Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
__________
*) Carta Naţiunilor Unite a fost semnatã la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea Conferintei Naţiunilor Unite pentru Organizaţia Internationala şi a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie face parte integrata din Carta.
Amendamentele la Articolele 23, 27 şi 61 ale Cartei au fost adoptate de Adunarea Generalã la 17 decembrie 1963 şi au intrat în vigoare la 31 august 1965. Un alt amendament la Articolul 61 a fost adoptat de Adunarea Generalã la 20 decembrie 1971 şi a intrat în vigoare la 24 septembrie 1973. Amendamentul la Articolul 109 adoptat de Adunarea Generalã la 20 decembrie 1965, a intrat în vigoare la 12 iunie 1968.
Amendamentul la Articolul 23 sporeşte de la unsprezece la cincisprezece numãrul membrilor Consiliului de Securitate. Amendamentul la Articolul 27 dispune ca hotãrîrile Consiliului de Securitate în probleme de procedura sa fie luate cu votut afirmativ a noua membri (anterior şapte), iar hotãrîrile sale asupra oricãror alte chestiuni sa fie luate cu votul afirmativ a noua membri (anterior şapte), cuprinzînd şi voturile concordante ale celor cinci membri permanenţi ai Consiliului.
Amendamentul la Articolul 61, care a intrat în vigoare la 31 august 1965, sporeşte de la optsprezece la douãzeci şi şapte numãrul membrilor Consiliului Economic şi Social. Urmãtorul amendament la acest articol, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1973, sporeşte de la douãzeci şi şapte la cincizeci şi patru numãrul membrilor Consiliului.
Amendamentul la Articolul 109, care priveşte paragraful 1 al articolului, prevede ca o conferinţa generalã a Membrilor Naţiunilor Unite avînd drept scop revizuirea Cartei va putea fi reunita la locul şi data care vor fi fixate prin votul a doua treimi din membrii Adunãrii Generale şi prin votul oricãror noua (anterior şapte) membri ai Consiliului de Securitate. Paragraful 3 al Articolului 109, potrivit cãruia Adunarea Generalã trebuia, la cea de a zecea sesiune ordinarã, sa examineze chestiunea convocãrii unei conferinţe de revizuire a Cartei, a fost pãstrat în forma sa originara, deşi menţioneazã (r)un vot al oricãror şapte membri ai Consiliului de SecuritatetZ, întrucît Adunarea Generalã şi Consiliul de Securitate au dat urmare dispoziţiei acestui paragraf la cea de a zecea sesiune ordinarã a Adunãrii Generale, în 1955.
NOI POPOARELE NAŢIUNILOR UNITE,
hotãrîte
sa izbavim generatiile viitoare de flagelul rãzboiului care, de doua ori în cursul unei vieţi de om, a provocat omenirii suferinţe de nespus, sa ne reafirmam credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persnei umane, în egalitatea în drepturi a bãrbaţilor şi a femeilor, precum şi a naţiunilor mari şi mici, sa cream condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectãrii obligaţiilor decurgind din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional, sa promovam progresul social şi condiţii mai bune de trai într-o mai mare libertate,
ŞI ÎN ACESTE SCOPURI
sa practicam toleranta şi sa traim în pace unul cu celãlalt, ca buni vecini, sa ne unim forţele pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, sa acceptam principii şi sa instituim metode care sa garanteze ca forta armata nu va fi folositã decît în interesul comun, sa folosim instituţiile internaţionale pentru promovarea progresului economic şi social al tuturor popoarelor,
AM HOTĂRÎT SA NE UNIM EFORTURILE PENTRU ÎNFĂPTUIREA ACESTOR OBIECTIVE
Drept urmare, guvernele noastre, prin reprezentanţii lor, reuniti în oraşul San Francisco şi avînd depline puteri, recunoscute ca valabile şi date în forma cuvenitã, au adoptat prezenta Carta a Naţiunilor Unite şi înfiinţeazã prin aceasta o organizaţie internationala care se va numi Natiunile Unite.
CAP. 1
SCOPURI ŞI PRINCIPII
ART. 1
Scopurile Naţiunilor Unite sînt urmãtoarele:
1. Sa menţinã pacea şi securitatea internationala şi, în acest scop: sa ia mãsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlãturarea amenintarilor impotriva pãcii şi pentru reprimarea oricãror acte de agresiune sau altor încãlcãri ale pãcii şi sa infaptuiasca, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încãlcare a pãcii;
2. Sa dezvolte relaţii prieteneşti între natiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalitãţii în drepturi a popoarelor şi dreptului lor de a dispune de ele însele, şi sa ia oricare alte mãsuri potrivite pentru consolidarea pãcii mondiale;
3. Sa realizeze cooperarea internationala în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic, social, cultural sau umanitar, în promovarea şi încurajarea respectãrii drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasa, sex, limba sau religie;
4. Sa fie un centru în care sa se armonizeze eforturile naţiunilor cãtre atingerea acestor scopuri comune.
ART. 2
În urmãrirea scopurilor enunţate în Articolul 1 Organizaţia Naţiunilor Unite şi Membrii sãi trebuie sa acţioneze în conformitate cu urmãtoarele Principii:
1. Organizaţia este intemeiata pe principiul egalitãţii suverane a tuturor Membrilor ei.
2. Toţi Membrii Organizaţiei spre a asigura tuturor drepturile şi avantajele ce decurg din calitatea lor de Membru, trebuie sa-şi îndeplineascã cu buna-credinţa obligaţiile asumate potrivit prezentei Carte.
3. Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice, în asa fel încît pacea şi securitatea internationala, precum şi justiţia sa nu fie puse în primejdie.
4. Toţi Membrii Organizaţiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale de a recurge la ameninţarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritãţii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.
5. Toţi Membrii Naţiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acţiune întreprinsã de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte şi se vor abţine de a da ajutor vreunui stat impotriva cãruia Organizaţia întreprinde o acţiune preventivã sau de constringere.
6. Organizaţia va asigura ca Statele care nu sînt Membre ale Naţiunilor Unite sa acţioneze în conformitate cu aceste principii în mãsura necesarã menţinerii pãcii şi securitati internaţionale.
7. Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervinã în, chestiuni care aparţin esenţial competentei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe Membrii sãi sa supunã asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însã întru nimic atingere aplicãrii mãsurilor de constringere prevãzute în Capitolul VII.
CAP. 2
MEMBRI
ART. 3
Sînt Membri originari ai Organizaţiei Naţiunilor Unite Statele care, participind la Conferinţa Naţiunilor Unite de la San Francisco pentru Organizaţia Internationala sau semnind mai înainte Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942, semneazã prezenta Carta şi o ratifica în conformitate cu Articolul 110.
ART. 4
1. Pot deveni Membri ai Naţiunilor Unite toate celelalte State iubitoare de pace care accepta obligaţiile din prezenta Carta şi care, dupã aprecierea Organizaţiei, sînt capabile şi dispuse sa le îndeplineascã.
2. Admiterea ca Membru al Naţiunilor Unite a oricãrui Stat care îndeplineşte aceste condiţii se va face printr-o hotãrîre a Adunãrii Generale, la recomandarea Consiliului de Securitate.
ART. 5
Un Membru al Naţiunilor Unite impotriva cãruia Consiliul de Securitate a întreprins o acţiune preventivã sau de constringere poate fi suspendat de cãtre Adunarea Generalã, la recomandarea Consiliului de Securitate, din exerciţiul drepturilor şi privilegiilor decurgind din calitatea de Membru. Exerciţiul acestor drepturi şi privilegii poate fi restabilit de Consiliul de Securitate.
ART. 6
Un Membru al Naţiunilor Unite care incalca în mod persistent principiile cuprinse în prezenta Carta poate fi exclus din Organizaţie de Adunarea Generalã, la recomandarea Consiliului de Securitate.
CAP. 3
ORGANE
ART. 7
1. Se înfiinţeazã ca organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite: o Adunare Generalã, un Consiliu de Securitate un Consiliu Economic şi Social, un Consiliu de Tutela, o Curte Internationala de Justiţie şi un Secretariat.
2. Organele subsidiare care s-ar invedera necesare vor putea fi înfiinţate în conformitate cu prezenta Carta.
ART. 8
Natiunile Unite nu vor impune nici o restrictie participãrii, în condiţii egale a bãrbaţilor şi femeilor la orice funcţie din cadrul organelor ei principale şi subsidiare.
CAP. 4
ADUNAREA GENERALĂ
Componenta
ART. 9
1. Adunarea Generalã va fi alcãtuitã din toţi Membrii Naţiunilor Unite.
2. Fiecare Membru va avea cel mult cinci reprezentanţi în Adunarea Generalã.
Funcţii şi puteri
ART. 10
Adunarea Generalã poate discuta orice chestiuni sau cauze care intra în cadrul prezentei Carte sau care se referã la puterile şi funcţiile vreunuia din organele prevãzute în prezenta Carta şi sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, poate face recomandãri Membrilor Naţiunilor Unite sau Consiliului de Securitate, ori Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate în oricare asemenea chestiuni sau cauze.
ART. 11
1. Adunarea Generalã poate examina principiile generale de cooperare pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, inclusiv principiile care guverneazã dezarmarea şi reglementarea inarmarilor, şi poate face recomandãri cu privire la asemenea principii fie Membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizaţiei şi Consiliului de Securitate.
2. Adunarea Generalã poate discuta orice probleme privitoare la menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, care îi vor fi fost supuse de cãtre oricare Membru al Naţiunilor Unite sau de cãtre Consiliul de Securitate ori, în conformitate cu Articolul 35, paragraful 2, de cãtre un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite şi, sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12 poate face recomandãri în privinta oricãrei asemenea probleme, fie Statului ori Statelor interesate fie Consiliului de Securitate, fie Statelor şi Consiliului de Securitate. Orice asemenea problema care reclama sa se întreprindã o acţiune va fi deferita de Adunarea Generalã Consiliului de Securitate înainte sau dupã discutarea ei.
3. Adunarea Generalã poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra situaţiilor care ar putea pune în primejdie pacea şi securitatea internationala.
4. Puterile Adunãrii Generale, prevãzute în acest Articol, nu limiteazã domeniul general de aplicare al Articolului 10.
ART. 12
1. Cît timp Consiliul de Securitate exercita, în privinta unui diferend sau a unei situaţii, funcţiile care îi sînt atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generalã nu va face nici o recomandare cu privire la acel diferend sau situaţie, decît dacã Consiliul de Securitate îi cere aceasta.
2. Secretarul general, cu asentimentul Consiliului de Securitate, va aduce la cunostinta Adunãrii Generale, la fiecare sesiune, toate problemele referitoare la menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale de care se ocupa Consiliul de Securitate; de asemenea, el va înştiinţa Adunarea Generalã, iar dacã Adunarea Generalã nu este în sesiune, pe Membrii Naţiunilor Unite, de îndatã ce Consiliul de Securitate înceteazã de a se mai ocupa de acele probleme.
