Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
COD VAMAL (LEGE nr. 141 din 24 iulie 1997) privind Codul vamal al Romaniei
ART. 1 (1) Codul vamal se aplica în mod uniform şi nediscriminatoriu pe întreg teritoriul României. (2) Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplica tuturor bunurilor introduse sau scoase din ţara de cãtre persoane fizice sau persoane juridice. ART. 2 (1) Introducerea sau scoaterea din ţara a mãrfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. (2) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse vamuirii de cãtre autoritãţile vamale. (3) În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat şi pe teritoriul tarii sunt organizate birouri vamale care funcţioneazã potrivit legii.
Secţiunea a II-a Definiţii de baza ART. 3 În aplicarea prevederilor prezentului cod, prin termenii de mai jos se înţelege: a) reglementãri vamale - dispoziţiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul vamal de aplicare a acestuia, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal; b) persoana - persoana fizica sau juridicã; c) persoana stabilitã în România - o persoana fizica cu domiciliul în România sau o persoana juridicã romana; d) autoritate vamalã - autoritate investitã pentru aplicarea reglementãrilor vamale; e) birou vamal şi punct vamal - unitãţi ale autoritãţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitãţile prevãzute de reglementãrile vamale; f) statut vamal - încadrarea unei marfi ca marfa româneascã sau strãinã; g) mãrfuri româneşti - mãrfuri obţinute cu respectarea condiţiilor de origine prevãzute în prezentul cod; h) mãrfuri strãine - altele decât cele definite la lit. g); i) drepturi de import - taxele vamale, taxa pe valoarea adãugatã, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mãrfuri; j) drepturi de export - taxele vamale şi orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mãrfuri; k) tarif vamal - tabel care cuprinde nomenclatura combinata a mãrfurilor, taxele vamale exprimate în procente, precum şi cele rezultate din aplicarea mãsurilor tarifare preferenţiale prevãzute în reglementãrile legale; l) datorie vamalã - obligaţia unei persoane de a plati drepturile de import sau de export; m) debitor vamal - titularul unei datorii vamale; n) supraveghere vamalã - orice acţiune a autoritãţii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale în acest domeniu; o) control vamal - îndeplinirea de cãtre autoritatea vamalã a operaţiunilor de verificare a mãrfurilor, a existenţei şi autenticitatii documentelor; examinarea evidentelor financiar-contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mãrfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative şi alte acţiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementãrilor vamale şi a altor norme aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã; p) elemente de taxare - nivelul cotei procentuale prevãzute în tariful vamal, metodele de determinare a valorii în vama şi regulile de origine aplicabile; r) destinaţia vamalã a mãrfurilor - plasarea mãrfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zona libera sau antrepozit liber, reexportul acestora în afarã teritoriului României, distrugerea sau abandonul în favoarea statului; s) declaraţie vamalã - actul unilateral cu caracter public, prin care o persoana manifesta, în formele şi în modalitãţile prevãzute în reglementãrile vamale, vointa de a plasa mãrfurile sub un regim vamal determinat; t) declarant - persoana care întocmeşte şi depune declaraţia vamalã în nume propriu sau persoana în numele cãreia este întocmitã declaraţia vamalã de cãtre mandatar sau comisionar; u) liber de vama - actul prin care autoritatea vamalã lasa la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mãrfurile vamuite, în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate; v) vamuire - ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamalã de la prezentarea mãrfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricãror alte bunuri pana la acordarea liberului de vama; x) decizie vamalã - orice act al autoritãţilor vamale, privind reglementãrile vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane; y) bunuri - mãrfuri, vietati, orice alte produse, precum şi mijloace de transport.
CAP. 2 Sistemul institutional al autoritãţii vamale
Secţiunea I Structura organizatoricã a autoritãţii vamale
ART. 4 (1) Activitatea autoritãţii vamale se exercita prin: a) Direcţia Generalã a Vamilor; b) direcţiile regionale vamale; c) birourile vamale. (2) În cadrul birourilor vamale se pot infiinta puncte vamale. (3) Structura Direcţiei Generale a Vamilor se aproba de cãtre Ministerul Finanţelor, iar cea a direcţiilor regionale, a birourilor şi a punctelor vamale, de cãtre Direcţia Generalã a Vamilor. (4) Autoritatea vamalã va avea o sigla ale carei caracteristici se stabilesc de cãtre Direcţia Generalã a Vamilor. ART. 5 (1) Direcţia Generalã a Vamilor are personalitate juridicã. Organizarea şi funcţionarea acesteia se fac prin hotãrâre a Guvernului. (2) Salarizarea personalului din cadrul Direcţiei Generale a Vamilor se stabileşte la nivelul prevãzut pentru Ministerul Finanţelor. (3) Funcţiile specifice utilizate în Direcţia Generalã a Vamilor, în direcţiile regionale, în birourile şi în punctele vamale se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului. ART. 6 (1) Direcţiile regionale, birourile şi punctele vamale sunt subordonate Direcţiei Generale a Vamilor. (2) Birourile vamale de frontiera se înfiinţeazã prin hotãrâre a Guvernului. (3) Direcţiile regionale şi birourile vamale de interior se înfiinţeazã prin decizia Direcţiei Generale a Vamilor. ART. 7 Autoritãţile vamale îşi desfãşoarã activitatea în sedii proprii sau, atunci când acest lucru nu este posibil, în spaţii puse la dispoziţie fãrã plata de cãtre deţinãtorii legali, care, potrivit legii, sunt autorizaţi sa funcţioneze în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.
Secţiunea a II-a Atribuţiile autoritãţii vamale
ART. 8 (1) Autoritatea vamalã exercita, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementãri vamale, pentru realizarea vamuirii bunurilor introduse sau scoase din ţara. (2) Operaţiunea de vamuire se efectueazã la birourile şi punctele vamale de cãtre personalul operativ al autoritãţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi al Direcţiei Generale a Vamilor. (3) În cazurile şi în condiţiile prevãzute de regulamentul vamal, operaţiunea de vamuire se poate efectua şi în alte locuri decât în cele prevãzute la alin. (2). ART. 9 (1) Autoritatea vamalã are dreptul sa efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mãrfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţara. (2) În cazul în care se refuza prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sa efectueze controlul vamal, din proprie initiativa, fãrã acordul titularului. (3) Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri excepţionale, atunci când exista informaţii sau prezumţii ca se incearca încãlcarea reglementãrilor vamale. Cazurile, condiţiile şi procedurile se stabilesc prin regulamentul vamal. ART. 10 (1) Autoritatea vamalã, atunci când are informaţii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta substanţe stupefiante ascunse în corpul lor, poate, pe baza consimţãmântului acestora, sa le supunã unui examen de investigare medicalã. (2) În caz de refuz, agentul vamal va solicita parchetului în a carei raza de competenta se afla biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã şi reţinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului, în scopul aplicãrii procedurilor penale. ART. 11 Autoritatea vamalã are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale formale specifice. Când conducãtorii mijloacelor de transport refuza sa opreascã, pot fi utilizate, pentru imobilizare, şi alte modalitãţi prevãzute de lege. ART. 12 (1) Agentul vamal are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în condiţiile legii, sa urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora. (2) Comandantul sau, în absenta sa, secundul navei comerciale sau militare, este obligat sa primeascã autoritãţile vamale, sa le însoţeascã în timpul controlului şi sa le creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe nava susceptibil de a ascunde bunuri sau valori supuse vamuirii. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplica şi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea sau la plecarea din ţara. ART. 13 (1) Autoritatea vamalã poate controla bunurile supuse vamuirii, în orice loc s-ar afla pe teritoriul tarii. (2) În acest scop, autoritatea vamalã poate: a) verifica, în condiţiile legii, clãdiri, depozite, terenuri şi orice alte obiective; b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificarii şi expertizarii mãrfurilor; c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificãri în cazurile în care sunt semnalate situaţii de încãlcare a reglementãrilor vamale; d) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra operaţiunilor de comerţ exterior, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale; e) identifica, pe baza de documente, persoanele care se afla în raza de activitate a biroului vamal. ART. 14 Pentru efectuarea controlului vamal, atunci când este cazul, instituţiile şi agenţii economici au obligaţia sa punã la dispoziţia autoritãţii vamale, fãrã plata, datele şi informaţiile pe care le deţin, referitoare la bunurile supuse vamuirii. Aceste date şi informaţii vor fi transmise, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat. ART. 15 (1) Organele poştale sunt obligate sa prezinte, pentru vamuire, autoritãţii vamale aflate în incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor poştale. (2) În exercitarea atribuţiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sa aducã atingere secretului corespondentei şi al trimiterilor poştale. ART. 16 (1) Autoritatea vamalã îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul României, în condiţiile stabilite prin prezentul cod. (2) Organele de poliţie, de graniceri şi de control ale Ministerului Finanţelor, atunci când constata încãlcãri ale reglementãrilor vamale, sunt obligate sa anunţe de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã şi sa depunã, la cererea acesteia, bunurile care au fãcut obiectul acelei încãlcãri. ART. 17 (1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zona specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a marii teritoriale şi frontiera de stat, precum şi o fasie de 20 km în interiorul frontierei de stat. (2) În zona specialã de supraveghere vamalã, autoritatea vamalã, pe lângã controlul vamal obişnuit, efectueazã şi alte acţiuni specifice, prin înfiinţarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreşte şi identifica persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale. (3) Organele de graniceri şi de poliţie sunt obligate sa acţioneze, la cererea şi sub indicaţiile de specialitate ale autoritãţii vamale, pentru supravegherea efectuatã în zona vamalã specialã.
