Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată de HOTĂRÂREA nr. 12 din 11 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 22 aprilie 2016.────────── Cuprins Introducere Capitolul 1 Evaluarea mediului de securitate Capitolul 2 Obiectivele politicii de apărare Capitolul 3 Misiunile şi cerinţele specifice pentru Armata României Capitolul 4 Principalele direcţii de dezvoltare a capabilităţilor de apărare Capitolul 5 Politicile privind managementul integrat al resurselor de apărare Capitolul 6 Resursele financiare Consideraţii finale "Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale." - Constituţia României - Introducere Conform Legii privind planificarea apărării nr. 203/2015, Carta albă a apărării, denumită în continuare Carta albă, este documentul de planificare a apărării la nivel departamental care are ca scop îndeplinirea prevederilor Strategiei naţionale de apărare a ţării şi implementarea obiectivelor de apărare stabilite de Programul de guvernare. Carta albă este elaborată de Ministerul Apărării Naţionale, însuşită de Guvernul României, avizată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi aprobată de Parlament, conform legii, pentru un orizont de 4 ani (2015-2019). În mod concret, prezentul document a avut în vedere Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019, aprobată de Parlament la 23 iunie 2015, Programul de Guvernare 2013-2016, Programul de acţiuni al Guvernului pentru perioada 2014-2016 şi documentele relevante la nivelul NATO şi UE. La elaborarea Cartei albe s-a avut în vedere o serie de factori importanţi, precum: evoluţiile mediului de securitate, lecţiile desprinse din operaţiile militare curente, Conceptul strategic al NATO şi alte documente politico-militare aliate, viziunea strategică asumată de Uniunea Europeană în cadrul Tratatului de la Lisabona şi al altor documente programatice relevante ale UE, impactul situaţiei economico-financiare asupra bugetului de stat, precum şi revizuirea strategică a apărării prevăzută în Programul de guvernare. Actuala Cartă albă este primul document de planificare a apărării elaborat în baza noii legi care stabileşte obiectivele politicii de apărare - politica sectorială în domeniul apărării naţionale, măsurile şi acţiunile pentru îndeplinirea acestor obiective, misiunile şi cerinţele specifice pentru Armata României, principalele direcţii de dezvoltare a capabilităţilor, politicile privind managementul integrat al resurselor de apărare, precum şi planul strategic de cheltuieli care descrie resursele financiare ce urmează a fi asigurate pe durata mandatului Guvernului. Cu privire la aspectele financiare, documentul are în vedere Declaraţia NATO adoptată cu prilejul Reuniunii la nivel înalt din Ţara Galilor din septembrie 2014 şi Acordul politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, care prevede alocarea, începând cu 2017, pentru o perioadă de 10 ani, a minimum două procente din produsul intern brut pentru apărare. Carta albă are rolul de a evidenţia schimbările semnificative la nivelul mediului internaţional de securitate. Astfel, apartenenţa României la spaţiul european şi euroatlantic a impus transformarea continuă a societăţii româneşti, inclusiv a organismului militar. În acest sens a fost realizată revizuirea strategică a apărării - proces politico-militar de analiză şi evaluare prin care se fundamentează luarea deciziilor în domeniul apărării şi îndeplinirea obiectivelor stabilite, pe baza unei abordări pragmatice a rolului forţelor armate în contextul noului mediu de securitate, marcat de schimbări profunde şi complexe, precum şi de constrângeri de natură financiară. Procesul de revizuire strategică a apărării a vizat identificarea soluţiilor optime de asigurare a capabilităţilor necesare statului român pentru promovarea şi protejarea intereselor naţionale în faţa riscurilor şi ameninţărilor curente, a celor aflate în dezvoltare şi a celor viitoare, îndeplinirea angajamentelor în planul securităţii şi apărării asumate de ţara noastră în cadrul NATO şi UE, precum şi faţă de alte organisme internaţionale şi autorităţi publice naţionale. În acest context, structura revizuită de forţe va răspunde cerinţelor operaţionale, în concordanţă cu prevederile Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă şi cu standardele NATO. Documentul conţine elemente de continuitate strategică şi evidenţiază relevanţa calităţii de membru NATO şi UE din perspectiva angajamentelor operaţionale efective, participarea la iniţiativele privind dezvoltarea capabilităţilor de apărare derulate sub egida celor două organizaţii, precum şi contribuţiile în cadrul proceselor de decizie europene şi euroatlantice. O secţiune importantă a documentului este dedicată managementului resurselor de apărare, acesta fiind prezentat într-o abordare modernă, multianuală, cu accent pe planificarea integrată a apărării, în scopul stabilirii capabilităţilor militare şi de coordonare a realizării/dezvoltării şi menţinerii acestora, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare. Interesele naţionale de securitate, definite în Strategia naţională de apărare a ţării, cuprind: garantarea caracterului naţional, a suveranităţii, independenţei, unităţii şi indivizibilităţii statului; apărarea integrităţii şi inalienabilităţii teritoriale a ţării; apărarea şi consolidarea democraţiei constituţionale şi a statului de drept; protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor şi garantarea siguranţei lor; garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale; valorificarea resurselor şi a poziţionării geostrategice ale ţării noastre în vederea atingerii nivelului de bunăstare la care cetăţenii sunt îndreptăţiţi; reducerea decalajelor de dezvoltare şi reconstrucţia marilor sisteme publice; asigurarea ireversibilităţii apartenenţei la sistemul de apărare colectivă transatlantic; consolidarea Uniunii Europene şi participarea activă la procesele de integrare în interiorul acesteia. Obiectivele naţionale din domeniul apărării, stabilite prin Strategia naţională de apărare a ţării, sunt: consolidarea capacităţii naţionale de apărare menite să asigure integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa României, precum şi securitatea poporului român; buna funcţionare a justiţiei şi asigurarea ordinii de drept; asigurarea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor de criză, interne şi externe, militare sau de natură civilă; consolidarea securităţii şi protecţiei infrastructurilor critice - energetice, de transport şi cibernetice; dezvoltarea capabilităţilor de combatere a ameninţărilor asimetrice; promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural; consolidarea profilului României în NATO şi Uniunea Europeană, prin contribuţii atât conceptuale, cât şi operaţionale; respectarea principiilor şi valorilor fundamentale ale Uniunii Europene; consolidarea parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu Statele Unite ale Americii; asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre; aprofundarea cooperării cu statele vecine şi cu cele din flancul estic al NATO; intensificarea cooperării regionale în domeniul apărării; susţinerea parcursului european al Republicii Moldova; promovarea intereselor politice, economice şi de securitate în regiuni de relevanţă strategică pentru ţara noastră. Interesele naţionale de securitate şi obiectivele naţionale din domeniul apărării constituie fundamentul obiectivelor politicii de apărare şi al misiunilor stabilite pentru Armata României. În contextul implementării conceptului de securitate naţională extinsă, apărarea naţională trebuie abordată dintr-o perspectivă integratoare şi multidimensională, în interdependenţă cu celelalte dimensiuni ale securităţii - ordinea publică, informaţiile şi contrainformaţiile, diplomaţia, managementul situaţiilor de criză, educaţia, sănătatea şi demografia. CAP. 1 Evaluarea mediului de securitate
┌──────────────────────────────────────┐
│La nivel global, mediul de securitate │
│se află într-o continuă transformare, │
│care se reflectă în accentuarea │
│interdependenţelor în relaţiile │
│internaţionale şi dificultatea │
│delimitării riscurilor şi │
│ameninţărilor clasice de cele │
│asimetrice şi hibride. │
│Predictibilitatea redusă a evoluţiilor│
│crizelor regionale şi nerespectarea │
│principiilor de drept internaţional de│
│către unii actori statali sau │
│nonstatali complică situaţia regională│
│de securitate şi determină creşterea │
│riscurilor şi ameninţărilor. │
└──────────────────────────────────────┘
