.
.2 Când prevederile paragrafului 13.3.2.1 nu pot fi respectate pentru elicopterele cu rotoarele principale în tandem, puntea pentru elicopter poate avea forma unui dreptunghi a cãrei laturã micã sã fie cel puţin egalã cu 0,75 DM şi latura mare nu mai puţin de 0,9 DM, dar în interiorul acestui dreptunghi, vor fi autorizate numai aterizãrile bidirecţionale în direcţia laturii de 0,9 DM.
Dacã în scopul proiectãrii este necesarã omiterea colţurilor dreptunghiului, aceasta poate fi permisã cu condiţia ca nici una din cele douã laturi ce formeazã unghiul drept al triunghiului omis sã nu depãşeascã 5 metri lungime.
.3 Sectorul degajat de obstacole nu trebuie sã fie inferior lui 210°.
.4 Pentru elicopterele cu un singur rotor principal şi elicopterele cu douã rotoare principale alãturate, în interiorul sectorului de 150° o înãlţime reglementatã a obstacolelor, pânã la o distanţã de 0,62 DM mãsuratã de la centrul punţii pentru elicopter, la care obiectele nu trebuie sã depãşeascã o înãlţime de 0,05 DM deasupra acestei punţi. Dincolo de acest arc pânã la o distanţa totalã de 0,83 DM, suprafaţa cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, trebuie sã se înalţe în raportul de o unitate pe verticalã pentru douã unitãţi pe orizontalã (vezi figura 13-1).
.5 Pentru exploatarea omnidirecţionalã a elicopterelor cu rotoarele principale în tandem, în interiorul sectorului de 150° cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, pânã la o distanţã de 0,62 DM mãsuratã de la centrul punţii pentru elicopter, nu este permis nici un obstacol fix. Dincolo de acest arc, pânã la o distanţã totalã de 0,83 DM, înãlţimea obstacolelor este limitatã la 0,05 DM (vezi figura 13-2).
.6 Pentru exploatarea bidirecţionalã a elicopterelor cu rotoarele principale în tandem, în înteriorul arcului de 0,62 DM din sectorul de 150° cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor, obiectele nu trebuie sã depãşeascã o suprafaţã orizontalã situatã la o înãlţime echivalând cu 1,1 m deasupra punţii pentru elicopter (vezi figura 13-3).
.7 În vecinãtatea imediatã a punţii pentru elicopter, pe o arie de cel puţin 180° având originea în centrul punţii pentru elicopter, obstacole precum bigi, macarale, etc., nu trebuie sã se extindã în afarã, pornind de la marginea punţii pentru elicopter în jos, dincolo de o pantã descendentã în raportul de o unitate pe orizontalã pentru cinci unitãţi pe verticalã.
13.3.3. Pentru condiţiile climatice moderate pe care Statul riveran le-a determinat ţinând seama de tipul elicopterelor utilizate, condiţiile de vânt, turbulenţe, starea mãrii, temperatura apei şi a îngheţului, punte pentru elicopter trebuie sã îndeplineascã cerinţele urmãtoare:
.1 Puntea pentru elicopter trebuie sã fie de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc de diametru egal cu DR. În cazul unitãţilor mobile de foraj marin care în mod obişnuit sunt deservite de elicoptere cu rotoarele principale în tandem, puntea pentru elicopter trebuie sã fie de dimensiuni suficiente pentru a conţine un cerc de diametru cel puţin egal cu 0,75 DM.
.2 Puntea pentru elicopter trebuie sã aibã un sector degajat de obstacole de cel puţin 180° ferit de orice blocare. Punctul de referinţã al acestui sector trebuie sã fie un punct situat pe periferia cercului la care se face referinţã în paragraful 13.3.3.1, cum este indicat în figura 13-4.
.3 Sectorul cu înãlţimea reglementatã a obstacolelor trebuie sã se extindã spre exterior pânã la o distanţã de 0,83 DR în zonele de exploatare generalã. Aceastã distanţã trebuie sã fie mãsuratã de la centrul punţii pentru elicopter. Obstrucţiile din interiorul sectorului cu înãlţimea obstacolelor reglementatã nu trebuie sã depãşeascã deasupra unui plan mãsurat vertical pornind de la marginea platformei ridicându-se într-o proporţie, astfel încât sã nu depãşeascã raportul de o unitate verticalã la fiecare douã unitãţi orizontale, plecând din marginea punţii pentru elicopter (vezi figura 13-4).
13.3.4. Puntea pentru elicopter trebuie sã aibã o suprafaţã antiderapantã.
13.3.5. Când puntea pentru elicopter este constituitã sub formã de grilaj, proiectul punţii inferioare trebuie sã fie de naturã sã nu reducã efectul de sol.
13.4. Dotãri
13.4.1. Puntea pentru elicopter trebuie sã fie fãrã proeminenţe; totuşi luminile de aterizare sau alte protuberante esenţiale pot fi instalate la periferia platformei cu condiţia ca ele sã nu depãşeascã nivelul platformei cu mai mult de 0,15 m.
13.4.2. La puntea pentru elicopter punctele de ancoraj destinate arimarii r trebuie sã fie retrase.
13.4.3. Periferia punţii pentru elicopter trebuie prevãzutã cu o plasã de siguranţã, cu excepţia cazului în care existã o protecţie structuralã. Plasa trebuie înclinatã în sus şi spre exterior de la marginea inferioarã a punţii pentru elicopter pânã la o distanţã orizontalã de 1,5 m şi nu trebuie sã se ridice mai sus de 0,15 m mai sus de marginea platformei.
13.4.4. Puntea pentru elicopter trebuie sã aibã în acelaşi timp, o cale de acces principalã şi una de urgenţã, situate cât mai depãrtate posibil una de alta.
13.4.5. Trebuie sã se aibã în vedere paragraful 9.11.1 referitor la drenarea punţii pentru elicopter.
13.5. Mijloace vizuale
13.5.1 Unitatea trebuie sã fie prevãzutã cu un indicator al direcţiei vântului care, în mãsura posibilului, aratã condiţiile de vânt de deasupra punţii pentru elicopter. Unitãţile la bordul cãrora elicopterele sunt exploatate noaptea trebuie prevãzute cu mijloace care sã permitã iluminarea indicatoarelor de direcţie a vântului.
13.5.2. Puntea pentru elicopter trebuie sã cuprindã marcajele urmãtoare:
.1 perimetrul: o linie albã continuã de lãţime 0,3 m;
.2 numele unitãţii trebuie sã fie scris pe punte pentru elicopter, pe latura cu obstacole, cu litere de cel puţin 1,2 m înãlţime şi culoare în contrast cu fondul;
.3 un cerc de ţintã de culoare galbenã concentric în raport cu puntea pentru elicopter, al cãrui diametru interior sã fie egal cu 0,5 DM. Lãţimea liniei trebuie sã fie de 1 m;
.4 o literã "H" de culoare albã situatã în centrul ariei de aterizare, a cãrui orizontalã coincide cu bisectoarea sectorului degajat de obstacole. Litera "H" trebuie sã aibã 3 m înãlţime şi 1,8 m lãţime cu linii de 0,4 m lãţime; şi
.5 marcajele sectorului degajat de obstacole al punţii pentru elicopter trebuie sã indice originea sectorului degajat de obstacole, direcţia limitelor sectorului şi dimensiunile de calcul (valoarea DM sau DR) ale punţii pentru elicopter, cum este indicat în figura 13-5.
13.5.3.1. Puntea pentru elicopter trebuie prevãzutã în toate direcţiile cu lumini de culoare galbenã, care permit sã se recunoascã uşor aria de aterizare pe timp de noapte. Aceste lumini trebuie sã fie plasate uniform pe conturul platformei, la intervale care sã nu depãşeascã 3 metri. Administratia poate autoriza înlocuirea luminilor galbene cu lumini roşii pentru indicarea amplasamentului macaralelor, şi în cazul unitãţilor autoridicãtoare, amplasamentul picioarelor.
13.5.3.2. În cazul unde puntea pentru elicopter este prevãzutã cu proiectoare, acestea trebuie situate în aşa fel ca ele sã nu orbeascã piloţii. Dispoziţia şi orientarea proiectoarelor trebuie sã permitã iluminatul marcajelor punţii pentru elicopter şi eliminarea la maximum a zonelor de umbrã.

