Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
CERINTE MINIME COMUNE din 9 august 2006 aplicabile sectoarelor de foraj terestru si marin
1. Stabilitate şi soliditate Locurile de muncã trebuie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute pentru a putea rezista forţelor exterioare la care pot fi supuse. Ele trebuie sã aibã structura şi soliditatea corespunzãtoare în funcţie de utilizare. 2. Supraveghere şi organizare 2.1. Organizarea locurilor de muncã 2.1.1. Locurile de muncã trebuie sã fie astfel organizate încât sã asigure o protecţie adecvatã împotriva riscurilor. Acestea trebuie menţinute curate, iar substanţele sau depunerile periculoase trebuie îndepãrtate ori ţinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor. 2.1.2. Posturile de lucru trebuie sã fie proiectate şi construite dupã principii ergonomice, ţinându-se seama de necesitatea lucrãtorilor de a putea urmãri derularea operaţiunilor de la postul lor de lucru. 2.1.3. Zonele în care existã riscuri specifice trebuie delimitate şi semnalizate. 2.2. Persoanã responsabilã La orice loc de muncã ocupat de lucrãtori trebuie sã existe în permanenţã o persoanã responsabilã desemnatã de angajator, care sã aibã calitãţile şi competenţa necesare acestei funcţii. Angajatorul poate sã îşi asume el însuşi responsabilitatea pentru locul de muncã la care se face referire în paragraful anterior, dacã are calitãţile şi competenţa necesare. 2.3. Supravegherea Pentru asigurarea securitãţii şi protecţiei sãnãtãţii lucrãtorilor pe parcursul tuturor operaţiilor, trebuie asiguratã supravegherea de cãtre persoane care au calitãţile şi competenţa cerute de aceastã funcţie, desemnate de cãtre angajator sau în numele acestuia, şi care acţioneazã în interesul acestuia. Angajatorul poate sã îşi asume personal supravegherea la care se face referire în primul paragraf, dacã are calitãţile şi competenţa necesare. 2.4. Lucrãtori competenţi La fiecare loc de muncã ocupat de lucrãtori trebuie sã se gãseascã un numãr suficient de lucrãtori care sã aibã calitãţile, experienţa şi pregãtirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate. 2.5. Informare, instruire şi pregãtire Lucrãtorii trebuie sã beneficieze de informare, instruire şi pregãtire sau perfecţionare profesionalã, necesare pentru asigurarea securitãţii şi protecţia sãnãtãţii lor. Angajatorul trebuie sã se asigure cã lucrãtorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât sã nu punã în pericol propria securitate şi sãnãtate sau pe a celorlalţi lucrãtori. 2.6. Instrucţiuni scrise Pentru fiecare loc de muncã trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care sã cuprindã reguli ce trebuie respectate în scopul asigurãrii securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor şi al utilizãrii în siguranţã a utilajelor. Aceste instrucţiuni trebuie sã includã informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie, precum şi la mãsurile ce trebuie luate la locul de muncã sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţã. 2.7. Metode sigure de lucru La fiecare loc de muncã sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru. 2.8. Permise de lucru În cazul în care documentul de securitate şi sãnãtate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrãrilor periculoase şi pentru executarea lucrãrilor care nu sunt, în mod normal, periculoase, dar care, în interacţiune cu alte activitãţi, pot genera pericole grave. Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de persoana desemnatã în acest scop şi trebuie sã conţinã condiţiile ce trebuie îndeplinite şi mãsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi dupã lucru. 2.9. Revizuirea periodicã a mãsurilor de securitate şi de sãnãtate Angajatorul trebuie sã asigure revizuirea periodicã a mãsurilor referitoare la securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securitãţii şi sãnãtãţii, pentru a fi în concordanţã cu prevederile prezentei hotãrâri. 3. Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice 3.1. Generalitãţi În momentul alegerii, instalãrii, punerii în funcţiune, exploatãrii şi întreţinerii utilajelor mecanice şi electrice trebuie sã se acorde atenţia cuvenitã securitãţii şi sãnãtãţii lucrãtorilor, luându-se în considerare prevederile prezentei hotãrâri, ale <>Hotãrârii Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţã a maşinilor industriale, precum şi ale legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/655 CEE. Dacã utilajele sunt amplasate într-o zonã în care existã sau pot sã existe riscuri de incendiu ori de explozie datorate aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci acestea trebuie sã corespundã utilizãrii într-o astfel de zonã. Utilajele trebuie sã fie prevãzute, dacã este necesar, cu dispozitive de protecţie adecvatã şi sisteme de securitate în caz de avarie. 3.2. Dispoziţii specifice Utilajele şi instalaţiile mecanice trebuie sã prezinte o rezistenţã suficientã, sã nu prezinte defecte evidente şi sã corespundã scopului în care au fost realizate. Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie sã aibã o capacitate şi o putere corespunzãtoare scopului în care au fost destinate. 4. Întreţinere 4.1. Întreţinere generalã Este necesarã stabilirea unui program adecvat privind verificarea sistematicã, întreţinerea şi, dacã este cazul, testarea utilajelor şi instalaţiilor mecanice şi electrice. Întreţinerea, verificarea şi testarea oricãrei pãrţi a instalaţiei sau a utilajului trebuie efectuate de cãtre o persoanã competentã. Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie întocmite şi pãstrate în mod corespunzãtor. 4.2. Întreţinerea echipamentului de protecţie Echipamentul de protecţie trebuie sã fie corespunzãtor, pregãtit pentru utilizare şi în perfectã stare de funcţionare în orice moment. Întreţinerea trebuie fãcutã ţinându-se seama de activitãţile exercitate. 5. Controlul puţurilor În timpul operaţiilor de foraj trebuie sã fie prevãzute echipamente corespunzãtoare pentru controlul puţurilor, în scopul prevenirii riscurilor de erupţie. La amplasarea acestor echipamente trebuie sã se ţinã seama de caracteristicile puţului forat şi de condiţiile de exploatare. 6. Protecţia împotriva atmosferelor nocive şi riscurilor de explozie 6.1. Trebuie luate mãsuri pentru evaluarea prezenţei substanţelor nocive şi/sau potenţial explozive în atmosferã şi pentru mãsurarea concentraţiei acestor substanţe. Dacã documentul de securitate şi sãnãtate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care sã înregistreze şi sã mãsoare concentraţiile de gaz, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarmã automate, sisteme de decuplare automatã a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automatã a motoarelor cu ardere internã. Dacã sunt prevãzute mãsurãtori automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi pãstrate în documentul de securitate şi sãnãtate. 6.2. Protecţia împotriva atmosferelor nocive 6.2.1. Dacã se acumuleazã sau existã riscul sã se acumuleze în atmosferã substanţe nocive, trebuie luate mãsuri adecvate pentru a se asigura reţinerea lor la sursã şi îndepãrtarea lor. Sistemul trebuie sã fie capabil sã disperseze aceste substanţe nocive, astfel încât sã nu prezinte niciun risc pentru lucrãtori. 6.2.2. Fãrã a aduce atingere prevederilor <>Hotãrârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sãnãtate pentru utilizarea de cãtre lucrãtori a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncã, în zonele în care lucrãtorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sãnãtatea lor, trebuie sã existe un numãr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzãtoare. În asemenea cazuri, trebuie sã fie prezent la locul de muncã un numãr suficient de lucrãtori instruiţi sã foloseascã asemenea echipamente. Echipamentul trebuie sã fie depozitat şi întreţinut corespunzãtor. 6.2.3. În cazul în care în atmosferã existã sau poate exista hidrogen sulfurat ori alte gaze toxice, trebuie sã existe şi sã fie pus la dispoziţia organelor de control un plan de protecţie care sã precizeze echipamentele disponibile şi mãsurile preventive adoptate. 6.3. Prevenirea riscurilor de explozie 6.3.1. Trebuie luate toate mãsurile necesare pentru prevenirea apariţiei şi formãrii atmosferelor explozive. 6.3.2. În interiorul zonelor care prezintã riscuri de explozie, trebuie luate toate mãsurile pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive. 6.3.3. Trebuie stabilit un plan de prevenire a exploziilor, precizându-se echipamentele şi mãsurile ce trebuie luate. 