Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobat prin DECIZIA nr. 6/1AGN din 9 iulie 2021, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 833 din 31 august 2021.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Definiţii
ART. 1
În înţelesul prezentului cod deontologic, termenii şi noţiunile folosite au următoarea semnificaţie:
a) corp profesional - Colegiul Medicilor Stomatologi din România, denumit în continuare şi CMSR;
b) colegiu teritorial - colegiu al medicilor stomatologi organizat la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;
c) Consiliul naţional - Consiliul naţional al CMSR;
d) forme de exercitare a profesiei - formele de exercitare a profesiei de medic stomatolog prevăzute de lege;
e) furnizor de servicii medicale - persoana fizică sau juridică autorizată de Ministerul Sănătăţii să furnizeze servicii medicale stomatologice în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Domeniul de reglementare
ART. 2
Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduită morală şi profesională obligatorii aplicabile membrilor corpului profesional şi tuturor medicilor stomatologi care exercită sau au exercitat profesia pe teritoriul României, indiferent de forma sau modalitatea de exercitare a profesiei de medic stomatolog ori de caracterul permanent, temporar sau ocazional al activităţii profesionale.
SECŢIUNEA a 3-a
Egalitatea membrilor corpului profesional
ART. 3
Membrii corpului profesional au drepturi şi obligaţii egale în cadrul CMSR.
SECŢIUNEA a 4-a
Scopul şi principiile Codului deontologic
ART. 4
(1) Scopul prezentului cod deontologic este de:
a) a proteja sănătatea şi siguranţa pacienţilor;
b) a promova starea bună de sănătate orală a populaţiei;
c) a păstra standarde adecvate profesiei în toate aspectele vieţii medicului stomatolog, atât personale, cât şi profesionale.
(2) Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic stomatolog sunt:
a) păstrarea respectului deplin pentru viaţa umană;
b) nediscriminarea pacienţilor;
c) dedicarea întregii ştiinţe şi priceperi interesului pacientului, precum şi depunerea tuturor diligenţelor pentru a se asigura că decizia luată este corectă, acţionând în interesul superior al pacientului;
d) exercitarea profesiei cu conştiinţă şi demnitate, potrivit competenţelor, specialităţii şi practicii dobândite sau recunoscute în condiţiile legii, asigurând independenţa profesională, imparţialitatea, confidenţialitatea profesională, integritatea, onestitatea, competenţa şi profesionalismul;
e) păstrarea secretului profesional, chiar şi după decesul pacientului;
f) refuzul de a utiliza cunoştinţele profesionale contrar legilor umanităţii;
g) actualizarea cunoştinţelor şi abilităţilor profesionale de-a lungul vieţii profesionale;
h) respectarea confraţilor, evitarea şi abţinerea de la denigrarea acestora;
i) menţinerea, prin toate mijloacele, a onoarei şi nobilei tradiţii a profesiei de medic stomatolog;
j) respectarea şi aplicarea normelor deontologice.
CAP. II
Principii generale în exercitarea profesiei de medic stomatolog
SECŢIUNEA 1
Respectul pentru viaţă
ART. 5
Medicul stomatolog îşi desfăşoară întreaga activitate profesională cu respect pentru viaţă şi pentru fiinţa umană.
SECŢIUNEA a 2-a
Nediscriminarea
ART. 6
(1) Medicul stomatolog trebuie să trateze cu aceeaşi conştiinţă profesională toţi pacienţii săi, fără nicio discriminare prohibită de lege legată de, dar nu limitată la: origine, cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, situaţie familială, sex ori orientare sexuală, abilităţi fizice sau intelectuale, partid, stare socială ori de sănătate.
(2) Refuzul acordării serviciilor medicale stomatologice este interzis, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Independenţa profesională
ART. 7
(1) Medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigaţiilor, manoperelor de prevenţie, diagnostic şi tratament pe care urmează să le efectueze pacienţilor săi, precum şi a prescripţiilor medicale.
(2) Fiecare medic stomatolog este responsabil pentru deciziile şi manoperele medicale efectuate.
(3) Remunerarea medicului stomatolog care exercită profesia în calitate de angajat sau colaborator nu poate fi bazată pe norme de productivitate şi performanţă care ar putea afecta calitatea actului medical şi care subminează independenţa profesională a medicului stomatolog în cauză.
ART. 8
Constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei şi reprezintă încălcare a normelor de conduită profesională, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege:
a) implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale de tehnică dentară sau de alte produse de uz medical;
b) primirea, direct sau indirect, a unor donaţii sub formă de cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje, a căror valoare le face să îşi piardă caracterul simbolic şi care pot influenţa actul medical, de la producătorii sau distribuitorii de produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical, precum şi de la furnizorii de servicii de imagistică medicală;
c) asocierea sau colaborarea, sub orice formă şi în orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un medic stomatolog şi o persoană care produce sau distribuie produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical.
SECŢIUNEA a 4-a
Asigurarea calităţii actului medical şi a securităţii pacientului
ART. 9
Este interzisă exercitarea profesiei în condiţii care ar putea afecta calitatea actului medical şi securitatea pacientului.
ART. 10
(1) Exercitarea profesiei de medic stomatolog în afara unei structuri medicale autorizate în condiţiile legii este interzisă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se pot desfăşura activităţi profesionale în interesul sănătăţii publice, în special în cadrul acţiunilor de prevenţie şi al situaţiilor de urgenţă, în condiţiile legii.
(3) Colegiile teritoriale, împreună cu autorităţile competente, verifică dacă aceste intervenţii sunt conforme cu legea şi cu dispoziţiile prezentului cod deontologic.
ART. 11
Este interzisă efectuarea unor acte medicale, inclusiv consultaţii, în spaţii expoziţionale, în spaţii comerciale sau alte locaţii în care sunt expuse ori comercializate produse farmaceutice, suplimente alimentare, echipamente medicale, materiale sanitare sau materiale de tehnică dentară, precum şi în anexele ori dependinţele respectivelor locaţii.
ART. 12
(1) Folosirea unei proceduri de diagnostic sau tratament insuficient testate este interzisă dacă medicul stomatolog nu a avertizat expres pacientul asupra noutăţii procedurii şi riscurilor potenţiale ale acesteia.