210° - sector liber de obstacole
pentru apropiere - decolare

Figura 13'ad1 - Sectorul liber de obstacole al punţii pentru elicoptere: cu rotor principal unic şi cu douã rotoare principale alãturate, în condiţiiie de climat neprielnic.

NOTĂ(CTCE)
Figura 13'ad1 - Sectorul liber de obstacole al punţii pentru elicoptere: cu rotor principal unic şi cu douã rotoare principale alãturate, în condiţiiie de climat neprielnic, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 187 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-2 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea peniru elicopter: elicoptere cu rotoare principale în tandem - operaţii ommdirecţionale în condiţii climatice neprielnice

NOTĂ(CTCE)
Figura 13-2 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea peniru elicopter: elicoptere cu rotoare principale în tandem - operaţii ommdirecţionale în condiţii climatice neprielnice se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 188 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-3 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea pentru elicopter: elicoptere cu rotor principal în tandem - operaţiuni bidirecţionale în condiţii climatice neprielnice

NOTĂ(CTCE)
Figura 13-3 - Sectorul de limitare a obstacolelor la puntea pentru elicopter: elicoptere cu rotor principal în tandem - operaţiuni bidirecţionale în condiţii climatice neprielnice, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 189 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-4 - Sectorul de limitare a obstacolelor punţii pentru elicopter: 180° pentru condiţii climatice moderate

NOTĂ(CTCE)
Figura 13-4 - Sectorul de limitare a obstacolelor punţii pentru elicopter: 180° pentru condiţii climatice moderate, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 190 (a se vedea imaginea asociata).


Figura 13-5 - Marcarea sectorului liber de obstacole

NOTĂ(CTCE)
Figura 13-5 - Marcarea sectorului liber de obstacole, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1059 bis din 26.11.2005, la pagina 191 (a se vedea imaginea asociata).


