Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CODUL INTERNATIONAL din 4 iunie 1996 al mijloacelor de salvare (Codul LSA), adoptat de Organizatia Maritima Internationala prin Rezolutia MSC.48(66) a Comitetului Securitatii Maritime la Londra la 4 iunie 1996*)
1. Scopul acestui cod este de a aplica standardele internaţionale cerute de cap. III din Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (SOLAS). 2. La şi dupã 1 iulie 1998 cerinţele acestui cod vor fi obligatorii conform Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, astfel cum a fost amendata. Orice amendament ulterior la cod va fi adoptat şi va intra în vigoare conform prevederilor art. VIII din aceeaşi convenţie.
CAP. 1 Generalitati
1.1. Definiţii 1.1.1. Convenţie înseamnã Convenţia internationala din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, astfel cum a fost amendata. 1.1.2. Distanta efectivã de siguranta fata de nava este posibilitatea barcii de salvare, lansata la apa prin cadere libera, sa se îndepãrteze de nava dupã lansarea la apa prin cadere libera fãrã utilizarea motorului sau. 1.1.3. Acceleratia la cãderea libera este rata medie de schimbare a vitezei suportatã de ocupanti pe perioada lansãrii la apa prin cadere libera a barcii de salvare. 1.1.4. Înãlţimea omologata la cãderea libera este cea mai mare înãlţime de lansare la apa pentru care urmeazã sa fie aprobatã barca de salvare. Aceasta înãlţime este masurata de la suprafata apei pana la cel mai de jos punct al barcii de salvare în momentul în care barca de salvare este în poziţie de lansare la apa. 1.1.5. Unghiul rampei de lansare la apa este unghiul format între orizontala şi sina de lansare a barcii de salvare, aflatã în poziţia de lansare la apa, cu nava pe chila dreapta. 1.1.6. Lungimea rampei de lansare la apa este distanta dintre prova barcii de salvare şi extremitatea inferioarã a rampei de lansare la apa. 1.1.7. Regula este regula din anexa la Convenţie. 1.1.8. Înãlţimea cerutã la cãderea libera este cea mai mare distanta masurata de la suprafata apei la punctul cel mai de jos al barcii de salvare în momentul în care barca de salvare se afla în poziţie de lansare la apa şi nava se afla la pescajul sau minim. 1.1.9. Materialul reflectorizant este un material care reflecta în direcţia opusã un fascicul luminos dirijat asupra sa. 1.1.10. Unghiul de intrare în apa este unghiul format între orizontala şi sina de lansare a barcii de salvare în momentul contactului iniţial al barcii de salvare cu apa. 1.1.11. Termenii utilizaţi în acest cod au acelaşi înţeles cu al celor definiţi în regula III/3.
1.2. Cerinţe generale pentru mijloace de salvare 1.2.1. Cerinţele paragrafului 1.2.2.7 se aplica mijloacelor de salvare aflate la bordul tuturor navelor. 1.2.2. Dacã nu se prevede în mod expres altfel sau numai în cazul în care Administraţia nu considera ca alte cerinţe sunt corespunzãtoare, ţinând seama de voiajele speciale pe care nava le efectueazã, toate mijloacele de salvare prevãzute în aceasta parte trebuie: 1. sa fie construite din materiale corespunzãtoare şi sa aibã o execuţie de calitate; 2. sa nu fie deteriorate în timpul depozitarii în cazul în care temperatura aerului este cuprinsã între -30°C şi +65°C; 3. dacã este probabil ca ele sa fie scufundate în apa de mare în timpul folosirii lor, sa funcţioneze în apa de mare la o temperatura cuprinsã între -1°C şi +30°C; 4. dacã este cazul, sa fie protejate impotriva putrezirii, sa fie rezistente la coroziune, iar functionalitatea sa nu fie afectatã de apa de mare, de hidrocarburi sau de mucegai; 5. sa fie rezistente la deteriorãri când sunt expuse la soare; 6. sa fie de culoare foarte vizibila pe toate pãrţile pentru a înlesni reperarea; 7. sa fie acoperite cu material reflectorizant pentru a înlesni reperarea conform recomandãrilor Organizaţiei; 8. dacã vor fi folosite pe mare agitata sa poatã funcţiona în mod satisfãcãtor în acest mediu; 9. sa fie marcate vizibil cu informaţiile privind aprobarea, inclusiv Administraţia care le-a aprobat, şi orice limitãri functionale; şi 10. dacã este cazul, sa fie prevãzute cu protecţie la scurtcircuit pentru prevenirea deteriorarii sau ranirii. 1.2.3. Administraţia va determina perioada de valabilitate a mijloacelor de salvare care fac obiectul deteriorarii cu varsta. Aceste mijloace de salvare trebuie sa aibã marcate date care sa permitã determinarea vârstei lor sau data la care ele trebuie înlocuite. Marcarea imposibil de sters a datei expirãrii este metoda preferata pentru stabilirea perioadei de valabilitate. Bateriile care nu sunt marcate cu data expirãrii pot fi utilizate dacã sunt înlocuite anual sau, în cazul unei baterii secundare (acumulator), dacã starea electrolitului poate fi uşor verificata.
CAP. 2 Mijloace de salvare individuale
2.1. Colaci de salvare 2.1.1. Caracteristicile colacilor de salvare Fiecare colac de salvare trebuie: 1. sa aibã un diametru exterior de cel mult 800 mm şi un diametru interior de cel puţin 400 mm; 2. sa fie executat dintr-un material cu flotabilitate corespunzãtoare, dar nu din stuf, talas sau granule de pluta, din alte materiale granulate fãrã coeziune proprie; acesta nu trebuie sa fie executat cu compartimente cu aer a cãror flotabilitate depinde de o insuflare prealabilã; 3. sa poatã susţine în apa dulce timp de 24 de ore o greutate de metal de cel puţin 14,5 kg; 4. sa aibã o greutate de cel puţin 2,5 kg; 5. sa nu continue sa arda sau sa se topeasca dupã ce a fost acoperit complet de flacara timp de doua secunde; 6. sa fie construit astfel încât sa reziste la aruncarea în apa de la înãlţimea la care este amplasat deasupra liniei de plutire în condiţii de navigaţie la pescaj minim sau de la 30 m, care dintre acestea este mai mare, fãrã a diminua capacitatea sa de funcţionare sau a elementelor care îi sunt ataşate; 7. dacã se intenţioneazã sa fie acţionat mecanismul de decuplare rapida prevãzut cu autodeclansarea semnalelor fumigene şi cu autoaprinderea luminilor, trebuie sa aibã o greutate suficienta pentru a acţiona mecanismul de decuplare rapida; şi 8. sa fie prevãzut cu o saula de cel puţin 9,5 mm în diametru şi cu o lungime de cel puţin 4 ori diametrul exterior al corpului colacului. Saula trebuie fixatã în patru puncte echidistante în jurul circumferintei colacului ca sa formeze patru bucle egale. 2.1.2. Lumini cu autoaprindere pentru colaci de salvare Luminile cu autoaprindere cerute de regula III/7.1.3 trebuie: 1. sa nu poatã fi stinse cu apa; 2. sa fie de o culoare alba şi sa poatã arde continuu cu o intensitate luminoasa de cel puţin 2 candele (cd) în toate direcţiile emisferei superioare sau sa poatã emite sclipiri (descãrcãri stralucitoare) într-un ritm de cel puţin 50 de sclipiri pe minut şi nu mai mult de 70 de sclipiri pe minut, având cel puţin intensitatea luminoasa efectivã corespunzãtoare; 3. sa fie prevãzute cu o sursa de energie care sa satisfacã cerinţele paragrafului 2.1.2.2 pentru o perioada de cel puţin doua ore; şi 4. sa poatã rezista la proba de soc cerutã de paragraful 2.1.1.6. 2.1.3. Semnalele fumigene cu declansare automatã ale colacilor de salvare Semnalele fumigene cu declansare automatã prevãzute de regula III/7.1.3 trebuie: 1. sa emita un fum de o culoare foarte vizibila, cu o rata medie constanta pentru o perioada de cel puţin 15 minute, când pluteste în apa calma; 2. sa nu arda de maniera exploziva şi sa nu producã nici o flacara în timpul emiterii semnalului fumigen; 3. sa nu fie scufundate de valuri; 4. sa continue emiterea fumului când sunt scufundate complet în apa pentru o perioada de cel puţin 10 secunde; şi 5. sa reziste la proba de soc cerutã de paragraful 2.1.1.6. 2.1.4. Saule de salvare plutitoare Saulele de salvare plutitoare cerute de regula III/7.1.2 trebuie: 1. sa fie antirasucire; 2. sa aibã un diametru de cel puţin 8 mm; şi 3. sa aibã o rezistenta la rupere de cel puţin 5 kN. 2.2. Veste de salvare 2.2.1. Cerinţe generale pentru vestele de salvare 2.2.1.1. O vesta de salvare pentru adulti nu trebuie sa continue sa arda sau sa se topeasca dupã ce a fost complet acoperitã de flacari timp de doua secunde. 2.2.1.2. O vesta de salvare trebuie sa fie astfel confectionata încât: 1. cel puţin 75% din persoane, care sunt complet nefamiliarizate cu vesta de salvare, sa poatã sa o imbrace corect în timp de un minut, fãrã ajutor, instrucţiuni sau demonstratie anterioarã; 2. dupã demonstratie toate persoanele sa o poatã îmbracã corect în timp de un minut, fãrã a primi ajutor; 3. sa poatã fi purtata numai pe o fata, însã pe cat posibil trebuie eliminat riscul de a fi imbracata incorect; 4. sa poatã fi purtata comod; şi 5. sa permitã persoanei care o poarta sa sara în apa de la o înãlţime de cel puţin 4,5 m fãrã a se rani şi fãrã ca vesta de salvare sa se desfaca sau sa se deterioreze. 2.2.1.3. O vesta de salvare pentru adulti trebuie sa aibã o flotabilitate şi o stabilitate suficiente în apa dulce linistita pentru ca: 1. sa susţinã o persoana epuizata sau fãrã cunostinta la cel puţin 120 mm deasupra apei cu corpul înclinat spre spate, la un unghi de cel puţin 20° fata de poziţia verticala; şi 2. sa roteasca în apa, în cel mult 5 secunde, corpul unei persoane fãrã cunostinta din orice poziţie s-ar afla în poziţia în care gura este deasupra apei. 2.2.1.4. O vesta de salvare pentru adulti trebuie sa poatã permite persoanei care o poarta sa inoate o distanta scurta şi sa poatã urca într-o ambarcatiune de salvare. 2.2.1.5. O vesta de salvare pentru copii trebuie sa fie confectionata şi sa îndeplineascã aceleaşi funcţii ca şi vesta de salvare pentru adulti, cu excepţia urmãtoarelor: 1. primirea ajutorului la imbracare se permite pentru copiii mici; 2. se cere doar sa susţinã o persoana epuizata sau fãrã cunostinta deasupra apei la o distanta corespunzãtoare cu mãrimea persoanei respective; şi 3. ajutorul poate fi dat la urcarea la bordul unei ambarcatiuni de salvare, dar mobilitatea persoanei nu trebuie redusã în mod semnificativ. 2.2.1.6. Suplimentar fata de marcajele cerute la paragraful 1.2.2.9, o vesta de salvare pentru copii trebuie sa fie marcata cu: 1. înãlţimea sau greutatea pentru care vesta de salvare va respecta criteriile de încercare şi evaluare recomandate de Organizaţie; şi 2. simbolul pentru "copil", asa cum se arata în simbolul "vesta de salvare pentru copii", adoptat de Organizaţie. 2.2.1.7. O vesta de salvare trebuie sa aibã o flotabilitate care sa nu scada cu mai mult de 5% dupã 24 de ore de imersiune în apa dulce. 2.2.1.8. Fiecare vesta de salvare trebuie sa fie prevãzutã cu un fluier bine legat printr-un snur. 2.2.2. Veste de salvare gonflabile O vesta de salvare a carei flotabilitate depinde de umflarea prealabilã trebuie sa aibã cel puţin doua compartimente separate şi sa satisfacã cerinţele paragrafului 2.2.1, şi: 1. sa se umfle automat în imersiune, sa fie prevãzutã cu un dispozitiv care sa permitã umflarea printr-o singura mişcare manualã şi sa poatã fi umflata cu gura; 2. în cazul pierderii flotabilitatii unuia din compartimente, sa poatã satisface cerinţele paragrafelor 2.2.1.2, 2.2.1.3 şi 2.2.1.4; şi 3. sa corespundã cerinţelor paragrafului 2.2.1.7 dupã umflare cu ajutorul dispozitivului automat. 2.2.3. Luminile vestei de salvare 2.2.3.1. Fiecare lumina a vestei de salvare trebuie: 1. sa aibã o intensitate luminoasa de cel puţin 0,75 cd în toate direcţiile în partea superioarã a emisferei; 2. sa aibã o sursa de energie care sa poatã asigura o intensitate luminoasa de 0,75 cd pentru o perioada de cel puţin 8 ore; 3. sa fie vizibila pe cat posibil pe un sector cat mai larg din emisfera superioarã atunci când este ataşatã la o vesta de salvare; şi 4. sa fie de culoare alba. 2.2.3.2. Dacã lumina la care se referã paragraful 2.2.3.1 este o lumina cu sclipiri trebuie în plus: 1. sa fie prevãzutã cu un comutator cu actionare manualã; şi 2. sa emita un numãr de cel puţin 50 şi de cel mult 70 de sclipiri pe minut având o intensitate luminoasa efectivã de cel puţin 0,75 cd. 2.3. Costume hidrotermice 2.3.1. Cerinţe generale pentru costumele hidrotermice 2.3.1.1. Costumul hidrotermic trebuie sa fie confectionat din materiale impermeabile şi trebuie: 1. sa poatã fi despachetat şi imbracat fãrã ajutor în timp de doua minute, ţinându-se seama de orice îmbrãcãminte aferentã şi de o vesta de salvare, dacã costumul hidrotermic trebuie purtat împreunã cu o vesta de salvare; 2. sa nu continue sa arda sau sa se topeasca dupã ce a fost acoperit de flacari pentru o perioada de doua secunde; 3. sa acopere întregul corp, cu excepţia fetei. Mâinile trebuie sa fie, de asemenea, acoperite dacã costumul nu este prevãzut cu manusi. 4. sa fie dotat cu un dispozitiv special pentru a reduce la minimum intrarea aerului în partea inferioarã a costumului; şi 5. sa nu permitã infiltrarea unei cantitãţi excesive de apa atunci când persoana care poarta costumul sare în mare de la o înãlţime de cel puţin 4,5 m. 2.3.1.2. Un costum hidrotermic care satisface şi cerinţele secţiunii 2.2 poate fi considerat ca o vesta de salvare. 2.3.1.3. Un costum hidrotermic trebuie sa permitã persoanei care îl poarta, având şi o vesta de salvare, dacã se cere ca acest costum sa fie purtat împreunã cu o vesta de salvare: 1. sa urce şi sa coboare o scara având o lungime de cel puţin 5 m; 2. sa execute sarcinile curente în timpul abandonarii navei; 3. sa sara în apa de la o înãlţime de cel puţin 4,5 m fãrã a se rani şi fãrã deteriorarea sau desfacerea costumului; şi 4. sa inoate o distanta scurta şi sa poatã urca într-o ambarcatiune de salvare. 2.3.1.4. Dacã un costum hidrotermic are flotabilitate şi urmeazã sa fie purtat fãrã vesta de salvare, el trebuie sa fie prevãzut cu o lumina care sa corespundã cerinţelor paragrafului 2.2.3 şi cu fluierul prevãzut de paragraful 2.2.1.8. 2.3.1.5. Dacã un costum hidrotermic urmeazã sa fie purtat împreunã cu o vesta de salvare, vesta de salvare va fi purtata peste costum. O persoana care poarta un astfel de costum hidrotermic trebuie sa poatã îmbracã vesta de salvare fãrã ajutor. 2.3.2. Cerinţele privind caracteristicile termice pentru costumele hidrotermice 2.3.2.1. Un costum hidrotermic confectionat dintr-un material care nu are calitãţi izolante proprii trebuie: 1. sa poarte o menţiune indicând ca trebuie sa fie purtat împreunã cu o îmbrãcãminte calduroasa; şi 2. sa fie confectionat astfel încât, atunci când este purtat împreunã cu o îmbrãcãminte calduroasa şi o vesta de salvare, dacã costumul hidrotermic trebuie sa fie purtat cu o vesta de salvare, sa continue sa asigure persoanei care îl poarta, dupã o saritura în apa de la o înãlţime de 4,5 m, o protecţie termica suficienta pentru ca temperatura corpului persoanei sa nu scada mai mult de 2°C, dupã o scufundare timp de o ora în apa calma curgãtoare la o temperatura de 5°C. 2.3.2.2. Când un costum hidrotermic confectionat dintr-un material cu calitãţi izolante proprii este purtat fie simplu, fie cu o vesta de salvare, dacã costumul hidrotermic trebuie sa fie purtat cu o vesta de salvare, el trebuie sa asigure persoanei care îl poarta, dupã o saritura în apa de la o înãlţime de 4,5 m, o protecţie termica suficienta pentru ca temperatura corpului persoanei sa nu scada cu mai mult de 2°C dupã o scufundare timp de 6 ore în apa calma şi curgãtoare la o temperatura cuprinsã între 0°C şi 2°C. 2.3.3. Cerinţe de flotabilitate O persoana scufundata în apa dulce, purtând fie un costum hidrotermic, fie un costum hidrotermic şi o vesta de salvare, trebuie sa se poatã întoarce din poziţia cu capul în jos în poziţia cu capul în sus în cel mult 5 secunde. 2.4. Costume antiexpunere 2.4.1. Cerinţe generale pentru costumele antiexpunere 2.4.1.1. Costumul antiexpunere trebuie confectionat din materiale impermeabile şi trebuie: 1. sa aibã o flotabilitate proprie de cel puţin 70 N; 2. sa fie confectionat din material care reduce riscul unui soc termic în timpul operaţiunilor de salvare şi evacuare; 3. sa acopere întregul corp, cu excepţia capului şi a mainilor şi, dacã Administraţia permite, a picioarelor; manusile şi o cagula trebuie prevãzute astfel încât sa rãmânã disponibile spre a fi utilizate cu costumele antiexpunere; 4. sa poatã fi despachetat şi imbracat fãrã ajutor în timp de doua minute; 5. sa nu întreţinã arderea sau sa continue sa se topeasca dupã ce a fost complet acoperit de flacari pe o perioada de doua secunde; 6. sa aibã un buzunar pentru un telefon portabil VHF; şi 7. sa aibã un camp de vedere lateral de cel puţin 120°. 2.4.1.2. Un costum antiexpunere care satisface şi cerinţele secţiunii 2.2 poate fi considerat ca o vesta de salvare. 2.4.1.3. Un costum antiexpunere trebuie sa permitã persoanei care îl poarta: 1. sa urce şi sa coboare o scara verticala având o lungime de cel puţin 5 m; 2. sa sara în apa în picioare de la o înãlţime de cel puţin 4,5 m, fãrã deteriorarea ori desfacerea costumului sau fãrã a fi rãnit; 3. sa inoate o distanta de cel puţin 25 m şi sa urce într-o ambarcatiune de salvare; 4. sa imbrace fãrã ajutor o vesta de salvare; şi 5. sa execute sarcinile curente în timpul abandonarii navei, sa ajute pe alţii şi sa manipuleze o barca de urgenta. 2.4.1.4. Un costum antiexpunere trebuie prevãzut cu o lumina care sa satisfacã cerinţele paragrafului 2.2.3 şi cu un fluier prevãzut de paragraful 2.2.1.8. 2.4.2. Cerinţe privind caracteristicile termice ale costumelor antiexpunere 2.4.2.1. Costumul antiexpunere trebuie: 1. dacã este confectionat dintr-un material care nu are calitãţi izolante proprii, sa aibã o menţiune indicând ca se poarta împreunã cu o îmbrãcãminte calduroasa; şi 2. sa fie confectionat astfel încât, atunci când este purtat conform menţiunii, sa continue sa asigure o protecţie termica suficienta dupã o saritura în apa în care persoana a fost complet scufundata şi sa asigure ca dupã prima jumãtate de ora, atunci când este purtat în apa calma, curgãtoare, la o temperatura de 5°C, temperatura corpului persoanei nu scade mai mult de 1,5°C pe ora. 2.4.3. Cerinţe de stabilitate O persoana aflatã în apa dulce, purtãtoare de costum antiexpunere care corespunde cerinţelor acestei secţiuni, trebuie sa se poatã întoarce din poziţia cu fata în jos în poziţia cu fata în sus în cel mult 5 secunde şi sa îşi menţinã stabilitatea cu fata în sus. Costumul nu trebuie sa aibã tendinta de a întoarce persoana care îl poarta cu fata în jos în mare moderata. 2.5. Mijloace de protecţie termica 2.5.1. Un mijloc de protecţie termica va fi confectionat dintr-un material impermeabil, având o conductibilitate termica nu mai mare de 7.800 W/(mpK), şi va fi astfel realizat încât atunci când este folosit pentru a proteja o persoana sa reducã pierderea de caldura a corpului atât prin convectie, cat şi prin evaporare. 2.5.2. Mijloacele de protecţie termica trebuie: 1. sa acopere întregul corp al persoanelor de toate marimile care poarta o vesta de salvare, cu excepţia fetei. Mâinile vor fi, de asemenea, acoperite dacã mijlocul de protecţie termica nu este prevãzut cu manusi; 2. sa poatã fi despachetate şi imbracate uşor, fãrã ajutor, într-o ambarcatiune de salvare sau barca de urgenta; şi 3. sa permitã persoanei care le poarta sa le dezbrace în apa în cel mult doua minute dacã îl impiedica sa inoate. 2.5.3. Mijlocul de protecţie termica trebuie sa funcţioneze satisfãcãtor atunci când temperatura aerului este cuprinsã în intervalul de la -30°C la +20°C.
