Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CODUL AERIAN din 22 august 1997 (Ordonanta nr. 29 din 22 august 1997 privind Codul aerian)
În temeiul art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite urmãtoarea ordonanta:
CAP. 1 Prevederi generale
Secţiunea I Domeniul de aplicare
ART. 1 Prevederile prezentului Cod aerian se aplica tuturor activitãţilor aeronautice civile şi activitãţilor aeronautice conexe, precum şi tuturor persoanelor fizice sau juridice, care desfãşoarã activitãţi aeronautice civile în spaţiul aerian naţional şi pe teritoriul României. România are suveranitate deplina şi exclusiva asupra spaţiului aerian naţional, care face obiectul proprietãţii publice. ART. 2 Activitatea aeronautica civilã pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementatã prin prezentul Cod aerian, prin actele normative interne din domeniu, precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilã internationala, semnatã la Chicago, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte.
Secţiunea a II-a Termeni şi definiţii
ART. 3 În sensul prezentului Cod aerian se utilizeazã termenii şi definiţiile de mai jos: 3.1. Accident: un eveniment legat de utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoana se imbarca la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul când toate persoanele aflate la bord sunt debarcate, şi în cursul cãruia: a) o persoana este ranita grav sau mortal datoritã faptului ca se gãseşte: - în sau pe aeronava; - în contact direct cu aceasta sau cu un obiect care este fixat în aeronava; - în contact direct cu o parte oarecare a aeronavei, inclusiv cu pãrţile care se detaseaza din aceasta; - expusã direct aspiratiei sau suflului motoarelor sau elicelor; b) aeronava suferã deteriorãri sau o ruptura de structura care: - altereaza caracteristicile de rezistenta structuralã, de performanta şi de zbor, şi care, - în mod normal, ar necesita o reparatie importanta, care nu poate fi facuta cu mijloacele obişnuite, sau înlocuirea elementelor deteriorate; c) aeronava a fost distrusa; d) aeronava a dispãrut sau este total inaccesibila. Aeronava este consideratã disparuta când cautarile oficiale s-au încheiat şi epava nu a fost localizata. e) s-au produs cumulat faptele prevãzute la lit. a), b), c) şi d). Se exclud din categoria accidentelor urmãtoarele situaţii: - la lit. a), decesul la bordul aeronavelor, provenit dintr-o cauza naturala; ranirea grava sau decesul oricãrei persoane de la bord, ca urmare a unei tentative de sinucidere; ranirea grava sau mortala la bordul aeronavei, provocatã de cãtre o alta persoana; ranirea grava sau mortala care nu rezulta direct din exploatarea la sol sau în zbor a aeronavei; ranirile datorate pasagerilor clandestini care se ascund în afarã zonelor care sunt, în mod normal, accesibile pasagerilor şi echipajului; - la lit. a), b), c) şi d), cazurile privind pana de motor sau avarierea motorului, atunci când deteriorarea este limitatã la motor sau la accesoriile sale, sau când este vorba despre deteriorãri limitate la elice, la extremitatile aripii, la antene, pneuri, frane, carenaje sau mici perforatii în invelis. 3.2. Act de intervenţie ilicitã: un act de: a) violenta impotriva unei persoane la bordul unei aeronave în zbor, dacã acel act poate sa pericliteze siguranta aeronavei respective; b) distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, care o fac indisponibilã pentru zbor sau care îi pot periclita siguranta în zbor; c) amplasare sau favorizare a amplasarii într-o aeronava aflatã în serviciu, prin orice mijloace, a unui dispozitiv sau a unei substanţe care poate distruge acea aeronava sau îi poate provoca avarii care sa o facã indisponibilã pentru zbor ori care îi pot periclita siguranta în zbor; d) distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aerianã sau de intervenţie în funcţionarea lor, dacã un asemenea act poate periclita siguranta aeronavelor în zbor; e) comunicare intenţionatã a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranta unei aeronave în zbor; f) folosire ilegala şi în mod intentionat a oricãrui dispozitiv, substanta sau arma pentru: - producerea unui act de violenta impotriva unei persoane, care îi provoacã ranirea grava sau moartea pe un aeroport care deserveste aviaţia civilã; - distrugerea sau avarierea grava a facilitãţilor care aparţin aviaţiei civile sau a aeronavelor care nu sunt în serviciu, dar se afla pe acel aeroport, ori pentru întreruperea serviciilor aeroportului, dacã un asemenea act pune în pericol sau poate periclita siguranta aeroportului. 3.3. Activitãţi aeronautice civile: totalitatea activitãţilor legate de proiectarea, construcţia, atestarea, reparaţia, întreţinerea şi exploatarea aeronavelor şi a aerodromurilor, de dirijarea traficului aerian, de pregãtirea personalului aeronautic, precum şi a activitãţilor conexe acestora; 3.4. Activitãţi aeronautice conexe: activitãţile care au ca obiect aprovizionarea cu piese de schimb şi materiale necesare functionarii aeronavelor; 3.5. Administrator al aerodromului: persoana fizica sau juridicã care conduce şi gestioneazã un aerodrom aflat în proprietatea publica sau în proprietatea privatã a unor persoane fizice sau juridice; 3.6. Aerodrom: suprafata delimitata pe pãmânt sau pe apa, care cuprinde, eventual, clãdiri, instalaţii şi materiale, destinatã a fi utilizata, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport. 3.7. Aeronava: aparatul care se poate menţine în atmosfera cu ajutorul altor reactii ale aerului decât cele asupra suprafeţei pãmântului; 3.8. Aeronave de stat: aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie; 3.9. Aeroport: aerodromul deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian; 3.10. Aeroport internaţional: aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare şi de plecare, destinat traficului internaţional al aeronavelor, şi în care sunt asigurate facilitãţile de control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sãnãtate publica, pentru controlul veterinar şi fitosanitar, precum şi pentru alte facilitãţi similare; 3.11. Agenţi aeronautici civili: orice persoana juridicã autorizata sa desfãşoare activitãţi în domeniul aeronauticii civile; 3.12. Ancheta administrativã: activitatea concretã de identificare, de strangere şi de analiza a informaţiilor pentru determinarea cauzelor, emiterea concluziilor şi, pe baza lor, stabilirea unor recomandãri privind securitatea zborurilor, precum şi pentru formularea unor propuneri şi recomandãri de imbunatatire a activitãţilor în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor de aviatie; 3.13. Audit: inspecţia sau examinarea oficialã în vederea determinãrii eficientei, siguranţei, calitãţii şi altele; 3.14. Autorizarea operatorului aerian: constatarea