(2) Sunt/Este interzise(ă) recomandarea şi/sau folosirea unor proceduri de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient, inclusiv a dispozitivelor, echipamentelor sau tehnologiilor medicale neautorizate în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 5-a
Limitele angajamentului profesional
ART. 13
(1) În orice situaţie, angajamentul profesional al medicului stomatolog nu poate depăşi competenţa profesională dobândită sau recunoscută în condiţiile legii, dotarea tehnică şi baza materială deţinută inclusiv în baza unor convenţii încheiate cu alţi furnizori de servicii medicale.
(2) Dacă medicul stomatolog căruia i s-a solicitat acordarea asistenţei stomatologice nu deţine competenţa profesională sau experienţa necesară pentru a asigura servicii medicale stomatologice corespunzătoare ori dotarea tehnică şi materială a furnizorului de servicii medicale nu este adecvată stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale, medicul stomatolog în cauză va solicita efectuarea unei consultaţii adecvate situaţiei sau va îndruma persoana care a solicitat acordarea asistenţei de specialitate către un alt furnizor de servicii medicale.
SECŢIUNEA a 6-a
Responsabilitatea medicului stomatolog faţă de profesie
ART. 14
(1) Medicul stomatolog are obligaţia de a păstra onoarea, moralitatea, demnitatea şi integritatea profesiei.
(2) Conduita medicului stomatolog nu ar trebui să scadă încrederea publicului cu privire la profesia de medic stomatolog.
(3) Medicul stomatolog nu trebuie:
a) să respingă public, cu excepţia dezbaterilor din comunitatea medicală, mijloace de prevenţie, diagnostic şi tratament recunoscute de comunitatea ştiinţifică medicală;
b) să comunice sau să faciliteze, în orice mod, comunicarea de informaţii care alimentează aşteptări ori temeri nefondate sau, în orice caz, capabile să aducă atingere interesului general al societăţii.
ART. 15
Medicul stomatolog are îndatorirea de a nu exercita în acelaşi timp cu profesia orice altă ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii sale profesionale sau bunelor moravuri.
SECŢIUNEA a 7-a
Utilizarea titlurilor
ART. 16
(1) Folosirea, atribuirea, invocarea sau lăsarea impresiei deţinerii unor titluri academice, ştiinţifice sau profesionale, respectiv specialităţi ori competenţe profesionale care nu au fost dobândite sau recunoscute în condiţiile legii, precum şi orice demers menit să inducă în eroare publicul cu privire la validitatea acestor titluri sunt interzise.
(2) Săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
SECŢIUNEA a 8-a
Secretul profesional
ART. 17
(1) Păstrarea secretului profesional este obligatorie pentru medicul stomatolog, în condiţiile stabilite de lege.
(2) Secretul profesional acoperă tot ceea ce a ajuns la cunoştinţa medicului stomatolog în exercitarea profesiei, respectiv nu numai ceea ce i-a fost încredinţat, ci şi ceea ce a văzut, auzit sau înţeles.
(3) Medicul stomatolog trebuie să impună angajaţilor săi şi să solicite oricărei persoane cu care colaborează în activitatea sa profesională să respecte secretul profesional.
ART. 18
(1) Obligaţia medicului stomatolog de a păstra secretul profesional şi de a acţiona în acord cu dreptul fiecărei persoane la respectul vieţii private în ceea ce priveşte informaţiile referitoare la sănătatea acesteia nu este limitată în timp, persistând şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.
(2) Suspendarea sau încetarea calităţii de membru al corpului profesional nu înlătură obligaţia de respectare a secretului profesional.
(3) Medicul stomatolog va gestiona informaţia medicală în baza prevederilor prezentului cod deontologic, a legislaţiei în vigoare sau în baza mandatului pacientului.
ART. 19
(1) În cazul în care medicul stomatolog este audiat sau trebuie să depună mărturie în faţa comisiilor de disciplină organizate în cadrul corpului profesional, acesta este obligat să dezvăluie faptele care privesc cercetarea disciplinară.
(2) Medicul stomatolog nu poate opune secretul profesional corpului profesional în cadrul procedurilor care îl privesc.
(3) Comunicarea de către mediul stomatolog, cu bună ştiinţă, de informaţii false, incorecte sau înşelătoare corpului profesional, unui pacient sau unei terţe persoane reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale ale exercitării profesiei.
(4) Săvârşirea uneia dintre faptele prevăzute la alin. (3) reprezintă abatere disciplinară gravă.
SECŢIUNEA a 9-a
Educaţia medicală continuă
ART. 20
Medicul stomatolog trebuie să îşi menţină şi să îşi perfecţioneze cunoştinţele profesionale prin forme de educaţie medicală continuă pe tot parcursul activităţii sale, inclusiv să se preocupe constant de aflarea celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea medicală.
SECŢIUNEA a 10-a
Utilizarea reţelelor sociale
ART. 21
(1) Utilizarea de către medicul stomatolog a reţelelor sociale trebuie să fie responsabilă şi civilizată.
(2) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (1) poate conduce la declanşarea procedurii de cercetare disciplinară.
SECŢIUNEA a 11-a
Asumarea propriei opinii
ART. 22
(1) Prezentarea de către medicul stomatolog a unei opinii proprii ca fiind a unei asociaţii profesionale sau a unei alte persoane juridice ori a majorităţii membrilor unei comunităţi profesionale în condiţiile în care această opinie este, în fapt, contrară punctului de vedere al entităţii în cauză reprezintă o încălcare a deontologiei profesionale.
(2) Săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
CAP. III
Aspecte privind exercitarea profesiei de medic stomatolog
SECŢIUNEA 1
Modificări privind situaţia profesională
ART. 23
(1) Medicul stomatolog are obligaţia de a informa colegiul teritorial în care este înscris cu privire la orice modificare privind situaţia profesională, inclusiv în ceea ce priveşte titlurile sau competenţele dobândite sau recunoscute în condiţiile legii, locul şi modalitatea de exercitare a profesiei, domiciliul sau, după caz, reşedinţa, în termen de 30 de zile de la data când a intervenit modificarea.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia în care medicul stomatolog exercită profesia în străinătate, cu caracter permanent sau temporar.
ART. 24
(1) În situaţia modificării locului principal de exercitare a profesiei şi a domiciliului ori, după caz, a reşedinţei pe raza altui colegiu teritorial decât cel în care este înscris, medicul stomatolog trebuie să solicite transferul în condiţiile stabilite de Consiliul naţional, în termen de 30 de zile de la data când a intervenit modificarea.