Secţiunea a III-a Drepturile şi obligaţiile autoritãţii vamale
ART. 18 Direcţia Generalã a Vamilor şi direcţiile regionale vamale exercita coordonarea, îndrumarea şi controlul efectuãrii operaţiunilor de vamuire, realizate de cãtre birourile şi punctele vamale, asigurând aplicarea uniforma a reglementãrilor vamale. ART. 19 Birourile şi punctele vamale sunt unitãţi operative care efectueazã operaţiunile de vamuire a bunurilor şi supravegherea vamalã în cazurile şi în condiţiile prevãzute de reglementãrile vamale. ART. 20 Autoritatea vamalã comunica, la cererea ministerelor şi a altor instituţii centrale, precum şi a Bãncii Naţionale a României, date privind operaţiunile vamale necesare activitãţii acestora.
Secţiunea a IV-a Personalul vamal
ART. 21 (1) Personalul vamal cuprinde salariaţi încadraţi în sistemul institutional al autoritãţii vamale. (2) Funcţiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotãrâre a Guvernului. ART. 22 Condiţiile de încadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de munca, precum şi alte norme specifice în executarea contractului individual de munca se stabilesc în statutul personalului vamal. ART. 23 Personalul vamal poarta, în timpul serviciului, uniforma, însemne, ecusoane distincte şi, dupã caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de întrebuinţare a acestora se vor stabili prin statutul personalului vamal. ART. 24 (1) Agenţii vamali îşi exercita atribuţiile în cadrul operaţiunilor de vamuire şi supraveghere vamalã numai pe baza legitimatiilor de serviciu, în care sunt înscrise competentele conferite prin normele legale. (2) Organele de poliţie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijin autoritãţilor vamale în exercitarea atribuţiilor care le revin. ART. 25 Agenţii vamali, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã prevãzutã de lege pentru ofiţerii de poliţie. ART. 26 Personalul vamal care are dreptul de a purta şi de a face uz de arma va fi stabilit de directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor, cu aprobarea ministrului finanţelor. ART. 27 Personalul vamal, indiferent de funcţia detinuta, este obligat sa pãstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate. ART. 28 Personalul vamal este obligat sa fie loial instituţiei, sa aibã o atitudine corecta şi integra, actionand cu competenta şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea incalcarilor aduse reglementãrilor vamale. ART. 29 La angajarea în serviciu, personalul vamal depune urmãtorul jurãmânt: "Jur sa respect Constituţia şi legile tarii, sa îndeplinesc cu devotament atribuţiile de serviciu şi sa aplic ferm şi impartial reglementãrile vamale." ART. 30 Direcţia Generalã a Vamilor va organiza cursuri de iniţiere în vederea angajãrii personalului vamal, precum şi cursuri de specializare şi perfecţionare pentru personalul vamal încadrat.
CAP. 3 Relaţii şi informaţii privind reglementãrile vamale
ART. 31 (1) Persoanele interesate au dreptul sa solicite, în scris, autoritãţii vamale, relaţii şi informaţii privind aplicarea reglementãrilor vamale, justificând interesul obţinerii acestora prin precizarea operaţiunii de comerţ exterior ce urmeazã a fi realizatã. (2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentaţia cuprinzând principalele caracteristici tehnice şi comerciale ale bunurilor care fac obiectul tranzacţiei, precum şi analizele de laborator. (3) Autoritatea vamalã va da relaţiile şi informaţiile cerute, în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 10 zile. ART. 32 (1) Informaţia scrisã privind aplicarea tarifului vamal obliga autoritatea vamalã numai în privinta clasificarii tarifare, dacã formalitãţile vamale sunt îndeplinite ulterior datei la care s-a comunicat informaţia, iar mãrfurile sunt identice cu cele menţionate în informaţie. Autoritatea vamalã elibereazã rãspunsul scris, fãrã plata. Informaţia data va cuprinde temeiul legal şi este valabilã atât timp cat reglementarea vamalã invocatã este în vigoare. (2) În cazurile când informaţia furnizatã este eronatã, autoritatea vamalã este obligatã ca, de îndatã, sa o revoce sau sa o modifice, comunicând aceasta solicitantului.
CAP. 4 Principii de baza pentru aplicarea reglementãrilor vamale
ART. 33 Bunurile se introduc sau se scot din ţara numai prin birourile vamale. Aceste bunuri sunt supuse operaţiunii de vamuire şi rãmân sub supraveghere vamalã pana la acordarea liberului de vama. ART. 34 (1) Bunurile intrate în ţara se înscriu, în ordinea sosirii la frontiera, în registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport şi a celor comerciale. (2) În lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mãrfurilor se face pe baza constatãrilor autoritãţii vamale sau a altor documente prezentate organelor vamale de cãtre cei interesaţi, din care sa rezulte mãrfurile care urmeazã sa fie supuse vamuirii. ART. 35 (1) Mãrfurile şi bunurile înregistrate, dupã intrarea în ţara, sunt indrumate astfel: a) cãtre biroul vamal stabilit de autoritatea vamalã sau în alt loc desemnat de aceasta; b) spre o zona libera, când mãrfurile sunt destinate acesteia. (2) În caz de forta majorã sau de caz fortuit, la schimbarea destinaţiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sa sesizeze imediat autoritatea vamalã, informand totodatã despre eventualele pierderi parţiale sau totale ale mãrfurilor. (3) Când o nava sau o aeronava aflatã în situaţia prevãzutã la alin. (1) este obligatã, din motive de forta majorã sau de caz fortuit, sa facã o escala sau sa staţioneze temporar pe teritoriul României, transportatorul este obligat sa informeze fãrã întârziere autoritatea vamalã asupra situaţiei intervenite, aceasta stabilind mãsurile de supraveghere a navei sau a aeronavei, precum şi a bunurilor transportate de acestea. ART. 36 Prevederile art. 35 nu se aplica bunurilor aparţinând persoanelor fizice, precum şi mãrfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseaza marea teritorialã şi apele teritoriale sau spaţiul aerian al României, fãrã a avea ca destinaţie un port sau un aeroport romanesc.
CAP. 5 Etape ale operaţiunii de vamuire
Secţiunea I Operaţiuni prealabile vamuirii
ART. 37 Mãrfurile sosite la vama de destinaţie sau la locul stabilit de autoritatea vamalã, potrivit art. 35 alin. (1) lit. a), se prezintã autoritãţii vamale de cãtre transportator sau de cãtre titularul operaţiunii comerciale ori de cãtre reprezentantul acestuia. ART. 38 (1) Mãrfurile prezentate biroului sau punctului vamal se afla sub supraveghere vamalã pana la stabilirea regimului vamal şi intra în depozit necesar cu caracter temporar. (2) Autoritatea vamalã poate cere depozitarului sa constituie o garanţie care sa asigure plata drepturilor de import. ART. 39 Mãrfurile aflate în depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai în scopul conservãrii lor în starea iniţialã, fãrã sa se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice şi comerciale. ART. 40 În cazurile în care, conform legii, autoritãţile competente hotãrãsc distrugerea mãrfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, aceasta operaţiune se va efectua pe cheltuiala titularului operaţiunii comerciale, sub supravegherea autoritãţii vamale. ART. 41 Mãrfurile intra de depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declaraţii sumare. ART. 42 Declaraţia sumarã se completeazã de cãtre depozitar pe formulare-tip şi se depune la autoritatea vamalã care o înregistreazã în registrul de evidenta. ART. 43 Prevederile art. 41 şi 42 nu se aplica bunurilor aparţinând cãlãtorilor, precum şi celor expediate prin colete poştale. ART. 44 (1) Mãrfurile care au fãcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamalã. (2) În caz fortuit sau de forta majorã, care impune de îndatã transferul, în total sau în parte, a mãrfii, operaţiunea se poate face cu înştiinţarea ulterioara, în aceeaşi zi, a autoritãţii vamale. ART. 45 Autoritatea vamalã poate, oricând şi în orice împrejurare, sa efectueze controlul mãrfurilor sau al mijloacelor de transport, cerând descãrcarea şi dezambalarea mãrfurilor. ART. 46 Titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, în termen de 30 de zile de la depunerea declaraţiei sumare, sa solicite autoritãţii vamale plasarea mãrfurilor sub un regim vamal.