îndeplinirii de cãtre un operator aerian a condiţiilor prevãzute de reglementãrile aeronautice romane, în vederea eliberãrii unui Certificat sau Autorizaţie de operator aerian; 3.15. Autorizaţie de operator aerian: documentul care atesta autorizarea unui operator aerian sa efectueze activitãţi de lucru aerian sau de aviatie generalã; 3.16. Certificat de operator aerian: documentul care atesta capacitatea unui operator aerian de a efectua activitãţi de transport aerian public; 3.17. Certificat de navigabilitate: documentul individual, obligatoriu la bordul fiecãrei aeronave, prin care se atesta navigabilitatea acesteia; 3.18. Drept de trafic: dreptul unui operator aerian autorizat de a transporta pasageri, bagaje, mãrfuri şi/sau posta pe o ruta aerianã care deserveste doua sau mai multe aeroporturi interne sau internaţionale; 3.19. Facilitãţi: activitãţile desfãşurate pe un aeroport, legate de intrarea şi ieşirea aeronavelor, a persoanelor, a bagajelor, a mãrfurilor, a poştei şi altele asemenea, cu dotãrile tehnice de aviatie şi de alta natura; 3.20. Incident: un eveniment, altul decât un accident, asociat cu utilizarea unei aeronave, care afecteazã sau ar putea afecta siguranta exploatãrii; 3.21. Licenta de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare: document individual prin care se acorda unui agent economic dreptul de a desfasura activitãţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare; 3.22. Licenta de transport aerian: document individual prin care se acorda unui operator aerian autorizat drepturi de trafic pe o ruta aerianã care deserveste doua sau mai multe aeroporturi interne sau internaţionale; 3.23. Navigabilitate: caracteristica aeronavei pregãtite pentru zbor, constând în conformarea acesteia la prevederile reglementãrilor de admisibilitate la zbor a unei aeronave; 3.24. Operarea aeronavei: folosirea aeronavei pentru scopuri de navigaţie aerianã care include navigarea aeronavei. Orice persoana fizica sau juridicã care efectueazã operaţiuni cu aeronave, cu sau fãrã drept legal de comanda asupra aeronavei, va fi consideratã angajata în operarea aeronavei în înţelesul prezentului cod aerian. 3.25. Operator aerian: persoana fizica sau juridicã angajata sau care îşi propune sa se angajeze în operarea aeronavelor; 3.26. Pilot comandant: pilotul responsabil cu comanda şi siguranta aeronavei pe durata zborului; 3.27. Reglementãri aeronautice: norme, proceduri sau standarde specifice activitãţilor aeronautice civile; 3.28. Securitate aeronautica: ansamblu de mãsuri, resurse materiale şi forte umane, coordonate, mobilizate şi utilizate în scopul protecţiei aeronauticii civile impotriva actelor de intervenţie ilicite; 3.29. Servicii de trafic aerian: termen generic desemnând, în mod variat, serviciul de informare a zborurilor, serviciul de alarmare, cãutare şi salvare, serviciul consultativ privind traficul aerian, serviciul de coordonare, dirijare şi control regional, serviciul controlului de apropiere sau serviciul controlului de aerodrom; 3.30. Servitute aeronautica: sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil aeronautic; 3.31. Siguranta zborului: capacitate a activitãţii aeronautice constând în evitarea afectãrii sãnãtãţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale; 3.32. Tehnica aeronautica: tehnica folositã în aeronautica, care intra sub incidenta normelor privind siguranta zborului; 3.33. Trafic aerian: ansamblul de aeronave aflate în zbor într-un spaţiu aerian determinat şi, respectiv, de aeronave care se afla în suprafata de manevra a unui aerodrom.
CAP. 2 Administrarea aviaţiei civile în România
ART. 4 Ministerul Transporturilor, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, are urmãtoarele atribuţii: a) elaboreazã strategia de dezvoltare a aviaţiei civile, în conformitate cu politica economicã a Guvernului şi cu planurile de dezvoltare a transporturilor; b) emite, în conformitate cu strategia de dezvoltare, reglementãrile aeronautice specifice care stau la baza serviciilor de transport aerian şi a exploatãrii infrastructurii aferente activitãţilor de aviatie civilã; c) reprezintã România în organismele internaţionale specifice la nivel de stat şi guvernamental, stabileşte legãturile cu celelalte ministere, autoritãţi publice şi organizaţii; d) asigura administrarea proprietãţii publice din domeniul aviaţiei civile; e) emite reglementãri obligatorii de licentiere şi de autorizare a agenţilor aeronautici care efectueazã sau vor efectua activitãţi de transport aerian şi stabileşte condiţiile de acordare, suspendare sau anulare a licenţelor şi a autorizaţiilor; f) emite reglementãri aeronautice obligatorii privind siguranta traficului în transporturile aeriene şi supravegheazã respectarea acestora; g) emite reglementãri aeronautice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de mãrfuri periculoase; h) asigura reglementarea şi organizarea circulaţiei aeronavelor civile în spaţiul aerian naţional, în colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apãrãrii Naţionale; i) coordoneazã sistemul de securitate în domeniul aviaţiei civile; j) ancheteaza incidentele şi accidentele din domeniul aviaţiei civile; k) organizeazã şi exercita activitãţile de registru, de inspecţie şi de control în aviaţia civilã; l) asigura certificarea tehnicii de aviatie civilã; m) organizeazã examene şi emite atestate, certificate, licenţe şi brevete pentru personalul aeronautic civil; n) gestioneazã frecventele de telecomunicaţii alocate pentru aviaţia civilã; o) aproba survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României; p) autorizeaza efectuarea de lucrãri în zonele de siguranta şi de protecţie a infrastructurilor de transport aerian de interes public; r) asigura asistenta operaţiunilor de cãutare şi de salvare a aeronavelor aflate în primejdie; s) coordoneazã sistemul naţional de facilitãţi aeronautice; t) emite reglementãri pentru uniformizarea definitiilor şi a abrevierilor utilizate în aviaţia civilã, în conformitate cu legislaţia internationala. ART. 5 Ministerul Transporturilor asigura, direct sau prin delegare de competenta, prin instituţii publice sau societãţi comerciale autorizate, elaborarea şi punerea în aplicare a reglementãrilor aeronautice corespunzãtoare, pregãtirea profesionalã şi perfecţionarea personalului aeronautic civil, certificarea şi înmatricularea aeronavelor civile, inspecţia şi controlul acestora, anchetarea incidentelor şi a accidentelor de aviatie civilã, precum şi controlul tehnic şi inspecţia de siguranta a zborului şi securitate aeronautica pentru transportul aerian. Instituţiile publice şi societãţile comerciale prevãzute la alineatul precedent se vor finanta integral din tarife, taxe şi comisioane obţinute din prestaţii specifice.