ART. 13
1. Adunarea Generalã va iniţia studii şi va face recomandãri în scopul:
a. de a promova cooperarea internationala în domeniul politic şi de a incuraja dezvoltarea progresiva a dreptului internaţional şi codificarea lui;
b. de a promova cooperarea internationala în domeniile economic, social, cultural, al învãţãmîntului şi sãnãtãţii şi de a sprijini înfãptuirea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
2. Celelalte raspunderi, funcţii şi puteri ale Adunãrii Generale, referitoare la problemele menţionate în paragraful 1 b de mai sus, sînt enunţate în Capitolele IX şi X.
ART. 14
Sub rezerva dispoziţiilor Articolului 12, Adunarea Generalã poate recomanda mãsuri pentru aplanarea paşnicã a oricãrei situaţii, indiferent de origine, pe care o considera de natura a dãuna bunastarii generale sau relaţiilor prieteneşti între natiuni, inclusiv a situaţiilor rezultind dintr-o încãlcare a dispoziţiilor prezentei Carte, care enunta Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite.
ART. 15
1. Adunarea Generalã va primi şi examina rapoarte anuale şi speciale ale Consiliului de Securitate; aceste rapoarte vor cuprinde o dare de seama asupra mãsurilor pe care Consiliul de Securitate le-a hotãrît sau le-a luat pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
2. Adunarea Generalã va primi şi examina rapoartele celorlalte organe ale Naţiunilor Unite.
ART. 16
Adunarea Generalã va îndeplini în privinta sistemului internaţional de tutela funcţiile care-i sînt atribuite prin Capitolele XII şi XIII, inclusiv aprobarea acordurilor de tutela referitoare la teritoriile care nu sînt desemnate drept zone strategice.
ART. 17
1. Adunarea Generalã va examina şi aproba bugetul Organizaţiei.
2. Cheltuielile Organizaţiei sînt suportate de Membri, potrivit repartizãrii stabilite de Adunarea Generalã.
3. Adunarea Generalã va examina şi aproba orice acorduri financiare şi bugetare încheiate cu instituţiile specializate la care se referã Articolul 57 şi va examina bugetele administrative ale acestor instituţii, spre a le face recomandãri.
Votare
ART. 18
1. Fiecare membru al Adunãrii Generale dispune de un vot.
2. Hotãrîrile Adunãrii Generale în probleme importante vor fi adoptate cu majoritatea de doua treimi a membrilor prezenţi şi votanti. Vor fi considerate probleme importante: recomandãrile cu privire la menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, alegerea membrilor Consiliului Economic şi Social, alegerea membrilor Consiliului de Tutela, în conformitate cu paragraful 1 c al Articolului 86, admiterea de noi Membri în Organizaţie, suspendarea drepturilor şi privilegiilor Membrilor, excluderea de Membri, problemele referitoare la funcţionarea sistemului de tutela şi problemele bugetare.
3. Hotãrîrile privind alte probleme, inclusiv stabilirea unor noi categorii de probleme asupra cãrora sa se decidã cu o majoritate de doua treimi, se vor adopta cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti.
ART. 19
Un Membru al Naţiunilor Unite care este în intirziere cu plata contribuţiilor sale financiare cãtre Organizaţie nu va putea participa la vot în Adunarea Generalã dacã totalul arieratelor egaleaza sau depãşeşte contribuţia datoratã de el pentru ultimii doi ani împliniţi. Adunarea Generalã poate totuşi permite acestui Membru sa ia parte la vot în cazul în care constata ca neplata se datoreazã unor împrejurãri independente de vointa lui.
Procedura
ART. 20
Adunarea Generalã se va întruni în sesiuni anuale ordinare şi, cînd împrejurãrile o cer, în sesiuni extraordinare. Sesiunile extraordinare vor fi convocate de Secretarul General la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritãţii Membrilor Naţiunilor Unite.
ART. 21
Adunarea Generalã va stabili propriile sale reguli de procedura. Ea îşi va desemna Preşedintele pentru fiecare sesiune.
ART. 22
Adunarea Generalã poate infiinta organele subsidiare pe care le socoteşte necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
CAP. 5
CONSILIUL DE SECURITATE
Componenta
ART. 23
1. Consiliul de Securitate va fi alcãtuit din cincisprezece membri ai Naţiunilor Unite. Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii vor fi membri permanenţi al Consiliului de Securitate. Adunarea Generalã va alege alţi zece Membri ai Organizaţiei ca membri nepermanenti ai Consiliului de Securitate, ţinînd în special seama în primul rind de contribuţia Membrilor Naţiunilor Unite la menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale şi la înfãptuirea celorlalte scopuri ale Organizaţiei şi, de asemenea, de o repartiţie geograficã echitabila.
2. Membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate vor fi aleşi pe o perioada de doi ani. La prima alegere de membri nepermanenti, dupã sporirea numãrului de membri ai Consiliului de Securitate de la unsprezece la cincisprezece, doi dintre cei patru membri adaugaji vor fi aleşi pe o perioada de un an. Membrii al cãror mandat expira nu vor putea fi realeşi imediat.
3. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va avea un reprezentant în Consiliu.
Funcţii şi puteri
ART. 24
1. Spre a asigura acţiunea rapida şi eficace a Organizaţiei, Membrii sãi conferã Consiliului de Securitate rãspunderea principala pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale şi recunosc ca, indeplinindu-şi îndatoririle impuse dc aceasta rãspundere, Consiliul de Securitate acţioneazã în numele lor.
2. În îndeplinirea acestor îndatoriri, Consiliul de Securitate va acţiona în conformitate cu Scopurile şi Principiile Naţiunilor Unite. Puterile specifice acordate Consiliului de Securitate pentru îndeplinirea acestor îndatoriri sînt definite în Capitolele VI, VII, VIII şi XII.
3. Consiliul de Securitate va supune spre examinare Adunãrii Generale rapoarte anuale şi, cînd va fi necesar, rapoarte speciale.
ART. 25
Membrii Naţiunilor Unite sînt de acord sa accepte şi sa execute hotãrîrile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Carta.
ART. 26
În scopul de a promova stabilirea şi menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, fãrã a folosi pentru inarmari decît un minimum din resursele umane şi economice ale lumii, Consiliul de Securitate are sarcina de a elabora, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, prevãzut în Articolul 47, planuri care vor fi supuse Membrilor Naţiunilor Unite în vederea stabilirii unui sistem de reglementare a inarmarilor.
Votare
ART. 27
1. Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.
2. Hotãrîrile Consiliului de Securitate în probleme de procedura vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri.
3. Hotãrîrile Consiliului de Securitate în toate celelalte probleme vor fi adoptate cu votul afirmativ a noua membri, cuprinzînd şi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenţi, cu condiţia ca, în cazul hotãrîrilor care se adopta în temeiul Capitolului VI şi al Articolului 52 paragraful 3, o parte la un diferend sa se abţinã de la votare.
Procedura
ART. 28
1. Consiliul de Securitate va fi astfel organizat încît sa-şi poatã exercita funcţiile fãrã întrerupere. În acest scop, fiecare membru al Consiliului de Securitate trebuie sa aibã oricind un reprezentant la Sediul Organizaţiei.
2. Consiliul de Securitate va tine şedinţe periodice, la care fiecare dintre membrii sãi poate, dacã doreşte, sa fie reprezentat de un membru al guvernului sau ori de un alt reprezentant special desemnat.
3. Consiliul de Securitate poate tine şedinţe în alte locuri decît Sediul Organizaţiei, pe care le socoteşte cele mai indicate pentru a-i înlesni lucrãrile.
ART. 29
Consiliul de Securitate poate infiinta organele subsidiare pe care le considera necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
ART. 30
Consiliul de Securitate va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui sau.
ART. 31
Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate poate participa, fãrã drept de vot, la discutarea oricãrei probleme supuse Consiliului de Securitate, ori de cîte ori acesta considera ca interesele acelui Membru sînt afectate în mod special.
ART. 32
Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este membru al Consiliului de Securitate sau orice Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite, dacã este parte într-un diferend examinat de Consiliul de Securitate, va fi invitat sa participe, fãrã drept de vot, la discutiile cu privire la acel diferend. Consiliul de Securitate va determina condiţiile pe care le considera juste pentru participarea unui Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite.
CAP. 6
REZOLVAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR
ART. 33
1. Pãrţile la orice diferend a cãrui prelungire ar putea pune în primejdie menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale trebuie sa caute sa-l rezolve, înainte de toate, prin tratative, ancheta, mediatie, conciliere, arbitraj, pe cale judiciarã, recurgere la organizaţii sau acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice, la alegerea lor.
2. Consiliul de Securitate, cînd socoteşte necesar, invita pãrţile sa-şi rezolve diferendul prin asemenea mijloace.
ART. 34
Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie care ar putea duce la frictiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend, în scopul de a stabili dacã prelungirea diferendului sau situaţiei ar putea pune în primejdie menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 35
1. Orice Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunãrii Generale asupra oricãrui diferend sau situaţii de natura celor menţionate în Articolul 34.
2. Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate atrage atenţia Consiliului de Securitate sau Adunãrii Generale asupra oricãrui diferend la care este parte dacã accepta în prealabil, în privinta acelui diferend, obligaţiile de rezolvare paşnicã prevãzute în prezenta Carta.
3. Acţiunile întreprinse de Adunarea Generalã în chestiunile asupra cãrora i se atrage atenţia în temeiul Articolului de fata vor fi supuse dispoziţiilor Articolelor 11 şi 12.
ART. 36
1. Consiliul de Securitate poate, în orice stadiu al unui diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 ori al unei situaţii similare, sa recomande procedurile sau metodele de aplanare corespunzãtoare.
2. Consiliul de Securitate va lua în considerare orice proceduri de rezolvare a diferendului deja adoptate de pãrţi.
3. Fãcînd recomandãri în temeiul prezentului Articol, Consiliul de Securitate va tine seama şi de faptul ca, în regula generalã, diferendele de ordin juridic trebuie sa fie supuse de pãrţi Curţii Internaţionale de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile Statutului Curţii.
ART. 37
1. În cazul în care pãrţile la un diferend de natura celor menţionate în Articolul 33 nu reuşesc sa-l rezolve prin mijloacele indicate în acel Articol, ele îl vor supune Consiliului de Securitate.
2. În cazul în care Consiliul de Securitate socoteşte ca prelungirea diferendului ar putea, în fapt, sa punã în primejdie menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, el va hotãrî dacã trebuie sa acţioneze în temeiul Articolului 36 sau sa recomande condiţiile de rezolvare pe care le va considera potrivite.
ART. 38
Fãrã a se aduce atingere dispoziţiilor Articolelor 33-37, Consiliul de Securitate poate, dacã toate pãrţile la un diferend cer aceasta, sa facã recomandãri pãrţilor în scopul rezolvarii paşnice a diferendului.
CAP. 7
ACŢIUNEA ÎN CAZ DE AMENINŢĂRI IMPOTRIVA PĂCII, DE ÎNCĂLCĂRI ALE PĂCII ŞI DE ACTE DE AGRESIUNE
ART. 39
Consiliul de Securitate va constata existenta unei ameninţãri impotriva pãcii, a unei încãlcãri a pãcii sau a unui act de agresiune şi va face recomandãri ori va hotãrî ce mãsuri vor fi luate, în conformitate cu Articolele 41 şi 42, pentru menţinerea sau restabilirea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 40
Pentru a preintimpina o agravare a situaţiei, Consiliul de Securitate poate ca, înainte de a face recomandãri sau a hotãrî asupra mãsurilor care trebuie luate în conformitate cu Articolul 39, sa invite pãrţile interesate sa se conformeze mãsurilor provizorii pe care le considera necesare sau de dorit. Asemenea mãsuri provizorii nu vor prejudicia întru nimic drepturile, pretenţiile sau poziţia pãrţilor interesate. Consiliul de Securitate va tine seama în modul cuvenit de neexecutarea acestor mãsuri provizorii.
