Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
CARTEA I Instanţele militare TITLUL I Organizarea instanţelor militare în timp de pace şi în caz de mobilizare Armata de uscat şi aviaţia CAP. 1 Dispoziţiuni generale Instanţele militare ART. 1 Instanţele penale militare sînt următoarele: 1. Consiliile de judecată; 2. Tribunalele Militare; 3. Curtea Militară de Casare şi Justiţie. Toate aceste instanţe, funcţionează şi se convoca, în conformitate cu dispoziţiunile acestui cod.
CAP. 2 Consiliile de judecată ART. 2 Pe lîngă fiecare regiment, precum şi pe lîngă fiecare batalion, divizion sau orice unitate echivalenta, făcînd corp aparte, va funcţiona câte un Consiliu de judecată.
ART. 3 Consiliul de judecată se compune din: Preşedinte: un ofiţer superior. Doi judecători: unul cu gradul de căpitan sau locotenent, iar celălalt egal în grad cu inculpatul. Un comisar special: căpitan sau locotenent. Un grefier: subofiţer, toţi combatanti din corpul de trupa respectiv. Preşedintele, ofiţerul judecător, comisarul special grefierul sînt numiţi prin ordin de zi, de către comandantul corpului de trupa pe lîngă care funcţionează consiliul, pe termen de 1 an, începînd dela 1 Ianuarie. Judecătorul grad inferior va fi numit tot prin ordin de zi, pe termen de 3 luni, dintre militarii cu grade corespunzătoare din unitatea respectiva.
ART. 4 Comisarul special îndeplineşte funcţiunile ministerului public, iar grefierul are sarcina întocmirii, redactarii şi conservării scriptelor.
ART. 5 În caz de lipsa a preşedintelui sau a vreunui judecător din consiliul de judecată, a comisarului special ori a grefierului, înlocuirea acestora se va face, prin ordin de zi, cu alţi militari cu grade corespunzătoare. La prezentarea titularilor, aceştia îşi reiau funcţiunile fără alta formalitate.
ART. 6 Dispoziţiunile prevăzute la art. 19, 20, 21 şi 22, privitoare la incompatibilitate şi jurământ, sînt aplicabile şi pentru consiliile de judecată, cu excepţia condiţiunii de vîrsta, în ce priveşte pe judecătorul grad inferior.
ART. 7 Militarii din corpurile de trupa mai mici decât un batalion sau divizion, precum şi acei din diferite alte servicii sau stabilimente, sînt justiţiabili de consiliul de judecată ce se va desemna, la începutul fiecărui an, de comandantul diviziei respective sau de comandantul regiunii militare, pentru trupele neindivizionate. Dacă eventual un consiliu de judecată nu s'ar putea constitui din lipsa de ofiţeri în corp, cu gradele prevăzute de art. 3, atunci consiliul se va completa provizoriu, prin ordin de zi, cu ofiţeri de acelaşi grad, luati din corpurile de trupa aflate în aceeaşi garnizoana sau, dacă nu sînt, din alta garnizoana, desemnată de comandantul diviziei sau regiunii militare, pentru trupele neindivizionate, în urma raportului scris ce i se va adresa de comandantul respectiv.
CAP. 3 Tribunalele militare ART. 8 La reşedinţa fiecărei regiuni militare, funcţionează un tribunal militar, cu una sau mai multe secţii. Se vor putea înfiinţa tribunale militare, la reşedinţa oricărui comandament unde nevoia va cere. Tribunalele militare se înfiinţează prin decret, în care se vor fixa şi circumscripţiile jurisdicţionale. Înfiinţarea unei a doua sau mai multor secţii se face prin decizie ministerială.
ART. 9 Tribunalul militar pentru judecarea crimelor se compune din: Preşedinte: un ofiţer superior sau general magistrat; Patru judecători: unul ofiţer magistrat, iar ceilalţi trei ofiţeri combatanti, toţi avînd cel puţin gradul de căpitan. Tribunalul militar pentru judecarea delictelor şi contraventiunilor se compune din: Preşedinte: un ofiţer superior sau general magistrat; Doi judecători: capitani sau maiori combatanti. Preşedintele titular al tribunalului poate delega, în caz de lipsa sau împiedicare, un ofiţer superior magistrat, care să prezideze completul de judecată, dintre judecătorii de şedinţa sau judecătorii de instrucţie. Se vor putea forma, în cadrul aceleaşi instanţe, după trebuinţele serviciului, mai multe complete, care să judece în aceeaşi zi, concomitent sau succesiv. Tribunalul Militar cu aceasta, compunere judeca toţi infractorii militari activi, pînă la gradul de căpitan inclusiv, pe asimilaţii lor activi şi pe toţi nemilitarii justiţiabili de Tribunalele militare, oricare ar fi gradul pe care aceştia îl au în rezerva sau retragere la data judecării. Cînd tribunalul militar va avea mai multe secţiuni, cel mai vechi în grad dintre presedinti va purta titlul de prim preşedinte. Primul preşedinte va putea prezida ori care dintre secţiuni. Pentru judecarea recursurilor, tribunalul militar se compune din: Preşedinte: un ofiţer superior magistrat; Judecători: doi ofiţeri superiori sau capitani magistraţi. În caz de evocarea fondului, compunerea va fi aceea arătată mai sus, pentru judecarea fondului. Pe lîngă fiecare tribunal militar, vor funcţiona: a) Un procuror militar şef, cu unul sau mai mulţi procurori. Cînd tribunalul militar. va avea mai multe secţiuni, cei mai vechi în grad procuror militar şef va purta titlul de prim-procuror militar; b) Unul sau mai mulţi judecători de instrucţie militari; c) Unul sau mai mulţi grefieri, cu ajutoarele lor, secretari de parchet, arhivari şi impiegatii necesari. La tribunalul militar din Capitala tarii, funcţiunile de prim-preşedinte şi prim-procuror militar vor fi îndeplinite de ofiţeri cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat.
ART. 10 Ofiţerii magistraţi care intră în compunerea tribunalului sînt permanenţi şi se numesc dintre ofiţerii magistraţi, după cum urmează: Preşedintele şi judecătorii magistraţi: prin decret. Ceilalţi judecători se numesc prin decizie data de comandantul circumscriptiunii, pe lîngă care funcţionează tribunalul militar. Ei sînt luati prin tragere la sorţi de preşedintele instanţei, asistat de procuror, din tabelul ce se întocmeşte de comandament la 1 Noemvrie şi 1 Mai al fiecărui an. Aceasta operaţiune se constata, prin proces-verbal. În acest tabel, se trec ofiţerii generali, superiori şi capitanii activi combatanti, inclusiv ofiţerii de marina şi aeronautica, pe grade şi vechime, din circumscripţia jurisdicţională a tribunalului, tabel ce se va afişa la grefa tribunalului şi care va intră în vigoare la datele arătate în alineatul precedent. Numirea judecătorilor nepermanenti se face pe 6 luni. În tabelul ce se întocmeşte de comandamentul pe lîngă care funcţionează tribunalul militar din Capitala Tarii, se vor trece toţi ofiţerii generali din întreaga armata.
ART. 11 În caz de absenta, judecătorii magistraţi ai tribunalului se înlocuiesc prin judecători de instrucţie militari, desemnaţi de preşedintele titular. În aceste cazuri, magistraţii militari inlocuitori nu vor mai depune un nou jurământ. Cînd preşedintele titular lipseşte, atribuţiunile lui vor fi îndeplinite de cel mai vechi ofiţer superior magistrat, judecător de şedinţa, iar în lipsa de un asemenea ofiţer, de cel mai vechi ofiţer magistrat judecător de instrucţie. Cînd judecătorii combatanti lipsesc, ei vor fi înlocuiţi după procedura prevăzută la art. 10.
ART. 12 Judecătorii trebuie să fie cel puţin egali în grad şi funcţiune cu inculpatul.
ART. 13 În caz de neajungere în circumscriptiune de ofiţeri sau magistraţi militari pentru compunerea unui complet de judecată, preşedintele de tribunal va cere, prin Ministerul Apărării Naţionale, ofiţerii sau magistraţii militari necesari.
ART. 14 În cazul cînd inculpatul are gradul mai mare decât căpitan, compunerea tribunalului militar arătată la art. 9, se modifica prin deciziunea generalului comandant al circumscriptiunii jurisdicţionale, data prin ordin de zi, astfel ca preşedintele să fie cel puţin în grad imediat superior inculpatului, iar judecătorii cel puţin egali în grad cu inculpatul. Pentru judecarea generalilor compunerea tribunalului se va modifica prin decizia Ministerului Apărării Naţionale.
ART. 15 Dacă sînt mai mulţi inculpaţi de diferite grade, compunerea tribunalului va fi determinata după gradul celui mai mare.
ART. 16 Procurorul militar şef şi procurorii funcţionează în mod permanent. Numirea procurorului militar şef se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naţionale, dintre ofiţerii superiori sau generalii magistraţi. Procurorii se numesc cu aceleaşi forme ca şi procurorul militar şef, dintre ofiţerii magistraţi. Dacă inculpatul are un grad mai mare decât procurorul militar titular, acest oficiu va fi îndeplinit de un procuror militar special, numit prin decizie ministerială, de preferinta dintre ofiţerii magistraţi. În cazul cînd procurorul militar special nu e ofiţer magistrat, el va fi asistat de procurorul titular.
ART. 17 Judecătorii de instrucţie militari funcţionează în mod permanent. Numirea lor se face prin decret, după propunerea ministrului apărării naţionale, dintre ofiţerii magistraţi. În caz de lipsa a unui judecător de instrucţie militar, el este înlocuit cu un alt judecător de instrucţie militar, desemnat de preşedintele tribunalului. Dispoziţiunile ultimelor doua alineate din articolul precedent, se aplică şi judecătorilor de instrucţie militari.
ART. 18 Grefierii şi ajutorii de grefieri se numesc prin decizie ministerială. Un regulament va statornici condiţiunile ce trebuiesc întrunite pentru numirea funcţionarilor judecătoreşti şi organizarea grefelor dela instanţele militare.
ART. 19 Nimeni nu poate face parte dintr'un tribunal militar, sub orice titlu, dacă nu este cetăţean român şi dacă nu are vîrsta de cel puţin 25 ani împliniţi. Ajutoarele de grefier trebuie să aibă 23 ani împliniţi.
ART. 20 Rudele şi afinii, pînă la gradul de unchiu şi nepot inclusiv, nu pot lua parte la compunerea aceluiaşi tribunal militar, ca judecători, nici a îndeplini funcţiunea de judecători de instrucţie militari, procurori militari sau grefieri.
ART. 21 Nimeni nu poate lua parte ca judecător, nici a îndeplini funcţiunea de judecător de instrucţie militar, într'o cauza supusă tribunalului militar: a) Dacă este ruda sau afin cu inculpatul în linie directa, sau colaterală, pînă la gradul al 4-lea inclusiv, sau dacă tine în căsătorie pe sora sotiei uneia dintre aceste persoane, ori dacă el, sotia, părinţii, sau copiii săi sînt direct sau indirect interesaţi în proces; b) Dacă a adus plângeri, sau dacă a dat ordin a se face cercetări sau urmăriri, ori a depus ca martor în cauza, sau a servit ca expert sau arbitru; c) Dacă în curs de 5 ani, ce a precedat darea în judecata, a figurat ca parte într'un proces al inculpatului, el, sotia, părinţii, sau copiii săi; d) Dacă a luat parte mai înainte, în aceeaşi cauza, ca membru aI unui tribunal militar, ca judecător de instrucţie militar, ca procuror militar, sau ca apărător; e) Dacă a fost sau este tutore, curator sau consilier al inculpatului; f) Dacă a dat sfaturi sau şi-a exprimat părerea asupra cauzei care se judeca. Nu intră în cadrul acestui articol acei care s'au mărginit a îndeplini o simpla formalitate ierarhica, prin transmiterea actelor.
ART. 22 La intrarea în funcţiune, preşedintele şi judecătorii vor depune, în şedinţa publică, jurământul, după formula următoare: "Jur de a fi credincios poporului, de a aplica legile Republicii Populare Române şi de a îndeplini fără ura şi fără partinire funcţiunea ce mi s'a încredinţat". Acelaşi jurământ îl vor depune procurorul militar şef, procurorii, judecătorii de instrucţie militari şi grefierii cu ajutoarele lor, odată pentru totdeauna, la intrarea lor în funcţiune. Judecătorii din compunerea obişnuită a tribunalului, cînd sînt înlocuiţi provizoriu, pentru absente temporare, îşi reiau, la întoarcere, de drept, funcţiunea lor, fără a mai depune alt jurământ.
CAP. 4 Curtea Militară de Casare şi Justiţie ART. 23 În Capitala Tarii funcţionează o Curte Militară de Casare şi Justiţie.
ART. 24 Curtea se compune din: a) Un preşedinte magistrat militar; b) Patru consilieri magistraţi militari.
ART. 25 Preşedintele şi consilierii sînt numiţi prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naţionale.
ART. 26 Preşedintele este general magistrat, iar cei patru consilieri sînt coloneli magistraţi.
ART. 27 Curtea Militară de Casare şi Justiţie judeca, în acest complet, toate recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele militare.
ART. 28 Cînd preşedintele lipseşte, el este înlocuit cu un alt general magistrat numit provizoriu de Ministerul Apărării Naţionale, sau în lipsa cu cel mai vechiu colonel magistrat consilier.
ART. 29 Cînd unul din consilieri lipseşte, el este înlocuit de drept prin alt colonel magistrat, luat de pe tabelul întocmit de Ministerul Apărării Naţionale, conform articolului următor.
ART. 30 Ministerul Apărării Naţionale întocmeşte în fiecare an, în luna Noemvrie, un tabel, în care vor fi înscrişi în ordinea vechimii, generalii şi colonelii din Capitala Tarii. Asemenea, întocmeşte un tabel de generalii şi coloneii magistraţi.
ART. 31 Ministerul public de pe lîngă Curtea Militară de Casare şi Justiţie, se compune din: a) Un procuror militar general, cu gradul de general magistrat sau colonel magistrat; b) Unul sau mai mulţi procurori militari, cu gradul de ofiţeri superiori magistraţi. Numirea lor se face prin decret, după propunerea Ministrului Apărării Naţionale.
ART. 32 Grefa Curţii Militare de Casare şi Justiţie se compune din: a) Un prim-grefier; b) Unul sau mai mulţi grefieri; c) Personalul inferior necesar Curţii, parchetului şi grefei.
ART. 33 Primul-grefier şi grefierii sînt admişi, potrivit regulamentului grefelor instanţelor militare, dintre licentiati sau doctori în drept, iar personalul inferior, potrivit condiţiunilor ce se vor stabili prin regulament.
ART. 34 Numirea primului grefier şi a grefierilor se face prin decizie ministerială după propunerea Inspectoratului General al Justiţiei militare. În caz de lipsa de personal civil, primul grefier poate fi ofiţer superior magistrat, iar grefierii ofiţeri magistraţi.
ART. 35 Articolele: 20, 21 şi 22, ale acestui cod sînt aplicabile şi la Curtea Militară de Casare şi Justiţie.
TITLUL II Marina militară CAP. 1 Dispoziţiuni generale Instanţele militare ART. 36 Instanţele penale militare, în timp de pace şi mobilizare, pentru marina, sînt: 1. Consiliile de Justiţie de bord. 2. Consiliile de judecată. 3. Tribunalele militare. 4. Curtea Militară de Casare şi Justiţie.
CAP. 2 Consiliile de justiţie de bord ART. 37 Consiliile de justiţie de bord funcţionează în timp de pace pe navele de război, fie ca s'ar găsi în mers, fie stationand în apele naţionale sau străine.
ART. 38 Consiliul de justiţie de bord se compune din: a) Preşedinte: un ofiţer superior sau căpitan; b) Doi judecători: capitani sau locotenenti; c) Comisar special: locotenent sau sublocotenent, toţi ofiţeri combatanti, dela bordul navei respective; d) Grefier: subofiţer sau maestru militar:
ART. 39 Numirea lor se va face prin ordin de zi, de către comandantul navei sau grupului de nave.
ART. 40 În caz de lipsa sau împiedicare justificată a unora din aceştia, înlocuirea se face cu aceleaşi formalităţi şi cu ofiţeri de acelaşi grad aflaţi disponibili la bordul navei. La neajungere se vor numi ofiţeri de pe alte nave, făcînd parte din acelaşi grup de nave, după alegerea comandantului grupului, în urma cererii motivate a comandantului navei.
ART. 41 Cînd pe o nava numărul ofiţerilor disponibili nu este suficient pentru a se putea constitui consiliul de justiţie de bord, toate infracţiunile de competenţa acestui consiliu se judeca de către consiliul de justiţie de bord, al unei nave din acelaşi grup, hotarita prin ordinul de zi al comandantului grupului de nave.
ART. 42 În caz, cînd un vas navighează izolat şi nu are numărul suficient de ofiţeri pentru compunerea consiliului de justiţie de bord, infractorii se judeca la înapoierea navei în portul de reşedinţa de către consiliul de justiţie de bord al unei alte nave, cum se arata în articolul precedent sau, în lipsa, de tribunalul militar competent.
ART. 43 Dispoziţiunile art. 3, alin. penultim se aplică şi Consiliilor de justiţie de bord, cu deosebire ca, prin comandant de corp, se înţelege comandantul navei respective.
CAP. 3 Consiliile de judecată ART. 44 Consiliile de judecată ale marinei militare au aceeaşi compunere, competenţa şi procedura ca acelea arătate la art. 3, din codul de faţa.
ART. 45 Câte un Consiliu de judecată va funcţiona pe lîngă fiecare divizie de marina.
ART. 46 Comandantii diviziilor de marina sînt investiti cu toate atribuţiunile date în aceasta privinta comandantilor de regimente.
ART. 47 Preşedintele, judecătorii, comisarul special şi grefierul, vor fi numiţi sau înlocuiţi, în caz de împiedicare, în conformitate cu dispoziţiunile art. 3 şi 5.
ART. 48 Cererile de dare în judecata, pentru gradele inferioare, aparţinînd celorlalte unităţi ale marinei, neindivizionate, se vor adresa de către şefii respectivi, comandamentului marinei, care va hotărî Consiliul de judecată unde se vor judeca.
CAP. 4 Tribunalele militare ART. 49 Tribunalele militare pentru marina sînt cele prevăzute în prezentul cod pentru armata de uscat, cu modificările arătate în art. 51.
ART. 50 Cînd un tribunal militar judeca pe un marinar sau funcţionar al marinei, compunerea completului de judecată va fi aceea prevăzută de art. 9 sau 14, după caz.
ART. 51 Tribunalul militar cînd judeca pe ofiţeri sau pe alţi justiţiabili de tribunalele militare pentru infractiunele prevăzute la cartea IV, titlul III, capitolul IX, se compune astfel încît judecătorii nemagistrati să fie luati din marina militară. Se exceptează infracţiunile date în competenţa consiliilor de justiţie de bord conform art. 114 al codului de faţa.
CAP. 5 Curtea Militară de Casare şi Justiţie ART. 52 Curtea Militară de Casare şi Justiţie pentru marina este aceea prevăzută de art. 23 din prezentul cod.
TITLUL III Organizarea instanţelor militare pentru timp de război CAP. 1 Organizarea instanţelor militare pentru armata de uscat şi aviatie Instanţele militare în timp de război Dispoziţiuni generale ART. 53 În timp de război justiţia militară se împarte de: 1. Pretorii militari; 2. Curţile Martiale; 3. Curtea Militară de Casare şi Justiţie.
CAP. 2 Pretorii militari ART. 54 În zona armatei funcţionează un mare pretor militar şi un pretor militar pe lîngă Marele Cartier General, precum şi unul sau mai mulţi pretori, militari pe lîngă Cartierele Armatelor, Corpurilor de Armata, Diviziilor şi ori unde necesitatea va cere.
ART. 55 Funcţiunea de mare pretor militar este îndeplinită de către inspectorul general al jandarmeriei. Funcţiunile de pretori militari se îndeplinesc de către ofiţerii activi sau de rezerva, din Corpul Jandarmeriei, de preferinta licentiati în drept, precum şi ofiţeri de rezerva care să aibă cel puţin gradul de căpitan şi sa fi funcţionat ca magistraţi civili sau militari, cel puţin 5 ani, sau sa fi exercitat efectiv profesiunea de avocat cel puţin 5 ani.
ART. 56 Numirea marelui pretor militar şi a pretorilor militari se face prin ordinea de bataie. Aceste numiri se pot face, în tot cursul războiului, după necesitate şi de către Comandamentele marilor unităţi, dintre ofiţerii disponibili şi în conformitate cu prevederile articolului precedent.
ART. 57 În zona interioară pot funcţiona pretori militari pe lîngă marile unităţi operative, centre de internare, lagare de prizonieri şi oriunde necesitatea cere.
ART. 58 Numirea pretorilor militari din zona interioară se face prin ordinea de bataie, în aceleaşi condiţiuni ca şi pentru cei din zona armatei. Numirile se pot face, la necesitate, pe tot timpul războiului, de către Ministerul Apărării Naţionale.
ART. 59 Marele pretor militar are direcţiunea, supravegherea şi controlul asupra pretorilor militari din zona armatei şi cea interioară, putând el însuşi instrumenta şi judeca în aceasta calitate, oricînd şi oriunde necesitatea cere, după o prealabilă înţelegere cu comandantul respectiv al marei unităţi.
ART. 60 Pretorii militari au atributiuni de poliţie administrativă şi judiciară, cum şi aceea data lor, ca instanţa de judecată şi exercită aceste atributiuni pe toată zona afectată marei unităţi pe lîngă care funcţionează.
ART. 61 Pretorii militari, în atribuţiunile judecătoreşti, sînt asistaţi de grefieri. Aceştia vor fi ofiţeri, pentru marele pretor militar şi grade inferioare pentru pretorii militari, mobilizati sau rechizitionati, de preferinta dintre licentiatii în drept sau grefieri de profesiune. Ei vor fi prevăzuţi în ordinea de bataie pentru timp de război sau, în cazul articolelor: 56, 57 şi 58, numirea lor se va face de către aceleaşi autorităţi.
CAP. 3 Curţile martiale ART. 63 La Marele Cartier General al Armatei, la Cartierele Armatelor şi Corpurilor de Armata şi, la nevoe, la Cartierele Diviziilor şi la orice detasament operativ de forta unei brigazi mixte, va putea funcţiona câte o Curte Martiala. De asemenea, va putea funcţiona câte o Curte Martiala pentru fiecare localitate pusă în stare de război, sau teritoriu investit în zona de operaţiuni. În zona interioară, va putea funcţiona câte o Curte Martiala pe lîngă fiecare comandament teritorial de regiune Militară, precum şi pe lîngă orice alt comandament, unde nevoia va cere. Aceste instanţe se vor înfiinţa prin decizie ministerială, care va fixa şi circumscripţiile jurisdicţionale pentru cele din zona, interioară.
ART. 64 Curtea Martiala pentru judecarea ofiţerilor superiori şi asimilatilor lor se compune din: un general preşedinte, şi doi ofiţeri superiori, cel puţin egali în grad cu inculpatul, ca judecători. Pentru judecarea ofiţerilor inferiori şi asimilatilor lor, la gradelor inferioare, precum şi a tuturor celorlalţi justiţiabili de Curtea Martiala, aceasta se va compune din: un ofiţer superior preşedinte, şi doi judecători, ofiţeri superiori sau capitani. Preşedintele şi unul dintre judecători se vor lua dintre ofiţerii magistraţi din activitate sau din rezerva şi, numai în lipsa, dintre ofiţerii combatanti. Celălalt judecător va fi ofiţer combatant de preferinta din activitate. Primul-Preşedinte al Curţii Martiale din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat.
ART. 65 Ofiţerii generali se judeca de Curtea Martiala din Capitala Tarii.
ART. 66 În cazul art. 65, în zona armatei ordinul de urmărire şi dare în judecata va fi dat de comandantul de căpetenie sau de inlocuitorul sau, iar în zona interioară, de către Ministrul Apărării Naţionale. Pentru coloneli, acţiunea penală se deschide atît în zona de operaţii, cat şi în zona interioară, de către generalul comandant al marii unităţi, pe lîngă care funcţionează Curtea Martiala competenţa.
ART. 67 Pe lîngă fiecare Curte Martiala va funcţiona un procuror militar şef, care va îndeplini şi funcţiunea de judecător de instrucţie militar. El va fi ajutat de unul sau mai mulţi procurori. Primul-Procuror instructor militar de pe lîngă Curtea Martiala din Capitala Tarii va fi general magistrat sau colonel magistrat. Prin excepţie dela art. 19, relativ la vîrsta şi art. 69 din prezentul cod, grefierii la Curţile Martiale, se pot lua şi dintre ofiţerii inferiori activi sau de rezerva fosti în justiţia militară sau dintre ofiţerii inferiori de rezerva, de profesiune avocaţi sau magistraţi, care au împlinit vîrsta de cel puţin 40 ani, ori dintre cei care, indiferent de vîrsta, din cauza bolilor sau rănilor primite, nu mai sînt apţi pentru serviciul frontului, fiind clasaţi ca atare de comisiile medicale legale.
ART. 68 În zona armatelor de operaţii, numirea şi înlocuirea membrilor Curţilor Martiale, a procurorilor instructori militari şi a grefierilor, se face de către comandantii marilor unităţi, pe lîngă care sînt instituite acele Curţi, dintre ofiţerii comandamentelor acelor mari unităţi dacă aceste numiri nu vor fi fost făcute prin ordinea de bataie. În zona interioară, numirea şi înlocuirea ofiţerilor combatanti se face de către comandantii marilor unităţi, dintre ofiţerii comandamentelor acelor mari unităţi, iar a celorlalţi, de către Ministerul Apărării Naţionale.
ART. 69 Regulile referitoare la naţionalitate, vîrsta, etc., prevăzute de art. 19, 20, 21 şi 22, pentru timp de pace, se aplică în totul şi Curţilor Martiale.
ART. 70 Cauzele pendinte la tribunalele militare în timp de pace şi cele dela Consiliile de judecată, vor fi instruite şi judecate de Curţile Martiale respective din zona interioară, care vor aplica pedepsele din timp de pace.
ART. 71 Curţile Martiale încetează de a mai funcţiona din ziua ce se va fixa prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace. Toate afacerile, pendinte înaintea acestor Curţi Martiale, precum şi toate infracţiunile săvîrşite pe timpul stării de război, dar descoperite după trecerea armatei pe picior de pace, vor fi repartizate pentru instruire şi judecata instanţelor militare din timp de pace, hotărîte prin decretul pentru trecerea armatei pe picior de pace. Aceste tribunale aplica, în aceste cazuri, pedepsele prevăzute în prezentul cod pentru starea de mobilizare şi de război, afară de pedeapsa cu moartea, care este înlocuită cu munca silnica pe vieata.
CAP. 4 Curtea Militară de Casare şi Justiţie ART. 72 Curtea Militară de Casare şi Justiţie în timp de pace şi mobilizare continua sa funcţioneze şi în timpul războiului. Dacă nevoia cere, Curtea poate avea doua secţiuni: una pentru zona armatei şi alta pentru zona interioară, încadrarea lor putându-se face şi cu ofiţeri magistraţi de rezerva.
CAP. 5 Organizarea instanţelor militare în timp de război ART. 73 Instanţele militare pentru marina, în timp de război, sînt aceleaşi ca pentru armata de uscat. Consiliile de justiţie de bord continua a funcţiona.
TITLUL IV Organizarea corpului magistraţilor militari şi a comitetului consultativ al justiţiei militare CAP. 1 Ierarhia şi condiţiunile de numire a magistraţilor militari Corpul magistraţilor militari activi ART. 74 Ofiţerii magistraţi constituiesc un Corp aparte, cu ierarhie proprie şi cu gradele enumerate mai jos: Locotenent magistrat; Căpitan magistrat; Maior magistrat; Locotenent-colonel magistrat; Colonel magistrat; General de brigada magistrat; General de divizie magistrat.
ART. 75 În afară de funcţiile judecătoreşti, magistraţii militari mai pot îndeplini, prin delegaţie, următoarele funcţiuni: a) Director superior şi director, şefi de serviciu de secţie, de birou sau ofiţeri subalterni la Direcţia Superioară a Justiţiei Militare şi la Direcţia Contenciosului din Ministerul Apărării Naţionale, numiţi de Ministru, dacă au cel puţin 5 ani stagiu efectiv la o instanţa militară; b) Consilieri juridici, pe lîngă Inspectorate, Direcţii sau Comandamente, avînd gradul de ofiţeri superiori şi fiind numiţi de Ministrul Apărării Naţionale.
ART. 76 Magistraţii militari depind de comandantii marilor unităţi pe lîngă care funcţionează instanţa respectiva pentru tot ce priveşte bunul mers al serviciului şi regulele generale de disciplina militară, iar în ce priveşte atribuţiunile şi cunoştinţele lor de magistraţi, depind de şefii ierarhici din magistratura militară.
ART. 77 Condiţiunile pentru ca un ofiţer sa devină magistrat militar, sînt următoarele: a) Sa aibă gradul de locotenent sau căpitan activ; b) Sa posede titlul de licenţiat sau doctor în drept al unei facultăţi juridice din ţara sau străinătate, echivalat; c) Sa fi îndeplinit un stagiu în justiţia militară, de un an efectiv, la un tribunal militar; d) Sa fi reuşit la un examen de capacitate asupra următoarelor materii: Codul justiţiei militare, dreptul penal şi procedura penală şi notiuni generale de drept constituţional şi drept civil. Examenul se trece înaintea unei comisiuni, compusa din: Directorul Superior al Justiţiei Militare, preşedinte; Membri: preşedintele Curţii Militare de Casare şi Justiţie; doi coloneli magistraţi, un magistrat civil, membru al Curţii din Bucureşti, toţi numiţi de Ministerul Apărării Naţionale.
ART. 78 În timpul stagiului, ofiţerii vor fi intrebuintati, de preferinta ca grefieri la cabinetele de instrucţie sau grefieri de şedinţa. La sfîrşitul anului de stagiu, preşedintele tribunalului pe lîngă care a funcţionat, va întocmi un raport asupra cunoştinţelor şi aptitudinelor profesionale ale ofiţerului respectiv, luînd şi avizul scris al tuturor sefilor, sub care ofiţerul a servit în timpul stagiului. Aceste rapoarte sînt trimese comitetului consultativ al Justiţiei Militare, pentru a hotărî, în fiecare an, asupra ofiţerilor stagiari, care urmează să fie admişi la examenul de capacitate, prevăzut de art. 77 din prezentul cod.
ART. 79 Ofiţerii reusiti la examen vor fi propuşi Ministerului Apărării Naţionale pentru a fi confirmati ca magistraţi militari, în ordinea vechimii, la locurile vacante. Confirmările în magistratura militară se fac pe promotii de examen şi în ordinea vechimii.
ART. 80 Ofiţerii stagiari care vor cere, sau acei care nu vor fi fost admişi de către comitetul consultativ al justiţiei militare, pentru a trece proba de capacitate prevăzută mai sus, sau care nu vor fi reuşit la această probă, se vor înapoia în arma lor, pastrandu-şi toate drepturile în arma.
ART. 81 Ofiţerii stagiari nereusiti la proba de capacitate de sub art. 77, pot cere sa mai facă un an stagiu în magistratura şi sa mai treacă odată proba de capacitate. Ministrul Apărării Naţionale, cu avizul prealabil al Comitetului consultativ al justiţiei militare şi al Consiliului superior al armatei, va decide.
ART. 82 Înaintarea în grad a magistraţilor militari se face după aceleaşi norme ca şi a ofiţerilor combatanti. Stagiile magistraţilor militari se vor efectua la instanţele militare, în condiţiunile arătate de legea inaintarilor în armata şi regulamentul ei. Timpul servit în funcţiunile de director superior al justiţiei militare şi director al contenciosului Ministerului Apărării Naţionale se considera ca stagiu. Stagiile magistraţilor, chiar cu întreruperi, se vor socoti împlinite.
ART. 83 Magistraţii militari sînt notati de comandantii ierarhici şi de şefii lor, din magistratura militară. Fiecare magistrat va avea o nota asupra conduitei în serviciu şi în afară serviciului, întocmai ca ofiţerii combatanti şi a doua nota de specialitate. Toţi ofiţerii unei instanţe sînt notati, din ambele puncte de vedere de preşedintele instanţei, iar acesta de către generalul comandant. Ofiţerii inferiori şi superiori, notati de preşedinte, vor primi o a doua nota dela generalul comandant. Directorul superior al justiţiei militare va nota, în fiecare an, pe presedinti şi şefii de parchete, iar pe ceilalţi ofiţeri magistraţi, în anii cînd sînt propozabili. Consilierii şi procurorii Curţii Militare de Casare şi Justiţie sînt notati de preşedinte şi de directorul superior al justiţiei militare. Preşedintele Curţii Militare de Casare şi Justiţie este notat de Directorul superior al Justiţiei Militare şi de Ministrul Apărării Naţionale, iar Directorul superior al Justiţiei Militare, de Ministerul Apărării Naţionale.