Secţiunea a II-a Stabilirea regimului vamal al mãrfurilor
ART. 47 (1) La introducerea sau la scoaterea din ţara a mãrfurilor prezentate la vama, autoritatea vamalã stabileşte un regim vamal. (2) Regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplica în cadrul procedurii de vamuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mãrfii. ART. 48 (1) Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive. (2) Din categoria regimurilor vamale definitive fac parte: a) importul, care consta în introducerea mãrfurilor în circuitul economic; b) exportul, care consta în scoaterea mãrfurilor din ţara; c) introducerea şi scoaterea din ţara de bunuri aparţinând cãlãtorilor sau altor persoane fizice, necomercianţi. (3) Regimurile vamale suspensive sunt urmãtoarele: a) tranzitul mãrfurilor; b) antrepozitul mãrfurilor; c) perfecţionarea activa a mãrfurilor; d) transformarea sub control vamal a mãrfurilor; e) admiterea temporarã a mãrfurilor; f) perfecţionarea pasiva a mãrfurilor. ART. 49 În funcţie de felul mãrfurilor şi de regimul vamal care poate fi utilizat, Direcţia Generalã a Vamilor poate decide ca numai unele birouri vamale sa fie competente sa procedeze la efectuarea vamuirii. Decizia Direcţiei Generale a Vamilor se publica în Monitorul Oficial al României.
Secţiunea a III-a Dispoziţii comune privind regimurile vamale
ART. 50 (1) Mãrfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii vamale corespunzãtoare acelui regim. (2) Declaraţia vamalã se completeazã şi se semneazã, pe formulare tipizate, de cãtre titularul operaţiunii sau de cãtre reprezentantul sau, în forma scrisã sau utilizând un procedeu informatic agreat de autoritatea vamalã. (3) Declaraţia vamalã se depune la biroul sau punctul vamal împreunã cu documentele prevãzute de reglementãrile vamale, în vederea acceptãrii regimului vamal solicitat. ART. 51 (1) Declaraţia vamalã este acceptatã de autoritatea vamalã numai dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la art. 50 şi se înregistreazã în registrul de evidenta. (2) Data declaraţiei vamale acceptate este data înregistrãrii ei şi determina stabilirea şi aplicarea regimului vamal. ART. 52 Autoritatea vamalã poate aproba titularului operaţiunii sau reprezentantului acestuia, la cerere, sa efectueze, înainte de depunerea declaraţiei vamale, verificarea felului şi a cantitãţii mãrfii şi sa preleveze probe, în vederea întocmirii şi depunerii corecte a declaraţiei vamale. ART. 53 Declarantul are dreptul sa rectifice sau sa retragã declaraţia vamalã depusa şi acceptatã de autoritatea vamalã numai pana în momentul începerii controlului fizic al mãrfurilor. ART. 54 Rectificarea sau retragerea declaraţiei vamale se poate face şi ulterior începerii controlului fizic al mãrfurilor, din initiativa şi pe rãspunderea declarantului, dacã acesta, în conformitate cu prevederile art. 52, a cerut verificarea felului şi a cantitãţii mãrfurilor, iar cererea a fost refuzatã, sau dacã deţine acte constatatoare, întocmite de organismele neutre prevãzute de lege. ART. 55 (1) Dupã acceptarea declaraţiei vamale, autoritatea vamalã procedeazã la controlul documentar al acesteia şi al documentelor insotitoare şi poate cere declarantului sa prezinte şi alte documente necesare verificãrii exactitatii elementelor înscrise în declaraţie. (2) Autoritatea vamalã poate proceda la controlul fizic al mãrfurilor, total sau parţial, precum şi, dacã este cazul, la prelevarea de probe pentru expertize sau analize de laborator. ART. 56 (1) Transportul mãrfurilor la locul controlului fizic şi manipularea acestora sunt efectuate de declarant pe riscul şi pe cheltuiala sa. (2) Declarantul are dreptul sa asiste la controlul fizic al mãrfurilor şi la prelevarea probelor. La cererea autoritãţilor vamale, declarantul este obligat sa prezinte mãrfurile pentru control, sa le manipuleze şi sa le dezambaleze, sa le reambaleze, precum şi sa asigure condiţii pentru prelevarea probelor. (3) Cheltuielile privind expertizele şi analizele de laborator justificate, precum şi costul probelor prelevate se suporta de cãtre declarantul vamal. ART. 57 Dacã controlul fizic al mãrfurilor se executa parţial, rezultatele acestuia pot fi luate în considerare pentru intreaga partida de marfa înscrisã în declaraţia vamalã. Declarantul vamal are dreptul sa ceara efectuarea controlului total al mãrfurilor, când considera ca rezultatul controlului parţial nu este concludent. ART. 58 (1) Autoritatea vamalã poate lua mãsuri de marcare sau de sigilare a mãrfurilor, precum şi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se afla mãrfurile. (2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi inlaturate decât de autoritatea vamalã sau cu permisiunea acesteia, cu excepţia cazului fortuit sau de forta majorã, când operaţiunea este necesarã pentru a salva integritatea mãrfurilor sau a mijloacelor de transport. În aceasta situaţie, autoritatea vamalã va fi instiintata în aceeaşi zi, justificandu-se, prin orice mijloc de proba, mãsura luatã. ART. 59 (1) Autoritatea vamalã acorda liberul de vama dupã efectuarea vamuirii, dar poate dispune eliberarea mãrfii şi dupã depunerea documentelor de plata. (2) Când regimul vamal prevede plata unor drepturi de import ori depunerea unei garanţii, liberul de vama se acorda numai dupã îndeplinirea acestor obligaţii, în condiţiile şi modalitãţile prevãzute în prezentul cod. ART. 60 Autoritatea vamalã poate utiliza o procedura simplificata pentru prezentarea şi declararea mãrfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite în regulamentul vamal. ART. 61 (1) Autoritatea vamalã are dreptul ca, într-o perioada de 5 ani de la acordarea liberului de vama, sa efectueze controlul vamal ulterior al operaţiunilor. (2) În cadrul controlului vamal ulterior, autoritatea vamalã verifica orice documente, registre şi evidente referitoare la mãrfurile vamuite. Controlul se poate face la oricare persoana care se afla în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legatura cu acestea. De asemenea, poate fi fãcut şi controlul fizic al mãrfurilor, dacã acestea mai exista. (3) Când controlul vamal ulterior constata ca s-au încãlcat reglementãrile vamale aplicate, datoritã unor date cuprinse în declaraţia vamalã, autoritatea vamalã, dupã determinarea taxelor vamale cuvenite, ia mãsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Diferenţele în minus se comunica titularului operaţiunii comerciale şi urmeazã a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicãrii. Neplata diferenţei datorate de titularul operaţiunii comerciale în acest termen atrage suportarea de majorãri de întârziere aferente acestei diferenţe, în cuantumul stabilit prin lege, precum şi interzicerea efectuãrii altor operaţiuni de vamuire, pana la achitarea datoriei vamale. (4) Diferenţele în plus se restituie titularului în termen de 30 de zile de la data constatãrii. (5) Diferenţele în plus sau în minus privind alte drepturi de import se soluţioneazã potrivit normelor care reglementeazã aceste drepturi. (6) Când încãlcarea reglementãrilor vamale constituie, dupã caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea vamalã este obligatã sa aplice sancţiunile contravenţionale sau sa sesizeze organele de urmãrire penalã. (7) Declaraţia vamalã în detaliu şi actele constatatoare încheiate de autoritatea vamalã constituie titlu executoriu pentru urmãrirea şi încasarea drepturilor de import şi export.
Secţiunea a IV-a Comisionari în vama
ART. 62 (1) Operaţiunile de prezentare a mãrfii, depunerea declaraţiei vamale - sumarã şi în detaliu -, precum şi pãstrarea şi manipularea mãrfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcţiei Generale a Vamilor, şi de persoanele juridice romane care au calitatea de comisionar în vama. (2) Comisionarii în vama pot avea în obiectul lor de activitate şi operaţiuni de expeditii şi transport internaţional de mãrfuri supuse vamuirii. ART. 63 Condiţiile de autorizare şi de funcţionare se stabilesc prin regulamentul vamal.