ART. 41
Consiliul de Securitate poate hotãrî ce mãsuri, care nu implica folosirea forţei armate, trebuie luate spre a se da urmare hotãrîrilor sale şi poate cere Membrilor Naţiunilor Unite sa aplice aceste mãsuri. Ele pot sa cuprindã întreruperea totalã sau parţialã a relaţiilor economice şi a comunicaţiilor feroviare, maritime, aeriene, poştale, telegrafice, prin radio şi a altor mijloace de comunicaţie, precum şi ruperea relaţiilor diplomatice.
ART. 42
În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti ca mãsurile prevãzute în Articolul 41 nu ar fi adecvate ori ca s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde, cu forte aeriene, navale sau terestre, orice acţiune pe care o considera necesarã pentru menţinerea sau restabilirea pãcii şi securitãţii internaţionale. Aceasta acţiune poate cuprinde demonstratii mãsuri de blocada şi alte operaţiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Naţiunilor Unite.
ART. 43
1. Toţi Membrii Naţiunilor Unite spre a contribui la menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, se obliga sa punã la dispoziţia Consiliului de Securitate, la cererea sa şi în conformitate cu un acord sau acorduri speciale, forţele armate, asistenta şi înlesnirile, inclusiv dreptul de trecere, necesare pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
2. Acordul sau acordurile menţionate mai sus vor stabili efectivele şi natura acestor forte, gradul lor de pregãtire şi amplasarea lor generalã precum şi natura înlesnirilor şi asistenţei care urmeazã sa fie acordate.
3. Acordul sau acordurile vor fi negociate cît mai curînd posibil, la initiativa Consiliului de Securitate. Ele se vor încheia între Consiliul de Securitate şi Membri ai Organizaţiei, sau între Consiliul de Securitate şi grupuri de Membri ai Organizaţiei şi vor fi supuse ratificãrii statelor semnatare, în conformitate cu procedura lor constituţionalã.
ART. 44
Atunci cînd Consiliul de Securitate a hotãrît sa recurgã la forta, el trebuie, înainte de a cere unui Membru nereprezentat în Consiliu sa punã la dispoziţie forte armate, în executarea obligaţiilor asumate de acesta în temeiul Articolului 43, sa invite pe acel Membru ca, dacã doreşte, sa participe la luarea hotãrîrilor Consiliului de Securitate privind folosirea contingentelor de forte armate ale acelui Membru.
ART. 45
Spre a permite Organizaţiei sa ia mãsuri urgente de ordin militar, Membrii Naţiunilor Unite vor menţine contingente naţionale de forte aeriene imediat utilizabile pentru o acţiune combinata de constringere internationala. Efectivele şi gradul de pregãtire ale acestor contingente precum şi planurile pentru acţiunea lor combinata vor fi stabilite de cãtre Consiliul de Securitate, cu ajutorul Comitetului de Stat-Major, în limitele indicate prin acordul sau acordurile speciale, menţionate în Articolul 43.
ART. 46
Planurile pentru folosirea forţelor armate vor fi stabilite de Consiliul de Securitate cu ajutorul Comitetului de Stat-Major.
ART. 47
1. Se va infiinta un Comitet de Stat-Major pentru a sfatui şi asista Consiliul de Securitate în toate problemele referitoare la mijloacele de ordin militar necesare Consiliului de Securitate pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale, la folosirea şi comanda forţelor puse la dispoziţia sa, la reglementarea inarmarilor şi la eventuala dezarmare.
2. Comitetul de Stat-Major va fi alcãtuit din Şefii Statelor-Majore ale membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate sau din reprezentanţii lor. Orice Membru al Naţiunilor Unite care nu este reprezentant permanent în Comitet va fi invitat de cãtre Comitet sa i se asocieze cînd participarea acelui Membru la lucrãrile lui este necesarã pentru buna îndeplinire a îndatoririlor Comitetului.
3. Comitetul de Stat-Major va rãspunde, sub autoritatea Consiliului de Securitate, de conducerea strategica a oricãror forte armate puse la dispoziţia Consiliului de Securitate. Problemele privind comanda unor asemenea forte vor fi reglementate ulterior.
4. Cu autorizaţia Consiliului de Securitate şi dupã consultarea cu organizaţiile regionale corespunzãtoare, Comitetul de Stat-Major poate infiinta subcomitete regionale.
ART. 48
1. Mãsurile necesare executãrii hotãrîrilor Consiliului de Securitate în scopul menţinerii pãcii şi securitãţii internaţionale vor fi luate de toţi Membrii Naţiunilor Unite sau de unii dintre ei, dupã cum va stabili Consiliul de Securitate.
2. Aceste hotãrîri vor fi executate de Membrii Naţiunilor Unite atît direct cît şi prin acţiunea lor în cadrul organismelor internaţionale corespunzãtoare din care fac parte.
ART. 49
Membrii Naţiunilor Unite se vor asocia spre a-şi acorda reciproc asistenta în executarea mãsurilor hotãrîte de Consiliul de Securitate.
ART. 50
Dacã Consiliul de Securitate ia mãsuri preventive sau de constringere impotriva unui Stat, orice alt Stat, indiferent dacã este sau nu Membru al Naţiunilor Unite, care intimpina dificultãţi economice deosebite, ivite ca urmare a executãrii acelor mãsuri, va avea dreptul sa consulte Consiliul de Securitate cu privire la rezolvarea acelor dificultãţi.
ART. 51
Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu va aduce atingere dreptului inerent de autoaparare individualã sau colectivã în cazul în care se produce un atac armat impotriva unui Membru al Naţiunilor Unite, pînã cînd Consiliul de Securitate va fi luat mãsurile necesare pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale. Mãsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoaparare vor fi aduse imediat la cunostinta Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în nici un fel puterea şi îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricind acţiunile pe care le va socoti necesare pentru menţinerea sau restabilirea pãcii şi securitãţii internaţionale.
CAP. 8
ACORDURI REGIONALE
ART. 52
1. Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu se opune existenţei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale care sînt susceptibile de acţiuni cu caracter regional, cu condiţia ca asemenea acorduri sau organisme, precum şi activitatea lor, sa fie compatibile cu Scopurile şi Principiile Organizaţiei.
2. Membrii Naţiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie sa depunã toate eforturile pentru rezolvarea paşnicã a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate.
3. Consiliul de Securitate va incuraja dezvoltarea rezolvarii paşnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din initiativa Statelor interesate, fie din propria sa initiativa.
4. Articolul de fata nu aduce întru nimic atingere aplicãrii Articolelor 34 şi 35.
ART. 53
1. Consiliul de Securitate va folosi, dacã este cazul, asemenea acorduri sau organisme regionale pentru aplicarea acţiunilor de constringere sub autoritatea sa. Nici o acţiune de constringere nu va fi însã întreprinsã, în temeiul acestor acorduri regionale sau de cãtre organismele regionale, fãrã autorizaţia Consiliului de Securitate; sînt exceptate mãsurile impotriva oricãrui Stat inamic, în sensul definitiei paragrafului 2 din Articolul de fata, prevãzute în Articolul 107 sau în acordurile regionale, îndreptate impotriva reluarii unei politici agresive de cãtre un asemenea Stat, pînã cînd se va putea incredinta Organizaţiei, la cererea guvernelor interesate, sarcina de a preintimpina orice noua agresiune din partea unui asemenea Stat.
2. Termenul de (r)Stat inamicZ, asa cum este folosit în paragraful 1 din Articolul de fata, se aplica oricãrui Stat care, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a fost inamicul oricãruia dintre semnatarii prezentei Carte.
ART. 54
Consiliul de Securitate trebuie sa fie în permanenta deplin informat asupra acţiunilor întreprinse sau preconizate în temeiul acordurilor regionale sau de cãtre organismele regionale în scopul menţinerii pãcii şi securitãţii internaţionale.
CAP. 9
COOPERAREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ INTERNATIONALA
ART. 55
În scopul de a crea condiţiile de stabilitate şi bunastare necesare unor relaţii paşnice şi prieteneşti între natiuni, întemeiate pe respectarea principiului egalitãţii în drepturi a popoarelor şi al dreptului lor de a dispune de ele însele, Natiunile Unite vor promova:
a. ridicarea nivelului de trai, deplina folosire a forţei de munca şi condiţii de progres şi dezvoltare economicã şi socialã;
b. rezolvarea problemelor internaţionale în domeniile economic, social, al sãnãtãţii şi al altor probleme conexe; cooperarea internationala în domeniile culturii şi învãţãmîntului;
c. respectarea universala şi efectivã a drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasa, sex, limba sau religie.
ART. 56
Toţi Membrii se obliga sa întreprindã acţiuni în comun şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru realizarea scopurilor enunţate în Articolul 55.
ART. 57
1. Diferitele instituţii specializate, înfiinţate prin acorduri interguvernamentale şi avînd, potrivit statutelor lor, largi atribuţii internaţionale în domeniile economic, social, cultural, al învãţãmîntului, sãnãtãţii şi alte domenii conexe, vor fi puse în legatura cu Natiunile Unite în conformitate cu dispoziţiile Articolului 63.
2. Instituţiile astfel puse în legatura cu Natiunile Unite sînt desemnate mai jos prin expresia instituţii specializate.
ART. 58
Organizaţia va face recomandãri pentru coordonarea programelor şi activitãţilor instituţiilor specializate.
ART. 59
Organizaţia va iniţia, cînd este cazul, tratative între statele interesate în vederea infiintarii oricãror noi instituţii specializate necesare pentru îndeplinirea scopurilor enunţate în Articolul 55.
ART. 60
Rãspunderea pentru îndeplinirea funcţiilor Organizaţiei, enunţate în Capitolul de fata, va reveni Adunãrii Generale şi, sub autoritatea Adunãrii Generale, Consiliului Economic şi Social care va avea în acest scop puterile stabilite în Capitolul X.
CAP. 10
CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL
Componenta
ART. 61
1. Consiliul Economic şi Social va fi alcãtuit din cincizeci şi patru de Membri ai Naţiunilor Unite aleşi de Adunarea Generalã.
2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3, optsprezece membri ai Consiliului Economic şi Social vor fi aleşi în fiecare an pentru o perioada de trei ani. Un membru al cãrui mandat expira va putea fi reales imediat.
3. La prima alegere dupã sporirea numãrului de membri ai Consiliului Economic şi Social de la douãzeci şi şapte la cincizeci şi patru, pe lîngã membrii aleşi în locul celor noua membri ale cãror mandate expira la sfîrşitul acelui an, vor fi aleşi încã douãzeci şi şapte membri. Mandatul a noua dintre aceşti douãzeci şi şapte membri adaugati va expira dupã un an, iar al altor noua membri dupã doi ani, potrivit dispoziţiilor Adunãrii Generale.
4. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social va avea un reprezentant în Consiliu.