Mediul internaţional de securitate Potrivit evaluărilor avansate de Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019, mediul global de securitate se află într-o dinamică accentuată, care face dificilă delimitarea clară între riscurile şi ameninţările de tip clasic şi cele asimetrice sau hibride, iar accentuarea caracterului de interdependenţă, instabilitatea şi impredictibilitatea la nivelul sistemului de relaţii internaţionale sunt aspecte care definesc paradigma actuală a securităţii şi apărării. Evoluţiile din mediul de securitate global vor fi dominate de tendinţe complexe cu importanţă majoră, respectiv: reconfigurarea jocurilor geostrategice regionale şi globale; reafirmarea forţei militare ca factor de putere în politica internaţională; dezvoltarea tehnologiei informaţiei; resurgenţa naţionalismului şi a extremismului; fragmentarea etnico-religioasă şi radicalizarea ideologică, cu implicaţii în amplificarea fenomenului terorist; adaptarea infrastructurii critice la nevoile actuale. În anticiparea şi prevenirea problemelor de securitate la nivel internaţional un rol important îl au organizaţiile internaţionale, atât în ceea ce priveşte consultarea, cât şi decizia privind rezolvarea unor crize regionale. Acţiunile de încălcare a regimului internaţional al tratatelor şi înţelegerilor în domeniul înarmării, privind dislocarea şi staţionarea de capabilităţi militare, precum şi a măsurilor de creştere a încrederii şi securităţii în plan regional şi internaţional pot genera reconfigurări turbulente la nivelul relaţiilor internaţionale. Conflictele şi crizele regionale din zone precum Europa de Est, Balcanii de Vest, Orientul Mijlociu şi nordul Africii tind să se interconecteze, putând genera efecte cumulative care impun adaptarea strategiilor de securitate şi apărare la nivelul statelor şi organizaţiilor regionale şi internaţionale. Postura agresivă a unor actori statali sau nonstatali continuă să se manifeste prin acţiuni generatoare de insecuritate şi dezechilibre la nivel regional şi global. Strategiile pe termen lung urmărite de către aceştia sunt marcate de impredictibilitate şi pot produce surprize în plan strategic. Criza economico-financiară şi crizele de securitate din Orientul Mijlociu şi nordul Africii au condus la agravarea problemelor sociale, generând amplificarea fluxurilor de imigranţi către statele membre ale Uniunii Europene. Asemenea fenomene au impact direct asupra dezvoltării fenomenului terorist şi al crimei organizate transfrontaliere, cu predilecţie a traficului ilegal de arme, traficului de droguri şi persoane, precum şi proliferării armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi materialelor nucleare. În acest context complex, securitatea şi, în mod implicit, apărarea excedează sferei de responsabilitate a unui singur stat. Astfel, se impune stabilirea unor măsuri pentru a asigura predictibilitate, coerenţă şi consistenţă în întrebuinţarea instrumentelor naţionale de putere, atât independent, cât şi în cadru aliat şi al Uniunii Europene, pentru managementul unor posibile situaţii de criză. În prezent, prin apartenenţa la sistemul de valori euroatlantic, România beneficiază de cele mai puternice garanţii de securitate din întreaga sa istorie. Garantul principal al securităţii României rămâne Alianţa Nord-Atlantică, ale cărei politici şi capabilităţi se bazează pe principiile solidarităţii şi indivizibilităţii aliate, menţinerea solidităţii relaţiei transatlantice, angajamentele ferme ale SUA pe continentul european, ca şi pe consolidarea parteneriatelor Alianţei. NATO se confruntă în prezent cu o serie de provocări fără precedent în ultimele două decenii, ca urmare a apariţiei unor noi crize de securitate în regiuni precum estul Europei, Orientul Mijlociu şi nordul Africii. În estul continentului, Federaţia Rusă depune eforturi pentru consolidarea statutului de mare putere la nivel regional, afectând traiectele europene şi euroatlantice ale unor state precum Ucraina, Republica Moldova şi Georgia. În Regiunea Extinsă a Mării Negre, acţiunile de încălcare a normelor de drept internaţional, prin punerea în discuţie a ordinii internaţionale, conservarea conflictelor îngheţate, anexarea ilegală a Crimeii şi intensificarea prezenţei militare în regiune, au readus în atenţia NATO consolidarea misiunii sale fundamentale - apărarea colectivă şi validitatea aranjamentelor de securitate încheiate cu Rusia la sfârşitul secolului XX. Regiunea Balcanilor de Vest este marcată de o tendinţă de perpetuare a instabilităţii, în pofida dorinţelor statelor de integrare europeană. Menţinerea la nivel regional a unui anumit potenţial de destabilizare, cu rădăcini etnico-religioase, favorizează emergenţa extremismului, pe fondul posibilei întoarceri a luptătorilor străini care activează sub steagul unor organizaţii teroriste în Orientul Mijlociu şi nordul Africii. România, în calitatea sa de stat membru al NATO şi UE, trebuie să continue şi să îşi intensifice eforturile naţionale pe dimensiunea de apărare şi securitate, în coerenţă cu ceilalţi aliaţi şi parteneri, să îşi respecte angajamentele internaţionale pentru creşterea credibilităţii şi a profilului regional, menţinându-şi statutul de furnizor de securitate. Riscuri şi ameninţări Principalele riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale, cu impact asupra domeniului apărării, vizează o abordare extinsă, în contextul existenţei unui mix de componente neconvenţionale şi convenţionale. Riscul unei agresiuni militare convenţionale, de joasă intensitate, dar persistentă, are o probabilitate redusă, însă poate avea un impact major asupra României sau a aliaţilor săi şi constituie un element de interes pentru apărarea naţională. Constituirea şi dislocarea unor structuri militare în proximitatea României de către unele state care nu sunt membre ale Alianţei Nord-Atlantice, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare şi înzestrare cu sisteme de armamente şi mijloace de luptă moderne, de dezvoltare a capabilităţilor forţelor speciale cu mobilitate ridicată, a infrastructurii militare şi de intensificare a exerciţiilor militare de amploare nenotificate, reprezintă factori de risc la adresa securităţii regionale. Menţinerea conflictelor îngheţate în Regiunea Extinsă a Mării Negre şi posibilitatea apariţiei de noi astfel de conflicte în proximitatea României au potenţialul de a proiecta efecte negative la nivel regional. Totodată, existenţa şi perpetuarea tensiunilor interetnice şi a dezechilibrelor regionale sau locale în zonele de proximitate şi de interes ale României pot conduce la declanşarea unor conflicte. În prezent, România nu se confruntă cu o ameninţare teroristă directă, iminentă şi explicită. Cu toate acestea, apropierea geografică de zonele în care fenomenul terorist se manifestă pregnant şi participarea ţării noastre la acţiunile de stabilizare/reconstrucţie din unele zone de criză şi conflict pot constitui factori favorizanţi ai unor eventuale acţiuni neconvenţionale la adresa ţării noastre. Contingentele naţionale care participă la misiuni în afara teritoriului României, conform angajamentelor statului român, vor fi în continuare expuse riscurilor şi ameninţărilor convenţionale şi neconvenţionale generate de acţiunile forţelor, organizaţiilor şi grupărilor extremist-teroriste. Radicalismul cu origini în zona Orientului Mijlociu şi nordul Africii şi conexiunile cu activităţile de crimă organizată de pe continentul european se vor amplifica odată cu reîntoarcerea "luptătorilor europeni" către statele de origine/rezidenţă. În strânsă conexiune cu mijloacele şi formele de manifestare a terorismului, criminalitatea transfrontalieră induce riscul traficării de armament şi muniţii. Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor şi materialelor nucleare, precum şi a mijloacelor letale neconvenţionale va reprezenta în continuare un factor extern de risc. Dezvoltarea potenţialului de utilizare a mijloacelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, ca instrument de descurajare şi mijloc de promovare a intereselor politice sau ideologice, rămâne o preocupare importantă a unor actori statali şi nonstatali. Combinaţia dintre armele de distrugere în masă şi vectorii purtători de muniţii clasice este estimată drept unul dintre cele mai importante riscuri la adresa securităţii euroatlantice. Atacurile cibernetice înregistrează o amplificare fără precedent şi reprezintă o importantă categorie de ameninţări cu un caracter global, dificil de identificat şi de contracarat. Creşterea frecvenţei şi complexităţii acestora poate genera prejudicii grave sistemelor informatice, având un impact direct asupra infrastructurii critice, inclusiv în domeniul securităţii şi apărării. Foarte probabil, pentru amplificarea rezultatelor, atacurile cibernetice vor fi combinate cu unele acţiuni specifice, în special campanii subversive, acţiuni de spionaj sau acte de sabotaj. CAP. 2 Obiectivele politicii de apărare