CAP. 3 Spaţiul aerian naţional
Secţiunea I Generalitati
ART. 6 Spaţiul aerian naţional reprezintã coloana de aer situata deasupra teritoriului de suveranitate al României, pana la limita inferioarã a spaţiului extrtmosferic. În spaţiul aerian naţional se desfãşoarã atât trafic aerian civil, cat şi trafic aerian militar. ART. 7 Spaţiul aerian naţional cuprinde: a) spaţiul de circulaţie aerianã reprezentând porţiunea din spaţiul aerian naţional, unde se permite activitatea aeronautica în aer şi pe terenurile destinate decolarilor şi aterizarilor, indiferent de apartenenţa şi de natura activitãţii de zbor; b) zonele rezervate reprezentând portiunile din spaţiul aerian naţional, destinate activitãţilor aeronautice de şcoala, de sport aeronautic, de încercare şi de omologare a aeronavelor, de natura utilitara şi altele similare; c) zonele reglementate constituite din zone periculoase, zone restrictionate sau zone interzise, precum şi cãile aeriene condiţionale şi zonele de activitate comuna la granita. ART. 8 Sunt asimilate, din punct de vedere al navigaţiei aeriene, cu spaţiul aerian naţional: a) spaţiul aerian de deasupra zonei internaţionale a Marii Negre, alocat de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O.A.C.I.) în baza acordurilor regionale de navigaţie aerianã; b) spaţiul aerian al altor tari, stabilit prin acorduri şi convenţii internaţionale, cu delegarea permanenta sau pe termen limitat, în scopul asigurãrii serviciilor de trafic aerian, şi numai pe durata delegarii. ART. 9 Clasificarea spaţiului aerian naţional, din punct de vedere al asigurãrii serviciilor de trafic aerian, se stabileşte în conformitate cu standardele elaborate de organizaţiile internaţionale de aviatie civilã la care România este parte. ART. 10 În timp de pace, Ministerul Transporturilor, împreunã cu Ministerul Apãrãrii Naţionale, organizeazã spaţiul aerian naţional şi stabileşte principiile şi regulile de folosire a acestuia.
Secţiunea a II-a Circulaţia aeronavelor
ART. 11 Reglementãrile în domeniul circulaţiei aeronavelor în spaţiul aerian naţional sunt obligatorii pentru toate aeronavele civile, indiferent de categoria şi de naţionalitatea acestora. Aeronavele militare sunt supuse prevederilor alin. 1, atunci când zborul lor se efectueazã în spaţiul aerian naţional repartizat aviaţiei civile. ART. 12 În spaţiul aerian naţional, zborul aeronavelor este permis dupã cum urmeazã: a) aeronavelor civile, în baza programãrii sau a autorizaţiei de survol; b) aeronavelor de stat româneşti, în conformitate cu reglementãrile specifice; c) aeronavelor militare strãine, inclusiv celor care transporta trupe, armament, tehnica de lupta, materiale periculoase şi orice alte tipuri de incarcatura, care, prin natura lor, pot afecta siguranta nationala, în baza autorizaţiei de survol acordate de Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apãrãrii Naţionale. ART. 13 Toate aeronavele civile care survoleaza teritoriul României au obligaţia achitãrii unor tarife pentru utilizarea instalaţiilor şi serviciilor de trafic aerian. Tarifele prevãzute la alin. 1 sunt nediscriminatorii pentru aceleaşi categorii de zboruri, indiferent de naţionalitatea operatorilor aerieni şi a statului de înmatriculare. Sunt scutite de la plata tarifelor prevãzute la alin. 1 urmãtoarele categorii de aeronave: a) aeronavele de stat româneşti; b) aeronavele de stat strãine pentru care exista acorduri bilaterale în acest sens, la cererea instituţiei româneşti interesate; c) aeronavele civile româneşti care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor strãine, pe baza de reciprocitate; d) aeronavele care aparţin Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi Semilunii Roşii; e) aeronavele civile care efectueazã misiuni de cãutare şi de salvare sau transporta personal şi materiale în cadrul acestor misiuni; f) aeronavele care, efectueazã misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta; g) aeronavele care, decoland de pe un aeroport romanesc, sunt nevoite sa revinã pe un aeroport romanesc din cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majorã; h) alte categorii de aeronave prevãzute de lege. Pot fi scutite, total sau parţial, de plata tarifelor prevãzute la alin. 1 şi alte categorii de aeronave sau zboruri, cu aprobarea Ministerului Transporturilor.
Secţiunea a III-a Aterizarea şi decolarea aeronavelor civile
ART. 14 Decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se efectueazã numai pe aerodromurile civile autorizate corespunzãtor. ART. 15 Este interzis ca aeronavele civile sa decoleze sau sa aterizeze pe alte aerodromuri civile decât cele autorizate, cu excepţia cazurilor de forta majorã, pentru practicarea unor sporturi aeronautice, aeronavelor care aterizeaza din dispoziţia autoritãţilor romane competente, precum şi a altor aeronave pentru care se stabilesc derogãri de la prevederile acestui articol prin reglementãri specifice emise de Ministerul Transporturilor.