(2) Reprezintă loc principal de exercitare a profesiei sediul formei de exercitare a profesiei al cărei titular sau asociat este şi în cadrul căreia îşi exercită cu preponderenţă activitatea profesională, în cazul medicului stomatolog cu practică independentă, respectiv localitatea în care îşi exercită funcţia de bază, stabilită în condiţiile legii, în cazul medicului stomatolog care exercită profesia în regim salarial.
ART. 25
(1) În situaţia în care medicul stomatolog înscris într-un colegiu teritorial exercită profesia şi pe raza altui colegiu teritorial, trebuie notificat acest colegiu.
(2) Notificarea colegiului teritorial pe raza căruia îşi exercită profesia medicul stomatolog înscris în alt colegiu teritorial se efectuează, în condiţiile stabilite de Consiliul naţional, de furnizorul de servicii medicale în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea medicul stomatolog.
(3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
SECŢIUNEA a 2-a
Întreruperea exercitării profesiei de medic stomatolog
ART. 26
(1) Medicul stomatolog care îşi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani este obligat să urmeze un program de pregătire profesională sub forma unui stagiu practic cu durata de 6 luni, respectiv de 1 an dacă perioada este mai mare de 10 ani.
(2) Desfăşurarea stagiului se realizează în baza unui contract de stagiu în care sunt stabilite condiţiile de colaborare, delegarea sarcinilor şi definirea responsabilităţilor, care va fi notificat colegiului teritorial pe raza căruia se desfăşoară activitatea de pregătire profesională.
(3) Pe parcursul desfăşurării stagiului, activităţile profesionale se desfăşoară sub supravegherea medicului stomatolog coordonator.
(4) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional, precum şi modelul contractului de stagiu se stabilesc de Consiliul naţional, conform prevederilor prezentului cod deontologic şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al CMSR.
ART. 27
(1) În situaţia întreruperii exercitării profesiei pe o perioadă mai mare de 5 ani, medicul stomatolog are obligaţia de a notifica colegiul teritorial în care este înscris în termen de 30 de zile de la data împlinirii termenului.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia renunţării la calitatea de membru al CMSR.
(3) În cazul în care medicul stomatolog exercită profesia pe teritoriul altei ţări şi nu a renunţat la calitatea de membru al CMSR, medicul stomatolog are obligaţia de a comunica colegiului teritorial în care este înscris, înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), dovada faptului că nu a întrerupt exercitarea profesiei.
(4) În lipsa comunicării dovezii prevăzute la alin. (3), colegiul teritorial poate dispune radierea medicului stomatolog din Registrul unic al medicilor stomatologi, în condiţiile stabilite prin decizia Consiliului naţional.
(5) Reînscrierea medicului stomatolog în CMSR se poate efectua în condiţiile stabilite prin decizia Consiliului naţional.
SECŢIUNEA a 3-a
Exercitarea fără drept a profesiei de medic stomatolog
ART. 28
(1) Pe durata suspendării calităţii de membru al CMSR sau a dreptului de exercitare a profesiei ori, după caz, a anumitor activităţi profesionale este interzisă exercitarea profesiei de medic stomatolog sau a activităţilor profesionale în cauză.
(2) Desfăşurarea activităţilor profesionale în condiţiile prevăzute la alin. (1) reprezintă exercitare fără drept a profesiei de medic stomatolog.
(3) Săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1) reprezintă abatere disciplinară gravă.
ART. 29
(1) Permiterea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu bună ştiinţă, de către medicul stomatolog a exercitării de către orice persoană, fără drept, a unei profesii sau a unor activităţi profesionale din domeniul sănătăţii este interzisă.
(2) În cadrul contactelor profesionale cu asistenţii medicali, cu tehnicienii dentari sau cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, medicii stomatologi se vor abţine de la orice iniţiativă care i-ar putea determina pe aceştia să practice ilegal profesia de medic stomatolog.
(3) Medicii stomatologi care practică în echipă cu asistenţi medicali sau alţi profesionişti din domeniul sănătăţii vor depune diligenţele necesare pentru a nu îi determina pe aceştia să efectueze acte care nu sunt autorizate de lege şi/sau care nu intră în competenţele şi abilităţile acestora dobândite sau recunoscute în condiţiile legii.
(4) Săvârşirea faptei prevăzute la alin. (1), respectiv încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (2) sau (3) reprezintă abatere disciplinară gravă.
CAP. IV
Reguli generale privind activităţile conexe exercitării profesiei de medic stomatolog
SECŢIUNEA 1
Onorarii
ART. 30
(1) În cazul medicilor stomatologi cu practică independentă, plata serviciilor medicale stomatologice poate fi directă sau indirectă.
(2) Este obligatorie afişarea onorariilor aplicate atunci când plata serviciilor medicale stomatologice este directă.
ART. 31
(1) Medicul stomatolog va prezenta, în prealabil, pacientului sau reprezentantului legal, în scris, o estimare a costurilor aferente serviciilor medicale stomatologice ce urmează a fi acordate raportat la diagnosticul stabilit.
(2) Dacă estimarea trebuie revizuită pe parcursul desfăşurării tratamentului, este indicat să se ofere pacientului sau reprezentatului legal o explicaţie completă privind costurile revizuite cât mai curând posibil.
(3) Pentru actele care nu sunt enumerate în lista de onorarii, medicul stomatolog va informa pacientul şi va întocmi pentru tratamentul solicitat sau propus o estimare contrasemnată de acesta din urmă.
(4) Medicul stomatolog trebuie să răspundă la solicitările pacientului sau, după caz, ale reprezentatului legal privind informaţii sau explicaţii referitoare la onorariile aplicate.
ART. 32
Medicul stomatolog cu practică independentă poate refuza prestarea serviciilor medicale stomatologice în cazul neachitării onorariilor aferente de către solicitant, cu excepţia cazurilor în care acesta necesită servicii de urgenţă, în condiţiile legii.
ART. 33
În situaţia în care se impune o consultaţie interdisciplinară între medicul stomatolog curant şi un specialist sunt admisibile onorarii distincte.
SECŢIUNEA a 2-a
Documentaţia medicală
ART. 34
(1) Medicul stomatolog are obligaţia de a întocmi pentru fiecare pacient documente de evidenţă primară.