CAP. 14
Reguli de exploatare

14.1. Manuale de exploatare
14.1.1. Manuale de exploatare conţinând instrucţiuni asupra modului de exploatare a unitãţii în siguranţã în condiţii normale cât şi în situaţiile de urgenţã avute în vedere, conform cerinţelor Administraţiei, trebuie sã se gãseascã la bord şi sã poatã fi consultate imediat de cãtre toate persoanele interesate. Manuale trebuie sã furnizeze nu numai informaţii generale în legãturã cu unitatea şi suplimentar sã conţinã şi instrucţiuni şi proceduri asupra operaţiilor care sunt de importanţã vitalã pentru siguranţa personalului şi a unitãţii. Aceste manuale trebuie sã fie concise iar conţinutul lor sã poatã fi înţeles cu uşurinţa. Fiecare manual trebuie sã aibã o tablã de materii, un index şi, în mãsura posibilului, trimiteri la informaţii detaliate complementare care trebuie sã poatã fi consultate cu uşurinţã la bord.
14.1.2 Pentru condiţii normale de exploatare, manualele de exploatare trebuie sã conţinã urmãtoarele informaţii generale descriptive, dupã caz:
.1 o descriere şi caracteristicile principale ale unitaţii;
.2 ordinea ierarhicã şi responsabilitãţile generale, în timpul condiţiilor normale de exploatare;
.3 limitele impuse în proiectare pentru fiecare mod de exploatare, incluzând pescajele, spaţiul liber, înãlţimea valului, perioada valului, vântul, curentul, temperaturile mãrii şi aerului, starea presupusã a fundului mãrii şi orice alt factor de mediu potrivit, cum ar fi îngheţul;
.4 o descriere a limitelor de exploatare inerente fiecãrui mod de exploatare şi la fiecare schimbare a modului de exploatare;
.5 amplasamentul pereţilor etanşi la apã şi la intemperii, amplasamentul si tipul închiderilor etanşe la apã şi la intemperii şi amplasamentul punctelor de inundare prin deschideri superioare;
.6 amplasamentul, tipul şi cantitãţile de balast permanent la bordul unitãţii;
.7 o descriere a semnalelor utilizate pentru alarma generalã, comunicaţiile publice prin difuzoare, echipamentele de alarmã în caz de incendiu şi de detecţia gazului;
.8 pentru unitãţile autoridicãtoare informaţii asupra preparativelor necesare unitãţii pentru a se evita deteriorãri de structurã în timpul înfigerii sau retragerii picioarelor pe sau de pe fundul mãrii, ori în condiţii meteorologice extreme când unitatea este în deplasare incluzând punerea la poziţie şi asigurarea picioarelor, structurilor în consolã pe care se aflã podul sondei şi încãrcãturile grele care riscã sã se deplaseze;
.9 datele despre situaţia de "nava goalã" însoţite de o listã completã a echipamentului nepermanent inclus şi exclus;
.10 informaţii despre stabilitate indicând înãlţimea maximã admisibilã a centrului de greutate în funcţie de pescaj sau alţi parametri pe baza conformitãţii cu criteriile de stabilitate în stare intactã şi dupã avarie;
.11 un plan al capacitãţii indicând capacitãţile tancurilor şi spaţiile de depozitarea de materii în vrac ca şi poziţia centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal şi transversal;
.12 tabele sau curbe de sondaj ale tancurilor indicând capacitatea tancurilor, poziţia centrelor lor de greutate în sens vertical, longitudinal şi transversal la intervale gradate ca şi informaţii privind suprafeţele libere lichide pentru fiecare tanc;
.13 încãrcarea admisibilã pentru structura punţii;
.14 identificarea elicopterelor care se potrivesc cu proiectul punţii elicopterelor şi toate restricţiile impuse condiţiilor de exploatare;
.15 identificarea şi clasificarea zonelor cu pericol de explozie la bordul unitãţii;
.16 descrierea şi limitele oricãrui computer de bord folosit la operaţii ca balastare, ancorare, poziţionare dinamicã şi pentru calculele de asietã şi stabilitate;
.17 descrierea echipamentelor de remorcare şi restricţiile în materie de exploatare;
.18 descrierea instalaţiei principale de alimentare cu energie şi restricţiile în materie de exploatare;
.19 o listã a planurilor şi schemelor cele mai importante.
14.1.3. Pentru condiţii normale, manualul de exploatare trebuie sã conţinã totodatã, dupã caz:
.1 instrucţiuni asupra modului de a pãstra unitãţii o stabilitate adecvatã şi de a folosi datele de stabilitate;
.2 instrucţiuni asupra înregistrãrilor de rutinã, a variaţiilor de greutate a "navei goale";
.3 exemple de condiţii de încãrcare pentru fiecare mod de exploatare şi instrucţiuni pentru stabilirea altor condiţii de încãrcare acceptabile, inclusiv componentele verticale ale forţelor aplicate lanţurilor de ancorã;
.4 pentru unitãţile stabilizate prin coloane, o descriere, o schemã şi instrucţiuni privind funcţionarea instalaţiei de balast şi a altor mijloace alternative de funcţionare a instalaţiei de balast, ca şi o descriere a limitãrilor sale, cum ar fi capacitatea de pompare pentru diferite unghiuri de bandã şi asietã;