CAP. 6 Regimurile vamale definitive
Secţiunea I Importul
ART. 64 (1) Importul consta în intrarea în ţara a mãrfurilor strãine şi introducerea acestora în circuitul economic. (2) La importul mãrfurilor, autoritatea vamalã realizeazã procedura de vamuire şi de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi mãsurile de politica comercialã. ART. 65 Taxele vamale de import se determina pe baza Tarifului vamal de import al României, care se aproba prin lege. ART. 66 (1) Tariful vamal de import al României se elaboreazã pe baza nomenclaturii combinate a mãrfurilor. (2) Taxa vamalã este exprimatã în procente şi se aplica la valoarea în vama a mãrfurilor, exprimatã în lei. ART. 67 (1) Taxele vamale aplicabile sunt cele prevãzute la data înregistrãrii declaraţiei vamale de import. (2) În situaţia în care, ulterior înregistrãrii, în timpul efectuãrii procedurii de vamuire, pana la acordarea liberului de vama, intervin taxe vamale preferenţiale, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autoritãţii vamale aplicarea taxei vamale corespunzãtoare regimului preferenţial. ART. 68 (1) Unele categorii de mãrfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de felul mãrfii sau de destinaţia lor specifica, potrivit reglementãrilor vamale sau acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte. (2) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicatã şi în cadrul unui contingent tarifar. ART. 69 Prin lege se stabilesc cazurile în care, din motive şi împrejurãri speciale, se acorda scutiri de drepturi la importul de mãrfuri. ART. 70 (1) Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptari sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mãrfuri. (2) Exceptarile şi reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit alin. (1), se stabilesc în mod nediscriminatoriu fata de importatori sau de beneficiari, indicandu-se în mod expres codul tarifar al mãrfurilor. ART. 71 Importatorii sau beneficiarii importului de mãrfuri destinate unei anumite utilizãri, în cazul în care, ulterior declaraţiei vamale, schimba utilizarea mãrfii, sunt obligaţi sa înştiinţeze înainte autoritatea vamalã, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzãtor noii utilizãri. ART. 72 Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mãrfurilor prevãzute în Tariful vamal de import al României sunt cele din Convenţia internationala a Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mãrfurilor, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte. ART. 73 Direcţia Generalã a Vamilor, ţinând seama de practica internationala în materie, stabileşte regulile specifice aplicabile clasificarii mãrfurilor prevãzute în nomenclatura combinata. ART. 74 (1) În vederea aplicãrii corecte a tarifului vamal, autoritatea vamalã constata originea mãrfurilor importate, pe baza urmãtoarelor criterii: a) mãrfuri produse în întregime într-o ţara; b) mãrfuri obtinute printr-o prelucrare sau transformare substantiala într-o ţara. (2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevãzute de reglementãrile vamale sau de acordurile ori de convenţiile internaţionale la care România este parte. ART. 75 În aplicarea regimului tarifar preferenţial, regulile şi formalitãţile necesare pentru determinarea originii mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. ART. 76 Valoarea în vama reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal de import al României. ART. 77 (1) Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ (G.A.T.T.), încheiat la Geneva la 1 noiembrie 1979, la care România este parte. (2) La valoarea în vama, în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţ, se includ: a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pana la frontiera romana; b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare şi de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din import aferente parcursului extern; c) costul asigurãrii pe parcursul extern. (3) Transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul de schimb stabilit şi comunicat de Banca Nationala a României. Acest curs de schimb se utilizeazã pe toatã durata sãptãmânii urmãtoare, pentru declaraţiile vamale înregistrate în cursul acelei sãptãmâni. (4) Atunci când determinarea definitiva a valorii în vama nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mãrfurile din vama, la cerere, cu condiţia sa constituie o garanţie bãneascã sau bancarã, acceptatã de autoritatea vamalã. (5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vama, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garanţiei, operaţiunea de vamuire fiind consideratã încheiatã. ART. 78 (1) Valoarea în vama se determina şi se declara de cãtre importator, care este obligat sa depunã la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vama, însoţitã de facturi sau de alte documente de plata a mãrfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. (2) Declaraţia de valoare în vama poate fi depusa şi prin reprezentant, în acest caz rãspunderea fiind solidarã. ART. 79 (1) În cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mãrfurilor, titularul operaţiunii are dreptul sa solicite restituirea taxelor încasate în plus. (2) Cererea de restituire este acceptatã, dacã a fost depusa în termenul de valabilitate a certificatului de origine prevãzut în acordurile internaţionale prin care s-a stabilit regimul tarifar preferenţial la care România este parte. (3) Certificatele de origine a mãrfurilor, care sunt prezentate autoritãţii vamale dupã expirarea termenului la care face trimitere alin. (2), pot fi acceptate, dacã titularul operaţiunii dovedeşte ca nerespectarea termenului este datoratã unor circumstanţe excepţionale. (4) Autoritatea vamalã poate accepta certificatele de origine a mãrfurilor, dacã termenul de prescripţie a datoriilor statului nu a fost împlinit, iar mãrfurile respective au fost prezentate autoritãţii vamale şi au fãcut obiectul unei declaraţii vamale înainte de expirarea termenului prevãzut la alin. (2). ART. 80 Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import: a) produsele de pescuit maritim şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorialã a unei terţe tari de navele înmatriculate în România şi care navigheaza sub pavilion roman; b) bunurile obţinute din produsele prevãzute la lit. a) la bordul unei nave-fabrica ce îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion roman.
Secţiunea a II-a Exportul
ART. 81 (1) Regimul de export consta în scoaterea definitiva a mãrfurilor româneşti de pe teritoriul României. (2) Sunt admise la export mãrfurile produse în ţara, precum şi cele importate anterior, cu excepţia mãrfurilor care sunt supuse unor mãsuri de prohibitie sau de restrictie în cadrul politicii comerciale. (3) Regulile de clasificare tarifara prevãzute la importul de mãrfuri se aplica şi la export. ART. 82 Exportatorul de mãrfuri scoase definitiv sau temporar din ţara este obligat sa depunã o declaraţie vamalã de export la biroul vamal în raza cãruia se afla sediul exportatorului sau la locul unde mãrfurile sunt ambalate ori încãrcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic justificate, declaraţia vamalã poate fi depusa şi la un birou vamal de frontiera. ART. 83 La exportul de mãrfuri nu se încaseazã taxe vamale. ART. 84 Liberul de vama la export se acorda cu condiţia ca mãrfurile în cauza sa pãrãseascã teritoriul României în aceeaşi stare în care acestea se aflau în momentul înregistrãrii declaraţiei vamale de export. ART. 85 (1) Mãrfurile româneşti, precum şi cele strãine care au fost indigenate pot fi exportate temporar, în situaţia în care urmeazã a fi reintroduse în ţara, fãrã a fi suferit o modificare, cu excepţia uzurii lor normale. (2) Autoritatea vamalã fixeazã un termen în cadrul cãruia mãrfurile trebuie sa fie reintroduse sau sa primeascã o alta destinaţie vamalã. Termenul aprobat trebuie sa permitã ca scopul utilizãrii sa fie realizat. (3) Autoritatea vamalã, cu acordul titularului regimului de export, poate scurta sau, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.
Secţiunea a III-a Prohibiţii şi restrictii la import şi la export
ART. 86 (1) Sunt considerate prohibite toate mãrfurile al cãror import sau export este, potrivit reglementãrilor legale, interzis cu orice titlu. (2) Sunt considerate ca restrictionate mãrfurile al cãror import sau export este supus unor condiţii sau îndeplinirii unor formalitãţi speciale. (3) Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale sau a unei licenţe, mãrfurile sunt prohibite, dacã nu sunt însoţite de un astfel de titlu sau dacã acesta nu este valabil. (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica în mod corespunzãtor şi regimurilor vamale suspensive. ART. 87 Licentele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atragand nulitatea lor absolutã.
Secţiunea a IV-a Regimul vamal aplicabil cãlãtorilor şi altor persoane fizice
ART. 88 Cãlãtorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţara sau în strãinãtate pot introduce şi scoate din ţara bunurile aflate în bagajele personale ori care îi însoţesc, fãrã a fi supuşi taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotãrâre a Guvernului. Aceasta hotãrâre va tine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România este parte. ART. 89 Prevederile art. 88 se aplica şi coletelor primite sau trimise persoanelor fizice. ART. 90 (1) Pentru bunurile care nu se încadreazã în limitele cantitative şi valorice prevãzute în hotãrârea Guvernului se aplica, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxa vamalã unica de 20% aplicatã la valoarea în vama. (2) Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba reduceri sau exceptari de la taxele vamale prevãzute la alin. (1). (3) Prin hotãrâre a Guvernului, prevãzutã la art. 88, se vor stabili şi normele privind determinarea valorii în vama a bunurilor introduse sau scoase din ţara de cãtre persoanele fizice aflate în situaţia menţionatã la alin. (1).