ART. 84 Propunerile de inaintare se fac de către şefii ierarhici, care noteaza pe ofiţeri, în condiţiunile legii, şi regulamentului inaintarilor în armata.
ART. 85 Incadrarile şi mutarile magistraţilor militari se fac pe baza avizului prealabil al comitetului Consultativ al justiţiei militare.
ART. 86 Comandantii Marilor Unităţi pot face propuneri de mutare, în interesul disciplinei, sau de oprire la inaintare, pentru magistraţii militari din circumscriptiunea lor. Aceste propuneri se fac prin rapoarte motivate, adresate Ministerului Apărării Naţionale, care hotărăşte după ce va fi luat avizul comitetului consultativ al Justiţiei Militare şi Direcţiei superioare a Justiţiei Militare. Ofiţerii care se vor dovedi neapti de a mai fi magistraţi militari, după propunerea sefilor ierarhici şi avizul comitetului consultativ al Justiţiei Militare, vor fi mutati din cadrele justiţiei militare la alte servicii în legătură cu aceasta specialitate, după încheierea Consiliului Superior al Armatei.
ART. 87 Înaintarea celorlalţi ofiţeri din serviciul Justiţiei militare, care nu sînt confirmati ca magistraţi militari, precum şi a funcţionarilor civili, se face după normele generale prescrise de legea asupra inaintarilor în armata sau de alte legi. Magistraţii militari se bucura, în ce priveşte condiţiile cerute de legea avocaţilor, de aceleaşi drepturi ca şi magistraţii civili.
CAP. 2 Corpul ofiţerilor magistraţi de rezerva ART. 88 Rezerva ofiţerilor magistraţi cuprinde pe toţi ofiţerii de rezerva magistraţi de cariera sau profesori la Facultăţile de Drept, care au gradul cel puţin de locotenent de rezerva şi au împlinit etatea de 40 ani.
ART. 89 Trecerea în corpul ofiţerilor magistraţi de rezerva se face pe bază de cereri, adresate Ministerului Apărării Naţionale. Aceste cereri vor fi supuse comitetului consultativ al Justiţiei Militare, care va recomanda ministerului pe cei ce pot fi admişi. Aceasta admitere este provizorie şi trebuie urmată de un stagiu de o luna în magistratura militară, pe care solicitatorii vor trebui sa-l îndeplinească la una din instanţele militare. După îndeplinirea acestui stagiu, pe baza notelor obţinute, dela şefii ierarhici, aceşti ofiţeri vor fi trecuţi definitiv, de către minister, în corpul ofiţerilor de rezerva magistraţi, pe baza unui aviz al comitetului consultativ al justiţiei militare.
ART. 90 Înaintarea ofiţerilor de rezerva magistraţi se face după aceleaşi norme ca şi a celorlalţi ofiţeri de rezerva, cu deosebire ca diferitele stagii şi probe de capacitate, cerute pentru ceilalţi ofiţeri vor fi trecute în condiţiunile prescrise pentru ofiţerii magistraţi din activitate. Pe tot timpul cat magistraţii de cariera sînt mobilizati în formaţiuni de justiţie militară, sînt asimilaţi după gradul pe care-l au, potrivit prevederilor legii de organizare judecătorească, în următoarele grade din justiţia militară: Judecătorii de tribunale, de judecătorii şi procurorii: în gradul de locotenent magistrat; Preşedinţii de tribunale, primii presedinti şi primii procurori de tribunale: în gradul de căpitan magistrat; Consilierii şi procurorii de Curte: în gradul de maior magistrat; Preşedinţii de secţie şi procurorii generali de Curte: în gradul de locotenent-colonel magistrat; Primii presedinti de Curte şi membrii Curţii Supreme: în gradul de colonel magistrat.
ART. 91 Tot în corpul ofiţerilor magistraţi de rezerva vor fi trecuţi de drept ofiţerii magistraţi din activitate de serviciu, cînd vor inceta sa mai facă parte din cadrele active ale armatei.
ART. 92 Toate formaţiunile de justiţie militară, vor fi încadrate la mobilizare, cu ofiţeri magistraţi militari activi sau de rezerva, sau alţi ofiţeri, asa cum se arata Ia capitolele respective.
ART. 93 În timp de război ofiţerii de rezerva, magistraţii de cariera, avocaţii cu stagiu de cel puţin 10 ani şi profesorii universitari dela facultăţile de drept, care, din cauza de boala sau raniri dobândite în timpul războiului, devin improprii pentru serviciu frontului, fiind clasaţi ca atare de organele medicale legale, pot fi repartizaţi în serviciul Justiţiei Militare, oricare le-ar fi vîrsta şi gradul. Ei pot fi intrebuintati fie pentru încadrarea instanţelor fie ca apărători din oficiu.
CAP. 3 Directorul superior al Justiţiei Militare ART. 94 Directorul superior al Justiţiei Militare, general de divizie magistrat, este organul de conducere tehnica şi administrativă din Ministerul Apărării Naţionale, în ce priveşte justiţia militară. Pe lîngă alte însărcinări ce i s'ar da prin legi, el este dator: sa inspecteze la intervale cat se poate de apropiate şi cel puţin odată pe an, instanţele militare şi inchisorile respective, precum şi serviciile auxiliare, dependente de ele; sa observe lucrările lor, modul cum magistraţii militari şi funcţionarii judecătoreşti aplica legile şi îşi îndeplinesc îndatoririle profesionale, notandu-i la memoriile calificative, precum se arata la art. 33 şi semnaland greutatile ce s'ar intampina, fie în aplicarea legilor, fie în mersul instanţelor judiciare; sa propună măsurilor de îndreptare ce ar crede necesare; să raporteze Ministerului Apărării Naţionale orice abatere dela datorie ar constata din partea personalului Judecătoresc şi, în genere să execute orice însărcinare i s'ar da de ministrul apărării naţionale, cu privire la autorităţile judiciare.
CAP. 4 Comitetul consultativ al Justiţiei Militare ART. 95 Pe lîngă Ministerul Apărării Naţionale va funcţiona un comitet consultativ al justiţiei militare care se compune după cum urmează: a) Directorul superior al justiţiei militare; b) Preşedintele Curţii Militare de Casare şi Justiţie; c) Procurorul general militar dela Curtea Militară de Casare şi Justiţie; d) Un consilier magistrat militar, desemnat de preşedinte; e) Directorul contenciosului din Ministerul Apărării Naţionale; f) Primul preşedinte al Tribunalului Militar din Capitala tarii. Un ofiţer superior magistrat este şef al cancelariei şi secretar permanent al comitetului, cu ajutoarele şi secretarii necesari.
ART. 96 Comitetul este prezidat de ministrul apărării naţionale, ori cînd va crede de cuviinţă sau în lipsa, de către directorul superior al justiţiei militare.
ART. 97 Comitetul consultativ va fi convocat de ministru sau, prin delegaţie de directorul superior al justiţiei militare, oridecateori va fi nevoie. Comitetul nu va putea tine şedinţe decât cu cel puţin cinci membrii şi nu va putea aviza valabil decât cu cel puţin patru voturi. Hotărîrile comitetului consultativ vor fi motivate în procese-verbale încheiate în şedinţa şi trecute într'un registru special.
ART. 98 Atribuţiunile comitetului consultativ al justiţiei militare sînt următoarele: a) Sa facă, potrivit dispoziţiunilor prezentului cod, recomandările privitoare la înaintarea magistraţilor militari; b) Sa dea aviz ministrului, cînd va fi cazul, asupra abaterilor săvîrşite de judecători; c) Sa dea aviz asupra lipsurilor constatate şi a modificărilor de adus legilor penale şi legilor de organizare a instanţelor militare, precum şi asupra bunului mers al justiţiei militare; d) Sa întocmească şi sa recomande ministrului diferite deciziuni, instrucţiuni şi ordine cu caracter permanent, referitoare la administrarea justiţiei în armata; e) Să-şi dea avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru.
CARTEA II Competenţa instanţelor militare TITLUL I CAP. 1 Competenţa ordinară ART. 99 Sînt supuşi jurisdicţiunii instanţelor militare: a) Militarii activi, pentru toate infracţiunile; b) Nemilitarii, pentru toate infracţiunile prevăzute de prezentul cod, precum şi pentru cele prevăzute de art. 267 din codul penal, săvîrşite pe timp de război, mobilizare sau pe un teritoriu în stare de asediu. Instanţele militare se pronunţa numai asupra acţiunii penale. Ele pot sa dispună, prin aceeaşi hotărîre, restituirea către partea vătămată a lucrurilor care sau format obiectul infracţiunii, precum şi a pieselor de convingere. De asemenea, pot dispune confiscarea obiectelor, în cazurile şi în condiţiunile prevăzute de codul penal şi alte legi.
ART. 100 Acţiunea pentru despăgubiri civile nu poate fi urmărită decât înaintea instanţelor civile, exerciţiul ei rămîne însă suspens pe timpul cat nu s'a dat o hotărîre definitivă şi irevocabilă, asupra acţiunii penale, intentată, mai înainte sau în timpul acţiunii civile.
ART. 101 Cînd un nemilitar, justiţiabil de instanţele militare, este urmărit în acelaşi timp pentru infracţiuni de competenţa instanţelor militare şi pentru alte infracţiuni de competenţa instanţelor ordinare, el va fi judecat pentru toate infracţiunile de instanţele ordinare. Cînd infracţiunile de drept comun sînt de competenţa judecătoriei, el va fi judecat pentru toate infracţiunile de tribunalul militar.
ART. 102 Cînd la săvîrşirea unei infracţiuni au participat militari şi nemilitari, în orice calitate, toţi vor fi judecati de instanţele ordinare competente, afară de infracţiunile prevăzute de acest cod, de infracţiunile contra siguranţei exterioare sau interioare a Statului, precum şi de infracţiunile în legătură cu purtarea războiului, încetarea ostilităţilor şi încheierea păcii, prevăzute de orice lege, cînd toţi se judeca, de instanţele militare. În acelaşi mod se va proceda şi în caz de tainuire de bunuri şi favorizare a infractorilor.
ART. 103 Dacă un militar a comis, pe cînd se afla în serviciu sub arme, vreo infracţiune pentru care nu a fost judecat pe cînd era în serviciul activ, sau descoperită după încetarea serviciului sub arme, el va fi judecat de instanţele penale militare, iar pedeapsa se va executa în inchisorile civile.
ART. 104 Militarul este mai înainte de a fi inrolat în armata, ar fi comis o infracţiune prevăzută de legile penale ordinare, va fi judecat de tribunalele ordinare. În caz de condamnare la o pedeapsă care nu ar atrage îndepărtarea din armata, pedeapsa se va executa la inchisorile militare.
ART. 105 Sînt socotiţi militari activi în înţelesul prevederilor acestui cod: 1. Ofiţerii de toate gradele şi asimilaţii lor. 2. Subofiterii, maiştri militari şi asimilaţii lor şi toate gradele inferioare. 3. Elevii din institutiunile şi şcolile pregătitoare de ofiţeri, subofiteri sau asimilaţi, activi sau de rezerva care au împlinit 18 ani.
ART. 106 Cei prevăzuţi la art. 105, sînt socotiţi militari activi cînd se afla în unul din următoarele cazuri: a) La corpul sau serviciul lor, sau în detaşare individuală sau colectivă; b) Gradele inferioare lăsate la vatra ca prisos de efectiv şi chemate sub arme, dela data fixată prin ordinul de chemare adus la cunoştinţa lor personal, sau în orice alt mod; c) Cînd sînt internati în spitalele militare sau civile, ori cînd călătoresc sub paza; d) Cînd sînt arestaţi în inchisori militare sau civile fie preventiv, fie în executarea unei hotărîri definitive; e) Cei prevăzuţi la punctul 3 de sub art. 105, sînt consideraţi ca fiind militari activi, pînă la terminarea şcolii.
CAP. 2 Competenţa specială ART. 107 Sînt de asemenea justiţiabili de instanţele militare, pentru infracţiunile săvîrşite pe timpul sau cu ocaziunea serviciului lor, cînd aceste infracţiuni sînt în legătură cu acest serviciu, fie ca infracţiunea este prevăzută de acest cod, fie de codul penal: a) Profesorii, maistrii civili, instructorii, supraveghetorii, pedagogii civili dela instituţiile ori şcolile militare; b) Personalul eclesiastic angajat în serviciul armatei; c) Orice funcţionar sau impiegat civil sub orice denumire, precum şi maistrii, lucrătorii, lucratoarele şi orice meserias, angajat cu ziua, luna, anul sau în orice alt mod, în serviciul armatei.
ART. 108 Sînt justiţiabili de instanţele militare, ţinerii recrutati care, dela data încheierii operaţiunilor de recrutare şi pînă la încetarea obligaţiunilor militare chiar cînd nu sînt sub arme, se vor fi făcut cu intentiune, improprii serviciului militar, prin sine sau prin altul, în total sau în parte, fie temporar, fie pentru totdeauna. Sînt, de asemenea, justiţiabili de instanţele militare, toţi ofiţerii şi subofiterii de rezerva şi gradele inferioare de rezerva sau militie cînd, imbracati fiind în uniforma se fac vinovaţi de ofensa şi lovirea superiorului sau de rebeliune, aceasta fără prejudiciul pedepsei ce li s'ar cuveni în caz de port ilegal de uniforma.
ART. 109 Orice persoană care săvârşeşte un delict sau crima de audienta în faţa unei instanţe militare, se judeca de către aceasta cu excepţiunea dela art. 260.
ART. 110 Ofiţerii şi gradele inferioare din corpul jandarmeriei, sînt justiţiabili de instanţele ordinare pentru infracţiuni săvîrşite în exerciţiul funcţiunii lor, relativ la poliţia judiciară, numai cînd lucrează ca auxiliari ai autorităţilor administrative sau judecătoreşti civile.
ART. 111 Justiţiabilii instanţelor militare sînt supuşi jurisdicţiunii instanţelor ordinare, cînd savarsesc un delict de audienta în faţa unei asemenea autorităţi judecătoreşti.
ART. 112 Infractorii justiţiabili de tribunalele militare pot fi judecati de instanţa pe teritoriul căreia s'a comis faptul, sau de aceea pe teritoriul căreia a fost prins ori de aceea a unităţii din care infractorul făcea parte. Cînd însă mai multe tribunale militare au o egala competenţa, afacerea se retine de cel care a deschis primul acţiunea penală.
TITLUL II Competenţa diferitelor instanţe în timp de pace şi în caz de mobilizare CAP. 1 Competenţa consiliilor de judecată ART. 113 Sînt justiţiabili de consiliile de judecată, gradele inferioare pînă la gradul de sergent inclusiv, din activitate, rezerva sau militii, afară de elevii şcolilor militare, numai pentru următoarele infracţiuni: a) Părăsirea de post, prevăzută de art. 495, pct. 3; b) Adormirea în post, prevăzută de art. 497, pct. 3; c) Călcarea de consemn, prevăzută de art. 506, alin. 1 şi 2; d) Abuzul de autoritate, prevăzută de art. 514; e) Nesupunerea, prevăzută de art. 516 şi 517; f) Dezertarea, prevăzută de art. 519, 520, 522, alin. 3 şi art. 523, pct. 1 şi 2; g) Risipirea sau degradarea de efecte militare, prevăzută de art. 533; h) Punerea în gaj, prevăzută de art. 534; i) Abaterile dela regulile privitoare la pregătirea mobilizării, prevăzută de art. 543, pct. 1.
CAP. 2 Competenţa consiliilor de justiţie de bord ART. 114 Sînt justiţiabili de consiliile de justiţie de bord maistrii militari sau civili, gradele inferioare, elevii şcolilor de marina şi toţi acei ce nu au gradul de ofiţer şi care fac parte din marina militară, pentru infracţiunile prevăzute la cartea IV-a, titlul III, capitolul IX, cînd pedeapsa prevăzută de lege nu este mai mare ca un an închisoare. Tot de consiliile de justiţie de bord se judeca şi orice nemilitar, care ar comite vreuna din infracţiunile prevăzute la cartea IV-a; titlul III, capitolul IX şi pedepsite pînă la un an închisoare.
CAP. 3 Competenţa tribunalelor militare ART. 115 Tribunalele militare judeca pe toţi justiţiabilii de instanţele militare, enumerati la cartea II, titlul I din acest cod, cu excepţiunea celor dati în competenţa consiliilor de judecată şi a consiliilor de justiţie de bord. Tribunalul militar din Capitala tarii judeca şi pe ofiţerii generali. Ca instanţe de recurs, ele judeca recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de consiliile de judecată şi de consiliile de justiţie de bord.
CAP. 4 Competenţa Curţii Militare de Casare şi Justiţie ART. 116 Curtea Militară de Casare şi Justiţie judeca: 1. Recursurile făcute în contra hotărîrilor date de tribunalele militare. 2. Cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor instanţelor militare în cazul art. 386. În caz de hotărîri care nu se pot concilia, cînd una din hotărîri ar emana dela instanţele ordinare, cererea de revizuire se judeca de Curtea Suprema. 3. Conflictele de competenţa ivite: a) Între doi sau mai mulţi judecători de instrucţie militari, lucrand în baza unui ordin de urmărire şi aparţinînd la tribunale militare deosebite, care ar instrumenta în aceeaşi afacere; b) Între doua sau mai multe instanţe militare aparţinînd la circumscriptiuni diferite; 4. Cererile de strămutare pentru suspiciune legitima, formulate de Ministerul public sau de partea interesată, împotriva unui judecător de instrucţie sau a unei instanţe; 5. Crimele şi delictele săvîrşite de membrii Corpului magistraţilor militari şi de judecători, cu ocazia exerciţiului funcţiunii lor judecătoreşti; 6. Crimele şi delictele săvîrşite în cursul audientelor acestei Curţi de către oricine; 7. În cazurile prevăzute la punctele 5 şi 6 de sub prezentul articol, Curtea judeca ca instanţa de fond; 8. Curtea Militară de Casare şi Justiţie este chemată a se pronunţa şi în cazurile cînd cursul justiţiei este întrerupt din orice cauza.
CAP. 5 Competenţa specială a Curţii Supreme ART. 117 Curtea Suprema este chemată a se pronunţa: 1. În recursurile contra deciziunilor date de Curtea Militară de Casare şi Justiţie, în cazurile prevăzute de art. 116, pct. 5 şi 6 şi art. 258, pct. 4, cînd va statua şi asupra fondului. 2. În recursurile contra hotărîrilor pronunţate de instanţele militare, fără competenţa, împotriva unor infractori, care nu ar fi militari şi nici asimilaţi cu militarii sau cînd infracţiunea imputată acestora nu ar putea atrage, prin natura ei, competenţa instanţelor penale militare. În aceste cazuri, recursul poate fi introdus numai după ce se va fi făcut recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie şi aceasta va fi pronunţat deciziunea ei. 3. Asupra cererii Ministerului public, în cazul unui conflict de jurisdicţiune între un judecător de instrucţie militar sau orice instanţa militară, deoparte şi un judecător de instrucţie nemilitar sau instanţa judecătorească nemilitara, de orice grad, de altă parte. 4. Asupra cererilor de revizuire, în cazurile art. 116, pct. 5 şi 6, în care caz, va statua şi în fond.
TITLUL III Competenţa celorlalte instanţe pentru timp de razboiu CAP. 1 Competenţa pretorilor militari ART. 118 Pretorii militari, pe lîngă atribuţiunile de poliţie, au competenţa de a judeca infracţiunile prevăzute mai jos, săvîrşite de următorii infractori pe teritoriul sau în zona căreia îşi exercită autoritatea lor: 1. Corespondenţii oricăror publicaţiuni periodice, furnisorii, fotografii şi orice altă persoană autorizata a urma armata: 2. Prizonienii de război grade inferioare. 3. Vagabonzii. 4. Internatii civili. Toţi aceştia în cazul cînd au comis vreuna din următoarele infracţiuni: a) Abateri la ordonanţele date de comandamentele militare, conform art. 461, alin. 2 şi a căror pedepse nu ar trece peste un an închisoare şi 10.000 lei amenda, sau una din ele; b) Infracţiunile prevăzute de toate legile penale, săvîrşite în zona armatei şi pedepsite pînă la un an închisoare şi 10.000 lei amenda, sau una din ele; c) Contraventiuni poliţieneşti prevăzute de toate legile; d) Cereri de daune, pînă la suma de 10.000 lei, cînd acestea ar rezultă din vreuna din infracţiunile prevăzute în acest capitol.
ART. 119 Pretorii militari mai au puterea de a judeca abaterile dela alin. a, articolul precedent, săvîrşite de orice altă persoană (exceptând pe militari), aflată pe teritoriul unde îşi exercită autoritatea lor. În mod excepţional ei vor judeca şi contraventiunile poliţieneşti comise de aceste persoane, însă numai atunci cînd instanţele penale ordinare vor fi încetat de a funcţiona.
ART. 120 Pentru toate infracţiunile date în competenţa lor, pretorii militari au căderea de a judeca şi pe infractorii care s'ar afla pe acel teritoriu deşi infracţiunile s'ar fi comis în altă parte.
CAP. 2 Competenţa Curţilor Martiale ART. 121 Sînt supuşi jurisdicţiunii Curţilor Martiale pentru toate infracţiunile: 1. Toţi cei justiţiabili în timp de pace şi mobilizate de tribunalele militare şi consiliile de judecată; 2. Prizonierii de război, internatii civili şi parlamentarii inamici, cu escorta lor; 3. Toţi acei care urmează armata, în baza unei autorizatiuni.
ART. 122 Tot de Curţile Martiale vor fi judecati, dar numai pentru faptele săvîrşite în timpul sau cu ocazia serviciului lor, sau care ar aduce atingere armatei: 1. Cei ce se găsesc în orice fel de serviciu al armatei, sub orice formă, denumire, însărcinare, prestare de serviciu, sau alte asemenea, sau care au un serviciu public de îndeplinit în operaţiunile de mobilizare, ori în celelalte operaţiuni ale armatei, precum şi întregul personal al căilor ferate, al serviciului de comunicaţii pe apa, al direcţiei generale a postelor, telegrafelor şi telefoanelor al tezaurului public, al Siguranţei Generale a Statului şi a tuturor serviciilor publice al căror personal este mobilizat pe loc în interesul armatei. 2. Funcţionarii, specialisiii, meseriaşii, lucrătorii şi în genere întregul personal al acelor stabilimente industriale, comerciale, fabrici, exploatări şi alte asemenea, care vor fi rechiziţionate de autoritatea militară, sau care au fost trecute sub control militar.
ART. 123 De asemenea, sînt supuşi jurisdicţiunii Curţilor Martiale: 1. Toţi cei justiţiabili de pretorii militari, potrivit art. 118 şi 119, cînd pedeapsa este mai mare de 1 an închisoare cu excepţia alin. d din art. 118. 2. Toţi cei care vor fi săvârşit, în timp de război, vreuna din crimele sau delictele contra siguranţei interioare sau exterioare a Statului, precum şi acelea care produc pericol public, prevăzute de codul penal sau orice alta lege.
ART. 124 Intra în competenţa Curţilor Martiale a diviziilor sau celorlalte comandamente, prevăzute la art. 63, cu excepţia Marelui Cartier General şi Comandamentelor de Armata, toţi ofiţerii inferiori, subofiterii combatanti, necombatanti sau asimilaţi şi gradele inferioare, care ţin organic sau în orice alt mod, de acele comandamente, precum şi întreg personalul civil, mobilizat sau rechizitionat, care depinde de ele. În localităţi sau teritorii investite, Curţile Martiale prevăzute la alin. precedent, vor putea judeca şi pe ofiţerii superiori combatanti, necombatanti sau asimilaţi.
ART. 125 Intra în competenţa Curţii Martiale a Armatei ofiţerii superiori, combatanti şi asimilaţii lor din Corpurile de Trupa şi Serviciile care compun armata respectiva, precum şi ofiţerii, subofiterii combatanti şi asimilaţi, gradele inferioare şi întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat care nu aparţin, sub nicio forma, vreunei divizii sau Corp de Armata din acea armata. Intra în competenţa Curţilor Martiale din zona interioară toţi justiţiabilii de instanţele militare, pentru toate infracţiunile săvîrşite pe teritoriul respectiv.
ART. 126 Intra în competenţa Curţii Martiale a Marelui Cartier General, ofiţerii de toate gradele afară de generali, subofiterii combatanti şi asimilaţi, gradele interioare şi întreg personalul civil mobilizat sau rechizitionat, care ţin organic sau în orice alt mod de Marele Cartier General.
ART. 127 Infractorii justiţiabili de Curţile Martiale, atrag în competenţa acestor Curţi pe toţi acei care au participat la comiterea infracţiunii, ca: autori principali, coautori, instigatori, complici, tainuitori şi favorizatori.
ART. 128 Infractorii nemilitari, cînd sînt trimişi în judecata Curţilor Martiale, se judeca de către Curtea Martiala care a instrumentat în cauza, sau în caz de mişcare în alta regiune, de către Curtea Martiala cea mai apropiată de locul unde s'a comis infracţiunea.
CAP. 3 Competenţa celorlalte instanţe pentru timp de război ART. 129 Competenţa din timp de pace se menţine întocmai şi pentru timp de război, la următoarele instanţe: a) Consiliile de justiţie de bord; b) Curtea Militară de Casare şi Justiţie, care va mai judeca şi toate recursurile împotriva hotărîrilor pronunţate de Consiliile de justiţie de bord şi de pretorii militari, precum şi cele aflate În curs înaintea Tribunalelor Militare, la data începerii stării de război.
CARTEA III Procedura înaintea instanţelor penale militare TITLUL I Poliţia judiciară şi deschiderea acţiunii penale CAP. 1 Poliţia judiciară ART. 130 Poliţia judiciară militară cercetează infracţiunile comise de justiţiabilii instanţelor militare, adunand probele şi indiciile, pe care le preda autorităţii însărcinate cu deschiderea acţiunii penale: Ofiţerii poliţiei judiciare militare exercita atribuţiunile lor, pe teritoriul circumscriptiunii ce le aparţine, sau, în mod excepţional şi pe teritoriul altei circumscripţii, în care caz, vor fi obligaţi sa anunţe, în prealabil, Ministerul public al acelei circumscriptiuni. Procurorii militari delegaţi în mod special de Ministru îşi exercită atribuţiunile pe întreg cuprinsul tarii. Actele încheiate vor fi trimise Ministerului public de pe lîngă instanţa competenţa sa judece.
ART. 131 Poliţia judiciară militară se exercită prin: a) Ministerul public de pe lîngă instanţele militare, numai în caz de flagrant delict; b) Judecătorii de instrucţie militari; c) Comandantii de piaţa şi ajutoarele lor; d) Comandantii de garnizoana şi delegaţii lor; e) Comandantii de corpuri, şefii de servicii, directorii de stabilimente, fabrici, depozite, comandantii de nave sau alte organizaţiuni militare, precum şi delegaţii lor, clar numai în raza comandamentului, unităţii sau serviciului lor; f) Inspectorii şi comandantii cercurilor teritoriale şi delegaţii lor, în raza circumscriptiunii respective şi numai în sfera atributiunilor lor; g) Comandantii de detasamente şi şefii de posturi izolate; numai în raza în care se întind atribuţiunile lor h) Delegaţii Ţărilor Comandamente, însă numai cu împuternicire specială şi în circumscriptiunea teritorială respectiva, atunci cînd Parchetul Militar nu fusese sesizat, precum şi delegaţii Ministerului Apărării Naţionale, în tot cuprinsul tarii; i) Ofiţerii de intendenta şi controlorii militari, pentru infracţiunile comise în materie administrativă, sau pentru alte fapte constatate cu ocazia verificării sau controlului ce fac; j) Toţi acei care au calitatea de ofiţeri de poliţie judiciară militară, atribuită lor prin diverse legi.
ART. 132 Ofiţerii de poliţie judiciară militară primesc denunturile şi plângerile ce le sînt adresate. Ei primesc, fără prestare de jurământ, declaraţiunile persoanelor prezente sau ale acelora care ar avea cunoştinţa despre infracţiuni. În materie de infracţiune flagrantă, ofiţerii de poliţie judiciară militară pot face orice descinderi, perchezitii domiciliare, sau constatări la faţa locului, dictate de nevoia descoperirii adevărului. În materie de infracţiuni neflagrante, aceştia nu pot face asemenea constatări, decât cu autorizaţiunea Ministerului public, sau a judecătorului de instrucţie, prin intermediul Ministerului public. Ministerul public şi judecătorul de instrucţie militar, cînd instrumenteaza sau dau autorizatiuni ofiţerilor de poliţie judiciară în acest scop, raportează aceasta în scris generalului comandant, pe lîngă care funcţionează.
ART. 133 În cazul articolului precedent, ofiţerii poliţiei judiciare vor face o descriere amănunţită a locului, precum şi a dovezilor de culpabilitate găsite sau ridicate, alăturând la nevoie schite desenuri; planuri sau fotografii. Ei vor ridica armele, efectele, hârtiile, lucrurile, valorile şi în genere orice ar putea servi pentru constatarea infracţiunii, dând pentru aceasta dovada, celor dela care s'au ridicat, dacă, sînt de faţa. Aceste corpuri delicte se vor eticheta, data şi sigila: cu sigiliul ofiţerului de poliţie judiciară sau al unei autorităţi apropiate, va constata în scris ca aceste corpuri delicte au fost ridicate de el, arătând cui aparţin, spre a se stabili astfel perfecta identificare şi schimbare a lor: Aceasta constatare, va fi certificată de către acel dela care obiectele s'au ridicat; sau în lipsa acestuia; de una din persoanele prezente. Cercetarea se face atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat şi asupra celor ce ar veni în descărcarea lui.
ART. 134 Cînd va fi necesar ofiţerii poliţiei judiciare militare vor putea lua cu dânşii, în calitate de experţi; una sau mai multe persoane cunoscute prin profesiunea lor ca fiind în măsura de a aprecia natura şi circumstanţele în care s'a comis infracţiunea.
ART. 135 În caz de moarte violenta, sau de moarte a carei cauza este necunoscută sau banuita, ei vor cere asistenţa unuia sau mai multor medici legisti sau chimisti. Aceştia vor constata starea şi leziunile ce prezintă cadavrul şi vor proceda la autopsie, cu autorizaţia Ministerului public militar cel mai apropiat, după care vor depune concluziunile lor.
ART. 136 Experţii vor putea cere a li se da piesele de comparatiune sau convingere ce vor crede necesare pentru facerea expertizei, eliberand chitanţa despre primirea lor.
ART. 137 Experţii sînt datori să-şi motiveze concluziunile printr'un raport pe care-l vor inainta Ministerului public competent, fie prin ofiţerul poliţiei judiciare militare care a făcut cercetarea, fie direct.
ART. 138 Înainte de a începe lucrările lor, experţii vor depune în faţa ofiţerului de poliţie judiciară, care i-a chemat, următorul jurământ: "Jur ca-mi voi îndeplini însărcinarea de expert cu toată constiinta şi nepărtinirea, unui om de onoare". Prestarea acestui jurământ nu este necesară pentru medicii legisti.
ART. 139 Cînd invinuitul sau cei care trebuiesc ascultaţi ca avînd cunoştinţa despre infracţiune nu ştiu limba română, ofiţerul poliţiei judiciare militare va desemna un interpret, care trebuie să fie major, cu ştiinţa de carte şi care va depune următorul jurământ: "Jur de a traduce întocmai din cuvânt în cuvânt, cele expuse de ....... fără a omite sau a adauga ceva şi fără a schimba înţelesul lor". Cînd exista un interpret permanent pe lîngă un tribunal militar, el va fi întrebuinţat ori de câte ori va fi nevoe. Asemenea interpreţi nu vor mai depune jurământul, dacă, l-au depus la intrarea lor în funcţie.
ART. 140 Pentru cei în neputinţă de a auzi sau răspunde, din cauza unei infirmităţi oarecare, declaraţiunile lor se vor face, pentru cei care ştiu carte în scris şi semnate de ei, iar pentru cei care nu ştiu carte se va recurge la un interpret; pentru care se vor, observa prescripţiunile de mai sus.
ART. 141 Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător major, observându-se prescripţiunile prevăzute mai sus pentru interpret; aceste traduceri vor fi certificate prin semnatura sa.
ART. 142 Experţii, interpreţii sau traducatorii se vor desemna pe cat va fi posibil dintre persoanele militare active sau de rezerva, ori dintre experţii acreditaţi pe lîngă instanţele penale militare sau civile. Incompatibilităţile prevăzute la art. 19, alin. 1, art. 20, 21 sînt aplicabile şi acestora.
ART. 143 Citarea experţilor, interpreţilor sau traducatorilor se va face, conform prescripţiunilor art. 204 şi următorii. Dacă ei nu ar răspunde citaţiunii; sau ar refuza sa conlucreze la cererea ce se face; sînt pasibili de penalităţile, prescrise de art. 499, dacă sînt justiţiabili de instanţele militare.