.5 o descriere, o schemã şi instrucţiuni pentru funcţionarea instalaţiei de drenaj şi a altor mijloace alternative de funcţionare a instalaţiei de drenaj, ca şi o descriere a limitãrilor, cum ar fi golirea spaţiilor care nu dispun de un racord direct la instalaţia de drenaj;
.6 proceduri de depozitare şi de transfer a combustibilului lichid;
.7 procedurile de urmat pentru schimbarea modului de exploatare;
.8 instrucţiuni pentru exploatarea în condiţii meteorologice severe şi timpul necesar pentru a face faţã condiţiilor de furtunã puternicã ca şi informaţii asupra tuturor limitãrilor inerente în exploatare;
.9 descrierea instalaţiei de ancorare şi metode de ancorare şi fixare; elemente care impun restricţii;
.10 proceduri de transfer pentru personal;
.11 proceduri de sosire, plecare şi de aprovizionare cu carburant a elicopterelor;
.12 condiţii care limiteazã exploatarea macaralelor;
.13 o descriere a instalaţiilor de poziţionare dinamicã şi condiţiile care limiteazã exploatarea lor;
.14 procedurile privind garantarea cã sunt îndeplinite cerinţele codurilor internaţionale de reguli relative la fixarea şi manipularea materialelor periculoase şi radioactive;
.15 instrucţiuni privind amplasamentul şi siguranţa exploatãrii echipamentului de probare a sondei. Zonele înconjurãtoare surselor posibile de degajare a gazului, pe durata operaţiei de probare a sondei, trebuie clasificate conform paragrafului 6.1;
.16 procedurile de urmat pentru a permite primirea navelor de-a lungul unitãţii;
.17 instrucţiuni de siguranţa aplicabile operaţiunilor de remorcaj.
14.1.4. Manualul de exploatare în cazul situaţiei de urgenţã trebuie sã conţinã, dupã caz:
.1 o descriere a instalaţiilor şi echipamentului de stingerea incendiului;
.2 o descriere a instalaţiilor de salvare şi a mijloacelor de evacuare;
.3 o descriere a instalaţiei de alimentare cu energie de avarie şi condiţiile care limiteazã exploatarea sa;
.4 o listã cu planuri şi scheme importante care pot fi utile în caz de urgenţã;
.5 proceduri generale de debalastare sau contrainundãrii şi de închidere a tuturor deschiderilor care pot favoriza o inundare progresivã în caz de avarie;
.6 instrucţiuni pentru persoanele însãrcinate sã determine cauza unei schimbãri bruşte a înclinãrii transversale şi a asietei şi sã evalueze incidenţele mãsurilor corective asupra capacitãţii de supravieţuire a unitãţii, adicã rezistenţa, stabilitatea, flotabilitatea, etc;
.7 proceduri speciale de urmat în caz de scurgere incontrolabilã de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat şi în special oprirea de urgenţã;
.8 instrucţiuni asupra repunerii în funcţiune a instalaţiilor mecanice, electrice şi de ventilaţie ca urmare a unei întreruperi a sursei principale de energie sau a unei opriri de avarie;
.9 procedurile de alertã în caz de gheţuri.
14.1.5. Informaţiile conţinute în manualul de exploatare trebuie, dupã caz, sã fie sprijinite de o documentaţie complementarã, cuprinzând planuri, manuale de fabricant şi alte date necesare pentru exploatarea şi întreţinerea eficace a unitãţii. Informaţiile detaliate conţinute în manualele de fabricant nu trebuie menţionate din nou în manualul de exploatare. Manualul de exploatare trebuie sã conţinã trimiteri la aceastã documentaţie, care sã poatã fi uşor identificatã, sã fie situatã într-un loc uşor accesibil la bordul unitãţii şi sã fie disponibilã în orice moment.
14.2. Mãrfuri periculoase
14.2.1. Mãrfurile periculoase trebuie sã fie depozitate adecvat şi sigur în funcţie de proprietãţile lor. Mãrfurile incompatibile trebuie sã fie separate unele de altele.
14.2.2. Explozibilele prezentând un pericol mare trebuie depozitate într-o magazie adecvatã care trebuie sã fie ţinutã închisã în siguranţã. Explozibilii trebuie separaţi de detonatoare. Aparatele electrice şi cablurile situate în oricare încãpere unde trebuie sã se depoziteze explozibilii trebuie proiectate şi folosite în aşa fel ca sã se reducã cât mai mult posibil pericolul de incendiu sau explozie.
14.2.3. Lichidele inflamabile care degajã vapori periculoşi şi gazele inflamabile trebuie depozitate într-un spaţiu bine ventilat sau pe punte.
14.2.4. Substanţele predispuse la încãlzire sau inflamare spontanã, nu trebuie transportate decât daca s-au luat toate precauţiile necesare pentru evitarea izbucnirii unui incendiu.
14.2.5. Substanţele radioactive trebuie sã fie depozitate şi manipulate respectând condiţiile de siguranţã.
14.3. Prevenirea poluãrii
Trebuie sã se asigure cã unitatea este în mãsurã sã respecte cerinţele convenţiilor internaţionale în vigoare.
14.4. Remorcaj
Echipamentul şi procedurile de remorcare trebuie sã fie de naturã sã reducã la minimum pericolele la care personalul poate fi expus în timpul operaţiilor de remorcare. Proiectarea şi dotarea echipamentelor de remorcare trebuie sã ţinã cont atât de condiţiile normale cât şi de condiţiile de avarie.