(2) Orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activităţii respective şi se va finaliza printr-un înscris medical.
ART. 35
(1) Documentele medicale trebuie păstrate în arhivă timp de 5 ani de la data ultimului contact cu pacientul, dacă legea nu prevede un alt termen.
(2) Furnizorul de servicii medicale va asigura păstrarea documentaţiei medicale a pacienţilor în cazul în care îşi încetează activitatea. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile.
(3) Distrugerea documentelor medicale după expirarea termenului de arhivare trebuie realizată în condiţiile legii, utilizând metode sigure şi păstrând evidenţa acestor operaţiuni.
ART. 36
(1) Copiii ale documentelor medicale, inclusiv rezultate ale investigaţiilor radiologice şi de imagistică medicală, se pot elibera conform prevederilor legale în vigoare.
(2) Pentru a reduce la minimum utilizarea radiaţiilor ionizante, cu acordul pacientului, radiografiile dentare ale acestuia se pot împrumuta altui medic stomatolog sau transmite în copie, inclusiv în formă electronică.
ART. 37
Este interzis medicului stomatolog să emită un document medical de complezenţă, pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral, ori pentru care nu deţine competenţă profesională.
SECŢIUNEA a 3-a
Exprimarea opiniilor de specialitate
ART. 38
(1) Medicul stomatolog desemnat să exprime o opinie de specialitate într-o cauză disciplinară sau într-o expertiză solicitată în condiţiile legii nu poate avea şi calitatea de medic stomatolog curant al persoanei în privinţa căreia trebuie emisă opinia sau realizată expertiza.
(2) În situaţia în care este necesară examinarea unei persoane, medicul stomatolog desemnat să exercite una dintre activităţile prevăzute la alin. (1) are îndatorirea de a informa persoana pe care urmează să o examineze cu privire la misiunea sa.
(3) În timpul examinării medicul stomatolog se va abţine de la orice comentarii, concluziile sale urmând a fi prezentate în scris.
(4) În redactarea opiniei sau a raportului, medicul stomatolog trebuie să răspundă obiectivelor comunicate de comisia de disciplină sau, după caz, de autoritatea competentă, fără echivoc, cu obiectivitate şi imparţialitate, în măsura în care acestea sunt de competenţa sa profesională.
SECŢIUNEA a 4-a
Obligaţii referitoare la sănătatea publică
ART. 39
(1) Medicul stomatolog are obligaţia profesională şi legală de a respecta regulile de igienă şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, medicul stomatolog va semnala persoanelor vizate responsabilitatea ce le revine acestora faţă de ele însele, dar şi faţă de comunitate şi colectivitate.
(2) Medicul stomatolog are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţă organelor competente orice situaţie de care află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.
SECŢIUNEA a 5-a
Sesizarea posibilelor cazuri de abuz, neglijare sau rele tratamente
ART. 40
Dacă există motive temeinice să suspecteze existenţa unui posibil caz de abuz, neglijare ori de supunere la rele tratamente a unui minor, a unei persoane vârstnice sau a altor persoane vulnerabile, medicul stomatolog trebuie să sesizeze autoritatea competentă.
SECŢIUNEA a 6-a
Cercetarea medicală
ART. 41
(1) Orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată în respect deplin pentru viaţă şi pentru fiinţa umană şi cu respectarea normelor de etică a cercetării ştiinţifice şi a normelor profesiei, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Medicul stomatolog poate participa la cercetări medicale asupra fiinţelor umane în condiţiile legii.
(3) Activitatea de cercetare poate fi realizată numai după evaluarea riscurilor previzibile în raport cu beneficiul aşteptat de pacientul care participă la studiu şi de beneficiarii actuali sau viitori ai tratamentului experimental.
(4) Medicul stomatolog se va asigura:
a) de regularitatea şi relevanţa cercetării, de obiectivitatea concluziilor acesteia, precum şi de faptul că proiectul de cercetare a fost aprobat de autoritatea competentă, în condiţiile legii;
b) că persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa şi că aceasta şi-a dat consimţământul în scris, în mod expres; acest consimţământ poate fi retras expres în orice moment;
c) că efectuarea studiului nu modifică relaţia de încredere dintre medicul stomatolog şi pacient şi nici continuitatea tratamentului, în măsura în care deţine calitatea de medic stomatolog curant şi participă în calitate de cercetător la activitatea de cercetare biomedicală.
(5) Nicio persoană nu va putea fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
SECŢIUNEA a 7-a
Concurenţa
ART. 42
(1) Este interzisă practicarea concurenţei neloiale în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta.
(2) Reprezintă concurenţă neloială, în înţelesul prezentului cod deontologic, orice acţiune, atitudine sau altă formă de manifestare a medicului stomatolog, personalului angajat, colaboratorilor ori interpuşilor acestora, făcută cu scopul de a menţine sau atrage clientela ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cum ar fi:
a) deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei prin discreditarea profesională a unui alt medic stomatolog ori a unui furnizor de servicii medicale;
b) perceperea unor onorarii subevaluate în raport cu preţul pieţei sau calitatea prestaţiei, atât din punctul de vedere al prestigiului profesiei, cât şi din punctul de vedere al onestităţii faţă de pacient, cu scopul de a atrage clientelă ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cu riscul de a oferi servicii la niveluri calitative inferioare;
c) atragerea/fidelizarea clientelei cu avantaje materiale, oferite sub orice formă;
d) racolarea personalului instruit şi format la un furnizor de servicii medicale concurent;
e) determinarea reprezentanţilor oricăror autorităţi/instituţii de a sfătui solicitanţii să se adreseze unui anumit furnizor de servicii medicale;
f) participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic, prin intermediul internetului, reţelelor de telecomunicaţii, al grupurilor sau reţelelor sociale ori prin orice alte forme de comunicare la distanţă) cu scopul de a-şi face publicitate în vederea atragerii de clientelă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege şi de prezentul cod deontologic;
g) oferirea de avantaje materiale oricărei persoane pentru atragerea clientelei;
h) însărcinarea unui profesionist, chiar şi cu titlu gratuit, de a procura clienţi ori a face reclamă;
i) încheierea unui acord ilicit cu alţi medici stomatologi, medici, farmacişti sau alt personal din domeniul sănătăţii, inclusiv cu furnizori de servicii de imagistică medicală, în măsură să afecteze libertatea şi independenţa profesională a medicilor stomatologi sau în scopul atragerii clientelei;
j) orice alte acte sau fapte care vor fi calificate ca fiind de concurenţă neloială de către comisia de disciplină, raportat la prevederile prezentului alineat.