ART. 144 Toate lucrările despre care se vorbeşte în articolele: 132, 133 şi 147, se vor face în prezenta învinuitului sau a împuternicitului sau; în lipsa acestora, în prezenta rudelor majore, ori a reprezentantului unei autorităţi publice, sau în lipsa acestora, a doi asistenţi majori. Despre toate acestea se va încheia un proces verbal detaliat, care se va semna pe toate paginile de ofiţerul poliţiei judiciare. Acesta este dator sa citească persoanelor care au fost ascultate, depozitiunile făcute, pentru a se convinge ca le-a scris întocmai cum s'au arătat. Cei ascultaţi îşi vor semna depozitiile lor pe toate paginile, iar în cazul cînd sînt în imposibilitate sau refuza de a o face, se va consemna aceasta în procesul-verbal. Cînd cei ascultaţi nu ştiu carte, vor imprima, în locul semnăturii, degetul cel mare dela mana dreapta, muiat în tus de ştampila. Procesul-verbal va fi încheiat cu subscrierea ofiţerului de poliţie judiciară care a făcut cercetarea.
ART. 145 În cazul cînd ofiţerii poliţiei judiciare, prevăzuţi la art. 131, au cunoştinţa de vreo crima şi o comunică Ministerului public militar respectiv, acesta este obligat ca în 24 ore sa răspundă dacă ofiţerul poliţiei judiciare poate continua cercetarea, dându-i şi indicatiunile necesare, sau dacă trebuie să-l aştepte pe dânsul, sau pe delegatul sau pentru continuarea cercetărilor. Ofiţerul poliţiei judiciare, totuşi va lua toate măsurile ca sa nu dispara invinuitul, sau dovezile necesare pentru descoperirea adevărului.
ART. 146 Ofiţerii de poliţie judiciară militară nu pot intră în cercetarea infracţiunilor comise de un superior al lor, decât dacă este vorba de o infracţiune flagrantă.
ART. 147 În caz de crima sau delict flagrant, ofiţerii poliţiei judiciare pot sa ridice şi să depună provizoriu pe toţi infractorii, oricare ar fi calitatea lor, cînd sînt împreună cu militarii. Ei vor încheia un proces-verbal, în care vor arata: numele, pronumele, gradul sau profesiunea, precum şi semnalmentele celor deţinuţi provizoriu; vor face de asemenea o descriere pe scurt a faptului imputat, anuntand de îndată pe procurorul militar respectiv.
ART. 148 Invinuitul mai poate fi depus provizoriu: a) Cînd a fugit sau a încercat sa fuga din faţa justiţiei; b) Cînd a căutat sa schimbe sau sa tainuiasca dovezile infracţiunii; c) Cînd interesul Siguranţei Statului şi al disciplinei în armata cer aceasta; d) Cînd nu are domiciliu sau e străin, ori nu-şi poate stabili identitatea sau nu are mijloace regulate de existenta; e) Dacă invinuitul este infractor din obiceiu, ori recidivist; f) În caz de crima; g) În caz de delict, cînd acesta a fost săvârşit prin mijloace terorist sau cu ferocitate; h) Dacă în cursul cercetărilor deschise contra lui, a comis o noua crima sau un nou delict. În cazul cînd ofiţerul poliţiei judiciare va găsi ca este loc a se face uz de dispoziţiunile articolului de faţa, va încheia un proces-verbal motivat, care se va comunică, în copie directorului arestului.
ART. 149 Aceasta deţinere provizorie poate dura cel mult 24 ore, odată pentru toată durata cercetărilor preliminare, chiar dacă ele ar fi executate, de diferiţi ofiţeri ai poliţiei judiciare.
ART. 150 Procurorul militar este dator ca în 24 ore dela primirea înştiinţării să se pronunţe dacă aceasta deţinere trebuie menţinută, comunicând în scris deciziunea sa. La cererea ofiţerului de poliţie judiciară procurorul militar poate prelungi aceasta deţinere provizorie, pînă la maximum 5 zile dela data arestării, în care termen el este dator să-şi dea părerea asupra deschiderii acţiunii penale. Dacă procurorul militar găseşte că nu este cazul ca deţinerea să fie prelungită, el va ordonă în scris punerea învinuitului în libertate. În cazuri excepţionale, cînd cercetările preliminare nu pot fi desavarsite în termen de 5 zile dela arestare, procurorul Tribunalului Militar va putea, la cererea motivată a ofiţerului de poliţie judiciară, sa emita mandat de deţinere. Mandatul de deţinere are putere 30 zile dela data arestării şi poate fi reinoit pentru a durata de încă 30 zile. Punerea în libertate de sub puterea acestor mandate se face numai de către procurorul şef al Parchetului Militar. Delegaţii Ministerului Apărării Naţionale, prevăzuţi de art. 131, lit. h, vor putea cere emiterea mandatului de deţinere, prevăzut de alineatul precedent, numai procurorului general al Curţii Militare de Casare şi Justiţie, care va dispune singur şi asupra punerii în libertate, pe baza unui referat motivat.
ART. 151 Dacă invinuitul nu este prezent, ofiţerul de poliţie judiciară va putea emite împotriva lui un mandat de aducere, potrivit art. 210. Denunţarea singura nu constitue o prezumţie îndestulătoare, spre a motiva darea unui mandat de aducere în contra unei persoane care are domiciliul cunoscut.
ART. 152 Afară de cazurile de crima sau delict flagrant, ofiţerii de poliţie judiciară militară nu se pot introduce într'o casa sau stabiliment nemilitar, decât asistaţi de un ofiţer al poliţiei judiciare ordinare, cerând autorizaţia parchetului civil, iar în comunele neresedinta de judeţ, dela judecătorie. Asemenea, ofiţerii poliţiei judiciare ordinare nu se pot introduce în casa unui militar activ, într'o cazarma, serviciu sau stabiliment militar, decât însoţiţi de un ofiţer al poliţiei judiciare militare. Pentru toate acestea, se va obţine autorizaţia procurorului militar respectiv.
ART. 153 Ofiţerii poliţiei judiciare vor avea în exerciţiul funcţiunii lor dreptul de a cere şi obţine mijlocit ajutorul puterii publice. În caz de refuz din partea acesteia, vinovatul se face culpabil de faptul de refuz de serviciu legalmente datorit.
ART. 154 Orice ofiţer al poliţie judiciare militare, care în exerciţiul funcţiunii sale a luat cunoştinţa de vreo infracţiune de competenţa instanţelor penale militare, este dator a informa de îndată pe procurorul militar al instanţei militare, în a carei circumscriptiune se va fi comis acea infracţiune, sub sancţiunea pedepsei prevăzute pentru faptul de refuz de serviciu datorit legalmente, din legea penală.
ART. 155 Ofiţerii poliţiei judiciare vor putea sa cheme la cercetarea ce fac pe oricine vor crede în stare sa dea lămuriri pentru descoperirea adevărului. Dacă din cercetare ar reieşi indicii de vinovăţie în contra vreunuia dintre cei chemaţi, ofiţerul de poliţie judiciară îl va putea deţine provizoriu.
ART. 155 Ofiţerii de poliţie judiciară vor putea opri pe oricine de a ieşi din casa s'au de a se departa dela locul unde se face cercetarea, pînă după încheierea procesului lor verbal.
ART. 157 Actele şi procesele-verbale încheiate de ofiţerii poliţiei judiciare, împreună cu corpurile delicte, se vor inainta de îndată procurorului militar competent.
ART. 158 În caz cînd pentru aceeaşi infracţiune ar fi sesizati în acelaşi timp mai mulţi ofiţeri ai poliţiei judiciare militare, se vor observa regulele următoare: a) Cînd ofiţerul poliţiei judiciare aparţine aceleaşi circumscriptiuni, procurorul militar va decide care din ei va continua cercetarea; b) Cînd ofiţerii poliţiei judiciare militare aparţin la circumscriptiuni diferite, cercetarea va fi continuată de ofiţerul în circumscriptiunea căreia s'a comis faptul; c) Cînd unii ofiţeri din poliţia judiciară aparţin instanţelor penale utilitare, iar alţii celor ordinare, va instrumenta acela a cărui instanţa are competenţa sa judece pe invinuit sau în caz de conflict, asupra competentei, acela care a fost mai întîi sesizat; d) Cînd cercetarea este începută de un ofiţer de poliţie judiciară militară şi soseste la faţa locului procurorul militar, acesta va continua cercetarea; e) Dacă sînt sesizati mai mulţi procurori militari dela tribunalele militare deosebite, cel dintâi sesizat va continua cercetările.
CAP. 2 Ministerul public şi deschiderea acţiunii penale ART. 159 Ministrul Apărării Naţionale este capul Ministerului public al armatei.
ART. 160 Procurorii militari, avînd calitatea de reprezentanţi ai Ministerului public sînt însărcinaţi cu descoperirea şi urmărirea tuturor infracţiunilor care sînt de competenţa instanţelor pe lîngă care funcţionează. În acest scop, ei vor face tot ce este necesar pentru a constata urmele infracţiunii şi a lua măsuri în vederea prinderii infractorilor.
ART. 161 Procurorii militari vor pune concluziunile lor ori de câte ori va fi necesar în cursul instrucţiunii, în conformitate cu codul de faţa.
ART. 162 Procurorul militar, cînd este anuntat despre săvîrşirea unei infracţiuni, poate proceda personal la cercetare sau, poate da delegaţie ofiţerului de poliţie judiciară sau sa continue cercetările începute.
ART. 163 Procurorul militar, primind actele şi procesele verbale ale investigatiunilor făcute de ofiţerii poliţiei judiciare, le va putea completa, fie personal, fie insarcinand cu aceasta pe acelaşi ofiţer al poliţiei judiciare sau pe un altul. El va trimite generalului comandant aceste acte şi procese-verbale, însoţite de părerea sa, consemnată într'un referat motivat în fapt şi în drept,
ART. 164 Acţiunea penală se pune în mişcare de către generalul comandant al Marii Unităţi, pe lîngă care funcţionează instanţa penală competenţa sau, în lipsa, de inlocuitorul sau legal. Pentru coloneli şi generali sau asimilaţii lor, acţiunea penală se deschide pe baza referatului direcţiei Superioare a Justiţiei Militare, de către ministrul apărării naţionale. În acelaşi fel, ministrul apărării naţionale poate deschide acţiune penală contra oricărui justiţiabil de instanţele militare, instiintand despre aceasta pe generalul comandant respectiv, căruia îi trimite şi dosarul.
ART. 165 Generalul comandant, luînd cunoştinţa de actele şi procesele-verbale trimise de Ministerul public din subordine, va putea, după caz: a) Sa ordone completarea cercetărilor preliminare; b) Sa claseze afacerea; c) Sa deschidă acţiune penală, emitand ordin de urmărire; d) Sa emita ordin de trimitere direct în judecata pentru orice infracţiuni, oridecateori, potrivit referatului procurorului militar, nu ar mai fi necesar a se proceda la instruirea faptelor, hotarind totodată, asupra trimiterii sub stare de arest sau nu a învinuitului; e) În caz de incompetenta, sa trimită afacerea instanţei competente.
ART. 166 În cazurile prevăzute de articolul precedent la alineatul b, cînd generalul comandant este în dezacord cu concluziunile procurorului militar, va fi obligat sa aducă, printr'un raport motivat, cazul, la cunoştinţa ministrului apărării naţionale, care, dacă va găsi de cuviinţă, poate face uz de prerogativele ce îi sînt conferite prin art. 159 şi 164, alin. ultim. Partea vătămată, a carei plângere a fost clasata, se va putea adresa cu o noua cerere ministrului apărării naţionale, în termen de 3 luni dela comunicarea, clasarii. Acesta va decide, conform art. 164 şi 165.
ART. 167 Ordinul de urmărire va fi semnat de către generalul comandant, sau după caz, de ministrul apărării naţionale, şi va conţine: Numele, pronumele, gradul, funcţiunea sau profesiunea şi domiciliul învinuitului, Corpul sau serviciul din care face parte, infracţiunea pentru care este invinuit şi calificarea ei legală. Iar cînd acest ordin este emis de ministrul apărării naţionale, el va conţine şi tribunalul militar căruia se trimite.
ART. 168 Ordinul de urmărire odată semnat, va fi trimis Ministerului public, care va repartiza afacerea, unuia dintre cabinetele de instrucţie, iar cel dat de ministrul apărării naţionale se executa în acelaşi mod prin generalul comandant al circumscripţiei în care se afla tribunalul competent a judeca afacerea.
ART. 169 În cazul deschiderii acţiunii penale, suspendarea din comanda sau funcţiune a militarilor se hotărăşte de către generalul comandant ori de către Ministerul Apărării Naţionale.
ART. 170 Militarii contra cărora s'a deschis acţiunea penală, nu vor putea fi mutati sau detasati în alte comandamente sau servicii, pînă cînd instructia nu s'a terminat.
TITLUL II Despre instrucţie şi judecătorul de instrucţie militar CAP. 1 ART. 171 Judecătorul de instrucţie militar procedează la instruirea unei infracţiuni, numai pe baza unui ordin de urmărire, transmis lui prin Ministerul public.
ART. 172 Judecătorul de instrucţie militar, primind ordinul de urmărire împreună cu dosarul afacerii, procedează, în prezenta grefierului, la luarea interogatorului celui invinuit, intrebandu-l de: nume, pronume, gradul, Corpul sau serviciul din care face parte, vîrsta, locuinta, locul naşterii, profesiunea, cum şi domiciliul ce a avut înainte de a intră în armata, despre fapta comisă şi toate împrejurările în care ea s'a comis, asa cum i se imputa prin ordinul de urmărire; îi înfăţişează toate piesele şi actele care pot servi spre dovedirea infracţiunii şi îl întreabă dacă le recunoaşte. Cercetarea se face, atît asupra împrejurărilor care apasa asupra învinuitului, cat şi a acelora care ar veni în descărcarea lui.
ART. 173 Dacă invinuitul ar face declaraţiuni referitoare la alte fapte care nu sînt în legătură cu infracţiunile ce se cercetează, judecătorul de instrucţie militar le consemnează într'un proces-verbal separat, pe care îl va inainta procurorului militar respectiv.
ART. 174 Interogatorul terminat, se citeşte învinuitului pentru ca sa declare dacă răspunsurile sale s'au scris întocmai cum le-a arătat şi dacă starueste în ele. Fiecare pagina a interogatorului se subscrie de invinuit, de judecătorul de instrucţie militar şi grefierul care a instrumentat. Dacă invinuitul refuza, sau nu poate subscrie, se face menţiune despre aceasta în josul ultimei pagini din interogator. Aceleaşi norme se vor observa şi pentru procesele-verbale de confruntare.
ART. 175 Cînd sînt mai mulţi învinuiţi, pentru aceeaşi infracţiune, fiecare dintre ei va fi întrebat deosebit. După luarea interogatoriului ei vor putea fi confruntati.
ART. 176 Inculpatul va putea comunică cu apărătorul sau ales sau din oficiu, după ce i s'a luat primul interogatoriu, asupra, tuturor faptelor ce i se imputa.
ART. 177 Judecătorul de instrucţie militar va putea cita înaintea sa, persoanele care vor fi arătate prin denunţare, prin plângeri, prin actele cercetării preliminare, sau de către procurorul militar ori invinuit, ca avînd cunoştinţa de infracţiune sau despre împrejurările în care s'a faptuit şi pe care va găsi necesar să le asculte pentru descoperirea adevărului. Va putea de asemenea cita înaintea sa pe orice altă persoană ce ar crede ca este folositoare instrucţiunii.
ART. 178 Mai înainte de a fi ascultaţi, martorii îşi vor stabili identitatea, fie prin citatiuni, fie prin orice alt act care ar putea servi în acest scop.
ART. 179 Judecătorul de instrucţie militar va intreba pe martor despre: nume, pronume, grad sau profesiune, vîrsta şi domiciliu, precum şi dacă nu se afla în vreunul din cazurile prevăzute de art. 182. După aceasta, martorul va depune următorul jurământ: "Jur ca voiu spune tot adevărul, numai adevărul şi că nu voiu ascunde nimic din ceea ce ştiu".
ART. 180 Depunerea jurămîntului şi arătările martorului vor fi constate în scris, pastrandu-se normele prescrise prin art. 171 şi următorii.
ART. 181 Judecătorul de instrucţie militar, asistat de grefier, va lua depozitia fiecărui martor sau informator, fără ca prevenitul să fie de faţa. Aceste depozitii pot fi comunicate învinuitului, dacă judecătorul găseşte necesar. Cînd trebuinta va cere, martorii vor fi confruntati între ei, cat şi cu prevenitul.
ART. 182 Vor putea fi ascultaţi, numai ca informatori, fără depunere de jurământ: a) Tatăl, mama sau oricare alt ascendent, fiul, fiica sau oricare alt descendent, fraţii şi surorile, afinii în gradul celor de mai sus, bărbatul sau femeia (chiar după desfacerea căsătoriei), precum şi tutorele oricăruia din învinuiţi; b) Persoanele în contra cărora s'a comis infracţiunea, precum şi rudele lor, în gradele arătate la litera a c) Denuntatorii ale căror denunturi pot fi recompensate în bani după vreo lege; d) Minorii sub 15 ani împliniţi; e) Condamnaţii definitiv pentru crima.
ART. 183 Orice persoană citata, pentru a fi ascultata ca martor sau ca informator, este datoare să se înfăţişeze. În caz de împiedicare legitima, ea va incunostiinta pe judecător, înainte de ziua termenului. Dacă persoana chemată nu se va infatisa şi nici nu va fi încunoştiinţat pe judecător, acesta va da contra ei mandat de aducere, putând pronunţa împotriva ei şi o amenda dela 500-2.000 lei. Amenda de mai sus se aplică şi în caz de refuz nemotivat de a depune ca martor sau de a presta jurământul. Dacă se prezintă ulterior şi justifica absenta, cel condamnat poate fi scutit de amenda.
ART. 184 Pentru toţi acei care urmează a fi ascultaţi în timpul instrucţiei şi care nu ştiu limba română, sau ar fi în neputinţă de a auzi sau a răspunde, judecătorul de instrucţie militar se va conformă art. 139-140.
ART. 185 Cînd se va constata, fie prin atestarea unui medic, sau prin orice mod, ca martorii sînt în neputinţă de a se infatisa, judecătorul de instrucţie militar, va putea merge la locuinta lor, iar dacă locuesc în afară de acea comuna, el va putea insarcina cu ascultarea lor pe ofiţerul de poliţie judiciară cel mai apropiat de comuna în care locueste martorul sau informatorul.
ART. 186 Dacă martorii locuesc în afară de circumscriptiunea judecătorului de instrucţie militar, acesta va putea cere judecătorului instructor militar ori civil, al reşedinţei lor, să le primească depozitia, prin comisii rogatorii.
ART. 187 Judecătorul de instrucţie militar sau ofiţerul de poliţie judiciară, care va fi primit depozitiunile martorilor şi ale informatorilor, conform celor două articole precedente, le va trimite de urgenta, închise şi sigilate, judecătorului dela care a primit delegaţiunea.
ART. 188 Cînd unul dintre cei citaţi de judecătorul de instrucţie militar ar pretinde ca este în imposibilitate dr a se prezenta şi s'ar constata contrariul, fie printr'un ofiţer de poliţie judiciară, fie printr'un expert anume desemnat, cel chemat va putea fi adus imediat, prin forta publică, aplicându-i-se şi o amenda dela 200-4.000 lei. Dacă pentru a justifica nevenirea martorul sau informatorul ar fi prezentat un certificat medical, care s'ar constata de către judecător că nu a fost sincer, atît martorul cat şi informatorul vor putea fi pedepsiţi de către acesta cu amendă penală dela 500-10.000 lei, iar medicul se va urmări conform dispoziţiunilor pentru fals.
ART. 189 Judecătorul de instrucţie militar va proceda dacă crede de cuviinţă la cercetări locale, descinderi, perchezitiuni sau reconstituiri a faptelor conformându-se regulelor prescrise pentru ofiţerii poliţiei judiciare. În asemenea cazuri el este dator sa anunţe în prealabil pe procurorul militar, care va asista, dacă va găsi necesar.
ART. 190 În caz cînd judecătorul de instrucţie militar va crede, poate dispune facerea unei expertize pentru a se capata toate lămuririle de care are nevoie, sau va chema pe experţii care şi-au dat părerea în cursul cercetărilor preliminare, în cazul cînd cu ocazia acelor cercetări s'ar fi făcut apel la luminile unor asemenea experţi; de asemenea va putea să se adreseze unei autorităţi, unui institut sau organ special desemnat pentru aceasta spre a-şi da părerea asupra lucrărilor experţilor. Experţii chemaţi de judecătorul de instrucţie militar vor depune jurământul prevăzut de art. 138, iar actele lor vor fi vizate de judecătorul de instrucţie militar.
ART. 191 Toate actele aflate la dosar, scrise în limba străină vor fi traduse prin intermediul unui traducător, care va fi numit de judecătorul de instrucţie militar, observându-se prescripţiunile de sub art. 141.
ART. 192 În cursul instrucţiunii, invinuitul sau Ministerul public, vor putea sa propună luarea măsurilor ce vor crede necesare pentru descoperirea adevărului. În acest scop procurorul militar este îndreptăţit a cere dosarul cauzei dela judecătorul de instrucţie militar, care este obligat sa-l remită oricare ar fi stadiul în care se găseşte afacerea. În caz cînd se va cere ascultarea de martori, cel ce va face aceasta cerere va preciza punctele asupra cărora vor trebui să fie întrebaţi martorii propuşi. Judecătorul de instrucţie militară va fi dator a se pronunţa asupra acestor cereri printr'o ordonanţa de zi motivată.
ART. 194 Judecătorul de instrucţie militar va constata printr'o ordonanţa de zi toate actele de instrucţiune ce a efectuat şi măsurile ce ar mai trebui luate în interesul instrucţiunii.
ART. 195 Toate actele din cursul instrucţiunii vor fi semnate de judecătorul de instrucţie militar şi contrasemnate de grefier, chiar în momentul redactarii lor.
ART. 196 Dacă judecătorul de instrucţie militar constata ca exista indicii, ca cel pus sub urmărire ar fi săvârşit şi alte fapte, le va aduce la cunoştinţa generalului comandant sau eventual ministrului apărării naţionale, prin intermediul procurorului militar, pentru a se da ordin de urmărire suplimentar. După emiterea acestui ordin, el va lua inculpatului un nou interogatoriu, asupra noilor învinuiri. Tot astfel se va proceda şi în cazul cînd ar exista indicii ca, în faptul imputat învinuitului ar fi implicate alte persoane justiţiabile de instanţele penale militare. Dacă însă judecătorul de instrucţie militar constata ca faptul imputat învinuitului întruneşte elementele unei infracţiuni calificate altfel decât aceea pentru care este deschisă acţiunea penală, nu va mai fi necesar un nou ordin de urmărire. În acest caz, el va schimba calificarea infracţiunii, printr'o ordonanţa de zi, pe care o va comunică autorităţii care a emis ordinul de urmărire, prin intermediul procurorului militar. Judecătorul va lua apoi un nou interogatoriu învinuitului asupra faptului, asa cum a fost calificat din nou. Dacă judecătorul de instrucţie militar, găseşte ca infracţiunea nu este de competenţa sa, restitue dosarul generalului comandant, pentru a fi trimis locului competent care va proceda conform art. 165.
ART. 197 Dacă judecătorul de instrucţie militar, din cercetarea ce face va constata alte fapte conexe, va trimite dosarul Ministerului public, spre a interveni pentru ca autoritatea în drept să se pronunţe asupra acţiunii penale, cu privire la aceste fapte conexe constatate. În acest caz, generalul comandant procedează în conformitate cu art. 165 şi urm. Ordinul de urmărire va fi dat de generalul comandant unde se găseşte dosarul, sau unde a fost trimis spre judecare.
ART. 198 Cînd judecătorul de instrucţie va socoti ca instructia este terminată, va trimite dosarul procurorului militar care este dator a-l restitui cu rechizitoriu, în termen de cel mult 3 zile. După primirea dosarului, judecătorul de instrucţie militar va încheia ordonanţa definitivă în cel mult 5 zile.
ART. 199 Ordonanţa definitivă va cuprinde: identitatea învinuitului, antecedentele lui, menţiunea dacă este lăsat liber sau arestat, arătarea ordinelor de urmărire cu precizarea infracţiunii pentru care este pus sub urmărire, expunerea faptelor, probelor adunate în sarcina şi în descărcarea învinuitului, discutarea lor cu arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe care se sprijină trimiterea sau netrimiterea lui în judecata şi ca urmare, declaraţiunea judecătorului de instrucţie militar, asupra acestui din urma punct. Totodată, va enumera şi descrie: anexele şi corpurile delicte, precum şi cheltuielile ocazionate de instrucţie. Ordonanţa definitivă va fi datată şi semnată de judecătorul de instrucţie militar şi contrasemnata de grefier.
ART. 200 Tot prin ordonanţa definitivă, judecătorul de instrucţie se va pronunţa asupra trimiterii în judecata a inculpatului în stare de libertate sau în stare de arest. În acest din urmă caz, dispoziţia din ordonanţa definitivă va menţine puterea mandatului de arestare, pe tot timpul judecaţii. Împotriva menţinerii sub stare de arest, invinuitul va putea face cerere de liberare provizorie la tribunalul militar respectiv, care se va pronunţa cu precădere.
ART. 201 Dosarul parafat, numerotat şi snuruit va fi înaintat, împreună cu toate corpurile delicte, Ministerului public.
ART. 202 Ordonanţa definitivă poate fi atacată cu recurs, înaintea tribunalului militar, în compunerea prevăzută pentru judecarea recursurilor: - de Ministerul public, în toate cazurile; - de inculpat, numai în caz de incompetenta, şi atunci cînd prin recurs se cere încetarea sau anularea urmăririi. În caz de admitere a recursului, tribunalul va anula ordonanţa definitivă şi va decide, după caz, trimiterea în judecata, trimiterea dosarului la instanţa competenţa, încetarea urmăririi, anularea urmăririi sau completarea instrucţiei.
ART. 203 În cazul cînd judecătorul, de instrucţie a decis ca incupatul să fie trimis în judecata în stare de arest, şi ordonanţa definitivă a fost atacată cu recurs, inculpatul va rămîne arestat pînă la soluţionarea recursului. Odată cu hotărîrea asupra recursului, tribunalul va decide şi asupra menţinerii în stare de arest sau punerii în libertate a inculpatului.
CAP. 2 Citatiuni şi mandate SECŢIUNEA I Citatiuni ART. 204 Citatiunea este chemarea facuta de orice ofiţer al poliţiei judiciare militare, sau de judecătorul de instrucţie militar, sau de orice instanţa de judecată, unei persoane, care urmează a se infatisa înaintea lor.
ART. 205 Citatiunea va cuprinde numele, pronumele şi calitatea celui care a emis-o, numele, gradul sau funcţiunea şi domiciliul celui chemat în faţa justiţiei, scopul pentru care este chemat, locul, data şi autoritatea judecătorească în faţa căreia trebuie să se înfăţişeze. Citatiunea va fi datată şi semnată de acel dela care emana.
ART. 206 Citatiunea va fi emisă astfel, în cat cel chemat să aibă dela primirea ei, pînă la data înfăţişării, un termen de cel puţin 48 ore. Acest termen însă poate fi şi mai scurt în cazul cînd este posibil ca cel chemat să se prezinte mai curând.
ART. 207 Citatiunea se va preda prin organul poliţienesc sau administrativ competent, care este dator a o inmana de îndată persoanei citate, iar în lipsa, unei rude care locueste împreună cu dânsa, ori unui servitor al său iar cînd cel citat locueste la hotel, hotelierului sau portarului. La corpurile de trupa sau servicii înmânarea se va face prin comandantul corpului de trupa sau şeful serviciului respectiv. În lipsa de asemenea persoane, sau dacă ele refuza sa primească citaţia, sau sa dea dovadă de primirea ei, agentul o va afişa la usa locuinţei celui citat, prin încheiere de proces-verbal prevăzut de procedura penală. Aceste operaţiuni vor fi constatate printr'un proces-verbal. Dacă, cel citat da dovada de primirea citaţiei, agentul va adeveri semnatura sa, fără a mai dresa proces-verbal. Toate aceste lucrări vor fi înaintate de urgenta celui care a emis citaţia.
SECŢIUNEA II Mandate ART. 208 Nimeni nu poate fi ridicat, deţinut sau arestat, decât în puterea unui mandat emis conform legii.
ART. 209 Mandatele sînt de 4 feluri: a) mandat de înfăţişare; b) mandat de aducere; c) mandat de deţinere; d) mandat de arestare.
ART. 210 Mandatul de înfăţişare are de scop de a aduce în faţa justiţiei pe invinuit. Mandatul de aducere are de scop de a constrânge pe cel chemat să se prezinte în faţa justiţiei, în cazul cînd nu s'a înfăţişat la data şi locul fixat prin mandatul de înfăţişare sau prin citatiune. Acel adus cu mandat de aducere va fi cercetat de îndată.
ART. 211 Mandatul de aducere are putere pînă în momentul cînd cel chemat a fost adus în faţa celui care l-a emis. Ofiţerii de poliţie judiciară, afară de procuror, se vor conformă prescripţiunilor art. 151, cînd vor emite un asemenea mandat.
ART. 212 Mandatul de deţinere are de scop a pune pe invinuit, de îndată, la dispoziţia justiţiei. El se va emite, în cazurile arătate de art. 147, 148 şi va avea putere astfel după cum se arata la art. 149 şi 150.
ART. 213 Mandatele de aducere şi deţinere se pot, emite şi de către ofiţerii poliţiei judiciare.
ART. 214 Mandatul de arestare are de scop fie punerea sub arest preventiv a unei persoane, în cazurile prevăzute de art. 148, fie executarea unei sentinţe rămase definitive.
ART. 215 Mandatele de arestare se pot emite numai de către judecătorul de instrucţie militar sau de către Ministerul public, în cazurile prevăzute de lege, sau în executarea hotărîrilor instanţei.
ART. 216 Judecătorul de instrucţie militar nu va putea emite mandat de arestare contra învinuitului lăsat liber, sau adus cu mandat de aducere, decât după ce îi va fi luat un interogator. În cazul cînd mandatul de aducere nu şi-a produs efectul, judecătorul de instrucţie militar va putea emite mandat de arestare şi dacă cel arătat în mandat va fi adus la închisoarea reşedinţei judecătorului de instrucţie militar, acesta este dator a-i lua interogatorul în termen de 24 ore.
ART. 217 Mandatul va cuprinde: enuntarile prevăzute la art. 205, cauza care determina arestarea, calificarea data faptului, precum şi textul de lege care îl pedepseşte.
ART. 218 Mandatele de aducere şi arestare vor fi executate prin orice agent al forţei publice care le vor infatisa de îndată, în original, persoanelor în contra cărora au fost emise. Agentul însărcinat cu executarea mandatului va lua cu dânsul, de va crede de cuviinţă, ajutorul necesar pentru asigurarea executării lui, adresandu-se în acest scop autorităţii celei mai apropiate a locului unde trebuie să execute mandatul. Cel care refuza a se supune mandatului sau va incerca sa fuga, va fi constrâns a se supune prin forta publică.
ART. 219 Dacă cel contra căruia s'a emis un mandat nu poate fi găsit, mandatul va fi notificat la ultimul domiciliu, conform prescripţiunilor art. 207. Procesul-verbal, dresat cu aceasta ocazie, va fi vizat de notar în comunele rurale, de comisar sau de subcomisar în comunele urbane, în asistenţa a doua persoane locuind în apropiere, care de asemenea vor semna. Mandatul va fi înapoiat de urgenta celui care l-a emis.
ART. 220 Cel care în executarea unui mandat de arestare, va aduce pe invinuit la închisoare, va da mandatul în mana directorului închisorii, încheind proces-verbal despre aceasta. Directorul închisorii este dator sa dea o adeverinta celui care a executat mandatul, încunoştiinţând în 24 ore pe judecătorul de instrucţie militar, care l-a emis, despre executarea lui. Dacă în termenul prevăzut de ultimul alineat al art. 216, cel arestat nu este interogat, directorul închisorii este dator sa încunoştiinţeze Ministerul public.
ART. 221 Cei arestaţi în puterea unui mandat nu pot fi transferati dela o închisoare la alta, decât numai în interesul justiţiei şi în urma ordinului în scris al judecătorului de instrucţie militar, sau al Ministerului public, după caz.
ART. 222 Mandatele de arestare emise de judecătorul de instrucţie militar sînt supuse confirmării instanţei din care face parte; în acest scop, judecătorul va inainta acestei instanţe, în termen de 24 ore dela emiterea unui asemenea mandat, un raport prin care va cere confirmarea lui, împreună cu dosarul cauzei.
ART. 223 Tribunalul, în termen de 24 ore dela primirea acestui raport, va decide asupra confirmării sau infirmarii mandatului, ascultând pe Ministerul public, pe invinuit personal sau prin apărătorul sau.