CAP. 3 Semnale vizuale
3.1. Rachete-parasuta luminoase 3.1.1. Racheta-parasuta luminoasa trebuie: 1. sa fie pastrata într-o caseta rezistenta la apa; 2. sa aibã instrucţiuni sumare sau scheme ilustrand clar modul de folosire a rachetei-parasuta luminoase, imprimate pe caseta; 3. sa aibã incorporat un dispozitiv de aprindere; şi 4. sa fie astfel conceputã încât sa nu incomodeze persoana care tine caseta, când este utilizata în conformitate cu instrucţiunile de folosire ale producãtorului. 3.1.2. Când este lansata vertical racheta trebuie sa atinga o altitudine de cel puţin 300 m. La punctul maxim al traiectoriei sale sau aproape de acesta racheta trebuie sa ejecteze parasuta luminoasa care: 1. va arde cu o culoare roşie stralucitoare; 2. va arde uniform cu o intensitate luminoasa medie de cel puţin 30.000 cd; 3. va avea o durata de ardere de cel puţin 40 de secunde; 4. va avea o viteza de coborare de cel mult 5 m/s; şi 5. nu va avaria parasuta sau accesoriile sale în timpul arderii. 3.2. Facle de mana 3.2.1. Facla de mana trebuie: 1. sa fie pastrata într-o caseta rezistenta la apa; 2. sa aibã instrucţiuni sumare sau scheme imprimate pe caseta, care sa prezinte clar modul de folosire a faclei de mana; 3. sa aibã un dispozitiv autonom de aprindere; şi 4. sa fie astfel conceputã încât atunci când este folositã în conformitate cu instrucţiunile de utilizare ale fabricantului sa nu incomodeze persoana care tine caseta şi sa nu pericliteze ambarcatiunea de salvare datoritã resturilor de ardere sau incandescente. 3.2.2. Facla de mana trebuie: 1. sa arda cu o culoare roşie stralucitoare; 2. sa arda uniform, cu o intensitate luminoasa medie de cel puţin 15.000 cd; 3. sa aibã o durata de ardere de cel puţin 1 minut; şi 4. sa continue sa arda dupã ce a fost scufundata în apa la o adancime de 100 mm pentru o perioada de 10 secunde. 3.3. Semnale fumigene plutitoare 3.3.1. Semnalul fumigen plutitor trebuie: 1. sa fie pãstrat într-o caseta rezistenta la apa; 2. sa nu arda exploziv când este folosit în conformitate cu instrucţiunile de utilizare ale fabricantului; şi 3. sa aibã instrucţiuni sumare sau scheme imprimate pe caseta care sa prezinte clar modul de folosire a semnalului fumigen. 3.3.2. Semnalul fumigen trebuie: 1. sa emita fum de o culoare foarte vizibila, având un debit uniform pentru o durata de cel puţin 3 minute când pluteste în apa linistita; 2. sa nu emita flacara pe tot timpul emiterii fumului; 3. sa nu fie scufundat de valuri; şi 4. sa continue sa emita fum când este scufundat în apa la o adancime de 100 mm pentru o perioada de 10 secunde.
CAP. 4 Ambarcatiuni de salvare
4.1. Cerinţe generale pentru plute de salvare 4.1.1. Construcţia plutelor de salvare 4.1.1.1. Toate plutele de salvare trebuie sa fie astfel construite încât sa reziste la intemperii timp de 30 de zile în stare de plutire în toate condiţiile de stare a marii. 4.1.1.2. Pluta de salvare trebuie sa fie astfel construitã încât atunci când este aruncata în apa de la o înãlţime de 18 m atât pluta de salvare, cat şi echipamentul sau sa poatã fi folosite în condiţii satisfãcãtoare. Dacã pluta de salvare este amplasata la o înãlţime mai mare de 18 m deasupra liniei de plutire în condiţii de pescaj minim, ea trebuie sa fie de un tip care a fost încercat cu rezultate satisfãcãtoare la aruncarea în apa de la o înãlţime cel puţin egala cu înãlţimea la care a fost amplasata. 4.1.1.3. Atunci când pluteste, pluta de salvare cu şi fãrã cortul ridicat trebuie sa poatã rezista la sarituri repetate în ea ale persoanelor, de la înãlţimea de cel puţin 4,5 m fata de podeaua sa. 4.1.1.4. Pluta de salvare şi anexele sale trebuie sa fie astfel construite încât pluta sa poatã fi remorcata cu o viteza de 3 noduri în apa calma atunci când este complet încãrcatã cu persoane şi cu echipament şi cu una dintre ancorele sale plutitoare la apa. 4.1.1.5. Pluta de salvare trebuie sa aibã un cort pentru protecţia ocupantilor impotriva intemperiilor, care sa se desfaca automat atunci când pluta de salvare este lansata la apa şi pluteste. Cortul trebuie sa satisfacã urmãtoarele cerinţe: 1. sa asigure izolarea impotriva caldurii şi a frigului prin intermediul unui material dublu separat printr-un strat de aer sau prin alte mijloace similare eficiente. Se vor prevedea mijloace pentru prevenirea acumularii apei în stratul de aer; 2. partea sa interioarã trebuie sa aibã o culoare care sa nu îi incomodeze pe ocupanti; 3. fiecare intrare trebuie sa fie vizibil marcata şi prevãzutã cu perdea de închidere ajustabila care sa poatã fi uşor şi rapid deschisã atât din interior, cat şi din exterior pentru a permite aerisirea, dar sa împiedice intrarea apei de mare, a vantului şi a frigului. Plutele de salvare care preiau mai mult de 8 persoane trebuie sa aibã cel puţin doua intrari diametral opuse; 4. sa permitã în permanenta intrarea unei cantitãţi de aer suficiente pentru ocupanti, chiar dacã intrãrile sunt închise; 5. sa fie prevãzut cu cel puţin un hublou pentru observare; 6. sa fie prevãzut cu mijloace pentru colectarea apei de ploaie; 7. sa fie prevãzut cu mijloace pentru montarea unui transponder-radar de ambarcatiune de salvare având o înãlţime de cel puţin 1 m deasupra marii; şi 8. sa aibã peste tot o înãlţime suficienta pentru a adãposti ocupantii în poziţie sezand. 4.1.2. Capacitatea minima de transport şi greutatea plutelor de salvare 4.1.2.1. Nici o pluta de salvare nu trebuie aprobatã dacã capacitatea sa de transport, calculatã conform cerinţelor paragrafului 4.2.3 sau 4.3.3, dupã caz, este mai mica de 6 persoane. 4.1.2.2. Dacã pluta de salvare nu este lansata la apa cu o instalatie de lansare aprobatã care corespunde cerinţelor secţiunii 6.1 sau nu se cere sa fie arimata într-o poziţie din care transferul dintr-un bord în altul sa se facã uşor, atunci greutatea totalã a plutei de salvare, containerul şi echipamentul sau nu trebuie sa depãşeascã 185 kg. 4.1.3. Anexele plutei de salvare 4.1.3.1. Se vor prevedea saule care trebuie sa fie bine fixate în ghirlanda de jur imprejurul interiorului şi exteriorului plutei de salvare. 4.1.3.2. Pluta de salvare va fi prevãzutã cu o parama rezistenta cu o lungime egala cel puţin cu 10 m plus distanta dintre poziţia de amplasare şi linia de plutire în condiţii de pescaj minim sau 15 m, care dintre acestea este mai mare. Rezistenta la rupere a sistemului de barbete, inclusiv dispozitivele sale de fixare la pluta de salvare, cu excepţia legãturii puţin rezistente, cerutã de paragraful 4.1.6, nu trebuie sa fie mai mica de 15,0 kN pentru plutele de salvare care permit preluarea la bord a mai mult de 25 de persoane, nu mai mica de 10,0 kN pentru plutele de salvare care permit preluarea la bord a 9 pana la 25 de persoane şi nu mai mica de 7,5 kN pentru orice alta pluta de salvare. 4.1.3.3. În varful tendei plutei de salvare se va monta o lampa cu comanda manualã. Lumina trebuie sa fie alba şi sa poatã funcţiona continuu pentru cel puţin 12 ore, cu o intensitate luminoasa nu mai mica de 4,3 cd în toate direcţiile în partea superioarã a emisferei. Totuşi, dacã lampa lumineaza intermitent, ea trebuie sa emita cu o rata medie de cel puţin 50 şi cel mult 70 sclipiri pe minut pe o perioada de 12 ore de funcţionare, cu o intensitate luminoasa efectivã echivalenta. Lampa trebuie sa se aprinda automat când tenda este ridicatã. Bateriile trebuie sa fie de un tip care sa nu se deterioreze din cauza stropirii cu apa sau a umiditati atunci când pluta de salvare este arimata. 4.1.3.4. În interiorul plutei de salvare trebuie prevãzutã o lampa cu comanda manualã care sa poatã funcţiona continuu pentru cel puţin 12 ore. Ea se va aprinde automat dacã tenda este ridicatã şi va avea o intensitate suficienta care sa permitã citirea instrucţiunilor privind supravietuirea şi echipamentul. Bateriile trebuie sa fie de un tip care sa nu se deterioreze din cauza stropirii cu apa sau a umiditatii atunci când pluta de salvare este arimata. 4.1.4. Plute de salvare lansate din gruie 4.1.4.1. În plus fata de cerinţele menţionate mai sus o pluta de salvare care este lansata la apa cu ajutorul unui dispozitiv de lansare aprobat trebuie: 1. când pluta de salvare este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet sa poatã rezista la un soc lateral contra bordului navei cu o viteza de cel puţin 3,5 m/s şi, de asemenea, la o cadere în apa de la o înãlţime de cel puţin 3 m fãrã avarii care sa îi afecteze funcţionarea; 2. sa fie prevãzutã cu mijloace pentru aducerea plutei de salvare alãturi de puntea de imbarcare şi pentru menţinerea ei fixa în timpul imbarcarii. 4.1.4.2. Fiecare pluta de salvare lansata din gruie de pe navele de pasageri trebuie sa fie dispusã astfel încât sa poatã prelua rapid la bord numãrul sau complet de persoane. 4.1.4.3. Fiecare pluta de salvare lansata din gruie de pe navele de marfa trebuie sa fie dispusã astfel încât sa poatã prelua la bord numãrul sau complet de persoane în cel mult 3 minute de la emiterea ordinului de imbarcare. 4.1.5. Echipament 4.1.5.1. Echipamentul normal al fiecãrei plute de salvare trebuie sa se compunã din: 1. un inel plutitor de recuperare legat de o parama plutitoare cu o lungime de cel puţin 30 m; 2. un cutit cu lama fixa având un maner plutitor prevãzut cu o saula de siguranta, depozitat într-un buzunar din exteriorul cortului, lângã punctul la care parama este fixatã de pluta de salvare. În plus, o pluta de salvare cu capacitate pentru 13 persoane sau mai mult trebuie sa fie prevãzutã cu un al doilea cutit care nu trebuie sa fie de tipul cu lama fixa; 3. un ispol plutitor pentru o pluta de salvare care este autorizata sa preia cel mult 12 persoane; doua ispoale plutitoare pentru o pluta de salvare care este autorizata sa preia la bord 13 persoane sau mai mult; 4. doi bureti; 5. doua ancore plutitoare cu garlin şi saula de lansare rezistente la soc, una fiind de rezerva, iar alta fiind permanent legatã la pluta, în asa fel încât sa menţinã pluta în vant şi într-o poziţie stabilã atunci când pluta este umflata sau este la apa. Rezistenta fiecãrei ancore, a garlinului şi a saulei de lansare trebuie sa fie adecvatã pentru orice stare a marii. Ancorele plutitoare vor fi prevãzute cu mijloace pentru prevenirea rasucirii saulei şi vor fi de tip antigirator. Ancora plutitoare fixatã permanent la plutele de salvare lansate din gruie şi plutele de salvare prevãzute la navele de pasageri trebuie sa fie fixate astfel încât sa poatã fi depliate doar manual. Toate celelalte plute de salvare trebuie sa aibã ancora plutitoare desfasurata automat atunci când pluta de salvare se umfla; 6. doua padele plutitoare; 7. trei chei pentru deschis conserve şi o foarfeca; bricege cu lame speciale pentru deschis conserve, care corespund acestei cerinţe; 8. o trusa de prim ajutor într-o cutie etansa la apa, care sa poatã fi închisã ermetic dupã folosire; 9. un fluier sau un mijloc de semnalizare sonora echivalent; 10. 4 rachete-parasuta luminoase care corespund cerinţelor secţiunii 3.1; 11. 6 facle de mana care corespund cerinţelor secţiunii 3.2; 12. doua semnale fumigene plutitoare care corespund cerinţelor secţiunii 3.3; 13. o lampa electrica etansa la apa, corespunzãtoare pentru semnalizarea în codul Morse, împreunã cu un set de baterii şi un bec de rezerva, într-un container etans la apa; 14. un reflector radar eficient, dacã pe pluta de salvare nu este depozitat un transponderradar pentru ambarcatiunile de salvare; 15. o oglinda de semnalizare pe timp de zi şi instrucţiuni privind folosirea sa, pentru semnalizare la nave sau aeronave; 16. un exemplar din semnalele de salvare cuprinse în regula V/16, pe carton impermeabil sau într-o caseta etansa la apa; 17. o trusa cu unelte pentru pescuit; 18. o ratie de hrana având cel puţin 10.000 kJ pentru fiecare persoana pe care pluta de salvare este autorizata sa o transporte. Aceste ratii trebuie sa fie gustoase, comestibile pe perioada de pãstrare recomandatã şi impachetate astfel încât sa fie imediat împãrţite şi uşor de deschis. Ratiile trebuie pãstrate în ambalaje etanse la aer şi depozitate în containere etanse la apa; 19. recipiente etanse la apa, continand o cantitate totalã de 1,5 l de apa potabilã pentru fiecare persoana pe care pluta este autorizata sa o transporte, din care 0,5 l de apa potabilã de persoana pot fi înlocuiţi cu un aparat de desalinizare care poate produce o cantitate egala de apa potabilã în doua zile sau 1 l de apa potabilã de persoana poate fi înlocuit cu un aparat de desalinizare cu difuzie inversa acţionat manual, astfel cum se descrie în paragraful 4.4.7.5, care poate produce o cantitate egala de apa potabilã în doua zile; 20. un vas gradat, inoxidabil, pentru baut apa; 21. medicamente contra raului de mare, suficiente pentru 48 de ore, şi câte un sac folosibil în caz de voma, pentru fiecare persoana pe care pluta de salvare este autorizata sa o transporte; 22. instrucţiuni privind supravietuirea; 23. instrucţiuni pentru luarea mãsurilor imediate; şi 24. mijloace de protecţie termica conforme cerinţelor secţiunii 2.5, suficiente pentru 10% din numãrul de persoane pe care pluta de salvare este autorizata sa îl preia sau doua mijloace de protecţie termica, dacã acest din urma numãr este mai mare. 4.1.5.2. Marcarea cerutã de paragrafele 4.2.6.3.5 şi 4.3.6.7 pe plutele de salvare, echipate în conformitate cu paragraful 4.1.5.1, trebuie sa fie "SOLAS A PACK", cu majuscule, în alfabetul latin. 4.1.5.3. În cazul navelor de pasageri care efectueazã voiaje internaţionale scurte, de o asemenea natura şi durata încât, dupã opinia Administraţiei, nu sunt necesare toate articolele specificate în paragraful 4.1.5.1, Administraţia poate admite ca plutele de salvare prevãzute la bordul acestei categorii de nave sa fie dotate cu echipamentul specificat în paragrafele 4.1.5.1.1-4.1.5.1.6 inclusiv, 4.1.5.1.8, 4.1.5.1.9, 4.1.5.1.13-4.1.5.1.16 inclusiv şi 4.1.5.1.21-4.1.5.1.24 inclusiv şi jumãtate din echipamentul specificat în paragrafele 4.1.5.1.10-4.1.5.1.12 inclusiv. Marcarea cerutã de paragrafele 4.2.6.3.5 şi 4.3.6.7 pe astfel de plute de salvare trebuie sa fie "SOLAS B PACK", cu majuscule, în alfabetul latin. 