(3) Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice, şi nu pentru a menţine sau atrage clientelă ori pentru a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, în cazuri justificate cum ar fi:
a) prestaţii efectuate rudelor până la gradul al III-lea inclusiv sau unui confrate;
b) servicii medicale acordate persoanelor paupere, care nu îşi pot permite costul lor;
c) alte situaţii cu caracter excepţional reglementate legal.
(4) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(5) Atragerea clientelei de către medicul stomatolog profitând de mandatul deţinut sau de funcţia administrativă ocupată este interzisă, fiind contrară principiilor fundamentale ale exercitării profesiei.
SECŢIUNEA a 8-a
Cunoştinţele lingvistice
ART. 43
Medicul stomatolog are obligaţia legală şi morală de a deţine cunoştinţe de limba română corespunzătoare pentru a putea dialoga cu pacientul şi a asigura cea mai bună asistenţă stomatologică posibilă pentru pacient pe tot parcursul exercitării profesiei pe teritoriul României.
SECŢIUNEA a 9-a
Asigurarea de răspundere civilă profesională
ART. 44
Medicul stomatolog, indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru riscuri ce decurg din activitatea profesională, în condiţiile legii.
CAP. V
Relaţia dintre medicul stomatolog şi pacient
SECŢIUNEA 1
Libertatea alegerii medicului stomatolog
ART. 45
Medicul stomatolog trebuie să respecte dreptul fiecărei persoane de a-şi alege liber medicul stomatolog.
SECŢIUNEA a 2-a
Dreptul la a doua opinie
ART. 46
Medicul stomatolog are îndatorirea de a respecta dreptul pacientului de a obţine o a doua opinie medicală.
SECŢIUNEA a 3-a
Tratamentul afecţiunilor stomatologice conform normelor profesionale
ART. 47
(1) Medicul stomatolog, în limita competenţelor profesionale legal deţinute sau recunoscute, are datoria de a-şi trata pacienţii după normele profesionale stabilite prin ghiduri de practică medicală aprobate la nivel naţional sau, în lipsa acestora, în tratatele de specialitate recunoscute de societăţile ştiinţifice de profil sau în standardele recunoscute de comunitatea medicală a competenţei ori specialităţii respective.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie:
a) să expună pacientul unui risc disproporţionat sau nejustificat în investigaţiile sau actele medicale efectuate;
b) să aplice, chiar şi la solicitarea expresă a pacientului sau a reprezentatului legal al acestuia, metode de diagnostic sau tratament inadecvate clinic sau care pot pune în pericol viaţa pacientului.
(3) Medicul stomatolog trebuie să informeze periodic pacientul sau reprezentantul legal al acestuia asupra derulării tratamentului, inclusiv cu privire la orice complicaţii apărute sau la un tratament eşuat, şi să discute despre opţiunile de soluţionare a acestora.
SECŢIUNEA a 4-a
Acceptarea şi refuzul pacienţilor
ART. 48
(1) Cu excepţia cazurilor de urgenţă, medicul stomatolog are obligaţia de a acorda asistenţă stomatologică unei persoane doar dacă a acceptat-o în prealabil ca pacient, în condiţiile legii.
(2) Medicul stomatolog are dreptul de a refuza un pacient, strict în condiţiile prevăzute de lege sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză solicită medicului stomatolog să efectueze acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic stomatolog, cu scopul şi rolul social al profesiei.
(3) În toate cazurile, medicul stomatolog va explica persoanei respective sau, după caz, reprezentatului legal al acesteia motivele care au stat la baza refuzului, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor stomatologice viaţa sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt confrate sau o altă unitate medicală.
ART. 49
(1) Medicul stomatolog poate primi în cabinetul stomatologic, chiar şi în afara situaţiilor de urgenţă, toţi pacienţii care solicită acordarea asistenţei stomatologice în condiţiile în care metoda de prevenţie, diagnostic, tratament la care urmează să fie supusă persoana în cauză face parte din specialitatea sau competenţele acestuia dobândite sau recunoscute în condiţiile legii.
(2) Medicul stomatolog are obligaţia de a furniza informaţiile şi documentele medicale pacienţilor care aleg să meargă în continuare la alt medic stomatolog, la solicitarea pacienţilor în cauză şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
SECŢIUNEA a 5-a
Consimţământul
ART. 50
(1) Cu excepţiile prevăzute de lege, manoperele de prevenţie, diagnostic şi tratament, precum şi investigaţiile paraclinice, cu potenţial de risc pentru pacient, nu se pot efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză, în forma prevăzută de lege.
(2) Medicul stomatolog va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil, pacientul sau persoana îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la efectuarea actului medical a primit informaţiile prevăzute de lege.
(3) Medicul stomatolog va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată la puterea de înţelegere a persoanei care urmează să îşi manifeste consimţământul.
(4) Derogările de la obţinerea consimţământului persoanei prevăzute la alin. (2) sunt cele expres stabilite de lege.
(5) Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la realizarea unui act medical, acesta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.
SECŢIUNEA a 6-a
Respectarea demnităţii pacientului şi a încrederii acordate
ART. 51
(1) Medicul stomatolog trebuie să respecte demnitatea pacientului, precum şi relaţia profesională care există între medicul stomatolog şi pacient.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie să profite sau să abuzeze de încrederea acordată de pacient.
SECŢIUNEA a 7-a
Utilizarea datelor pacienţilor
ART. 52
Medicul stomatolog trebuie să respecte anonimatul pacientului atunci când utilizează date despre pacienţi în publicaţii şi prezentări ştiinţifice şi, în condiţiile legii, să obţină consimţământul acestuia.
SECŢIUNEA a 8-a
Comunicarea identităţii membrilor echipei medicale
ART. 53
Medicul stomatolog trebuie să se asigure că pacientul este informat cu privire la identitatea, titlul profesional şi rolurile celor implicaţi în îngrijirea sa, inclusiv cu privire la competenţele profesionale dobândite sau recunoscute în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 9-a
Eliberarea documentelor
ART. 54
Medicul stomatolog va elibera persoanelor îndreptăţite numai documentele permise de lege şi care atestă realitatea medicală, aşa cum rezultă aceasta:
a) din datele şi informaţiile pe care medicul stomatolog le deţine în mod legal; sau
b) în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.