ART. 224 În cazul cînd judecătorul de instrucţie militar va socoti că nu este cazul să se emite mandat de arestare sau ca cel arestat în puterea unui asemenea mandat poate fi pus în libertate, arestarea ne mai fiind necesară, va comunică aceasta procurorului militar care va putea face recurs la instanţa respectiva. Instanţa se va pronunţa, după ce va asculta Ministerul public şi pe invinuit, care va putea fi asistat de apărătorul sau. Dacă invinuitul nu se va prezenta, instanţa se va pronunţa în lipsa lui. Încheierea data nu este supusă nici unei cai de atac. În cazul cînd s'au admis concluziunile procurorului militar, ea înlocuieşte mandatul şi se va executa de îndată.
ART. 225 Judecătorii care s'au pronunţat asupra confirmării sau infirmarii unui mandat, sau asupra emiterii unui asemenea mandat, vor putea lua parte la judecarea pricinei.
ART. 226 Mandatul de arestare are putere 30 de zile de la confirmare. În caz de nevoie, el poate fi reconfirmat din 30 în 30 zile, pînă la darea ordonanţei definitive, cînd se va avea în vedere prescripţiunile art. 200.
ART. 227 Vitiile de care ar fi atins mandatul de arestare se vor propune numai cu ocazia confirmării lui în faţa instanţei, care va hotărî.
CAP. 3 Despre liberarea provizorie ART. 228 Liberarea provizorie se poate cere în orice stadiu al procesului. Cererea va fi adresată judecătorului de instrucţie militar, cat timp instructia este în curs, sau instanţei de fond înaintea căreia este pendinte afacerea, care o va cerceta de urgenta, ascultandu-se invinuitul, care va putea fi asistat de apărătorul sau şi luându-se şi concluziunile Ministerului public.
ART. 229 Cererea de liberare provizorie va cuprinde obligaţiunea pentru invinuit de a se prezenta înaintea justiţiei la orice chemare i se va face. Ea va cuprinde alegerea domiciliului stabil, care va fi obligator pentru toată durata întregii cercetări şi judecari.
ART. 230 Contra deciziunii luată de judecătorul de instrucţie militar, cu privire la cererea de liberare provizorie, Ministerul public şi invinuitul vor putea face recurs, în termen de 24 ore, la instanţa din care face parte judecătorul de instrucţie militar. Acest termen curge din ziua încunoştiinţării facuta de judecătorul de instrucţie militar.
ART. 231 Cînd afacerea se găseşte în faţa instanţei de judecată, aceasta se va pronunţa asupra liberării provizorii, ascultând pe Ministerul public şi pe invinuit. Hotărîrea sa va fi definitivă.
ART. 232 Nu vor putea beneficia de liberare provizorie: a) Cei arestaţi pentru nesupunere sau dezertare, care nu s'au prezentat la unitate de buna voie; b) Cei care au încercat sa fuga ori au fugit de sub arest în timpul instrucţiei sau judecării; c) Străinii, cei ce nu au domiciliu şi vagabonzii.
ART. 233 Judecătorul de instrucţie militar sau instanţa de judecată poate revoca măsura liberării provizorie, cînd împrejurările sau motivele care au determinat-o s'au modificat, ori cînd cel liberat nu s'ar fi prezentat la vreo chemare ce i s'ar fi făcut. Judecătorul de instrucţie militar va emite în aceste cazuri un nou mandat de arestare în care va specifică consideratiunile ce au motivat emiterea lui. Cînd instanţa de judecată revoca punerea în libertate provizorie, aceasta revocare repune de drept în vigoare mandatul de arestare.
TITLUL III Despre judecata CAP. 1 Procedura preliminară ART. 234 Toate afacerile trimise instanţei penale militare se trec într'un registru general, în ordinea primirii lor. Cînd instanţa are mai multe secţiuni, repartizarea afacerilor se face de primul preşedinte.
ART. 235 Fiecare secţie se conduce din punct de vedere administrativ de preşedintele sau. Acesta fixează termenele de judecată, ţinînd seama ca afacerile care interesează siguranţa Statului, precum şi acelea în care se găsesc arestaţi, să se judece de urgenta şi cu precădere. Tot el convoacă pe judecători.
ART. 236 Preşedintele, după ce fixează termenul de judecată, dispune citarea învinuitului cu cel puţin 4 zile înainte de judecată. La prezentarea acestuia, îi notifica data fixată pentru judecare şi îi face cunoscut faptul pentru care este dat în judecata, precum şi lista martorilor, informatorilor sau experţilor pe care acuzarea cere a fi chemaţi, intrebandu-l dacă are şi el de propus martori, informatori sau experţi în descărcare. Martorii, informatorii sau experţii vor putea fi şi dintre cei care nu au fost ascultaţi la instrucţie. Nu se vor cita decât acele persoane a căror adresa a fost complet arătată, iar lista acestora se va propune la grefa cel mai târziu 2 zile după îndeplinirea de către preşedinte a formalităţilor prevăzute în acest articol.
ART. 237 Tot cu aceasta ocazie se comunică inculpatului ca are dreptul să-şi aleagă unul sau mai mulţi apărători, numindu-i-se şi unul din oficiu, pe care preşedintele îl va înştiinţa în scris despre ziua judecaţii. Dacă este arestat, i se mai pune în vedere ca pînă în ziua judecaţii poate comunică cu apărătorii săi şi ca dosarul cauzei le sta la dispoziţie.
ART. 238 Îndeplinirea formalităţilor prescrise la art. 236 şi 237 se va constata de către preşedinte printr'un proces-verbal, toate acestea sub pedeapsa de nulitate.
ART. 239 Lipsa notificării listei martorilor propuşi precum şi nerespectarea termenului de 4 zile, indreptateste pe invinuit a cere dela instanţa de judecată amânarea pricinei, pentru a se îndeplini aceste formalităţi.
ART. 240 Chemarea despre care se vorbeşte în articolele precedente se va face pentru cei aflaţi în stare de arest, prin direcţia închisorii respective; pentru cei lasati liberi, prin orice agent al forţei publice sau agent administrativ. Dispoziţiunile privitoare la forma şi modul de predare a citatiunilor şi mandatelor sînt aplicabile în cazul art. 236, precum şi înaintea instanţelor de judecată.
ART. 241 Dacă cel chemat nu se va prezenta fără a trimite legitima justificare, preşedintele va trimite contra lui un mandat de aducere pentru a putea îndeplini formalităţile prevăzute de art. 236 şi 237; judecarea înaintea instanţei se va amana dacă formalităţile nu s'au putut îndeplini în termenul legal. Cînd inculpatul sau acuzatul nu s'a prezentat la termenul fixat pentru judecata, el va fi judecat după caz, în lipsa, sau contumacie, afară de împiedicare justificată pe care instanţa o va aprecia. Judecarea în lipsa, sau contumacie se va face potrivit dispoziţiunilor prevăzute de art. 338 şi următorii.
ART. 242 Dispoziţiunile art. 236 se vor îndeplini numai cu ocazia primului termen de înfăţişare, în faţa instanţei. În caz de amânare, inculpatul va lua cunoştinţa de termen, în instanţa, afară de cazul cînd amânarea se face din oficiu şi în absenta sa, cînd va fi citat pentru noul termen. Prezentarea inculpatului în instanţa, fără a invoca lipsa formalităţilor prevăzute de art. 236-240, sau viciile în legătură cu aceste formalităţi, acoperă nulităţile derivând din aceasta procedura.
CAP. 2 Despre apărători înaintea instanţelor militare, ART. 243 Pot îndeplini oficiul de apărător înaintea instanţelor militare: a) Avocaţii înscrişi în vreunul din colegiile din ţara; b) Ofiţerii, subofiterii şi maistrii militari din rezerva sau retragere proveniţi din activitate, licentiati sau doctori în drept, şi care figurează pe tabelul prevăzut la art. 244 la vreunul din tribunalele militare din ţara.
ART. 244 Preşedinţii tribunalelor şi preşedintele Curţii Militare de Casare şi Justiţie întocmesc în luna Decemvrie a fiecărui an un tabel de apărători din oficiu în care se va înscrie: 1. Avocaţii care pledeaza în mod obişnuit în faţa tribunalului militar respectiv, cu domiciliul în localitatea de reşedinţa a tribunalului. 2. Cei prevăzuţi la alineatul b din articolul precedent care vor face cerere. Ofiţerii combatanti din activitate, dela gradul de căpitan în sus, aflaţi în circumscriptiunea teritorială a tribunalului respectiv.
ART. 245 Acest tabel se afişează la grefa şi în sala de şedinţe a tribunalului militar, precum şi la închisoarea militară respectiva, în a doua jumătate a lunei Decemvrie şi intră în vigoare la 1 Ianuarie a anului următor.
ART. 246 Cererile pentru înscrieri pe tabelul aparatorilor se vor adresa, în tot cursul anului, preşedintelui tribunalului, care va elibera celor prevăzuţi în alin. 2 de sub art. 244, câte o carte de apărător militar, în puterea căreia va putea pleda înaintea, tuturor instanţelor militare. În caz de suspendare sau revocare, aceste cărţi se ridica sau se anulează, după caz.
ART. 247 Nu pot face oficiul de apărători, în nici un caz: a) Ofiţerii reformati prin decret pe baza deciziunii unui consiliu de reforma, chiar dacă sînt avocaţi; b) Avocaţii eliminati de pe tabelul colegiilor;, c) Avocaţii suspendaţi de pe tabelul colegiilor, pe timpul suspendării lor; d) Cei care au fost condamnaţi ori sînt puşi sub urmărire judiciară, pentru crima sau pentru unul din următoarele delicte: furt, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare de bani publici, fals, jurământ sau mărturie mincinoasă, mituire, sustragere de acte şi delict de audienta la vreuna din instanţele militare.
ART. 248 Pentru contravenire la prescripţiile acestei legi, relative la oficiul de apărător, instanţa va putea sezisa colegiul de avocaţi şi cere trimiterea în faţa, comisiunilor disciplinare respective a avocatului în cauza. Apărători dela art. 243, alin. b, pot fi suspendaţi, ori revocaţi de către instanţa militară, în urma cererii motivate a Ministerului public. Instanţa se va pronunţa asupra acestei cereri, în camera de consiliu, după ce se va asculta atît Ministerul public cat şi apărătorul a cărui suspendare sau revocare se cere. Deciziunea data nu este supusă la nicio cale de atac şi, este executorie pentru toate instanţele militare.
ART. 249 Funcţiunea de apărător din oficiu este obligatorie şi gratuita. În caz de împiedicare justificată, apărătorul numit din oficiu va fi dator sa trimeata din vreme preşedintelui motivele împiedicării; dacă aceste motive vor fi socotite de preşedinte ca întemeiate, el va fi înlocuit cu un altul. Dacă refuzul de apărător nu este justificat şi numitul apărător din oficiu, fiind ofiţer din activitate de serviciu, persista în refuz, el va putea fi pedepsit disciplinar de către generalul comandant respectiv, iar dacă au este ofiţer din activitate de serviciu se va proceda conform art. 248.
ART. 250 Măsurile prevăzute în articolul precedent, alin. 3, se vor lua contra aparatorilor şi în cazul cînd se prezintă în instanţa la ziua procesului, dar nu fac apărarea, sau părăsesc pe clientul lor înainte de terminarea desbaterilor. Procurorul militar de şedinţa este dator să constate faptul prin încheiere de proces-verbal şi să se conforme art. 248.
ART. 251 Acuzatul şi apărătorul sau au dreptul sa consulte dosarul afacerii numai la grefa, în orele de serviciu. Ei vor putea scoate copii legalizate de pe actele din dosar, cu autorizarea preşedintelui, care va putea refuza cererea atunci cînd va aprecia ca interese superioare se opun. Cînd preşedintele va socoti ca interese superioare de Stat reclama păstrarea discretiunii, odată cu autorizarea pentru consultarea dosarului, va cere aparatorului înscris sa declare, pe onoare, că nu va divulga nimic din cele ce va afla, atît din actele din dosar, cat şi din dezbaterile orale, cînd şedinţa ar fi eventual declarata secreta, conform art. 252, aceasta, sub sancţiunea prevăzută de art. 249 al acestui cod şi fără prejudiciul altor sancţiuni prevăzute de codul penal, sau alte legi pentru apărătorul culpabil.
CAP. 3 Poliţia audientei ART. 252 Şedinţele instanţelor penale militare sînt publice. Dacă publicitatea ar putea primejdui siguranţa Statului, ordinea publică, disciplina în armata sau bunele moravuri, instanţa poate ordonă ca desbaterile să se facă în secret, în prezenta părţilor şi aparatorilor din proces. Aceasta dispoziţiune poată fi luată atît din oficiu, cat şi în urma cererii ministerului public sau apărării.
ART. 253 Preşedintele declara şedinţa deschisă. El are poliţia audientii, pe care o exercită conform dispoziţiunilor de mai jos.
ART. 254 Publicul trebuie să fie fără arme, sa stea descoperit, respectuos şi în tăcere.
ART. 255 Cînd publicul da semne de aprobare sau desaprobare, preşedintele poate ordonă golirea sălii. Dacă cineva se împotriveşte ordinelor sale, instanţa poate dispune arestarea turburatorului, oricare ar fi el, şi condamnarea lui pe loc, ascultând şi concluziunile ministerului public, la amenda dela 100 la 1.000 lei, printr'o hotărîre nesupusa niciunei alte cai de atac. Dacă turburarea sau nelinistea aduce stânjenirea mersului justiţiei, sau dacă cineva din sala de şedinţa ar ameninta, insulta cu cuvinte sau gesturi, ar lovi sau trage asupra membrilor instanţei, procurorului militar, grefierului, martorilor, ori aparatorilor învinuitului, va fi judecat pe loc şi condamnat la pedeapsa prevăzută de lege, pentru faptele comise, oricine ar fi culpabilul, în urma desbaterilor contradictorii ce vor avea loc de îndată. Ministerul public pune concluziunile sale, iar ca apărător se va destina de preşedinte unul din oficiu.
ART. 256 Preşedintele poate ordonă ducerea la închisoare a oricărui invinuit care, prin orice mijloc ar inpiedeca liberul curs al justiţiei; în acest caz se va proceda la judecarea pricinii ca şi cum invinuitul ar fi de faţa, consemnându-se toate acestea într'un proces-verbal.
ART. 257 Dacă invinuitul s'a făcut vinovat de vreunul din faptele arătate la art. 255 şi s'a procedat în contra sa, conform art. 256, îndată după judecarea faptului şi citirea hotărîrii, grefierul îi va aduce la cunoştinţa rezultatul, încheind proces-verbal despre aceasta.
ART. 258 Dacă alte crime sau delicte, afară de cele prevăzute la articolele precedente şi care nu au nicio legătură cu procesul în curs, s'au săvârşit în localul şi în timpul şedinţelor, instanţa va proceda în modul următor: 1. Dacă infractorul este militar, pînă la gradul de colonel inclusiv, el se judeca de însăşi instanţa înaintea căreia s'a comis infracţiunea. 2. Dacă infractorul nu este militar, se va încheia de către instanţa un proces-verbal constatator al faptului săvârşit, iar infractorul, sub stare de arest, se va trimite împreună cu actele încheiate, instanţei competente a-l judeca. 3. Dacă infractorul este general, tribunalul va constata faptul printr'un proces-verbal şi-l va inainta spre judecare tribunalului militar din Capitala Tarii. 4. Dacă infracţiunea se comite înaintea Curţii Militare de Casare şi Justiţie, infractorul se va judeca pe loc, iar pentru nemilitari, se va proceda conform pct. 2 din prezentul articol.
ART. 259 Procesele-verbale de care se face menţiune în articolele precedente, vor fi semnate de către toţi membrii care au luat parte la şedinţa, precum şi de procurorul militar şi grefierul respectiv.
ART. 260 Delictele şi crimele de audienta, săvîrşite de orisicine în faţa consiliului de judecată, se vor judeca de tribunalul militar respectiv, căruia i se vor trimite infractorii împreună cu actele doveditoare încheiate. Dacă alte crime şi delicte se savarsesc cu ocazia judecării afacerilor înaintea consiliilor de judecată, se va încheia un proces-verbal, în condiţiunile prevăzute la articolele precedente, iar infractorii se vor trimite arestaţi, împreună cu actele de constatare, instanţelor militare sau civile competente a-i judeca, potrivit calităţii infractorilor.
CAP. 4 Cercetarea pricinii ART. 261 Preşedintele este investit cu conducerea generală a desbaterilor.
ART. 262 Preşedintele ordonă să se introducă invinuitul, care se înfăţişează liber fără fiare, însă sub paza sigura şi asistat de apărătorul sau.
ART. 263 Dacă invinuitul este liber şi nu se înfăţişează şi dacă s'au îndeplinit pentru el formalităţile prevăzute de art. 236 şi 240, se va judeca în lipsa, potrivit art. 338 şi următorii.
ART. 264 Dacă invinuitul este arestat şi refuza a se infatisa, preşedintele îl someaza printr'un agent al forţei publice, ca în numele legii să se supună justiţiei. Directorul închisorii, împreună cu acest agent, vor încheia proces-verbal despre somatiunea ce s'a făcut despre răspunsul învinuitului. Dacă acesta nu se supune la somaţiune, se va da citire procesului-verbal în şedinţa şi se va proceda la judecata ca şi cum ar fi prezent.
ART. 265 Preşedintele întreabă pe invinuit despre numele, pronumele şi gradul sau, corpul sau serviciul din care face parte, vîrsta, locul naşterii, profesiunea şi reşedinţa sa, precum şi dacă a mai fost vreodata condamnat. Dacă invinuitul refuza sa răspundă, desbaterile vor urma mai departe, identitatea sa stabilindu-se prin actele din dosar.
ART. 266 Preşedintele ordonă grefierului să facă apelul martorilor, care se vor prezenta în sala de şedinţe; după terminarea apelului lor, preşedintele ordonă să se retragă în camera anume destinată. Dacă desbaterile vor dura mai multe zile, preşedintele poate incuviinta martorilor sa părăsească localul instanţei, hotarindu-li-se ziua şi ora la care trebuie să fie faţa.
ART. 267 Martorii absenţi, sau cei care infatisandu-se, refuza de a-şi da mărturia, vor fi supuşi la penalităţile prescrise de art. 183, alin. 4.
ART. 268 Dacă procedura nu este îndeplinită pentru vreunul din martorii chemaţi, aceasta nu va împiedica luarea interogatorului învinuitului, ascultarea celorlalţi martori prezenţi sau luarea oricărei măsuri, după care instanţa va statua dacă este loc, sau nu, să se amâne judecarea pricinii.
ART. 269 Preşedintele ordonă grefierului a citi actul de trimitere în judecata şi pune în vedere învinuitului infracţiunea pentru care este urmărit. El va proceda la luarea interogatorului învinuitului şi îi va pune în vedere dovezile faptului ce i se aduce în sarcina, cerandu-i totodată sa spue ceea ce este util apărării sale. De asemenea înştiinţează pe apărători a se exprima cu deferenta şi respect faţă de lege şi instanţa. Ceilalţi membri ai instanţei, precum şi ministerul public, pot pune orice întrebări învinuitului, fie prin intermediul preşedintelui, fie direct, în urma autorizaţiunii acestuia. Apărarea de asemenea va putea să facă întrebările ce va crede de cuviinţă, dar numai prin intermediul preşedintelui. Răspunsurile învinuitului vor fi reproduse în rezumat de grefier semnate de invinuit şi vizate de preşedinte.
ART. 270 Dacă sînt mai mulţi învinuiţi, ei pot fi interogati separat şi pot să fie confruntati între ei, cu obligaţia de a fi înştiinţaţi asupra raspunsurilor date în lipsa lor de către ceilalţi învinuiţi.
ART. 271 Nici o excepţiune asupra compunerii tribunalului şi nicio recuzatiune în contra judecătorilor nu pot fi ridicate de invinuit sau de apărătorul sau, nici de ministerul public; orice cerere în acest sens se va pune la dosar. Aceste excepţiuni vor putea fi propuse înaintea instanţei de recurs, odată cu recursul asupra fondului şi în conformitate cu dispoziţiunile prevăzute de lege. Judecătorii, însă, se vor putea abţine în cazurile prevăzute la art. 18, 20 şi 21, în care cazuri, procesul se amana pentru a se proceda la înlocuirea lor.
ART. 272 Dacă inculpatul sau ministerul public au de ridicat excepţiunea de incompetenta, ei sînt obligaţi a o propune înaintea audierii martorilor şi instanţa de judecată va hotărî de îndată. Dacă cererea este respinsă, tribunalul va proceda la judecarea afacerii, rămînînd inculpatului sau ministerului public dreptul de a ataca odată cu recursul asupra fondului şi hotărîrea data asupra excepţiei. La acelaşi mod se va proceda cu oricare alte excepţiuni sau incidente care s'ar ridica în cursul desbaterilor şi care trebuiesc făcute în scris.
ART. 273 Dacă excepţiunea de incompetenta a fost admisă, fie pentru motivul ca, cel trimes judecaţii nu era justiţiabil de tribunalele militare, fie pentru ca alt tribunal militar era competent, afacerea se va trimite tribunalului competent.
ART. 274 Dacă tribunalul este sesizat cu infracţiuni de competenţa sa şi totodată cu altele care ar intră în competenţa consiliului de judecată, tribunalul retine, judeca şi aplica pedepsele pentru infracţiunile de competenţa consiliului de judecată, chiar dacă achită pe inculpat pentru celelalte infracţiuni.
ART. 275 După terminarea interogatorului se va proceda la ascultarea martorilor. Nu vor putea fi ascultaţi decât acei martori care au fost notificati şi citaţi conform art. 236. Preşedintele însă va putea să facă întotdeauna uz de dispoziţiunile art. 287.
ART. 276 Martorii vor fi introdusi pe rând şi vor fi ascultaţi în ordinea fixată de art. 280. Mai înainte de a depune vor fi întrebaţi de nume, pronume şi serviciul din care fac parte, profesiunea şi locuinta lor, precum şi dacă sînt în vreunul din cazurile prevăzute de art. 182, cînd vor fi ascultaţi în modul acolo arătat. După aceasta vor depune jurământul prevăzut de art. 179, apoi vor arata verbal ce ştiu asupra faptului care se judeca.
ART. 277 Martorii nu pot să se interpeleze unii pe alţii.
ART. 278 După terminarea depozitiunii, preşedintele va putea pune direct martorului întrebările ce va crede de cuviinţă. Ceilalţi membri ai instanţei şi ministerul public vor putea pune de asemenea întrebări fie prin intermediul Preşedintelui, fie direct, în urma autorizaţiunii acestuia. Apărarea va putea pune întrebările ce va crede de cuviinţă numai prin intermediul preşedintelui. Preşedintele va putea, după ce va consulta pe membri, sa refuze de a tine întrebări martorilor, dacă din acestea s'ar provoca raspunsuri, care ar fi în afară de faptul ce se judeca.
ART. 279 Grefierul este dator a reproduce în rezumat depozitiunile martorilor; acest rezumat va fi de îndată semnat de martor, contrasemnat de grefier şi vizat de preşedinte.
ART. 280 După ascultarea martorilor acuzarii, se vor asculta martorii propuşi de apărare. În interesul desbaterilor însă preşedintele poate interveni ordinea audierii.
ART. 281 Martorii pot fi confruntati după cererea ministerului public sau apărării. Preşedintele poate face aceasta şi din oficiu.
ART. 282 În cursul sau în urma depoziţiunilor martorilor, preşedintele va putea sa ordone înfăţişarea corpurilor delicte, precum şi toate actele ce pot servi la luminarea cauzei.
ART. 283 Fiecare martor, după ce va face depozitiunea sa, va rămîne în sala de şedinţe pînă se va termina audierea tuturor martorilor, afară dacă preşedintele nu va dispune altfel.
ART. 284 Dacă din desbateri ar reesi, ca depozitiunea unui martor ar fi mincinoasă, preşedintele poate, din oficiu, ori în urma rechizitiunilor ministerului public, sau cererii învinuitului, ori aparatorului sau, sa ordone deţinerea acestui martor, justiţiabil sau nu, de instanţele penale militare, dresandu-se proces-verbal despre cele constatate, care, împreună cu cel deţinut, va fi înaintat de îndată ministerului public competent, spre a proceda conform legii.
ART. 285 Instanţa va hotărî, dacă este cazul a se asculta martorii absenţi, iar dacă importanţa acestor martori este de natura a împiedica soluţionarea procesului, instanţa îl va putea amana, motivand deciziunea ce va lua. Preşedintele va ordonă să se dea mandat de aducere contra acestor martori şi va putea pronunţa şi o amenda dela 500-2.000 lei. Dacă procesul nu se amana, preşedintele va ordonă grefierului sa citească depozitiile luate de judecătorul de instrucţie, martorilor absenţi, pe care le va găsi necesare pentru luminarea cauzei. Atît ministerul public cat şi invinuitul pot cere citirea acestor depozitiuni; instanţa însă va aprecia, în acest din urmă caz. Procesul se poate judeca, în urma dispoziţiunii tribunalului, chiar cînd nu se prezintă niciun martor în faţa instanţei, dacă nici una din părţi nu cere amânarea pentru acest motiv.
ART. 286 Cînd invinuitul sau vreunul din martori nu ar vorbi limba română, preşedintele va numi un interpret. El va depune jurământul dela art. 139, în faţa instanţei. Dacă judecata va găsi necesar a numi experţi, conform art. 134, şi dacă ei nu pot fi adusi de îndată, procesul se va amana. Ei vor fi supuşi jurămîntului prevăzut de art. 138, în camera de consiliu sau în şedinţa, după împrejurări. În cazul cînd, pe lîngă tribunalul militar, exista interpreţi şi experţi permanenţi, care au depus jurământul la intrarea în funcţiune, vor fi scutiţi de a mai depune un nou jurământ. În cazul cînd invinuitul sau martorii vor fi în neputinţă de a auzi sau a răspunde, din cauza unei infirmităţi oarecare, se va proceda conform art. 140.
ART. 287 Preşedintele, din oficiu sau după cererea părţilor, poate să cheme în cursul desbaterilor şi sa asculte ca informator sau ca martor orice persoană i s'ar părea necesar ca să fie audiată pentru descoperirea adevărului dând la nevoie, contra acestor persoane, chiar mandate de aducere. El poate ordonă sau primi să se aducă orice fel de acte, ce ar fi utile desbaterilor şi care, după ce se vor pune la dispoziţia părţilor, vor fi anexate la dosarul cauzei. Ministerul public şi apărarea vor cere preşedintelui să facă uz de acest drept. Cererea lor însă, rămîne supusă aprecierii preşedintelui.
ART. 288 Cercetarea şi desbaterea se urmează totdeauna fără întrerupere şi preşedintele nu le poate suspenda decât în intervale trebuincioase repausului judecaţilor, martorilor şi inculpaţilor. Desbaterile unui proces pot fi încă suspendate dacă un martor, a cărui depozitiune este indispensabila, nu s'a înfăţişat, sau dacă s'ar ordonă arestarea unui martor a cărui declaraţiune s'a dovedit neadevarata, sau cînd un judecător e împiedicat de a continua sa participe la şedinţa, sau cînd un fapt important rămîne a se lămuri.
ART. 289 După terminarea ascultării martorilor, preşedintele da cuvântul reprezentantului ministerului public, pentru dezvoltarea rechizitorului sau, apoi aparatorului învinuitului, pentru pronunţarea apărării. Atît ministerul public, cat şi apărarea au dreptul la replica, cu încuviinţarea preşedintelui.
ART. 290 Preşedintele are îndatorirea sub pedeapsa de nulitate, de a intreba pe inculpat dacă mai are ceva de adăugat în apărarea sa, după care va declara desbaterile închise.
CAP. 5 Despre deliberări şi pronunţarea sentinţelor ART. 291 După închiderea desbaterilor, tribunalul se retrage în camera de consiliu şi deliberează asupra culpabilitatii şi aplicării pedepsei.
ART. 292 Dacă faptul asa cum rezultă din desbateri este susceptibil a patimi o alta calificare decât cea din actul de acuzare preşedintele o va supune deliberării tribunalului, ascultând ministerul public şi apărarea.
ART. 293 Tribunalul va hotărî asupra incidentelor ridicate cu aceasta ocazie, după care se retrage în camera de deliberare. Deliberarea se poate face şi în sala de şedinţe, în care caz, preşedintele dispune evacuarea ei.
ART. 294 Tribunalul deliberează fără a fi de faţa, procurorul militar şi grefierul şi are în vedere dosarul, actele procesului şi desbaterile orale. Nu se va lua în considerare nici un act care nu s'a produs în şedinţa, în timpul desbaterilor.
ART. 295 Preşedintele ia opiniunea judecătorilor, începînd cu cel mai mic sau mai nou în grad, iar hotărîrea se pronunţa cu majoritate sau cu unanimitate şi se consemnează de îndată, într'un proces-verbal cuprinzînd dispozitivul hotărîrii, care va fi semnat de toţi judecătorii şi de grefier. Nu sînt admise opiniunile separate. Pronunţarea hotărîrii se poate amana cu cel mult 5 zile. În acest caz, preşedintele poate cere părţilor săi depună concluziuni scrise. Aceasta hotărîre va fi motivată în fapt şi în drept, prin îngrijirea preşedintelui.
ART. 296 În cazul cînd niciuna din pedepse nu întruneşte majoritatea, se va hotărî pedeapsa cea mai favorabilă, dintre cele care au întrunit doua voturi. Cînd nici una din pedepse nu a întrunit doua voturi, atunci judecătorul cel mai mic sau mai nou în grad se va ralia la una din opinii.
ART. 297 Dacă potrivit art. 292, instanţa a socotit ca faptul întruneşte elementele unei crime, tribunalul va trimit dosarul împreună cu invinuitul procurorului militar, care va proceda conform art. 163 şi următoarele din acest cod.
ART. 298 La aplicaţiunea pedepsei, judecătorii vor avea în vedere dispoziţiunile prevăzute de cartea IV, titlul I din acest cod.
ART. 299 Preşedintele da lectura în şedinţa publică hotărîrii, care va cuprinde pedeapsa aplicată şi cu indicatiunea textelor pe care se bazează.
ART. 300 Dacă se constată că nu este loc a se cerceta vinovăţia învinuitului sau acuzatului din cauza morţii acestuia, a prescripţiunii, a amnistiei, sau pentruca exista autoritate de lucru judecat, instanţa va constata atingerea acţiunii penale.
ART. 301 În caz de achitare, preşedintele ordonă ca invinuitul sau acuzatul să fie pus imediat în libertate, dacă nu este reţinut pentru alte cauze.
ART. 302 Achitarea da drept părţilor lezate de a cere daune înaintea instanţelor ordinare, numai în cazurile şi limitele prevăzute de procedura penală.
ART. 303 Orice invinuit achitat, nu mai poate fi urmărit pentru aceeaşi infracţiune.
ART. 304 În caz de condamnare, instanţa de judecată se va pronunţa şi asupra cheltuielilor făcute cu instruirea şi judecarea procesului, care cad în sarcina celui condamnat. Prin aceeaşi hotărîre se va decide în conformitate cu dispoziţiunile legilor fie confiscarea obiectelor sechestrate sau care au servit ca piese de convictiune, fie restituirea lor proprietarilor, ori sa rămînă în folosul Statului, dacă aceştia nu le reclama.
ART. 305 Hotărîrea va face menţiune despre îndeplinirea tuturor formalităţilor prevăzute în prezentul cod la cartea III-a, titlul III, cap. IV, referitoare la cercetarea pricinei. Vor fi trecute în rezumat toate incidentele şi excepţiunile ridicate în cursul judecaţii şi deciziunile date asupra lor, cum şi motivele.
ART. 306 Orice hotărîre data de o instanţa militară trebuie să cuprindă: 1. Denumirea instanţei dela care emana. 2. Numele şi pronumele judecătorilor, reprezentantului ministerului public şi grefierului. 3. Numele şi prenumele inculpatului, porecla, dacă are, locul naşterii, etatea, reşedinţa sau domiciliul, profesiunea, gradul ce are în armata, naţionalitatea lui, dacă este liber sau arestat, precum şi numele aparatorilor care l-au asistat. 4. Enunţarea, faptelor care formează obiectul invinuirii. 5. Concluziunile părţilor şi ultimul cuvânt al inculpatului. 6. Motivele de fapt şi de drept, pe care este intemeiata hotărîrea. 7. Menţiunea textelor de lege, pe care s'a întemeiat condamnarea, precum şi arătarea ca aceste texte au fost enunţate în şedinţa publică. 8. Dispozitivul, adică ceea ce judecata a hotărît cu menţiunea, ca s'a dat în numele legii, arătarea textului de lege aplicat, pedeapsa, precum şi cheltuielile de judecată. În caz de admitere a suspendării executării pedepsei, se menţionează formal aceasta, precum şi faptul ca s'a atras atenţiunea condamnatului asupra consecinţelor, în cazul comiterii de noi infracţiuni. 9. Menţiunea ca s'a socotit în pedeapsa detenţiunea preventivă. 10. Dispoziţia relativă la confiscarea sau distrugerea lucrurilor ori restituirea lor. 11. Calea de atac la care hotărîrea poate fi supusă. 12. Ziua, luna, anul şi indicatiunea ca a fost pronunţată în şedinţa publică precum şi menţiunea ca s'a dat în numele legii. 13. Semnăturile judecătorilor şi grefierului. Este nulă hotărîrea, în care persoana inculpatului nu este suficient determinata sau în care lipseşte vreuna din condiţiunile cerute la pct. 1, 2, 4, 6, 8, 12 şi 13 din acest articol.