┌──────────────────────────────────────┐
│Obiectivele politicii de apărare │
│pentru perioada 2015-2019: │
│- Dezvoltarea capabilităţilor de │
│apărare robuste; │
│- Creşterea credibilităţii strategice │
│în cadrul NATO şi al UE; │
│- Consolidarea parteneriatelor │
│strategice, în mod deosebit cu Statele│
│Unite ale Americii; │
│- Dezvoltarea relaţiilor de cooperare │
│internaţională în plan bilateral, │
│regional şi în cadrul organizaţiilor │
│internaţionale; │
│- Sprijinirea altor autorităţi publice│
│în gestionarea situaţiilor de urgenţă.│
└──────────────────────────────────────┘
Politica de apărare reprezintă un ansamblu coerent şi coordonat de măsuri şi acţiuni care vizează realizarea obiectivelor naţionale de securitate şi a obligaţiilor asumate pe plan internaţional în domeniul apărării, prin utilizarea tuturor instrumentelor de natură politică, diplomatică şi militară mobilizate de Ministerul Apărării Naţionale pentru realizarea lor. Scopul fundamental al politicii de apărare este asigurarea deciziilor şi acţiunilor în domeniul apărării care să permită garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a României. În vederea realizării acestuia, este necesară operaţionalizarea obiectivelor naţionale de securitate circumscrise domeniului apărării, stabilite prin Strategia naţională de apărare a ţării, Programul de guvernare, precum şi a celor rezultate din documentele de planificare a apărării adoptate la nivelul NATO şi al Uniunii Europene. Bazate pe principiul cooperării şi dialogului şi adaptate cerinţelor actualului mediu de securitate, obiectivele politicii de apărare sunt fundamentate pe necesitatea consolidării cooperării politico-militare şi continuarea procesului de modernizare a forţelor armate ale României. Pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare se vor avea în vedere cu precădere: - valorificarea poziţiei geostrategice în scopul creşterii rolului geopolitic al României în cadrul NATO şi UE; – consolidarea relaţiilor în cadrul parteneriatelor strategice, în special a celor cu Statele Unite ale Americii; – fructificarea oportunităţii de promovare a statutului României ca pilon regional de stabilitate în flancul estic al Alianţei; – promovarea securităţii prin cooperare, dezvoltarea dialogului strategic şi a schimbului de informaţii în domeniul militar; – implementarea modelului interinstituţional de asigurare a securităţii naţionale; – gestionarea eficientă a tuturor resurselor (umane, financiare şi materiale) disponibile. Dezvoltarea capabilităţilor de apărare robuste Primul obiectiv al politicii de apărare a României vizează dezvoltarea şi optimizarea capabilităţilor de apărare, condiţie esenţială în vederea implementării şi îndeplinirii celorlalte obiective asumate. În acest sens, scopul fundamental îl reprezintă realizarea unor capabilităţi credibile, flexibile şi eficiente, destinate descurajării unei agresiuni împotriva României şi articulării unui răspuns adecvat la provocările actuale şi viitoare ale mediului de securitate. Calitatea de stat membru NATO şi UE a României a determinat schimbarea rolului şi misiunilor forţelor armate. Optimizarea capabilităţilor de apărare se va realiza prin implementarea prevederilor Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă, având ca rezultat o structură de forţe şi capabilităţi cu un grad sporit de sustenabilitate şi interoperabilitate, flexibile, robuste, mobile, superioare din punct de vedere tehnologic, rapid dislocabile în teatru şi capabile a fi angajate în operaţii. Procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare va urmări utilizarea în mod eficient a resurselor disponibile prin stabilirea priorităţilor, atât în privinţa capabilităţilor ce se pot realiza prin eforturi naţionale, cât şi a celor dezvoltate în comun cu alte state membre sau aliate în format multinaţional (NATO, UE sau alte formate de cooperare agreate în context aliat sau european). Prioritizarea alocării resurselor în vederea dezvoltării capabilităţilor de apărare va urmări consolidarea profilului României în NATO şi Uniunea Europeană, prin contribuţii naţionale, în conformitate cu priorităţile comun agreate în cadrul celor două organizaţii. Creşterea credibilităţii strategice în cadrul NATO şi al UE Conform Strategiei naţionale de apărare a ţării, unul dintre obiectivele naţionale de securitate vizează consolidarea profilului ţării noastre în NATO, prin contribuţii operaţionale şi conceptuale. În consecinţă, pentru consolidarea profilului strategic în NATO se vor avea în vedere următoarele direcţii de acţiune: - implementarea coerentă a măsurilor din Planul de acţiune al Alianţei pentru creşterea capacităţii operaţionale (Readiness Action Plan/RAP), precum şi pregătirea şi punerea la dispoziţia Alianţei a capabilităţilor pentru Forţa consolidată de răspuns a NATO (Enhanced NATO Response Force/ENRF); – intensificarea acţiunilor pentru operaţionalizarea şi funcţionarea optimă, pe teritoriul statului român, a structurilor aliate de comandă-control (Comandamentul Diviziei Multinaţionale pentru Sud-Estul Europei - Multinational Division South-East Headquarters/MND SE HQ, Unitatea de integrare a forţelor NATO - NATO Forces Integration Unit/NFIU şi Modulul NATO de comunicaţii şi informatică dislocabil), concomitent cu evidenţierea importanţei acestor structuri în cadru aliat; – participarea la procesul de adaptare strategică, pe termen lung, a Alianţei la noul context de securitate; – continuarea participării la operaţiile şi misiunile aliate - efortul operaţional se va concentra pe teatrul de operaţii din Afganistan, context în care vom sprijini toate demersurile aliate necesare pentru asigurarea succesului implicării NATO în această ţară. În funcţie de evoluţia evenimentelor ne vom adapta contribuţia/participarea cu forţe pentru a răspunde optim cerinţelor aliate; – creşterea profilului strategic al Mării Negre în context aliat, în principal prin intensificarea cooperării specifice cu statele membre NATO, având ca obiectiv principal asigurarea prezenţei navale aliate în acest bazin maritim şi evidenţierea importanţei regiunii pentru securitatea euroatlantică; – respectarea angajamentelor României în calitate de stat membru NATO prin realizarea capabilităţilor asumate prin procesul aliat de planificare a apărării, concomitent cu identificarea celor mai potrivite modalităţi de a contribui la diminuarea deficitelor de capabilităţi identificate în cadrul acestui proces; – continuarea participării la iniţiativele de dezvoltare a capabilităţilor în cadru multinaţional ("Smart Defence" şi "Framework Nation Concept"). De asemenea se vor avea permanent în vedere optimizarea şi îmbunătăţirea participării noastre la aceste iniţiative, prin identificarea şi angajarea în noi proiecte care răspund intereselor naţionale; – optimizarea contribuţiilor naţionale la capabilităţile majore ale Alianţei (Capabilitatea aliată de supraveghere terestră/Allied Ground Surveillance - AGS, Capabilitatea de transport aerian strategic - Strategic Airlift Capability - SAC, Flota aeriană de supraveghere şi avertizare timpurie/NATO Airborne Early Warning - NAEW); – asigurarea unei contribuţii substanţiale la implementarea şi buna funcţionare a Structurii de comandă a NATO - încadrarea posturilor alocate României cu personal pregătit pentru a participa la îndeplinirea atribuţiilor comandamentelor aliate; – onorarea obligaţiilor financiare ce derivă din statutul României de membru NATO; – continuarea şi creşterea contribuţiilor naţionale la evaluările de securitate aliate; – continuarea participării la exerciţii şi activităţi de instruire în comun - participarea activă la Iniţiativa Forţelor Interoperabile (Connected Forces Initiative/CFI) şi la exerciţiile înscrise în Programul militar de instruire şi exerciţii (Military Training & Exercise Program/MTEP); identificarea exerciţiilor naţionale care pot fi conectate cu cele planificate la nivel NATO şi desfăşurarea în comun a acestora; – consolidarea contribuţiei în cadrul parteneriatelor NATO prin concentrarea efortului pe îndeplinirea angajamentului asumat prin Iniţiativa de consolidare a capacităţilor pentru apărare (Defence Capacity Building/DCB) pentru R. Moldova şi Georgia, urmărindu-se identificarea unui nivel de ambiţie privind dezvoltarea capabilităţilor pentru angajarea consistentă în acest domeniu; – intensificarea eforturilor la nivel naţional şi aliat pentru asigurarea infrastructurii în vederea realizării condiţiilor pentru prepoziţionarea echipamentelor militare ale aliaţilor. În cadrul UE se va urmări dezvoltarea profilului României, inclusiv în perspectiva asumării Preşedinţiei semestriale a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2019, atât prin participarea activă la procesul de luare a deciziilor în cadrul Politicii de securitate şi apărare comună (PSAC) şi la procesul de dezvoltare a capabilităţilor în formatele de cooperare multinaţională oferite de Agenţia Europeană de Apărare, cât şi prin contribuţia la operaţiile şi misiunile desfăşurate sub egida UE. Direcţiile de acţiune pe această dimensiune vor viza: - consolidarea poziţiei României în cadrul mecanismelor decizionale cu impact asupra Politicii de securitate şi apărare comună/PSAC prin promovarea şi susţinerea punctelor de vedere naţionale cu privire la problematicile generate de noul context geopolitic şi de dinamica situaţiei de securitate la nivel regional, european şi global; – asigurarea contribuţiei cu forţe şi capabilităţi militare şi civile la operaţiile şi misiunile UE, printr-o echilibrare a efortului naţional, conform intereselor strategice ale României şi în funcţie şi de alte angajamente asumate în plan internaţional; – identificarea şi promovarea priorităţilor naţionale în domeniul PSAC, în perspectiva deţinerii de către România a Preşedinţiei semestriale a Consiliului UE; – optimizarea participării la iniţiativele derulate de Agenţia Europeană de Apărare în domeniul capabilităţilor, inclusiv prin consolidarea participării la Iniţiativa privind dezvoltarea şi utilizarea în comun a capabilităţilor europene de apărare (Pooling & Sharing); – continuarea şi adaptarea participării la răspunsul rapid al UE la crize, inclusiv prin optimizarea condiţiilor de întrebuinţare a grupurilor tactice de luptă (EUBGs). Consolidarea parteneriatelor strategice*1), în mod deosebit a Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii *1) În prezent, România are parteneriate strategice şi relaţii speciale cu: Statele Unite ale Americii, Azerbaidjan, China, Coreea de Sud, Franţa, Germania, Italia, India, Japonia, Marea Britanie, Polonia, Spania, Turcia şi Ungaria. Parteneriatele strategice constituie un fundament temeinic pentru construirea unor relaţii solide şi cuprinzătoare cu statele cu care avem interese comune în domeniul securităţii şi apărării. Ministerul Apărării Naţionale va continua să contribuie, prin acţiuni specifice, la dezvoltarea relaţiilor privilegiate de cooperare în cadrul acestor formate de cooperare. Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat strategic în domeniul apărării va urmări, în principal, următoarele direcţii de acţiune: - Aprofundarea Parteneriatului strategic România-SUA pentru secolul XXI. Acesta reprezintă un cadru extins al cooperării dintre cele două state menit să consolideze relaţiile bilaterale şi să contribuie la promovarea României ca vector de stabilitate şi securitate în sud-estul Europei. Parteneriatul asigură cadrul de manifestare a relaţiilor excelente dintre armatele celor două ţări. Cooperarea militară cu armata SUA reprezintă, de departe, segmentul cel mai consistent al relaţiilor militare bilaterale ale României. Alături de apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană, relaţia de parteneriat cu SUA oferă o garanţie esenţială pentru securitatea naţională, cu valenţe sporite în actualul mediu de securitate regional şi internaţional dificil şi complex. Consolidarea prezenţei militare a SUA în România, în cadrul iniţiativelor de reasigurare europeană (European Reassurance Initiative/ERI, European Activity Set/EAS) şi al Operaţiei "Atlantic Resolve", va contribui la asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune şi la contracararea riscurilor şi ameninţărilor la care sunt expuse statele din flancul estic al NATO. Angajamentul constant şi de substanţă al SUA pentru consolidarea relaţiei privilegiate cu ţara noastră reprezintă un element de bază pentru dezvoltarea profilului României ca membru activ al comunităţii transatlantice. Consolidarea cooperării cu SUA în domeniul apărării se va axa pe: - intensificarea cooperării la nivel politico-militar [cu accent pe dialogul desfăşurat în cadrul Grupului de lucru la nivel înalt (HLDG), Comitetului mixt româno-american şi Comitetului executiv româno-american] şi militar, în plan bilateral şi în cadrul NATO; – continuarea sprijinirii forţelor SUA pentru desfăşurarea activităţilor pe teritoriul României în baza Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor SUA staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005*2) (Defence Cooperation Agreement - DCA); *2) Semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005 şi ratificat prin Legea nr. 268/2006. – îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza prevederilor Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România*3) (Balistic Missile Defence Agreement - BMDA); *3) Semnat la Washington la 13 septembrie 2011 şi ratificat prin Legea nr. 290/2011. – intensificarea planificării şi derulării de activităţi comune în colaborare cu Comandamentul Forţelor Armate ale SUA în Europa (EUCOM), inclusiv cu participarea partenerilor din zonele de interes strategic ale României; – continuarea procesului de dezvoltare a cadrului juridic pentru implementarea acordurilor bilaterale, în principal prin încheierea unor aranjamente de implementare (AI); – implementarea la nivel naţional a măsurilor agreate cu partenerul american, sub coordonarea Comitetului Interministerial*4). *4) Hotărârea Guvernului nr. 565/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului interministerial pentru implementarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005, ratificat prin Legea nr. 268/2006. – Aprofundarea Parteneriatului strategic cu Franţa, cu o atenţie deosebită asupra proiectelor de cooperare bilaterală cuprinse în Capitolul apărare şi securitate al Foii de parcurs, cu următoarele priorităţi: - dezvoltarea cooperării în scopul realizării interoperabilităţii forţelor, prin organizarea de acţiuni de cooperare la nivelul categoriilor de forţe; – dezvoltarea cooperării în materie de formare prin schimburi reciproce de stagiari, permanentizarea şi dezvoltarea parteneriatului dintre instituţiile de învăţământ; – încurajarea cooperării în materie de armamente prin implementarea de parteneriate industriale. – Consolidarea Parteneriatului strategic cu Polonia, aflat deja într-un stadiu avansat de dezvoltare, pe baza intereselor convergente ale celor două state în cadrul NATO, UE şi în Vecinătatea Estică, amplificând: - dialogul politico-militar existent, în formate bilaterale, în context multilateral, cu statele din zonă, şi în cadru aliat; – relaţiile directe de parteneriat între categoriile de forţe şi instituţiile militare de învăţământ din cele două armate. – Dezvoltarea Parteneriatului strategic cu Turcia, în vederea implementării componentei militare şi de securitate a Planului de Acţiuni pentru implementarea Declaraţiei Comune, cu accent pe: - intensificarea dialogului politico-militar, atât în cadrul NATO, cât şi în plan bilateral, având în vedere statutul de ţări riverane Mării Negre, în procesul de stabilizare a situaţiei de securitate în această zonă; – continuarea cooperării în domeniul instruirii forţelor, prin desfăşurarea de exerciţii comune, al schimburilor de cadeţi şi personal didactic din instituţiile militare de învăţământ. – Intensificarea eforturilor de consolidare a relaţiilor de cooperare în cadrul parteneriatelor cu Marea Britanie, Italia şi Spania, urmărind: - consolidarea dialogului politico-militar la nivel înalt; – dezvoltarea de capabilităţi multinaţionale; – aprofundarea cooperării practice în domenii de interes comun (educaţie şi instruire, logistică, tehnico-militar). – Intensificarea relaţiilor de cooperare cu Germania, în principale domenii vizate - dezvoltarea capabilităţilor, tehnico-militar, educaţie şi instruire. Un accent special se va acorda participării la Gruparea de tip Naţiune-Cadru coordonată de Germania, ca modalitate importantă de intensificare a cooperării între aliaţii europeni pentru asigurarea forţelor şi capabilităţilor necesare Alianţei în vederea adaptării la noul context de securitate. Dezvoltarea