4.1.5.4. În cazuri corespunzãtoare echipamentul trebuie depozitat într-un container care, dacã nu face parte integrantã sau dacã nu este permanent fixat la pluta de salvare, trebuie sa fie arimat şi asigurat în interiorul plutei de salvare şi sa poatã pluti în apa timp de cel puţin 30 de minute fãrã sa se deterioreze conţinutul sau. 4.1.6. Dispozitive care sa permitã plutelor de salvare plutirea libera 4.1.6.1. Sistemul de barbete Sistemul de barbete al plutei de salvare trebuie sa prevadã o legatura între nava şi pluta de salvare şi va fi astfel dispus încât atunci când pluta de salvare este decuplata şi, în cazul unei plute de salvare gonflabile, umflate, sa nu fie antrenata sub apa de nava care se scufunda. 4.1.6.2. Legatura puţin rezistenta Dacã dispozitivele care permit plutirea libera a plutelor de salvare folosesc o legatura puţin rezistenta, aceasta trebuie: 1. sa nu se rupa sub efectul forţei necesare pentru a trage barbeta din containerul plutei de salvare; 2. dacã este adecvat, sa aibã o rezistenta suficienta care sa permitã umflarea plutei de salvare; şi 3. sa se rupa sub efectul unei forte de 2,2 ± 0,4 kN. 4.1.6.3. Dispozitive de declansare hidrostatice Dacã la dispozitivele care permit plutirea libera a plutelor de salvare se foloseşte un dispozitiv de declansare hidrostatic, acesta trebuie: 1. sa fie executat dintr-un material compatibil care sa previnã funcţionarea gresita a dispozitivului. Nu trebuie permise galvanizarea sau alte forme de acoperire metalicã a elementelor dispozitivului de declansare hidrostatic; 2. sa declanseze automat pluta de salvare de la o înãlţime de cel mult 4 m; 3. sa aibã posibilitãţi de drenaj care sa previnã acumularea de apa în camera hidrostatica atunci când dispozitivul este în poziţia sa normalã; 4. sa fie astfel construit încât sa previnã declanşarea atunci când este acoperit de valuri; 5. sa aibã imprimate în exterior (fãrã sa se stearga) tipul şi numãrul seriei; 6. sa fie prevãzut cu un document sau cu o placa de identificare bine fixatã care sa indice data fabricaţiei, tipul şi numãrul seriei şi dacã dispozitivul corespunde utilizãrii la o pluta de salvare cu o capacitate pentru mai mult de 25 persoane; 7. sa fie astfel conceput încât fiecare element legat la sistemul de barbeta sa aibã o rezistenta cel puţin egala cu aceea cerutã pentru barbeta; şi 8. dacã este disponibil, în locul cerintei paragrafului 4.1.6.3.6 sa fie marcat cu un mijloc de determinare a datei sale de expirare. 4.2. Plute de salvare gonflabile 4.2.1. Plutele de salvare gonflabile trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.1 şi, în plus, trebuie sa satisfacã cerinţele acestei secţiuni. 4.2.2. Construcţia plutelor de salvare gonflabile 4.2.2.1. Camera plutitoare principala trebuie sa fie împãrţitã în cel puţin doua compartimente separate, fiecare având câte o supapa de reţinere pentru umflare. Camerele plutitoare trebuie sa fie astfel dispuse încât, în cazul în care oricare dintre compartimente este avariat sau nu poate fi umflat, compartimentele intacte trebuie sa poatã susţine numãrul de persoane având o greutate de 75 kg şi stand în poziţie normalã, pe care pluta de salvare este autorizata sa îl preia, rãmânând cu bordul liber pozitiv pe toatã periferia sa. 4.2.2.2. Podeaua plutei de salvare trebuie sa fie etansa la apa şi sa poatã fi izolata contra frigului: 1. fie cu ajutorul unuia sau mai multor compartimente pe care ocupantii le pot umfla sau care se umfla automat şi pot fi dezumflate sau reumflate de ocupanti; 2. fie prin alte mijloace cu eficienta egala, care nu necesita umflare. 4.2.2.3. Pluta de salvare trebuie sa poatã fi umflata de o singura persoana. Pluta de salvare trebuie sa fie umflata cu un gaz netoxic. Umflarea trebuie sa fie efectuatã în timp de un minut când temperatura mediului ambiant este între 18°C şi 20°C şi în timp de 3 minute când temperatura mediului ambiant este de -30°C. Dupã umflare pluta de salvare trebuie sa îşi menţinã forma atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet. 4.2.2.4. Fiecare compartiment gonflabil trebuie sa poatã rezista la o presiune egala cu cel puţin de 3 ori presiunea de lucru; trebuie evitata atingerea unei presiuni care sa depãşeascã de doua ori presiunea de lucru cu ajutorul supapelor de reţinere sau prin limitarea alimentarii cu gaz. Vor fi prevãzute mijloace pentru asigurarea amplasarii pompei cu piston sau a foalelor cerute de paragraful 4.2.9.1.2, astfel încât presiunea de lucru sa poatã fi menţinutã. 4.2.3. Capacitatea de transport a plutelor de salvare gonflabile Numãrul de persoane pe care pluta de salvare este autorizata sa îl preia trebuie sa fie egal cu cel mai mic din: 1. cel mai mare numãr întreg obţinut prin împãrţirea cu 0,096 a volumului camerelor principale de aer, mãsurat în metri cubi (care în acest scop nu trebuie sa includã nici arcurile şi nici bãncile de ramare, eventual instalate), atunci când pluta este umflata; sau 2. cel mai mare numãr întreg obţinut prin împãrţirea cu 0,372 a suprafeţei secţiunii interioare a plutei de salvare, masurata în metri patrati (care în acest scop pot include banca sau bãncile de ramare, dacã acestea sunt instalate), secţiunea fiind masurata la marginea interioarã a camerelor de aer; sau 3. numãrul de persoane cu o greutate medie de 75 kg, toate purtând fie costume hidrotermice şi veste, fie, în cazul plutelor de salvare, veste de salvare, care pot sta aşezate comod şi au o înãlţime deasupra capului suficienta, fãrã a stanjeni funcţionarea vreunui echipament al plutei de salvare. 4.2.4. Accesul în plutele de salvare gonflabile 4.2.4.1. Cel puţin o intrare a plutei de salvare trebuie sa fie prevãzutã cu o rampa de acces semirigida care sa poatã suporta o persoana având greutatea de 100 kg şi care sa permitã persoanelor accesul din mare la bordul plutei de salvare. Rampa de acces trebuie sa fie astfel amplasata încât sa previnã dezumflarea evidenta a plutei de salvare dacã rampa este avariata. În cazul unei plute de salvare lansate din gruie, având mai mult de o intrare, rampa de acces trebuie sa fie prevãzutã la intrarea opusã fata de paramele şi instalaţiile de imbarcare. 4.2.4.2. Intrarea care nu este prevãzutã cu o rampa de acces trebuie sa aibã o scara de acces a carei treapta inferioarã trebuie sa fie situata la cel puţin 0,4 m sub linia de plutire a plutei de salvare. 4.2.4.3. În interiorul plutei de salvare trebuie sa existe mijloace necesare care sa ajute persoanele sa se urce singure în pluta de salvare de pe scara de acces. 4.2.5. Stabilitatea plutelor de salvare 4.2.5.1. Fiecare pluta de salvare trebuie sa fie astfel construitã încât umflata şi plutind cu tenda ridicatã sa fie stabilã pe mare agitata. 4.2.5.2. Stabilitatea plutei de salvare trebuie sa fie astfel încât, dacã se afla în poziţie rasturnata, sa poatã fi redresata de o singura persoana atât pe mare agitata, cat şi în apa calma. 4.2.5.3. Stabilitatea plutei de salvare trebuie sa fie astfel încât, atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet, sa poatã fi remorcata la viteze de pana la 3 noduri în apa calma. 4.2.5.4. Pluta de salvare trebuie sa fie prevãzutã cu rezervoare de apa care sa satisfacã urmãtoarele cerinţe: 1. rezervoarele de apa trebuie sa aibã o culoare foarte vizibila; 2. proiectarea va fi astfel încât rezervoarele sa fie umplute cu cel puţin 60% din capacitatea lor pe perioada a 25 s de depliere; 3. rezervoarele trebuie sa aibã o capacitate totalã de cel puţin 220 l pentru plutele de salvare de pana la 10 persoane; 4. rezervoarele pentru plutele de salvare aprobate sa transporte mai mult de 10 persoane trebuie sa aibã o capacitate totalã de cel puţin 20 N I, în care N = numãrul de persoane transportate; şi 5. rezervoarele trebuie sa fie situate simetric de jur imprejurul circumferintei plutei de salvare. Trebuie prevãzute mijloacele care sa permitã evacuarea imediata a aerului de sub pluta de salvare. 4.2.6. Containere pentru plutele de salvare gonflabile 4.2.6.1. Pluta de salvare trebuie sa fie ambalata într-un container care este: 1. astfel construit încât sa reziste la condiţiile intalnite pe mare; 2. de o flotabilitate proprie suficienta atunci când conţine pluta de salvare şi echipamentul sau, pentru a permite degajarea barbetei şi actionarea mecanismului de umflare dacã nava se scufunda; şi 3. etans la apa pe cat posibil, cu excepţia gaurilor de drenaj din fundul containerului. 4.2.6.2. Pluta de salvare trebuie sa fie ambalata în containerul ei astfel încât sa se asigure pe cat posibil ca pluta de salvare în stare de plutire se umfla într-o poziţie dreapta când se desprinde de containerul ei. 4.2.6.3. Pe container se vor înscrie: 1. numele producãtorului sau marca de fabricaţie; 2. seria de fabricaţie; 3. numele autoritãţii care a dat aprobarea şi numãrul de persoane pe care este autorizata sa îl transporte; 4. SOLAS; 5. tipul de ratii de ajutor conţinute; 6. data ultimei revizii; 7. lungimea barbetei; 8. înãlţimea maxima de arimare permisã deasupra liniei de plutire (aceasta înãlţime depinde de înãlţimea de proba de aruncare şi de lungimea barbetei); şi 9. instrucţiuni de lansare. 4.2.7. Inscripţii pe plutele de salvare gonflabile 4.2.7.1. Pe plutele de salvare se vor înscrie: 1. numele producãtorului sau marca de fabricaţie; 2. seria de fabricaţie; 3. data fabricaţiei (luna şi anul); 4. numele autoritãţii care a dat aprobarea; 5. numele şi locul statiei de întreţinere unde a avut loc ultima revizie; şi 6. numãrul de persoane pe care pluta de salvare poate sa îl transporte; aceasta menţiune trebuie scrisã deasupra fiecãrei intrari, cu caractere de culoare contrastand cu aceea a plutei de salvare şi având o înãlţime cel puţin egala cu 100 mm. 4.2.7.2. Pentru inscriptionarea pe fiecare pluta de salvare a numelui şi portului de înregistrare a navei la bordul cãreia se va instala trebuie facuta o menţiune într-o astfel de forma încât identificarea navei sa se poatã schimba oricând fãrã deschiderea containerului. 4.2.8. Plute de salvare gonflabile lansate din grui 4.2.8.1. O pluta de salvare care este folositã cu un dispozitiv de lansare la apa aprobat trebuie ca, suplimentar fata de îndeplinirea cerinţelor menţionate mai sus, atunci când este suspendatã în carligul sau de ridicare sau în zbir, sa poatã suporta o sarcina de: 1. 4 ori greutatea numãrului sau de persoane şi echipamentul complet la o temperatura ambianta şi o temperatura stabilizata a plutei de salvare de 20 ± 3°C, cu toate supapele de siguranta nefunctionand; şi 2. 1,1 ori greutatea numãrului sau de persoane şi echipamentul complet la o temperatura ambianta şi o temperatura stabilizata a plutei de salvare de -30°C, cu toate supapele de siguranta funcţionând. 4.2.8.2. Containerele rigide ale plutelor de salvare care sunt lansate cu ajutorul unui dispozitiv de lansare trebuie sa fie astfel asigurate încât containerul sau pãrţi din el sa nu cada în apa în timpul şi dupã umflarea şi lansarea la apa a plutei de salvare continuta în container. 4.2.9. Echipamentul suplimentar pentru plutele de salvare gonflabile 4.2.9.1. În plus fata de echipamentul cerut de paragraful 4.1.5 fiecare pluta de salvare va fi prevãzutã cu: 1. o trusa de scule pentru repararea gaurilor din compartimentele plutitoare; şi 2. foale sau o pompa cu piston. 4.2.9.2. Cutitele cerute la paragraful 4.1.5.1.2 trebuie sa fie bricege, iar cheile pentru deschis conserve şi foarfecele cerute de paragraful 4.1.5.1.7 trebuie sa fie de acelaşi tip, şi anume pliabile. 4.3. Plute de salvare rigide 4.3.1. Plutele de salvare rigide trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.1 şi, în plus, cerinţelor prezentei secţiuni. 4.3.2. Construcţia plutelor de salvare rigide 4.3.2.1. Flotabilitatea plutei de salvare trebuie sa fie asigurata de materiale cu flotabilitate proprie, aprobate, plasate cat mai aproape posibil de periferia plutei de salvare. Aceste materiale flotabile trebuie sa fie cu întârziere la propagarea focului sau sa fie protejate printr-o acoperire cu întârziere la propagarea focului. 4.3.2.2. Platforma plutei de salvare trebuie sa fie astfel încât sa împiedice pãtrunderea apei şi sa menţinã ocupantii efectiv deasupra apei şi sa îi protejeze de frig. 4.3.3. Capacitatea de transport a plutelor de salvare rigide Numãrul de persoane pe care pluta de salvare este autorizata sa îl preia trebuie sa fie egal cu cel mai mic din: 1. cel mai mare numãr întreg obţinut prin împãrţirea cu 0,096 a volumului materialului care asigura flotabilitatea, mãsurat în metri cubi, inmultit cu un coeficient egal cu 1 minus greutatea specifica a acestui material; sau 2. cel mai mare numãr întreg obţinut prin împãrţirea cu 0,372 a suprafeţei secţiunii orizontale a platformei plutei, masurata în metri patrati; sau 3. numãrul de persoane cu o greutate medie de 75 kg, toate purtând costume hidrotermice şi veste de salvare, care pot sta aşezate comod şi au o înãlţime deasupra capului suficienta, pentru a nu stanjeni funcţionarea vreunui echipament al plutei de salvare. 4.3.4. Accesul în plutele de salvare rigide 4.3.4.1. Cel puţin o intrare trebuie sa fie prevãzutã cu o rampa de acces rigida care sa permitã persoanelor accesul la bordul plutei de salvare din mare. În cazul unei plute de salvare lansate din grui, având mai mult de o intrare, rampa de imbarcare trebuie prevãzutã la intrarea opusã fata de paramele de amarare şi instalaţiile de imbarcare. 4.3.4.2. Intrarea care nu este prevãzutã cu o rampa de acces trebuie sa aibã o scara de acces a carei treapta inferioarã trebuie situata la cel puţin 0,4 m sub linia de plutire a plutei de salvare. 4.3.4.3. În interiorul plutei de salvare trebuie sa existe mijloace necesare care sa ajute persoanele sa se urce singure pe pluta de salvare de pe scara de acces. 4.3.5. Stabilitatea plutei de salvare rigide 4.3.5.1. Dacã pluta de salvare nu poate funcţiona în siguranta, indiferent în ce mod pluteste, rezistenta şi stabilitatea ei trebuie sa fie suficiente pentru a se redresa automat sau pentru a putea fi redresata pe mare agitata sau în apa calma de o singura persoana. 