7. Cãi şi ieşiri de urgenţã 7.1. Cãile şi ieşirile de urgenţã trebuie sã fie libere şi sã conducã în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonã de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur. 7.2. În caz de pericol, lucrãtorii trebuie sã poatã evacua rapid şi în condiţii de securitate maximã toate locurile de muncã. 7.3. Numãrul, distribuţia şi dimensiunile cãilor şi ieşirilor de urgenţã se fac în funcţie de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de muncã, precum şi de numãrul maxim de persoane prezente. Încãperile de cazare şi de repaus trebuie sã aibã cel puţin douã ieşiri de urgenţã separate, situate cât mai departe posibil una de cealaltã şi care sã conducã spre o zonã sigurã, un punct de adunare sigur sau un punct de evacuare sigur. 7.4. Uşile de urgenţã trebuie sã se deschidã spre exterior sau, dacã acest lucru nu este posibil de realizat, atunci trebuie sã fie glisante. Uşile de urgenţã nu trebuie sã fie încuiate sau blocate, astfel încât sã nu poatã fi deschise uşor şi imediat de cãtre persoanele care ar avea nevoie sã le utilizeze în caz de urgenţã. 7.5. Cãile şi ieşirile de urgenţã speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile <>Hotãrârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sãnãtate la locul de muncã. 7.6. Uşile de urgenţã nu trebuie încuiate. Cãile şi ieşirile de urgenţã, precum şi cãile de circulaţie şi uşile de acces cãtre acestea trebuie sã fie libere, astfel încât sã poatã fi utilizate în orice moment, fãrã oprelişti. 7.7. Cãile şi ieşirile de urgenţã, care necesitã iluminare, trebuie prevãzute şi cu iluminare de siguranţã de intensitate corespunzãtoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentãrii cu energie electricã. 8. Aerisirea locurilor de muncã închise 8.1. În locurile de muncã închise trebuie sã se asigure suficient aer proaspãt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite şi eforturile fizice impuse lucrãtorilor. Dacã se utilizeazã o instalaţie de ventilaţie, ea trebuie menţinutã în stare de funcţionare. Orice defecţiune în funcţionarea instalaţiei trebuie semnalizatã de un sistem de control, dacã acest lucru este necesar pentru sãnãtatea lucrãtorilor. 8.2. Dacã sunt folosite instalaţii de aer condiţionat sau ventilaţie mecanicã, acestea trebuie sã funcţioneze astfel încât lucrãtorii sã nu fie expuşi curenţilor de aer care i-ar putea deranja. Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sãnãtatea lucrãtorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminatã rapid. 9. Temperatura din încãperi 9.1. Temperatura din încãperile de lucru trebuie sã fie adecvatã organismului uman în timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru folosite şi de eforturile fizice impuse lucrãtorilor. 9.2. Temperatura din încãperile de repaus, din încãperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine şi din încãperile de prim ajutor trebuie sã corespundã destinaţiei specifice acestor încãperi. 9.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie sã permitã evitarea luminii solare excesive asupra locurilor de muncã, în funcţie de natura muncii şi de locul de muncã. 10. Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperişurile încãperilor 10.1. Pardoselile locurilor de muncã trebuie sã fie lipsite de proeminenţe, de gãuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie sã fie fixe, stabile şi nealunecoase. Locurile de muncã în care sunt instalate posturi de lucru trebuie sã prezinte o izolaţie din punct de vedere termic, ţinându-se seama de tipul întreprinderii şi de activitatea fizicã a lucrãtorilor. 10.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încãperi trebuie sã poatã fi curãţate şi renovate la un nivel de igienã adecvat. 10.3. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special cei integral din sticlã, din încãperile ori din apropierea locurilor de muncã şi a cãilor de acces trebuie sã fie clar semnalizaţi şi confecţionaţi din material securizat sau separaţi de aceste locuri de muncã şi de cãile de acces, astfel încât lucrãtorii sã nu vinã în contact cu aceste glasvanduri ori sã fie rãniţi în cazul spargerii lor. 10.4. Accesul pe acoperişurile din materiale insuficient de rezistente trebuie permis numai în situaţia în care se realizeazã dotarea cu echipamente care sã asigure desfãşurarea lucrului în deplinã securitate. 