CAP. 7 Regimurile vamale suspensive
Secţiunea I Dispoziţii comune
ART. 91 Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect suspendarea plãţii taxelor vamale. ART. 92 (1) Regimul vamal suspensiv se solicita în scris de cãtre titularul operaţiunii comerciale. Autoritatea vamalã aproba cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea şi controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. (2) Prin aprobarea emisã se fixeazã termenul pentru încheierea regimului vamal suspensiv. (3) Prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea expresã şi justificatã a titularului operaţiunii, cu aprobarea autoritãţii vamale. ART. 93 Titularul aprobãrii este obligat sa informeze de îndatã autoritatea vamalã asupra oricãror modificãri care influenţeazã derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat. ART. 94 Autoritatea vamalã cere constituirea unei garanţii care sa asigure încasarea drepturilor de import ce ar putea fi datorate. ART. 95 (1) Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mãrfurile primesc un alt regim vamal. (2) Autoritatea vamalã poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizeazã operaţiunile acestui regim în termenul aprobat. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplica şi în cazul produselor compensatoare sau transformate, obţinute în cadrul regimurilor de perfecţionare activa sau pasiva şi de transformare sub control vamal. ART. 96 Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mãrfurilor şi cu acordul autoritãţii vamale, drepturile şi obligaţiile aferente regimului vamal respectiv.
Secţiunea a II-a Tranzitul vamal
ART. 97 (1) Tranzitul vamal consta în transportul mãrfurilor strãine de la un birou vamal la alt birou vamal, fãrã ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politica comercialã. (2) Mãrfurile vamuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit pana la biroul vamal de frontiera. ART. 98 (1) Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mãrfurile şi documentele corespunzãtoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie. (2) În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal, mãrfurile primesc o alta destinaţie vamalã. ART. 99 Titularul regimului de tranzit este obligat sa prezinte biroului vamal de destinaţie mãrfurile în stare intactã, cu mãsurile de marcare şi sigilare aplicate potrivit art. 58, în termenul stabilit de autoritatea vamalã. ART. 100 În cazul în care exista documentele întocmite potrivit convenţiilor şi înţelegerilor internaţionale la care România este parte, autoritatea vamalã le accepta fãrã sa mai emita documente interne.
Secţiunea a III-a Antrepozitul vamal
ART. 101 (1) Prin antrepozit vamal se înţelege locul aprobat de autoritatea vamalã, aflat sub controlul acesteia, în care mãrfurile pot fi depozitate. În aprobarea data de autoritatea vamalã se stabileşte şi termenul în cadrul cãruia titularul de antrepozit este obligat sa solicite acordarea unui nou regim vamal. (2) În antrepozitul vamal se permite intrarea mãrfurilor strãine, înainte ca ele sa fie supuse obligaţiei de plata a datoriei vamale sau unor mãsuri de politica comercialã, precum şi a mãrfurilor româneşti vamuite, care sunt depozitate pana la expedierea lor în strãinãtate. ART. 102 (1) Antrepozitul vamal poate fi public sau privat. (2) Antrepozitul public este destinat depozitarii de mãrfuri de cãtre orice persoana. (3) Antrepozitarul este titularul declaraţiei vamale prin care mãrfurile sunt plasate în regimul de antrepozit vamal. (4) Antrepozitul privat este destinat depozitarii mãrfurilor de cãtre cel cãruia îi aparţine depozitul. ART. 103 (1) Antrepozitele vamale pot fi înfiinţate numai de persoane juridice romane, pe baza aprobãrii date de autoritatea vamalã. (2) Autoritatea vamalã stabileşte, prin aprobare, şi condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal autorizat. ART. 104 Deţinãtorul antrepozitului vamal este administratorul şi gestionarul mãrfurilor depozitate în acesta şi are, fata de autoritatea vamalã, urmãtoarele obligaţii: a) sa îndeplineascã condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal, stabilite în aprobare; b) sa asigure supravegherea mãrfurilor, astfel încât sa nu fie posibila sustragerea acestora de sub controlul vamal; c) sa respecte normele privind conservarea mãrfurilor depozitate. ART. 105 Autoritatea vamalã poate cere deţinãtorului de antrepozit sa constituie o garanţie care sa asigure plata drepturilor de import pentru mãrfurile nevamuite, aflate în antrepozit. ART. 106 (1) Deţinãtorii de antrepozite şi antrepozitarii sunt obligaţi sa ţinã o evidenta operativã, în forma stabilitã de autoritatea vamalã, a mãrfurilor aflate în antrepozit. (2) Înscrierea în evidenta operativã se face imediat ce mãrfurile au fost introduse în depozit. ART. 107 În antrepozitele vamale pot fi depozitate şi mãrfuri care sunt supuse operaţiunilor specifice regimului de perfecţionare activa sau de transformare sub control vamal. Aceste mãrfuri fac obiectul regimurilor vamale corespunzãtoare şi nu al regimului de antrepozit vamal. ART. 108 (1) În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operaţiuni decât cele de ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregãtirii pentru vânzare, care, în prealabil, au fost aprobate de autoritatea vamalã. (2) În vederea efectuãrii operaţiunilor menţionate la alin. (1), mãrfurile pot fi scoase temporar din antrepozitul vamal. ART. 109 Autoritatea vamalã poate permite ca mãrfurile aflate într-un antrepozit vamal sa fie transferate în alt antrepozit vamal. ART. 110 Pentru mãrfurile scoase din antrepozitul vamal şi vamuite la import, cheltuielile de antrepozitare, inclusiv cele de conservare, nu se adauga la valoarea în vama.
Secţiunea a IV-a Perfecţionarea activa
ART. 111 (1) Regimul de perfecţionare activa consta în supunerea, pe teritoriul României, la una sau mai multe operaţiuni de transformare sau prelucrare a: a) mãrfurilor strãine destinate a fi reexportate în afarã teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare, fãrã a face obiectul încasãrii drepturilor de import sau al mãsurilor de politica comercialã; b) mãrfurilor importate, introduse în circuitul economic, dacã ele sunt exportate în afarã teritoriului României sub forma de produse compensatoare. (2) Regimul de perfecţionare activa prevãzut la alin. (1) lit. b) se efectueazã cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la efectuarea exportului. ART. 112 În regimul de perfecţionare activa se pot face urmãtoarele operaţiuni: a) prelucrarea mãrfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mãrfuri; b) transformarea mãrfurilor; c) repararea mãrfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţialã; d) utilizarea unor mãrfuri, care, deşi nu se regãsesc în produsele compensatoare, permit sau faciliteazã obţinerea acestor produse, chiar dacã ele dispar total sau parţial în timpul folosirii lor. ART. 113 (1) Produsele compensatoare sunt rezultatul obţinut în urma procesului de perfecţionare. (2) Mãrfurile echivalente sunt mãrfurile româneşti utilizate în locul mãrfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare. (3) Rata de randament reprezintã cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obţinute în urma procesului de perfecţionare activa a unor cantitãţi determinate de mãrfuri importate.
Secţiunea a V-a Transformarea sub control vamal
ART. 114 Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României, fãrã plata drepturilor de import şi fãrã aplicarea de mãsuri de politica comercialã, de mãrfuri strãine pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transforma felul sau starea iniţialã. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata drepturilor de import. ART. 115 Aprobarea de transformare sub control vamal se acorda de autoritãţile vamale, la cererea persoanelor care efectueazã operaţiunea. ART. 116 (1) Pentru mãrfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare, care se importa, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrãrii declaraţiei vamale. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul în care termenul de încheiere a operaţiunii de transformare a mãrfurilor, stabilit în aprobare, nu este respectat. ART. 117 (1) Drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeazã potrivit unui tratament tarifar preferenţial, nu numai atunci când acesta este prevãzut în momentul importului, ci şi dacã acesta era prevãzut pentru mãrfurile care urmau a fi transformate la data înregistrãrii declaraţiei vamale de plasare sub regimul vamal. (2) Tratamentul preferenţial la care se face referire în alin. (1) se aplica şi în cazul în care acesta este prevãzut pentru produse identice cu produsele transformate. (3) Prevederile alin. (1) se aplica şi în cazul contingentelor tarifare şi al plafoanelor tarifare, dar numai dacã acestea sunt prevãzute pentru produsele transformate, nu şi pentru produsele identice cu acestea. ART. 118 Lista mãrfurilor care pot fi plasate în regim de transformare sub control vamal este stabilitã prin hotãrâre a Guvernului.