14.5. Transferul de materiale, de echipament sau de personal
14.5.1. Operaţiunile de transfer, inclusiv greutatea sarcinilor de manevrat, condiţiile limitã de exploatare şi procedurile de urmat în caz de avarie, trebuie sã fie examinate şi aprobate de personalul de la bordul unitãţii şi a celui de pe navele, ce o deservesc, înainte de începutul operaţiunii. Trebuie menţinute comunicaţii directe cu macaragiul pe toatã durata acestor operaţii.
14.5.2. Unitatea trebuie sã posede cel puţin douã mijloace independente de legare pentru navele care o deservesc. Poziţiile de legare trebuie sã fie calculate în aşa fel încât capacitatea de ridicare şi deschiderea braţului macaralei sã fie suficiente pentru asigurarea menţinerii sarcinilor în condiţii de siguranţã.
14.5.3. Dispunerea echipamentului de legare de la bordul unitãţii pentru uşurarea operaţiunilor de transfer trebuie sã ţinã seama de pericolul de avarie în cazul când nava de deservire va intra în contact cu unitatea.
14.5.4. Echipamentele şi procedurile de legare trebuie sã fie de naturã sã reducã la minim pericolul la care poate fi expus personalul în timpul operaţiunilor de legare.
14.5.5. Pe cât este posibil, parâmele de legare dintre unitate şi nava de deservire trebuie sã fie dispuse în aşa fel încât, în cazul ruperii uneia dintre ele, sã reducã la minim pericolul pentru personalul navei de deservire şi al unitãţii.
14.5.6. Evacuãrile provenind, de exemplu, de la instalaţia de evacuare a apelor uzate sau de la instalaţiile de ventilaţie a tancurilor de depozitare, trebuie sã fie efectuate de cãtre unitate, astfel încât sã reducã la minimum pericolul pentru personalul care lucreazã pe puntea navelor de deservire.
14.6 Instalaţii de scufundare
14.6.1. Dacã sunt prevãzute instalaţii de scufundare, acestea trebuie instalate, protejate şi întreţinute astfel încât sã se reducã la maximum posibil pericolele la care ar putea fi expuse personalul sau unitatea, ţinând cont de pericolele de incendiu, explozie sau altele.
14.6.2. Instalaţiile de scufundare trebuie sã fie concepute, construite, întreţinute şi certificate conform unor standarde sau reguli naţionale sau internaţionale în acord cu cerinţele Administraţiei, ca de exemplu Regulile Codului de siguranţã aplicabile instalaţiilor de scufundare (rezoluţia A.536 (13)) care poate fi folositã pentru instalaţiile de scufundare fixe, dacã existã.
14.7. Siguranţa navigaţiei
14.7.1. Cerinţele Convenţiei asupra Regulamentului internaţional pentru prevenirea coliziunilor pe mare în vigoare trebuie sã se aplice fiecãrei unitãţi, cu excepţia cazului în care acestea staţioneazã şi sunt angajate în operaţiuni de foraj.
14.7.2. Toate unitãţile care sunt staţionare şi efectueazã operaţiuni de foraj trebuie sã respecte regulile relative la siguranţa navigaţiei a Statului riveran în ale cãrui apele teritoriale sau pe platoul continental, în care sunt exploatate.
14.7.3. Când o unitatea este staţionarã şi efectueazã operaţii de foraj, Oficiul hidrografic naţional implicat, trebuie sa fie informat de poziţia sa ca latitudine şi longitudine ca şi durata aproximativã a operaţiilor pentru a uşura emiterea unui aviz temporar cãtre navigatori. De asemenea trebuie comunicate Oficiilor hidrografice naţionale precizãri asupra deplasãrilor viitoare a unitãţilor astfel încât avizele temporare sã poatã fi promulgate înainte de plecarea unei unitãţi.
14.8. Proceduri în caz de urgenţã
Persoane responsabile
14.8.1. La bordul fiecãrei unitãţi trebuie numitã o persoanã în subordinea cãreia se va afla restul personaluiui în caz de urgenţã. Aceastã persoanã trebuie sã fie numitã cu indicarea titlului sãu, de cãtre proprietarul sau operatorul unitãţii, sau de cãtre agentul unuia dintre ei.
14.8.2 Persoana responsabilã trebuie sã fie familiarizatã cu caracteristicile, capacitãţile şi limitãrile unitãţii. Aceastã persoanã trebuie sã cunoascã perfect responsabilitãţile ce îi revin cât priveşte organizarea şi mãsuriie de luat în situaţie de urgenţã, conducerea exerciţiilor şi antrenarea pentru situaţie de urgenţã precum şi ţinerea evidenţei acestor exerciţii.
Personalul pentru ambarcaţiuni de salvare şi supraveghere
14.8.3. Trebuie sã existe la bord un numãr suficient de persoane antrenate, pentru a aduna şi asista persoanele neantrenate.
14.8.4. Trebuie sã existe la bord un numãr suficient de persoane brevetate, pentru a asigura lansarea la apã şi manevra ambarcaţiunilor de salvare pentru personalul desemnat.
14.8.5. Persoanele brevetate trebuie sã fie desemnate ca şef şi adjunct pentru fiecare ambarcaţiune de salvare.