11. Iluminarea naturalã şi artificialã 11.1. Fiecare loc de muncã trebuie sã dispunã de o iluminare suficientã care sã asigure securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor. 11.2. Locurile de muncã trebuie sã primeascã suficientã luminã naturalã şi trebuie sã fie prevãzute, ţinându-se cont de condiţiile de climã, cu dispozitive de iluminare artificialã adecvate pentru a asigura securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor. 11.3. Instalaţiile de iluminat din încãperile de lucru şi din cãile de acces trebuie sã fie amplasate astfel încât tipul iluminãrii sã nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrãtori. 11.4. Locurile de muncã în care lucrãtorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a alimentãrii cu energie electricã trebuie sã fie prevãzute cu iluminat de siguranţã cu o intensitate adecvatã. 11.5. Instalaţiile de iluminat trebuie sã fie proiectate astfel încât sã asigure o iluminare permanentã a locurilor de control operaţional, cãilor de ieşire, locurilor de îmbarcare, zonelor periculoase. Dacã locurile de muncã nu sunt ocupate decât ocazional, obligaţia la care se referã primul paragraf se limiteazã la perioada în care lucrãtorii sunt prezenţi. 12. Ferestre şi luminatoare 12.1. Ferestrele, luminatoarele şi sistemele de ventilaţie prevãzute cu dispozitive de deschidere, reglare şi blocare trebuie proiectate astfel încât funcţionarea acestora sã fie sigurã. Amplasarea lor trebuie sã nu constituie un risc pentru lucrãtori atunci când sunt deschise. 12.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie sã poatã fi curãţate fãrã riscuri. 13. Uşi şi porţi 13.1. Poziţia, numãrul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele din care sunt confecţionate sunt determinate de natura şi utilizarea încãperilor sau incintelor. 13.2. Uşile transparente trebuie marcate adecvat la nivelul privirii. 13.3. Uşile şi porţile batante trebuie sã fi transparente sau sã posede panouri transparente. 13.4. Dacã suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor nu sunt din materiale securizate şi dacã existã posibilitatea ca lucrãtorii sã se rãneascã dacã acestea se sparg, suprafeţele trebuie protejate împotriva spargerii. 13.5. Uşile glisante trebuie sã fie prevãzute cu un sistem de securitate care sã împiedice ieşirea acestora de pe şine şi cãderea în mod neaşteptat. 13.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie prevãzute cu un sistem de siguranţã care sã împiedice cãderea lor. 13.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul cãilor de salvare trebuie marcate adecvat. Ele trebuie sã poatã fi deschise din interior oricând, cu uşurinţã, fãrã ajutor special. Ele trebuie sã poatã fi deschise când locurile de muncã sunt ocupate. 13.8. În apropierea imediatã a porţilor destinate în special traficului de vehicule, dacã acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie sã existe uşi sau porţi destinate acestora care sã fie semnalizate vizibil şi degajate în permanenţã. 13.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie sã funcţioneze fãrã sã prezinte un pericol de accidentare pentru lucrãtori. Ele trebuie sã fie prevãzute cu sistem de oprire de siguranţã accesibile şi uşor de identificat şi dacã nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentãrii cu energie electricã, sã poatã fi deschise manual. 13.10. Dacã accesul într-un loc este oprit de lanţuri sau dispozitive similare, acestea trebuie sã fie vizibile şi semnalizate prin panouri de interdicţie ori avertizare adecvate. 14. Cãi de circulaţie 14.1. În caz de urgenţã, trebuie sã fie posibile accesul fãrã pericol la locul de muncã şi evacuarea rapidã şi în siguranţã. 14.2. Cãile de circulaţie, inclusiv scãrile, scãrile fixe, cheiurile şi rampele de încãrcare, trebuie sã fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele sã le poatã utiliza uşor, în deplinã securitate şi în conformitate cu destinaţia lor, iar lucrãtorii aflaţi în vecinãtatea acestor cãi de circulaţie sã nu fie ameninţaţi de niciun pericol. 