ART. 307 Hotărîrea va arata, de asemenea, sub pedeapsa de nulitate, dacă este pronunţată cu majoritate sau unanimitate de voturi şi menţiunea circumstanţelor atenuante atunci cînd ele s'au aplicat.
ART. 308 O hotărîre judecătorească nu poate cuprinde ştersături, adăugiri printre randuri, pe margini sau oriunde, nici cuvinte prescurtate, afară de denumirile convenţionale ale codurilor. Data hotărîrii, cuantumul pedepsei şi a cheltuielilor procesului vor fi scrise atît în cifre, cat şi litere. Nerespectarea acestor dispoziţiuni atrage pedepse disciplinare pentru grefier.
ART. 309 Hotărîrile se vor întocmi în dublu exemplar, din care unui se va depune la dosarul cauzei, iar al doilea la un dosar special.
ART. 310 Procurorul militar ordonă a se citi condamnatului hotărîrea de către grefier, în prezenta sa şi a gărzii sub arme. Îndată după aceasta citire, incunostiinteaza pe condamnat ca legea îi acorda 4 zile, dela data hotărîrii, înlăuntrul cărora să-şi exercite dreptul de recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie. În cazul cînd instanţa de fond a dat hotărîrea condamnatoare pentru dezertare sau pentru o infracţiune, pentru care i s'a aplicat o pedeapsă mai mare de 3 luni închisoare, cel condamnat şi care a declarat recurs rămîne arestat, chiar dacă se afla liber în ziua judecaţii. Recurentii condamnaţi pînă la 3 luni închisoare vor fi puşi în libertate, chiar dacă au fost judecati în stare de arest.
ART. 311 Dacă nu s'a făcut recurs sau dacă recursul la Curtea Militară de Casare şi Justiţie a fost respins, hotărîrea se executa în 24 ore, sub îngrijirea procurorului militar, afară de cazurile în care recursul la Curtea Suprema, este deschis conform art. 117, alin. 3. Preşedintele tribunalului aduce la cunoştinţa generalului comandant rezultatul hotărîrilor pronunţate de tribunalul militar.
ART. 312 Cînd reiese, fie din actele produse în instanţa, fie din depozitiunile martorilor ascultaţi la judecata, ca inculpatul ar putea fi urmărit pentru alte crime sau delicte, decât acelea care au făcut obiectul acuzatiunei, tribunalul, după pronunţarea hotărîrei va sezisa autoritatea competentă.
CAP. 6 Despre amânări ART. 313 În toate cazurile în care apărătorul învinuitului ar cere amânarea judecării, pentruca din motive bine justificate nu şi'a putut pregati apărarea, instanţa va aprecia dacă cererea e intemeiata şi va putea acorda o singura amânare în acest scop, dând un nou termen cat mai apropiat.
ART. 314 Cererea de amânare a procesului se va face în scris şi se va depune, după stabilirea identităţii învinuitului.
ART. 315 În caz de amânare, preşedintele va fixa un termen de judecată cat mai scurt, care va fi adus la cunoştinţa inculpatului, martorilor şi informatorilor.
ART. 316 Nici într'un caz nu se va putea incuviinta o amânare motivată pe simpla cerere a părţilor, chiar atunci cînd şi ministerul public ar consimţi la aceasta.
ART. 317 În cazul cînd invinuitul nu se prezintă şi se constată că nu a fost legalmente citat, procesul se va amana.
ART. 318 Dacă amânarea ar fi motivată de lipsa martorilor sau de nevoia aducerii altora, iar unii din aceşti martori chemaţi ar fi de faţa, se va proceda la audierea acestora. Ei nu vor mai fi chemaţi pentru noul termen se va fixa, decât cînd instanţa ar constata necesitatea unei confruntari spre a fi audiati din nou unii din ei.
ART. 319 Cînd ministerul public sau invinuitul vor cere amânarea pentru aducerea de noi martori, vor fi datori a preciza punctele ce voiesc a stabili, precum şi numele şi adresa completa a acestora. Instanţa va aprecia asupra acestei cereri.
ART. 320 În cazul art. 284, ministerul public sau acuzatul vor putea cere amânarea judecării procesului început pentru alta zi. Instanţa va aprecia şi hotărî.
ART. 321 Dacă din declaraţiunile învinuitului, ale martorilor sau orice act al instrucţiunii urmat în faţa instanţei, părţile ar socoti ca o amânare este necesară, ele vor formula aceasta cerere înainte de a li se da cuvântul în fond, motivand-o. Dacă de către una din părţi se vor fi produs acte care n'au figurat pînă atunci în dosarul cauzei, celelalte părţi pot cere amânarea procesului, pentru a lua cunoştinţa de aceste acte. Instanţa va aprecia necesitatea acestei amânări, ea însă nu va lua în considerare o asemenea cerere dacă s'a dat cuvântul părţilor asupra fondului pricinii.
ART. 322 Dacă, pe lîngă cele arătate mai sus, instanţa ar socoti din oficiu ca este necesar pentru descoperirea adevărului a se mai stabili ceva asupra faptului, cauza se poate amana, motivandu-se aceasta.
ART. 323 Dacă în ziua fixată pentru judecarea unui proces, cauza se amana, se vor constata lucrările urmate printr'o încheiere semnată de preşedinte, judecători şi grefieri. Aceasta încheiere va cuprinde: Numele celor ce s'au prezentat, arătarea dacă procedura de chemare pentru cei care lipsesc este sau nu îndeplinită, indicatiunea persoanelor care au fost ascultate, incidentele ridicate, cu reproducerea susţinerilor, motivarea şi soluţionarea lor, termenul înfăţişării viitoare şi data încheierii.
ART. 324 Orice încheiere data în cursul procesului, înaintea instanţei, asupra oricărui incident, nu poate fi atacată decât odată cu hotărîrea data asupra fondului, afară de acele care ar întrerupe cursul justiţiei.
ART. 325 Dacă din cauza prelungirii desbaterilor o afacere nu se poate termina în aceeaşi şedinţa, desbaterile vor continua în zilele următoare. În caz de împiedicare motivată, reprezentantul ministerului public şi grefierul vor putea fi înlocuiţi, pentru continuarea procesului, de un alt procuror militar sau grefier. Dacă însă este vorba de împiedicarea unui membru care a luat parte la judecata şi care se găseşte în imposibilitate de a continua, procesul se va amana.
TITLUL IV Despre procedura şi judecarea înaintea consiliilor de judecată şi de justiţie de bord CAP. 1 ART. 326 Consiliul de judecată se convoacă de către comandantul unităţii, pe lîngă care funcţionează, pe baza raportului comandantului, de companie, escadron, baterie ori unitate echivalenta sau al şefului serviciului respectiv, la care se vor anexa actele cercetării preliminare, însoţite de foaia matricola a celui invinuit, în copie.
ART. 327 Comandantul regimentului sau al unităţii, primind plângerea şi dosarul actelor, o trimite comisarului special împreună cu ordinul de zi de convocare, în care se cuprinde ziua şi ora cînd consiliul se va întruni pentru judecata.
ART. 328 Comisarul special notifica acest ordin învinuitului cu cel puţin 48 ore înainte de întrunirea consiliului, făcându-i cunoscut infracţiunea pentru care a fost dat în judecata, textul legii aplicabile precum şi numele martorilor ca îşi propune a-i chema. Îl întreabă de asemenea dacă are şi el martori de propus, în care caz, ia nota de numele lor şi îi citeaza. Îl mai incunostiinteaza ca are dreptul să-şi aleagă un apărător, dintre cei prevăzuţi la art. 243. Preşedintele, în tot cazul, îi numeşte şi un apărător din oficiu, dintre ofiţerii regimentului sau ai unităţii respective, al cărui nume se aduce la cunoştinţa, învinuitului. Prescripţiunile din alin. I şi IV sînt sub pedeapsa de nulitate.
ART. 329 Apărătorul poate comunică cu invinuitul îndată, ce s'au îndeplinit formalităţile articolului precedent.
ART. 330 Consiliul de judecată se aduna în localul regimentului sau al unităţii respective, în ziua şi ora fixată, prin ordinul de convocare. Şedinţele sînt publice sub pedeapsa de nulitate; cu toate acestea, dacă, publicitatea ar părea periculoasa ordinei publice, disciplinei sau bunelor moravuri, consiliul poate ordonă şedinţa secreta.
ART. 331 Preşedintele are poliţia audientei.
ART. 332 Dispoziţiunile prevăzute în articolele: 254, 255, 256, 257, 260, 261, 262, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, se aplică şi înaintea consiliilor de disciplina.
ART. 333 În caz de lipsa martoriior, consiliul hotărăşte dacă este locul a se amana judecarea pricinii sau a se proceda, la judecare, citindu-se depozitiunile aflate în dosar, iar în lipsa de asemenea depozitii va decide dacă este nevoie, de ascultarea acelor martori.
ART. 334 Dispoziţiunile art. 286, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 299, 300, 301, 304, alin. 2, 305, 308, 309, 310, 320, 321 şi 322, sînt aplicabile şi consiliilor de judecată. Sentinţele pronunţate de consiliile de judecată nu se motiveaza, ele vor cuprinde, însă, menţiunile prevăzute la art. 306, pct. 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9, 11, 12 şi 13, sub sancţiunea nulităţii, în cazurile dela pct. 1, 2, 3, 4, 7, 8, 12 şi 13.
ART. 335 Comisarul special trimete hotărîrea comandantului unităţii pe lîngă care funcţionează consiliul care o vizează şi dispune executarea ei prin ordin de zi.
ART. 336 Hotărîrile consiliilor de judecată pot fi atacate cu recurs, în 4 zile dela pronunţare.
CAP. 2 ART. 337 Toate dispoziţiunile din capitolul I precedent se aplică şi la consiliile de justiţie de bord, cu deosebire ca în loc de "regiment", se va înţelege "nava". Plângerea de dare în judecata la aceste consilii se face de ofiţerul secund al navei.
TITLUL V Despre judecata în lipsa şi în contumacie ART. 338 Dacă inculpatul pentru un delict sau contravenţie nu se prezintă, deşi a fost citat conform dispoziţiunilor prevăzute de art. 240, se va judeca în lipsa.
ART. 399 Instanţa va proceda la judecata ca şi cum invinuitul ar fi prezent, luându-se depozitiunile martorilor şi ascultandu-se rechizitiunile ministerului public, fără ca vreun apărător să se poată prezenta pentru inculpat.
ART. 340 Hotărîrea astfel data se va comunică la ultimul domiciliu şi se va afişa la usa tribunalului, precum şi la usa cancelariei corpului de trupa sau serviciului din care face parte condamnatul, dacă este militar. Grefierul tribunalului, agentul forţei publice însărcinat cu comunicarea, precum şi comandantul unităţii respective, fiecare în ceea ce îi priveşte, vor constata operaţiunea prin încheiere de procese-verbale întocmite după normele prevăzute de procedura penală care se vor trimite instanţei dela care emana hotărîrea, pentru a fi ataşată la dosarul cauzei.
ART. 341 Cel condamnat în lipsa poate face contestaţie în termen de 10 zile socotite dela data comunicării făcute prin îndeplinirea formalităţilor dela articolul precedent, cînd procedura de chemare nu a fost îndeplinită faţă de dânsul, conform legii, sau cînd lipsa se datoreşte unor motive serioase şi bine justificate, apreciate de instanţa. În caz de admitere a contestaţiei, sentinta se va anula, iar procesul se va judeca din nou de acelaşi tribunal.
ART. 342 Dacă infracţiunea este calificată crima şi acuzatul nu se înfăţişează, fie la îndeplinirea formalităţilor prevăzute de art. 236, fie la ziua judecării, preşedintele da o ordonanţa, prin care arata faptul pentru care acuzatul este dat judecaţii, textul legii care urmează a i se aplică şi hotărăşte un nou termen de 10 zile, în care este obligat a se prezenta în faţa tribunalului pentru a i se îndeplini formalităţile de judecată. Aceasta ordonanţa se va afişa la ultimul sau domiciliu, la usa tribunalului, precum şi la cancelaria corpului de trupa sau serviciului din care face parte, dacă acuzatul este militar, sau la usa primăriei comunei ultimului domiciliu, dacă acuzatul nu este militar. După expirarea termenului de 10 zile, socotite dela data afişării la cancelaria corpului de trupa, pentru militari, şi la usa primăriei ultimului domiciliu pentru nemilitari, constatată prin proces-verbal, se va proceda la judecarea acuzatului în contumacie.
ART. 343 În ziua fixată, absentul se va judeca conform procedurii ordinare, ministerul public va depune concluziuni, însă acuzatul nu va putea fi reprezentat prin vreun apărător.
ART. 344 Dacă martorii lipsesc, se va proceda la judecare, dându-se lectura depoziţiunilor lor scrise, precum şi actelor încheiate de judecătorul de instrucţie militar.
ART. 345 Recursul la Curtea Militară de Casare şi Justiţie, contra hotărîrilor date în contumacie este deschis atît ministerului public, cat şi acuzatului, termenul curgand pentru acuzat dela data cînd a luat cunoştinţa de hotărîrea de condamnare.
ART. 346 Dispoziţiunile din codul de procedura penală, referitoare la averea celui condamnat în contumacie, la instruirea şi judecarea coacuzatilor, precum şi cele referitoare la judecarea din nou a contumacelui, în cazul cînd se prezintă, sau este prins, se aplică şi celor condamnaţi de tribunalele militare.
ART. 347 Hotărîrea, în contumacie va fi comunicată la ultimul domiciliu, conform dreptului comun, şi va fi afişat, după cum se arata la art. 342; ea va fi publicată şi în Monitorul Oficial. Grefierul şi agenţii forţei publice, prevăzuţi la art. 340, fiecare în ceea ce îi priveşte, vor dresa procese-verbale constatatoare ca s'au îndeplinit aceste formalităţi.
TITLUL VI Despre recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie*)
------------ ────────── *) Art. IV al. II din Legea Nr. 33 din 26 Februarie 1948, "Recursurile împotriva deciziilor Curţii Militare de Casare şi Justiţie, pronunţate în contra ofiţerilor generali, pînă la data punerii în aplicare a legii de faţă, se vor judeca de Curtea Suprema"────────── CAP. 1 ART. 348 Hotărîrile date de consiliile de judecată vor putea fi atacate cu recurs la tribunalul militar în circumscripţia, căruia se afla, iar hotărîrile pronunţate de tribunalele militare vor putea fi atacate cu recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie, în condiţiunile prescrise prin legea de faţa:
ART. 349 Dreptul de recurs aparţine: a) Învinuitului şi ministerului public; b) Ministerului public de pe lîngă Curtea Militară de Casare şi Justiţie, cînd se seziseaza din oficiu sau cînd este sesisat de procurorul militar respectiv, în cazurile prevăzute de art. 413 şi 414 proc. pen.; c) Ministrului apărării naţionale, care poate cere, prin intermediul procurorului general de pe lîngă Curtea Militară de Casare şi Justiţie, anularea oricărui act sau hotărîre data cu exces de putere sau prin comitere de infracţiuni, de către judecători, cu ocazia îndeplinirii funcţiunii lor. În acest caz, Curtea va propune ministerului luarea măsurilor legale contra ofiţerilor de poliţie judiciară, a magistraţilor militari sau a judecătorilor, din vina cărora legea a fost calcata. Introducerea recursurilor dela aliniatele b şi e, nu este supusă la niciun termen. Hotărîrile achitatoare, date de instanţele competente, nu pot fi atacate decât în interesul legii. Cînd se anulează o hotărîre după cererea celor menţionaţi la alineatele b şi c, nu se poate aduce, în niciun caz, o agravare a situaţiunii inculpatului. Recursul ministerului public se va aduce şi la cunoştinţa inculpatului.
CAP. 2 Despre efectele declarării recursului ART. 350 Recursul declarat pe baza art. 348 are un indoit efect: a) În ce priveşte motivele de casare, propuse de recurent, Curtea poate, prin raportorul cauzei, sa invoace şi noi motive, din cele arătate la art. 359, pe care le supune desbaterilor instanţei; b) Recursul declarat are de efect suspendarea executării hotărîrii pînă la darea deciziei asupra recursului.
CAP. 3 Despre termenul de recurs ART. 351 Termenul de recurs este de 4 zile dela pronunţare, pentru cei judecati în prezenta, iar pentru cei lipsa, dela comunicarea hotărîrii. Cei condamnaţi în lipsa pot introduce recurs peste termen dar nu mai târziu de 4 zile dela data începerii executării efective a pedepsei. Recursul peste termen nu suspenda executarea. Se considera prezenţi la pronunţare, toţi cei care au fost prezenţi la desbateri cu excepţia celor arestaţi care nu au fost adusi la pronunţare. Despre forma şi condiţiunile de valabilitate ale recursului
ART. 352 Recursul se face prin declaraţiune la grefa instanţei care a pronunţat sentinta sau direct la grefa instanţei de recurs.
ART. 353 Recursul va fi formulat prin cerere scrisă; dacă însă recurentul nu ştie carte, el are dreptul să se prezint în persoana grefierului instanţei de fond sau grefierului instanţei de casare, care sînt obligaţi a dresa proces-verbal despre declaraţia facuta. Acest proces-verbal va tine loc de cerere de recurs. Cei arestaţi, fără ştiinţa de carte, vor îndeplini aceasta formalitate în faţa comandantului sau directorului închisorii, care vor primi şi recursurile celor arestaţi, cu ştiinţa de carte. Grefierii, comandantii şi directorii inchisorilor sînt datori a da curs imediat cererilor de recurs.
ART. 354 Recursul trebuie să fie întotdeauna motivat. Motivele se vor formula, fie prin cererea de recurs, fie printr'un memoriu deosebit, depus la instanţa de casare, cu cel puţin 3 zile libere, înaintea primului termen de judecată. Instanţa de recurs este însă obligată să se conformeze dispoziţiunilor art. 400, alin. III şi IV, proc. penală. Dispoziţiunile art. 400, alin. II, proc. pen. sînt aplicabile şi înaintea tribunalelor militare, ca instanţe de recurs.
ART. 355 Recurentul liber, condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, mai mare de 3 luni închisoare, este dator a se constitui prizonier la oricare închisoare, avînd grija ca dovada de incarcerare sa sosească la instanţa de recurs cel mai târziu în dimineata zilei judecării recursului. Lipsa îndeplinirii acestei formalităţi atrage anularea recursului.
ART. 356 Cererea de recurs, facuta Ia instanţa de fond, va fi înaintată îndată, Împreună cu dosarul, la instanţa de recurs. Cînd recursul este adresat direct instanţei de casare, aceasta va cere imediat dosarul, dela instanţa de fond.
ART. 357 Recursul făcut de un condamnat, se poate retrage, pînă în ziua fixată pentru judecare, printr'o cerere scrisă şi subscrisă de recurent sau de procuratorul sau, adresată instanţei de recurs, fie direct, fie prin mijlocirea instanţei care a judecat fondul; în acest caz, instanţa de casare ia act de aceasta retragere, iar pedeapsa curge din ziua pronunţării de către instanţa de fond. Retragerea recursului se poate face şi verbal, în instanţa.
ART. 358 Preşedintele instanţei de recurs fixează termenul pentru judecare, dându-se totdeauna precădere afacerilor urgente. Se socotesc urgente cauzele în care recurentul este arestat şi cele declarate astfel prin lege.
ART. 359 Odată cu fixarea termenului recursului, preşedintele va putea delega, în afacerile importante, un membru al instanţei, pentru a întocmi un raport asupra cauzei. În acest raport se vor arata chestiunile de fapt şi de drept pe care se întemeiază hotărîrea, precum şi jurisprudenta anterioară, fără ca raportorul să-şi dea vreo părere. El este obligat sa semnaleze instanţei nulităţile interesand ordinea publică, ce ar fi cuprinse în hotărîrea atacată şi care ar urma să fie supuse desbaterilor, conform art. 362 şi urm. Raportul trebuie depus cu cel puţin 3 zile înainte de ziua judecaţii.
ART. 360 Recurentul nu se citeaza pentru judecarea recursului. Termenul de judecată se aduce la cunoştinţa, prin afişare, la usa instanţei de casare, cu cel puţin 12 zile libere înaintea termenului de judecată, prin îngrijirea grefierului instanţei. În caz de amânare, noul termen nu se mai afişează, dacă a fost dat în cunoştinţa părţilor.
ART. 361 Procesele fixate într'o şedinţa se vor afişa la usa sălii de judecată cu 3 zile înainte de termen. Lista se va întocmi de grefier sub supravegherea preşedintelui.
CAP. 5 Despre cercetarea recursurilor ART. 362 Şedinţele instanţelor de casare sînt publice, afară de cazurile prevăzute de art. 252, cînd instanţele, din oficiu, sau la cererea uneia din părţi, vor hotărî dacă şedinţa trebuie să fie secreta.
ART. 363 Toate dispoziţiunile privitoare la judecarea cauzelor, în faţa instanţelor de fond, care nu ar fi contrare celor din cartea III, titlul VI, din acest cod, sînt aplicabile şi în faţa instanţelor de recurs.
ART. 364 După strigarea cauzei, preşedintele va dispune citirea raportului. După aceasta părţile au cuvântul, iar preşedintele va putea limita timpul discutiunii. În toate cazurile, primul cuvânt îl va avea cel care susţine recursul, iar ultimul acela care îl combate.
ART. 365 Cînd recurentul sau apărătorul sau nu se prezintă, pentru a susţine motivele de recurs aflate la dosar, instanţa, ascultând concluziunile ministerului public, va statua asupra recursului.
ART. 366 Desbaterile fiind terminate, instanţa se retrage în camera de deliberare. Părerile se aduna de către preşedinte, care se pronunţa cel din urma. Deciziunea luată se citeşte de către preşedinte în şedinţa publică. Aceasta formalitate se consemnează într'un proces-verbal, întocmit în acea zi şi semnat de preşedinte şi grefier.
ART. 367 Cînd motivele de recurs propuse nu se găsesc întemeiate, sau cînd recursul nu este motivat, el va fi respins ca atare.
ART. 368 Hotărîrile instanţelor de casare se pronunţa în numele legii şi se executa în numele Prezidiului Marei Adunări Naţionale a Republicii Populare Române. Ele menţionează intampinarile părţilor, concluziunile ministerului public, motivele şi dispositivul şi numele judecătorilor ce au luat parte la judecata.
ART. 369 Hotărîrile instanţelor de recurs sînt privite de lege, ca acte colective ale întregii instanţe. Niciun judecător nu are dreptul a-şi da părerea scrisă deosebit şi toţi sînt datori sa subscrie deciziunea majorităţii.
CAP. 6 Cazurile de casare a hotărîrilor ART. 370 Hotărîrile pronunţate de instanţele militare sînt supuse casării în următoarele cazuri: I) Nulităţi de forma: 1) hotărîrea a fost pronunţată de o instanţa care nu a fost compusa conform legii; 2) cînd instanţa a judecat o infracţiune, care intră în competenţa materială a altei instanţe sau cînd instanţa nu era competenţa după calitatea persoanei; 3) cînd instanţa nu ar motiva solutiunea data sau cînd motivele arătate sînt în contrazicere cu dispozitivul, ori dispozitivul nu se poate înţelege; 4) cînd instanţa a violat dispoziţiunile legale, referitoare la formele procedurale, sancţionate expres cu nulitatea sau cînd instanţa de recurs constata ca nerespectarea formelor procedurale legale a fost de natura sa determine a solutiune nedreaptă a procesului, în defavoarea recurentului; 5) cînd instanţa nu s'a pronunţat asupra unui fapt imputat inculpatului sau asupra unor probe esenţiale administrate ori asupra unor cereri esenţiale ale părţilor, de natura sa garanteze drepturile lor şi sa schimbe solutiunea procesului. Cazurile de nulitate de mai sus se iau în considerare, totdeauna, din oficiu. II) Nulităţi de fond: 1) cînd hotărîrea nu constata elementele constitutive ale unei infracţiuni ori a pronunţat o condamnare, pentru alte fapte decât cele pentru care condamnatul a fost trimis în judecata; 2) cînd prin hotărîre s'au pronunţat pedepse pentru fapte neprevăzute de legea penală ori pedepse mai mari sau mai mici decât cele prevăzute de lege; 3) cînd faptul a fost greşit calificat. Schimbarea calificării nu atrage casarea, cînd pedeapsa pronunţată prin hotărîre este în limitele celei prevăzute de lege pentru infracţiune, în justa calificare, afară de cazul cînd aceasta noua calificare ar deschide părţii noi posibilităţi de apărare, precum şi în cazul cînd chestiunea calificării, fiind ridicată în faţa instanţei de fond, aceasta s'a pronunţat, fără a da cuvântul părţilor; 4) cînd, prin hotărîre, s'a pronunţat o pedeapsă contra unei persoane, care a fost mai înainte judecata, în mod definitiv sau aceasta nu mai poate fi condamnata, din cauza prescripţiei sau a unei alte cauze de stingere a acţiunii penale; 5) cînd, în mod greşit, infractorul a fost achitat pentru motivul ca faptul săvârşit de el nu este prevăzut de lege sau este acoperit de autoritatea lucrului judecat, de prescripţie sau de alte cauze de stingere a acţiunii penale; 6) cînd, din complexul probelor legale ale procesului apare evident ca situaţiunea de fapt a fost greşit stabilită de instanţa de fond, într'un punct esenţial, determinând, prin aceasta, o solutiune nedreaptă în defavoarea recurentului; 7) cînd judecătorii au abuzat de puterile ce le sînt atribuite prin lege; 8) cînd instanţa a săvârşit un exces de putere, în înţelesul ca a trecut în domeniul altei puteri constituite în Stat; 9) cînd, prin hotărîrea data, s'a violat sau s'a aplicat greşit legea; 10) cînd instanţa de casare constata ca, faţă de circumstanţele cauzei, pedeapsa nu este proporţională cu faptul săvârşit sau ca se cuvine a se aplică suspendarea pedepsei. Toate cazurile de nulitate de mai sus se iau în considerare din oficiu. III) Motive speciale de recurs: Casarea unei hotărîri mai poate fi cerută: 1) cînd, pînă la judecarea recursului, a intervenit o lege mai favorabilă; 2) cînd, după pronunţarea hotărîrii atacate cu recurs, a intervenit o cauza de stingere a acţiunii penale. Motivele de mai sus se iau în considerare din oficiu. Hotărîrile pronunţate de consiliile de judecată nu pot fi atacate cu recurs pentru cazurile prevăzute la partea I-a, pct. 3 şi partea, II-a, pct. 1, teza I-a. Nulităţile actelor de instrucţie nu pot fi atacate cu recurs, decât în măsura în care au fost semnalate, la faţa instanţei de fond.
CAP. 7 Despre deciziunile asupra recursului ART. 371 Instanţele de recurs pot pronunţa: 1. Respingerea recursului; 2. Casarea sentinţei atacate cu recurs: a) cu trimitere; b) fără trimitere, în cazurile prevăzute de art. 385 precum şi în cazurile de amnistie, prescripţie, autoritate de lucru judecat şi stingere a acţiunii penale.
CAP. 8 Despre efectele deciziunilor Curţii Militare de Casare şi Justiţie ART. 372 Hotărîrea instanţei de fond din momentul casării se socoteşte ca şi cînd nu ar fi fost data.
ART. 373 Cînd tribunalul casează pentru alte cauze decât cele prevăzute la art. 385, va proceda la rejudecarea cauzei, în completul prevăzut la art. 14, pentru judecarea în fond. Cînd Curtea Militară de Casare şi Justiţie casează cu trimitere, dispune trimiterea cauzei în judecata altei instanţe, decât aceea care a judecat. În cazul cînd sentinta, ar fi casată pentru vicii de procedura, aceasta va fi reluată dela primul act viciat. Cînd sentinta s'a casat pentru gresita aplicare a pedepsei, afacerea poate fi trimisa înaintea aceleaşi instanţe care a mai judecat şi care va putea judeca în acelaşi complet, numai în ce priveşte aplicarea pedepsei. Dacă această instanţă a încetat de a avea fiinta, afacerea va fi trimisa înaintea unei instanţe militare cu rang corespunzător, după aprecierea Curţii. În acelaşi fel se va proceda cînd o hotărîre este casată de mai multe ori.
ART. 374 În caz de casare cu trimitere, deciziunile Curţii Militare de Casare şi Justiţie, asupra, punctelor de drept soluţionate, sînt obligatorii pentru instanţa de fond, iar judecătorii care nu se vor conformă vor putea suferi sancţiuni disciplinare.
ART. 375 Deciziunile Curţii Militare de Casare şi Justiţie, după ce se vor înscrie în registrul ei, se vor comunică, în copie, tuturor tribunalelor, pentru cunoştinţa, sau într'un buletin oficial. Aceasta înscriere şi comunicare se va face prin îngrijirea Ministerului public.
CAP. 9 Despre conflictele de jurisdicţiune ART. 376 Curtea Militară de Casare şi Justiţie va judeca conflictele de jurisdicţiune între 2 judecători de instrucţie militari, sau diferitele instanţe militare, în urma cererii ce i se aduce de parchetul respectiv. Curtea, va trimite afacerea spre judecarea instanţei pe care o va declara competenţa. Instanţa la care se trimete, nu-şi va mai putea, declina competenţa pentru acelaşi motiv.
CAP. 10 Despre strămutare ART. 377 Curtea Militară de Casare şi Justiţie va judeca cererile de strămutarea, instrucţiei sau a judecaţii unei afaceri, pentru motive de siguranţă publică, în urma dispoziţiunii luată de Ministerul Apărării Naţionale, către procurorul general militar al acestei Curţi, fie din propria sa iniţiativa, fie în urma sezisazii lui de către Ministerul public al instanţei de fond respective. Cererile de acest fel vor fi totdeauna însoţite de dosarul cauzei. Curtea hotărăşte şi trimete dosarul, fie instanţei dela care a pornit, în caz ca cererea este respinsă, fie unei alte instanţe investită cu afacerea, în caz ca cererea a fost admisă.
ART. 378 Cînd Ministerul public al instanţei de fond, sau al Curţii Militare de Casare şi Justiţie, sau însuşi invinuitul, vor cere strămutarea unei cauze pentru suspiciunea legitima, aceasta cerere nu va suspenda instructia sau judecarea afacerii înaintea instanţei de fond, decât dacă Curtea de Casare va lua o expresă dispoziţiune printr'o încheiere data înaintea judecării cererii de strămutare. O asemenea încheiere nu prejudeca rezolvarea cererii de strămutare. Hotărîrea instanţei de fond, pronunţată în intervalul dela introducerea cererii de strămutare şi pînă la judecarea ei de către Curtea Militară de Casare şi Justiţie, este nulă de drept, cînd Curtea Militară de Casare şi Justiţie a admis între timp strămutarea.
ART. 379 Cererile de strămutare, prevăzute de articolul precedent, se vor adresa direct procurorului general militar al Curţii Militare de Casare şi Justiţie. Toate cererile vor arata lămurit şi precis faptele şi motivele pe care se bazează. Preşedintele Curţii Militare de Casare şi Justiţie, este îndreptăţit sa culeagă toate informaţiunile, pe care le va supune desbaterilor pentru lămurirea cauzei.
ART. 380 Curtea Militară de Casare şi Justiţie va judeca cererea în şedinţa secreta după memoriile şi intampinarile scrise ale părţilor, ascultandu-se şi Ministerul public în concluziunile sale. Decizia Curţii nu se motiveaza şi este definitivă. Oricare ar fi solutiunea, data afacerii, dosarul cererii de strămutare va rămîne la grefa Curţii Militare de Casare şi Justiţie, neputând fi consultat de către părţile din proces. El nu va fi trimes, în niciun caz, instanţei de fond.
ART. 381 Admiterea sau respingerea cererii va fi comunicată instanţei de fond, în faţa căreia se instruieşte ori se judeca afacerea. În caz de admitere, afacerea se va trimete la o alta instanţa de grad egal, care va fi investită cu judecare, prin însăşi decizia Curţii Militare de Casare şi Justiţie.
CAP. 11 Curtea Militară de Casare şi Justiţie ca instanţa de fond ART. 382 În cazul cînd Curtea Militară de Casare şi Justiţie judeca pe magistraţii şi judecătorii militari, plângerile, însoţite de actele rezultate din primele cercetări, se adresează, de către comandantul marei unităţi respective, ministrului apărării naţionale, pentru a decide. În caz de deschidere a acţiunii penale, ordinul de urmărire, împreună cu dosarul, se trimite Curţii Militare de Casare şi Justiţie, care va proceda în conformitate cu dispoziţiunile prescrise pentru tribunalele militare cu deosebire ca funcţia de judecător de instrucţie militar va fi îndeplinită de un consilier militar din compunerea Curţii Militare de Casare şi Justiţie, desemnat de preşedinte şi numit de ministru. Consilierul delegat nu va lua parte la judecata, ci va fi înlocuit conform art. 27 şi 29.