14.8.6. Şeful unei bãrci de salvare şi adjunctul trebuie sã aibã lista tuturor persoanelor repartizate pe bãrci şi sã se asigure cã toate aceste persoane sunt la curent cu funcţiile lor.
14.8.7. La fiecare barcã de salvare trebuie sã fie repartizatã o persoanã care sã ştie sã opereze echipamentul radio al bãrcii.
14.8.8. La fiecare barcã de salvare trebuie repartizatã o persoanã care sã ştie sã porneascã motorul şi sã opereze reglaje minore.
14.8.9. Persoana responsabilã a unitaţii trebuie sã aibã grijã ca persoanele menţionate la paragrafele 14.8.3, 14.8.4 şi 14.8.5 sa fie în mod echitabil repartizate între ambarcaţiunile de salvare ale unitãţii.
Rol de apel
14.8.10. În toatã unitatea inclusiv în posturi de comandã şi în încãperile de locuit trebuie afişate în locuri vizibile rolurile de apel.
14.8.11. Rolul de apel trebuie sã dea precizãri detaliate privind semnalele instalaţiei de alarmã generalã ca şi mãsurile pe care fiecare persoanã trebuie sã le ia oricare ar fi modul de exploatare, când aceste alarme sunt declanşate, indicând postul unde fiecare persoanã trebuie sã se ducã ca şi funcţiile generale care vor fi apelate sã fie îndeplinite, dupã caz.
14.8.12. Rolul de apel trebuie sã indice funcţiile urmãtoare:
.1 închiderea uşilor etanşe la apã, uşile de incendiu, valvele, guri de intrare şi ieşire a aerului de ventilaţie, de scurgerea apei, hublourilor, spiraiurilor, sabordurilor şi alte deschideri analoage la bordul unitãţii;
.2 echipamentul ambarcaţiunilor de salvare şi a altor mijloace de salvare;
.3 pregãtirea şi lansarea la apã a ambarcaţiunilor de salvare;
.4 pregãtirea generalã a altor mijloace de salvare;
.5 apelul vizitatorilor;
.6 folosirea echipamentelor de comunicaţii;
.7 efectivele echipelor de incendiu însãrcinate sã combatã incendiul;
.8 sarcini speciale privind utilizarea echipamentului şi instalaţiilor de combatere a incendiului;
.9 sarcini în caz de urgenţã, pe puntea pentru elicopter;
.10 sarcini speciale atribuite în caz de scurgeri incontrolabile de hidrocarburi sau de hidrogen sulfurat inclusiv oprirea de avarie.
14.8.13. Rolul de apel trebuie sã prevadã înlocuitori pentru persoanele ocupând posturi cheie care pot fi loviţi de incapacitate, având în vedere cã urgenţe diferite, pot cere mãsuri diferite.
14.8.14. Rolul de apel trebuie sã indice sarcinile atribuite personalului responsabil în mod regulat, de vizitatori, în caz de urgenţã.
14.8.15. Fiecare unitate trebuie sã aibã rolul de apel la zi, revizuit de fiecare datã dupã nevoi, pentru a ţine cont de modificãrile intervenite în proceduri.
14.8.16. Pentru a decide asupra nivelului detaliilor încinse în rolul de apel trebuie sã se ia în consideraţie informaţiile obţinute din alte documente, cum ar fi de exemplu manualul de exploatare.
14.9. Instrucţiuni în caz de urgenţã
14.9.1. În posturile de apel, în posturile de comandã, în încãperile de serviciu şi în încãperile de locuit, în locuri vizibile se vor afişa ilustraţii şi instrucţiuni pentru a arãta tuturor persoanelor de la bord:
.1 felul de a îmbrãca vesta de salvare; şi
.2 felul de a îmbrãca costumele hidrotermice, dupã caz.
14.9.2. Toate persoanele sosite la bordul unei unitãţi pentru prima oarã, inclusiv vizitatorii, trebuie sa fie instruiţi corespunzãtor, asupra punctelor de mai jos:
.1 necesitatea de a fi pregãtit pentru situaţia de urgenţã;
.2 necesitatea de a ţine cont strict de instrucţiunile rolului de apel şi în special, de acelea având legãturã cu urmãtoarele puncte:
- funcţiile lor specifice în orice situaţie de urgenţã;
- postul lor de îmbarcare în ambarcaţiunile de salvare;
- semnalele de alarmã generalã şi de alarmã de incendiu chemând toţi membrii personalului sã se îndrepte cãtre posturile care le-au fost distribuite;
- felul în care va fi dat, ordinul de abandon al unitãţii.
.3 necesitatea de a fi atent la declanşarea semnalelor de alarmã şi a rãspunde lor în situaţie de urgenţã;
.4 locul propriilor veste de salvare şi vestelor suplimentare ca şi, dupã caz, costumele hidrotermice şi instrucţiunile asupra îmbrãcãrii lor;
.5 pericolul care existã de a sãri în apã de la oarecare înãlţime, în special dupã ce s-a îmbrãcat o vestã de salvare şi cel mai bun mod de a sãri;
.6 locul mijloacelor de evacuare, inclusiv cele care duc la posturile de îmbarcare în ambarcaţiunile de salvare;
.7 necesitatea de a participa la orice exerciţii efectuate, atunci când se gãsesc la bord;
.8 precauţii esenţiale în materie de incendiu.
14.10. Manuale de instruire
Trebuie prevãzut un manual de instruire care sã corespundã cerinţelor regulii III/51* a Convenţiei SOLAS 1974 iar informaţiile corespunzãtoare trebuie sã fie disponibile fiecãrei persoane de la bord.
---------
* De la 1 iulie 1998, cerinţele SOLAS referitoare la manualul de instruire sunt conţinute de regula 35 a noului capitol III aşa cum a fost adoptat de Rezoluţia MSC.47(66)