14.3. Cãile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mãrfuri trebuie sã fie dimensionate în concordanţã cu numãrul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere. Dacã pe cãile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevãzutã o distanţã de securitate corespunzãtoare pentru pietoni. 14.4. Între cãile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scãri trebuie sã existe o distanţã suficientã. 14.5. Traseul cãilor de circulaţie şi acces trebuie sã fie semnalizat clar pentru a asigura protecţia lucrãtorilor. 15. Zone periculoase 15.1. Dacã locurile de muncã cuprind zone periculoase în care, datoritã naturii muncii, existã riscuri, inclusiv de cãdere a lucrãtorilor şi a obiectelor, locurile de muncã trebuie prevãzute, în mãsura posibilitãţilor, cu dispozitive care sã împiedice intrarea în zonã a lucrãtorilor neautorizaţi. 15.2. Trebuie luate mãsuri adecvate de protecţie a lucrãtorilor autorizaţi sã intre în zonele periculoase. 15.3. Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil. 16. Dimensiunile şi volumul de aer al încãperilor - libertatea de mişcare la posturile de lucru 16.1. Încãperile de lucru trebuie sã aibã o suprafaţã, înãlţime şi un volum de aer corespunzãtoare, care sã permitã lucrãtorilor sã îşi desfãşoare munca fãrã riscuri pentru securitatea, sãnãtatea sau confortul lor. 16.2. Dimensiunile suprafeţei neocupate de la postul de lucru trebuie sã asigure lucrãtorilor suficientã libertate de mişcare şi sã le permitã sã îşi desfãşoare munca în deplinã securitate. 17. Încãperile de repaus 17.1. Dacã securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor necesitã acest lucru, în funcţie de tipul de activitate sau de efectivele care depãşesc un anumit numãr de persoane, lucrãtorii trebuie sã dispunã de o camerã de repaus uşor accesibilã. Aceastã dispoziţie nu este aplicabilã dacã lucrãtorii îşi desfãşoarã activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferã posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor. 17.2. Încãperile de repaus trebuie sã fie destul de mari şi sã fie dotate cu un numãr corespunzãtor de mese şi scaune cu spãtar, în funcţie de numãrul lucrãtorilor. 17.3. În încãperile de repaus trebuie luate mãsuri pentru protecţia nefumãtorilor faţã de disconfortul creat de fumul de ţigarã. 17.4. Dacã timpul de muncã este întrerupt cu regularitate şi în mod frecvent şi nu existã camerã de repaus, trebuie puse la dispoziţia personalului alte camere în care lucrãtorii sã poatã sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea şi sãnãtatea lucrãtorilor o justificã. Trebuie luate mãsuri adecvate pentru protecţia nefumãtorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de ţigarã. 18. Locuri de muncã în aer liber 18.1. Posturile de lucru, cãile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de cãtre lucrãtori în decursul activitãţii lor, trebuie sã fie astfel organizate ca circulaţia pietonalã sau a vehiculelor sã se facã în condiţii de securitate. 18.2. Locurile de muncã în aer liber trebuie sã fie iluminate corespunzãtor cu luminã artificialã, în condiţiile în care lumina zilei este insuficientã. 18.3. Dacã lucrãtorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie sã fie, dacã este posibil, amenajate astfel încât lucrãtorii: a) sã fie protejaţi împotriva influenţelor atmosferice şi, dacã este necesar, împotriva cãderii de obiecte; b) sã nu fie expuşi la niveluri sonore nocive, nici la influenţe exterioare nocive; c) în caz de pericol, sã poatã pãrãsi rapid locul de muncã şi sã poatã fi ajutaţi rapid; d) sã nu alunece sau sã cadã. 19. Femei gravide şi mame care alãpteazã Femeile gravide şi mamele care alãpteazã trebuie sã aibã posibilitatea de a se odihni în poziţie culcatã, în condiţii adecvate. 20. Lucrãtori cu handicap La organizarea locurilor de muncã trebuie sã se ţinã seama de lucrãtorii cu handicap, dacã este necesar. Aceastã dispoziţie se referã, mai ales, la uşile, cãile de comunicaţie, scãrile, duşurile, chiuvetele, toaletele şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrãtorii cu handicap. ------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