Secţiunea a IV-a Raporturi juridice la bordul aeronavei civile
ART. 16 Raporturile juridice petrecute la bordul aeronavelor civile înmatriculate în România, precum şi statutul juridic al încãrcãturii aflate la bordul acestora, în timpul unui zbor internaţional, dincolo de granitele României, sunt reglementate de legislaţia romana. Prevederile legislaţiei romane se aplica şi aeronavelor civile neinmatriculate în România, precum şi echipajului şi cãlãtorilor aflaţi la bordul lor, în timpul în care aceste aeronave zboara în spaţiul aerian al României, cu derogarile stabilite de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
CAP. 4 Naţionalitatea şi drepturile asupra aeronavelor civile
Secţiunea I Naţionalitatea şi înmatricularea aeronavelor civile
ART. 17 Aeronavele civile romane pot zbura în spaţiul aerian naţional numai dacã sunt înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, ţinut de Ministerul Transporturilor. Fac excepţie de la prevederile alin. 1 aeronavele civile stabilite prin reglementãri aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor. Aeronavele de stat româneşti pot efectua operaţiuni aeriene civile şi fãrã a fi înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, dacã îndeplinesc cerinţele de navigabilitate pentru astfel de zboruri şi sunt identificate de cãtre ministerul care are jurisdicţia asupra acestora, în conformitate cu reglementãrile special emise în acest scop de cãtre instituţia respectiva. Operatorii aerieni romani pot executa operaţiuni aeriene civile cu aeronave înmatriculate în alt stat, pentru perioade limitate de timp, dupã ce au obţinut dreptul de folosinta în temeiul unui contract de închiriere pe o durata determinata, cu respectarea reglementãrilor emise în acest sens de Ministerul Transporturilor. ART. 18 O aeronava civilã poate fi înregistratã în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, numai dacã: a) poseda un certificat de navigabilitate valid, emis sau echivalat de Ministerul Transporturilor; b) satisface cerinţele reglementãrilor naţionale privind nivelul de zgomot şi de emisii toxice; c) nu este înregistratã în alt stat şi satisface una din urmãtoarele situaţii: - aparţine unei persoane fizice sau juridice romane ori unui cetãţean strãin cu domiciliul sau resedinta în România, sau unei persoane juridice strãine, constituitã în mod legal, care desfãşoarã activitãţi economice în conformitate cu legislaţia romana, iar aeronava civilã respectiva îşi are baza şi este, în principal, utilizata în România, sau - aparţine unei persoane fizice sau juridice a unui stat strãin cu care România a încheiat o convenţie prin care cele doua state îşi acorda, reciproc, tratamentul naţional în ce priveşte regimul de înmatriculare a aeronavelor civile, sau - aparţine Guvernului sau statului roman. Certificatul de înmatriculare emis de Ministerul Transporturilor va conţine datele de identificare a aeronavei civile, însemnul de naţionalitate şi marca de ordine, care vor fi inscriptionate în mod vizibil pe aeronava civilã, cat şi datele de identificare a deţinãtorului şi/sau a proprietarului. ART. 19 Prin înmatricularea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, aeronava respectiva capata naţionalitatea romana. Înmatricularea unei aeronave civile în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile şi certificatul de înmatriculare nu constituie dovada deţinerii legale sau a proprietãţii asupra aeronavei civile în nici o acţiune juridicã în care deţinerea sau proprietatea aeronavei respective este în litigiu. ART. 20 Metodologia înmatriculãrii în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, precum şi prevederile privind emiterea, suspendarea sau revocarea certificatului de înmatriculare sunt conţinute în reglementãri aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor.
Secţiunea a II-a Drepturile asupra aeronavelor civile
ART. 21 Sunt recunoscute, fãrã discriminare, persoanelor fizice sau juridice, romane sau strãine, urmãtoarele drepturi reale asupra aeronavelor civile: a) dreptul de proprietate; b) dreptul de folosinta în temeiul unui contract de închiriere încheiat pe o durata determinata, în care caz locatarul capata şi calitatea de deţinãtor; c) dreptul deţinãtorului legal de a dobândi proprietatea prin cumpãrare, în care caz cumpãrãtorul capata calitatea de proprietar; d) dreptul de a ipoteca ori a greva aeronava civilã sau componente ale acesteia drept garanţie a plãţii unei datorii, cu condiţia ca un asemenea drept sa fie legal constituit conform legii statului de înmatriculare şi transcris în registrul de sarcini al statului de înmatriculare a aeronavei civile. ART. 22 Actele de proprietate sau de transmitere a proprietãţii, de constituire de ipoteci sau a altor drepturi reale care privesc o aeronava civilã sunt reglementate de legislaţia nationala şi se înscriu în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile. Înscrierea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile nu este constitutivã de drepturi şi are ca efect numai opozabilitatea fata de terţi a dreptului înscris.
CAP. 5 Aerodromurile civile
ART. 23 Aerodromurile civile pot fi proprietate publica sau proprietate privatã a persoanelor fizice sau juridice, iar din punct de vedere operational pot fi deschise sau închise circulaţiei aeriene publice. ART. 24 Înfiinţarea, funcţionarea şi dezafectarea aerodromurilor civile sunt supuse reglementãrilor aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor cu avizul ministerelor interesate, prin care se stabilesc cerinţele tehnice, operationale şi procedurale. ART. 25 Aerodromurile civile pot fi administrate de persoane juridice romane sau de persoane fizice cu domiciliul permanent în România. ART. 26 Toate aerodromurile civile deschise pentru operarea aeronavelor civile trebuie sa fie autorizate de cãtre Ministerul Transporturilor din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor tehnice, operationale, de siguranta zborului, de securitate aeronautica şi de protecţie a mediului, potrivit standardelor internaţionale acceptate de România. Ministerul Transporturilor va tine un registru al tuturor aerodromurilor civile autorizate din România. ART. 27 Toate aeronavele civile care executa zboruri internaţionale cu originea/destinaţia România sunt obligate sa decoleze şi sa aterizeze pe un aeroport deschis traficului aerian internaţional. ART. 28 Administratorii aerodromurilor civile au obligaţia de a asigura toate condiţiile necesare pentru aterizarea şi decolarea în siguranta a aeronavelor, protecţia şi serviciile necesare aeronavelor la sol, precum şi pentru lupta impotriva incendiilor, iar în aeroporturi, ordinea, securitatea şi protecţia impotriva actelor ilicite, precum şi, dupã caz, existenta facilitãţilor de vama, granita, ambulanta, fitosanitare, sanitar-veterinare şi sanitar-umane. ART. 29 Agenţii economici şi, dupã caz, organele specifice ale autoritãţii de stat (vama, frontiera, poliţie şi altele), care desfãşoarã activitãţi pe aerodromuri civile, au obligaţia de a respecta normele stabilite, în temeiul prezentului cod aerian şi al reglementãrilor aeronautice, de cãtre administratorii acestora în interesul public şi al dezvoltãrii transporturilor aeriene. Agenţii economici care desfãşoarã activitãţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare trebuie sa detina o licenta de lucru în acest perimetru, eliberata de Ministerul Transporturilor. ART. 30 Instalaţiile şi echipamentele aeroportuare, inclusiv cele radioelectrice şi meteorologice, precum şi serviciile de navigaţie aerianã sunt accesibile tuturor aeronavelor civile. ART. 31 Tarifele, taxele şi redevenţele stabilite pentru utilizarea facilitãţilor aeroportuare prevãzute la art. 30 se aplica nediscriminatoriu, indiferent de naţionalitatea aeronavei civile, şi se publica în conformitate cu reglementãrile internaţionale de aviatie. Sunt scutite de la plata tarifelor, taxelor şi redevenţelor prevãzute la alin. 1 urmãtoarele categorii de aeronave: a) aeronavele de stat româneşti; b) aeronavele de stat strãine, pentru care exista acorduri bilaterale în acest sens, la cererea instituţiei româneşti interesate; c) aeronavele civile româneşti, care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor strãine, pe baza de reciprocitate; d) aeronavele care aparţin Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi Semilunii Roşii; e) aeronavele civile care efectueazã misiuni de cãutare şi de salvare sau transporta personal şi materiale în cadrul acestor misiuni; f) aeronavele care efectueazã misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta; g) aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze datoritã unor cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majorã; h) aeronavele care aterizeaza din dispoziţia autoritãţilor româneşti competente; i) alte categorii de aeronave prevãzute de lege. Pot fi scutite, total sau parţial, de la plata tarifelor prevãzute la alin. 1 şi alte categorii de aeronave civile sau zboruri, cu aprobarea Ministerului Transporturilor.