relaţiilor de cooperare internaţională în plan bilateral, regional şi în cadrul organizaţiilor internaţionale Cooperarea internaţională în domeniul apărării urmăreşte consolidarea credibilităţii Armatei României, ca partener recunoscut pentru continuitatea şi predictibilitatea sa în respectarea angajamentelor asumate. Dezvoltarea cooperării bilaterale, atât cu partenerii strategici şi ceilalţi aliaţi din cadrul NATO/UE, cât şi cu statele vecine şi din zonele de interes strategic pentru ţara noastră contribuie la susţinerea intereselor naţionale de securitate. Continuarea participării active la iniţiativele de cooperare regională şi dezvoltarea cadrului juridic al cooperării internaţionale în domeniul apărării potenţează procesul de consolidare a profilului României de stat promotor al stabilităţii regionale. De asemenea, o contribuţie importantă la creşterea profilului României în plan regional o are gestionarea eficace a aspectelor politico-militare aferente tratatelor, iniţiativelor şi regimurilor pe linia neproliferării armelor de distrugere în masă şi controlului armamentelor. De asemenea, continuarea participării la misiunile şi operaţiile desfăşurate sub egida ONU şi OSCE, precum şi gestionarea eficace a aspectelor politico-militare aferente tratatelor, iniţiativelor şi regimurilor pe linia neproliferării armelor de distrugere în masă şi controlului armamentelor vor contribui la concretizarea angajamentelor României în cadrul acestor organizaţii. Obiectivele cooperării internaţionale în domeniul apărării se circumscriu îndeplinirii obiectivelor generale de politică externă ale României. Relaţiile de cooperare bilaterale şi regionale în domeniul apărării, precum şi în cadrul organizaţiilor internaţionale sunt abordate gradual, în limita resurselor alocate, principalele direcţii de acţiune pentru perioada 2015-2019 fiind următoarele: - consolidarea cooperării bilaterale cu statele membre NATO şi UE; – consolidarea relaţiilor cu statele vecine, din zonele de interes strategic pentru România - Regiunea Extinsă a Mării Negre şi Balcanii de Vest şi din flancul estic; – consolidarea durabilă a relaţiei bilaterale cu Republica Moldova, prin susţinerea fermă şi fără echivoc a parcursului european, prin implicarea activă şi constantă în cadrul organizaţiilor internaţionale pentru respectarea deplină a angajamentelor asumate; – intensificarea cooperării cu partenerii cu care sunt dezvoltate programe comune de interes strategic; – intensificarea cooperării regionale în domeniul apărării, prin continuarea participării la proiectele dezvoltate în cadrul Procesului reuniunilor miniştrilor apărării din Europa de Sud-Est (SEDM), la exerciţiile şi activităţile de pregătire din cadrul Batalionului Multinaţional de Geniu ("TISA") şi Batalionului Mixt Româno-Ungar de Menţinere a Păcii; – asigurarea securităţii în regiunea Mării Negre, prin continuarea participării la misiunile aferente Operaţiei Black Sea Harmony; – oferirea de sprijin şi asistenţă pentru implementarea parteneriatelor NATO cu statele din regiune; – continuarea participării active în cadrul misiunilor desfăşurate sub egida ONU/OSCE; – revizuirea cadrului juridic al cooperării internaţionale cu aliaţii şi partenerii importanţi din NATO şi UE, în sensul reflectării statutului României de membru al celor două organizaţii şi încheierea de acorduri militare internaţionale care să contribuie la implementarea priorităţilor în domeniul apărării şi sporirea securităţii şi stabilităţii regionale; – implementarea măsurilor prevăzute de tratatele internaţionale în vigoare în domeniul controlului armamentelor şi verificării; – participarea la procesele de revizuire şi adaptare a cadrului juridic referitor la regimul de control al armamentelor convenţionale (TCFE), modernizarea Documentului de la Viena 2011 şi implementarea prevederilor Tratatului privind Cerul Deschis; – continuarea cooperării în vederea implementării prevederilor diferitelor regimuri de neproliferare şi control al exporturilor; – participarea la activităţile de negociere a documentelor internaţionale aferente comerţului cu arme convenţionale, muniţiilor cu submuniţii şi a altor iniţiative relevante din domeniul controlului armamentelor. Sprijinirea altor autorităţi publice în gestionarea situaţiilor de urgenţă Participarea Ministerului Apărării Naţionale la procesul de eliminare a consecinţelor urgenţelor civile se fundamentează pe nevoia de coordonare şi cooperare interinstituţională şi se desfăşoară conform cadrului juridic*5) ce reglementează conduita specifică în astfel de situaţii. *5) Legea apărării naţionale nr. 45/1994, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 94/2014 privind organizarea, funcţionarea şi componenţa Comitetului naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, cu modificările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.288/2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată prin Legea nr. 104/2014, cu modificările ulterioare. Forţele şi mijloacele aparţinând Ministerului Apărării Naţionale participă la intervenţii în situaţii de urgenţă, conform planurilor de cooperare încheiate la nivel central şi local, potrivit funcţiilor de sprijin stabilite prin legislaţia în vigoare, executând în principal misiuni de căutare şi salvare, transportul pe cale aeriană, terestră, maritimă sau fluvială a persoanelor salvate, precum şi de asigurare a infrastructurii necesare utilizării mijloacelor de căutare şi salvare aparţinând altor instituţii. Sprijinul acordat administraţiei centrale sau locale se poate concretiza şi sub formă de ajutoare sau prestări de servicii cu efective şi tehnică militară. Măsurile şi acţiunile în domeniu vor viza: - consolidarea relaţiilor cu organele de specialitate din administraţia publică, centrală şi locală, respectiv organizaţiile neguvernamentale; – participarea cu forţe şi sprijin logistic la înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau accidentelor tehnologice; – întreprinderea de acţiuni în folosul populaţiei (transport, cazare, hrană, asistenţă medicală, facilitare acces în zone izolate, inclusiv distribuirea ajutoarelor umanitare); – protejarea obiectivelor culturale şi a populaţiei civile, la solicitarea autorităţilor publice abilitate. O abordare interinstituţională integrată a problematicii gestionării urgenţelor civile presupune valorificarea oportunităţilor de cooperare cu structuri abilitate, la nivelul NATO, UE şi al iniţiativelor regionale. Pe acest palier se înscrie şi cooperarea, în cadrul NATO, cu Centrul Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului în Caz de Dezastre (EADRCC), respectiv contribuţia Ministerului Apărării Naţionale la baza de date a UE cu capabilităţi militare relevante, de nişă, pentru protecţia populaţiei civile în cadrul operaţiilor de intervenţie la dezastre. CAP. 3 Misiunile şi cerinţele specifice pentru Armata României
┌──────────────────────────────────────┐
│Misiunile generale ale Armatei │
│României sunt: │
│- Contribuţia la securitatea României │
│pe timp de pace; │
│- Apărarea independenţei, │
│suveranităţii şi integrităţii │
│teritoriale a României; │
│- Participarea la apărarea aliaţilor │
│şi partenerilor săi, în cadrul NATO şi│
│UE; │
│- Promovarea stabilităţii regionale şi│
│globale, inclusiv prin utilizarea │
│diplomaţiei apărării; │
│- Sprijinirea autorităţilor │
│administraţiei publice centrale şi │
│locale, în situaţii de urgenţă, pentru│
│acordarea de asistenţă populaţiei şi │
│pentru managementul consecinţelor │
│dezastrelor şi a accidentelor │
│tehnologice. │
└──────────────────────────────────────┘