ART. 383 Mandatul de arestare emis de consilierul delegat, este supus confirmării şi eventualelor reconfirmari ale instanţei. Dispoziţiunile prevăzute la art. 222 şi 224 se aplică şi înaintea Curţii Militare de Casare şi Justiţie.
ART. 384 Crimele sau delictele de audienta prevăzute de art. 255, 256, 257, 258, sînt judecate de către Curtea Militară de Casare şi Justiţie, după cum se prescrie la art. 109 pentru tribunalele militare, iar decizia este revocabila.
ART. 385 Curtea Militară de Casare şi Justiţie nu trimite afacerea la alt tribunal militar, ci statuează ca însăşi în fond, de câte ori este vorba de o simpla aplicatiune a legii la fapte constante, cum ar fi cazurile de autoritate de lucru judecat, prescripţiune sau amnistie, în care elementele de fapt nu sînt contestate, ori datele similare, cînd nu se cere o verificare de fapte, nici examinarea unor elemente noi şi aprecierea lor deosebită. În caz de admiterea recursului şi cînd Curtea statuează asupra fondului, executarea deciziunii acestei Curţi se va face de către instanţa de fond a carei deciziune a fost reformata. Nu este loc la trimiterea pentru o noua judecata şi Curtea, casand declara numai fără nicio putere, hotărîrea judecătorească în cazurile următoare: a) Cînd casarea se pronunţa pentru cuvântul ca hotărîrea casată a condamnat fapte neprevăzute de lege; b) Cînd se desfiinţează o hotărîre, pentruca s'a primit opoziţia peste termenul legii; c) Cînd anulează hotărîri pentru contrarietate cu alte hotărîri desavarsite; d) Cînd desfiinţează hotărîri prin care acuzatul a fost declarat nevinovat, din punct de vedere penal.
CAP. 12 Despre revizuire ART. 386 Cererile de revizuire împotriva hotărîrilor definitive date de instanţele militare, în cazurile statornicite de procedura penală, se vor adresa Curţii Militare de Casare şi Justiţie. Curtea va examina cererea în Camera de consiliu, în mod sumar şi dacă constata ca ea întruneşte condiţiunile legii, va fixa un termen de judecată în şedinţa publică pentru admiterea în principiu, cînd va cita pe reclamant şi Ministerul public. Dacă cererea este admisă în principiu, Curtea va trimite dosarul tribunalului, care a judecat în prima instanţa, pentru a proceda potrivit art. 425 şi urm., din codul de procedura penală. Dacă cererea nu întruneşte condiţiunile de fond şi de forma arătate de lege şi dacă nu se precizează temeiurile juridice ce o motiveaza, Curtea o respinge printr'o incheire, fără nicio instrucţiune sau desbatere. Ori de câte ori în materia revizuirii, codul de procedura penală da atributiuni "Ministerului Justiţiei", ele incumba "Ministerului Apărării Naţionale".
CAP. 13 Despre reabilitare ART. 387 Reabilitarea celor condamnaţi de instanţele militare, are efectele prevăzute de codul penal.
ART. 388 Condiţiunile în care se poate admite reabilitarea, sînt cele prevăzute de codul penal, cu distincţiunile de mai jos.
ART. 389 Reabilitarea se acordă pentru orice fel de infracţiuni, în afară de dezertare la inamic.
ART. 390 Militarii care prin condamnatiuni şi-au pierdut gradul şi dreptul de a purta decoratiuni, nu le recapata prin reabilitare.
ART. 391 În timp de război, militarii de orice grad şi din orice element al armatei, condamnaţi la pedepse corecţionale pentru orice infracţiuni, vor fi trimişi pe front, în unităţi de infanterie sau cavalerie, suspendîndu-li-se executarea pedepsei. De asemenea li se va suspenda executarea pedepsei şi vor fi trimişi pe front, în unităţi de infanterie sau cavalerie, militarii condamnaţi pentru nesupunere şi dezertare, oricare ar fi natura şi durata pedepsei, afară de cei condamnaţi la moarte. Ofiţerii, subofiterii, precum şi asimilaţii lor maistrii şi submaistrii militari, care au fost condamnaţi şi la destituire sau degradare, vor fi trimişi pe front cu gradul de soldat. Militarii, de orice grad şi din orice element al armatei, care, fiind trimişi în judecata pentru delicte, au executat pedeapsa, vor putea cere Ministerului Apărării Naţionale să fie trimişi pe front în aceleaşi condiţiuni.
ART. 392 Cel trimis pe front, în condiţiunile art. 391, va putea, obţine o reabilitare specială cu dispensa celor prevăzute la art. 388 şi 390, considerându-se hotărîrea de condamnare ca şi cum n'a existat, dacă: s'a distins în lupte, prin acte de bravura, constatate prin ordin de zi, dat de comandantul marei unităţi din care a făcut parte; a fost clasat de comisiunile medicale, ca mare mutilat, mutilat sau invalid de război, sau a fost decorat cu ordine de război, pentru fapte de arme săvîrşite pe front. Reabilitarea specială se va putea obţine prin sentinta, data, fie de Curtea Martiala a marei unităţi din care face parte unitatea, în care se afla trimis pe front condamnatul, fie de Curtea Martiala, care a pronunţat hotărîrea de condamnare, fie de aceea în arhiva căreia se afla dosarul, fără a fi citat cel în cauza. Pentru cei ce n'au obţinut reabilitarea specială, suspendarea executării pedepsei încetează la data trecerii armatei pe picior de pace, iar reabilitarea nu se poate obţine decât în condiţiunile şi cu efectele prevăzute de codul penal. Timpul dela data suspendării executării pedepsei, pînă la trecerea armatei pe picior de pace se va socoti în quantumul pedepsei de executat.
ART. 393 Dacă cel care îndeplineşte condiţiunile cuprinse în articolul precedent moare înainte de a fi reabilitat, cererea pentru reabilitarea lui specială, se va putea face de oricare membru al familiei sale, sau din oficiu de către oricare din şefii săi ierarhici. Reabilitarea specială a celor care au murit în lupta ori în urma rănilor sau boalelor contractate sau agravate pe front, se va putea cere în acelaşi mod, chiar dacă nu au fost citaţi prin ordin de zi, pentru acte de bravura ori nu au fost decorati pentru fapte de arme.
ART. 394 Cererea de reabilitare a celor condamnaţi de tribunalele militare, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 391 şi 392, se judeca de instanţele şi în modul prevăzut de procedura penală.
ART. 395 Dacă cererea de reabilitare se respinge pentru vicii de forma, ea va putea fi reînnoită oricînd.
TITLUL VII Despre recursul la Curtea Suprema ART. 396 Hotărîrile instanţelor penale militare pot fi supuse spre judecare Curţii Supreme numai în cazurile prevăzute de art. 117.
ART. 397 Recursul se va putea depune sau la instanţele penale militare de fond, sau la Grefa Curţii Supreme. Cei aflaţi în închisoare pot depune recursul la comandantul sau directorul închisorii, sau la grefierul acelui stabiliment.
ART. 398 Recursul poate fi trimes de cei care nu sînt arestaţi şi care ştiu carte şi prin posta, prin scrisoare recomandată, autorităţilor de care s'a vorbit mai sus.
ART. 399 Cei cu ştiinţa de carte vor face recursul în scris. Cei fără ştiinţa de carte care nu sînt arestaţi vor fi obligaţi a se prezenta în persoana la grefa uneia din autorităţile indicate mai sus, declarand verbal ca înţeleg să facă recurs. Grefierul acelei autorităţi va încheia proces-verbal despre aceasta declaraţiune, punând în vedere recurentului că nu va fi citat la judecarea recursului. Cei aflaţi în inchisori, fără ştiinţa de carte, se vor prezenta în faţa directorului ori grefierului penitenciarului respectiv, care va îndeplini formele arătate în alineatul precedent.
ART. 400 Termenul de recurs va fi: Pentru cei prevăzuţi de art. 117, pct. 2 şi 3, zece zile dela data pronunţării deciziunii Curţii Militare.
ART. 401 Pentru cei lasati în libertate se vor aplica dispoziţiunile din codul de procedura penală.
ART. 402 Recursul va putea fi susţinut de către un avocat declarat de recurent.
ART. 403 Randuelile pentru judecarea cauzelor vor fi acele prevăzute în legea organică a Curţii Supreme.
ART. 404 În cazul prevăzut de art. 117, pct. 3, cererea de recurs suspenda executarea, cei arestaţi rămîn însă în aceasta stare.
TITLUL VIII Despre termene ART. 405 Termenele cuprinse în legea de faţa, se socotesc pe zile libere. Pentru infracţiunile ce revin în competenţa tribunalelor militare, în virtutea legii stării de asediu sau altor legi speciale, termenele se reduc la jumătate. Termenele prevăzute de art. 354, 360 şi 361 nu sînt supuse reducerii.
ART. 406 Orice termen care se va sfarsi într'o dumineca sau alta zi de sărbătoare legală, se va prelungi pentru cea dintâi zi de lucru următoare.
TITLUL IX Despre executarea hotărîrilor şi despre contestaţie ART. 407 Hotărîrile instanţelor penale militare rămîn definitive şi executorii, prin neatacarea lor în termenele prevăzute de lege, sau prin confirmarea lor de instanţele superioare, în caz de recurs.
ART. 408 Executarea unei hotărîri rămasă definitivă poate fi suspendată de instanţa care a pronunţat-o, numai în caz de contestaţie din partea celui condamnat. Instanţa va aprecia admisibilitatea cererii şi poate să dispună suspendarea executării, chiar înainte de judecarea fondului contestaţiei care se va face de urgenta şi cu precădere.
ART. 409 Contestaţiile contra executării hotărîrilor instanţelor penale militare se pot întemeia pe o chestiune de identitate de persoana, de prescripţiunea pedepsei, de autoritatea lucrului judecat, de amnistie, precum şi de nulitatea formelor de comunicare a hotărîrii care se executa. Contestatiunea mai poate fi bazată şi pe calculul greşit al duratei pedepsei pronunţate, sau în cazul mai multor condamnatiuni, cînd nu s'a făcut aplicaţiunea dispoziţiunii cumulului. Contestaţiunile vor fi întotdeauna motivate.
ART. 410 Dacă condamnatul voeşte să facă contestatiune, o va adresa fie direct, fie prin intermediul directorului casei de arest, către ministerul public al instanţei penale militare care a dat hotărîrea. Contestaţiunile se vor inainta instanţei de judecată, care va statua după normele procedurale ale legii de faţa, motivandu-şi totdeauna hotărîrea ce va da.
ART. 411 Ministerul public şi condamnatul vor putea ataca cu recurs hotărîrea data asupra contestatiunii.
ART. 412 Hotărîrile instanţelor penale militare se vor executa după ordinele Ministerului public al ultimei instanţe de fond; el va avea facultatea de a cere deadreptul asistenţa puterii publice, pentru acest sfîrşit.
ART. 413 Dispoziţiunile prevăzute la cartea IV-a, titlul I, referitoare la modul executării pedepselor şi care nu sînt date în atributul instanţei de judecată, se aplică de parchetul respectiv.
ART. 414 Pedepsele privative de libertate se socotesc din ziua cînd sentinta a rămas definitivă. Dacă cel condamnat este liber, pedeapsa se socoteşte din ziua incarcerarii.
ART. 415 Militarilor condamnaţi nu li se va socoti ca timp servit în armata durata executării pedepsei. După executarea pedepsei, cei activi vor fi trimesi la corpurile sau serviciile respective, spre a-şi completa termenul prevăzut de lege, afară de cel care prin condamnatiune pierd dreptul de a mai servi în armata.
ART. 416 Dacă, în virtutea hotărîrii pronunţate, militarul condamnat urmează a fi sters definitiv din controalele armatei, el îşi va executa pedeapsa în penitenciarele civile. Tot acolo îşi executa pedeapsa cei condamnaţi de instanţele militare care nu sînt militari în activitate. Toţi ceilalţi condamnaţi de instanţele penale militare îşi vor executa pedepsele în inchisorile militare.
ART. 417 Militarii sub arme, care vor fi condamnaţi de către instanţele penale ordinare, vor executa pedeapsa în inchisorile militare, dacă pedeapsa pronunţată nu atrage ştergerea lor din controalele armatei. Tot în inchisorile militare îşi vor executa pedeapsa şi condamnaţii de către instanţele penale ordinare, care în momentul începerii executării pedepsei s'ar afla sub arme.
ART. 418 Procesul-verbal de executare se va face de grefierul instanţei şi se va transcrie de dânsul, în 24 ore, într'un registru anume, făcându-se menţiune în dosul originalului hotărîrii. Abaterea dela aceasta îndatorire atrage o pedeapsă disciplinară pentru grefier.
ART. 419 Grefierii instanţelor penale militare sînt datori, sub controlul procurorului militar, sa înscrie în ordine alfabetica, într'un registru special, numele, pronumele, profesiunea, vîrsta, locul naşterii, ultimul domiciliu al condamnatului, precum şi numărul sentinţei ce executa. Hotărîrea rămasă definitivă, se va comunică la corpul de trupa sau serviciul din care face parte condamnatul, primăriei ultimului domiciliu al condamnatului, precum şi cazierului judiciar. Grefierul care nu va îndeplini îndatoririle prescrise mai sus, va fi supus la pedepse disciplinare.
ART. 420 Preşedintele instanţei penale militare este dator a supraveghea îndeplinirea tuturor prescripţiunilor prevăzute de art. 418 şi 419.
ART. 421 Propunerile de graţiere pentru cei condamnaţi de către instanţele militare, se vor face numai prin Ministerul Apărării Naţionale.
TITLUL X Despre modul de procedare în caz de distrugere sau dispariţie a hotărîrilor sau actelor ART. 422 Cînd dintr'o cauza oarecare, un dosar al unei instanţe penale militare va fi dispărut, se va dresa de Ministerul public al instanţei respective, un proces-verbal, arătând cercetările făcute spre a fi găsit şi constatând faptul dispariţiei.
ART. 423 Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere clasata, procesul-verbal prevăzut la articolul precedent va tine loc de dosar.
ART. 424 Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere în curs de cercetare sau de instrucţie, ori în curs de judecată în faţa instanţei de fond, se vor reconstitui pe cat posibil, de ofiţerul de poliţie judiciară, de către judecătorul de instrucţie militar sau de instanţa, lucrările dresate, cerandu-se dela orice alte autorităţi copii sau extracte de pe lucrările ce le fuseseră trimise. Martorii sau experţii vor fi chemaţi din nou pentru a fi întrebaţi, sub prestare de jurământ, asupra punctelor despre care au cunoştinţa în proces. Actele astfel dresate vor avea tăria legală pe care o aveau actele din dosarul pierdut.
ART. 425 Dacă, dosarul pierdut era referitor la o afacere în care se pronunţase o hotărîre supusă unei cai de atac, sau care era atacată în faţa unei instanţe superioare, el se va constitui pe baza hotărîrii date. Se va lua ca baza în acest scop hotărîrea trecută în registru, despre care se face menţiune în art. 309 şi 418, iar dacă şi acest registru ar fi distrus, se vor putea întrebuinţa copiile legalizate ce s'ar fi eliberat după hotărîrea în chestiune.
ART. 426 În acest scop se vor face publicaţiuni în Monitorul Oficial şi în trei ziare, invitandu-se orice particular sau funcţionar, care ar poseda sau ar fi depozitarul unei asemenea copii, sa o depună sau sa o trimeata de îndată la grefa instanţei dela care emana publicaţiunea. Se vor elibera celor ce au depus asemenea copii, alte copii identice, care vor avea aceeaşi putere legală ca însăşi actele originale,
ART. 427 Dacă nici pe calea arătată în articolul precedent nu se va putea reconstitui hotărîrea, se va proceda de instanţa superioară, în modul arătat la art. 424.
ART. 428 Dacă dosarul pierdut era referitor la o afacere prin care se pronunţase o hotărîre definitivă, instanţa de fond va cauta a reconstitui acea hotărîre în felul arătat în articolele precedente. Hotărîrea aceasta va tine loc de dosar.
ART. 429 Tot în felul arătat mai sus se va constitui orice piesa sau act pierdut dintr'un dosar.
TITLUL XI Procedura în materie de fals ART. 430 Dispoziţiunile din codul de procedura penală, relative la procedura în materie de fals, fie pe cale principala incidenţa, se aplică şi de tribunalele militare.
TITLUL XII Procedura înaintea pretorilor militari şi Curţilor Martiale CAP. 1 Poliţia judiciară ART. 431 Poliţia judiciară militară în timp de mobilizare şi război se exercită sub autoritatea unei unităţi unde s'a comis infracţiunea, unde se găseşte unitatea din care face parte infractorul, ori unde s'a prins autorul, complicele sau tainuitorul prin ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi în timp de pace, precum şi prin următorii: 1. Comandantii de etape sau delegaţii lor. 2. Pretorii militari. 3. Directorii de stabilimente, de depozite sau de fabrici rechiziţionate, pentru serviciul armatei, fie direct, fie prin delegaţii lor. 4. Prin orice delegat special al comandamentului de căpetenie pentru armata de operaţiuni şi al ministrului apărării naţionale pentru zona interioară.
ART. 432 Toţi ofiţerii de poliţie judiciară vor putea instrumenta din oficiu în materie de crima sau delict flagrant. În toate celelalte cazuri numai procurorii instructori militari şi delegaţii speciali ai marilor comandamente şi ai Ministerului Apărării Naţionale pot instrumenta.
ART. 433 Cînd ofiţerii de poliţie judiciară militară vor fi sesizati în acelaşi timp cu cercetarea unei aceleaşi infracţiuni cu membrii parchetelor militare, aceştia din urma, vor avea precaderea de a continua cercetarea. În acest caz, toţi ceilalţi ofiţeri de poliţie judiciară, care vor fi instrumentat în afacere, vor preda procurorului militar sau substitutului sau toate actele dresate în cauza.
ART. 434 Dispoziţiunile privitoare la exercitarea poliţiei judiciare în timp de pace se aplică şi în timp de război.
CAP. 2 Judecarea înaintea pretorilor militari ART. 435 Marele pretor militar sau pretorii militari, ca instanţa de judecată, judeca faptele date în competinţa lor, fie în urma reclamatiunii părţii vătămate, fie în urma cererii însoţită de acte din partea autorităţilor dela locul săvîrşirii sau descoperirii faptului, ori a prinderii autorului, complicelui sau a tăinuitorului, fie în urma sesizării lor din oficiu, fie în urma unui ordin de trimitere în judecata din partea autorităţilor militare pe lîngă care ei funcţionează.
ART. 436 Judecata se va face în şedinţa publică în asistenţa, grefierului şi va avea loc, fie la reşedinţa marelui pretor militar sau pretorului militar, fie la faţa locului sau oriunde s'ar putea face mai cu înlesnire.
ART. 437 Invinuitul, reclamantul, informatorii şi martorii vor fi de faţa la judecata, înştiinţaţi fiind pentru aceasta prin orice mijloc de chemare stabilit de legile, regulamentele şi ordonanţele militare, pe care marele pretor militar sau pretorul militar, îl va crede potrivit şi de care se va face menţiune în sentinta. Invinuitul, reclamantul sau martorii, refuzând a se prezenta, vor fi adusi cu forta. În caz de imposibilitate, invinuitul va fi judecat în lipsa, dacă se constată că el a fost chemat conform legilor, regulamentelor şi ordonanţelor militare. După stabilirea identităţii învinuitului şi a citirii actelor, se procede la ascultarea lui, precum şi a martorilor care vor depune jurământul de a spune adevărul şi nimic alta decât adevărul, se asculta informatorii şi la nevoe şi experţii. Se înfăţişează corpurile delicte, apoi reclamantul îşi justifica pretentiunile civile, invinuitul îşi face apărarea personal sau printr'un apărător ales dintre ofiţerii activi sau de rezerva, iar judecata pronunţa pe loc sentinta de condamnare sau achitare. În caz de condamnare, se citesc textele de lege aplicate şi se arata dacă s'au acordat sau nu circumstanţe uşurătoare.
ART. 438 Cînd una din părţi nu ştie limba română se chiama interpreţi, care sînt supuşi jurămîntului, de a traduce cu exactitate tot ce li se va declara de parte. Sentinta, cuprinzînd toate cele de mai sus, se motiveaza sumar, se semnează de marele pretor militar sau de pretorii militari şi se contrasemnează de grefier; ea se comunică părţilor şi poate fi atacată cu recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie în condiţiunile art. 447 din prezentul cod.
ART. 439 Pedepsele, amenzile şi despăgubirile se executa prin marele pretor militar sau prin pretorii militari; cele dintâi se executa la locurile de arest existente sau care se vor înfiinţa în acest scop. Marele pretor militar şi pretorii militari percep amenzile pronunţate, dând chitanţe dintr'un carnet special; sumele se vor vărsa în 10 zile în tezaurul public. În caz de insolvabilitate, amenzile sînt transformate de pretorul militar, în închisoare, potrivit normelor de drept comun.
ART. 440 După încetarea jurisdicţiunii marelui pretor militar sau pretorului militar, sentinţele se executa ca şi cărţile de judecată, de către judecătoriile de ocol respective. După încetarea jurisdicţiunii marelui pretor militar sau pretorului militar, procesele pendinte înaintea lor se vor judeca de instanţele competinte respective, după natura afacerilor, iar în caz cînd legile în vigoare nu ar preciza o competinţa specială, ele se vor judeca de judecătoriile de ocol.
CAP. 3 Judecata înaintea Curţilor Martiale ART. 441 Judecata şi procedura înaintea Curţilor Martiale se face conform dispoziţiunilor prevăzute în prezentul cod, pentru timp de pace, cu următoarele deosebiri: Comandantul Marei Unităţi, primind actele cercetării preliminare sau orice rapoarte sau plângeri, din care să rezulte ca s'ar fi săvârşit vreo infracţiune, va putea hotărî: completarea cercetărilor preliminare; clasarea afacerii, oricare ar fi părerea procurorului instructor militar, consemnată în referatul prevăzut de art. 163; trimiterea afacerii, în caz de incompetenta, la instanţa competenţa; deschiderea acţiunii penale, prin ordin de urmărire sau prin ordin de trimitere direct în judecata, pentru orice infracţiune, dacă va crede că nu mai este nevoie de o instrucţie prealabilă hotarind totodată şi asupra judecării sub stare de arest sau nu a invinuitilor. În caz de arestare, mandatul se emite de Parchetul curţii martiale, fără confirmare şi fără cale de atac. Dosarul împreună cu ordinul comandantului, se trimite procurorului militar, pentru executare. Trimiterea în judecata a militarilor sau împiedica mutarea sau detasarea lor în alte unităţi în interesul serviciului.
ART. 442 Instrucţiunea se va face potrivit dispoziţiunilor din prezentul cod, pentru timp de pace.
ART. 443 După terminarea instrucţiei, procurorul instructor militar întocmeşte ordonanţa definitivă, după care dosarul va fi înaintat generalului comandant care va hotărî.
ART. 444 Curtea este sesisata numai prin ordinul de trimitere în judecata, dat de generalul comandant al unităţii pe lîngă care funcţionează. Preşedintele, fixând ziua judecaţii, cheamă înaintea sa pe invinuit, cu cel puţin 24 ore înainte de ziua termenului şi îndeplineşte faţă de el dispoziţiunile art. 236.
ART. 445 Apărătorii, fie aleşi, fie din oficiu vor fi dintre cei prevăzuţi la art. 243. din prezentul cod.
ART. 446 Împotriva martorilor se vor putea emite mandate de aducere chiar dela prima lor chemare. Acei care se găsesc sub drapel, în serviciul armatei sau care urmează armata sub orice formă, vor fi citaţi la unitatea unde efectiv îşi îndeplinesc serviciul sau însărcinarea; ceilalţi vor fi citaţi la domiciliul lor real. Neîndeplinirea procedurii sau neexecutarea mandatului de aducere contra lor, din orice cauza, nu va împiedica judecata, afară de cazul cînd Curtea va hotărî altfel.
ART. 447 Cel condamnat poate face recurs la Curtea Militară de Casare şi Justiţie în termen de 2 zile libere dela data pronunţării sentinţei, însă va rămîne arestat pînă la judecarea recursului.
ART. 448 Dispoziţiunile art. 419, sînt aplicabile şi la Curţile Martiale.
TITLUL XIII Dispoziţiuni generale ART. 449 Toate dispoziţiunile din procedura penală, care nu sînt prevăzute în prezentul cod, precum şi acele care nu sînt contrarii prevederilor speciale din codul de faţa, sînt aplicabile şi înaintea instanţelor militare, cu rectificarea ca în cuprinsul articolelor 454 şi 455, în loc de "Ministrul Justiţiei", se va citi "Ministrul Apărării Naţionale", iar în loc de "Parchetul General" şi "procurorul general al Curţii respective", se va citi "Parchetul General", şi "procurorul General de pe lîngă Curtea Militară de Casare şi Justiţie"; în cuprinsul art. 469, 470 şi 472, se va citi: "tribunalele militare", în loc de "Curţi"; iar la art. 551 se va citi: "Ministrul Apărării Naţionale", în loc de: "Ministrul Justiţiei".
CARTEA IV Despre crime, delicte şi pedepsele lor TITLUL I Despre pedepse şi efectele lor ART. 450 Pedepsele care se aplică militarilor sînt: a) Pedepse cu caracter disciplinar; b) Pedepse cu caracter penal.
ART. 451 Pedepsele cu caracter disciplinar se aplică de către comandantii ierarhici şi nu pot depăşi, nici într'un caz, doua luni închisoare. Ele se ordonă pentru abateri dela regulamentele militare referitoare la disciplina şi care abateri nu ar constitui o infracţiune prevăzută de legile penale. Felul diferitelor pedepse cu caracter disciplinar, scara lor şi prerogativele diferiţilor comandanti militari pentru aplicarea acestor pedepse se hotărăsc numai prin regulamente.
ART. 452 Pedepsele cu caracter penal sînt acele ce se aplică în baza unei hotărîri definitive, data de o instanţa judecătorească militară. Un regulament al inchisorilor militare, care se integreaza în legea de faţa, va dispune organizarea, funcţionarea şi regimul interior al preventiei şi executării pedepselor.
ART. 453 Pedepsele ce se aplică de instanţele militare sînt acele prevăzute de codul penal, precum şi cele enumerate mai jos: 1. Pedepse principale, în materie de crima: moartea. 2. Pedepse accesorii: degradarea militară şi destituirea.
ART. 454 Pedeapsa cu moartea se aplică numai în timp de razboiu şi se executa prin impuscare. Femeile însărcinate vor fi executate după naştere. Celelalte pedepse se executa după prevederile codului penal şi ale codului de faţa.
ART. 455 Destituirea este pedeapsa accesorie, în cazul condamnării la închisoare corecţională pronunţată de orice instanţa, prin sentinta rămasă definitivă, în contra vreunui ofiţer, subofiţer, maistru militar sau asimilat al lor. Destituirea atrage după sine pierderea gradului cu începere din ziua rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare. Militarul destituit se înscrie în controalele armatei, cu gradul de soldat, în elementul corespunzător vârstei.
ART. 456 Degradarea militară este pedeapsa accesorie în cazul condamnărilor pronunţate de orice instanţa, împotriva militarilor de orice grad, pentru crime, precum şi în cazul condamnărilor la orice pedeapsa, pronunţate de orice instanţe, în contra vreunui ofiţer, subofiţer, maistru militar sau asimilat al lor, pentru vreuna din următoarele infracţiuni: - asociere pentru comitere de crime sau delicte, fals, uz de fals, delapidare, luare de mită, atentat la pudoare, mărturie mincinoasă, furt, tâlhărie, abuz de încredere şi înşelăciune prevăzute de codul penal şi, - plasmuiri şi falsificări, sustractiuni, mită, lovirea superiorului, furt, parasire de post sau comanda, lasitate, dezertare şi jafuri, prevăzute de art. 478, 479, 48Z, 492, 496, 507, 508, 519-530 şi 536 din prezentul cod. Degradarea militară atrage după sine: 1. Pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniforma şi semnele distinctive. 2. Îndepărtarea din armata şi incapacităţile prevăzute de codul penal, în cazul degradării civice, după modurile acolo prevăzute. 3. Interzicerea de a purta vreo decoratiune şi pierderea dreptului la extensie sau la vreo recompensa, pentru vreun serviciu anterior condamnării. Degradarea militară se executa prin ordin de zi, dat de regiunea militară, pe baza hotărîrii de condamnare. Acest ordin se va citi, de faţa fiind şi condamnatul, în prezenta trupei sub arme, a ofiţerilor, subofiţerilor, maiştrilor militari şi asimilatilor lor din garnizoana.
ART. 457 Toate dispoziţiunile din codul penal şi alte legi speciale relative la infracţiuni şi pedepse se aplică şi justiţiabililor de instanţele militare, întrucât, prin codul de faţa, nu s'ar dispune altfel. Plângerea prealabilă, pentru urmărirea infracţiunilor care necesita o atare plângere, de competenţa instanţelor militare, se va putea face, pentru militari, şi pe cale de raport ierarhic, ce se va inainta instanţelor respective. Amenzile pronunţate de tribunalele militare, precum şi sumele ce ar proveni din confiscari, aparţin Ministerului Apărării Naţionale şi formează, în bugetul acestuia, "fondul amenzilor", administrat prin Direcţia justiţiei militare. Acest fond este destinat reparaţiunilor, întreţinerii şi inzestrarii tribunalelor militare, inchisorilor şi serviciilor justiţiei militare, cu: mobilier, biblioteci, maşini de scris şi multiplicat, rechizite, precum şi pentru plata eventualelor diurne cuvenite magistraţilor militari şi pentru achitarea expertizelor. Aceste sume vor fi consemnate la depuneri în contul şi la dispoziţiunea Ministerului Apărării Naţionale. Lucrurile rezultate din infracţiuni şi care sînt confiscate de tribunalele militare, se vand conform legii contabilităţii publice, iar preţul rezultat se vărsa la fondul amenzilor arătat mai sus. Se exceptează obiectele de armament şi munitiuni precum şi orice aparate sau obiecte ce pot servi armatei şi care se vor vărsa depozitelor armatei.
ART. 458 Prescripţiunea în materie de nesupunere şi dezertare, începe să curgă din ziua cînd invinuitul sau condamnatul împlineşte limita de vîrsta, pentru serviciul obligator în elementele armatei, potrivit legii de recrutare şi a legii poziţiei ofiţerilor. Dacă condamnatul va fi prins sau dacă el se va preda înainte de expirarea termenului de serviciu prevăzut mai sus, va fi supus judecaţii, iar după executarea pedepsei la care va fi fost condamnat, ori în caz de achitare, va fi trimis la Corpul sau serviciul sau pentru a completa termenul legal de serviciu obligator în armata activa. Nu exista, pentru militari, prescripţie pentru trădare.
ART. 459 Pedepsele prevăzute de codul penal pentru crimele de înaltă trădare, spionaj şi acelea în contra siguranţei Statului, sînt pentru justiţiabilii de instanţele militare în timp de razboiu: moartea în loc de muncă silnica pe vieata sau o pedeapsă cu un grad mai mare decât cea prevăzută de lege pentru toate celelalte cazuri.
ART. 460 Infracţiunile comise de militari şi pe care codul penal şi legi speciale le pedepsesc cu munca silnica, sau cu o pedeapsă de un grad mai mare ca închisoarea, se vor putea pedepsi în timp de razboiu cu munca silnica pe vieata.
ART. 461 Infracţiunile comise de toţi justiţiabilii instanţelor militare şi pe care legile le pedepsesc cu închisoare corecţională, se vor pedepsi, în timp de razboiu, cu mai mult decât maximum prevăzut de lege, pentru fiecare din acele infracţiuni, fără însă a depăşi indoitul acelui maximum, afară de cazul cînd codul de faţa nu hotărăşte, în mod expres, pedeapsa pentru timp de razboiu. În timp de razboiu, autoritatea militară superioară, din zona armatelor de operaţii sau din zona interioară, va putea edicta, prin ordonanţe, publicate şi afişate, infracţiuni cu pedepse menite sa garanteze siguranţa armatei, apărarea tarii şi ordinea publică.
ART. 462 Dispoziţiunile prevăzute în codul penal, referitoare la măsurile de siguranţă, se aplică şi justiţiabililor de tribunalele militare cu distincţiunile din acest titlu.
ART. 463 Detenţiunea preventivă va fi computata în întregime, în cuantumul pedepsei aplicate.
ART. 464 Dispoziţiunile art. 41 şi 65 din codul penal sînt aplicabile şi la instanţele militare. Comisiunea de supraveghere pentru inchisoarile militare se compune din: un ofiţer superior magistrat, preşedinte; comandantul şi medicul închisorii, ca membri.
ART. 465 Se considera ca recidivist, militarul care a fost condamnat şi care a executat în totul sau în parte, pedeapsa pentru una din infracţiunile prevăzute de acest cod la cartea IV, titlul III, dacă în interval de cel mult 5 ani dela condamnare, comite din nou aceeaşi infracţiune.