4.3.5.2. Stabilitatea plutei de salvare trebuie sa fie astfel încât atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet sa poatã fi remorcata la viteze de pana la 3 noduri în apa calma. 4.3.6. Inscripţii pe plutele de salvare rigide Pe pluta de salvare se vor înscrie: 1. numele navei şi portul de înregistrare a navei cãreia îi aparţine; 2. numele producãtorului sau marca de fabricaţie; 3. seria de fabricaţie; 4. numele autoritãţii care a dat aprobarea; 5. numãrul de persoane pe care pluta de salvare este autorizata sa îl transporte; aceasta menţiune trebuie scrisã deasupra fiecãrei intrari, cu caractere de culoare contrastand cu culoarea plutei de salvare şi având o înãlţime cel puţin egala cu 100 mm; 6. SOLAS; 7. tipul de ratii de ajutor conţinute; 8. lungimea barbetei; 9. înãlţimea maxima de amplasare permisã deasupra liniei de plutire (înãlţimea de proba la aruncare); şi 10. instrucţiuni de lansare la apa. 4.3.7. Plute de salvare rigide lansate din grui O pluta de salvare rigida care este folositã cu un dispozitiv de lansare la apa aprobat trebuie ca în afarã îndeplinirii cerinţelor menţionate mai sus, atunci când este suspendatã în carligul sau de ridicare sau în zbir, sa poatã suporta o sarcina de 4 ori greutatea numãrului sau de persoane şi echipamentul complet. 4.4. Cerinţe generale pentru barci de salvare 4.4.1. Construcţia barcilor de salvare 4.4.1.1. Toate barcile de salvare trebuie sa fie corect construite şi sa aibã forme şi dimensiuni care sa le asigure o mare stabilitate pe mare agitata şi un bord liber suficient atunci când sunt încãrcate cu numãrul lor de persoane şi cu echipamentul complet. Toate barcile de salvare trebuie sa aibã corpul rigid şi sa poatã sa îşi menţinã stabilitatea pozitiva atunci când sunt într-o poziţie dreapta în apa calma şi încãrcate cu numãrul lor de persoane şi cu echipamentul complet şi au orificii în orice loc sub linia de plutire, presupunand ca nu are loc o pierdere de flotabilitate a materialului şi nici o alta avarie. 4.4.1.2. Fiecare barca de salvare trebuie sa aibã un certificat de aprobare vizat de Administraţie, conţinând cel puţin urmãtoarele: - numele şi adresa producãtorului; - modelul şi seria de fabricaţie ale barcii de salvare; - luna şi anul de fabricaţie; - numãrul de persoane pe care barca de salvare este autorizata sa îl transporte; şi - date privind aprobarea conform celor cerute de paragraful 1.2.2.9. Organizaţia care aproba trebuie sa elibereze barcii de salvare un certificat de aprobare care, suplimentar fata de cele menţionate mai sus, sa specifice: - numãrul certificatului de aprobare; - materialul de construcţie al corpului, atât de detaliat încât sa asigure ca nu vor aparea probleme de compatibilitate în ceea ce priveşte reparaţiile; - masa totalã cu echipament şi echipaj complet; şi - declaraţie de aprobare conform secţiunilor 4.5, 4.6, 4.7, 4.8 sau 4.9. 4.4.1.3. Toate barcile de salvare trebuie sa aibã o robustete suficienta pentru: 1. a putea fi lansate la apa în condiţii de securitate atunci când sunt încãrcate cu numãrul lor de persoane şi cu echipamentul complet; şi 2. sa poatã fi lansate la apa şi remorcate atunci când nava este în mars cu o viteza de 5 noduri în apa calma. 4.4.1.4. Corpurile şi acoperisurile rigide trebuie sa fie cu întârziere la propagarea focului sau incombustibile. 4.4.1.5. Se vor prevedea locuri de stat jos pe bãnci, pe banchete sau pe scaune fixe, care sunt construite astfel încât sa poatã suporta: 1. o sarcina statica echivalenta cu numãrul de persoane, fiecare cantarind 100 kg, pentru care sunt prevãzute spaţii în conformitate cu cerinţele paragrafului 4.4.2.2.2; 2. o sarcina de 100 kg de persoana în orice poziţie de şedere, atunci când barca de salvare care va fi lansata la apa cu ajutorul curentilor este lãsatã sa cada în apa de la o înãlţime de cel puţin 3 m; şi 3. o sarcina de 100 kg de persoana în orice poziţie de şedere, atunci când barca de salvare care va fi lansata la apa prin cadere libera este lansata la apa de la o înãlţime de cel puţin 1,3 ori înãlţimea omologata la cãderea libera. 4.4.1.6. Cu excepţia barcilor de salvare lansate la apa prin cadere libera, fiecare barca de salvare care va fi lansata la apa cu ajutorul curentilor trebuie sa aibã o robustete suficienta pentru a suporta o sarcina, fãrã deformatii reziduale la înlãturarea acestei sarcini: 1. în cazul barcilor cu corp metalic, de 1,25 ori greutatea totalã a barcii de salvare atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet; sau 2. în cazul altor barci, de doua ori greutatea totalã a barcii de salvare atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet. 4.4.1.7. Cu excepţia barcilor de salvare lansate la apa prin cadere libera, fiecare barca de salvare care va fi lansata la apa cu ajutorul curentilor trebuie sa aibã o robustete suficienta pentru a suporta, atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet şi, unde este cazul, cu patine sau apãrãtori pe poziţie, un impact lateral cu bordajul navei la o viteza de impact de 3,5 m/s şi la cadere în apa de la o înãlţime de cel puţin 3 m. 4.4.1.8. Distanta pe verticala între suprafata platformei şi interiorul acoperişului sau tendei pe o suprafata de peste 50% din suprafata platformei trebuie sa fie: 1. cel puţin 1,3 m pentru o barca de salvare autorizata sa transporte 9 persoane sau mai puţin; 2. cel puţin 1,7 m pentru o barca de salvare autorizata sa transporte 24 de persoane sau mai mult; 3. cel puţin distanta determinata prin interpolare lineara între 1,3 m şi 1,7 m pentru barcile de salvare autorizate sa transporte între 9 şi 24 de persoane. 4.4.2. Capacitatea de transport a barcilor de salvare 4.4.2.1. Nici o barca de salvare nu poate fi autorizata sa transporte mai mult de 150 de persoane. 4.4.2.2. Numãrul de persoane pe care o barca de salvare este autorizata sa îl transporte trebuie sa fie egal cu cel mai mic din: 1. numãrul de persoane cu o greutate medie de 75 kg, toate purtând veste de salvare, care pot sta aşezate în poziţie normalã fãrã a stanjeni mijloacele de propulsie sau funcţionarea oricãrui echipament al barcii de salvare; sau 2. numãrul de spaţii care pot fi prevãzute la dispunerea locurilor de stat jos în conformitate cu figura 1*). Contururile pot fi suprapuse, dupã cum se arata, cu condiţia sa fie montate suporturile pentru picioare şi sa existe suficient loc pentru picioare, iar distanta verticala dintre scaunul superior şi scaunul inferior sa fie de cel puţin 350 mm.
------------ *) Figura 1 este publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 30 august 2001 pag. 15.
4.4.2.3. Fiecare loc de stat jos în barca de salvare trebuie sa fie clar indicat. 4.4.3. Accesul în barcile de salvare 4.4.3.1. Fiecare barca de salvare de la bordul unei nave de pasageri trebuie sa fie astfel amplasata încât sa permitã imbarcarea rapida a numãrului ei total de persoane. De asemenea, trebuie sa fie posibila debarcarea rapida. 4.4.3.2. Fiecare barca de salvare de pe o nava de marfa trebuie sa fie astfel amplasata încât sa permitã imbarcarea rapida a numãrului ei total de persoane în cel mult 3 minute de la primirea ordinului de imbarcare. De asemenea, trebuie sa fie posibila debarcarea rapida. 4.4.3.3. Barcile de salvare trebuie sa aibã o scara pentru urcarea la bord, care sa poatã fi folositã în oricare dintre borduri pentru a permite persoanelor care se afla în apa sa urce la bord. Treapta inferioarã a scãrii trebuie sa fie la cel puţin 0,4 m sub linia de plutire la pescajul minim al barcii de salvare. 4.4.3.4. Barca de salvare trebuie sa fie astfel amenajatã încât persoanele neajutorate sa poatã fi urcate la bord fie din mare, fie pe brancarda. 4.4.3.5. Toate suprafeţele pe care merg persoane trebuie sa fie acoperite cu un strat antiderapant. 4.4.4. Flotabilitatea barcii de salvare Toate barcile de salvare trebuie sa aibã flotabilitate proprie sau vor fi prevãzute cu material cu flotabilitate proprie, care sa nu fie afectat de apa de mare, de petrol sau de produse petroliere, suficienta sa menţinã barca de salvare în stare de plutire cu tot echipamentul sau la bord, atunci când este inundata şi deschisã pe mare. O cantitate suplimentarã de material cu flotabilitate proprie, egala cu 280 N forta de plutire pe persoana, va fi prevãzutã pentru numãrul de persoane pentru care este autorizata barca de salvare. Nu se va prevedea material plutitor în exteriorul corpului barcii de salvare dacã nu este suplimentar fata de cel menţionat mai sus. 4.4.5. Bordul liber şi stabilitatea barcii de salvare 4.4.5.1. Toate barcile de salvare trebuie sa fie stabile şi sa aibã o valoare pozitiva GM atunci când sunt încãrcate cu 50% din numãrul de persoane pe care sunt autorizate sa îl transporte, stand în poziţia lor normalã în unul dintre borduri. 4.4.5.2. Conform condiţiei de încãrcare prevãzute în paragraful 4.4.5.1: 1. fiecare barca de salvare cu deschideri în bordaj lângã rama puntii trebuie sa aibã un bord liber, mãsurat de la linia de plutire pana la cea mai de jos deschidere prin care barca de salvare poate fi inundata, de cel puţin 1,5% din lungimea barcii de salvare sau de 100 mm, care dintre acestea este mai mare; şi 2. fiecare barca de salvare fãrã deschideri în bordaj lângã rama puntii nu trebuie sa depãşeascã un unghi de inclinare de 20° şi trebuie sa aibã un bord liber, mãsurat de la linia de plutire pana la cea mai de jos deschidere prin care barca de salvare poate fi inundata, de cel puţin 1,5% din lungimea barcii de salvare sau de 100 mm, care dintre acestea este mai mare. 4.4.6. Propulsia barcii de salvare 4.4.6.1. Fiecare barca de salvare trebuie sa fie echipata cu un motor cu aprindere prin compresie. Nici o barca de salvare nu va fi echipata cu un motor care foloseşte un combustibil cu punctul de aprindere de 43°C sau mai puţin (proba de creuzet închis). 4.4.6.2. Motorul trebuie prevãzut fie cu o instalatie de pornire manualã, fie cu o instalatie de pornire alimentata de la doua surse de energie independente care pot fi reincarcate. Vor fi prevãzute, de asemenea, orice mijloace auxiliare necesare pentru pornire. Instalatia de pornire a motorului, precum şi mijloacele auxiliare trebuie sa porneascã motorul la o temperatura ambianta de -15°C în timp de doua minute de la începerea operaţiunii de pornire, în afarã de cazul în care, dupã pãrerea Administraţiei, care are în vedere natura voiajelor pe care le efectueazã nava, o alta temperatura este corespunzãtoare. Instalaţiile de pornire nu trebuie sa fie stanjenite de capota motorului, de banchete sau de alte obstacole. 4.4.6.3. Motorul trebuie sa poatã funcţiona cel puţin 5 minute dupã pornire în stare rece, atunci când barca de salvare nu se afla în apa. 4.4.6.4. Motorul trebuie sa poatã funcţiona atunci când barca de salvare este inundata pana la nivelul axei arborelui cotit. 4.4.6.5. Axul elicei trebuie sa fie astfel conceput încât elicea sa poatã fi decuplata de motor. Se va prevedea posibilitatea ca barca de salvare sa poatã fi propulsata înainte şi înapoi. 4.4.6.6. Tubulatura de esapament trebuie sa fie dispusã astfel încât sa împiedice pãtrunderea apei în motor în timpul exploatãrii normale. 4.4.6.7. Toate barcile de salvare trebuie sa fie construite cu astfel de forme încât sa nu prezinte pericol pentru persoanele din apa şi sa evite posibilitatea de avariere a instalaţiei de propulsie de cãtre obiecte aflate în plutire. 4.4.6.8. Viteza de mars înainte în apa calma, atunci când barca de salvare este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet şi cu tot echipamentul auxiliar în funcţiune, trebuie sa fie de cel puţin 6 noduri şi de cel puţin 2 noduri când remorcheaza o pluta de salvare de 25 de persoane, încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet sau echivalentul acesteia. Pentru deplasarea barcii de salvare complet încãrcate la o viteza de 6 noduri pe o perioada de cel puţin 24 de ore se va prevedea combustibil suficient, corespunzãtor utilizãrii în gama de temperaturi din zona în care opereazã nava. 4.4.6.9. Motorul barcii de salvare, sistemul de transmisie şi accesoriile motorului trebuie sa fie protejate de o capota dintr-un material cu întârziere la propagarea focului sau din alte mijloace corespunzãtoare care asigura o protecţie similarã. Aceste mijloace trebuie, de asemenea, sa protejeze persoanele de a veni accidental în contact cu pãrţile calde sau cu piesele în mişcare şi sa protejeze motorul în caz de stare rea a vremii şi a marii. Trebuie prevãzute mijloace de reducere a zgomotului produs de motor. Bateriile de pornire trebuie introduse în cutii care sa protejeze la apa fundul şi pãrţile laterale ale bateriilor. Cutiile bateriilor trebuie sa aibã un capac bine fixat, prevãzut cu orificii pentru aerisire. 4.4.6.10. Motorul barcii de salvare şi accesoriile sale trebuie sa fie concepute astfel încât sa limiteze emisiunile electromagnetice pentru a nu se produce interferente între funcţionarea motorului şi funcţionarea mijloacelor de salvare radio folosite în barca de salvare. 4.4.6.11. Se vor prevedea mijloace pentru reincarcarea tuturor bateriilor folosite pentru pornirea motorului, la radio şi la proiector. Bateriile folosite pentru radio nu trebuie folosite pentru furnizarea energiei necesare la pornirea motorului. Se vor prevedea mijloace pentru reincarcarea bateriilor barcii de salvare de la sursa de energie a navei la o tensiune de alimentare care sa nu depãşeascã 50 V şi care sa poatã fi deconectate de la postul de imbarcare al barcii de salvare sau cu ajutorul unui alimentator cu baterii solare. 4.4.6.12. Se vor prevedea instrucţiuni de pornire şi de funcţionare a motorului, protejate la apa, care vor fi amplasate într-un loc vizibil situat lângã comenzile de pornire a motorului. 