Funcţii şi puteri
ART. 62
1. Consiliul Economic şi Social poate efectua sau iniţia studii şi rapoarte privind probleme internaţionale în domeniile economic social, cultural, al învãţãmîntului, al sãnãtãţii şi în alte domenii conexe şi poate face recomandãri în privinta tuturor acestor probleme Adunãrii Generale, Membrilor Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate interesate.
2. El poate face recomandãri în scopul de a promova respectarea efectivã a drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale pentru toţi.
3. El poate pregati, spre a fi supuse Adunãrii Generale, proiecte de convenţii în probleme de competenta sa.
4. El poate convoca în conformitate cu regulile fixate de Natiunile Unite conferinţe internaţionale în probleme de competenta sa.
ART. 63
1. Consiliul Economic şi Social poate încheia cu oricare dintre instituţiile la care se referã Articolul 57 acorduri stabilind condiţiile în care instituţia respeetiva va fi pusã în legatura cu Natiunile Unite. Aceste acorduri vor fi supuse aprobãrii Adunãrii Generale.
2. El poate coordona activitatea instituţiilor specializate prin consultãri cu ele şi prin recomandãri adresate acestor instituţii, precum şi prin recomandãri adresate Adunãrii Generale şi Membrilor Naţiunilor Unite.
ART. 64
1. Consiliul Economic şi Social poate lua mãsurile potrivite spre a obţine rapoarte periodice din partea instituţiilor specializate. El poate conveni cu Membri Naţiunilor Unite şi cu instituţiile specializate spre a obţine rapoarte privind mãsurile luate în executarea propriilor sale recomandãri şi a recomandãrilor Adunãrii Generale în probleme de competenta Consiliului.
2. El poate comunica Adunãrii Generale observaţiile sale asupra acestor rapoarte.
ART. 65
Consiliul Economic şi Social poate da informaţii Consiliului de Securitate şi îi va da asistenta, la cererea acestuia.
ART. 66
1. Consiliul Economic şi Social va îndeplini, în executarea recomandãrilor Adunãrii Generale, funcţiile care intra în competenta sa.
2. El poate, cu aprobarea Adunãrii Generale, sa îndeplineascã serviciile pe care i le-ar cere Membri ai Naţiunilor Unite sau instituţii specializate.
3. El va îndeplini celelalte funcţii specificate în alte pãrţi din prezenta Carta sau care îi pot fi atribuite de Adunarea Generalã.
Votare
ART. 67
1. Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social dispune de un vot.
2. Hotãrîrile Consiliului Economic şi Social se vor adopta cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi şi votanti.
Procedura
ART. 68
Consiliul Economic şi Social va infiinta comisii pentru problemele economice şi sociale şi pentru promovarea drepturilor omului precum şi orice alte comisii necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale.
ART. 69
Consiliul Economic şi Social va invita orice Membru al Naţiunilor Unite sa participe fãrã drept de vot, la dezbaterile sale asupra oricãror probleme care prezintã un interes special pentru acel Membru.
ART. 70
Consiliul Economic şi Social poate lua mãsuri pentru participarea, fãrã drept de vot, a reprezentanţilor instituţiilor specializate la dezbaterile sale sau ale comisiilor înfiinţate de el, precum şi pentru participarea propriilor sãi reprezentanţi la dezbaterile instituţiilor specializate.
ART. 71
Consiliul Economic şi Social va putea lua orice mãsuri potrivite pentru consultarea organizaţiilor neguvernamentale care se ocupa cu probleme de competenta sa. Aceste mãsuri se pot aplica unor organizaţii internaţionale şi, dacã este cazul unor organizaţii naţionale, dupã consultare cu Membrul Naţiunilor Unite interesat în aceasta.
ART. 72
1. Consiliul Economic şi Social va stabili propriile sale reguli de procedura inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui sau.
2. Consiliul Economic şi Social se va întruni dupã necesitaţi, potrivit cu regulile sale de procedura care vor cuprinde dispoziţii pentru convocarea Consiliului la cererea majoritãţii membrilor sãi.
CAP. 11
DECLARAŢIE PRIVIND TERITORIILE CARE NU SE AUTOGUVERNEAZA
ART. 73
Membrii Naţiunilor Unite care au sau care îşi asuma rãspunderea pentru administrarea unor teritorii ale cãror popoare nu au atins încã un grad deplin de autoguvernare recunosc principiul ca interesele locuitorilor acestor teritorii au intiietate. Ei accepta ca o misiune sacrã obligaţia de a promova la maximum bunãstarea locuitorilor acestor teritorii, în cadrul sistemului de pace şi securitate internationala stabilit prin prezenta Carta, şi în acest scop:
a. de a asigura, cu respectarea cuvenitã a culturii popoarelor în cauza progresul lor politic, economic, social şi în domeniul educaţiei, tratamentul lor echitabil şi protecţia lor impotriva abuzurilor;
b. de a dezvolta capacitatea lor de a se autoguverna, de a tine seama în modul cuvenit de nazuintele politice ale acestor popoare şi de a le ajuta în dezvoltarea progresiva a instituţiilor lor politice libere, potrivit cu condiţiile specifice fiecãrui teritoriu şi ale poporului sau şi cu gradul lor diferit de dezvoltare;
c. de a întãri pacea şi securitatea internationala;
d. de a promova mãsuri constructive de dezvoltare, de a incuraja lucrãri de cercetare de a coopera unul cu altul şi, în cazurile potrivite, cu organisme internaţionale specializate spre a realiza efectiv scopurile sociale, economice şi ştiinţifice enunţate în prezentul Articol;
e. de a transmite regulat spre informare Secretarului general, sub rezerva limitarilor pe care le-ar putea impune exigente de securitate şi considerente de ordin constituţional, informaţii statistice şi altele de natura tehnica privind condiţiile economice, sociale şi de învãţãmînt din teritoriile de care rãspund, altele decît teritoriile cãrora li se aplica Capitolele XII şi XIII.
ART. 74
Membrii Naţiunilor Unite recunosc, de asemenea, ca politica lor fata de teritoriile cãrora li se aplica acest Capitol, ca şi fata de teritoriile lor metropolitane trebuie sa se întemeieze pe principiul general al bunei vecinitati în domeniile social economic şi comercial, ţinînd seama în mod cuvenit, de interesele şi bunãstarea restului lumii.
CAP. 12
SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE TUTELA
ART. 75
Organizaţia Naţiunilor Unite va stabili, sub autoritatea sa, un sistem internaţional de tutela pentru administrarea şi supravegherea teritoriilor care vor putea fi supuse acestui sistem prin acorduri individuale ulterioare. Aceste teritorii sînt desemnate în cele de mai jos prin expresia (r)teritorii sub tutelaZ.
ART. 76
Obiectivele fundamentale ale sistemului de tutela, în conformitate cu scopurile Naţiunilor Unite enunţate în Articolul 1 din prezenta Carta vor fi urmãtoarele:
a. de a întãri pacea şi securitatea internationala;
b. de a promova progresul politic, economic şi social al locuitorilor din teritoriile sub tutela precum şi dezvoltarea educaţiei lor; de a favoriza, de asemenea evoluţia lor progresiva spre autoguvernare sau independenta, ţinînd seama de condiţiile specifice fiecãrui teritoriu şi popoarelor sale şi de nazuintele liber exprimate ale popoarelor interesate şi de dispoziţiile care vor putea fi prevãzute prin fiecare acord de tutela;
c. de a incuraja respectarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale pentru toţi, fãrã deosebire de rasa, sex, limba sau religie, şi de a dezvolta sentimentul de interdependenta a popoarelor lumii;
d. de a asigura egalitatea de tratament în domeniile social, economic şi comercial tuturor Membrilor Naţiunilor Unite şi cetãţenilor lor, de a asigura, de asemenea, acestora din urma egalitate de tratament în administrarea justiţiei, fãrã a se aduce atingere realizãrii obiectivelor menţionate mai sus şi sub rezerva dispoziţiilor Articolului 80.
ART. 77
1. Sistemul de tutela se va aplica teritoriilor din categoriile enumerate mai jos şi care vor fi supuse acestui sistem prin acorduri de tutela:
a. teritorii în prezent sub mandat;
b. teritorii care pot fi desprinse din statele inamice, ca urmare a celui de-al doilea rãzboi mondial;
c. teritorii supuse în mod voluntar acestui sistem de cãtre statele care rãspund de administrarea lor.
2. Printr-un acord ulterior se va stabili care teritorii din categoriile menţionate mai sus vor fi supuse sistemului de tutela şi în ce condiţii.
ART. 78
Sistemul de tutela nu se va aplica ţãrilor care au devenit Membri ai Naţiunilor Unite, relaţiile dintre ele trebuind sa se întemeieze pe respectarea principiului egalitãţii suverane.
ART. 79
Condiţiile sistemului de tutela pentru fiecare teritoriu care urmeazã sa fie supus acestui sistem, precum şi orice modificãri sau amendamente, vor face obiectul unui acord între statele direct interesate, inclusiv puterea mandatara în cazul teritoriilor sub mandatul unui Membru al Naţiunilor Unite, şi vor fi aprobate în conformitate cu prevederile Articolelor 83 şi 85.
ART. 80
1. Cu excepţia celor ce s-ar putea conveni prin acordurile individuale de tutela, încheiate în conformitate cu Articolele 77, 79 şi 81, prin care fiecare teritoriu este supus sistemului de tutela, şi pînã la încheierea unor asemenea acorduri, nici o dispoziţie din prezentul Capitol nu trebuie sa fie interpretatã ca modificind în vreun fel, direct sau indirect, orice drepturi ale oricãror state sau popoare, ori dispoziţiile unor acte internaţionale în vigoare la care pot fi pãrţi Membri ai Naţiunilor Unite.
2. Paragraful 1 din prezentul Articol nu trebuie interpretat ca dind temeiuri pentru intirzierea sau amînarea negocierii şi încheierii de acorduri destinate sa supunã sistemului de tutela teritorii sub mandat sau alte teritorii, potrivit prevederilor Articolului 77.
ART. 81
Acordul de tutela va cuprinde, în fiecare caz, condiţiile în care va fi administrat teritoriul sub tutela şi va desemna autoritatea care va exercita administrarea teritoriului sub tutela. O asemenea autoritate, denumita mai jos (r)autoritate administrantaZ, poate fi unul sau mai multe state sau însãşi Organizaţia.
ART. 82
În orice acord de tutela pot fi stabilite una sau mai multe zone strategice, care pot cuprinde o parte sau întreg teritoriul sub tutela cãruia i se aplica acordul, fãrã a se aduce atingere oricãrui acord sau oricãror acorduri speciale, încheiate în temeiul Articolului 43.
ART. 83
1. Toate funcţiile Naţiunilor Unite privind zonele strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor din acordurile de tutela şi a modificãrii sau amendãrii lor, vor fi exercitate de Consiliul de Securitate.
2. Obiectivele fundamentale enunţate în Articolul 76 sînt valabile pentru popoarele din fiecare zona strategica.
3. Consiliul de Securitate, ţinînd seama de dispoziţiile acordurilor de tutela şi fãrã a se aduce atingere exigenţelor de securitate, va recurge la sprijinul Consiliului de Tutela pentru îndeplinirea funcţiilor asumate de Natiunile Unite, în cadrul sistemului de tutela, în domeniile politic, economic, social şi al învãţãmîntului în zonele strategice.