Armata României este componenta de bază a forţelor armate, care asigură, pe timp de pace, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, la declararea stării de mobilizare sau a stării de război, integrarea, într-o abordare interinstituţională şi concepţie unitară, a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apărare a ţării. Armata României este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru îndeplinirea misiunii sacre de apărare a ţării, în context naţional şi aliat, precum şi al clauzei de solidaritate şi al celei de asistenţă reciprocă ale UE. În acest sens pregăteşte, integrează la nivel naţional şi, la nevoie, face uz, conform legii, de toate resursele puse la dispoziţie, în scopul îndeplinirii rolului său constituţional de garantare a suveranităţii, independenţei şi unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale, armonizând eforturile tuturor autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi ale operatorilor economici cu responsabilităţi în domeniul apărării şi asigurând consistenţa şi complementaritatea acestora cu cele ale Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, parteneriatelor strategice şi iniţiativelor regionale. De asemenea, Armata României, în baza angajamentelor asumate şi a deciziilor politice adoptate la nivelul NATO şi UE, sprijină acţiunile statelor aliate în situaţii de criză. Nivelul militar de ambiţie Armata României trebuie să fie în măsură ca, prin efort propriu, să desfăşoare un complex de acţiuni pentru descurajarea unei potenţiale agresiuni la adresa independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statului român, să planifice şi să conducă o operaţie de apărare pe teritoriul naţional pentru contracararea acţiunilor agresive convenţionale, neconvenţionale şi/sau hibride, cu folosirea, în mod integrat, a tuturor instrumentelor naţionale de putere, până la intervenţia forţelor principale aliate. De asemenea, Armata României trebuie să fie în măsură să participe, conform angajamentelor asumate, la o operaţie majoră întrunită de apărare colectivă, de tip art. 5, condusă de NATO sau la o operaţie de mare intensitate desfăşurată de UE, pe baza clauzei de asistenţă reciprocă. Cerinţe generale şi specifice Pentru îndeplinirea misiunilor şi a nivelului militar de ambiţie, Armata României trebuie să dispună de: - o structură de forţe credibilă şi sustenabilă, definită în urma procesului de planificare a apărării, capabilă să îndeplinească misiunile stabilite prin lege pentru apărarea naţională, îndeplinirea angajamentelor militare asumate pe plan internaţional, pentru creşterea încrederii şi stabilităţii la nivel regional şi global şi pentru sprijinul populaţiei în caz de dezastre; – capabilităţi pentru apărare care să asigure: – informaţii militare oportune, necesare pentru evitarea surprinderii; – comanda şi controlul forţelor; – reacţia imediată în cazul unei agresiuni militare, până la intervenţia forţelor principale ale Alianţei; – dislocarea forţelor aliate şi executarea de către acestea, pe teritoriul naţional, a unei operaţii întrunite tip art. 5; – sprijinul instituţiilor abilitate prin lege pentru prevenirea, diminuarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor; – participarea cu forţe la operaţii şi misiuni, în afara teritoriului statului român, în condiţiile legii. Armata României îşi va concentra eforturile pe îndeplinirea următoarelor sarcini specifice: 1. Pentru contribuţia la securitatea României pe timp de pace: - supravegherea şi apărarea spaţiului aerian, maritim şi fluvial naţional; – planificarea, culegerea, procesarea şi diseminarea informaţiilor pentru apărare, asigurarea sprijinului informativ şi cooperarea cu alte instituţii guvernamentale specializate; – sprijinul pentru extragerea şi evacuarea cetăţenilor români din străinătate aflaţi în pericol, prin efort propriu sau în cooperare cu aliaţii şi partenerii; – participarea la dezvoltarea culturii de securitate la nivel naţional, inclusiv prin participarea societăţii civile la efortul analitic şi la dezbaterea problematicii apărării naţionale. 2. În vederea apărării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României: - menţinerea şi dezvoltarea unor capabilităţi de reacţie, în măsură să desfăşoare, până la intervenţia forţelor principale aliate, acţiuni pentru descurajarea şi contracararea unei posibile agresiuni armate la adresa României; – optimizarea procesului de decizie politico-militară prin abordări interinstituţionale; – creşterea gradului de protecţie, a capacităţii de dislocare, a flexibilităţii şi a nivelului de interoperabilitate a forţelor naţionale cu cele ale aliaţilor; – realizarea unui sistem logistic integrat pentru susţinerea forţelor naţionale pe timpul executării misiunilor pe teritoriul naţional şi în teatrele de operaţii, precum şi asigurarea sprijinului naţiunii gazdă pentru acţiunile forţelor statelor aliate şi partenere; – eficientizarea sistemului de pregătire şi mobilizare a populaţiei, teritoriului şi economiei naţionale. 3. Pentru participarea la apărarea aliaţilor şi partenerilor săi, în cadrul NATO şi UE: - participarea la menţinerea şi restabilirea securităţii în spaţiul NATO şi UE în cadrul apărării colective a NATO sau a activării clauzei de asistenţă reciprocă prevăzută de Tratatul de la Lisabona; – operaţionalizarea pachetului de forţe asumat în relaţia cu NATO şi UE, prin procesul de planificare al apărării; – asigurarea capabilităţilor asumate pentru Forţa consolidată de răspuns a NATO şi Grupurile tactice de luptă ale Uniunii Europene; – participarea la iniţiativele şi programele NATO şi UE de dezvoltare şi utilizare în comun a capabilităţilor, cu accent pe realizarea capabilităţilor critice identificate; – contribuţia la dezvoltarea capabilităţilor comune de apărare împotriva atacurilor cu rachete balistice. 4. În vederea promovării stabilităţii regionale şi globale, inclusiv prin utilizarea diplomaţiei apărării: - participarea la operaţii de răspuns la crize şi de asistenţă umanitară în afara teritoriului naţional, independent sau în cadru multinaţional, inclusiv în cadrul unor coaliţii pentru asigurarea stabilităţii internaţionale; – dezvoltarea cooperării militare bilaterale pentru promovarea stabilităţii şi securităţii, în special în Regiunea Extinsă a Mării Negre, Balcani, Caucaz şi Orientul Mijlociu, prin sprijinirea reformei forţelor armate ale altor state şi acordarea de asistenţă şi consiliere, în domeniul militar, statelor angajate în procesul de aderare la NATO; – participarea la iniţiative de cooperare în domeniul apărării, la aranjamentele şi procesele de cooperare în domeniul militar şi la implementarea măsurilor de creştere a încrederii şi stabilităţii, la nivel subregional, regional şi european; – contribuţia la eforturile naţionale şi internaţionale de control al armamentelor şi de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă prin activităţi specifice, precum controlul exporturilor şi importurilor de echipamente militare, inspecţiile de verificare, expertiză şi schimb de informaţii etc. 5. În vederea asigurării sprijinului autorităţilor administraţiei publice, centrale şi locale, în situaţii de urgenţă, pentru acordarea de asistenţă populaţiei şi pentru managementul consecinţelor dezastrelor şi accidentelor tehnologice: - participarea cu forţe şi sprijin logistic la înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau accidentelor tehnologice, precum şi pentru organizarea şi desfăşurarea evacuării populaţiei şi bunurilor materiale la solicitarea autorităţilor civile; – sprijinul pentru asigurarea continuităţii capabilităţilor vitale de comunicaţii şi protecţia elementelor de infrastructură critică, precum şi a obiectivelor economice cu grad ridicat de risc biologic, chimic, radiologic sau nuclear; – sprijinul pe timpul derulării acţiunilor de căutare-salvare, precum şi pe timpul evacuării şi acordării asistenţei medicale de urgenţă a populaţiei; – participarea la acţiunile de localizare, izolare şi stingere a incendiilor, în sprijinul forţelor specializate ale altor instituţii; – sprijinul misiunilor diplomatice şi consulare naţionale în teatrele de operaţii. CAP. 4 Principalele direcţii de dezvoltare a capabilităţilor de apărare
┌──────────────────────────────────────┐
│Misiunile generale ale Armatei │
│României sunt: │
│- Contribuţia la securitatea României │
│pe timp de pace; │
│- Apărarea independenţei, │
│suveranităţii şi integrităţii │
│teritoriale a României; │
│- Participarea la apărarea aliaţilor │
│şi partenerilor săi, în cadrul NATO şi│
│UE; │
│- Promovarea stabilităţii regionale şi│
│globale, inclusiv prin utilizarea │
│diplomaţiei apărării; │
│- Sprijinirea autorităţilor │
│administraţiei publice centrale şi │
│locale, în situaţii de urgenţă, pentru│
│acordarea de asistenţă populaţiei şi │
│pentru managementul consecinţelor │
│dezastrelor şi a accidentelor │
│tehnologice. │
└──────────────────────────────────────┘