4.4.7. Accesoriile barcii de salvare 4.4.7.1. Toate barcile de salvare, cu excepţia barcilor de salvare lansate prin cadere libera, vor fi prevãzute cu cel puţin o valvula de drenaj situata în partea cea mai de jos a corpului barcii, care se deschide automat pentru drenarea apei din corp, atunci când barca de salvare nu pluteste, şi se închide automat ca sa previnã pãtrunderea apei, atunci când barca de salvare pluteste. Fiecare valvula de drenaj va fi prevãzutã cu un dop sau cu un buson care sa inchida valvula, ce va fi legat de barca de salvare printr-o saula de siguranta, un lant sau prin alte mijloace corespunzãtoare. Valvulele de drenaj trebuie sa fie uşor accesibile din interiorul barcii de salvare, iar poziţia lor trebuie sa fie clar indicatã. 4.4.7.2. Toate barcile de salvare trebuie sa fie prevãzute cu o carma şi eche. De asemenea, când este prevãzutã o timona sau alt mecanism de guvernare de la distanta, echea trebuie sa poatã comanda carma în caz de defectare a mecanismului de guvernare. Carma trebuie fixatã permanent la barca de salvare. Echea trebuie sa fie montata permanent pe axul carmei sau cuplata la acesta; în orice caz, dacã barca de salvare are un mecanism de guvernare de la distanta, echea poate fi demontabila şi fixatã bine lângã axul carmei. Carma şi echea trebuie sa fie astfel dispuse încât sa nu fie avariate de funcţionarea dispozitivului de decuplare sau de elice. 4.4.7.3. Cu excepţia zonei carmei şi elicei, se vor prevedea inele de prindere corespunzãtoare sau o saula de salvare plutitoare în ghirlanda în partea exterioarã a barcii de salvare deasupra liniei de plutire şi la care o persoana aflatã în apa sa poatã ajunge. 4.4.7.4. Barcile de salvare care nu se redreseaza automat atunci când se rastoarna trebuie sa aibã în partea inferioarã a corpului inelele de prindere corespunzãtoare pentru a permite persoanelor sa se ţinã de barca. Inelele de prindere trebuie sa fie fixate de barca de salvare astfel încât, în cazul unui soc suficient pentru desprinderea lor de corpul barcii de salvare, aceasta sa se facã fãrã avarierea barcii de salvare. 4.4.7.5. Toate barcile de salvare trebuie sa fie prevãzute cu chesoane sau compartimente etanse la apa, suficiente pentru depozitarea articolelor mici de echipament, a apei şi a proviziilor prevãzute la paragraful 4.4.8. Vor fi prevãzute mijloace pentru depozitarea apei de ploaie colectate şi, suplimentar, dacã se cere de cãtre Administraţie, un dispozitiv pentru producerea apei potabile din apa de mare, cu un aparat de desalinizare acţionat manual. Aparatul de desalinizare nu trebuie sa fie dependent de caldura solara şi nici de alte substanţe chimice, ci numai de apa de mare. Trebuie prevãzute mijloace pentru depozitarea apei colectate. 4.4.7.6. Fiecare barca de salvare destinatã lansãrii la apa cu ajutorul unuia sau mai multor curenţi, cu excepţia barcii de salvare lansate prin cadere libera, trebuie sa fie prevãzutã cu un dispozitiv de decuplare, conform urmãtoarelor cerinţe, sub rezerva paragrafului 5 de mai jos: 1. mecanismul trebuie sa fie astfel reglat încât toate carligele sa fie decuplate simultan; 2. mecanismul trebuie sa aibã doua posibilitãţi de decuplare, dupã cum urmeazã: 2.1. o posibilitate de decuplare normalã, care va decupla barca de salvare când aceasta pluteste sau dacã carligele nu se afla sub sarcina; şi 2.2. o posibilitate de decuplare în sarcina, care va permite decuplarea barcii de salvare cu carligele sub sarcina. Acest mecanism trebuie sa fie astfel reglat încât sa decupleze barca de salvare în orice condiţii de încãrcare, adicã de la sarcina zero, barca de salvare fiind în apa, la o sarcina de 1,1 ori greutatea totalã a barcii de salvare când aceasta este încãrcatã complet cu persoane şi echipament. Aceasta posibilitate de decuplare trebuie sa fie în mod corespunzãtor protejata la utilizarea accidentala şi prematura. Protecţia adecvatã trebuie sa includã, suplimentar fata de simbolul de pericol, o protecţie mecanicã specialã care în mod normal nu se cere la mecanismul de decuplare. Pentru prevenirea decuplarii accidentale în timpul recuperãrii barcii protecţia mecanicã (interblocarea) trebuie sa se declanseze doar atunci când mecanismul de decuplare este corespunzãtor şi complet restabilit. Pentru prevenirea unei decuplari premature a sarcinii operaţiunea de încãrcare a mecanismului de decuplare trebuie sa necesite o acţiune deliberata şi susţinutã a operatorului. Mecanismul de decuplare trebuie astfel proiectat încât membrii echipajului din barca de salvare sa poatã observa clar momentul în care mecanismul de decuplare este corespunzãtor şi complet restabilit şi pregãtit pentru ridicare. Trebuie prevãzute instrucţiuni clare de funcţionare cu o nota corespunzãtoare de avertizare; 3. comanda decuplarii trebuie sa fie clar marcata într-o culoare care contrasteaza cu culorile inconjuratoare; 4. legãturile fixe de construcţie ale mecanismului de decuplare din barca de salvare vor fi concepute cu un coeficient de siguranta care sa corespundã de 6 ori sarcinii de rupere a materialelor utilizate, considerând ca greutatea barcii de salvare este egal distribuita între curenţi; şi 5. dacã un singur curent şi un dispozitiv cu carlig sunt utilizate la lansarea la apa a unei barci de salvare sau a unei barci de urgenta din combinatia cu un sistem de barbete corespunzãtor, cerinţele paragrafului 4.4.7.6.2 nu trebuie aplicate; într-un astfel de dispozitiv o singura posibilitate de decuplare a barcii de salvare sau a barcii de urgenta este adecvatã, şi anume atunci când ea este complet în apa. 4.4.7.7. Fiecare barca de salvare trebuie sa fie prevãzutã cu un dispozitiv de fixare a barbetei în prova sa. Dispozitivul trebuie sa fie astfel încât sa permitã barcii de salvare sa nu prezinte caracteristici de instabilitate sau nesiguranta atunci când, fiind remorcata de nava, se deplaseaza cu o viteza de 5 noduri în apa linistita. Cu excepţia barcilor de salvare lansate prin cadere libera, dispozitivul de fixare a barbetei va include un dispozitiv de decuplare care sa permitã barbetei sa fie eliberata din interiorul barcii de salvare cu nava care se deplaseaza cu o viteza de 5 noduri în apa linistita. 4.4.7.8. Fiecare barca de salvare care este dotatã cu un aparat radiotelefonic VHF de emisie-recepţie cu antena separat montata va fi prevãzutã cu instalaţii pentru aşezarea şi fixarea efectivã a antenei în poziţia sa de funcţionare. 4.4.7.9. Barcile de salvare destinate sa fie lansate la apa de-a lungul bordajului navei trebuie sa aibã patine şi aparatoare necesare pentru a înlesni lansarea la apa şi pentru a preveni avarierea barcii de salvare. 4.4.7.10. Trebuie sa fie prevãzutã o lampa cu comanda manualã. Lumina trebuie sa fie alba şi sa poatã funcţiona continuu cel puţin 12 ore cu o intensitate luminoasa nu mai mica de 4,3 cd în toate direcţiile în partea superioarã a emisferei. Totuşi, dacã lumina este o lumina cu intermitenta, va trebui sa emita cel puţin 50 şi cel mult 70 de sclipiri pe minut în 12 ore de funcţionare cu o intensitate luminoasa efectivã echivalenta. 4.4.7.11. În interiorul barcii de salvare trebuie sa fie prevãzutã o lampa cu comanda manualã sau o sursa de lumina pentru a furniza cel puţin 12 ore un iluminat care sa permitã citirea instrucţiunilor privind supravietuirea şi echipamentul; totuşi nu trebuie sa fie permisã folosirea lampilor cu petrol în acest scop. 4.4.7.12. Pentru siguranta lansãrii şi a manevrei fiecare barca de salvare trebuie sa fie astfel amenajatã încât sa existe o buna vizibilitate în prova, pupa şi în ambele borduri din postul de comanda şi de manevra. 4.4.8. Echipamentul barcilor de salvare Dacã se prevede în acest paragraf sau în alta parte în secţiunea 4.4, toate obiectele care fac parte din echipamentul barcilor de salvare trebuie sa fie asigurate în interiorul barcii de salvare prin legare, depozitare în lãzi sau chesoane, aşezare pe suporturi sau dispozitive similare de rezemare sau pe alte mijloace corespunzãtoare. Totuşi, în cazul unei barci de salvare ce urmeazã sa fie lansata la apa prin curenţi, cangile trebuie sa fie ţinute liber pentru a evita efectele izbiturilor. Echipamentul trebuie sa fie asigurat astfel încât sa nu ingreuneze operaţiunile de abandon. Toate obiectele care fac parte din echipamentul barcii de salvare trebuie sa fie, pe cat posibil, de dimensiuni mici şi cu greutate redusã şi vor fi ambalate într-o forma corespunzãtoare şi compacta. Dacã nu se menţioneazã altfel, echipamentul normal al fiecãrei barci de salvare trebuie sa cuprindã: 1. cu excepţia barcilor de salvare lansate prin cadere libera, un numãr suficient de rame plutitoare pentru deplasare în apa linistita. Pentru fiecare rama trebuie prevãzute cuie de strapazan, furcheti sau alte mijloace echivalente. Cuiele de strapazan sau furchetii vor fi fixati de barca cu saule sau cu lanturi; 2. doua cangi; 3. un ispol plutitor şi doua ghiordele; 4. un manual de supravietuire; 5. un compas funcţional care este luminos sau prevãzut cu mijloace corespunzãtoare de iluminare. La barcile de salvare complet închise compasul trebuie montat permanent în stare de utilizare; la toate celelalte tipuri de barci de salvare trebuie sa fie prevãzut un habitaclu, dacã este necesar sa îl protejeze la intemperii, şi cu mijloace corespunzãtoare de montare; 6. o ancora plutitoare de mãrime adecvatã cu o parama rezistenta la soc, care sa poatã fi apucata bine când este umeda. Rezistenta ancorei plutitoare, a paramei şi a saulei de lansare trebuie sa fie suficienta pentru orice stare a marii; 7. doua barbete rezistente cu o lungime cel puţin egala cu de doua ori distanta de la locul de arimare a barcii de salvare la linia de plutire, în condiţii de pescaj minim sau 15 m, care din acestea este mai mare. La barcile de salvare care vor fi lansate prin cadere libera ambele barbete trebuie fixate în prova, gata pentru a fi folosite. La celelalte barci de salvare una dintre barbetele legate la dispozitivul de decuplare prevãzut la paragraful 4.4.7.7 trebuie sa fie amplasata la extremitatea prova a barcii de salvare, iar cealaltã va fi bine fixatã la sau lângã etrava barcii de salvare, gata pentru a fi folositã; 8. doua topoare, câte unul la fiecare extremitate a barcii de salvare; 9. recipiente etanse la apa, conţinând o cantitate totalã de 3 l de apa potabilã de fiecare persoana pe care barca de salvare este autorizata sa o transporte, din care 1 l pentru fiecare persoana poate fi înlocuit de un aparat de desalinizare care poate sa producã o cantitate egala de apa potabilã în doua zile sau 2 l pe persoana pot fi înlocuiţi printr-un aparat de desalinizare cu difuzie inversa acţionat manual, asa cum se descrie în paragraful 4.4.7.5, care poate produce o cantitate egala de apa potabilã în doua zile; 10. un pahar inoxidabil legat cu un snur; 11. un vas gradat, inoxidabil, pentru baut apa; 12. o ratie de hrana, asa cum se descrie în paragraful 4.1.5.1.18, având cel puţin 10.000 kJ pentru fiecare persoana pentru care barca de salvare are autorizare de transport; aceste ratii trebuie sa fie pãstrate în ambalaje etanse la aer şi depozitate în containere etanse la apa; 13. 4 rachete parasuta luminoase care corespund cerinţelor secţiunii 3.1; 14. 6 facle de mana care corespund cerinţelor secţiunii 3.2; 15. doua semnale fumigene plutitoare care corespund cerinţelor secţiunii 3.3; 16. o lampa electrica etansa la apa, corespunzãtoare pentru semnalizare în codul Morse, împreunã cu un set de baterii şi un bec de rezerva, într-un container etans la apa; 17. o oglinda pentru semnalizare pe timp de zi, cu instrucţiuni pentru folosirea sa, pentru a semnaliza cãtre nave şi aeronave; 18. un exemplar din semnalele de salvare cuprinse în regula V/16, pe carton impermeabil la apa sau într-un container etans la apa; 19. un fluier sau un mijloc de semnalizare sonora echivalent; 20. o trusa de prim ajutor într-o cutie etansa la apa, care sa poatã fi închisã ermetic dupã folosire; 21. medicamente contra raului de mare pentru cel puţin 48 de ore şi câte un sac folosibil în caz de voma, pentru fiecare persoana; 22. un briceag mare legat la barca printr-un snur; 23. 3 chei pentru deschis conserve; 24. doua inele plutitoare de recuperare de salvare, legate cu câte o parama plutitoare cu o lungime de cel puţin 30 m; 25. dacã barca de salvare nu se umfla automat, o pompa manualã corespunzãtoare pentru umflarea eficienta; 26. o trusa cu unelte de pescuit; 27. scule suficiente pentru reglaje minore ale motorului şi accesoriilor sale; 28. echipament portabil de stingere a incendiului, corespunzãtor pentru stingerea incendiilor datorate hidrocarburilor; 29. un proiector, cu un sector vertical şi orizontal de cel puţin 6° şi o intensitate luminoasa masurata de 2.500 cd, care poate funcţiona continuu cel puţin 3 ore; 30. un reflector radar eficace, dacã în barca de salvare nu este depozitat un transponder radar pentru ambarcatiunile de salvare; 31. mijloace de protecţie termica, care sa corespundã cerinţelor secţiunii 2.5, suficiente pentru 10% din numãrul de persoane pe care barca de salvare este autorizata sa îl transporte sau pentru doua persoane, care dintre acestea este mai mare; şi 32. în cazul navelor care efectueazã voiaje de asa natura şi durata încât, dupã opinia Administraţiei, obiectele specificate în paragrafele 4.4.8.12 şi 4.4.8.26 nu sunt necesare, Administraţia poate acorda scutiri în ceea ce priveşte aceste obiecte. 4.4.9. Inscripţii pe barcile de salvare 4.4.9.1. Numãrul de persoane pe care barca de salvare este autorizata sa îl transporte trebuie sa fie clar înscris pe ea, cu caractere permanente. 4.4.9.2. Numele navei şi portul de înregistrare a navei cãreia îi aparţine barca de salvare trebuie sa fie înscrise pe fiecare bord al barcii de salvare în prova, cu majuscule, în alfabetul latin. 4.4.9.3. Mijloacele de identificare a navei cãreia îi aparţine barca de salvare şi numãrul barcii de salvare trebuie sa fie indicate astfel încât sa fie vizibile de sus. 4.5. Barci de salvare parţial închise 4.5.1. Barcile de salvare parţial închise trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.4 şi, în plus, cerinţelor acestei secţiuni. 