ART. 84
Autoritatea administranta va avea datoria de a veghea ca teritoriul sub tutela sa-şi aducã contribuţia la menţinerea pãcii şi securitalii internaţionale. În acest scop, autoritatea administranta poate folosi contingente de voluntari, înlesnirile şi sprijinul teritoriului sub tutela pentru a îndeplini obligaţiile asumate în aceasta privinta fata de Consiliul de Securitate, precum şi pentru apãrarea localã şi menţinerea legalitãţii şi a ordinii în teritoriul sub tutela.
ART. 85
1. Funcţiile Naţiunilor Unite privind acordurile de tutela pentru toate zonele care nu sînt desemnate ca zone strategice, inclusiv aprobarea dispoziţiilor acordurilor de tutela şi a modificãrii sau amendãrii lor, vor fi exercitate de Adunarea Generalã.
2. Consiliul de Tutela, actionind sub autoritatea Adunãrii Generale, o va ajuta la îndeplinirea acestor funcţii.
CAP. 13
CONSILIUL DE TUTELA
Componenta
ART. 86
1. Consiliul de Tutela se va compune din urmãtorii Membri ai Naţiunilor Unite:
a. Membrii care administreazã teritorii sub tutela;
b. acei Membri desemnaţi nominal în Articolul 23 care nu administreazã teritorii sub tutela;
c. atitia alţi Membri aleşi de Adunarea Generalã pe o perioada de trei ani, citi vor fi necesari pentru ca numãrul total al membrilor Consiliului de Tutela sa fie egal repartizat între Membrii Naţiunilor Unite care administreazã şi cei care nu administreazã teritorii sub tutela.
2. Fiecare membru al Consiliului de Tutela va desemna o persoana cu o calificare specialã care sa-l reprezinte în Consiliu.
Funcţii şi puteri
ART. 87
Adunarea Generalã şi, sub autoritatea ei, Consiliul de Tutela pot, în îndeplinirea funcţiilor lor:
a. sa examineze rapoartele supuse de autoritatea administranta;
b. sa primeascã petiţii şi sa le examineze, în consultare cu autoritatea administranta;
c. sa organizeze vizite periodice în teritoriile respective sub tutela, la date fixate de acord cu autoritatea administranta, şi
d. sa întreprindã aceste acţiuni şi altele în conformitate cu dispoziţiile acordurilor de tutela.
ART. 88
Consiliul de Tutela va elabora un chestionar privitor la progresul locuitorilor din fiecare teritoriu sub tutela în domeniile politic, economic, social şi al educaţiei; autoritatea administranta a fiecãrui teritoriu sub tutela care intra în competenta Adunãrii Generale va inainta acesteia un raport anual pe baza chestionarului menţionat.
ART. 89
1. Fiecare membru al Consiliului de Tutela dispune de un vot.
2. Hotãrîrile Consiliului de Tutela vor fi adoptate cu majoritatea membrilor prezenţi şi votanti.
Procedura
ART. 90
1. Consiliul de Tutela va stabili propriile sale reguli de procedura, inclusiv modul de desemnare a Preşedintelui sau.
2. Consiliul de Tutela se va întruni dupã necesitaţi, potrivit cu regulile sale de procedura care vor prevedea convocarea Consiliului la cererea majoritãţii membrilor sãi;
ART. 91
Consiliul de Tutela va recurge, cînd este cazul, la asistenta Consiliului Economic şi Social şi a instituţiilor specializate în problemele care intra în respectivele lor competente.
CAP. 14
CURTEA INTERNATIONALA DE JUSTIŢIE
ART. 92
Curtea Internationala de Justiţie va fi organul judiciar principal al Natiunilar Unite. Ea va funcţiona în conformitate cu Statutul anexat, care este stabilit pe baza statutului Curţii Permanente de Justiţie Internationala, şi face parte integrantã din prezenta Carta.
ART. 93
1. Toţi Membrii Naţiunilor Unite sînt IPSO FACTO pãrţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie.
2. Un Stat care nu este Membru al Naţiunilor Unite poate deveni parte la statutul Curţii Internaţionale de Justiţie în condiţii care urmeazã a fi determinate, pentru fiecare caz în parte, de cãtre Adunarea Generalã, la recomandarea Consiliului de Securitate.
ART. 94
1. Fiecare Membru al Naţiunilor Unite se obliga sa se conformeze hotãrîrii Curţii Internaţionale de Justiţie în orice cauza la care este parte.
2. Dacã oricare dintre pãrţile la o cauza nu va executa obligaţiile ce-i revin în temeiul unei hotãrîri a Curţii, cealaltã parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, în caz ca socoteşte necesar, sa facã recomandãri sau sa hotãrascã mãsurile de luat pentru aducerea la îndeplinire a hotãrîrii.
ART. 95
Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu va impiedica pe membrii Naţiunilor Unite sa încredinţeze rezolvarea diferendelor lor altor tribunale, în temeiul unor acorduri deja în vigoare sau care ar putea fi încheiate în viitor.
ART. 96
1. Adunarea Generalã sau Consiliul de Securitate pot cere Curţii Internaţionale de Justiţie un aviz consultativ în orice problema juridicã.
2. Alte organe ale Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate, cãrora Adunarea Generalã le poate da oricind o autorizaţie în acest scop, au, de asemenea, dreptul de a cere avize consultative Curţii în problemele juridice care se ivesc în sfera lor de activitate.
CAP. 15
SECRETARIATUL
ART. 97
Secretariatul va cuprinde un Secretar General şi personalul de care Organizaţia va avea nevoie. Secretarul General va fi numit de Adunarea Generalã la recomandarea Consiliului de Securitate. El va fi cel mai înalt funcţionar administrativ al Organizaţiei.
ART. 98
Secretarul General va acţiona în aceasta calitate la toate şedinţele Adunãrii Generale, ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic şi Social şi ale Consiliului de Tutela. El va îndeplini orice alte funcţii ce-i sînt încredinţate de aceste organe. Secretarul General va prezenta Adunãrii Generale un raport anual asupra activitãţii Organizaţiei.
ART. 99
Secretarul General poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricãrei probleme care dupã pãrerea sa, ar putea pune în primejdie menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 100
1. În îndeplinirea îndatoririlor lor, Secretarul General şi personalul nu vor solicita şi nici nu vor primi instrucţiuni de la vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioarã Organizaţiei. Ei se vor abţine de la orice act incompatibil cu situaţia lor de funcţionari internatianali, rãspunzãtori numai fata de Organizaţie.
2. Fiecare Membru al Natiunilar Unite se obliga sa respecte caracterul exclusiv internaţional al funcţiilor Secretarului General şi ale personalului şi sa nu caute sa-i influenteze în executarea sarcinilor.
ART. 101
1. Personalul va fi numit de Secretarul General, potrivit regulilor stabilite de Adunarea Generalã.
2. Un personal corespunzãtor va fi afectat în mod permanent Consiliului Economic şi Social, Consiliului de Tutela, şi, dacã este cazul, altor organe ale Naţiunilor Unite. Acest personal va face parte din Secretariat.
3. Considerentul precumpanitor la recrutarea şi stabilirea condiţiilor de serviciu ale personalului trebuie sa fie necesitatea de a se asigura Organizaţiei serviciile unui persanal care sa posede cele mai înalte calitãţi de munca, de competenta şi de integritate. Se va tine seama în modul cuvenit de importanta recrutarii personalului pe cea mai larga baza geograficã posibila.
CAP. 16
DISPOZIŢII DIVERSE
ART. 102
1. Orice tratat sau acord internaţional încheiat de orice Membru al Naţiunilor Unite, dupã intrarea în vigoare a prezentei Carte, va fi cît mai curînd posibil înregistrat la Secretariat şi publicat de acesta.
2. Nici o parte la un tratat sau acord internaţional care nu a fost înregistrat în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 din prezentul Articol nu va putea invoca acel tratat sau acord în fata vreunui organ al Naţiunilor Unite.
ART. 103
În caz de conflict între obligaţiile Membrilor Naţiunilor Unite decurgind din prezenta Carta şi obligaţiile lor decurgind din orice alt acord internatianal vor prevala obligaţiile decurgind din prezenta Carta.
ART. 104
Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecãruia dintre Membrii sãi de capacitatea juridicã necesarã pentru îndeplinirea funcţiilor şi realizarea scopurilor sale.
ART. 105
1. Organizaţia se va bucura pe teritoriul fiecãruia dintre Membrii sãi de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru realizarea scopurilor sale.
2. Reprezentanţii Membrilor Naţiunilor Unite şi functionarii Organizaţiei se vor bucura, de asemenea, de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru îndeplinirea, în mod cu totul independent, a funcţiilor lor legate de Organizaţie.
3. Adunarea Generalã poate face recomandãri în scopul de a stabili detaliile aplicãrii paragrafelor 1 şi 2 din acest Articol sau poate propune Membrilor Naţiunilor Unite convenţii în acest scop.
CAP. 17
DISPOZIŢII TRANZITORII DE SECURITATE
ART. 106
Pînã la intrarea în vigoare a acordurilor speciale menţionate în Articolul 43 care, dupã pãrerea Consiliului de Securitate, îi vor permite sa înceapã a-şi asuma rãspunderile ce îi incumba potrivit Articolului 42, pãrţile la Declaraţia celor Patru Natiuni semnatã la Moscova la 30 octombrie 1943 şi Franta se vor consulta între ele şi, la nevoie, cu alţi Membri ai Naţiunilor Unite în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 5 din acea Declaraţie, spre a întreprinde, în numele Organizaţiei, orice acţiuni comune care ar putea fi necesare pentru menţinerea pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 107
Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu va afecta sau interzice, fata de un Stat care în cursul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost inamicul vreunuia dintre semnatarii prezentei Carte, o acţiune întreprinsã sau autorizata, ca urmare a acestui rãzboi, de cãtre guvernele care poarta rãspunderea acestei acţiuni.
CAP. 18
AMENDAMENTE
ART. 108
Amendamentele la prezenta Carta vor intra în vigoare pentru toţi Membrii Naţiunilor Unite cînd vor fi fost adoptate cu o majoritate de doua treimi din membrii Adunãrii Generale şi ratificate, în conformitate cu respectiva lor procedura constituţionalã, de doua treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate.
ART. 109
1. O Conferinţa Generalã a Membrilor Naţiunilor Unite cu scopul revizuirii prezentei Carte va putea fi ţinuta la data şi la locul care vor fi stabilite cu votul unei majoritãţi de doua treimi din membrii Adunãrii Generale şi cu voturile oricãror noua membri ai Consiliului de Securitate. Fiecare Membru al Organizaţiei va dispune la conferinţa de un vot.
2. Orice modificare a prezentei Carte, recomandatã de conferinţa prin votul majoritãţii de doua treimi, va intra în vigoare la ratificarea ei, în conformitate cu respectiva lor procedura constituţionalã, de cãtre doua treimi din Membrii Naţiunilor Unite, inclusiv toţi membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.