Secţiunea a VI-a Admiterea temporarã
ART. 119 Regimul de admitere temporarã permite utilizarea pe teritoriul României, cu exonerare totalã sau parţialã de drepturi de import şi fãrã aplicarea mãsurilor de politica comercialã, a mãrfurilor strãine destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor normale. ART. 120 (1) Autoritatea vamalã fixeazã un termen în cadrul cãruia mãrfurile trebuie sa fie reexportate sau sa primeascã o noua destinaţie vamalã. Termenul aprobat trebuie sa permitã ca scopul utilizãrii sa poatã fi realizat. (2) Autoritatea vamalã, cu acordul titularului regimului de admitere temporarã, poate scurta sau, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial. ART. 121 (1) În cazul mãrfurilor plasate sub regim de admitere temporarã cu exonerare parţialã de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încaseazã în proporţie de 3% din suma care se datora, dacã mãrfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculeazã pentru fiecare luna sau fracţiune de luna a duratei în care mãrfurile se afla sub regim de admitere temporarã, fãrã a putea depãşi cuantumul datorat în cazul în care aceleaşi mãrfuri ar fi fost importate. (2) În cazul în care titularul regimului de admitere temporarã cesioneaza operaţiunea, fiecare titular achitã drepturile de import aferente perioadei de utilizare a bunului. Când, în cazul aceleiaşi luni, utilizarea s-a fãcut de cãtre ambii titulari, drepturile de import se achitã de cãtre cedent. ART. 122 (1) În cazul în care mãrfurile aflate în regim de admitere temporarã cu exonerare totalã de drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data înregistrãrii declaraţiei vamale de import. (2) Pentru mãrfurile plasate în regim de admitere temporarã cu exonerare parţialã de drepturi de import şi care, ulterior, se importa, cuantumul consta în diferenţa dintre sumele încasate potrivit art. 121 şi sumele calculate potrivit alin. (1).
Secţiunea a VII-a Perfecţionarea pasiva
ART. 123 (1) Regimul de perfecţionare pasiva permite exportul temporar de mãrfuri româneşti în afarã teritoriului tarii, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de transformare sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totalã sau parţialã de drepturi de import. (2) Exportul temporar de mãrfuri româneşti, în vederea perfecţionãrii pasive, este supus aceloraşi mãsuri de politica comercialã care se aplica exportului definitiv de mãrfuri. ART. 124 Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasiva mãrfurile care: a) prin exportul lor ar da naştere la rambursãri sau restituiri de drepturi de import; b) înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totalã de drepturi de import, pentru a fi utilizate într-un anumit scop. ART. 125 (1) Autoritatea vamalã fixeazã termenul în care produsele compensatoare vor fi reimportate. La cererea titularului aprobãrii, autoritatea vamalã, în cazuri temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial. (2) În aprobare, autoritatea vamalã stabileşte rata de randament sau metoda de determinare a acesteia. (3) Produsele compensatoare sunt produsele rezultate în urma procesului de perfecţionare pasiva. (4) Rata de randament reprezintã cantitatea sau procentajul de produse compensatoare, obţinutã dintr-o cantitate determinata de mãrfuri supuse procesului de perfecţionare pasiva.
CAP. 8 Alte destinaţii vamale
Secţiunea I Zone libere
ART. 126 (1) În zonele libere, mãrfurile strãine sunt considerate, din punct de vedere al aplicãrii drepturilor de import şi al mãsurilor de politica comercialã la import, ca mãrfuri care nu sunt situate pe teritoriul României atât timp cat nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un alt regim vamal şi nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condiţii decât cele prevãzute de reglementãrile vamale. (2) Mãrfurile româneşti pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condiţiilor stabilite pentru exportul de mãrfuri. (3) Stationarea mãrfurilor în zonele libere nu este limitatã în timp. ART. 127 Intrarea şi ieşirea din zonele libere sunt permise numai prin punctele stabilite de autoritatea vamalã. Efectuarea de construcţii de orice fel în zona libera este condiţionatã de autorizaţia prealabilã a autoritãţii vamale. ART. 128 (1) Perimetrele zonelor libere, punctele de intrare şi de ieşire ale acestora, precum şi persoanele şi mijloacele de transport care intra sau ies sunt supuse controlului şi supravegherii vamale. (2) Accesul într-o zona libera poate fi interzis de autoritatea vamalã, dacã persoanele fizice sau juridice nu justifica interesul lor de a desfasura o activitate licita în acea zona. (3) Autoritatea vamalã are dreptul de a controla mãrfurile care intra în zonele libere sau care stationeaza ori ies din acestea, pe baza documentelor de transport insotitoare. Marfa se prezintã autoritãţii vamale, la cererea acesteia, de cãtre titularul operaţiunii. ART. 129 Mãrfurile periculoase, mãrfurile a cãror deţinere sau circulaţie este stabilitã prin reglementãri speciale, mãrfurile susceptibile de a se altera, precum şi cele care necesita instalaţii speciale de depozitare sunt admise în zonele libere numai cu condiţia sa existe spaţii sau incinte special echipate pentru primirea şi depozitarea lor. ART. 130 (1) Mãrfurile strãine introduse în zonele libere, precum şi mãrfurile româneşti şi strãine aflate în zonele libere şi care se scot din ţara nu sunt supuse obligaţiei de depunere a declaraţiei vamale. (2) Pentru mãrfurile româneşti care se introduc în zonele libere, precum şi pentru mãrfurile româneşti sau strãine aflate în zonele libere şi care intra în ţara se depun declaraţii vamale. ART. 131 Administraţia zonelor libere este obligatã: a) sa comunice autoritãţii vamale mãrfurile aflate în zona libera, care sunt supuse drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementãri privind politica comercialã; b) sa informeze autoritatea vamalã despre activitãţile industriale, comerciale şi despre orice alta activitate care se desfãşoarã în zonele libere, în condiţiile prevãzute de lege. ART. 132 (1) Pe timpul stationarii în zonele libere, mãrfurilor strãine li se poate acorda unul dintre urmãtoarele regimuri vamale: a) importul pentru consum sau utilizare în zona libera; în acest caz, cheltuielile de depozitare şi de manipulare efectuate în zona libera nu se includ în valoarea în vama; b) perfecţionarea activa; c) transformare sub control vamal; d) admitere temporarã. (2) Mãrfurile strãine stationate în zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decât în condiţiile legii. ART. 133 Mãrfurile strãine pentru care nu s-au îndeplinit prevederile art. 132 nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere. ART. 134 (1) Persoana fizica autorizata sau persoana juridicã care exercita o activitate de prelucrare, de transformare, de vânzare, de cumpãrare sau de stocare de mãrfuri, în zona libera, este obligatã sa înfiinţeze şi sa ţinã o evidenta operativã a mãrfurilor, în forma aprobatã de autoritatea vamalã, şi sa o punã la dispoziţia acesteia pentru control. Mãrfurile se înregistreazã în aceste evidente în momentul în care sunt introduse în locurile sau în incintele deţinute de o astfel de persoana. (2) Când în interiorul unei zone libere mãrfurile se transbordeaza dintr-un mijloc de transport în altul, documentele referitoare la o astfel de operaţiune se pun la dispoziţia autoritãţii vamale.
Secţiunea a II-a Reexportul mãrfurilor strãine de pe teritoriul României
ART. 135 (1) Mãrfurile strãine aflate pe teritoriul României, care nu au fost vamuite, pot fi reexportate. (2) Reexportul consta în scoaterea din ţara, prin depunerea declaraţiei vamale de reexport, în vederea vamuirii, cu excepţia cazului în care mãsurile de politica comercialã interzic operaţiunea. (3) În cazuri temeinic justificate, mãrfurile strãine nevamuite pot fi abandonate, cu acordul autoritãţii vamale. Valorificarea mãrfurilor abandonate şi intrarea lor în circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate mãrfurilor confiscate, virandu-se autoritãţii vamale drepturile de import aferente. ART. 136 (1) Mãrfurile strãine nevamuite, în temeiul dispoziţiei date de autoritatea competenta, sunt distruse sub supraveghere vamalã. (2) Deşeurile şi resturile refolosibile rezultate din distrugerea mãrfurilor strãine nevamuite primesc un regim vamal corespunzãtor. ART. 137 Normele privind valorificarea şi distribuirea venitului obţinut prin aceasta operaţiune a mãrfurilor abandonate, a deşeurilor şi a resturilor refolosibile din mãrfurile distruse se stabilesc prin regulamentul vamal.
Secţiunea a III-a Mãrfurile exportate şi returnate în România
ART. 138 (1) Mãrfurile româneşti care, dupã ce au fost exportate în afarã teritoriului României, sunt returnate şi importate într-un termen de 3 ani, la cererea titularului, sunt exceptate de la plata datoriei vamale, numai dacã la returnare sunt în aceeaşi stare în care au fost exportate. (2) Termenul prevãzut la alin. (1) începe sa curgã de la data înregistrãrii declaraţiei vamale de export. ART. 139 (1) Mãrfurile vamuite la import, care ulterior au fost exportate şi sunt returnate în România, beneficiazã de prevederile art. 138. (2) În cazul în care, la import, mãrfurile prevãzute la alin. (1) au beneficiat de scutiri sau de taxe vamale reduse, prevederile acestui alineat se aplica, numai dacã la returnare în ţara în aceleaşi condiţii ca la importul iniţial. ART. 140 Prevederile art. 138 se aplica şi la returnarea mãrfurilor exportate în regim de perfecţionare pasiva, dacã acestea revin în ţara în aceeaşi stare în care au fost exportate.