4.5.2. Barcile de salvare parţial închise trebuie sa fie prevãzute cu acoperisuri rigide permanent fixate, extinzandu-se pe cel puţin 20% din lungimea barcii de salvare, începând din extremitatea prova şi cel puţin 20% din lungimea barcii de salvare începând din extremitatea pupa. Barca de salvare trebuie sa fie prevãzutã cu o tenda pliabila fixatã în permanenta, care împreunã cu acoperisul rigid inchid complet ocupantii barcii de salvare într-un adapost etans la intemperii, oferindu-le şi o protecţie termica. Barca de salvare trebuie sa aibã intrari la ambele extremitati şi în fiecare bord. Intrãrile din acoperisul rigid trebuie sa fie etanse la intemperii atunci când sunt închise. Tenda trebuie sa fie astfel dispusã încât: 1. sa fie prevãzutã cu secţiuni rigide sau cu tuburi corespunzãtoare care sa permitã montarea sa; 2. sa poatã fi uşor montata de cel mult doua persoane; 3. sa fie izolanta pentru a proteja ocupantii de caldura sau de frig, având cel puţin doua straturi de material separate de un spaţiu de aer sau alt mijloc la fel de eficace; vor fi prevãzute mijloace care sa previnã acumularea de apa în spaţiul de aer; 4. suprafata exterioarã trebuie sa aibã o culoare foarte vizibila, iar cea interioarã, o culoare care sa nu incomodeze ocupantii; 5. intrãrile din tenda sa fie prevãzute cu mijloace eficiente reglabile de închidere, care sa poatã fi uşor şi repede închise sau deschise din interior sau din exterior, astfel încât sa permitã ventilatia, dar sa împiedice pãtrunderea apei de mare, a vantului sau a frigului; vor fi prevãzute mijloace pentru a menţine intrãrile fixate în poziţia închisã sau deschisã; 6. cu intrãrile închise, sa permitã sa între suficient aer pentru ocupanti; 7. sa aibã posibilitãţi pentru colectarea apei de ploaie; şi 8. ocupantii sa poatã pãrãsi barca de salvare în cazul în care aceasta se rastoarna. 4.5.3. Interiorul barcii de salvare trebuie sa fie de o culoare foarte vizibila. 4.5.4. Dacã în barca de salvare este montat un aparat radiotelefonic VHF fix de emisie-recepţie, acesta trebuie sa fie instalat într-o cabina suficient de spatioasa pentru a primi atât echipamentul, cat şi persoana care îl deserveste. Nu se cere o cabina separatã dacã construcţia barcii de salvare prevede un spaţiu adapostit, considerat satisfãcãtor de cãtre Administraţie. 4.6. Barci de salvare complet închise 4.6.1. Barcile de salvare complet închise trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.4 şi, în plus, cerinţelor prezentei secţiuni. 4.6.2. Închiderea Fiecare barca de salvare complet închisã trebuie sa fie prevãzutã cu un acoperis care sa inchida complet barca de salvare. Închiderea trebuie sa fie astfel încât sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe: 1. sa asigure adapost ocupantilor; 2. accesul în barca trebuie sa se facã printr-un tambuchi care sa poatã fi închis pentru a face barca de salvare etansa la apa; 3. cu excepţia barcilor de salvare lansate la apa prin cadere libera, tambuchiurile trebuie sa fie dispuse astfel încât sa permitã executarea operaţiunilor de lansare la apa şi de recuperare fãrã ca vreun ocupant sa fie obligat sa pãrãseascã adapostul; 4. tambuchiurile de acces trebuie sa se poatã deschide sau închide atât din interior, cat şi din exterior şi sa fie dotate cu mijloace care sa asigure menţinerea lor în poziţie deschisã; 5. cu excepţia barcilor de salvare lansate la apa prin cadere libera, sa fie posibila deplasarea barcii de salvare prin vaslire; 6. sa poatã suporta greutatea totalã a barcii de salvare, inclusiv tot echipamentul, maşinile şi numãrul sau de persoane, atunci când barca de salvare se afla în poziţie rasturnata cu tambuchiurile închise, neexistand infiltratii importante de apa; 7. sa fie prevãzutã cu geamuri sau panouri transparente în ambele borduri, care sa permitã pãtrunderea în interiorul barcii de salvare a luminii naturale, suficienta pentru a se evita iluminatul artificial atunci când tambuchiurile sunt închise; 8. sa aibã în exterior o culoare foarte vizibila, iar în interior o culoare care sa nu incomodeze ocupantii; 9. sa aibã balustrade de prindere pentru securitatea persoanelor atunci când acestea circula în exteriorul barcii de salvare şi care sa înlesneascã imbarcarea şi debarcarea; 10. persoanele sa aibã acces de la intrare la locurile lor, fãrã sa fie obligate sa escaladeze banchete sau alte obstacole; şi 11. în timpul functionarii motorului cu acoperisul închis presiunea atmosferica din interiorul barcii de salvare nu trebuie sa depãşeascã sau sa fie sub valoarea presiunii atmosferice exterioare cu mai mult de 20 hPa. 4.6.3. Rãsturnarea şi redresarea 4.6.3.1. Cu excepţia barcilor de salvare lansate prin cadere libera, la fiecare loc de aşezare marcat se va prevedea o centura de siguranta. Centura de siguranta trebuie sa fie astfel conceputã încât sa susţinã pe locul sau o persoana având o greutate de 100 kg, atunci când barca de salvare este în poziţie rasturnata. Fiecare set de centuri de siguranta pentru un loc trebuie sa fie de o culoare care contrasteaza cu centurile pentru locurile din imediata vecinãtate. Barcile de salvare lansate prin cadere libera trebuie prevãzute cu hamuri de siguranta la fiecare loc, de culoare contrastanta, concepute pentru susţinerea în siguranta pe loc a unei persoane cu o greutate de 100 kg, atât în timpul lansãrii la apa prin cadere libera, cat şi atunci când barca de salvare este rasturnata. 4.6.3.2. Stabilitatea barcii de salvare trebuie sa fie astfel încât aceasta sa se redreseze în mod normal sau automat atunci când este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet sau parţial şi când toate intrãrile şi deschiderile sunt închise etans, iar persoanele au legate centurile de siguranta. 4.6.3.3. Barca de salvare trebuie sa poatã suporta numãrul sau de persoane şi echipamentul complet când este în situaţia de avarie prevãzutã la paragraful 4.4.1.1, iar stabilitatea sa trebuie sa fie astfel încât, în caz de rasturnare, sa se redreseze automat într-o poziţie care sa ofere ocupantilor sãi o ieşire deasupra nivelului apei. Dacã barca de salvare este stabilã în stare de inundabilitate, nivelul apei din interiorul barcii de salvare, mãsurat de-a lungul partii de reazem a scaunului, nu trebuie sa fie mai mare de 500 mm deasupra sezutului scaunului, pentru fiecare poziţie de şedere a ocupantului. 4.6.3.4. Toatã tubulatura de esapament, tubulatura de aer şi alte deschideri trebuie sa fie astfel concepute încât sa împiedice pãtrunderea apei în interiorul motorului atunci când barca de salvare se rastoarna şi se redreseaza. 4.6.4. Propulsia 4.6.4.1. Motorul şi sistemul de transmisie trebuie sa fie comandate de la timona. 4.6.4.2. Motorul şi instalaţiile sale trebuie sa poatã funcţiona în orice poziţie în timpul rasturnarii şi sa continue sa funcţioneze dupã ce barca de salvare s-a redresat sau trebuie sa se opreascã automat atunci când barca de salvare s-a rasturnat şi sa reporneasca uşor când barca de salvare s-a redresat. Proiectarea instalaţiilor de combustibil şi de ungere trebuie sa previnã pierderile de combustibil şi pierderile mai mari de 250 ml de ulei de ungere din motor în timpul rasturnarii. 4.6.4.3. Motoarele racite cu aer trebuie sa aibã o instalatie de tubulaturi pentru aspiratia aerului de rãcire şi pentru evacuarea lui din interiorul barcii de salvare. Vor fi prevãzute clapete acţionate manual pentru aspiratia şi evacuarea aerului de rãcire din interiorul barcii de salvare. 4.6.5. Protecţia contra acceleratiilor Fãrã a tine seama de prevederile paragrafului 4.4.1.7, o barca de salvare complet închisã, cu excepţia barcii de salvare lansate la apa prin cadere libera, trebuie sa fie astfel construitã şi intarita încât sa asigure protecţia contra acceleratiilor periculoase rezultate din impactul barcii de salvare, în cazul în care este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet, cu bordajul navei la o viteza de impact de cel puţin 3,5 m/s. 4.7. Barci de salvare lansate la apa prin cadere libera 4.7.1. Cerinţe generale Barcile de salvare lansate la apa prin cadere libera trebuie sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.6 şi, în plus, cerinţelor prezentei secţiuni. 4.7.2. Capacitatea de transport a unei barci lansate la apa prin cadere libera Capacitatea de transport a unei barci lansate la apa prin cadere libera este reprezentatã de numãrul de persoane care pot sta aşezate pe un scaun fãrã a stanjeni mijloacele de propulsie sau de exploatare a oricãrui echipament al barcii de salvare. Lãţimea locului trebuie sa fie de cel puţin 430 mm. Locul liber pana la partea de reazem a scaunului din fata trebuie sa fie de 635 mm. Reazemul scaunului trebuie sa se extindã la cel puţin 1.000 mm deasupra sezutului scaunului. 4.7.3. Cerinţe de îndeplinit 4.7.3.1. Fiecare barca de salvare lansata la apa prin cadere libera trebuie sa înceapã sa se deplaseze imediat dupã ce a intrat în apa şi, dupã lansarea la apa prin cadere libera de la înãlţimea omologata, nu trebuie sa vina în contact cu nava care are o asieta de pana la 10° şi o inclinare de pana la 20° într-un bord sau altul, în situaţia în care ea este încãrcatã şi echipata cu: 1. numãrul sau complet de persoane; 2. ocupanti, astfel încât sa determine ca centrul de greutate sa fie în poziţia cea mai dinspre prova; 3. ocupanti, astfel încât sa determine ca centrul de greutate sa fie în poziţia cea mai dinspre pupa; şi 4. doar cu echipajul sau de exploatare. 4.7.3.2. Pentru petroliere, nave-cisterna pentru transportul produselor chimice şi nave pentru transportul gazelor, cu un unghi final de inclinare mai mare de 20°, calculat conform Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluarii de cãtre nave, astfel cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta şi prin recomandãrile Organizaţiei, dupã caz, o barca de salvare trebuie sa poatã fi lansata la apa prin cadere libera la un unghi final de inclinare şi pe baza liniei de plutire finale a acelui calcul. 4.7.3.3. Înãlţimea cerutã la cãderea libera nu trebuie sa depãşeascã înãlţimea omologata la cãderea libera. 4.7.4. Construcţia Fiecare barca de salvare lansata la apa prin cadere libera trebuie sa aibã o robustete suficienta pentru a rezista, în cazul în care este încãrcatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet, unei lansari la apa prin cadere libera de la o înãlţime de cel puţin 1,3 ori înãlţimea omologata la cãderea libera. 4.7.5. Protecţia contra acceleratiilor periculoase Fiecare barca de salvare lansata la apa prin cadere libera trebuie sa fie astfel construitã încât sa fie sigur ca barca de salvare poate oferi protecţia contra acceleratiilor periculoase rezultate din lansarea la apa de la înãlţimea pentru care ea va fi omologata în ape linistite, în condiţii nefavorabile de asieta de pana la 10° şi inclinare de pana la 20° într-un bord sau altul, în cazul în care este complet încãrcatã şi echipata cu: 1. numãrul sau complet de persoane; 2. ocupanti, astfel încât sa determine ca centrul de greutate sa fie în poziţia cea mai dinspre prova; 3. ocupanti, astfel încât sa determine ca centrul de greutate sa fie în poziţia cea mai dinspre pupa; şi 4. doar cu echipajul sau de exploatare. 4.7.6. Accesoriile barcii de salvare Fiecare barca de salvare lansata la apa prin cadere libera trebuie sa fie prevãzutã cu un mecanism de decuplare care trebuie: 1. sa aibã doua instalaţii independente de activare pentru mecanismele de decuplare, care sa poatã fi comandate doar din interiorul barcii de salvare şi sa fie marcate cu o culoare ce contrasteaza cu împrejurimile; 2. sa fie astfel aranjate încât sa decupleze barca în orice condiţii de încãrcare de la sarcina zero la cel puţin 200% din sarcina normalã determinata de barca de salvare complet echipata, în cazul în care este încãrcatã cu numãrul sau de persoane pentru care ea va fi autorizata; 3. sa fie protejata în mod corespunzãtor contra utilizãrii accidentale sau premature; 4. sa fie conceputã pentru încercarea mecanismului de decuplare fãrã lansarea la apa a barcii de salvare; şi 5. sa fie conceputã cu un coeficient de siguranta 6 bazat pe rezistenta finala a materialelor utilizate. 4.7.7. Certificat de aprobare Suplimentar fata de cerinţele paragrafului 4.4.1.2, certificatul de aprobare pentru o barca de salvare lansata la apa prin cadere libera trebuie, de asemenea, sa menţioneze: - înãlţimea omologata la cãderea libera; - lungimea cerutã a rampei de lansare la apa; şi - unghiul rampei de lansare la apa pentru înãlţimea omologata la cãderea libera. 4.8. Barci de salvare echipate cu instalatie autonomã de alimentare cu aer Suplimentar fata de respectarea cerinţelor secţiunii 4.6 sau 4.7, dupã caz, o barca de salvare echipata cu o instalatie autonomã de alimentare cu aer trebuie sa fie amenajatã astfel încât atunci când este în mars şi toate intrãrile şi deschiderile sunt închise aerul din interiorul barcii de salvare sa rãmânã respirabil fãrã dificultate, iar motorul sa funcţioneze normal pentru o perioada de cel puţin 10 minute. În timpul acestei perioade presiunea atmosferica din interiorul barcii de salvare nu trebuie sa coboare nici sub presiunea atmosferica exterioarã, nici s-o depãşeascã cu mai mult de 20 hPa. Instalatia trebuie sa aibã indicatoare vizuale care sa indice tot timpul presiunea aerului debitat. 4.9. Barci de salvare protejate la foc 4.9.1. Suplimentar fata de respectarea cerinţelor din secţiunea 4.8, o barca de salvare protejata la foc, atunci când este în stare de plutire, trebuie sa poatã proteja numãrul de persoane pentru care este autorizata pentru cel puţin 8 minute când este acoperitã de un foc continuu de hidrocarburi. 4.9.2. Instalatia de pulverizare a apei O barca de salvare care este protejata la foc printr-o instalatie de pulverizare a apei trebuie sa satisfacã urmãtoarele cerinţe: 1. instalatia trebuie sa fie alimentata cu apa de mare de cãtre o motopompa cu autoamorsare. Trebuie sa fie posibile deschiderea şi închiderea debitului de apa peste exteriorul barcii de salvare; 2. aspiratia apei de mare trebuie sa fie astfel dispusã încât sa previnã intrarea lichidelor inflamabile care plutesc pe suprafata apei; şi 3. instalatia trebuie sa fie astfel realizatã încât sa poatã fi spalata cu apa dulce şi sa permitã drenarea completa.