CAP. 6 Personalul aeronautic civil
Secţiunea I Prevederi generale
ART. 32 În aeronautica civilã funcţioneazã personal aeronautic civil, personal de alte specialitãţi, precum şi personal administrativ şi auxiliar. ART. 33 Personalul aeronautic civil cuprinde: - personal aeronautic civil navigant; - personal aeronautic civil nenavigant. Personalul aeronautic civil trebuie sa fie titularul unui brevet sau unui certificat corespunzãtor şi al unei licenţe în termen de valabilitate, emise de Ministerul Transporturilor. ART. 34 Personalul aeronautic civil navigant cuprinde: a) personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile: piloti, navigatori, mecanici şi/sau ingineri de bord, radiotelegrafisti; b) personalul tehnic sau auxiliar de la bordul aeronavelor civile, calificat pentru tipul sau categoria respectiva de aeronava civilã, care, neparticipand la conducerea acestora, exercita la bord servicii cu privire la pasageri, mãrfuri sau aparatura specialã a aeronavelor civile în zbor, activitãţi de control tehnic oficial, la sol şi în zbor, în vederea constatãrii stãrii de navigabilitate. Orice alta persoana aflatã la bordul unei aeronave civile este consideratã pasager şi nu are calitatea de personal aeronautic navigant. ART. 35 Personalul aeronautic civil nenavigant cuprinde personalul tehnic calificat, care lucreazã direct la planificarea şi pregãtirea operationala a zborurilor, la proiectarea, construirea, controlul, omologarea, certificarea, pregãtirea, exploatarea, întreţinerea şi repararea tehnicii aeronautice.
Secţiunea a II-a Comandantul şi echipajul aeronavei civile
ART. 36 Echipajul aeronavei civile este constituit din personal cu calificare corespunzãtoare, care desfãşoarã activitãţi la bord în conformitate cu reglementãrile în vigoare. Echipajul se afla în subordinea comandantului de aeronava civilã şi este desemnat de cãtre operatorul aerian, pentru fiecare zbor în parte. ART. 37 Funcţia de comandant de aeronava civilã este îndeplinitã de pilotul comandant, calificat pentru categoria, clasa şi tipul aeronavei civile respective şi având licenta în termen de valabilitate. Calitatea de comandant de aeronava civilã începe din momentul încredinţãrii misiunii şi se pãstreazã pana la terminarea acesteia. Comandantul aeronavei civile care remorcheaza alte aeronave este comandantul acestora pana la declanşarea lor. ART. 38 Comandantul de aeronava civilã rãspunde de pregãtirea fiecãrui zbor în parte. El este obligat, în acest scop: a) sa stabileascã împreunã cu întregul echipaj elementele de navigaţie şi de zbor şi sa constate starea normalã şi pregãtirea corespunzãtoare a persoanelor care compun echipajul; b) sa verifice documentele de bord ale aeronavei civile; c) sa verifice starea tehnica a aeronavei civile, a motoarelor, instalaţiilor şi a aparaturii de bord; d) sa constate dacã alimentarea aeronavei civile cu combustibil şi lubrifianţi este suficienta pentru îndeplinirea misiunii; e) sa verifice îndeplinirea condiţiilor cerute de certificatul de navigabilitate al aeronavei civile, privitoare la incarcatura, precum şi la justa ei repartizare. Comandantul de aeronava civilã trebuie sa refuze decolarea, dacã constata nereguli cu ocazia îndeplinirii sarcinilor prevãzute în prezentul articol. ART. 39 În timpul misiunii, comandantul de aeronava civilã rãspunde fata de entitatea care i-a încredinţat misiunea, de executarea ei în bune condiţii, de stricta respectare a dispoziţiilor prezentului cod aerian, privitoare la zboruri, şi a reglementãrilor de circulaţie aerianã, de comportate şi disciplina a echipajului în zbor şi la sol, precum şi de folosirea şi pãstrarea aeronavei civile în bune condiţii de zbor. În timpul escalelor sau al oricãror alte aterizari pe durata misiunii, rãspunderea comandantului de aeronava civilã înceteazã cu privire la aeronava, cu privire la pasageri şi la incarcatura, din momentul predãrii aeronavei, dupã coborârea persoanelor imbarcate şi a întregului echipaj. Responsabilitatea comandantului este angajata din nou, în momentul reluarii în primire a aeronavei civile. În timpul zborului, comandantul de aeronava civilã nu-şi poate delega atribuţiile sale. Dacã însã comandantul de aeronava civilã este împiedicat, din orice cauza, în cursul zborului sau la sol, sa-şi îndeplineascã funcţia şi, în lipsa desemnãrii prealabile a unei alte persoane pentru a-l înlocui, funcţia de comandant de aeronava civilã va fi exercitat de ceilalţi membri ai echipajului de conducere, în ordinea urmãtoare: copilot, navigator, mecanic de bord şi radiotelegrafist. ART. 40 Comandantul unei aeronave civile aflate în zbor are jurisdicţie asupra întregului personal aeronautic civil aflat la bord. Dispoziţiile date de comandantul de aeronava civilã în timpul zborului trebuie sa fie executate întocmai de toate persoanele imbarcate. Comandantul de aeronava civilã are putere disciplinarã pentru realizarea misiunii în bune condiţii, putând aplica, impotriva persoanelor care nu executa dispoziţiile sale, mãsurile pe care le considera de cuviinţã. El poate debarca pe oricare membru al echipajului şi pe oricare pasager la o escala intermediara, pentru motive determinate de siguranta zborului şi de pãstrarea ordinii în aeronava civilã. În caz de primejdie, comandantul de aeronava civilã este dator sa ia toate mãsurile pentru salvarea pasagerilor, a echipajului şi a încãrcãturii. De asemenea, pentru salvarea aeronavei civile, el poate ordonã delestarea ei. Comandantul unei aeronave civile îşi menţine, în cazul unui accident de zbor, toate îndatoririle sale, pana în momentul când organul în drept îl elibereazã de misiunea pe care o îndeplineşte cu aceasta aeronava. ART. 41 La sol, comandantul de aeronava civilã are obligaţia sa întreprindã demersurile necesare în cazul unei reţineri a aeronavei sale sau în cazul unor mãsuri luate cu privire la echipaj, pasageri sau incarcatura. ART. 42 În lipsa unei împuterniciri speciale, comandantul de aeronava civilã nu are voie sa înstrãineze, sub nici o forma, aeronava, pãrţi din aeronava sau orice alte bunuri din inventarul ei. ART. 43 Prin derogare de la prevederile art. 37, se poate insarcina în funcţia de comandant de aeronava civilã şi o alta persoana decât pilotul comandant. Obligaţiile şi rãspunderile pentru executarea misiunii se împart între comandantul de aeronava civilã şi pilotul comandant, dupã cum urmeazã: - pilotul comandant, de la decolarea şi pana la aterizarea aeronavei civile, este însãrcinat şi rãspunde de conducerea tehnica şi de siguranta aeronavei în zbor, putând lua orice mãsuri pentru realizarea siguranţei zborului; - comandantul de aeronava este însãrcinat şi rãspunde, în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod aerian, de executarea misiunii în bune condiţii, pentru toate celelalte operaţiuni care nu privesc conducerea propriu-zisa şi siguranta aeronavei în zbor.