3. Dacã o asemenea conferinţa nu va fi fost ţinuta pînã la cea de-a zecea sesiune anuala a Adunãrii Generale urmãtoare intrãrii în vigoare a prezentei Carte, propunerea de a se convoca o asemenea conferinţa va fi înscrisã pe ordinea de zi a acelei sesiuni a Adunãrii Generale iar conferinţa se va reuni dacã aceasta se va decide prin votul majoritãţii membrilor Adunãrii Generale şi cu voturile oricãror şapte membri ai Consiliului de Securitate.
CAP. 19
RATIFICARE ŞI SEMNARE
ART. 110
1. Prezenta Carta va fi ratificaia de statele semnatare în conformitate cu respectiva lor procedura constituţionalã.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse Guvernului Statelor Unite ale Americii, care va notifica fiecare depunere tuturor Statelor semnatare precum şi Secretarului Genenal al Organizaţiei, dupã ce acesta va fi fost numit.
3. Prezenta Carta va intra în vigoare dupã depunerea instrumentelor de ratificare de cãtre Republica China, Franta, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii şi de cãtre majoritatea celorlalte state semnatare. Guvernul Statelor Unite ale Americii va întocmi apoi un proces-verbal privind depunerea instrumentelor de ratificare, pe care îl va trimite în copie tuturor statelor semnatare.
4. Statele semnatare ale prezentei Carte care o ratifica dupã intrarea ei în vigoare, vor deveni Membri originari ai Naţiunilor Unite la data depunerii instrumentelor de ratificare respective.
ART. 111
Prezenta Carta, ale carei texte în limbile chineza, franceza, rusa, engleza şi spaniola sînt în mod egal autentice, va fi depusa în arhivele Guvernului Statelor Unite ale Americii. Acest Guvern va trimite copii certificate în modul cuvenit Guvernelor celorlalte state semnatare.
DREPT CARE reprezentanţii Guvernelor Naţiunilor Unite au semnat prezenta Carta.
ÎNTOCMITĂ în oraşul San Francisco, la douãzeci şi şase iunie una mie noua sute patruzeci şi cinci.
STATUTUL CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE
ART. 1
Curtea internationala de Justiţie instituitã prin Carta Naţiunilor Unite ca organ judiciar principal al Organizaţiei va fi constituitã şi va funcţiona în conformitate cu dispoziţiile prezentului Statut.
CAP. 1
COMPETENTA CURŢII
ART. 2
Curtea va fi compusa dintr-un corp de judecãtori independenţi, aleşi, indiferent de cetãţenia lor, dintre persoane cu înalte calitãţi morale care îndeplinesc condiţiile cerute în ţara lor pentru numirea în cele mai înalte funcţii judiciare sau care sînt jurişti cu o competenta recunoscuta în materie de drept internaţional.
ART. 3
1. Curtea va fi alcãtuitã din cincisprezece membri, printre care nu pot fi doi cetãţeni ai aceluiaşi stat.
2. Persoana care în legatura cu alcãtuirea Curţii ar putea fi consideratã ca cetãţean a mai mult decît un singur stat va fi socotitã ca cetãţean al statului în care îşi exercita în mod obişnuit drepturile civile şi politice.
ART. 4
1. Membrii Curţii vor fi aleşi de Adunarea Generalã şi de Consiliul de Securitate dintr-o lista de candidaţi propuşi de grupurile naţionale ale Curţii Permanente de Arbitraj, în conformitate cu dispoziţiile de mai jos.
2. În cazul Membrilor Naţiunilor Unite care nu sînt reprezentaţi în Curtea Permanenta de Arbitraj, candidaţii vor fi propuşi de grupuri naţionale, desemnate în acest scop de guvernele lor în condiţiile stipulate pentru membrii Curţii Permanente de Arbitraj prin Articolul 44 al Convenţiei de la Haga din 1907 privind soluţionarea paşnicã a diferendelor internaţionale.
3. În lipsa unui acord special, condiţiile în care un stat parte la prezentul Statut, dar nu şi Membru al Naţiunilor Unite, poate sa participe la alegerea membrilor Curţii vor fi stabilite de Adunarea Generalã, la recomandarea Consiliului de Securitate.
ART. 5
1. Cu cel puţin trei luni înaintea datei alegerilor Secretarul General al Naţiunilor Unite se va adresa în scris membrilor Curţii Permanente de Arbitraj aparţinînd statelor care sînt pãrţi la prezentul Statut, precum şi membrilor grupurilor naţionale desemnate conform Articolului 4, paragraful 2, cu invitaţia ca într-un anumit termen fiecare grup naţional sa procedeze la propunerea drept candidaţi a unor persoane care sînt în situaţia de a îndeplini funcţia de membru al Curţii.
2. Nici un grup nu poate propune mai mult de patru candidaţi, dintre care cel mult doi pot fi cetãţeni ai statului cãruia îi aparţine grupul. În nici un caz numãrul candidalilor propuşi de un grup nu poate depãşi dublul locurilor ce urmeazã a fi completate.
ART. 6
Înainte de a propune aceste candidaturi, se recomanda ca fiecare grup naţional sa consulte cea mai inalta curte de justiţie, facultãţile şi şcolile de drept din ţara sa, academiile naţionale şi secţiile naţionale ale academiilor internaţionale dedicate studierii dreptului.
ART. 7
1. Secretarul General va întocmi o lista în ordine alfabetica a tuturor candidaţilor astfel propuşi. Aceste persoane vor fi singurele eligibile, în afarã cazului prevãzut în Articolul 12, paragraful 2.
2. Secretarul General va supune aceasta lista Adunãrii Generale şi Consiliului de Securitate.
ART. 8
Adunarea Generalã şi Consiliul de Securitate vor proceda, independent unul de altul, la alegerea membrilor Curţii.
ART. 9
La fiecare alegere, alegatorii vor avea în vedere nu numai ca persoanele care urmeazã a alcãtui Curtea sa îndeplineascã individual condiţiile cerute, ci şi ca în ansamblul lor sa fie asigurata reprezentarea marilor forme de civilizatie şi a principalelor sisteme juridice ale lumii.
ART. 10
1. Vor fi consideraţi aleşi candidaţii care au obţinut majoritatea absolutã a voturilor în Adunarea Generalã şi în Consiliul de Securitate.
2. La votarea în Consiliul de Securitate, fie pentru alegerea judecãtorilor, fie pentru desemnarea membrilor comisiei prevãzute în Articolul 12, nu se va face nici o distincţie între membrii permanenli şi membrii nepermanenti ai Consiliului de Securitate.
3. În cazul în care mai mulţi cetãţeni ai aceluiaşi stat ar obţine o majoritate absolutã de voturi atît în Adunarea Generalã, cît şi în Consiliul de Securitate, numai cel mai virstnic dintre ei va fi considerat ales.
ART. 11
Dacã dupã prima şedinţa de alegeri unul sau mai multe locuri rãmîn necompletate, se va tine o a doua şi, dacã va fi necesar, o a treia şedinţa.
ART. 12
1. Dacã dupã a treia şedinţa mai rãmîn necompletate unul sau mai multe locuri, se poate oricind forma, la cererea fie a Adunãrii Generale, fie a Consiliului de Securitate, o Comisie de mediatie alcãtuitã din şase membri, dintre care trei numiţi de Adunarea Generalã şi trei de Consiliul de Securitate, avînd scopul de a desemna, cu majoritatea absolutã a voturilor, cîte o persoana pentru fiecare loc încã vacant, a carei candidatura sa fie supusã acceptãrii separate a Adunãrii Generale şi a Consiliului de Securitate.
2. Dacã este de acord în unanimitate asupra oricãrei persoane care îndeplineşte condiţiile cerute, Comisia de mediatie o poate include pe lista sa chiar dacã persoana nu figura pe lista de candidaturi menţionatã în Articolul 7.
3. Atunci cînd Comisia de mediatie constata ca nu poate reusi sa asigure o alegere, membrii Curţii deja aleşi vor proceda, într-un termen care urmeazã a fi fixat de Consiliul de Securitate, la completarea locurilor vacante, alegind dintre candidaţii care au obţinut voturi fie în Adunarea Generalã, fie în Consiliul de Securitate.
4. Dacã voturile judecãtorilor sînt împãrţite în mod egal, va precumpani votul judecãtorului celui mai virstnic.
ART. 13
1. Membrii Curţii vor fi aleşi pe noua ani şi vor fi reeligibili; totuşi, în ceea ce priveşte pe judecãtorii aleşi la prima alegere, funcţia a cinci dintre ei va inceta dupã trei ani, iar funcţia altor cinci judecãtori va inceta dupã şase ani.
2. Judecãtorii ale cãror funcţii urmeazã sa înceteze la sfîrşitul perioadelor iniţiale de trei şi de şase ani susmenţionate vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi, efectuatã de Secretarul General imediat dupã terminarea primei alegeri.
3. Membrii Curţii vor rãmîne în funcţie pînã cînd locurile lor vor fi completate. Chiar dupã completare, ei vor soluţiona cauzele cu care sînt deja sesizati.
4. În cazul în care un membru al Curţii demisioneaza, demisia va fi adresatã Preşedintelui Curţii spre a fi transmisã Secretarului General. În urma acestei notificãri, locul devine vacant.
ART. 14
Locurile vacante vor fi completate prin metoda prevãzutã pentru prima alegere, cu respectarea urmãtoarei dispoziţii: în rastimp de o luna de la ivirea vacantei, Secretarul General va proceda la trimiterea invitaţiilor prevãzute în Articolul 5, iar data alegerilor va fi fixatã de Consiliul de Securitate.
ART. 15
Un membru al Curţii ales spre a înlocui pe un membru al cãrui mandat nu a expirat va rãmîne în funcţie pe restul duratei mandatului predecesorului sau.
ART. 16
1. Nici un membru al Curţii nu poate exercita vreo funcţie politica sau administrativã şi nici nu se poate dedica vreunei alte ocupaţii cu caracter profesional.
2. În caz de dubiu în aceasta privinta, Curtea va decide.
ART. 17
1. Nici un membru al Curţii nu poate exercita în nici o cauza funcţia de reprezentant, consilier sau avocat.
2. Nici un membru al Curţii nu poate participa la soluţionarea vreunei cauze la care a luat parte anterior ca reprezentant, consilier sau avocat al uneia din pãrţi, ca membru al unui tribunal naţional sau internaţional, al unei comisii de ancheta sau în orice alta calitate.
3. În caz de dubiu în aceasta privinta, Curtea va decide.
ART. 18
1. Nici un membru al Curţii nu poate fi îndepãrtat din funcţie decît dacã, dupã pãrerea unanima a celorlalli membri, el a încetat de a mai îndeplini condiţiile cerute.
2. Grefierul va înştiinţa în mod oficial despre aceasta pe Secretarul General.
3. În urma acestei notificãri, locul devine vacant.
ART. 19
Membrii Curţii se vor bucura în exerciţiul funcţiei lor de privilegiile şi imunitãţile diplomatice.
ART. 20
Înainte de intrarea în funcţie, fiecare membru al Curţii va face în şedinţa publica a Curţii o declaraţie solemna ca îşi va exercita atribuţiile în mod impartial şi constiincios.