ART. 55
Medicul stomatolog trebuie să asigure emiterea chitanţelor/bonurilor/facturilor fiscale pentru serviciile taxate, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 10-a
Prescripţiile medicale
ART. 56
Medicul stomatolog trebuie să formuleze şi să explice prescripţiile medicale clar, fără echivoc şi să le scrie lizibil.
CAP. VI
Relaţiile dintre confraţi
SECŢIUNEA 1
Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate
ART. 57
(1) Medicii stomatologi, în calitate de membri ai aceleiaşi profesii, trebuie să urmărească ca relaţiile dintre ei să fie bazate pe încredere, ajutor şi respect reciproc şi să menţină o bună colegialitate între ei.
(2) În toate situaţiile şi împrejurările legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii stomatologi vor acţiona cu loialitate unul faţă de celălalt, vor manifesta solidaritate şi îşi vor acorda ajutor reciproc în îndeplinirea misiunii medicale.
(3) Medicii stomatologi au obligaţia de a-şi încuraja colegii mai tineri, în special la debutul în activitatea profesională.
(4) Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistă şi faţă de corpul profesional şi organismele sale.
SECŢIUNEA a 2-a
Respectul faţă de confraţi
ART. 58
Sunt interzise medicului stomatolog, în condiţiile legii, blamarea, calomnierea şi defăimarea confraţilor, atât în exercitarea profesiei, cât şi în afara acesteia, precum şi răspândirea unor astfel de susţineri, în orice modalitate de diseminare.
ART. 59
Medicul stomatolog este obligat să depună toate diligenţele ca existenţa unui dezacord între acesta şi un confrate să nu dea naştere la controverse publice, inclusiv să evite, prin conduita proprie, ca pacientul sau o persoană care nu face parte din echipa medicală care a interacţionat cu pacientul să fie martorul unor manifestări capabile să slăbească încrederea pacientului sau a publicului în medicul stomatolog curant sau în corpul profesional.
ART. 60
(1) Medicul stomatolog trebuie să se abţină de la orice act care ar putea dăuna unui confrate.
(2) Cu excepţia dorinţei expres şi liber consimţite a pacientului, este considerată o încălcare a obligaţiei prevăzute la alin. (1) inclusiv dacă fapta a fost săvârşită, în special, în următoarele circumstanţe:
a) medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient pentru care nu deţine calitatea de medic stomatolog curant, dar pe care l-a preluat pentru tratarea urgenţei sau în situaţia înlocuirii medicului stomatolog curant pe durata absenţei acestuia din urmă;
b) medicul stomatolog care continuă tratamentul pacientului pentru care a emis o opinie de specialitate în cadrul procedurilor disciplinare sau judiciare şi care nu mai trimite pacientul la medicul stomatolog curant pentru continuarea tratamentului;
c) medicul stomatolog care continuă să trateze un pacient căruia i-a acordat asistenţă stomatologică în ambulatoriu, chiar dacă tratamentul ulterior ar putea fi continuat de către medicul stomatolog curant.
SECŢIUNEA a 3-a
Semnalarea erorilor profesionale
ART. 61
(1) Medicul stomatolog nu se va pronunţa cu privire la actele medicale efectuate de un confrate.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în situaţia în care ia cunoştinţă despre acte sau fapte care, în opinia sa, ar putea constitui erori profesionale în măsură să pună în pericol sănătatea pacientului, medicul stomatolog va informa prin scrisoare medicală medicul stomatolog care a săvârşit fapta, dacă acesta este cunoscut.
(3) Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate, medicul stomatolog va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu sunt aplicabile în cazul medicului stomatolog învestit cu soluţionarea unei sesizări sau desemnat să îşi exprime opinia în cadrul procedurilor disciplinare sau al unei expertize, în condiţiile legii sau ale regulamentelor profesiei.
SECŢIUNEA a 4-a
Colaborarea cu alţi medici stomatologi
ART. 62
(1) În absenţa medicului stomatolog curant, atunci când un pacient apelează la un alt medic stomatolog, acesta din urmă poate oferi asistenţa stomatologică necesară în timpul absenţei primului.
(2) Medicul stomatolog înlocuitor trebuie să ofere confratelui său, la întoarcerea acestuia, cu acordul pacientului, orice informaţie pe care o consideră utilă.
ART. 63
(1) Medicul stomatolog trebuie, în principiu, să fie de acord să realizeze o consultaţie cu orice alt medic stomatolog sau alt medic atunci când pacientul sau reprezentatul legal al acestuia solicită o consultaţie comună.
(2) Atunci când pacientul sau medicul stomatolog curant solicită o consultaţie comună, acesta din urmă poate indica consultantul pe care îl preferă, dar trebuie să lase libertatea de decizie pacientului şi să accepte consultantul pe care îl doreşte acesta, urmărind înainte de toate interesul pacientului.
(3) Medicul stomatolog curant se poate retrage dacă i se impune un consultant pe care îl refuză, fără a fi necesar să motiveze refuzul său.
(4) Medicul stomatolog care nu este de acord cu o cerere de consultare solicitată de pacient sau de reprezentantul legal al acestuia se poate abţine de la a participa la consultaţie, însă va furniza toate informaţiile şi documentaţia clinică referitoare la caz.
ART. 64
(1) Medicii stomatologi care consultă împreună un pacient au datoria de a evita ca în timpul sau în urma unei consultaţii să discute în contradictoriu ori să se denigreze în faţa pacientului, a familiei sau reprezentatului legal al acestuia ori în public, prin orice mijloc de comunicare.
(2) La sfârşitul consultaţiei, consultantul informează medicul stomatolog curant în scris despre constatările şi concluziile sale, precum şi eventualele prescripţii medicale formulate.
(3) Medicul stomatolog consultant nu trebuie, cu excepţia unei cereri exprese a pacientului, să continue tratamentul impus de starea acestuia din urmă, atunci când tratamentul este de competenţa medicului stomatolog curant.