CAP. 7 Transportul aerian public şi în interes propriu
Secţiunea I Generalitati
ART. 44 Operaţiunile aeriene civile, care pot fi efectuate pe teritoriul României, pot fi împãrţite dupã cum urmeazã: a) operaţiuni de transport aerian; b) operaţiuni de lucru aerian; c) operaţiuni de aviatie generalã.
Secţiunea a II-a Transporturile aeriene publice
ART. 45 Transporturile aeriene publice sunt transporturile de pasageri, bagaje, mãrfuri şi posta, executate pe baze comerciale de cãtre operatori aerieni care poseda certificat de operator aerian şi licenta de transport aerian, prin curse regulate sau neregulate. Transporturile aeriene internaţionale de pasageri, bagaje, mãrfuri şi posta sunt supuse convenţiilor internaţionale în domeniul transporturilor aeriene, la care România este parte. ART. 46 Transporturile aeriene publice se executa pe baza de contract de transport, încheiat între operatorul aerian şi pasager sau expeditorul de marfa şi/sau posta. Prin contractul de transport aerian, operatorul aerian se obliga sa ducã pe calea aerului la destinaţie pasagerii, bagajele, marfa şi/sau posta, iar beneficiarul, sa plãteascã preţul transportului. ART. 47 Operatorul aerian rãspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vãtãmarea sãnãtãţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mãrfii şi/sau a poştei. Regimul rãspunderii operatorului aerian este, pentru transporturile aeriene internaţionale, stabilit în conformitate cu convenţiile şi înţelegerile internaţionale la care România este parte, iar pentru transporturile aeriene interne, în conformitate cu prevederile dreptului comun, în mãsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specialã. ART. 48 Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene executate dupã orare publicate şi rute prestabilite, destinate a asigura legatura între doua sau mai multe aeroporturi şi în care capacitatea comercialã disponibilã este pusã la dispoziţie publicului, contra cost. ART. 49 Transporturile aeriene publice, altele decât cele prevãzute la art. 48, se efectueazã prin curse neregulate. ART. 50 Operatorii aerieni romani pot efectua transporturi aeriene publice interne şi internaţionale, prin curse regulate sau neregulate, pe baza licenţei de transport aerian, eliberata de Ministerul Transporturilor. Excepţiile de la prevederile alin. 1 se stabilesc de cãtre Ministerul Transporturilor prin reglementãri specifice. Operatorii aerieni strãini pot efectua transporturi aeriene prin curse regulate sau neregulate, spre sau dinspre România, pe baza drepturilor de trafic acordate de Ministerul Transporturilor. Ministerul Transporturilor emite reglementãri aeronautice privind desfãşurarea activitãţilor de transport aerian public, pe care le publica în Monitorul Oficial al României.
Secţiunea a III-a Transporturile aeriene în interes propriu
ART. 51 Transporturile aeriene executate de persoane fizice în vederea asigurãrii deplasarii în interes personal, precum şi transporturile aeriene organizate de persoanele fizice sau juridice pentru activitãţile proprii cu aeronave civile proprii, sunt transporturi aeriene în interes propriu.
CAP. 8 Aviaţia generalã şi lucrul aerian
ART. 52 Activitãţile de lucru aerian sunt cele efectuate de operatori aerieni pentru nevoile industriei, agriculturii, silviculturii, sãnãtãţii publice şi protecţiei mediului, de cãutare şi salvare, cercetare ştiinţificã, fotografiere, monitorizare, publicitate, precum şi în alte scopuri, pe baza autorizaţiei de operator aerian, eliberata de Ministerul Transporturilor. Ministerul Transporturilor emite reglementãrile privind desfãşurarea activitãţilor de lucru aerian pe teritoriul României, pe care le publica în Monitorul Oficial al României. ART. 53 Activitãţile de aviatie generalã reprezintã zborurile care nu fac parte din categoriile prevãzute la art. 48, 49 şi 52, care includ zboruri în interes propriu, particulare şi de agrement, de antrenament, şcoala şi sportive. Sunt zboruri în interes propriu transporturile aeriene efectuate de deţinãtorii de aeronave civile pentru nevoile proprii activitãţii lor. Zborurile particulare şi de agrement sunt efectuate de deţinãtorii particulari de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv în scop nelucrativ. Ministerul Transporturilor emite reglementãrile aeronautice privind desfãşurarea activitãţilor de aviatie generalã, pe care le publica în Monitorul Oficial al României.