În vederea realizării unor capabilităţi de apărare suficiente pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor stabilite, Armata României a continuat alinierea sistemului de planificare a apărării la cerinţele Alianţei şi ale UE, prin aprobarea Legii nr. 203 din 2015 privind planificarea apărării. Procesul de dezvoltare a capabilităţilor*6) are în vedere dezvoltarea unor forţe moderne, dotate adecvat, dislocabile, interoperabile, cu capacitate de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu un sistem de comandă şi control flexibil şi eficient. Procesul este unul sistemic şi interdisciplinar, ce se derulează pe termen mediu şi lung, prin utilizarea eficientă a resurselor disponibile. *6) Prin capabilitate se înţelege abilitatea de a executa acţiuni în scopul îndeplinirii unor obiective. Constituirea unei capabilităţi are în vedere un complex de măsuri şi acţiuni într-o perspectivă largă cuprinzând elemente de: doctrină, organizare, pregătire, echipamente, comandă, infrastructură, personal şi interoperabilitate. În cadrul acestui proces, stabilirea capabilităţilor de apărare necesare îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor încredinţate s-a realizat, în conformitate cu Programul de Guvernare pentru perioada 2013-2016, prin desfăşurarea, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, a revizuirii strategice a apărării, care a avut ca finalitate elaborarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă. Capabilităţile identificate ca necesare îndeplinirii întregului spectru de sarcini şi misiuni specifice asumate la nivel naţional şi pe plan internaţional trebuie să asigure: - pe timp de pace: - supravegherea şi avertizarea timpurie; – reacţia imediată şi angajarea în acţiuni militare de intensitate redusă; – participarea la combaterea terorismului; – sprijinirea autorităţilor civile; – în perioada de preconflict: - evitarea surprinderii; – menţinerea integrităţii spaţiului aerian al României (integrat în NATINAMDS); – exercitarea controlului asupra apelor teritoriale; – implementarea măsurilor de răspuns la criză; – executarea de acţiuni de descurajare; – în situaţie de conflict: apărarea strategică şi respingerea agresiunii. În funcţie de domeniile de acţiune, Armata României dezvoltă următoarele capabilităţi de apărare: 1. comandă, control şi comunicaţii de nivel strategic, operativ şi tactic, centre de comunicaţii şi informatică şi unităţi de sprijin în domeniul comunicaţiilor şi informaticii/CIS ale structurii de forţe; 2. angajare: mari unităţi şi unităţi de mecanizate, infanterie, vânători de munte, artilerie, forţe speciale, aviaţie de luptă şi instrucţie, elicoptere de luptă, nave de luptă la mare şi fluviu, infanterie marină, poliţie militară şi operaţii psihologice; 3. informaţii: mari unităţi şi unităţi de informaţii militare, supraveghere şi cercetare; 4. proiecţia forţei: mari unităţi şi unităţi de transport aerian tactic, de nave de sprijin şi de transport terestru; 5. protecţie: mari unităţi şi unităţi de rachete sol aer, de apărare antiaeriană, de geniu de luptă, de CBRN, EOD, minare/deminare şi pentru protecţia demnitarilor militari români şi străini pe teritoriul naţional; 6. susţinere: mari unităţi şi unităţi de logistică operaţională şi de susţinere. Armata României îşi va concentra eforturile în următoarele direcţii de acţiune: - transformarea şi dezvoltarea capabilităţilor de reacţie necesare pentru îndeplinirea, la termenele planificate, a misiunilor şi sarcinilor specifice la nivel naţional şi în plan internaţional; – implementarea Concepţiei privind conducerea structurii de forţe a Armatei României, prin dezvoltarea unui sistem de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi recunoaştere (C4ISR) şi a capabilităţilor de apărare cibernetică; – îmbunătăţirea nivelului de interoperabilitate interinstituţională şi eficientizarea utilizării capabilităţilor la nivel naţional pentru asigurarea coerenţei şi complementarităţii pe timpul îndeplinirii misiunilor şi sarcinilor specifice; – asigurarea, împreună cu celelalte instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, a unei forţe întrunite, necesare contracarării eficiente a acţiunilor specifice atât războiului tradiţional, cât şi celui neconvenţional şi hibrid; – modernizarea echipamentelor militare existente, concomitent cu dotarea structurii de forţe cu echipamente noi; – finalizarea operaţionalizării elementelor de comandă şi control din structura de forţe NATO dislocate pe teritoriul naţional; – continuarea dezvoltării capabilităţilor în cadrul multinaţional asigurat de NATO şi UE; – realizarea/menţinerea unui nivel ridicat al pregătirii pentru mobilizare; – perfecţionarea procesului de planificare, organizare, desfăşurare şi evaluare a instrucţiei structurilor şi/sau a personalului, în cadru naţional şi/sau multinaţional; – continuarea procesului de completare a stocurilor operative şi strategice; – îndeplinirea angajamentelor internaţionale asumate. CAP. 5 Politicile privind managementul integrat al resurselor de apărare
┌──────────────────────────────────────┐
│Funcţionarea eficientă a │
│managementului integrat al resurselor │
│pentru apărare reprezintă una din │
│condiţiile esenţiale în vederea │
│îndeplinirii de către Armata României │
│a misiunilor care îi revin. Un corolar│
│evident al acesteia îl reprezintă │
│asigurarea resurselor la un nivel │
│corespunzător. │
│Componentele managementului integrat │
│al resurselor pentru apărare sunt: │
│- managementul resurselor umane; │
│- managementul resurselor financiare; │
│- managementul achiziţiilor pentru │
│apărare; │
│- managementul sistemului de │
│cercetare-dezvoltare şi inovare; │
│- managementul infrastructurii de │
│apărare. │
└──────────────────────────────────────┘
Eforturile Ministerului Apărării Naţionale pentru dezvoltarea unui sistem coerent de management al resurselor pentru apărare s-au întrepătruns într-un mod eficient cu procesul de aderare a României la NATO. Resursele alocate apărării naţionale definesc într-un mod calitativ, dar şi sintetic politica de apărare a României, evidenţiind obiectivele politice şi imperativele eficienţei şi eficacităţii ce trebuie avute în vedere în implementarea acestor obiective. Evoluţiile economice ale ultimilor ani şi dificultăţile financiare la nivel european au evidenţiat necesitatea unei regândiri a modului de alocare a resurselor, dar mai ales de utilizare a lor, eficienţa fiind criteriul principal. La nivel naţional, aliat şi al UE a fost subliniată oportunitatea dezvoltării unor abordări multinaţionale în domeniul apărării ("Smart Defence", "Connected Forces Initiative", "Framework Nation Concept", respectiv "Pooling and Sharing"), care presupune adoptarea de soluţii inovatoare în gestionarea optimă a resurselor, prin prioritizarea investiţiilor şi finanţarea multinaţională a capabilităţilor de interes comun, toate având ca obiectiv creşterea securităţii statelor membre. În aceste condiţii, obiectivul general al managementului integrat al resurselor pentru apărare îl constituie optimizarea procesului de planificare, alocare şi utilizare a resurselor Ministerului Apărării Naţionale. Pentru implementarea acestui obiectiv, pe un orizont scurt şi mediu de timp, sunt vizate următoarele aspecte: - îmbunătăţirea capabilităţii de reacţie a sistemului de planificare a apărării, pentru a furniza variante, opţiuni şi soluţii care să sprijine procesul decizional, la apariţia unor solicitări suplimentare sau a unor constrângeri bugetare; – optimizarea Sistemului de planificare, programare, bugetare şi evaluare în Ministerul Apărării Naţionale şi corelarea cu sistemul de elaborare, coordonare şi planificare a politicilor publice la nivelul administraţiei publice centrale; – îmbunătăţirea procesului de planificare a activităţilor, în special prin realizarea unei mai bune corelări cu resursele la dispoziţie şi a celui de estimare a necesarului de resurse; – îmbunătăţirea sistemului de evidenţă şi alocare a resurselor, cu accent pe cele materiale şi financiare. Planificarea apărării Planificarea apărării, ca atribut şi componentă esenţială a politicii de apărare, reprezintă, conform legii specifice, un complex de activităţi şi măsuri care vizează protejarea şi promovarea intereselor naţionale, definirea şi îndeplinirea obiectivelor securităţii naţionale a României în domeniul apărării. Astfel, planificarea apărării este procesul care stă la baza transformării şi modernizării în domeniul apărării şi include totalitatea programelor, acţiunilor şi măsurilor iniţiate de România pentru identificarea, dezvoltarea şi pregătirea capabilităţilor militare şi nonmilitare necesare executării misiunilor şi implementării obiectivelor în domeniul apărării, pentru: - îndeplinirea obligaţiilor ce derivă din Constituţie şi legislaţia în domeniu; – îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în asigurarea securităţii şi apărării colective în cadrul NATO; – asigurarea participării României la Politica de Securitate şi Apărare Comună a Uniunii Europene; – respectarea angajamentelor în contextul cooperării militare internaţionale cu