ART. 65
(1) În cazul unei diferenţe semnificative şi ireconciliabile de opinie apărute în timpul sau ca urmare a unei consultaţii comune, medicul stomatolog curant are libertatea alegerii investigaţiilor, manoperelor de prevenţie, diagnostic şi tratament, precum şi dreptul de a refuza orice responsabilitate legată de aplicarea tratamentului recomandat de consultant, inclusiv dreptul de a refuza aplicarea acestui tratament.
(2) Dacă tratamentul propus de consultant este acceptat de pacient, medicul stomatolog curant poate întrerupe relaţia cu pacientul.
ART. 66
Când mai mulţi medici stomatologi colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceştia trebuie să se informeze reciproc.
SECŢIUNEA a 5-a
Primordialitatea concilierii
ART. 67
În orice situaţie litigioasă ori divergenţă profesională, înaintea oricărui demers public, inclusiv înainte de a se adresa mass-mediei, este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
SECŢIUNEA a 6-a
Relaţiile cu ceilalţi profesionişti din domeniul sănătăţii
ART. 68
Medicii stomatologi, în cadrul raporturilor lor profesionale cu confraţii, medicii din diferite specialităţi sau cu alţi profesionişti din domeniul sănătăţii, trebuie să respecte independenţa profesională a acestora şi libera alegere a pacientului.
CAP. VII
Publicitatea
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 69
(1) Reputaţia medicului stomatolog trebuie să se sprijine doar pe competenţă şi demnitate.
(2) Medicul stomatolog nu trebuie să îşi atragă clientela prin intermediul unor promisiuni oneroase ori neconforme cu normele publicităţii activităţilor medicale prevăzute în prezentul cod deontologic şi în deciziile Consiliului naţional.
ART. 70
Este interzisă reclama efectuată de un medic stomatolog sau de o formă de exercitare a profesiei, în orice mod, la produse farmaceutice, suplimente alimentare, dispozitive medicale, materiale sanitare sau de tehnică dentară ori alte produse de uz medical.
ART. 71
(1) Medicul stomatolog poate participa la campanii de informare în domeniul sănătăţii, emisiuni, programe de televiziune sau prezentate în spaţiul online, destinate educaţiei publice, inclusiv prin intermediul grupurilor sau reţelelor sociale ori prin orice alte forme de comunicare la distanţă, şi poate ţine prelegeri, cu condiţia respectării regulilor prevăzute în prezentul cod deontologic.
(2) În cadrul apariţiilor în mediile de informare, inclusiv în colaborarea cu instituţii publice sau cu entităţi private în activităţi de informare şi educaţie pentru sănătate, medicul stomatolog va putea prezenta procedee de diagnostic şi tratament, tehnici medicale specifice ori alte procedee şi mijloace de investigare, dar nu va putea folosi acest prilej pentru a-şi face reclamă directă sau indirectă privind activitatea profesională proprie sau a unui terţ.
(3) Medicul stomatolog trebuie să promoveze şi să utilizeze informaţii din domeniul sănătăţii accesibile, transparente, riguroase şi prudente, pe baza cunoştinţelor ştiinţifice dobândite.
ART. 72
(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinată să asigure publicului informaţii cu privire la activitatea desfăşurată de acestea potrivit competenţelor şi titlurilor academice, ştiinţifice sau profesionale dobândite sau recunoscute în condiţiile legii, la cariera sa profesională şi la orarul de funcţionare.
(2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînşelătoare, să respecte secretul profesional, să nu fie agresivă şi să fie realizată cu demnitate şi prudenţă.
(3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate menţiunile laudative, comparative sau dispreţuitoare, care cuprind mărturii ale unei terţe persoane, precum şi toate informaţiile referitoare la identitatea pacienţilor sunt interzise.
(4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.
SECŢIUNEA a 2-a
Mijloacele de publicitate
ART. 73
(1) Formele de exercitare a profesiei de medic stomatolog pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
a) firmă;
b) anunţuri de publicitate, potrivit prezentului cod deontologic;
c) anunţuri şi menţiuni în anuare, cărţi de telefon, baze de date cu profesioniştii din domeniul sănătăţii, inclusiv în mediul online;
d) corespondenţă profesională şi cărţi de vizită profesionale;
e) adresă de internet.
(2) Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:
a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei persoane sau într-un loc public;
b) propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens, indiferent dacă aceasta este făcută sau nu în scopul racolării de pacienţi;
c) acordarea de consultaţii de specialitate realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni radiofonice, televizate sau prin intermediul internetului/telecomunicaţiilor, respectiv al grupurilor şi reţelelor sociale, cu excepţia celor avizate de Colegiul Medicilor Stomatologi din România sau de alte organisme acreditate de acesta în acest scop;
d) alte mijloace de publicitate decât cele prevăzute în prezentul cod deontologic.
ART. 74
(1) Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 80 x 60 cm şi să fie amplasată la intrarea în imobilul şi/sau în spaţiul ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau secundar.
(2) Firma cuprinde următoarele menţiuni:
a) Colegiul Medicilor Stomatologi din România;
b) colegiul teritorial pe raza căruia se află sediul profesional principal sau secundar;
c) denumirea formei de exercitare a profesiei şi, opţional, numele şi prenumele medicului stomatolog titular şi, după caz, ale medicilor stomatologi asociaţi, în situaţia în care acestea nu se regăsesc în denumire;
d) menţiuni privind sediul principal şi sediul secundar;
e) menţiuni privind specialităţile şi competenţele medicale şi, opţional, titlurile profesionale, academice, ştiinţifice;
f) opţional, date de contact: număr de telefon, fax, adresa de poştă electronică (e-mail), adresa de internet (site web);
g) alte informaţii stabilite prin decizie a Consiliului naţional.
(3) Modelul unic la nivel naţional al firmei prevăzute la alin. (1) se aprobă de Consiliul naţional.
ART. 75
(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate.
(2) În anunţurile de publicitate, medicul stomatolog poate menţiona:
a) începerea, întreruperea, reluarea sau încetarea activităţii profesionale;
b) modificări ale locaţiilor de exercitare a activităţii profesionale şi ale programului de activitate;
c) informaţiile prevăzute la art. 74 alin. (2).
(3) Dimensiunile anunţurilor de publicitate se stabilesc de Consiliul naţional.
(4) Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, denumirea, competenţele şi specialităţile în care medicii stomatologi îşi desfăşoară activitatea, numele acestora, precum şi programul de activitate.