ART. 21
1. Curtea îşi va alege Preşedintele şi Vicepreşedintele pe trei ani; ei vor putea fi realeşi.
2. Curtea îşi va numi Grefierul şi va putea proceda la numirea altor funcţionari care ar fi necesari.
ART. 22
1. Sediul Curţii va fi stabilit la Haga. Curtea va putea totuşi sa ţinã şedinţe şi sa-şi exercite funcţiile în alt loc, ori de cîte ori considera ca este de dorit.
2. Preşedintele şi Grefierul îşi vor avea resedinta la sediul Curţii.
ART. 23
1. Curtea va functiana permanent, cu excepţia vacantelor judiciare, a cãror data şi durata le va fixa Curtea.
2. Membrii Curţii au dreptul la concedii periodice, a cãror data şi durata le va fixa Curtea, ţinînd seama de distanta dintre Haga şi domiciliul fiecãrui judecãtor.
3. Membrii Curţii sînt obligaţi sa fie permanent la dispoziţia Curţii, dacã nu sînt în concediu sau împiedicaţi de o boala ori de alt motiv grav justificat în modul cuvenit fata de Preşedinte.
ART. 24
1. Dacã pentru un motiv special, unul din membrii Curţii considera ca nu trebuie sa participe la solutianarea unei anumite cauze, el va informa despre aceasta pe Preşedinte.
2. Dacã Preşedintele considera ca pentru un motiv special unul din membrii Curţii nu trebuie sa participe la examinarea unei anumite cauze îl va înştiinţa despre aceasta.
3. Dacã într-un astfel de caz membrul Curţii şi Preşedintele sînt în dezacord, Curtea va decide.
ART. 25
1. Curtea îşi va exercita atribuţiile în şedinţa plenara, în afarã excepţiilor prevãzute expres în prezentul Statut.
3. Regulamentul Curţii va putea sa prevadã ca dupã împrejurãri şi prin rotaţie unul sau mai mulţi judecãtori sa poatã fi scutiţi de a participa la examinarea cauzelor, cu condiţia ca prin aceasta numãrul judecãtorilor disponibili pentru a constitui Curtea sa nu fie redus sub unsprezece.
3. Un quarum de noua judecãtori va fi suficient pentru a constitui Curtea.
ART. 26
1. Curtea poate oricind sa formeze una sau mai multe camere, compuse dupã cum va decide Curtea din trei sau mai mulţi judecãtori, pentru examinarea anumitor categorii de cauze de exemplu cauze de munca şi cauze privind tranzitul şi comunicaţiile.
2. Curtea poate oricind sa formeze o camera pentru examinarea unei anumite cauze. Numãrul judecãtorilor acestei camere va fi fixat de Curte cu asentimentul pãrţilor.
3. Cauzele vor fi dezbãtute şi soluţionate de eamerele prevãzute în prezentul Articol, dacã pãrţile cer aceasta.
ART. 27
O hotãrîre pronunţatã de una din camerele prevãzute în Articolele 26 şi 29 va fi consideratã ca fiind data de Curte.
ART. 28
Camerele prevãzute în Articolele 26 şi 29 pot, cu consimţãmîntul pãrţilor, sa-şi ţinã şedinţele şi sa-şi exercite funcţiile în alta parte decît la Haga.
ART. 29
În vederea unei prompte rezolvari a afacerilor, Curtea va forma anual o camera compusa din cinci judecãtori care, la cererea pãrţilor, va putea sa dezbata şi sa soluţioneze cauzele dupã o procedura sumarã. În plus, se vor desemna doi judecãtori pentru înlocuirea judecãtorilor care s-ar gãsi în imposibilitate de a participa la şedinţe.
ART. 30
1. Curtea va întocmi un regulament privind modul de exercitare a funcţiilor sale. În special, ea îşi va stabili regulile de procedura.
2. Regulamentul Curţii va putea sa prevadã participarea la şedinţele Curţii sau ale oricãreia dintre camerele ei a unor asesori fãrã drept de vot.
ART. 31
1. Judecãtorii care au cetãţenia fiecãreia dintre pãrţi îşi vor pãstra dreptul de a face parte din complet în cauza cu care este sesizatã Curtea.
2. Dacã în completul Curţii este inclus un judecãtor care are cetãţenia uneia din pãrţi, orice alta parte poate desemna o persoana la alegerea sa care sa între în complet ca judecãtor. Aceasta va fi aleasã de preferinta dintre persoanele care au fost propuse drept candidaţi în conformitate cu Articolele 4 şi 5.
3. Dacã în completul Curţii nu este inclus nici un judecãtor avînd cetãţenia pãrţilor, fiecare dintre pãrţi poate sa procedeze la desemnarea unui judecãtor în modul prevãzut în paragraful 2 al prezentului Articol.
4. Dispoziţiile prezentului Articol se vor aplica în cazurile prevãzute în Articolele 26 şi 29. În asemenea cazuri, Preşedintele va cere ca unul sau, dacã este necesar, doi dintre membrii Curţii care alcãtuiesc camera sa-şi cedeze locul membrilor Curţii care au cetãţenia pãrţilor interesate, iar în lipsa de asemenea judecãtori sau dacã ei sînt în imposibilitate de a fi prezenţi, judecãtorilor special desemnaţi de cãtre pãrţi.
5. Dacã mai multe pãrţi au interese comune, ele vor fi considerate, în ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente, drept o singura parte. În caz de dubiu, Curtea va decide.
6. Judecãtorii aleşi potrivit dispoziţiilor din paragrafele 2, 3 şi 4 ale prezentului Articol trebuie sa îndeplineascã condiţiile cerute de Articolele 2, 7 (paragraful 2), 20 şi 24 din prezentul Statut. Ei vor lua parte la adoptarea deciziilor în deplina egalitate cu colegii lor.
ART. 32
1. Fiecare membru al Curţii va primi un salariu anual.
2. Preşedintele va primi o alocatie specialã anuala.
3. Vicepreşedintele va primi o alocatie specialã pentru fiecare zi în care îndeplineşte funcţiile de Preşedinte.
4. Judecãtorii desemnaţi conform Articolului 31, alţii decît membrii Curţii vor primi o indemnizaţie pentru fiecare zi în care îşi exercita funcţiile.
5. Aceste salarii, alocaţii şi indemnizaţii vor fi fixate de Adunarea Generalã. Ele nu pot fi micsorate cît timp dureazã funcţiile.
6. Salariul Grefierului va fi fixat de Adunarea Generalã la propunerea Curţii.
7. Adunarea Generalã va fixa printr-un regulament condiţiile în care se pot acorda pensii membrilor Curţii şi Grefierului, precum şi condiţiile în care membrilor Curţii şi Grefierului li se vor rambursa cheltuielile de cãlãtorie.
8. Salariile, alocaţiile şi indemnizaţiile prevãzute mai sus vor fi scutite de orice impozit.
ART. 33
Cheltuielile Curţii vor fi suportate de Natiunile Unite în modul care va fi stabilit de Adunarea Generalã.
CAP. 2
COMPETENTA CURŢII
ART. 34
1. Numai statele pot fi pãrţi în cauzele supuse Curţii.
2. Curtea va putea, în condiţiile prevãzute de Regulamentul sau, sa ceara organizaţiilor internaţionale publice informaţii referitoare la cauzele supuse ei, şi totodatã va primi asemenea informaţii prezentate de aceste organizaţii din proprie initiativa.
3. Ori de cîte ori într-o cauza supusã Curţii se ia în discuţie interpretarea actului constitutiv al unei organizaţii internaţionale publice sau interpretarea unei convenţii internaţionale adoptate în virtutea acestui act, Grefierul va înştiinţa organizaţia respectiva şi îi va comunica în copie intreaga procedura scrisã.
ART. 35
1. Curtea va fi deschisã statelor pãrţi la prezentul Statut.
2. Condiţiile în care Curtea va fi deschisã altor state vor fi stabilite de Consiliul de Securitate, sub rezerva dispoziţiilor speciale cuprinse în tratatele în vigoare, dar în nici un caz aceste condiţii nu vor pune pãrţile într-o poziţie de inegalitate în fata Curţii.
3. Cînd un stat care nu e Membru al Naţiunilor Unite este parte într-o cauza, Curtea va fixa contribuţia la cheltuielile Curţii pe care acea parte trebuie sa o suporte. Aceasta dispoziţie nu se va aplica dacã statul participa la cheltuielile Curţii.
ART. 36
1. În competenta Curţii intra toate cauzele pe care i le supun pãrţile, precum şi toate chestiunile prevãzute în mod special în Carta Naţiunilor Unite sau în tratatele şi convenţiile în vigoare.
2. Statele pãrţi la prezentul Statut vor putea oricind sa declare ca recunosc ca obligatorie IPSO FACTO şi fãrã o convenţie specialã, în raport cu orice alt stat care accepta aceeaşi obligaţie, jurisdicţia Curţii pentru toate diferendele de ordin juridic avînd ca obiect:
a. interpretarea unui tratat;
b. orice problema de drept internaţional;
c. existenta oricãrui fapt care, dacã ar fi stabilit, ar constitui încãlcarea unei obligaţii internaţionale;
d. natura sau întinderea reparatiei datorate pentru încãlcarea unei obligaţii internaţionale.
3. Declaraţiile sus-menţionate se vor putea face necondiţionat sau sub condiţia de reciprocitate din partea mai multor ori a anumitor state sau pentru un rastimp determinat.
4. Aceste declaraţii vor fi depuse Secretarului General al Naţiunilor Unite, care le va transmite în copie pãrţilor la prezentul Statut şi Grefierului Curţii.
5. Declaraţiile fãcute potrivit Articolului 36 al Statutului Curţii Permanente de Justiţie Internationala şi care sînt încã în vigoare vor fi considerate, în raporturile dintre pãrţile la prezentul Statut, drept acceptãri ale jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie pentru perioada rãmasã pînã la expirare şi conform condiţiilor prevãzute de ele.
6. În caz de diferend asupra chestiunii dacã Curtea este competenta, Curtea va decide.
ART. 37
Cînd un tratat sau o convenţie în vigoare prevede ca o chestiune sa fie deferita unui tribunal pe care trebuia sa-l instituie Liga Naţiunilor sau Curţii Permanente de Justiţie Internationala, chestiunea va fi deferita Curţii Internaţionale de Justiţie, dacã priveşte state pãrţi la prezentul Statut.
ART. 38
1. Curtea, a carei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional diferendele care îi sînt supuse, va aplica:
a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele în litigiu;
b. cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale, acceptatã ca drept;
c. principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate;
d. sub rezerva dispoziţiilor Articolului 59, hotãrîrile judecãtoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept public ai diferitelor natiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.
2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauza EX AEQUO ET BONO, dacã pãrţile sînt de acord cu aceasta.
CAP. 3
PROCEDURA
ART. 39
1. Limbile oficiale ale Curţii vor fi franceza şi engleza. Dacã pãrţile sînt de acord ca intreaga procedura sa se desfãşoare în limba franceza, hotãrîrea se va pronunţa în limba franceza.
Dacã pãrţile sînt de acord ca intreaga procedura sa se desfãşoare în limba engleza, hotãrîrea se va pronunţa în limba engleza.
2. În lipsa unui acord asupra limbii care sa fie folositã, fiecare parte va putea întrebuinţa în pledoarii limba pe care o prefera, iar hotãrîrea Curţii va fi data în franceza şi engleza. În aceet caz Curtea va stabili totodatã care dintre cele doua texte va fi considerat ca autentic.