14.11. Apeluri şi exerciţii
14.11.1. În fiecare sãptãmânã trebuie sã aibã loc un exerciţiu de abandon şi unul de încendiu. Exerciţiile trebuie sã fie organizate în aşa fel încât toţi membrii personalului sã participe la un exerciţiu cel puţin o datã pe lunã. Un exerciţiu trebuie sã aibã loc în intervalul de 24 de ore dupã o schimbare de turã, dacã mai mult de 25 % din membrii personalului n-au participat în luna precedentã la un exerciţiu de abandon şi un exerciţiu de incendiu la bord, la unitatea în chestiune. Pentru unitãţile la care acest lucru nu este posibil, Administraţia poate admite alte mãsuri care sa fie echivalente.
14.11.2. Fiecare exerciţiu de abandon al unitãţii trebuie sã includã:
.1 apelarea tuturor persoanelor de la bord la posturile de adunare cu ajutorul semnalului de alarmã generalã şi sã se asigure cã ele ştiu cum se va da semnalul de abandon al unitãţii;
.2 raportarea la posturile de apel şi efectuarea pregãtirilor în vederea îndeplinirii sarcinilor specifice din rolul de apel;
.3 sã se asigure cã fiecare persoanã este îmbrãcatã corespunzãtor;
.4 sã se asigure cã vestele de salvare şi/sau costumele hidrotermice sunt corect îmbrãcate;
.5 lansarea cel puţin a unei bãrci de salvare în mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, dupã ce au fost efectuate toate pregãtirile necesare în vederea lansãrii la apã;
.6 pornirea şi probarea funcţionãrii motorului bãrcii de salvare; şi
.7 probarea funcţionãrii gruielor de lansare la apã a plutelor de salvare.
14.11.3. În mãsura posibilului diferite bãrci de salvare trebuie supuse la exerciţii de lansare succesive conform programului de la paragraful 14.11.2.5.
14.11.4. Exerciţiile trebuie sã se desfãşoare, în mãsura posibilului, aşa cum se petrece în mod real un caz de urgenţã.
14.11.5. În mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, fiecare barcã de salvare trebuie sã fie lansatã la apã cel puţin o datã la trei luni, având la bord echipajul de manevrã şi sã fie manevratã pe apã.
14.11.6. În mãsura în care aceasta este rezonabil şi posibil, bãrcile de urgenţã, inclusiv bãrcile de salvare care servesc ca bãrci de urgenţã, trebuie lansate la apã în fiecare lunã, având la bord echipajul atribuit şi trebuie manevrate pe apã. În toate cazurile aceastã cerinţa trebuie îndeplinitã cel puţin o datã la fiecare trei luni.
14.12. Instruirea şi formarea la bord
14.12.1. O instruire la bord, pentru folosirea mijloacelor de salvare ale unitãţii, inclusiv a echipamentul ambarcaţiunilor de salvare, trebuie sã fie fãcutã oricãrei persoane nou sositã, cât mai rapid posibil şi, în orice caz, în sãptãmâna urmãtoare ambarcãri la bordul unitãţii. Totuşi, dacã persoana este repartizatã unitãţii prin rotaţie la intervale regulate, aceastã instruire trebuie sã-i fie fãcutã în sãptãmâna care urmeazã primei ambarcãri la bordul unitãţii.
14.12.2. Instrucţiunile asupra folosirii mijloacelor de salvare ale unitãţii şi asupra supravieţuirii în mare trebuie sã fie date în aceleaşi intervale ca cele prevãzute pentru exerciţii. Instrucţiunile pot fi date separat pe diferite elemente ale instalaţiei de salvare a unitaţii, dar ansamblul echipamentului de salvare al unitãţii trebuie acoperit la fiecare douã luni. Fiecare persoanã repartizatã cu regularitate trebuie sã primeascã aceste dispoziţii care vor trebui incluse în punctele urmãtoare, fãrã ca aceastã listã sã fie limitatã:
.1 funcţionarea şi folosirea plutelor de salvare gonflabile ale unitaţii;
.2 probleme proprii hipotermiei, primul ajutor de acordat în caz de hipotermie şi în alte cazuri corespunzãtoare;
.3 instrucţiuni speciale necesare pentru folosirea mijloacelor de salvare ale unitãţii pe timp nefavorabil şi condiţii severe ale mãrii.
14.12.3. Instruirea la bord pentru folosirea plutelor de salvare lansate din grui trebuie sã aibã loc la bordul fiecãrei unitãţi dotate cu astfel de instalaţii, cel puţin o datã la patru luni. De fiecare datã când este posibil, aceastã instruire trebuie sã cuprindã gonflarea şi lansarea la apã a unei plute de salvare. Aceastã plutã poate sã fie o plutã special afectatã unicã de instrucţie, care nu face parte din echipamentul de salvare al unitãţii. Pluta specialã rezervatã acestei operaţii trebuie sa fie inscripţionatã foarte vizibil.
14.13. Înregistrãri
Datele la care au avut loc apelurile şi detalii ale exerciţiilor de abandon, exerciţiile cu utilizarea altor mijloace de salvare şi şedinţele de instructaj la bord trebuie consemnate în scris în jurnalul de bord aşa cum poate fi cerut de Administraţie. Dacã apelul, exerciţiul sau şedinţa de instructaj n-au loc în totalitate la datele prescrise, trebuie fãcutã menţiune în jurnalul de bord despre condiţiile şi amploarea apelului, exerciţiului şi şedinţa cate a avut loc.