(5) Informaţiile prezentate în bazele de date cu profesionişti din domeniul sănătăţii, precum şi orice menţiuni referitoare la forma de exercitare a profesiei sau la medicul stomatolog prezentate inclusiv în site-uri de recomandare a profesioniştilor, reţele sociale sau care oferă servicii specifice activităţilor de asistenţă stomatologică trebuie să respecte prevederile prezentului cod deontologic, în special pe cele privind publicitatea şi onorariile.
(6) Forma de exercitare a profesiei şi medicul stomatolog se vor asigura că dispoziţiile prezentului articol sunt respectate.
ART. 76
(1) Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:
a) numărul de telefon, fax, adresa de poştă electronică (e-mail) şi adresa de internet (site web);
b) indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului secundar şi/sau a altui loc de exercitare a profesiei;
c) specialităţile şi competenţele medicale dobândite sau recunoscute în condiţiile legii;
d) titlurile academice, ştiinţifice sau profesionale;
e) sigla formei de exercitare a profesiei.
(2) Cărţile de vizită profesionale ale medicului stomatolog care îşi desfăşoară activitatea în cadrul formei de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi calitatea medicului stomatolog în forma de exercitare a profesiei.
ART. 77
(1) Medicii stomatologi, precum şi formele de exercitare a profesiei pot folosi unul sau mai multe site-uri web care pot cuprinde menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi pe cele permise corespondenţei ori publicităţii sau alte informaţii stabilite prin decizie a Consiliului naţional.
(2) Site-ul web, accesibil publicului, trebuie să fie creat şi actualizat sub responsabilitatea unui medic stomatolog.
(3) Informaţiile furnizate prin intermediul site-ului web:
a) trebuie să respecte prevederile prezentului cod deontologic, inclusiv pe cele prevăzute la art. 71;
b) trebuie să fie realiste, obiective, relevante, verificabile, discrete, adevărate şi clare;
c) nu trebuie să aducă atingere interesului general de sănătate publică;
d) nu trebuie să încurajeze efectuarea de investigaţii şi tratamente inutile.
(4) Utilizarea denumirii generice a specialităţilor stomatologice sau a competenţelor profesionale ca nume de site este interzisă.
(5) Utilizarea „blogurilor“ şi apariţiilor în scopuri publicitare pe reţelele sociale de către medici stomatologi sau de formele de exercitare a profesiei este interzisă dacă nu sunt respectate prevederile prezentului cod deontologic.
(6) Colegiul teritorial poate solicita medicului stomatolog sau formei de exercitare a profesiei să efectueze modificările necesare în cazul în care site-ul web nu respectă prevederile prezentului cod deontologic sau ale deciziilor Consiliului naţional.
(7) În situaţia prevăzută la alin. (6), medicul stomatolog sau forma de exercitare a profesiei trebuie să efectueze modificările comunicate de colegiul teritorial în termenul stabilit prin decizie a Consiliului naţional.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţia de informare a exercitării profesiei de medic stomatolog cu caracter temporar sau ocazional
ART. 78
Medicii stomatologi cetăţeni ai unui alt stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi cei asimilaţi acestora conform prevederilor legale, cărora li s-a acordat acces temporar sau ocazional la exercitarea profesiei în România, atunci când îşi prezintă activitatea publicului, în special pe un site web, precum şi formele de exercitare a profesiei în cadrul cărora aceştia îşi desfăşoară activitatea, sunt obligaţi să informeze expres şi în prealabil pacienţii şi alţi beneficiari ai serviciilor cu privire la activităţile profesionale pe care sunt autorizaţi să le îndeplinească, conform avizului eliberat în acest sens în condiţiile legii, precum şi asupra perioadei limitate de exercitare a profesiei.
SECŢIUNEA a 4-a
Aplicabilitatea prevederilor privind desfăşurarea publicităţii şi conţinutul materialului publicitar
ART. 79
Prevederile privind desfăşurarea publicităţii şi conţinutul materialului publicitar cuprinse în prezentul cod deontologic sunt aplicabile medicilor stomatologi, formelor de exercitare a profesiei şi tuturor unităţilor şi instituţiilor în cadrul cărora se desfăşoară activităţi profesionale de către medicul stomatolog.
CAP. VIII
Dispoziţii finale
SECŢIUNEA 1
Competenţa exclusivă a corpului profesional privind soluţionarea abaterilor deontologice
ART. 80
Soluţionarea oricărei sesizări privind existenţa unei posibile încălcări a dispoziţiilor prezentului cod deontologic intră în competenţa CMSR, în calitate de organ de jurisdicţie profesională.
SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderea disciplinară a reprezentanţilor formelor de exercitare a profesiei şi ai altor furnizori de servicii medicale
ART. 81
(1) În cazul încălcării obligaţiilor stabilite, în baza legii, de prezentul cod deontologic şi prin deciziile organelor de conducere ale CMSR în sarcina formelor de exercitare a profesiei şi a altor furnizori de servicii medicale, răspunde disciplinar medicul stomatolog titular sau asociat al formei de exercitare a profesiei sau, după caz, medicul stomatolog administrator ori membru al consiliului de administraţie.
(2) Dacă datorită organizării unităţii sau instituţiei în cadrul căreia este organizat cabinetul stomatologic nu există un medic stomatolog care să deţină una dintre calităţile prevăzute la alin. (1), răspunde disciplinar medicul stomatolog coordonator al activităţilor de asistenţă stomatologică.
(3) Nu va fi angajată răspunderea disciplinară a persoanei prevăzute la alin. (2) dacă aceasta a informat în scris conducerea unităţilor sau instituţiilor în cadrul căreia este organizat cabinetul stomatologic cu privire la încălcarea dispoziţiilor prezentului cod deontologic în 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de săvârşirea faptei.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţia de informare cu privire la normele deontologice
ART. 82
Orice medic stomatolog care solicită să devină membru al CMSR va confirma în faţa colegiului teritorial în care se înscrie, înainte de depunerea jurământului, că a luat cunoştinţă de prevederile prezentului cod deontologic.
SECŢIUNEA a 4-a
Sancţionarea abaterilor
ART. 83
Nerespectarea prevederilor prezentului cod deontologic se sancţionează conform legii şi regulamentelor în vigoare.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