CAP. 5 Barci de urgenta
5.1. Barci de urgenta 5.1.1. Cerinţe generale 5.1.1.1. Exceptând prevederile prezentei secţiuni, toate barcile de urgenta trebuie sa corespundã cerinţelor paragrafelor 4.4.1-4.4.7.4 inclusiv şi 4.4.7.6, 4.4.7.7, 4.4.7.9, 4.4.7.10 şi 4.4.9. O barca de salvare poate fi aprobatã şi utilizata ca barca de urgenta dacã respecta toate cerinţele prezentei secţiuni, dacã finalizeazã cu succes încercarea pentru o barca de urgenta cerutã de regula III/4.2, şi dacã arimarea, lansarea la apa şi instalaţiile de recuperare de la bordul navei respecta toate cerinţele pentru o barca de urgenta. 5.1.1.2. Fãrã a tine seama de prevederile paragrafului 4.4.4, materialul plutitor cerut pentru barcile de urgenta poate fi instalat în exteriorul corpului barcii, cu condiţia ca el sa fie protejat în mod corespunzãtor contra deteriorarii şi sa poatã rezista expunerii, astfel cum se specifica în paragraful 5.1.3.3. 5.1.1.3. Barcile de urgenta pot fi de construcţie rigida sau gonflate ori o combinatie a acestor doua tipuri şi trebuie: 1. sa aibã o lungime de cel puţin 3,8 m şi de cel mult 8,5 m; şi 2. sa poatã transporta cel puţin 5 persoane în poziţia aşezat şi o persoana lungita pe o brancarda. Fãrã a tine seama de paragraful 4.4.1.5, şederea, cu excepţia timonierului, poate fi pe podea, cu condiţia ca analiza spaţiului de şedere conform paragrafului 4.4.2.2.2 sa utilizeze dimensiuni similare celor din figura 1, dar modificate la o lungime totalã de 1.190 mm prevãzutã pentru întinderea picioarelor. Nici o parte din spaţiul pentru şedere nu va fi pe copastia barcii, osatura pupa sau pe partea gonflata din bordurile barcii. 5.1.1.4. Barcile de urgenta care sunt de construcţie de tip combinat rigid-gonflat trebuie sa îndeplineascã cerinţele corespunzãtoare ale acestei reguli considerate satisfãcãtoare de cãtre Administraţie. 5.1.1.5. Dacã barca de urgenta nu are o selatura adecvatã, ea trebuie sa fie prevãzutã în prova cu o tenda care sa acopere cel puţin 15% din lungimea sa. 5.1.1.6. Barcile de urgenta trebuie sa poatã face manevre la o viteza de pana la 6 noduri şi sa menţinã aceasta viteza pentru o perioada de cel puţin 4 ore. 5.1.1.7. Barcile de urgenta trebuie sa aibã o mobilitate şi manevrabilitate suficiente pe hula pentru a permite recuperarea persoanelor din apa, manevrarea plutelor de salvare şi remorcarea plutelor de salvare mari transportate de nava atunci când sunt încãrcate complet cu persoane şi cu echipament sau cu echivalentele acestora, la o viteza de cel puţin doua noduri. 5.1.1.8. O barca de urgenta trebuie sa fie prevãzutã cu un motor amplasat în interiorul sau sau cu un motor în afarã bordului. Dacã este prevãzutã cu un motor în afarã bordului carma şi echea pot face parte din ansamblul motor. Fãrã a se tine seama de cerinţele paragrafului 4.4.6.1, la barcile de urgenta poate fi prevãzut un motor în afarã bordului, alimentat cu petrol, cu o instalatie de combustibil aprobatã, cu condiţia ca tancurile de combustibil sa fie special protejate contra incendiului şi exploziei. 5.1.1.9. Barcile de urgenta trebuie sa fie prevãzute cu dispozitive de remorcaj montate permanent şi suficient de rezistente pentru manevrarea sau remorcarea plutelor de salvare, dupã cum este cerut de paragraful 5.1.1.7. 5.1.1.10. Dacã nu se prevede în mod expres altfel, barcile de urgenta trebuie sa fie prevãzute cu mijloace efective de evacuare a apei din barca sau de autoevacuare automatã a apei din barca. 5.1.1.11. Barcile de urgenta trebuie sa fie prevãzute cu depozitarea etansa la intemperii pentru obiecte mici de echipament. 5.1.2. Echipamentul barcii de urgenta 5.1.2.1. Toate obiectele care fac parte din echipamentul barcii de urgenta, cu excepţia cangilor care trebuie sa fie ţinute libere pentru a para efectele izbiturilor, trebuie sa fie asigurate în interiorul barcii de urgenta prin fixare, depozitare în lãzi sau chesoane, pe cavaleti sau alte mijloace de fixare similare sau alte mijloace corespunzãtoare. Echipamentul trebuie sa fie asigurat astfel încât sa nu împiedice operaţiunile de lansare la apa sau de recuperare. Toate obiectele care fac parte din echipamentul barcii de urgenta trebuie sa fie pe cat posibil de mãrime şi greutate reduse şi trebuie sa fie ambalate în forma corespunzãtoare şi sa nu stânjeneascã activitatea la bordul barcii. 5.1.2.2. Echipamentul normal al fiecãrei barci de urgenta trebuie sa cuprindã: 1. un numãr suficient de rame sau padele plutitoare pentru deplasarea în apa linistita. Pentru fiecare rama trebuie prevãzute cuie de strapazan, furcheti sau alte mijloace echivalente. Cuiele de strapazan sau furchetii vor fi legaţi de barca cu saule sau cu lanturi; 2. un ispol plutitor; 3. un habitaclu conţinând un compas eficace care sa fie luminos sau prevãzut cu mijloace corespunzãtoare de iluminare; 4. o ancora plutitoare şi saula de lansare cu o parama de rezistenta corespunzãtoare, având o lungime de cel puţin 10 m; 5. o barbeta de lungime şi rezistenta suficiente, plasata la extremitatea prova a barcii de urgenta şi legatã la dispozitivul de decuplare care trebuie sa corespundã cerinţelor paragrafului 4.4.7.7; 6. o parama plutitoare de cel puţin 50 m lungime, cu rezistenta suficienta pentru remorcarea unei plute de salvare, dupã cum este prevãzut la paragraful 5.1.1.7; 7. o lampa electrica etansa la apa, corespunzãtoare pentru semnalizare în codul Morse, împreunã cu un set de baterii şi un bec de rezerva într-un container etans la apa; 8. un fluier sau un alt mijloc de semnalizare sonora echivalent; 9. o trusa de prim ajutor într-o cutie etansa la apa, care sa poatã fi închisã etans dupã folosire; 10. doua inele plutitoare de recuperare de salvare, legate cu câte o parama plutitoare cu o lungime de cel puţin 30 m; 11. un proiector, cu un sector orizontal şi vertical de 6° şi o intensitate luminoasa masurata de 2.500 cd, care poate funcţiona continuu cel puţin 3 ore; 12. un reflector radar eficace; 13. mijloace de protecţie termica care sa corespundã cerinţelor secţiunii 2.5, suficiente pentru doua persoane sau pentru 10% din numãrul de persoane pe care barca de urgenta este autorizata sa îl transporte, care din acestea este mai mare; şi 14. echipament portabil de tip aprobat pentru combaterea incendiului, respectiv corespunzãtor pentru combaterea incendiilor cu hidrocarburi. 5.1.2.3. În plus fata de echipamentul prevãzut la paragraful 5.1.2.2, echipamentul normal al fiecãrei barci de urgenta rigida va cuprinde: 1. o cange; 2. un ghiordel; şi 3. un cutit sau un topor. 5.1.2.4. În plus fata de echipamentul prevãzut la paragraful 5.1.2.2, echipamentul normal al fiecãrei barci de urgenta gonflata va cuprinde: 1. un cutit de siguranta plutitor; 2. doi bureti; 3. foale sau o pompa eficienta actionata manual; 4. o trusa pentru repararea gaurilor, depozitata într-un container corespunzãtor; şi 5. o cange de siguranta. 5.1.3. Cerinţe suplimentare pentru barcile de urgenta gonflate 5.1.3.1. Cerinţele paragrafelor 4.4.1.4 şi 4.4.1.6 nu se aplica barcilor de urgenta gonflate. 5.1.3.2. O barca de urgenta gonflata trebuie sa fie construitã astfel încât atunci când este suspendatã în brida sau carligul sau de ridicare: 1. sa aibã rezistenta şi rigiditate suficiente pentru a putea fi coborâtã şi recuperatã cu numãrul sau de persoane şi cu echipamentul complet; 2. sa aibã o rezistenta şi rigiditate suficiente pentru a suporta o sarcina egala cu de 4 ori greutatea numãrului sau de persoane şi a echipamentului complet la o temperatura ambianta de 20 ± 3°C, cu toate supapele de siguranta nefunctionand; şi 3. sa aibã o rezistenta suficienta pentru a suporta o sarcina de 1,1 ori greutatea numãrului sau de persoane şi a echipamentului complet la o temperatura ambianta de -30°C, cu toate supapele de siguranta funcţionând. 5.1.3.3. Barcile de urgenta gonflate trebuie sa fie astfel construite încât sa poatã rezista la intemperii: 1. când sunt depozitate pe o punte deschisã a unei nave în mare; 2. pentru o perioada de 30 de zile în plutire în orice stare a marii. 5.1.3.4. În plus fata de cerinţele paragrafului 4.4.9, barcile de urgenta gonflate trebuie sa aibã marcata seria, numele producãtorului sau marca firmei şi data fabricaţiei. 5.1.3.5. Flotabilitatea unei barci de urgenta gonflate trebuie sa fie asigurata printr-o singura camera de aer împãrţitã în cel puţin 5 compartimente separate, de volum aproximativ egal, sau prin doua camere de aer distincte, volumul fiecãreia trebuind sa nu depãşeascã 60% din volumul total. Camerele de aer gonflabile trebuie sa fie astfel dispuse încât compartimentele intacte sa poatã susţine numãrul de persoane pentru care barca de urgenta, având bordul liber pozitiv pe toatã periferia sa, este autorizata sa îl transporte, fiecare persoana având o greutate de 75 kg, asezata în poziţia lor normalã, în urmãtoarele condiţii: 1. cu compartimentul gonflabil din prova dezumflat; 2. cu unul dintre bordurile gonflabile ale barcii de urgenta complet dezumflat; şi 3. cu unul dintre bordurile gonflabile ale barcii de urgenta şi compartimentul prova complet dezumflate. 5.1.3.6. Camerele de aer care constituie conturul barcii de urgenta gonflate, atunci când sunt umflate, trebuie sa ofere un volum de cel puţin 0,17 mc pentru fiecare persoana pe care barcii de urgenta i se permite sa o transporte. 5.1.3.7. Fiecare compartiment trebuie sa fie prevãzut cu o supapa de reţinere pentru umflarea manualã şi cu mijloace care sa permitã dezumflarea. De asemenea, trebuie prevãzutã o supapa de siguranta, în afarã de cazul în care Administraţia considera ca aceasta nu este necesarã. 5.1.3.8. Pe suprafata fundului barcii de urgenta gonflate şi în locurile vulnerabile de pe suprafata exterioarã a acesteia vor fi aplicate benzi din cauciuc, într-o maniera consideratã satisfãcãtoare de cãtre Administraţie. 5.1.3.9. Când este prevãzutã o traversa, aceasta nu trebuie sa fie intercalata pe mai mult de 20% din lungimea totalã a barcii de urgenta. 5.1.3.10. Se vor prevedea intarituri corespunzãtoare pentru legarea barbetelor în pupa şi în prova, precum şi saule în ghirlanda în interiorul şi exteriorul barcii. 5.1.3.11. Barca de urgenta gonflata trebuie sa fie menţinutã tot timpul complet umflata.
CAP. 6 Instalaţii de lansare la apa şi de imbarcare
6.1. Instalaţii de lansare la apa şi de imbarcare 6.1.1. Cerinţe generale 6.1.1.1. Cu excepţia mijloacelor secundare de lansare la apa prin cadere libera a barcilor de salvare, fiecare instalatie de lansare la apa trebuie sa fie astfel amplasata încât ambarcatiunea de salvare sau barca de urgenta complet echipata pe care o deserveste sa poatã fi coborâtã în siguranta în condiţii nefavorabile, atunci când nava are asieta de pana la 10° şi o inclinare de pana la 20° într-un bord sau altul: 1. în condiţiile de imbarcare prevãzute de regula III/23 sau III/33, cu numãrul de persoane complet; şi 2. cu cel mult echipajul de exploatare cerut la bord. 6.1.1.2. Fãrã a se tine seama de cerinţele paragrafului 6.1.1.1, instalaţiile de lansare la apa ale barcilor de salvare pentru petroliere, navele-cisterna pentru transportul produselor chimice şi navele pentru transportul gazelor, cu un unghi de inclinare final mai mare de 20°, calculat în conformitate cu Convenţia internationala din 1973 pentru prevenirea poluarii de cãtre nave, astfel cum a fost modificatã prin Protocolul din 1978, referitor la aceasta, precum şi prin recomandãrile Organizaţiei, trebuie sa poatã funcţiona la unghiul final de inclinare în partea mai coborâtã a navei. 6.1.1.3. O instalatie de lansare la apa nu trebuie sa depindã de nici un fel de alte mijloace decât gravitatia sau energia mecanicã acumulatã, care este independenta de alimentarile cu energie a navei, pentru a putea lansa la apa ambarcatiunea de salvare sau barca de urgenta pe care o deserveste în situaţia în care este complet încãrcatã şi echipata şi, de asemenea, în situaţia în care este goala. 6.1.1.4. Fiecare instalatie de lansare la apa trebuie sa fie astfel construitã încât volumul lucrãrilor de întreţinere curente sa fie redus la minimum. Toate organele dispozitivului, care cer o întreţinere regulatã de cãtre echipajul navei, trebuie sa fie uşor accesibile şi uşor de întreţinut. 6.1.1.5. Instalatia de lansare la apa şi accesoriile sale, altele decât franele vinciului, trebuie sa fie suficient de rezistente pentru a rezista la o sarcina de proba statica care sa nu fie mai mica de 2,2 ori sarcina de serviciu maxima. 6.1.1.6. Elementele de structura şi toate palanele, curentii, ochetii, lanţurile, legãturile de fixare şi toate celelalte accesorii folosite de dispozitivul de lansare la apa trebuie sa fie proiectate având un coeficient de siguranta în funcţie de sarcina de lucru maxima prevãzutã şi de rezistenta la rupere a materialelor folosite pentru construcţie. Un coeficient minim de siguranta de 4,5 trebuie sa fie aplicat la toate elementele structurale ale gruii şi vinciului, iar un coeficient de siguranta de 6,0 trebuie sa fie aplicat curentilor, lanturilor de suspensie, ochetilor şi palanelor. 6.1.1.7. Fiecare instalatie de lansare la apa trebuie, pe cat posibil, sa rãmânã eficienta în caz de givraj. 6.1.1.8. O instalatie de lansare la apa trebuie sa poatã recupera barca de salvare cu echipajul sau. 6.1.1.9. Fiecare instalatie de lansare la apa a unei barci de urgenta trebuie sa fie prevãzutã cu un vinci cu motor cu o putere care sa permitã ridicarea barcii de urgenta de pe apa complet încãrcatã cu persoane şi echipament, la o viteza de cel puţin 0,3 m/s. 6.1.1.10. Amplasarea instalaţiei de lansare la apa trebuie sa fie astfel încât sa permitã imbarcarea în condiţii de siguranta în ambarcatiunea de salvare, în conformitate cu cerinţele paragrafelor 4.1.4.2, 4.1.4.3, 4.4.3.1 şi 4.4.3.2. 6.1.2. Instalaţii de lansare la apa folosind curenţi şi un vinci 6.1.2.1. Fiecare instalatie de lansare la apa care utilizeazã curenţi şi un vinci, cu excepţia instalaţiilor secundare de lansare la apa pentru barcile de salvare lansate prin cadere libera, trebuie sa corespundã cerinţelor paragrafului 6.1.1 şi, suplimentar, cerinţelor prezentului paragraf. 6.1.2.2. Mecanismul de lansare la apa trebuie sa fie amplasat astfel încât sa poatã fi acţionat de o singura persoana dintr-o poziţie de pe puntea navei şi, cu excepţia instalaţiilor secundare de lansare la apa pentru barcile de salvare lansate prin cadere libera, dintr-o poziţie din interiorul ambarcatiunii de salvare sau al barcii de urgenta. Dacã este lansata la apa de cãtre o persoana de pe punte, ambarcatiunea de salvare sau barca de urgenta trebuie sa fie vizibila pentru acea persoana. 6.1.2.3. Curentii trebuie sa fie din cablu de oţel, rezistenti la torsiune şi la coroziune. 6.1.2.4. În cazul unui tambur de vinci multiplu, dacã nu este prevãzut un dispozitiv eficient de compensare, curentii trebuie dispusi astfel încât ei sa se desfãşoare de pe tamburi la aceeaşi viteza ca la coborare şi sa se infasoare pe tamburi tot la aceeaşi viteza ca la ridicare. 6.1.2.5. Franele vinciului instalaţiei de lansare la apa trebuie sa aibã o rezistenta suficienta pentru a suporta: 1. o proba statica cu o sarcina de lucru care sa nu fie mai mica de 1,5 ori sarcina de lucru maxima; şi 2. o proba dinamica cu o sarcina de lucru care sa nu fie mai mica de 1,1 ori sarcina de lucru maxima la viteza de coborare maxima. 6.1.2.6. Se va prevedea o actionare manualã eficienta pentru recuperarea fiecãrei ambarcatiuni de salvare şi de urgenta. Manivelele sau volanele de actionare manualã nu trebuie sa fie rotite de pãrţi în mişcare ale vinciului atunci când ambarcatiunea de salvare sau barca de urgenta este coborâtã ori ridicatã mecanic. 6.1.2.7. Când bratele gruiei sunt recuperate mecanic trebuie sa fie prevãzute dispozitive de siguranta care vor întrerupe automat motorul de actionare înainte ca bratele gruiei sa atinga opritorii, în vederea evitãrii suprasolicitarii curentilor sau gruielor, în afarã de cazul în care motorul este proiectat sa previnã astfel de suprasolicitari. 6.1.2.8. Viteza la care ambarcatiunea de salvare sau barca de urgenta este coborâtã în apa nu trebuie sa fie mai mica decât viteza obţinutã prin formula:
S = 0,4 + 0,02H,