CAP. 9 Protecţia mediului
ART. 54 Protecţia mediului reuneste toate activitãţile ce au ca scop evaluarea şi minimalizarea impactului aviaţiei civile asupra mediului, datorat zgomotului produs de aeronavele civile, emisiilor motoarelor de aviatie, evacuarii substanţelor folosite la spalarea, degivrarea şi tratarea aeronavelor civile, sau în cadrul altor activitãţi din domeniul aeronautic. ART. 55 Ministerul Transporturilor emite Declaraţie de politica a mediului, care va statua principiile directoare, limitarile şi mãsurile corespunzãtoare în acest domeniu. ART. 56 În scopul protecţiei mediului, Ministerul Transporturilor poate restrictiona operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din România sau în spaţiul aerian naţional. ART. 57 Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, stabileşte aeroporturile din România care, în urma derulãrii activitãţilor specifice, au un impact semnificativ asupra mediului, în vederea implementarii de programe de protecţie a mediului. ART. 58 Ministerul Transporturilor asigura, prin reglementãri specifice: (1) un sistem unic de monitorizare a zgomotului pe aeroporturi, care a) sa permitã evaluarea zgomotului produs de operarea unei aeronave civile pe aeroport; b) sa furnizeze o corelatie între nivelul de zgomot şi efectul acestuia asupra populaţiei; c) sa fie conform cu reglementãrile şi practicile internaţionale; (2) un sistem de cartografiere fonica a zonelor adiacente aeroporturilor, care sa permitã utilizarea ecologica a acestora. ART. 59 Ministerul Transporturilor, la solicitarea administratorului aeroportului, poate aproba mãsuri ce permit operarea aeronavelor civile, care au impact semnificativ asupra mediului. ART. 60 Prevederile art. 56 nu se aplica urmãtoarelor categorii de aeronave civile: a) aeronavele de stat româneşti; b) aeronavele româneşti care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor strãine, pe baza de reciprocitate; c) aeronavele ce opereazã în folosul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Cucii Roşii şi Semilunii Roşii; d) aeronavele civile care efectueazã misiuni de cãutare şi de salvare sau care transporta personal sau materiale în cadrul acestor misiuni; e) aeronavele care efectueazã misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta; f) aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze din cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majorã; g) aeronavele care aterizeaza din dispoziţia autoritãţilor romane competente.
CAP. 10 Siguranta zborului
Secţiunea I Generalitati
ART. 61 Dispoziţiile legale din România referitoare la siguranta zborului în spaţiul aerian naţional se aplica oricãrei aeronave civile, indiferent de statul înmatriculãrii, precum şi echipajului şi cãlãtorilor aflaţi la bord. ART. 62 În scopul asigurãrii siguranţei zborului, Ministerul Transporturilor emite reglementãri aeronautice specifice, conforme cu reglementãrile, standardele, practicile recomandate şi procedurile elaborate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi de alte organisme internaţionale de aviatie civilã la care România este parte, şi asigura controlul respectãrii acestora.
Secţiunea a II-a Autorizarea agenţilor economici aeronautici civili
ART. 63 Siguranta zborului este asigurata, prin control şi evaluare, autorizare, licentiere şi supraveghere permanenta, de urmãtoarele categorii de agenţi economici: a) operatori aerieni; b) agenţi economici care au ca obiect de activitate incercarile de tip, fabricatia, depozitarea, distribuţia, întreţinerea, reparaţiile curente şi generale ale aeronavelor civile, furnizarea de materiale şi piese de schimb avionabile; c) agenţii economici care desfãşoarã activitãţi de proiectare, construcţii, montaj, reparaţii pentru obiective care aparţin aviaţiei civile; d) agenţii economici care au ca obiect de activitate dirijarea şi controlul traficului aerian, informarea aeronautica şi serviciile meteorologice pentru aeronautica, protecţia navigaţiei aeriene, precum şi activitãţile aeroportuare; e) agenţi economici şi instituţii care se ocupa cu formarea şi perfecţionarea personalului aeronautic civil; f) alte categorii de agenţi economici care au ca obiect de activitate orice alt domeniu aeronautic conex. ART. 64 În urma obţinerii autorizaţiei şi/sau a licenţei eliberate de Ministerul Transporturilor, agenţii economici care desfãşoarã activitãţile prevãzute la art. 63 din prezentul Cod aerian capata statutul de agenţi economici aeronautici civili. Ministerul Transporturilor emite reglementãrile, standardele şi procedurile privind evaluarea, auditarea şi autorizarea şi/sau licentierea agenţilor economici aeronautici civili, pe care le publica în Monitorul Oficial al României. ART. 65 În cazul constatãrii nerespectãrii condiţiilor şi criteriilor de autorizare şi/sau licentiere, Ministerul Transporturilor suspenda sau anuleazã autorizaţia şi/sau licenta agentului economic aeronautic civil.
Secţiunea a III-a Personalul aeronautic civil
ART. 66 Ministerul Transporturilor emite reglementãri specifice privind categoriile de personal aeronautic civil supus atestarii, precum şi planurile tematice de pregãtire, examinare teoreticã şi practica. Titlurile constituite sub numele de brevete şi certificate confirma un ansamblu de cunoştinţe generale teoretice şi practice şi aptitudini psihofizice verificate şi apreciate ca suficiente în vederea desfãşurãrii unei activitãţi aeronautice în maxima siguranta a zborului. Orice persoana care face dovada absolvirii unui curs sau a unui program minimal de pregãtire de specialitate aeronautica poate cere Ministerului Transporturilor atestarea ca personal aeronautic civil pentru acea specialitate. ART. 67 Documentele de calificare ale personalului aeronautic civil sunt documente obligatorii pe intreaga durata a desfãşurãrii activitãţii ca personal aeronautic civil. ART. 68 Licentele sunt valabile pentru o perioada limitatã; ele se reinnoiesc periodic, în urma verificãrii aptitudinilor, în conformitate cu reglementãrile stabilite în acest sens. Prelungirea valabilitãţii, preschimbarea, suspendarea şi retragerea documentelor de calificare ale întregului personal aeronautic civil din România sunt efectuate de Ministerul Transporturilor. ART. 69 Brevetele şi licentele emise de alte state pot fi recunoscute sau validate în România, numai dacã criteriile în baza cãrora au fost eliberate se situeaza cel puţin la nivelul standardelor minime recomandate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi sunt acceptate în reglementãrile specifice romane. ART. 70 Examenele medicale ale celor care solicita atestarea ca personal aeronautic civil pot fi efectuate numai de cãtre o instituţie medicalã autorizata în acest sens.