CAP. 9 Datoria vamalã
Secţiunea I Formarea datoriei vamale
ART. 141 (1) În cazul mãrfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum şi în cazul plasarii mãrfurilor într-un regim de admitere temporarã cu exonerarea parţialã de drepturi de import, datoria vamalã ia naştere în momentul înregistrãrii declaraţiei vamale. (2) Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate. (3) Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate, şi persoana care, din culpa, a furnizat date nereale, înscrise în acea declaraţie, ce au determinat stabilirea incorectã a datoriei vamale. ART. 142 (1) Datoria vamalã ia naştere şi în cazul în care mãrfurile au fost introduse în ţara cu nerespectarea prevederilor art. 35 şi ale art. 130 alin. (2). (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi la introducerea mãrfurilor în ţara dintr-o zona libera aflatã pe teritoriul României. (3) În situaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2), devine debitor persoana care a introdus în ţara marfa. (4) Rãspund solidar cu acesta şi: a) persoanele care participa la aceasta, cunoscând sau care trebuiau sa cunoascã aceste neregularitãţi; b) persoanele care dobândesc sau deţin mãrfurile în cauza, care cunoşteau sau trebuia sa cunoascã aceste neregularitãţi în momentul dobândirii sau deţinerii. ART. 143 (1) Datoria vamalã ia naştere, în cazul în care marfa a fost sustrasa de la supravegherea vamalã, din acel moment. (2) Persoana care a sãvârşit fapta de sustragere devine debitor. Rãspund solidar cu acesta şi: a) persoanele care au participat la aceasta sustragere şi care cunoşteau sau care trebuia sa cunoascã ca mãrfurile au fost sustrase de la supravegherea vamalã; b) persoanele care au dobândit astfel de mãrfuri şi care cunoşteau sau trebuia sa cunoascã, la data dobândirii sau primirii, ca mãrfurile au fost sustrase de la supravegherea vamalã. (3) Când sustragerea priveşte mãrfurile care se aflau în depozit necesar cu caracter temporar, rãspunde solidar şi gestionarul mãrfurilor. ART. 144 (1) Datoria vamalã ia naştere şi în urmãtoarele cazuri: a) neexecutarea unor obligaţii care rezulta din pãstrarea mãrfurilor în depozit temporar necesar, pentru care se datoreazã drepturi de import; b) neîndeplinirea uneia dintre condiţiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate; c) utilizarea mãrfurilor în alte scopuri decât cele stabilite pentru a beneficia de scutiri, exceptari sau reduceri de taxe vamale. (2) Datoria vamalã se naşte în momentul în care s-au produs situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a), b) şi c). (3) Debitorul este titularul depozitului necesar cu caracter temporar sau al regimului vamal sub care a fost plasata marfa. ART. 145 (1) Pentru mãrfurile aflate într-o zona libera care dispar, se consuma sau sunt utilizate în alte condiţii decât cele prevãzute în reglementãrile vamale aplicabile în acea zona, datoria vamalã ia naştere din acel moment. (2) Persoana care a sãvârşit vreuna dintre faptele prevãzute la alin. (1) devine debitor. Rãspunde solidar şi persoana care a cunoscut sau trebuia sa cunoascã ca nu s-au respectat reglementãrile vamale aplicabile. (3) Atunci când nu se pot identifica persoanele prevãzute la alin. (2), se considera debitor ultima persoana cunoscutã de autoritatea vamalã care a avut posesia mãrfii. ART. 146 (1) Când, potrivit art. 143 şi 144 din prezentul cod, datoria vamalã a luat naştere pentru o marfa care beneficiazã sau ar fi putut beneficia la import de taxa vamalã redusã, suma de plata este cea care rezulta din aplicarea taxei vamale reduse. (2) Prevederile alin. (1) se aplica şi datoriei vamale care se naşte pentru deşeurile sau resturile rezultate din distrugerea mãrfurilor care beneficiau de taxe vamale reduse. ART. 147 (1) Datoria vamalã ia naştere şi în cazul când se referã la mãrfurile prohibite sau cu restrictie, de orice natura, la import. (2) Dispoziţiile prevãzute la alin. (1) nu se aplica în cazul introducerii de monede sau bancnote false, precum şi de stupefiante şi substanţe prohibite, care urmeazã a fi distruse. (3) În cazul infracţiunilor vamale, datoria vamalã serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmãririi penale şi a pedepselor penale. (4) Dispoziţiile prevãzute la alin. (3) se aplica în mod corespunzãtor şi contravenţiilor vamale. ART. 148 (1) Cuantumul drepturilor de import se stabileşte pe baza elementelor de taxare din momentul naşterii datoriei vamale. (2) Dacã nu este posibila stabilirea cu exactitate a momentului în care se naşte datoria vamalã, momentul luat în considerare pentru stabilirea elementelor de taxare proprii mãrfurilor în cauza este acela în care autoritatea vamalã constata ca mãrfurile se afla într-o situatie care face sa se nasca o datorie vamalã. Când, la data constatãrii, autoritãţile vamale dispun de informaţii din care rezulta ca datoria vamalã s-a nãscut într-un moment anterior, cuantumul drepturilor de import se determina pe baza elementelor de taxare existente la data cea mai îndepãrtatã ce poate fi stabilitã pe baza acelor informaţii. ART. 149 Datoria vamalã ia naştere la locul în care s-au produs faptele care au generat-o. Dacã nu se poate determina locul în care a luat naştere datoria vamalã, se considera ca acesta este locul în care autoritatea vamalã constata ca mãrfurile se gãsesc în situaţia de a genera aceasta datorie. ART. 150 (1) În cazul în care o marfa de origine romana este scoasa din ţara în regim de perfecţionare pasiva, pentru mãrfurile de origine strãinã încorporate în acea marfa, care nu beneficiazã de un tratament tarifar preferenţial în România, se naşte o datorie vamalã la importul în România al produselor compensatoare. Momentul în care se naşte datoria vamalã este momentul înregistrãrii la vama a declaraţiei vamale de export iniţiale a mãrfurilor de origine romana. (2) Prevederile art. 141 alin. (2) şi (3) se aplica şi în cazurile reglementate de alin. (1). (3) Cuantumul drepturilor de import se determina în condiţiile prevãzute pentru mãrfurile importate provenind din regimul de perfecţionare pasiva.
Secţiunea a II-a Garantarea datoriei vamale
ART. 151 (1) Autoritatea vamalã are dreptul sa ceara constituirea unei garanţii pentru asigurarea plãţii datoriei vamale. (2) Garanţia se depune de cãtre debitorul vamal sau, cu acordul autoritãţii vamale, de cãtre o terta persoana. (3) În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de Direcţia Generalã a Vamilor şi aprobatã de ministrul finanţelor, autoritatea vamalã poate acorda scutire de la obligaţia garantarii datoriei vamale. ART. 152 (1) Garanţia poate fi constituitã printr-un depozit banesc sau printr-o scrisoare de garanţie bancarã, emisã de o banca agreatã de autoritatea vamalã. (2) Garanţia bãneascã se realizeazã prin depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de autoritatea vamalã. ART. 153 (1) Cuantumul garanţiei reprezintã suma exactã a datoriei vamale, în cazul în care aceasta poate fi determinata în momentul în care este data garanţia. (2) În cazul în care acest cuantum nu poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicatã a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vamuire. ART. 154 (1) Autoritatea vamalã, la cererea debitorului vamal, poate permite constituirea unei garanţii globale care sa asigure plata mai multor datorii vamale. (2) Cuantumul garanţiei globale date pentru acoperirea unor datorii vamale a cãror suma variaza în timp va asigura, în momentul realizãrii acestor datorii, suma totalã de încasat. ART. 155 Atunci când, în cursul derulãrii regimului vamal, autoritatea vamalã constata ca modalitatea de garanţie data nu mai asigura plata datoriei vamale, poate cere constituirea unei alte garanţii. În caz de refuz, autoritatea vamalã are dreptul sa considere pe cel în cauza ca rau-platnic şi sa interzicã efectuarea altor operaţiuni de vamuire, pana la achitarea datoriilor vamale. ART. 156 Debitorul vamal poate solicita restituirea garanţiei disponibile, dupã ce datoria vamalã a fost achitatã, sau poate sa consimtã ca aceasta sa fie folositã la alta operaţiune de vamuire.