Apendice



              Formular model al Certificatuiui de Siguranţã pentru
                     Unitatea Mobilã de Foraj Marin (1989)

                    CERTIFICAT DE SIGURANŢĂ PENTRU UNITATEA
                          MOBILĂ DE FORAJ MARIN (1989)


    (Sigla oficiaiã)                                                 (Statul)

                         Eliberat în baza prevederilor
                 CODULUI IMO PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL
                     UNITĂŢILOR MOBILE DE FORAJ MARIN, 1989
                             aşa cum a fost amendat

                           Sub autoritatea Guvernului

   .........................................................................
                          (numele complet ai statului)
    de
   ............................................................................
    (titlul oficial complet al persoanei sau organizaţiei competente autorizate
                          de cãtre Administraţie)

 ┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
 │   Numele sau numele     │        Tipul            │      Portul de         │
 │distincte ale unitãţii   │(secţiunea 1.3 din Cod)  │    înmatriculare       │
 ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
 │                         │                         │                        │
 └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘


    Data la care s-a pus chila sau unitatea a fost ÎBtr-mî stadiu echivalent de
construcţie sau la care s-au început lucrãrile de transformare cu caracter major
    .................................

    SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL CĂ:
    1. unitatea susmenţionatã a fost inspectatã temeinic în conformitate cu
prevederile aplicabile ale Codului pentru construcţia şi cchipamentul unitãţilor
mobile de foraj marin, 1989.
    2. urmare acestei inspecţii s-a constatat cã structura, echipamentul, staţia
radio, amenajãrile şi materialele unitãţii precum şi starea lor sunt în toate
privinţele satisfãcãtoare şi cã unitatea îndeplineşte cerinţele corespunzãtoare
ale Codului.
    3. mijloacele de salvare sunt prevãzute pentru un numãr total nu mai mare
de ........ persoane şi anume:
    ...........................................................................
    4. în conformitate cu secţiunea 1.4 a Codului, prevederile Codului cu
privire la unitate au fost modificate în felul unnãtor:
    ...........................................................................
    5. unitatea a primit o aprobare pentru un program de inspecţii continue
conform paragrafului 1.6.4 din Cod, în locul inspecţiilor de reînnoire şi
intermediare.

                Corp []                                Maşini []
        ........................                .........................
         Semnãtura şi sigiliul                  Data aprobãrii programului
     autoritãţii care dã aprobarea                de inspecţii continei

    Prezentul certificat este valabil pânã la..............ziua............20..
    Eliberat la...........................................................
                           (locul eliberãrii certificatului)

    .....................      ...............................................
    (Data eliberãrii)         (Semnãtura oficialului autorizat care elibereazã
                                               certificatul)

                            .......................
                       (Sigiliul sau ştampila, dupã caz,
                  a autoritãţii care elibereazã certificatul)


                 Vize pentru inspecţiile anuale şi intermediare

    Se certificã prin prezentul cã în urma unei inspecţii cerute în secţiunea
1.6 din Cod, s-a constatat cã unitatea a fost gãsitã în conformitate cu
prevederile relevante ale Codului.

    Inspecţia anualã:                        semnat.......................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anualã /intermediarã:           semnat......................
                                              (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anualã /intermediarã:           semnat......................
                                              (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    Inspecţia anualã:                         semnat......................
                                              (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


          Inspecţia anualã /intermediarã în conformitate cu paragraful
                               1.6.11.7.3 din Cod

    Inspecţia anualã:                        semnat......................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                       Viza pentru inspecţia de andocare

    Se certificã prin prezentul cã în urma unei inspecţii cerute în secţiunea
1.6 din Cod, s-a constatat cã unitatea a fost gãsitã în conformitate cu
cerinţele relevante ale Codului.

    Prima inspecţie:                         semnat......................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)

    A doua inspecţie:                        semnat......................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


     Viza de prelungire a certificatului, dacã este valabil pentru o duratã
      mai micã de 5 ani, în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.3 din Cod

    Aceastã unitate îndeplineşte cerinţele relevante din Cod şi prezentul
certificat, trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului 1.6.11.3 din Cod,
pânã la..................................

                                             semnat...........................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                  Viza dupã terminarea inspecţiei de reînnoire
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.4 din Cod

    Aceastã unitate îndeplineşte cerinţele relevante din Cod şi prezentul
certificat, trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului 1.6.11.4 din
Cod, pânã la..................

                                             semnat...........................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


      Viza de prelungire a valabilitãţii certificatului pânã când unitatea
                         soseşte în portul de inspecţie
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.5 din Cod

    Prezentul certificat,trebuie acceptat ca valabil, conform paragrafului
1.6.11.5 din Cod pânã la...............

                                             semnat...........................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


                     Viza pentru avansarea datei aniversare
                în cazul aplicãrii paragrafului 1.6.11.7 din Cod

    În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua datã aniversarã este
..................

                                             semnat...........................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)


    În conformitate cu paragraful 1.6.11.7 din Cod, noua datã aniversarã este
..................

                                             semnat...........................
                                             (semnãtura oficialului autorizat)
                                             locul......................
                                             data.......................
                (Sigiliul sau ştampila, dupã caz, a autoritãţii)



---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Act International, CODUL MODU din 19 octombrie 1989

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016