ART. 466 Celelalte dispoziţiuni din codul penal, relativ la recidiva generală, sînt aplicabile şi militarilor, pentru toate infracţiunile de drept comun.
ART. 467 Dispoziţiunile din codul penal, referitoare la modificarea pedepselor în cazul cînd se recunosc scuze legale sau circumstanţe atenuante, se aplică şi justiţiabililor de tribunalele militare, în aceleaşi condiţiuni. afară de cazurile cînd s'ar prevedea altfel în prezentul cod. Nu se poate substitui amenda închisorii, în cazul infracţiunilor prevăzute de codul de faţa. Pedeapsa cu moartea va fi tranformata în munca silnica pe vieata.
ART. 468 Pedepsele accesorii sînt legate de fapta şi se aplică totdeauna, chiar cînd prin acordare de circumstanţe atenuante s'a schimbat felul şi durata pedepsei.
ART. 469 Dispoziţiunile din codul, penal referitoare la stingerea acţiunii, se aplică şi militarilor, cu excepţiunea ca prin amnistie şi prescripţie nu se împiedica exerciţiul acţiunii disciplinare. Achitarea unui ofiţer sau asimilat nu prejudeca asupra dispoziţiunilor prevăzute în regulamentele consiliului de onoare şi legea poziţiei ofiţerilor.
ART. 470 Militarii, în exerciţiul funcţiunii sau serviciului lor de orice fel sînt socotiţi ca funcţionari în sensul codului penal, ale cărui dispoziţiuni le sînt aplicabile oridecate ori, prin codul de faţa, nu se dispune altfel. Expresiunea de superior, din codul de faţa, se referă atît la grad cat şi la funcţiune.
ART. 471 Militarii români, fosti prizonieri la inamic, sînt datori să se justifice în faţa unei comisiuni instituită ad-hoc, printr'un decret, asupra cauzelor şi împrejurărilor caderii lor ca prizonieri. Cei care nu vor justifica, în mod neîndoios, situaţia lor de prizonieri, vor fi trimişi în faţa instanţelor militare.
TITLUL II Crime şi delicte cu caracter comun codului de faţa şi celui penal CAP. 1 Despre trădare şi spionaj ART. 472 Se pedepseşte cu moartea orice prizonier de război care, calcandu-şi cuvântul de a nu mai lupta contra României şi aliaţilor ei de razboiu, ridica armele contra României sau aliaţilor ei cu care lupta în comun. Se pedepseşte cu închisoare dela 5-12 ani orice militar român, sau în serviciul armatei române care, făcut prizonier de inamic, a obţinut eliberarea sa, angajandu-se sa nu mai ia armele contra acestuia. Dispoziţiunile acestui alineat, se aplică numai în cazul cînd inamicul are în codul sau militar dispoziţiuni identice.
ART. 473 Se pedepseşte cu moartea orice militar român sau persoana în serviciul armatei române: 1. Care va preda, cu trădare, inamicului sau interesului inamicului, trupa ce comanda, sau postul ce îi este încredinţat, aprovizionarile armatei, precum şi parola sau secretul unei operaţiuni, a unei expeditiuni sau negociatiuni. 2. Care de buna voie şi cu intentiune culpabilă întreţine înţelegeri cu inamicul în scopul de a favoriza întreprinderile sale, sau a vătăma pe acele ale armatei române, sau armatei aliate României. 3. Care provoacă la fuga sau împiedica adunarea trupei în prezenta inamicului. 4. Care în scopul de a aduce un folos inamicului, sau vătămare armatei amice, va trimite în cursul operaţiunilor războiului rapoarte sau informaţiuni neexacte, sau nu va trimite informaţiunile şi rapoartele obligatorii, din care cauza a urmat o grava vătămare a unei operaţiuni de razboiu. Tot astfel şi acela care va răspândi printre trupele române sau aliate, manifeste, proclamatiuni sau comunicate de orice fel, favorabile inamicului, sau va colabora la alcătuirea lor.
ART. 474 Oricine, cu buna ştiinţa, tainueste în orice mod pe spionii inamici, se pedepseşte cu moartea.
ART. 475 Se pedepseşte cu moartea în timp de razboiu orice individ dovedit ca a provocat pe militari de a trece de partea rebelilor armati, ori le-a înlesnit cu buna ştiinţa mijloacele de trecere la inamic sau de partea rebelilor armati. Aceasta infracţiune săvîrşită în folosul rasvratitilor în timp de pace, se pedepseşte cu munca silnica pe viaţa.
ART. 476 Faptele de înaltă trădare, spionaj, precum şi crimele sau delictele contra siguranţei Statului, comise de justiţiabilii nemilitari ai tribunalelor militare, în timp de razboiu, pedepsite în codul penal cu munca silnica, sînt pedepsite cu moartea.
ART. 477 Se vor pedepsi cu munca silnica pe timp mărginit acei care vor fi săvârşit în timp de razboiu sau mobilizare, una din următoarele infracţiuni: 1. Stricarea cu rea credinţa a oricăror vehicule sau mijloace de transmisiuni, comunicaţie, şi transport pe uscat, pe apa sau aeriene, puse în serviciul sau sub controlul armatei. 2. Acei care cu intentiune culpabilă omoara sau fac improprii serviciului orice animal din serviciul armatei. Dacă infracţiunea s'a săvârşit din imprudenta, ori neglijenţa, se va pedepsi cu închisoarea corecţională dela trei luni la doi ani.
CAP. 2 Despre plasmuiri şi falsificări ART. 478 Pe lîngă faptele cuprinse în capitolul corespunzător al codului penal se socoteşte falsificare de înscrisuri publice faptul oricărui militar sau specialist, de orice fel în serviciul armatei, care trece cu ştiinţa în roluri sau în starile de situaţii, un număr de oameni, de cai sau zile de prezenta, mai mari decât efectivul real, care măreşte situaţia consumatiilor, sau comite orice fals în socotelile sau în actele, pe care în virtutea funcţiunii sale le întocmeşte. De asemenea, tot fals în scrisuri publice sau private, după caz, comite militarul care plasmueste, în total sau în parte, vreun act care nu intră în atribuţiunile sale sau care contrazice semnatura altuia cu scopul de a trage vreun folos de orice fel sau de a aduce vreo vătămare de orice fel altuia. Pedepsele prevăzute de codul penal pentru plasmuiri şi falsuri, vor putea fi indoite pentru culpabilii militari.
CAP. 3 Despre sustractiuni ART. 479 Se pedepseşte cu munca silnica pe timp mărginit orice militar care va fi delapidat, deturnat ori sustras bani publici sau privati, sau efecte ţinînd locul de bani, acte, titluri, furaje, materiale sau alte lucruri mişcătoare ce i-ar fi fost încredinţate în virtutea însărcinării sale în administraţia militară. De asemenea se pedepseşte cu închisoare dela 3 la 12 ani, orice militar, care afară de cazurile prevăzute mai sus, întrebuinţează sau speculeaza în folosul sau bani, acte, titluri, efecte sau alte lucruri mişcătoare de ale Statului sau ale militarilor, ce i-au fost încredinţate în virtutea unei însărcinări de serviciu.
CAP. 3 Mită ART. 480 Orice militar culpabil de mituire, va putea fi pedepsit cu indoitul pedepsei prevăzută în codul penal pentru asemenea fapte. Dacă culpabilul este ofiţer, i se va aplica şi destituirea. Aceleaşi pedepse se aplică şi medicilor militari, specialiştilor de orice fel din serviciul armatei, cînd comit aceasta infracţiune, în legătură cu o însărcinare de serviciu ordonată de lege sau de autoritatea militară în drept. Mituitorilor li se aplică aceeaşi pedeapsa.
CAP. 5 Alte crime şi delicte comise de militari în exerciţiul funcţiunii lor ART. 481 Se pedepseşte cu temnita grea dela doi la zece ani, orice militar care, cu ocaziunea receptiunii provizorii sau definitive, ori primirii unei furnituri, cumparaturi sau a unei lucrări destinate armatei, va accepta, cu rea credinţa sau va ordonă să se primească lucruri ce nu sînt în conformitate cu caietul de sarcini sau în condiţiunile comenzii. Dacă, furniturile sau cumpărăturile cuprind armament sau mare echipament, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit. Tot astfel se va pedepsi militarul, care în calitate de specialist pentru cercetarea materialelor de orice fel, oferite armatei, ar face rapoarte nesincere ce ar avea ca urmare daunarea intereselor Statului sau armatei. Tot astfel, se va pedepsi acela, care cu ocaziunea unei lucrări executate în regie sau prin buna învoiala, va primi sau va ordonă să se primească lucru de o calitate vadit inferioară celei contractate. Dacă infracţiunile prevăzute de articolul de faţa sînt datorite neglijentei, nesocotintei sau nerespectării legilor, regulamentelor sau dispoziţiunilor date, pedeapsa va fi închisoarea pînă la doi ani.
ART. 482 Se pedepseşte cu temnita grea dela 5-10 ani, orice militar care falsifica ori altereaza sau ordonă falsificarea ori alterarea substanţelor, materiilor, medicamentelor sau alimentelor de orice natura destinate oamenilor sau animalelor, sau care, cu buna ştiinţa împarte sau ordonă a se împărţi zisele substanţe, materii, medicamente ori alimente falsificate ori alterate. Tot astfel, se va pedepsi orice militar care, cu ştiinţa, împarte sau ordonă a se împărţi carnea animalelor atinse, de boala, care pot primejdui sănătatea celor care o consuma, sau materii, medicamente, alimente, de orice natura, alterate sau stricate. Dacă din consumarea acestor substanţe, va fi rezultat o grava vătămare a sănătăţii oamenilor sau animalelor, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit. Dacă infracţiunea se va săvârşi din neglijenţa, nebagare de seama sau din nepazirea legilor sau regulamentelor, pedeapsa va fi închisoarea dela 1-5 ani.
CAP. 4 Despre rebeliune şi ofense SECŢIUNEA I Rebeliunea ART. 483 Sînt consideraţi ca fiind în stare de rebeliune: 1. Militarii sub arme care, reuniti în număr de cel puţin patru şi înţeleşi între ei, refuza, la cea dintaiu somaţiune să se supună sefilor lor; 2. Militarii care, în număr de cel puţin patru şi în aceleaşi condiţiuni, iau armele, fără autorizare şi lucrează contra ordinelor sefilor lor; 3. Militarii care, adunaţi în număr de cel puţin patru şi în aceleeasi condiţiuni, se dedau la violenţe, făcînd uz de armele lor şi refuza, la ordinul sefilor de a se imprastia şi a se linisti. Militarii în stare de rebeliune sînt pedepsiţi: În circumstanţele prevăzute la punctul 1, cu 2-8 ani închisoare; în circumstanţele prevăzute la punctul 2, cu 3-10, ani închisoare, iar în circumstanţele prevăzute la punctul 3, cu închisoare dela 5-12 ani. Instigatorii la rebeliune, conducătorii şi militarii cei mai mari în grad, sînt pedepsiţi în primul caz cu pedeapsa muncii silnice pe timp mărginit, iar în celelalte doua cazuri, cu maximum acestei pedepse. Dacă rebeliunea are loc pe un teritoriu în stare de asediu, în toate cazurile prevăzute de alineatele precedente, se va aplica maximum pedepselor. În caz de circumstanţe atenuante, pedepsele nu pot fi reduse, decât pînă la jumătatea minimului prevăzut mai sus. În timp de război, în toate aceste cazuri, pedeapsa va fi moartea.
ART. 484 Militarii care nu fac parte din armata activa, dar care aparţin vreunui element al armatei, cînd fiind imbracati în uniforma militară, sau neimbracati în uniforma militară, dar aflându-se sub comanda militară, comit infracţiunea de insubordonanta, ultraj, sau lovirea superiorului, rebeliune sau vreo crima contra siguranţei interioare sau exterioare a Statului, se pedepsesc ca şi cînd ar fi în activitate de serviciu.
SECŢIUNEA II Ofense şi violenţe ART. 485 Lovirea superiorului în timp de război, se pedepseşte cu munca silnica pe vieata, iar dacă ambii, sau unul din ei se găseau sub arme, sau dacă faptul a fost comis cu precugetare, pedeapsa va fi moartea.
ART. 486 Lovirea superiorului în timpul sau cu ocazia serviciului, în timp de pace, se pedepseşte cu munca silnica pînă la 10 ani, iar dacă faptul s'a petrecut, ambii sau unul din ei gasindu-se sub arme, pedeapsa va fi munca silnica dela 10 ani în sus.
ART. 487 Lovirea superiorului, săvîrşită în timp de pace, în afară de serviciu, se pedepseşte cu închisoare dela 3-12 ani. În caz de circumstanţe atenuate, pedeapsa nu va putea fi mai mica de un an închisoare.
ART. 488 Orice militar care, în timpul sau cu ocazia serviciului, insulta sau ofenseaza pe superiorul sau prin cuvinte, gesturi, ameninţări sau scrieri, se pedepseşte cu închisoare dela 2-5 ani. Dacă ofensa sau insulta n'a avut loc în timpul sau cu ocazia serviciului, pedeapsa va fi închisoare dela 6 luni la 2 ani.
ART. 489 Toţi acei care aduc insulte sau defaimari armatei, se pedepsesc cu închisoare dela 6 luni la 5 ani.
SECŢIUNEA III Refuz de serviciu datorit legalmente ART. 490 Orice comandant militar, care în mod legal, sesisat de o cerere formala a autorităţii civile, refuza sau se abţine a întrebuinţa forţele de sub ordinele sale, se pedepseşte cu destituirea şi închisoarea dela 1-2 ani, sau numai cu una din aceste pedepse. Orice cerere a autorităţii civile, se va adresa în scris comandantului militar local, sau dacă ea necesita o deplasare de trupe în raza comandamentului deviziei sau corpului de armata respectiv, se va adresa diviziei sau corpului de armata respectiv.
CAP. 7 Despre omor ART. 491 Orice militar, culpabil de omor cu voinţa asupra persoanei la care este cuartiruit, sau asupra unui membru al familiei acestuia cu care locueste împreună, se pedepseşte cu moartea, în timp de război şi munca silnica pe vieata în timp de pace.
CAP. 8 Furtul ART. 492 Furtul precum şi tentativa de furt, de: arme, munitiuni, animale, furaje, alimente, bani şi orice obiecte aparţinînd Statului sau militarilor, comise de militar însărcinat cu paza magaziilor şi depozitelor de luni la 3 ani şi interdicţie corecţională dela 1-3 ani. Dacă faptul s'a comis prin efractiune sau escaladare, prin întrebuinţare de chei mincinoase sau dacă pentru comiterea ori cărui furt, au fost doi sau mai mulţi asociaţi, pedeapsa va fi închisoarea dela 3-12 ani şi interdicţie corecţională dela 1-5 ani. Pedeapsa prevăzută de alineatul precedent se va aplica şi militarului care va comite un furt, în paguba cetăţeanului la care e cartiruit, precum şi santinelei sau oricărui militari, se va pedepsi cu închisoare corecţională dela 3 orice fel, aparţinînd armatei, care ar săvârşi un furt din magaziile şi depozitele încredinţate pazei lor.
TITLUL III Crime şi delicte cu caracter militar CAP. 1 Crime şi delicte în contra datoriei militare ART. 493 Se pedepseşte cu moartea, în timp de război, orice general sau comandant, al unui fort, sau oricărei alte pieţe întărite, care fiind dat în judecata, după avizul unui consiliu de ancheta, este declarat culpabil ca ar fi capitulat fără a fi întrebuinţat pînă la ultima extremitate toate mijloacele posibile de apărare.
ART. 494 Se pedepseşte cu închisoare dela 3-5 ani, orice general sau comandant care, fiind dat în judecata, după avizul unui consiliu de ancheta, ca ar fi capitulat în camp deschis, fie ca existau sau nu lucrări de apărare şi dacă el nu a făcut tot ce-i prescria onoarea şi datoria. Dacă faptul capitularii a avut de efect ca trupa să-şi predea armele şi munitiunile şi comandantul nu a făcut tot ce-i prescria datoria şi onoarea, pedeapsa va fi munca silnica sau moartea.
ART. 495 Orice militar, care, fiind de santinela sau în vedeta, părăseşte postul se pedepseşte: 1. Cu moartea dacă fapta s'a petrecut în prezenta inamicului. 2. Cu închisoarea dela 2-12 ani, dacă fapta s'a petrecut în faţa rasculatilor sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu. 3. Cu închisoarea dela 6 luni la 2 ani, în toate celelalte cazuri. În caz de circumstanţe atenuante, pentru cazul prevăzut la punctul 2, pedeapsa nu va fi mai mica de un an închisoare; iar în cazul prevăzut la punctul 3, pedeapsa nu va fi mai mica de 3 luni închisoare.
ART. 496 Orice militar, care părăseşte postul sau, sau comanda ce are, se pedepseşte: 1. Cu moartea, dacă fapta s'a petrecut în prezenta inamicului. 2. Cu temnita grea dela 3-6 ani dacă fapta s'a petrecut în prezenta rasculatilor, sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu. 3. Cu închisoarea dela doua luni pînă la un an, în toate celelalte cazuri. În caz de circumstanţe atenuante, pentru cazul prevăzut la punctul 2, pedeapsa nu va fi mai mica de un an închisoare iar în cazul prevăzut la punctul 3, pedeapsa nu va fi mai mica de o luna închisoare. Dacă inculpatul este şef de post, sau dacă părăsirea postului a avut ca urmare o vătămare a intereselor publice sau particulare, se va aplica culpabililor, în toate cazurile, maximum pedepselor prevăzute mai sus, fără a li se putea, acorda circumstanţe atenuante. Prin post, se înţelege locul unde un militar sau unitate constituită, este oranduita pentru împlinirea unei însărcinări determinate, iar prin comanda, conducerea unei trupe de orice forta.
ART. 497 Orice militar, care fiind de santinela, vedeta sau în serviciul de quart pe nava, se găseşte adormit se pedepseşte: 1. Cu închisoare dela 2 la 5 ani, dacă era în prezenta inamicului. 2. Cu închisoare dela 6 luni la 2 ani, dacă fapta, s'a petrecut în prezenta rasculatilor sau pe un teritoriu în stare de război sau de asediu. 3. Cu închisoare dela 2 la 6 luni în toate celelalte cazuri.
ART. 498 Orice militar, care pe un teritoriu în stare de război sau de asediu, nu se prezintă de îndată la postul sau unitatea sa în caz de alarma, se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni la 5 ani. În caz cînd neprezentarea a avut de efect neparticiparea la vreo acţiune de lupta, a unităţii sale, pedeapsa va fi de 5 la 10 ani, iar în caz de circumstanţe uşurătoare, pedeapsa nu se va putea scobori sub 6 luni închisoare.
ART. 499 Orice ofiţer, care fără scuza legitima nu se duce la un tribunal militar, unde este chemat a participa ca judecător sau ca apărător se pedepseşte cu închisoare dela 2 la 6 luni; iar în caz de refuz vadit, se va pedepsi potrivit art. 503. Cu aceeaşi pedeapsa, se va pedepsi şi şeful, care, cu buna ştiinţa, provoacă sau tolereaza o asemenea infracţiune.
ART. 500 Militarul care scapa, înlesneşte sau tainueste fuga unui prizonier de război, se pedepseşte cu închisoare dela 2-5 ani. În caz de circumstanţe atenuante, pedeapsa nu va fi mai mica de 3 luni.
ART. 501 Oricine jefueste pe un rănit în timp de război, în lupte, se pedepseşte cu munca silnica pe timp mărginit, iar dacă în scopul jafului a întrebuinţat violenţe ori casne, se pedepseşte cu munca silnica pe vieata.
ART. 502 Se pedepseşte cu închisoare dela 3-5 ani, oricine jefueste cadavrele celor căzuţi pe câmpul de lupta.
CAP. 2 Despre crime şi delicte contra disciplinei şi ordinei în armata SECŢIUNEA I Insubordonarea ART. 503 Militarul, care primind dela un superior un ordin relativ la serviciu şi pe care, în afară de forta majoră, refuza sa-l execute, se face vinovat de insubordonare şi se pedepseşte: 1. În timp de pace, cu 1-5 ani închisoare corecţională. 2. În timp de mobilizare sau război, ori pe un teritoriu în stare de asediu sau în faţa rebelilor, cu munca silnica pe timp mărginit. În primul caz dacă infracţiunea s'a săvârşit în faţa trupei adunate, minimum pedepsei va fi de 2 ani, iar dacă fapta s'a petrecut în faţa trupei sub arme, pedeapsa va fi dela 3-12 ani închisoare corecţională. În cazul al doilea, dacă infracţiunea s'a săvârşit în faţa inamicului, pedeapsa va fi munca silnica pe vieata sau moartea. 3. Orice militar, care sub orice motiv, refuza să depună jurământul, sa primească arma sau sa îndeplinească orice alta îndatorire militară, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 3-12 ani în timp de pace, iar în timp de război cu munca silnica pe vieata sau moartea. 4. În toate cazurile de condamnare la închisoare corecţională pedeapsa nu va putea fi sub un an închisoare, prin acordare de circumstanţe atenuante.
ART. 504 Se înţelege ca o trupa este adunata atunci cînd se găseşte în număr de cel puţin 5 militari şi un comandant pentru un serviciu anume. O trupa se găseşte sub arme atunci cînd este constituită într'o unitate tactica şi prevăzută cu armele şi echipamentul în vederea unui scop determinat, sau pentru exercitii şi sub comanda unui şef. Se considera ca fiind în prezenta inamicului, orice militar susceptibil de a fi pus imediat în contact cu inamicul, sau care se găseşte deja angajat în lupta sau expus atacurilor sale.
ART. 505 Superiorul care da un ordin, ştiind ca executarea, lui constitue o infracţiune penală, se pedepseşte cu maximum pedepsei prevăzută pentru infracţiunea comisă. Inferiorul care executa un asemenea ordin, nu este aparat de pedeapsa, dacă îşi dadea seama ca prin executarea ordinului se comite o infracţiune pedepsita, după codul penal sau după codul de faţa.
SECŢIUNEA II Călcarea de consemn ART. 506 Orice militar, care calca consemnul ce i s'a dat, se va pedepsi cu închisoare dela 2 luni la 2 ani. Dacă infractorul este şef de post, se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni la 2 ani. Dacă faptul s'a petrecut pe un teritoriu în stare de război sau asediu, sau în faţa rasvratitilor, pedeapsa va fi dela 1-5 ani închisoare, iar dacă s'a petrecut în faţa inamicului, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit. În toate cazurile prevăzute la alin. precedent, dacă infractorul este şef de post, nu i se pot acorda circumstanţe atenuante.
SECŢIUNEA III Lasitatea ART. 507 Militarul care, de frica pericolului, pentru propria sa persoana, săvârşeşte una din infracţiunile enumerate mai jos, comite infracţiunea de lasitate şi se pedepseşte: 1. Cînd în timpul luptei, sau a operaţiunilor, după luarea contactului apropiat cu inamicul în timpul războiului fuge sau provoacă la fuga, prin semne sau prin vorbe, pe ceilalţi luptători, se pedepseşte cu munca silnica sau moartea. 2. Cînd în timpul luptei de atac sau apărare, în care este angajata unitatea sa, rămîne în urma de camarazii săi, sau se ascunde ori fuge, sau cu voinţa risipeşte sau face improprii serviciului armele, munitiunile, echipamentul militar sau calul de serviciu, pentru a nu mai lua parte la lupta în curs, se pedepseşte cu munca silnica sau moartea. Dacă una din faptele arătate mai sus se săvârşeşte în timp de pace, în faţa rebelilor sau pe un teritoriu în stare de asediu, pedeapsa va fi dela 2 la 5 ani închisoare. 3. Militarul care simulează o boala sau o ranire, sau care sub pretextul unui serviciu ordonat, părăseşte unitatea sa, pentru a se sustrage dela o lupta în curs, se pedepseşte cu închisoarea dela 3-12 ani, iar ofiţerilor li se va aplica maximum acestei pedepse şi destituirea. 4. Militarul, care cu voinţa, se mutileaza pe sine sau pe altul cu învoirea lui, în scopul de a deveni impropriu serviciului, se pedepseşte în timp de război cu moartea iar în timp de pace, cu închisoarea dela 3 la 12 ani, în acest din urmă caz ofiţerilor aplicându-li-se şi destituirea. Cu aceeaşi pedeapsa se pedepsesc şi provocatorii. În caz de circumstanţe atenuante, pedeapsa nu va putea fi mai mica, ca un an închisoare. 5. Militarul care nu îndeplineşte un act pe care datoria sa militară îl impunea, într'o împrejurare grava de serviciu, din care cauza a rezultat o vătămare a unei operaţiuni militare sau un pericol în vieata, şi avutul cetăţenilor, se pedepseşte cu închisoare dela 2 la 12 ani, iar ofiţerilor li se va aplica şi destituirea.
ART. 508 Se pedepseşte cu închisoare dela 5 la 10 ani, orice militar care în timp de război, intamplator, ratacindu-se sau rămînînd în urma de unitatea sa nu ar cauta, afară de forta majoră, sa o găsească în cel mai scurt timp, iar în cazul de imposibilitate nu s'ar duce la unitatea cea mai apropiată, aceasta fără prejudiciul pedepselor mai grele, în cazul cînd s'ar dovedi ca s'a făcut, vinovat de dezertare. Ofiţerului culpabil i se va aplica şi destituirea.
ART. 509 Sentinela, şeful de post, şeful de escorta sau detasament, care, atacati fiind în îndeplinirea serviciului lor, de către persoane chiar în număr mai mare decât al lor, nu vor face tot ceea ce le prescrie datoria militară, se vor pedepsi cu închisoare dela 6 luni la 5 ani, iar dacă infracţiunea se va săvârşi în faţa rasculatilor, pedeapsa, va fi dela 1 la 5 ani închisoare. Ofiţerului culpabil i se va aplica şi destituirea.
CAP. 3 Abuzul de autoritate ART. 510 Se pedepseşte cu moartea în timp de război şi munca silnica pe timp mărginit în timp de pace, acela, care, în afară de cazurile de legitima apărare, sau fără ordin, dirija sau ordonă un atac cu mana armata, contra trupelor sau supusilor unei puteri aliate sau neutre.
ART. 511 Se pedepseşte cu moartea sau cu munca silnica pe vieata în timp de război şi munca silnica pe timp mărginit în timp de pace, orice militar care ia o comanda fără ordin sau motiv legiuit, sau care o păstrează în contra ordinelor sefilor săi.
ART. 512 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar, care loveste pe inferiorul sau afară de cazurile de raliere a fugarilor, sau de necesitate de a opri jafurile, devastarea, ori dezertarea de pe frontul de lupta, dezordinele grave, sau de nevoia unei manevre urgente de care atarna siguranţa unei nave, aceasta fără prejudiciul unei pedepse mai grele cînd din lovire a rezultat o infracţiune mai grava.
ART. 513 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar care, în puterea funcţiunii sale, întrebuinţează, fără autorizaţie, cu plata sau fără plata pentru lucrări personale sau ale altora, oameni, animale sau vehicule ale unităţii de sub comanda sa, sustragandu-i dela serviciul lor obişnuit. De asemenea, se pedepseşte cu închisoare dela 2 la 6 luni orice persoană în serviciul atelierelor armatei, care executa fără autorizare în aceste ateliere, lucrări, pentru sine sau pentru alţii. Tot cu aceleaşi pedepse, se va pedepsi şi orice şef militar, care va provoca la comiterea infracţiunilor prevăzute la alin. 1 şi 2.
ART. 514 Superiorul, care în exerciţiul atributiunilor sale, aplica pedepse neregulamentare, ori maltrateaza în orice chip un inferior al său, se pedepseşte cu închisoare pînă la 6 luni.
ART. 515 Orice şef militar care, dovedindu-se ca a luat cunoştinţa pe orice cale de o infracţiune penală săvîrşită de un subaltern al său, nu ia măsuri de cercetare ori nu trimite actele cercetării la autoritatea în drept a se pronunţa asupra acţiunii penale, se pedepseşte cu închisoare pînă la 6 luni.
CAP. 4 Nesupunerea la chemare şi dezertarea SECŢIUNEA I Nesupunerea ART. 516 Este nesupus orice recrut chemat în virtutea legii, ori angajat de buna voie, care, în afară de cazurile de forta majoră, nu s'a dus la destinaţia sa în termen de 10 zile, socotite din ziua fixată a se prezenta şi despre care a fost încunoştiinţat, prin înmânarea sau afişarea la domiciliu a ordinului de chemare ori prin înştiinţare în comuna, cu viu graiu, batere de toba, sau în orice alt mod. Sînt de asemenea nesupusi, oamenii de trupa din concediu limitat sau nelimitat, rezervistii, militienii, precum şi ofiţerii în concediu, disponibilitate sau rezerva, care, în afară de cazurile de forta majoră, fiind chemaţi în modul arătat mai sus, nu vor veni la destinaţie în termen de 4 zile dela data cînd trebuiau să fie prezenţi la corp. Termenele mai sus menţionate, sînt sporite pînă la o luna pentru toţi chematii aflaţi în străinătate. În timp de război, mobilizare, concentrare sau chemare urgenta, termenele de prezentare vor fi cele specificate în ordinele de chemare, termene ce vor începe să curgă dela data încunoştiinţării prin mijloacele arătate în alineatul 1.
ART. 517 Nesupunerea se pedepseşte în timp de pace cu închisoare dela 2-6 luni cînd nu durează mai mult ca trei luni. Pedeapsa va fi dela 1-3 ani închisoare, cînd întârzierea este mai mare de 3 luni. Nesupusilor care se vor prezenta de buna voie, li se va putea reduce pedeapsa la jumătate din minimum prescris mai sus.
ART. 518 Nesupusul, care va comite un act din care să reiasă neîndoios intenţiunea de a se sustrage dela îndatoririle serviciului militar, se pedepseşte cu închisoare dela 3-5 ani. În caz de circumstanţe atenuante, pedeapsa nu va putea fi mai mica de doi ani. În timp de război, mobilizare sau cînd chemările prevăzute de art. 516 sînt făcute pentru reprimarea dezordinelor interne, pedepsele prevăzute de art. 517 şi de acest articol pot fi indoite.
SECŢIUNEA II Dezertarea ART. 519 Este dezertor: 1. Orice militar, care lipseşte fără voie mai mult de doua zile libere dela Corpul sau Serviciul sau. Recrutii sau soldatii voluntari, care nu au împlinit 30 zile de prezenta sub arme, nu vor fi socotiţi dezertori decât după o lipsa de 8 zile. 2. Orice militar care nu se prezintă la Corpul sau în termen de patru zile dela expirarea permisiei sau concediului ce i-a fost acordat. 3. Orice militar din trupa cu schimbul care, fără scuza legală, nu s'a prezentat la serviciu în termen de doua zile din ziua hotarita prin ordinul de chemare.
ART. 520 Dezertarea în ţara în timp de pace se pedepseşte cu închisoare dela 2-6 luni, dacă lipsa nu a fost mai mare de 3 luni. Pedeapsa va fi dela 1-3 ani închisoare în cazurile următoare: 1. Cînd absenta a fost mai mare de 3 luni. 2. Dacă a mai fost condamnat pentru dezertare, indiferent dacă a executat sau nu pedeapsa. 3. Dacă a luat cu sine armături, muniţii sau orice alt obiect de specialitate încredinţat lui pentru serviciu. 4. Dacă a luat cu sine calul sau orice alt mijloc de transport, încredinţat lui pentru serviciu.
ART. 521 Dezertarea se pedepseşte cu închisoarea dela 1-5 ani: 1. Dacă invinuitul a suferit mai mult de doua condamnări anterioare pentru dezertare, indiferent dacă a executat sau nu vreuna din pedepse. 2. Dacă a dezertat fiind în serviciu sau în prezenta rebelilor, sub rezerva pedepselor mai grave prevăzute pentru parasire de post din prezentul cod.
ART. 522 Se pedepseşte cu indoitul pedepselor prevăzute la art. 520 şi 521, dezertorul, care, comitand infracţiunea în una din condiţiunile de mai sus, trece frontiera şi petrece în ţara străină o parte sau tot timpul dezertarii sale. Cînd acea ţara va intră în razboiu cu România şi dezertorul cu voinţa nu se întoarce la Corpul sau, se va socoti dezertor la inamic. Militarul din activitate de serviciu care, aflându-se în permisie sau concediu, ori lipsa dela corpul sau, în termenul de graţie trece hotarul tarii, fără învoirea autorităţilor militare, se pedepseşte cu închisoare dela 3 la 6 luni.
ART. 523 Dacă dezertarea s'a petrecut pe un teritoriu în stare de asediu sau în timp de mobilizare, pedepsele ce se aplică sînt următoarele: 1. Închisoare dela 9 luni la 3 ani, în cazul art. 520, alin. 1 şi art. 522, alin. 3. 2. Închisoare dela 1-5 ani în cazul art. 520, pct. 1, 2, 3 şi 4. 3. Munca silnica dela 5-15 ani, în cazul art. 521, pct. 1 şi 2 şi art. 522, alin. 1.