3. La cererea oricãreia dintre pãrţi, Curtea o va autoriza sa foloseascã alta limba decît franceza sau engleza.
ART. 40
1. Cauzele sînt aduse în fata Curţii, dupã caz, fie prin notificarea convenţiei speciale, fie printr-o cerere adresatã Grefierului. În ambele cazuri trebuie sa se indice obiectul diferendului şi pãrţile.
2. Grefierul va comunica cererea imediat tuturor celor interesaţi.
3. De asemenea, el o va notifica Membrilor Naţiunilor Unite, prin intermediul Secretarului General, precum şi oricãror alte state care au dreptul de a sta în justiţie în fata Curţii.
ART. 41
1. Curtea va avea dreptul sa indice, dacã socoteşte ca împrejurãrile cer aceasta, ce mãsuri provizorii trebuie luate pentru conservarea drepturilor fiecãrei pãrţi.
2. Pînã la hotãrîrea definitiva, mãsurile indicate vor fi notificate imediat pãrţilor şi Consiliului de Securitate.
ART. 42
1. Pãrţile se vor infatisa prin reprezentanţi.
2. Ele pot fi asistate în fata Curţii de consilieri sau de avocaţi.
3. Reprezentanţii, consilieri şi avocaţii pãrţilor în fata Curţii se vor bucura de privilegiile şi imunitãţile necesare exercitãrii independente a funcţiilor lor.
ART. 43
1. Procedura va fi alcãtuitã din doua pãrţi: cea scrisã şi cea orala.
2. Procedura scrisã va consta din comunicarea cãtre Curte şi cãtre pãrţi a memoriilor, contramemoriilor şi, dacã este necesar, a replicilor, precum şi a tuturor pieselor şi documentelor în sprijinul lor.
3. Aceste comunicãri se vor face prin Grefier, în ordinea şi în termenele fixate de Curte.
4. Orice document prezentat de una din pãrţi va fi comunicat în copie certificatã celeilalte pãrţi.
5. Procedura orala va consta din audierea de cãtre Curte a martorilor, experţilor, reprezentanţilor, consilierilor şi avocaţilor.
ART. 44
1. Pentru orice notificãri cãtre alte persoane decît cãtre reprezentanţi, consilieri şi avocaţi, Curtea se va adresa direct guvernului statului pe al cãrui teritoriu trebuie transmisã notificarea.
2. Aceeaşi dispoziţie se va aplica ori de cîte ori trebuie luate mãsuri pentru obţinerea de probe la fata locului.
ART. 45
Dezbaterile vor fi conduse de Preşedinte, iar în lipsa acestuia de Vicepreşedinte; dacã nici unul dintre ei nu poate prezida, va prezida cel mai vechi dintre judecãtorii prezenţi.
ART. 46
Dezbaterile vor fi publice, afarã de cazul în care Curtea ar decide altfel sau pãrţile ar cere ca publicul sa nu fie admis.
ART. 47
1. Pentru fiecare şedinţa de dezbateri se va încheia un proces-verbal semnat de Grefier şi de Preşedinte.
2. Acest proces-verbal este singurul autentic.
ART. 48
Curtea va da ordonanţe privind desfãşurarea procesului, va hotãrî forma şi termenele în care fiecare parte trebuie sa punã ultimele concluzii şi va lua toate mãsurile legate de administrarea probelor.
ART. 49
Curtea poate cere reprezentanţilor, chiar înainte de începerea dezbaterilor, sa prezinte orice document sau sa dea orice explicaţii. În caz de refuz, ea va lua act.
ART. 50
Curtea poate oricind sa încredinţeze sarcina de a efectua o ancheta sau o expertiza oricãrei persoane, colegiu, birou, comisii sau oricãrei alte organizaţii la alegerea sa.
ART. 51
În cursul dezbaterilor, orice întrebãri pertinente trebuie sa fie puse martorilor şi experţilor în condiţiile stabilite de Curte prin regulamentul de procedura menţionat în Articolul 30.
ART. 52
Dupã primirea probelor în termenele fixate de ea în acest scop, Curtea va putea respinge orice noi probe orale sau scrise pe care una din pãrţi ar voi sa le prezinte fãrã asentimentul celeilalte pãrţi.
ART. 53
1. Dacã una din pãrţi nu se înfãţişeazã sau nu îşi prezintã susţinerile, cealaltã parte poate cere Curţii sa dea o soluţie în favoarea sa.
2. Înainte de a da aceasta soluţie, Curtea trebuie sa se încredinţeze nu numai ca este competenta, în conformitate cu Articolele 36 şi 37, ci şi ca acţiunea este intemeiata în fapt şi în drept.
ART. 54
1. Dupã ce reprezentanţii pãrţilor, consilierii şi avocaţii vor fi prezentat, sub controlul Curţii, toate susţinerile lor, Preşedintele va declara închise dezbaterile.
2. Curtea se va retrage pentru deliberare.
3. Deliberãrile Curţii vor decurge în secret şi vor rãmîne secrete.
ART. 55
1. Toate deciziile Curţii se vor lua cu majoritatea de voturi a judecãtorilor prezenţi.
2. În caz de paritate de voturi, va precumpani votul Preşedintelui sau al judecãtorului care îi tine locul.
ART. 56
1. Hotãrîrea va fi motivatã.
2. Ea va cuprinde numele judecãtorilor care au participat la luarea hotãrîrii.
ART. 57
Dacã hotãrîrea, în întregime sau în parte, nu exprima opinia unanima a judecãtorilor, oricare judecãtor va avea dreptul sa alãture opinia sa separatã.
ART. 58
Hotãrîrea va fi semnatã de Preşedinte şi de Grefier. Ea va fi cititã în şedinţa publica, dupã ce reprezentanţii pãrţilor vor fi fost înştiinţaţi în modul cuvenit.
ART. 59
Decizia Curţii nu are forta obligatorie decît între pãrţile în litigiu şi numai pentru cauza pe care o soluţioneazã.
ART. 60
Hotãrîrea este definitiva şi nu poate fi atacatã. În caz de diferend asupra intelesului sau a întinderii dispoziţiilor hotãrîrii, Curtea o va interpreta la cererea oricãreia dintre pãrţi.
ART. 61
1. O cerere de revizuire a hotãrîrii poate fi înaintatã Curţii numai dacã se întemeiazã pe descoperirea unui fapt de natura a exercita o influenta decisiva şi care pînã la pronunţarea hotãrîrii era necunoscut atît Curţii, cît şi partii care cere revizuirea, fãrã ca aceasta necunoastere sa se fi datorat neglijentei partii.
2. Procedura de revizuire se va deschide printr-o hotãrîre a Curţii care sa constate expres existenta noului fapt, recunoscind ca prin caracterul sau acesta deschide calea revizuirii şi declarind cererea admisibilã pentru acest motiv.
3. Curtea poate sa conditioneze deschiderea procedurii de revizuire de executarea în prealabil a hotãrîrii.
4. Cererea de revizuire trebuie facuta în termen de şase luni de la descoperirea noului fapt.
5. Nici o cerere de revizuire nu va putea fi facuta dupã expirarea unui termen de zece ani de la data hotãrîrii.
ART. 62
1. Dacã un stat considera ca are un interes de ordin juridic care poate fi afectat de soluţia data unei cauze, el poate adresa Curţii cererea de a fi autorizat sa intervinã în acea cauza.
2. Curtea va decide asupra acestei cereri.
ART. 63
1. Ori de cîte ori se ridica problema interpretãrii unei convenţii la care sînt pãrţi şi alte state decît cele în litigiu, Grefierul le va înştiinţa neîntîrziat.
2. Fiecare stat astfel înştiinţat are dreptul de a interveni în proces, iar dacã îşi exercita acest drept, interpretarea data prin hotãrîre va fi deopotrivã obligatorie şi pentru el.
ART. 64
Dacã Curtea nu decide altfel, fiecare parte va suporta propriile sale cheltuieli de judecata.
CAP. 4
AVIZE CONSULTATIVE
ART. 65
1. Curtea poate da un aviz consultativ asupra oricãrei chestiuni juridice, la cererea oricãrei instituţii autorizate prin Carta Naţiunilor Unite sau în conformitate cu dispoziţiile Cartei sa facã o asemenea cerere.
2. Chestiunile asupra cãrora se solicita avizul consultativ al Curţii vor fi expuse Curţii într-o cerere scrisã cuprinzînd o formulare precisa a chestiunii asupra cãreia se cere avizul, însoţitã de toate documentele care ar putea sluji la elucidarea chestiunii.
ART. 66
1. Grefierul va notifica imediat cererea de aviz consultativ tuturor statelor care au dreptul de a sta în justiţie în fata Curţii.
2. În afarã de aceasta, orice stat care are dreptul de a sta în justiţie în fata Curţii şi orice organizaţie internationala pe care Curtea sau, dacã ea nu este întrunitã, Preşedintele le considera în mãsura a da informaţii asupra chestiunii vor fi de asemenea înştiinţate de Grefier, printr-o comunicare specialã şi directa, ca Curtea este dispusã sa primeascã expuneri scrise, într-un termen care va fi fixat de Preşedinte, sau sa asculte expuneri orale, într-o şedinţa publica ce urmeazã a fi ţinuta în acest scop.
3. Dacã unul din statele care au dreptul de a sta în justiţie în fata Curţii nu a primit comunicarea specialã menţionatã în paragraful 2 din prezentul Articol, el îşi poate exprima dorinta de a prezenta o expunere scrisã sau de a fi ascultat, iar Curtea va decide.
4. Statele şi organizaţiile care au prezentrzt expuneri scrise sau orale vor fi admise a discuta expunerile fãcute de alte state sau organizaţii în forma, în mãsura şi în termenele fixate, pentru fiecare caz în parte, de Curte sau, dacã ea nu este întrunitã, de Preşedinte. În acest scop, Grefierul va comunica în timp util expunerile scrise statelor şi organizaţiilor care au prezentat ele însele asemenea expuneri.
ART. 67
Curtea va pronunţa avizele sale consultative în şedinţa publica, dupã ce va fi înştiinţat pe Secretarul General şi pe reprezentanţii Membrilor Naţiunilor Unite, al altor state şi ai organizaţiilor internaţionale care sînt direct interesaţi.
ART. 68
În exercitarea funcţiilor sale consultative, Curtea se va calauzi şi dupã dispoziţiile prezentului Statut care se aplica în materie contencioasã, în mãsura în care le va considera aplicabile.
CAP. 5
AMENDAMENTE
ART. 69
Amendamenlele la prezentul Statut vor fi efectuate prin procedura prevãzutã de Carta Naţiunilor Unite pentru amendamentele la acea Carta, dar sub rezerva dispoziţiilor pe care le-ar putea adopta Adunarea Generalã, la recomandarea Consiliului de Securitate, în privinta Participãrii la aceasta procedura a statelor care sînt pãrţi la prezentul Statut fãrã a fi Membri ai Naţiunilor Unite.
ART. 70
Curtea va avea dreptul sa propunã amendamentele la prezentul Statut pe care le va socoti necesare comunicindu-le în scris Secretarului General spre a fi examinate în conformitate cu dispoziţiile Articolului 69.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