în care: S = viteza de coborare în m/s şi H = înãlţimea în metri de la capatul gruiei la linia de plutire în condiţii de pescaj minim. 6.1.2.9. Viteza de coborare a unei plute de salvare cu persoane la bord trebuie sa fie stabilitã de cãtre Administraţie. Viteza de coborare a celorlalte ambarcatiuni de salvare, complet echipate, dar fãrã persoane la bord, trebuie sa fie de cel puţin 70% din cea cerutã de paragraful 6.1.2.8. 6.1.2.10. Viteza maxima de coborare trebuie sa fie stabilitã de cãtre Administraţie, avându-se în vedere proiectarea ambarcatiunii de salvare sau a barcii de urgenta, protecţia ocupantilor impotriva forţelor excesive şi rezistenta instalaţiilor de lansare la apa, ţinându-se seama de forţele de inertie în timpul opririi de urgenta. Instalatia trebuie sa fie prevãzutã cu mijloace corespunzãtoare pentru a nu fi depãşitã aceasta viteza. 6.1.2.11. Fiecare instalatie de lansare la apa trebuie sa fie prevãzutã cu frane care sa poatã opri coborârea ambarcatiunii de salvare sau a barcii de urgenta şi sa o menţinã în siguranta atunci când este încãrcatã complet cu persoane şi cu echipament; sabotii franelor trebuie sa fie protejati impotriva apei şi hidrocarburilor. 6.1.2.12. Franele manuale trebuie sa fie instalate astfel încât sa rãmânã tot timpul cuplate, în afarã de cazul în care operatorul sau un mecanism acţionat de operator menţine comanda franelor în poziţia decuplat. 6.1.3. Lansarea la apa prin degajare libera În cazul unei ambarcatiuni de salvare care foloseşte o instalatie de lansare la apa, fiind, de asemenea, astfel conceputã încât sa poatã fi lansata şi prin degajare libera, degajarea libera a ambarcatiunii de salvare din poziţia în care este amplasata trebuie sa se facã automat. 6.1.4. Lansarea la apa prin cadere libera 6.1.4.1. Fiecare instalatie de lansare la apa prin cadere libera trebuie sa corespundã cerinţelor aplicabile din paragraful 6.1.1 şi, suplimentar, cerinţelor prezentului paragraf. 6.1.4.2. Instalatia de lansare la apa trebuie conceputã şi instalata astfel încât aceasta şi barca de salvare pe care o deserveste sa funcţioneze ca o instalatie pentru protecţia ocupantilor contra forţelor de acceleratie periculoase, astfel cum este prevãzut la paragraful 4.7.5, şi sa asigure o cadere eficienta a barcii de salvare departe de nava, astfel cum este prevãzut la paragrafele 4.7.3.1 şi 4.7.3.2. 6.1.4.3. Instalatia de lansare la apa trebuie sa fie astfel construitã încât sa previnã producerea scanteilor rezultate din frecare sau din soc în timpul lansãrii la apa a barcii de salvare. 6.1.4.4. Instalatia de lansare la apa trebuie sa fie astfel conceputã şi dispusã încât, în poziţia sa pregatita pentru lansarea la apa, distanta dintre cel mai de jos punct al barcii de salvare şi suprafata apei, atunci când nava se afla la pescaj minim, sa nu depãşeascã înãlţimea de cadere libera autorizata a barcii de salvare, ţinându-se seama de cerinţele paragrafului 4.7.3. 6.1.4.5. Instalatia de lansare la apa trebuie sa fie astfel dispusã încât sa previnã declanşarea accidentala a barcii de salvare din poziţia sa de arimare nesupravegheata. Dacã mijloacele prevãzute pentru asigurarea barcii de salvare nu pot fi declansate din interiorul barcii de salvare, ea trebuie sa fie dispusã astfel încât sa previnã urcarea la bordul barcii de salvare fãrã declanşarea ei mai întâi. 6.1.4.6. Mecanismul de declansare trebuie sa fie dispus astfel încât cel puţin doua acţiuni independente din interiorul barcii de salvare se cer pentru a lansa la apa barca de salvare. 6.1.4.7. Fiecare instalatie de lansare la apa trebuie prevãzutã cu mijloace secundare de lansare la apa a barcii de salvare cu ajutorul curentilor. Astfel de mijloace trebuie sa corespundã cerinţelor paragrafului 6.1.1 (cu excepţia paragrafului 6.1.1.3) şi ale paragrafului 6.1.2 (cu excepţia paragrafului 6.1.2.6). Ea trebuie sa poatã lansa la apa barca de salvare în condiţii nefavorabile de asieta de pana la 2° şi o inclinare de pana la 5° într-un bord sau altul şi nu trebuie sa corespundã vitezei prevãzute la paragrafele 6.1.2.8 şi 6.1.2.9. Dacã instalatia secundarã de lansare la apa nu depinde de gravitatie, puterea mecanicã stocata sau de alte mijloace manuale, instalatia de lansare la apa trebuie conectata atât la energia principala de alimentare a navei, cat şi la cea de avarie. 6.1.4.8. Mijloacele secundare de lansare la apa trebuie sa fie echipate cel puţin de o maniera care sa permitã declanşarea barcii de salvare atunci când ea este neincarcata. 6.1.5. Instalaţii de lansare la apa pentru plute de salvare Toate instalaţiile de lansare la apa pentru plute de salvare trebuie sa satisfacã cerinţele paragrafelor 6.1.1 şi 6.1.2, exceptând faptul ca pentru scoaterea în afarã a instalaţiei şi pentru recuperarea plutelor de salvare încãrcate se permite imbarcarea din poziţia de arimare. Instalatia de lansare la apa include un carlig de declansare automatã dispus astfel încât sa previnã declanşarea prematura în timpul coborarii şi sa elibereze pluta atunci când aceasta pluteste pe apa. Carligul de declansare trebuie sa includã o posibilitate de declansare a carligului sub sarcina. Controlul declansarii sub sarcina trebuie: 1. sa fie clar diferenţiat de controlul care acţioneazã funcţionarea declansarii automate; 2. sa necesite cel puţin doua acţiuni separate de actionare; 3. sa necesite, cu o sarcina de 150 kg în carlig, o forta de cel puţin 600 N şi cel mult 700 N pentru declanşarea sarcinii sau sa aibã o protecţie adecvatã echivalenta la declanşarea neintentionata a carligului; şi 4. sa fie conceputã astfel încât membrii echipajului de pe punte sa poatã observa clar momentul în care mecanismul de declansare este corespunzãtor şi definitiv aşezat. 6.1.6. Scãri de imbarcare 6.1.6.1. Vor fi prevãzute "mâini curente" care sa asigure securitatea trecerii de pe punte la capatul scãrii şi invers. 6.1.6.2. Treptele scãrii trebuie sa satisfacã urmãtoarele cerinţe: 1. sa fie confectionate din lemn tare, fãrã noduri sau alte neregularitãţi, cu suprafata prelucrata neted, fãrã muchii ascutite şi fãrã crapaturi, sau dintr-un material corespunzãtor, având calitãţi echivalente; 2. sa aibã suprafata antiderapanta, fie prin practicarea unor caneluri longitudinale, fie prin aplicarea unui strat dintr-un material antiderapant aprobat; 3. sa aibã lungimea de cel puţin 480 mm, lãţimea de 115 mm şi grosimea de 25 mm, în afarã suprafeţei antiderapante sau a stratului de material antiderapant aplicat; şi 4. sa fie plasate la distanţe egale la cel puţin 300 mm sau cel mult 380 mm şi sa fie fixate în asa fel încât sa rãmânã în poziţie orizontala. 6.1.6.3. Paramele laterale ale scãrii trebuie sa fie în ambele pãrţi parame de manila, cu o circumferinta de cel puţin 65 mm. Fiecare parama trebuie sa fie continua, fãrã imbinari sub treapta superioarã. Se pot folosi şi alte materiale, cu condiţia ca dimensiunile, rezistenta la rupere, la intemperii şi proprietãţile la întindere şi de aderenta sa fie cel puţin echivalente cu cele ale paramei de manila. Toate capetele paramelor trebuie sa fie matisite ca sa se previnã destramarea. 6.2. Instalaţii de evacuare la apa 6.2.1. Construcţia instalaţiilor de evacuare la apa 6.2.1.1. Trecerea instalaţiei de evacuare la apa trebuie sa asigure coborârea în siguranta a persoanelor de diferite varste, talii şi cu diferite posibilitãţi fizice, purtând vestele de salvare de la punctul de imbarcare spre platforma plutitoare sau ambarcatiunea de salvare. 6.2.1.2. Rezistenta şi construcţia trecerii şi platformei trebuie sa fie la latitudinea Administraţiei. 6.2.1.3. Dacã este prevãzutã, platforma trebuie: 1. sa fie astfel încât sa aibã o flotabilitate suficienta pentru sarcina de lucru. În cazul unei platforme gonflabile camerele principale de flotabilitate, care vor include în acest scop orice banc de barca sau elemente de structura gonflabile, trebuie sa respecte cerinţele secţiunii 4.2, în funcţie de capacitatea platformei, cu excepţia faptului ca aceasta capacitate se va obţine prin împãrţirea la 0,25 a suprafeţei utilizabile indicate la paragraful 6.2.1.3.3; 2. sa fie stabilã pe mare agitata şi sa aibã o suprafata sigura de lucru pentru cei care manevreaza instalatia; 3. sa aibã o suprafata corespunzãtoare prevãzutã pentru arimarea a cel puţin doua plute de salvare în vederea imbarcarii şi pentru a prelua la bord cel puţin numãrul de persoane care oricând pot fi pe platforma. Aceasta suprafata utilizabila a platformei trebuie sa fie cel puţin egala cu:
20% din numãrul total de persoane pentru care instalatia de evacuare la apa este autorizata ---------------------------------------------------------- mp 4
sau 10 mp, care dintre acestea este mai mare. Totuşi administraţiile pot aproba configuratii alternative care sunt justificate în ceea ce priveşte conformitatea cu toate cerinţele de standard prevãzute; 4. sa aibã autodrenare; 5. sa fie compartimentata astfel încât pierderea de gaz din orice compartiment sa nu limiteze utilizarea sa operationala ca mijloc de salvare. Camerele de flotabilitate trebuie sa fie compartimentate sau protejate la deteriorarea rezultatã din contactul cu bordul navei; 6. la latitudinea Administraţiei, sa fie prevãzutã cu o instalatie de stabilizare; 7. sa fie reţinutã de o parama de amarare sau de alte instalaţii de pozitionare care sunt proiectate pentru desfãşurarea automatã şi, dacã este necesar, pentru a putea fi reglate la poziţia cerutã pentru evacuare; şi 8. sa fie prevãzutã cu intarituri pentru paramele de amarare şi ancorare cu o rezistenta suficienta pentru fixarea în siguranta a celei mai mari plute de salvare gonflabile împreunã cu instalatia. 6.2.1.4. Dacã trecerea permite accesul direct la ambarcatiunea de salvare, ea trebuie sa fie prevãzutã cu un dispozitiv de eliberare rapida. 6.2.2. Caracteristicile instalaţiei de evacuare la apa 6.2.2.1. O instalatie de evacuare la apa trebuie: 1. sa poatã fi desfasurata de o singura persoana; 2. sa fie astfel încât, din momentul în care este dat semnalul de abandonare a navei, numãrul total de persoane pentru care a fost proiectata sa poatã fi transferat de la nava la plutele de salvare într-o perioada de 30 de minute în cazul unei nave de pasageri şi în 10 minute în cazul unei nave de marfa; 3. sa fie dispuse astfel încât plutele de salvare sa poatã fi fixate în siguranta pe platforma şi degajate din platforma de cãtre o persoana fie din pluta de salvare, fie de pe platforma; 4. sa poatã fi desfasurata fata de nava aflatã în condiţii nefavorabile de asieta de pana la 10° şi o inclinare de pana la 20° într-un bord sau altul; 5. în cazul în care este prevãzutã cu un tobogan înclinat astfel încât unghiul sau fata de orizontala sa fie: 1. într-un domeniu de la 30° la 35° când nava este în poziţie dreapta şi are pescajul minim; şi 2. în cazul unei nave de pasageri, la un maxim de 55° în stadiul final de inundare menţionat de cerinţele din regula II-1/8; 6. sa fie evaluatã în ceea ce priveşte capacitatea cu ajutorul desfasurarilor de evacuare cronometrate, efectuate în port; 7. sa poatã furniza mijloace corespunzãtoare de evacuare în mare în condiţii de vant de forta 6 pe scara Beaufort; 8. sa fie proiectata, pe cat posibil, ca sa rãmânã eficienta în condiţii de gheaţa; şi 9. sa fie astfel construitã încât sa fie necesar doar un efort minim de întreţinere de rutina. Orice parte care necesita întreţinerea din partea echipajului trebuie sa fie imediat accesibila şi uşor de întreţinut. 6.2.2.2. Dacã unul sau mai multe instalaţii de evacuare la apa sunt prevãzute la o nava, cel puţin 50% din astfel de instalaţii trebuie supuse dupã instalare la o desfãşurare de proba. Dacã aceste desfasurari sunt satisfãcãtoare, instalaţiile neincercate vor fi desfãşurate în cadrul unei perioade de 12 luni de la instalare. 6.2.3. Plutele de salvare gonflabile care au instalaţii de evacuare la apa Orice pluta de salvare gonflabila utilizata în legatura cu instalatia de evacuare la apa trebuie: 1. sa corespundã cerinţelor secţiunii 4.2; 2. sa fie situata aproape de containerul instalaţiei, dar sa se poatã imediat desprinde de instalatia de desfãşurare şi platforma de imbarcare; 3. sa poatã fi imediat eliberata din rampa sa de arimare cu dispozitive care îi permit ancorarea de-a lungul platformei; 4. sa fie arimata în conformitate cu regula III/13.4; şi 5. sa fie prevãzutã cu parame de legare prealabilã sau uşor de legat la platforma. 6.2.4. Containere pentru instalaţiile de evacuare la apa 6.2.4.1. Trecerea sau platforma de evacuare trebuie ambalata într-un container care este: 1. astfel construit încât sa reziste uzurii puternice în condiţiile intalnite pe mare; şi 2. sa fie pe cat posibil etanse la apa, cu excepţia orificiilor de drenare de pe fundul containerului. 6.2.4.2. Pe container se vor înscrie: 1. numele producãtorului sau marca de fabricaţie; 2. seria de fabricaţie; 3. numele autoritãţii care a dat aprobarea şi capacitatea instalaţiei; 4. SOLAS; 5. data fabricaţiei (luna şi anul); 6. data şi locul ultimei revizii; 7. înãlţimea maxima de arimare permisã deasupra liniei de plutire; şi 8. poziţia de arimare la bord. 6.2.4.3. Instrucţiunile de lansare şi funcţionare trebuie sa fie înscrise pe container sau în apropierea acestuia. 6.2.5. Marcajul instalaţiilor de evacuare la apa Pe instalatia de evacuare la apa se vor înscrie: 1. numele producãtorului sau marca de fabricaţie; 2. seria de fabricaţie; 3. data fabricaţiei (luna şi anul); 4. numele autoritãţii care a dat aprobarea; 5. numele şi adresa statiei service unde a fost efectuatã ultima revizie, precum şi data reviziei; şi 6. capacitatea instalaţiei.
CAP. 7 Alte mijloace de salvare
7.1. Aparate de lansare a bandulei 7.1.1. Toate aparatele de lansare a bandulei trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele cerinţe: 1. sa poatã lansa o bandula cu o precizie rezonabila; 2. sa dispunã de cel puţin patru proiectile, fiecare putând lansa bandula pe vreme buna la cel puţin 230 m; 3. sa dispunã de cel puţin 4 bandule, fiecare având o rezistenta la rupere de cel puţin 2 kN; şi 4. sa aibã instrucţiuni de folosire sau scheme clare, ilustrand modul de folosire a aparatului de lansare a bandulei. 7.1.2. Racheta, în cazul unei rachete lansate cu ajutorul pistolului, sau ansamblul, în cazul unei rachete şi bandule, trebuie sa se depoziteze într-o caseta rezistenta la apa. În plus, în cazul unei rachete lansate cu ajutorul unui pistol, bandula şi racheta, precum şi dispozitivul de aprindere trebuie sa fie depozitate într-un container care sa asigure protecţia la intemperii. 7.2. Instalatia de alarma generalã şi comunicare cu publicul 7.2.1. Instalatia de alarma generalã în caz de urgenta 7.2.1.1. Instalatia de alarma generalã în caz de urgenta trebuie sa dea semnalul de alarma generalã, care va consta din 7 sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung, date de fluierul sau sirena navei şi, în plus, de un clopot sau claxon acţionat electric ori de alta instalatie de avertizare echivalenta, care trebuie sa fie alimentata de la sursa principala de energie electrica a navei şi sursa de energie electrica de avarie cerutã de regula II-1/42 sau II-1/43, dupã caz. Instalatia trebuie sa poatã fi pusã în funcţiune de pe puntea de navigaţie şi, cu excepţia fluierului navei, de asemenea, şi din alte puncte strategice. Instalatia trebuie sa fie auzitã din toate spaţiile de locuit şi din cele normale de lucru ale echipajului. Alarma trebuie sa continue sa funcţioneze dupã ce a fost declansata pana când este opritã manual sau este întreruptã temporar printr-un mesaj difuzat prin instalatia de comunicare cu publicul. 7.2.1.2. Nivelul de presiune sonora minima pentru tonul de alarma în caz de urgenta în spaţiile interioare şi exterioare trebuie sa fie de 80 dB(A) şi de cel puţin 10 dB(A) peste nivelul zgomotului mediului ambiant existent în timpul exploatãrii normale a echipamentului cu nava în mars, în condiţii de vreme linistita. În cabinele care nu au o instalatie cu difuzoare trebuie instalat un dispozitiv electronic de alarma, de exemplu o sonerie sau altceva similar. 7.2.1.3. Nivelul presiunii sonore în poziţia culcat în cabine şi în camerele de baie trebuie sa fie de cel puţin 75 dB(A) şi de cel puţin 10 dB(A) peste nivelul de zgomot al mediului ambiant. 7.2.2. Instalatia de comunicare cu publicul 7.2.2.1. Instalatia de comunicare cu publicul trebuie sa fie o instalatie cu difuzor care sa poatã difuza mesaje în toate încãperile unde sunt prezenţi în mod normal membrii echipajului sau pasagerii ori şi unii şi alţii şi la posturile de adunare. Aceasta trebuie sa permitã difuzarea de mesaje de pe puntea de navigaţie şi alte locuri asemãnãtoare de la bordul navei dacã Administraţia considera necesar. Aceasta trebuie montata ţinându-se seama de condiţiile limita acustice şi sa nu necesite nici o mãsura din partea celor cãrora li se adreseazã. Instalatia de comunicare trebuie protejata de utilizarea neautorizata. 7.2.2.2. Când nava se deplaseaza în condiţii normale nivelul de presiune minima a sunetului pentru difuzarea anunţurilor în caz de urgenta trebuie sa fie: 1. în spaţiile interioare de 75 dB(A) şi de cel puţin 20 dB(A) peste nivelul de interferenta al vorbirii; şi 2. în spaţiile exterioare de 80 dB(A) şi de cel puţin 15 dB(A) peste nivelul de interferenta al vorbirii.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