ART. 524 În timp de razboiu, se va aplica pedeapsa cu munca silnica pe timp mărginit sau pe viaţa, în toate cazurile prevăzute de art. 520, 521 şi 522.
ART. 525 Orice militar, culpabil de dezertare în prezenta inamicului, se pedepseşte cu munca silnica pe viaţa sau cu moartea.
ART. 526 Militarul care dezerteaza la inamic, se pedepseşte cu moartea.
ART. 527 Cînd dezertorul se prezintă de buna voie, pedeapsa nu va putea fi mai mare decât jumătate din maximum prescris de lege. Cînd legea prevede pedeapsa cu moartea, se va aplica munca silnica pe viaţa, iar cînd legea prevede munca silnica pe viaţa, se va aplica munca silnica pe timp mărginit.
ART. 528 În toate cazurile de dezertare, cînd se acordă circumstanţe atenuante, pedeapsa nu, poate fi mai mica decât jumătate din minimum prescris de lege pentru fiecare caz. Cînd legea prevede pedeapsa cu moartea, se va aplica munca silnica pe viaţa, iar cînd legea prevede munca silnica pe viaţa, se va aplica munca silnica pe timp mărginit.
ART. 529 Dezertorul din timp de pace care continua a rămîne în aceasta poziţie şi după declararea stării de asediu, mobilizare sau razboiu, se va socoti după caz ca dezertor de pe un teritoriu pus sub stare de asediu, respectiv în timp de mobilizare sau razboiu.
ART. 530 Se considera dezertare cu complot, orice dezertare săvîrşită prin înţelegere între mai mult de doi militari. Culpabilii de dezertare cu complot, în ţara sau străinătate în timp de pace, se pedepsesc cu munca silnica pe timp mărginit, aplicându-se şefului complotului maximum pedepsei. Pe un teritoriu sub stare de asediu, în timp de mobilizare şi razboiu, culpabilii de dezertare cu complot se pedepsesc cu munca silnica pe viaţa sau cu moartea.
CAP. 5 Vânzarea, risipirea, punerea în gaj şi tăinuirea efectelor militare ART. 531 Se pedepseşte cu închisoare dela 1-5 ani orice militar care vinde calul sau orice alt obiect încredinţat lui pentru serviciu. Asemenea se va pedepsi militarul care vinde orice alt animal sau mijloc de transport încredinţat lui pentru serviciu şi care aparţine Statului. Cu aceeaşi pedeapsa se va pedepsi şi militarul care cu ştiinţa, cumpara aratatele animale sau obiecte.
ART. 532 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar din trupa cu schimbul care îşi va instraina, fără autorizaţie, calul sau de serviciu, fie în timpul serviciului activ, fie în termenul prevăzut de regulamente, după terminarea serviciului sub arme.
ART. 533 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 2 ani, orice militar, care, cu voinţa risipeşte sau degradeaza, în totul sau în parte, armele, munitiunile sau alte obiecte încredinţate lui pentru serviciu. Pedeapsa nu va fi mai mare de 6 luni închisoare cînd infracţiunea s'a comis numai din neglijenţa.
ART. 534 Se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la 1 an, orice militar care pune în gaj armele, munitiunile, obiectele de echipament sau inbracaminte, precum şi orice alte obiecte aparţinînd Statului şi încredinţate lui pentru serviciu. Militarul sau funcţionarul civil din serviciul armatei, care primeşte acest gaj, se pedepseşte cu aceeaşi pedeapsa.
ART. 535 Cu aceelasi pedepse se vor pedepsi şi acei care au comis aceleaşi infracţiuni în prejudiciul unei armate aliate, în timp de razboiu, care cooperează cu armata română.
CAP. 6 Jaf, destructiuni, devastari ART. 536 Se pedepseşte cu munca silnica pe timp mărginit în timp de razboiu, şi cu închisoare dela 5 la 12 ani, în timp de pace, orice jaf sau distrugere de arme, obiecte de hrana, mărfuri sau obiecte aparţinînd armatei, săvîrşite de militari în banda de cel puţin 3. Dacă faptul de mai sus s'a comis cu arme, prin escaladare, efracţie sau cu violenta, asupra persoanelor sau cu ocazia unui incendiu, inundaţie sau catastrofa de cale ferată, pedeapsa va fi moartea în timp de razboiu, iar în timp de pace munca silnica pe toată viaţa. Cu toate acestea, dacă printre culpabili se afla instigatori, se vor aplica numai acestora pedepsele, din alineatele precedente, iar celorlalţi coautori, pedeapsa cu un grad mai jos, dacă aceasta nu decurge de drept din pedeapsa aplicată.
ART. 537 Se pedepseşte cu închisoare dela 2-5 ani în timp de pace şi cu munca silnica pe timp mărginit în timp de razboiu, orice militar care cu intentiune strica sau distruge, în orice mod, arme, muniţii, efecte, materii, unelte sau mijloace de transport de orice fel, aparţinînd Statului, ori întrebuinţate pentru armata, sau aparţinînd navelor marinei de razboiu, fie ca erau sau nu încredinţate pentru serviciu. Pedeapsa de mai sus se aplică şi militarului, care, fără autorizaţie legală dezarmeaza sau face improprii în orice mod, lucrări de fortificatii de orice fel, bastimente ori aeronave, aparţinînd Statului sau întrebuinţate pentru armata.
ART. 538 Pedeapsa prevăzută la articolul precedent se aplică şi militarului care, cu voinţa ucide sau raneste, punând în afară de serviciu, orice animal întrebuinţat în serviciul armatei.
ART. 539 Dacă infracţiunile prevăzute în cele doua articole precedente, sînt rezultatul neglijentei, nedibaciei, nesocotintei sau nepazirii dispoziţiunilor legilor, regulamentelor şi ordinelor date, pedeapsa va fi în timp de pace închisoarea dela 2 luni la 3 ani, iar în timp de razboiu, închisoarea dela 1-5 ani.
ART. 540 Se pedepseşte cu moartea, în timp de razboiu, şi cu munca silnica pe viaţa, în timp de pace, orice militar, care, cu intenţie, incendiaza prin orice mijloc sau distruge cu ajutorul unor materii explosibile, edificii, clădiri, cai ferate, linii sau posturi telegrafice ori telefonice, posturi de aerostatie ori aviatie, vase de razboiu, vapoare, corăbii, şalupe, barci sau materialul lor de bord, precum şi orice alte lucrări sau imobile care servesc armatei sau la apărarea tarii. Dacă infracţiunea prevăzută de alineatul precedent este rezultatul neglijentei, nedibaciei, nesocotintei sau nepazirii dispoziţiunilor legilor, regulamentelor şi ordinelor date, cei vinovaţi se vor pedepsi cu închisoare dela 5-12 ani.
ART. 541 Orice militar care, cu intentiune, ascunde, arde sau distruge, în orice mod, în totul sau în parte, registre, hotărîri, acte sau documente, aparţinînd autorităţii militare, se pedepseşte cu închisoare dela 5-12 ani.
CAP. 7 Uzurpare de uniforme şi insigne ART. 542 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 3 ani, orice militar care în timp de pace poarta în public, decoratiuni, medalii, insigne, uniforme militare române, fără a avea dreptul, sau care poarta uniforme, decoratiuni sau medalii străine, fără a avea cuvenită autorizaţie. În timp de razboiu, oricine va purta, fără drept, uniforme sau insigne militare române sau ale unei armate aliate, se va pedepsi cu munca silnica pe viaţa.
CAP. 8 Diverse alte infracţiuni vătămătoare armatei şi exercitării îndatoririlor militare SECŢIUNEA I Infracţiuni relative la pregătirea mobilizării ART. 543 Abaterile dela regulile prescrise de regulamentele, instrucţiunile sau ordinele referitoare la mobilizarea armatei se pedepsesc: 1. Cu 1-6 luni închisoare corecţională, cînd infractorul este şeful garnizoanei sau agentul legalmente indatorat cu executarea dispoziţiunilor referitoare la mobilizare sau cînd este militar, grad inferior, din orice element al armatei şi se abate dela îndatoririle relative la primirea livretului şi vizarea lui, stramutarile de domiciliu şi absentarea temporară dela domiciliu. 2. Cu 3-8 ani temnita grea cînd se constata în sarcina infractorului intenţiunea de a sustrage pe alţii ori de a se sustrage el însuşi dela serviciul militar.
ART. 544 Cu aceeaşi pedeapsa se pedepseşte şi ofiţerul de rezerva, care în termen de 30 zile dela trecerea în aceasta pozitiune, nu comunică cercului de recrutare din care face parte sau garnizoanei unde îşi are domiciliul, adresa de unde poate fi chemat, sau care se face vinovat de infracţiunile prevăzute în legea ofiţerilor de rezerva, cu privire la viza carnetului respectiv.
SECŢIUNEA II Alte infracţiuni ART. 545 Oricine, cu buna ştiinţa, nesilit şi fără stirea autorităţilor, gazduieste un prizonier de razboiu, se pedepseşte cu închisoare pînă la 2 ani.
ART. 546 Orice persoană care insulta o sentinela, un soldat de escorta, sau o vedeta, prin cuvinte, gesturi sau alte ameninţări, este pedepsit cu închisoare dela 2 luni pînă la 1 an, iar în timp de razboiu cu închisoare dela 1 la 5 ani. În cazul al doilea dacă se acordă - circumstanţe atenuante, pedeapsa nu poate fi mai mica de 3 luni închisoare.
ART. 547 Orice persoană culpabilă de lovirea sau violenta cu mana armata, în contra unei sentinele, escorte sau vedete, se pedepseşte, în timp de razboiu, cu munca silnica pe viaţa, iar în toate celelalte cazuri cu închisoare dela 2-5 ani. Dacă violentele nu au fost făcute cu mana armata, pedeapsa va fi în timp de razboiu munca silnica pe timp mărginit, iar în toate celelalte cazuri închisoare dela 1 -3 ani. În caz de circumstanţe atenuante pentru primul caz, pedeapsa nu va putea fi mai mica de un an închisoare, iar în cazul al doilea, de 6 luni închisoare.
ART. 548 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 3 ani oricine, cu buna ştiinţa va ascunde sau va lua în serviciul sau un nesupus sau un dezertor.
ART. 549 Se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la 2 ani, oricine cumpara, primeşte în gaj sau tainuieste cu ştiinţa, precum şi acel care ar primi sau deţine sub orice titlu cu ştiinţa, arme, munitiuni sau orice alt obiect aparţinînd armatei.
ART. 550 Acela, care după ce a încheiat contractul cu autoritatea militară, pentru aprovizionarea armatei în timp de mobilizare, asediu, sau razboiu, sau pentru transporturi, sau pentru obiecte de hrana, destinate a preintampina sau a se face sa înceteze calamitatea publică, se abţine cu voinţa de a executa contractul la timpul sau la locul fixat, sau care nu executa contractul, se va pedepsi, potrivit codului penal, la paragrafele ce privesc delictele de compromitere a aprovizionarilor şi frauda în furnituri publice (art. 200 şi 201 cod penal). Acela, care în timp de razboiu, mobilizare sau stare de asediu, lucrand în una din întreprinderile care executa contracte de lucrări militare, sau de transporturi, contracte care privesc ori sînt în legătură cu apărarea tarii, împiedica în orice mod executarea în totul sau în parte a acestor contracte sau face ca executarea sa nu fie în conformitate cu condiţiunile contractelor, se va pedepsi potrivit dispoziţiunilor art. 200 din codul penal.
ART. 551 Oricine care, în zona de operaţiuni a unei forte militare în campanie, întrebuinţează în public şi fără drept insignele crucii roşii sau ale altor asemenea instituţiuni, se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la un an.
ART. 552 Orice militar, care în timpul serviciului activ depune vreun jurământ, pentru cauze şi scopuri ce ar veni în atingere cu jurământul depus ca ostas, ordinea publică, siguranţa Statului ori Constituţia şi legile tarii, se pedepseşte cu 6 luni pînă la 2 ani închisoare.
CAP. 9 Infracţiuni speciale marinei militare ART. 553 Se pedepsesc cu închisoare dela 2 luni pînă la un an, toţi justiţiabilii de consiliile de justiţie de bord care ar comite una din următoarele infracţiuni: 1. Degradarea din neglijenţa a obiectelor de inventar sau a materialului bordului (corp, maşini, caldari, armament, barci, etc.). 2. Risipirea sau alterarea alimentelor şi a materialelor, precum şi a lichidelor întrebuinţate la bord, fie pentru alimentare, fie pentru uzajul navei, provenită din neglijenţa sau nerespectarea ordinelor şi regulamentelor. 3. Imbarcarea clandestina de către personalul şi echipajul navei, sau de vreun pasager a armelor de foc, a armelor albe, explozivelor, a materialelor inflamabile, a mărfurilor, otravurilor, stupefiantelor şi băuturilor alcoolice şi a oricăror alte mărfuri. 4. Lipsa dela bord, la plecarea navei, fără a fi fost învoit şi fără prejudiciul pedepsei pentru dezertare. 5. Întârzierea peste ora fixată în învoirea acordată, în caz cînd era anuntat ca intră în serviciul de quart sau de garda. 6. Divulgarea faptelor sau actelor referitoare la serviciu, care potrivit ordinelor primite trebuiau să fie ţinute secret.
ART. 554 Adormirea la post a santinelei sau a funcţionarului la bordul unei nave se pedepseşte: 1. Cu închisoare dela 2-5 ani, dacă era în prezenta inamicului sau rebelilor armati. 2. Cu închisoare dela 6 luni-3 ani, dacă fapta a avut loc în timp de razboiu, însă în afară de prezenta inamicului, sau pe mare, în timp de pace. 3. Cu închisoare dela 2 luni-1 an, în toate celelalte cazuri. Dacă culpabilul este în serviciul de quart, pedeapsa poate fi indoita.
ART. 555 Orice marinar sau militar ambarcat, sau orice individ făcînd parte din echipajul unei nave, care îşi părăseşte fără autorizaţie nava, corvoada sau ambarcatiunea sa, este pedepsit: 1. Cu moartea sau munca silnica pe viaţa, dacă este în prezenta inamicului. 2. Cu, temnita grea dela 3-6 ani, dacă este în prezenta rebelilor armati; 3. Cu închisoare dela 2 luni la 1 an, în celelalte cazuri.
ART. 556 Se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 1 an, faptul de întrebuinţare fără autorizare a unei ambarcatiuni, a unui vas al Statului sau a navei convoiate.
ART. 557 Orice comandant al unei nave militare care, din neglijenţa, lipsa de diligenta sau nepazirea regulamentelor, cauzează un abordaj, punere pe uscat sau avarie grava a navei sau a organelor ei esenţiale, se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni pînă la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se vor pedepsi şi toţi subordonatii săi, care au provocat în modul arătat mai sus, aceasta infracţiune. Dacă infracţiunea de mai sus se va fi săvârşit cu voinţa, pedeapsa va fi temnita grea dela 3-10 ani.
ART. 558 Orice persoană nemilitara, aflată pe bord sub orice titlu, care va insulta pe comandantul sau pe ofiţerii bordului, se pedepseşte: 1. Cu închisoare dela 2 la 6 luni, cînd insulta sa produs în afară de serviciu. 2. Cu închisoare dela 6 luni la 1 an, cînd insulta s'a produs cu ocazia serviciului. 3. Dacă insulta sau ultragiul a fost urmată de lovirea celor arătaţi mai sus, pedeapsa va fi în primul caz închisoarea dela 1 la 3 ani, iar în al doilea caz închisoare dela 2 la 5 ani.
ART. 559 Se pedepseşte de asemenea cu închisoare pînă la 3 luni, orice persoană, militară care comite una din infracţiunile arătate la art. 558, pct. 2, împotriva orisicarei alte persoane făcînd parte din echipajul vasului, şi cu pedeapsa pînă la 6 luni cînd infracţiunea menţionată mai sus a fost urmată de lovire.
ART. 560 Se pedepseşte cu moartea în timp de război: orice persoană din serviciul marinei de război sau imbarcata pe o nava a Statului sau o nava convoiata care tradeaza sau preda inamicului, fie una sau mai multe din navile ce comanda, fie aprovizionari de ale marinei, fie planuri de fortificatie, arsenale, pieţe de război, porturi, rade, fie parole sau secretele semnalelor, fie secretul operaţiunilor, expeditiunilor sau negocierilor, precum şi acela care întreţine înţelegeri cu inamicul, în scopul de a favoriza planurile sale. Cu aceeaşi pedeapsa, se vor pedepsi şi acei care vor participa la comploturi, în scopul de a forta pe comandantul unei nave sa scoboare pavilionul, acei care vor provoca la fuga sau care vor împiedica întrunirea forţelor de uscat sau de apa în prezenta inamicului. Asemenea şi orice individ român sau în serviciul României care cu voinţa va da concursul lui pentru a pilota o nava inamica.
ART. 561 Se pedepseşte în timp de război cu moartea: 1. Orice individ în serviciul marinei, care procura inamicului informaţiuni de natura a vătăma operaţiunile maritime sau a compromite siguranţa bastimentelor de război sau de comerţ, a arsenalelor şi stabilimentelor marinei. 2. Orice individ în serviciul marinei, care cu ştiinţa tainueste sau face sa tainuiasca spionii sau tradatorii. 3. Orice individ care se introduce pe navele de război sau pe acelea ale convoiului, într'un arsenal sau stabiliment al marinei, pentru a-şi procura documente sau informaţiuni în interesul inamicului.
ART. 562 Orice comandant de nava sau grupare de nave, care a ocazionat pierderea sau capturarea unei nave militare, pusă sub ordinele sale, se pedepseşte: 1. Dacă infracţiunea s'a produs cu voinţa, cu moartea în timp de război şi 5-12 ani închisoare în timp de pace; 2. Dacă infracţiunea s'a produs fără intenţie, din orice culpa, pedeapsa va fi, în timp de pace şi de război, închisoarea dela 3-8 ani.
ART. 563 Orice comandant de nava militară sau grupare de nave militare, vinovat în timp de război de a fi scoborit pavilionul în scopul de a se sustrage luptei, cînd el era în stare de a se apara, sau care a părăsit comandamentul sau într'o împrejurare de pericol, se va pedepsi cu moartea.
ART. 564 Orice ofiţer secund sau şef de quart, orice individ ambarcat, care va fi ocazionat pierderea sau capturarea unei nave militare se pedepseşte: 1. Dacă a procedat cu voinţa, în timp da război, cu moartea, iar în timp de pace cu 4-12 ani închisoare. 2. Dacă infracţiunea este comisă fără intenţie, din orice culpa, cu închisoarea corecţională dela 2-5 ani.
ART. 565 Este pedepsit cu moartea în timp de război şi cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani, în timp de pace, orice comandant al unei nave militare, care, cu voinţa, în caz de pierderea bastimentului sau, nu-l părăseşte cel din urma.
ART. 566 Este pedepsit cu moartea în timp de război, orice individ ambarcat pe o nava militară, culpabil de a fi coborît fără ordinul comandantului pavilionul în timpul luptei.
ART. 567 Se pedepseşte cu închisoare dela 2-12 ani orice individ ambarcat pe o nava militară, care în timpul luptei, fără ordinul comandantului, va provoca prin strigate, sau alte mijloace, predarea, coborirea pavilionului sau încetarea focului. Dacă invinuitul este ofiţer, pedeapsa este temnita grea de la 3-10 ani.
ART. 568 Se pedepseşte cu închisoare dela 5-12 ani, orice comandant al unei nave sau fracţiuni din forţele navale ale marinei, în cazurile următoare: 1. Cînd, fiind în măsura sa atace sau sa lupte cu un inamic egal sau inferior în forte, ori sa ajute o nava românească sau aliata, urmărită de inamic sau angajata în lupta, sau sa distruga un convoi inamic, nu a luat nicio măsura pentru realizarea acestui scop, fără ca instrucţiuni speciale ori motive temeinice sa-l fi împiedicat; 2. Cînd, fără sa fi fost obligat de forte. superioare, sau motive legitime, a suspendat urmărirea, fie a navelor de război, fie a celor comerciale, care fugeau dinaintea sa, fie a unui inamic; 3. Cînd, de asemenea, fără motive legitime, a refuzat ajutorul uneia sau mai multor navi amice, care gasindu-se în pericol, cereau asistenţa sa.
ART. 569 Se pedepseşte cu închisoare dela 6 luni la 1 an, comandantul unei navi militare, care în momentul punerii pe uscat, sau în momentul incendiului ori a naufragiului, nu a luat toate măsurile cuvenite pentru a scapa nava de pierderea totală.
ART. 570 Comandantul unei nave, care nu menţine nava sa la postul ce i s'a hotărît pentru lupta sau care cu dela sine putere se sustrage cu nava sa dela o lupta în curs, se pedepseşte cu moartea.
ART. 571 Comandantul unei fracţiuni dintr'o forta navala sau convoiu vinovat de a se fi separat cu unitatea ce comanda de şeful sau, ofiţerul secund, şeful de quart şi orice individ imbarcat, vinovaţi de a fi provocat aceasta separare, se pedepseşte atunci cînd au lucrat cu voinţa: 1. Cu moartea dacă faptul a avut loc în prezenta inamicului. 2. Cu munca silnica pe timp mărginit, dacă faptul s'a petrecut în timp de război, dar nu în prezenta inamicului. 3. Cu închisoare dela 2 la 5 ani, dacă fapta s'a petrecut în timp de pace în faţa rebelilor. În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi de 3 la 6 luni închisoare.
ART. 572 Dacă infracţiunile dela articolul precedent au fost rezultatul unei simple neglijente, pedeapsa va fi după cum urmează: În cazul prevăzut sub numărul 1, pedeapsa va fi munca silnica pe timp mărginit; în cele prevăzute sub numărul 2, pedeapsa va fi închisoare dela 2 la 5 ani; în cazul prevăzut la punctul 3, alin. 1, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 1 an, şi alin. 2, închisoarea pînă la 3 luni.
ART. 573 În caz de parasire forţată a navei, comandantul care nu a făcut tot ce depinde de el, pentru a se pune la dispoziţia şefului sau în cel mai scurt timp, se pedepseşte în timp de război, cu închisoare dela 1 la 5 ani, iar în timp de pace cu închisoare pînă la 3 luni.
ART. 574 Orice comandant de nava sau grup de nave care cu voinţa, abandoneaza un convoi cu conducerea şi paza căruia fusese însărcinat, se pedepseşte în timp de război cu moartea şi în timp de pace cu închisoarea, dela 2 luni la 1 an şi destituirea. Dacă drept urmare a neglijentei sale, comandantul însărcinat cu conducerea convoiului, s'a găsit izolat de toate sau de o parte din navele încredinţate escortei sale, este pedepsit în timp de război cu închisoarea pînă la 5 ani, dacă, este ofiţer, iar în timp de pace cu închisoare pînă la 6 luni.
ART. 575 Comandantul unei fracţiuni din forţele navale, militare, care cu voinţa, nu a îndeplinit misiunea cu care era însărcinat, se pedepseşte cu moartea, dacă misiunea i-a fost data în timp de război, sau era referitoare la operaţiuni de război. În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi, închisoarea dela 5-12 ani. Cînd misiunea nu a fost îndeplinită, datorită neglijentei, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani, cînd faptul s'a săvârşit în timp de război, sau era referitor la o operaţiune de război. În toate celelalte cazuri, pedeapsa va fi dela 6 luni la 1 an închisoare.
ART. 576 Orice ofiţer ambarcat pe o nava militară, culpabil de a se fi îndepărtat cu voinţa dela ordinele primite şi prin aceasta ar fi provocat nereusita misiunii ce-i fusese încredinţată, se pedepseşte cu închisoare dela 2 luni la 2 ani.
ART. 577 Orisicine, care fiind ambarcat pe o nava a marinei militare sau militarizata, şi care în momentul naufragiului nu executa ordinul comandantului, ori o părăseşte fără ordin, sau se indeparteaza dela locul naufragiului sau dela plaja apropiată, se pedepseşte dacă este ofiţer, asimilat sau grad inferior din marina, cu munca silnica pe timp mărginit; dacă nu este marinar, cu închisoare dela 1 la 5 ani.
ART. 578 Refuzul de a executa un ordin de serviciu în caz de naufragiu, incendiu, abordaj, punere pe uscat sau manevra şi oridecateori nava este în pericol, se pedepseşte în timp de război cu moartea, iar în timp de pace cu munca silnica pe timp mărginit. Oricine va produce panica la bord în împrejurările prevăzute la alineatul de mai sus, se va pedepsi în timp de razboiu cu moartea, iar în timp de pace cu munca silnica pe timp mărginit. Oricine din neatentie, nesocotinta, neglijenţa, nerespectarea legilor, regulamentelor sau dispoziţiunilor date, provoacă incendiu pe o nava, se va pedepsi cu închisoare dela 1-5 ani. Cu aceeaşi pedeapsa se va pedepsi şi orice marinar sau militar ambarcat sau orice individ făcînd parte din echipajul unei nave, care îşi părăseşte postul ce i s'a încredinţat, în caz de incendiu.
ART. 579 Orice individ ambarcat pe o nava militară, culpabil de a fi format un complot contra autorităţii comandantului, sau contra siguranţei navei, se pedepseşte cu munca silnica dela 5-10 ani.
ART. 580 Orice pilot, culpabil de a fi provocat cu voinţa pierderea unei nave a marinei, sau a unei nave făcînd parte dintr'un convoiu, se pedepseşte în timp de război cu moartea şi cu munca silnica pe timp mărginit în timp de pace; dacă faptul s'a săvârşit din neglijenţa, pedeapsa va fi dela 1-5 ani închisoare. Dacă un pilot, cu voinţa, a cauzat punerea pe uscat a unei nave, se pedepseşte cu închisoarea dela 5-12 ani, iar dacă faptul s'a petrecut din neglijenţa, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani.
ART. 581 Dacă un pilot a părăsit cu voinţa nava, în prezenta inamicului, după ce s'a angajat sa o conducă, se va pedepsi cu moartea, iar dacă acest fapt s'a petrecut în faţa unui pericol, însă nu în prezenta inamicului, pedeapsa va fi închisoarea dela 2-5 ani.
ART. 582 Comandantii şi tot personalul de bord al unei nave nemilitare, făcînd parte dintr'un convoiu militar, sînt consideraţi din punctul de vedere al codului de faţa ca şi personalul marinei militare, pe tot timpul cat nava face parte din convoiu.
ART. 583 Orice comandant al unei nave de comerţ sub pavilion român, care refuza sa dea ajutor unei nave militare în pericol, se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani.
ART. 584 Orisicine, prin orice mijloc, favorizează plecarea fără voie dela bord a marinarilor sau altor persoane imbarcate pe o nava a marinei militare, se va pedepsi de către instanţa competenţa cu închisoare dela 1 la 6 luni. Cu aceeaşi pedeapsa, se vor pedepsi şi acei care, în chipul arătat mai sus, favorizează sustrageri de materiale de pe bordul navei, fără prejudiciul pedepselor mai grave, de va fi cazul.
ART. 585 Orice crime sau delicte, comise pe bordul unei nave, luate sau capturate, sînt considerate şi pedepsite ca şi cînd s'ar fi comis la bordul unei nave a marinei militare de război.
ART. 586 Toate persoanele ambarcate pe o nava a marinei militare, în caz de pierderea navei şi pînă la îndeplinirea tuturor formelor legale pentru debarcare, rămîn supuse dispoziţiunilor acestui cod.
CAP. 10 Infracţiuni speciale aeronauticei militare ART. 587 Oricine va sbura cu un avion sau orice aeronava aparţinînd armatei, fără o prealabilă autorizaţiune, va fi pedepsit cu închisoare dela 2 luni la 1 an. Dacă cel care va sbura în condiţiunile alin. de mai sus, nu poseda nici brevet de pilot, pedeapsa va fi închisoarea dela 6 luni la 2 ani. Dacă după un asemenea sbor va urma un accident ce va aduce distrugerea sau numai degradarea aparatului, pedeapsa va fi dela 6 luni la 3 ani.
ART. 588 Oricine, din neglijenţa, lipsa de diligenta, cauzează distrugerea sau degradarea materialului, pedeapsa va fi dela 6 luni la 3 ani, iar cînd infractorul cauzează moartea unui om, pedeapsa va fi dela 2 ani la 6 ani.
ART. 589 Orice militar care dezerteaza cu un avion sau aeronava aparţinînd armatei, va fi pedepsit cu indoitul pedepselor prevăzute în art. 520 şi 521. Dacă, după aterisare, cu voinţa, va distruge aparatul, pedeapsa va fi munca silnica dela 5-15 ani. Dacă dezertarea va fi în ţara străină, pedeapsa ce se va aplica va fi dela 10-20 ani munca silnica.
ART. 590 În timp de război, dezertarea dela alin. 1, art. precedent, va fi pedeapsa cu munca silnica dela 5-15 ani, iar infracţiunile dela alin. 2 şi 3, cu moartea.
ART. 591 Orice pilot, care avînd o însărcinare în timpul luptelor, părăseşte misiunea sa, fără a fi, într'un caz de forta majoră, va fi pedepsit cu moartea sau cu munca silnica pe vieata.
CAP. 11 Dispoziţiuni transitorii ART. 592 Ofiţerii care la promulgarea legii de faţa se găsesc în corpul magistraţilor militari, vor continua, sa rămînă pînă la clasarea lor definitivă, după care data cei care nu vor fi clasaţi ca magistraţi militari, se vor trimite în arma lor, timpul petrecut în justiţia militară socotindu-li-se drept stagiu pentru inaintare.
ART. 593 Vor fi clasaţi definitiv magistraţii militari: a) Ofiţerii care se găsesc inaintati pe specialitatea justiţiei militare şi contencios, conform art. 60 din legea inaintarilor în armata sau clasaţi ca atare; b) Ofiţerii care funcţionează de cel puţin 2 ani neintrerupti în cadrele justiţiei militare. Ceilalţi ofiţeri vor fi clasaţi în urma examenului prevăzut de art. 77, alin. d; 79, 80 şi 81, cu dispensa stagiului la trupa. Ofiţerii care la data promulgării legii de faţa sînt mutati din justiţia militară, la alte servicii ale armatei, prin hotărîrea Consiliului superior al armatei, rămîn definitiv scoşi din cadrele acestei specialităţi. Aceste clasari şi confirmări trebuiesc să fie definitiv făcute, cel mult 2 luni după promulgarea legii de faţa.
ART. 594 Ofiţerilor din Corpul magistraţilor militari, care pînă la data promulgării legii de faţa, au făcut parte din Serviciul contencios şi Serviciul justiţiei din Ministerul Apărării Naţionale, li se va considera ca stagiu la consiliul de razboiu, în vederea inaintarii în grad, timpul petrecut la aceste servicii. De asemenea, stagiul făcut pînă la promulgarea legii de faţa, de ofiţerii justiţiei militare, în funcţiunile indicate la art. 58, lit. D, din regulamentul legii inaintarilor în armata, se considera valabil în vederea inaintarii.
ART. 595 După îndeplinirea formalităţilor referitoare la confirmarea magistraţilor militari, Ministerul Apărării Naţionale va întocmi anuarul magistraţilor militari, înscrişi pe grade şi vechime, din care se vor lua exclusiv magistraţii militari pentru încadrarea instanţelor militare, potrivit legii de faţa. Aceasta încadrare trebuie să fie facuta cel mult pînă la punerea în aplicare a legii de faţă. Direcţiile justiţiei militare şi contencios din Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul contencios din Ministerul Aerului şi Marinei, vor fi încadrate numai cu ofiţeri din Corpul magistraţilor militari.
ART. 596 În caz de lipsa de ofiţeri combatanti sau magistraţi, cu grade corespunzătoare diferitelor funcţiuni din justiţia militară, pot fi intrebuintati ca presedinti, consilieri, judecători de instrucţie sau procurori militari, ofiţeri cu un grad imediat inferior celor prevăzuţi în legea de faţa, fără a se putea cobori, pentru funcţiunea de preşedinte, sub gradul de maior şi pentru judecători, sub gradul de căpitan, iar, în lipsa, în mod provizoriu, ofiţeri de diferite arme, de preferinta titrati sau din acei care au servit în justiţia militară. Aceştia vor fi înlocuiţi de drept, cu magistraţi militari disponibili.
ART. 597 Procesele, aflate în curs de instrucţie sau judecata la punerea în aplicare a legii de faţă, se vor instrui şi judeca de noile instanţe competente, conform codului de faţa, aplicându-se sancţiunile din vechiul cod, întrucât ele ar fi în favoarea infractorului.
ART. 598 Codul de faţa va intră în vigoare după 2 luni dela data publicării lui în Monitorul Oficial.*) Codul justiţiei militare din 1881 şi toate modificările lui anterioare acestei legi se abroga.
---------------- ────────── *) Nota. Vezi art. IV, alin. I din legea Nr. 33 din 26 februarie 1948, potrivit căruia articolele modificate prin acea lege, au intrat în vigoare pe data de 1 Martie 1948, restul articolelor intrand în vigoare în 1936 şi la datele cînd parte din ele au fost modificate posterior anului 1936.──────────
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