Secţiunea a IV-a Certificatele privind aeronavele civile
ART. 71 Aeronavele civile care se înmatriculeazã în România, motoarele şi elicele acestora trebuie sa posede un certificat de tip emis de Ministerul Transporturilor. În certificatul de tip se înscrie durata valabilitãţii acestuia, condiţiile şi limitarile care sunt cerute în interesul siguranţei zborului. ART. 72 Producţia de serie a aeronavelor civile şi a componentelor acestora se autorizeaza de cãtre Ministerul Transporturilor printr-un permis de producţie, în baza constatãrii ca produsele de serie ale oricãrei aeronave civile, pentru care a fost emis un certificat de tip, se conformeazã acestuia. În permisul de producţie se înscriu durata de valabilitate a acestuia, condiţiile şi limitarile care sunt necesare în interesul siguranţei zborului. ART. 73 Punerea în serviciu a unei aeronave civile nu poate fi facuta decât dupã obţinerea certificatului de navigabilitate, eliberat în urma constatãrii ca aeronava civilã este conformã cu certificatul de tip, cu condiţiile prevãzute în permisul de producţie şi ca este apta de zbor. În certificatul de navigabilitate se înscriu durata valabilitãţii, categoriile de activitãţi pentru care aeronava civilã poate fi folositã, alte condiţii şi limitãri impuse de asigurarea siguranţei zborului. ART. 74 Ministerul Transporturilor emite reglementãri aeronautice specifice privind certificarea aeronavelor civile.
Secţiunea a V-a Aerodromuri
ART. 75 Un aerodrom poate fi utilizat pentru operarea aeronavelor civile, numai dacã administratorul deţine o autorizaţie valabilã eliberata de Ministerul Transporturilor şi numai în condiţiile prevãzute în aceasta. ART. 76 În scopul asigurãrii siguranţei zborului, Ministerul Transporturilor împreunã cu autoritãţile administraţiei publice locale stabilesc zonele supuse servituţilor de aeronautica civilã aferente aerodromurilor şi amplasarii echipamentelor de protecţie a navigaţiei aeriene. ART. 77 În zonele supuse servituţilor de aeronautica civilã nu pot fi construite şi amplasate nici un fel de construcţii, instalaţii şi echipamente noi fãrã avizul Ministerului Transporturilor. ART. 78 Administratorii aerodromurilor, ai echipamentelor de protecţie a navigaţiei aeriene, cat şi proprietarii terenurilor, clãdirilor şi amenajãrilor aflate în zonele supuse servituţilor de aeronautica civilã, sunt obligaţi sa respecte restricţiile impuse prin reglementãrile specifice referitoare la aceste zone.
CAP. 11 Securitatea aeronautica
ART. 79 Protecţia aviaţiei civile impotriva actelor de intervenţie ilicitã se realizeazã pe baza Programului Naţional de Securitate Aeronautica, elaborat de Ministerul Transporturilor şi aprobat prin hotãrâre a Guvernului. ART. 80 Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilã pentru dezvoltarea, implementarea şi operationalitatea acestui program.
CAP. 12 Facilitãţi aeronautice
ART. 81 Facilitãţile aeronautice se realizeazã pe baza Programului Naţional de Facilitãţi Aeronautice, aprobat prin hotãrâre a Guvernului. ART. 82 Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilã pentru dezvoltarea, implementarea şi operationalitatea acestui program.
CAP. 13 Cãutarea şi salvarea aeronavelor civile
ART. 83 Asistenta de cãutare şi de salvare a aeronavelor civile aflate în primejdie şi a supravietuitorilor unui accident de aviatie se realizeazã prin sistemul naţional de cãutare şi salvare. ART. 84 Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de cãutare şi salvare se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. ART. 85 Asistenta de cãutare şi de salvare se acorda tuturor aeronavelor civile şi supravietuitorilor unui accident de aviatie. ART. 86 Toate autoritãţile publice, precum şi persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a acorda asistenta în cazul operaţiunilor de cãutare şi de salvare, urmãrindu-se prioritar salvarea vietilor omeneşti, precum şi prevenirea amplificarii daunelor şi conservarea dovezilor esenţiale pentru anchetarea adecvatã a accidentelor.
CAP. 14 Anchetarea incidentelor şi accidentelor de aviatie civilã
ART. 87 Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat pentru reglementarea, organizarea şi desfãşurarea activitãţilor privind ancheta administrativã a incidentelor şi accidentelor de aviatie civilã. ART. 88 Scopul anchetei administrative îl reprezintã determinarea realã a cauzelor şi împrejurãrilor care au condus la producerea incidentului sau accidentului de aviatie civilã. Obiectivul anchetei administrative îl reprezintã prevenirea producerii unor incidente sau accidente de aviatie civilã similare. ART. 89 Ancheta administrativã este independenta de ancheta penalã sau disciplinarã. Stabilirea responsabilitãţilor, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovãţie, precum şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenta organelor abilitate prin lege. ART. 90 Operatorii aerieni sau celelalte organisme care au competente tehnice şi operationale în domeniul aeronauticii civile sunt obligate sa informeze Ministerul Transporturilor asupra producerii tuturor incidentelor şi accidentelor de aviatie civilã. ART. 91 Echipajele aeronavelor civile, precum şi orice persoana fizica sau juridicã sunt obligate sa furnizeze, pe toatã durata anchetei administrative, toate informaţiile şi relaţiile care le sunt cunoscute, cerute de aceasta ancheta.
CAP. 15 Sancţiuni
ART. 92 Încãlcarea prevederilor prezentului cod aerian atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, civilã, contravenţionalã sau penalã a persoanelor vinovate. ART. 93 Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa constituie infracţiuni, urmãtoarele fapte: a) lipsa documentelor de bord prevãzute de reglementãrile în vigoare; b) încãlcarea reglementãrilor referitoare la condiţiile de exploatare a tehnicii aeronautice; c) delestarea neautorizata de la bordul unei aeronave civile aflate în evoluţie, chiar dacã nu s-au produs accidente; d) refuzul operatorului unei aeronave civile de a pune la dispoziţie, persoanelor împuternicite prin lege, certificatele de înmatriculare a acesteia pentru inspecţie; e) neinformarea Ministerului Transporturilor cu privire la producerea accidentelor de aviatie civilã. ART. 94 Contravenţiile prevãzute la art. 93, se sancţioneazã cu amenda de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei. ART. 95 Nerespectarea normelor privind activitatea aeroportuara constituie contravenţie şi se sancţioneazã conform reglementãrilor aeroportuare. ART. 96 Contravenţiile privind încãlcarea prevederilor referitoare la servituţile aeronautice civile în interesul circulaţiei aeriene vor fi sancţionate cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei. ART. 97 Constatarea faptelor contravenţionale, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele abilitate de Ministerul Transporturilor. Dispoziţiile prezentului capitol se completeazã, dacã nu sunt incompatibile, cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 16 Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 98 Reglementãrile emise de Ministerul Transporturilor în aplicarea prevederilor prezentului cod aerian sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici aeronautici civili. ART. 99 Prezentul cod aerian intra în vigoare la data de 1 ianuarie 1998. ART. 100 La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga Codul aerian aprobat prin Decretul nr. 516/1953, cu modificãrile ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor privind sãvârşirea şi sancţionarea faptelor penale, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