Secţiunea a III-a Evidenta şi plata datoriei vamale
ART. 157 Autoritatea vamalã evidenţiazã, în registrele contabile sau în alt suport echivalent, drepturile de import şi de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi şi metodologiei în vigoare. ART. 158 (1) Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaraţia vamalã acceptatã şi înregistratã de autoritatea vamalã. (2) În cazul unor diferenţe ulterioare sau în situaţia încheierii din oficiu, fãrã declaraţie vamalã, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunostinta despre acea noua datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamalã. (3) Declaraţia vamalã şi actul constatator sunt titluri executorii care se onoreazã de cãtre societatea bancarã, fãrã accept, poprire şi validare. ART. 159 (1) Datoria vamalã se achitã înainte de liberul de vama, în cazul regimurilor vamale definitive, precum şi în cazul când regimul vamal suspensiv se încheie în termen. (2) Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, datoria vamalã devine exigibilã şi se stinge prin executarea de cãtre autoritatea vamalã a garanţiei constituite. ART. 160 Pentru datoriile vamale constatate ulterior liberului de vama, Direcţia Generalã a Vamilor poate acorda amânãri şi eşalonãri de plata în termenul legal de prescripţie, potrivit reglementãrilor existente în domeniu. ART. 161 În cazul mãrfurilor reţinute de autoritatea vamalã sau al celor pentru care s-a solicitat restituirea datoriei vamale aferente, achitarea datoriei vamale se suspenda pana la stabilirea definitiva a regimului juridic al acelor mãrfuri. ART. 162 Pe baza depunerii în avans, de cãtre debitorul vamal, a unui depozit la vedere în contul autoritãţii vamale, aceasta poate, în limita valoricã a acestui depozit, sa încaseze datoriile vamale. ART. 163 (1) Datoria vamalã poate fi achitatã şi de o terta persoana pentru şi în numele debitorului, din dispoziţia acestuia. (2) Debitorul vamal poate sa efectueze oricând plata anticipata a datoriei vamale. ART. 164 În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadenta, autoritatea vamalã va folosi toate mijloacele de executare silitã, incasand şi majorãrile de întârziere prevãzute de lege.
Secţiunea a IV-a Stingerea datoriei vamale
ART. 165 (1) Datoria vamalã se stinge prin: a) plata acesteia; b) renunţarea la încasare, atunci când se constata ca este nedatorata; c) anularea ca o consecinta a anulãrii declaraţiei vamale; d) îndeplinirea termenului de prescripţie extinctiva; e) insolvabilitatea debitorului, constatatã pe cale judecãtoreascã; f) confiscarea definitiva a mãrfurilor; g) distrugerea mãrfurilor din dispoziţia autoritãţii vamale sau abandonarea acestora în favoarea statului; h) distrugerea sau pierderea mãrfurilor, datoritã forţei majore sau cazului fortuit; i) scãderea cantitativã a mãrfurilor, datoritã unor factori naturali, pentru partea corespunzãtoare procentului de scãdere. (2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. g)-i) opereazã numai dacã situaţiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vama.
CAP. 10 Plângeri şi contestaţii vamale
Secţiunea I Plângeri
ART. 166 În cadrul aplicãrii reglementãrilor vamale, atunci când autoritatea vamalã emite acte care pot leza drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care efectueazã operaţiuni supuse vamuirii, acestea se pot adresa cu plângeri impotriva acelui act. ART. 167 (1) Plângerea se adreseazã autoritãţii vamale care a emis actul prevãzut la art. 166, iar aceasta este obligatã sa analizeze şi sa comunice petitionarului rezultatul. (2) Autoritãţile vamale sesizate cu plângerea sunt obligate sa o soluţioneze şi sa comunice rezultatul în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii plângerii.
Secţiunea a II-a Contestaţii
ART. 168 Persoanele fizice sau juridice care sunt nemultumite de soluţionarea plângerii de cãtre autoritatea vamalã se pot adresa cu contestaţii la direcţia regionala vamalã ierarhic superioarã, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţionãrii plângerii. ART. 169 (1) La soluţionarea contestaţiei, directorul direcţiei regionale vamale va tine seama de avizul emis de o comisie de specialişti, formatã din: a) un consilier juridic al direcţiei regionale vamale; b) un specialist în probleme vamale din direcţia regionala vamalã; c) un specialist în operaţiuni de comerţ exterior, desemnat de preşedintele camerei judeţene de comerţ şi industrie. (2) Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii contestaţiei. ART. 170 Decizia directorului direcţiei regionale vamale poate fi contestatã la Direcţia Generalã a Vamilor, în termen de 15 zile de la comunicare. ART. 171 (1) La soluţionarea contestaţiei, directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor va tine seama de avizul emis de o comisie formatã din: a) un consilier juridic al Direcţiei Generale a Vamilor; b) un specialist în probleme vamale din Direcţia Generalã a Vamilor; c) un reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România. (2) Decizia va fi data în termen de 30 de zile de la data înregistrãrii contestaţiei. ART. 172 Decizia directorului general al Direcţiei Generale a Vamilor poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. ART. 173 (1) Secretariatul comisiilor va fi asigurat de cãtre direcţiile regionale vamale, respectiv de cãtre Direcţia Generalã a Vamilor. (2) În bugetul anual al Direcţiei Generale a Vamilor se vor prevedea, la capitolul "Cheltuieli", sumele necesare plãţii daunelor civile şi a cheltuielilor de judecata. ART. 174 Taxele de timbru pentru contestaţiile şi cãile de atac în materie vamalã sunt de 1% din cuantumul taxelor vamale, dar nu mai puţin de 10.000 lei.
CAP. 11 Sancţiuni
Secţiunea I Infracţiuni
ART. 175 Trecerea peste frontiera prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mãrfuri sau de alte bunuri constituie infracţiunea de contrabanda şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 176 Trecerea peste frontiera, fãrã autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice constituie infracţiunea de contrabanda calificatã şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã legea penalã nu prevede o pedeapsa mai mare. ART. 177 Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referã la alte mãrfuri sau bunuri decât cele prezentate în vama, constituie infracţiunea de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 178 Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 179 Faptele prevãzute la art. 175-178, sãvârşite de una sau de mai multe persoane inarmate ori constituite în banda, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. ART. 180 Dacã faptele prevãzute la art. 175-179 sunt sãvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitãrii ocupaţiei, potrivit art. 64 din Codul penal, republicat. ART. 181 Tentativa la infracţiunile prevãzute la art. 175-179 se pedepseşte. ART. 182 În cazul în care trecerea peste frontiera a unor anumite mãrfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevãzute în acele legi, dacã sunt mai aspre. ART. 183 Când mãrfurile sau alte bunuri care au fãcut obiectul infracţiunii nu se gãsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Secţiunea a II-a Contravenţii
ART. 184 Faptele care constituie contravenţii la reglementãrile vamale, procedura de constatare şi de sancţionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal aprobat de Guvern. ART. 185 (1) Contravenţiile vamale sãvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfãşoarã operaţiuni sub supraveghere vamalã se constata şi se sancţioneazã de cãtre autoritatea vamalã. (2) În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndatã actele constatatoare la autoritatea vamalã cea mai apropiatã, împreunã cu bunurile care fac obiectul contravenţiei. (3) Dupã verificarea încadrãrii faptei în reglementãrile vamale, autoritatea vamalã aplica, dacã este cazul, amenda şi dispune reţinerea bunurilor în vederea confiscãrii. (4) Sancţiunea contravenţionalã a amenzii poate fi aplicatã şi persoanelor juridice. ART. 186 În mãsura în care în prezentul cod şi în alte reglementãri vamale nu se dispune altfel, contravenţiilor vamale li se aplica normele şi dispoziţiile generale privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia celor privitoare la reducerea amenzii, în cazul plãţii ei pe loc sau într-un anumit termen.
CAP. 12 Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 187 (1) Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la data acceptãrii şi înregistrãrii declaraţiei vamale de import. (2) Termenele prevãzute în prezentul cod şi în alte reglementãri vamale se calculeazã potrivit normelor prevãzute în Codul de procedura civilã. ART. 188 Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri. ART. 189 Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, va aproba, prin hotãrâre, Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care va intra în vigoare la aceeaşi data cu prezentul cod. ART. 190 În termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod în Monitorul Oficial al României, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, legea privind statutul personalului vamal. ART. 191 Prezentul cod intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicãrii lui în Monitorul Oficial al României. Pe aceeaşi data se abroga: Codul vamal al Republicii Socialiste România, aprobat prin <>Legea nr. 30 din 22 decembrie 1978 , cu modificãrile ulterioare; art. 2, 3, 4, 8-36 şi punctul I din anexa nr. 2 la <>Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 102/1994 , precum şi orice alte prevederi contrare prezentului cod.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ANDREI IOAN CHILIMAN
Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 11 iulie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA IONESCU-QUINTUS
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