alte state şi al îndeplinirii obligaţiilor asumate prin participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale sau în alte situaţii reglementate de dreptul internaţional. Planificarea apărării şi managementul resurselor pentru apărare în cadrul Ministerului Apărării Naţionale se realizează într-o abordare modernă, integrată şi multianuală. Esenţa acestui tip de abordare constă în planificarea integrată a apărării, care reprezintă procesul de stabilire a capabilităţilor militare şi coordonare a realizării/dezvoltării şi menţinerii acestora, în scopul îndeplinirii obiectivelor politicii de apărare. Pentru atingerea obiectivelor politicii de apărare, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale se stabilesc obiective specifice şi priorităţi aferente domeniilor planificării apărării, care sunt armonizate în cadrul procesului de planificare integrată a apărării. Planificarea apărării se realizează prin integrarea coerentă a obiectivelor şi acţiunilor specifice următoarelor domenii: planificare forţe; planificare armamente; comandă, control, comunicaţii; logistică; urgenţe civile; resurse; apărare aeriană; management al traficului aerian; informaţii; medical; cercetare-dezvoltare şi standardizare. În cadrul acestui proces, un rol important este deţinut de Sistemul de planificare, programare, bugetare şi evaluare (SPPBE), care reprezintă un instrument de management robust şi eficient, în măsură să asigure atât elaborarea şi implementarea politicii de apărare, cât şi o auditare eficientă privind îndeplinirea obiectivelor acesteia, execuţia programelor majore şi utilizarea resurselor alocate Ministerului Apărării Naţionale. Deciziile privind planificarea şi alocarea resurselor pentru apărare, inclusiv Directiva de planificare a apărării, sunt aprobate în cadrul Consiliului de Planificare a Apărării din Ministerul Apărării Naţionale. Managementul resurselor umane Consolidarea capacităţii naţionale de apărare impune continuarea eforturilor pentru realizarea unui sistem performant de management al resurselor umane, capabil să asigure structurile armatei cu personalul militar şi civil necesar îndeplinirii misiunilor şi obiectivelor strategice ale apărării. Managementul resurselor umane vizează cu prioritate următoarele domenii: promovarea profesiei militare, managementul carierei personalului, transformarea învăţământului militar şi creşterea calităţii vieţii personalului. Promovarea profesiei militare Atragerea şi recrutarea unei resurse umane valoroase reprezintă un domeniu strategic, cu impact puternic atât asupra capacităţii de răspuns la noile provocări ale mediului de securitate, cât şi în planul pregătirii populaţiei şi teritoriului pentru apărare. Atractivitatea profesiei militare este un indicator al modului în care armata reacţionează şi se adaptează la condiţiile unui mediu puternic concurenţial ce caracterizează piaţa ofertelor educaţionale şi profesionale. Tendinţa de scădere a atractivităţii carierei militare în rândul potenţialilor candidaţi, care se manifestă în plan european, indică necesitatea unei strategii de promovare a profesiei militare care să aibă în vedere, pe de o parte, evoluţiile de pe piaţa muncii, mărimea şi caracteristicile sociodemografice ale grupurilor-ţintă, iar, pe de altă parte, schimbările produse în mărimea şi compoziţia structurii de forţe, în nivelul aptitudinal şi atitudinal necesar atingerii standardelor de performanţă specifice misiunilor şi operaţiilor militare, precum şi impactul noilor tehnologii asupra complexităţii specialităţilor militare. În acest sens va fi elaborată o nouă Strategie de promovare a profesiei militare pentru perioada 2016-2020, cu scopul de a susţine recrutarea resursei umane prin metode pro-active, specifice marketingului şi comunicării. În domeniul promovării profesiei militare, eforturile se vor concentra în trei direcţii principale: - continuarea şi intensificarea acţiunilor directe de promovare bazate pe comunicarea interpersonală; – dezvoltarea unor mesaje şi acţiuni menite să stopeze erodarea valorilor specifice mediului militar; – utilizarea spaţiului virtual ca mediu de recrutare. Managementul carierei personalului Realizarea unui sistem performant de management al resurselor umane este posibilă doar în condiţiile abordării integrate a tuturor activităţilor de planificare, consiliere, selecţionare, formare, promovare şi gestiune a evoluţiei în carieră a personalului armatei, prin valorificarea pregătirii, experienţei, potenţialului şi performanţelor acestuia. Îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare, circumscrise managementului resurselor umane, impune concentrarea eforturilor pe următoarele direcţii de acţiune: 1. Planificarea riguroasă a resurselor umane, în vederea creşterii predictibilităţii pe termen mediu şi lung a necesarului de posturi şi a asigurării cu personal calificat, în acord cu principalele cerinţe de dezvoltare a capabilităţilor de apărare, se realizează prin: - revizuirea spectrului ocupaţional specific domeniului apărării; – redefinirea obiectivelor şi proceselor instructiv-educative; – planificarea ştiinţifică a resurselor umane. 2. Optimizarea managementului carierei personalului vizează dezvoltarea unor proceduri flexibile şi eficiente de management al carierei, corelate cu nevoile prezente şi viitoare ale armatei şi cu exigenţele impuse de creşterea capacităţii operaţionale a forţelor armate, prin: - elaborarea şi adoptarea unui nou Ghid al carierei militare, care să asigure un cadru normativ adecvat planificării şi dezvoltării carierei; – stratificarea funcţiilor militare pe tipuri de structuri militare, diferenţiate pe niveluri ierarhice, precum şi redefinirea funcţiilor personalului militar, în raport cu volumul şi importanţa muncii; – adecvarea cadrului normativ şi organizatoric privind selecţia diferenţiată pe arme şi servicii militare la intrarea în sistemul militar; – implementarea noului sistem de apreciere a cadrelor militare, bazat pe cuantificarea obiectivelor în raport cu standardele profesionale, în vederea realizării unui management al performanţei centrat pe competenţe. Complementar acestor măsuri se va avea permanent în atenţie motivarea personalului, prin asigurarea dezvoltării profesionale şi a unei cariere atractive, în condiţii competitive bazate pe performanţă profesională, inclusiv prin identificarea şi valorificarea oportunităţilor de generare a pârghiilor motivaţionale, financiare şi nonfinanciare. 3. Consolidarea rezervei de resurse umane, ca urmare a modificărilor recente ale mediului de securitate, atât la nivel global, cât şi regional Transformarea învăţământului militar Transformarea învăţământului militar vizează realizarea unui sistem integrat, performant şi competitiv, suplu şi eficient, adaptat nevoilor operaţionale ale armatei, capabil să furnizeze resursă umană înalt calificată, care poate converti capitalul educaţional în sursă de cunoaştere şi în avantaje competitive. Eforturile în acest domeniu se concentrează pe următoarele direcţii de acţiune: - revitalizarea conceptuală, arhitecturală, normativă şi curriculară a sistemului de învăţământ militar; – corelarea şi adaptarea educaţiei militare la dinamica permanentă a ameninţărilor şi provocărilor mediului de securitate actual; – reorganizarea instituţională a sistemului de învăţământ militar pentru a răspunde necesităţilor şi evoluţiei realităţii militare; – continuarea revizuirii cadrului normativ specific învăţământului militar în corelaţie cu abordările naţionale, europene şi euroatlantice; – creşterea calităţii educaţiei şi a cercetării ştiinţifice; – extinderea relaţiilor de colaborare cu instituţii de învăţământ similare din statele membre ale NATO şi UE şi atragerea expertizei internaţionale în proiectarea produselor educaţionale în format on-line, a pregătirii personalului didactic şi a organizării cursurilor mobile. Creşterea calităţii vieţii personalului Principalele obiective vizează: - asigurarea condiţiilor de locuit pentru personalul armatei care îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu, prin îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional privind acordarea compensaţiei lunare pentru chirie; – îmbunătăţirea asistenţei medicale acordate personalului armatei şi familiilor acestuia, precum şi pensionarilor militari; – modificarea şi completarea cadrului legal şi procedural care reglementează problematica veteranilor, răniţilor, invalizilor şi urmaşilor celor decedaţi în acţiuni militare, astfel încât să se realizeze armonizarea necesară cu legislaţia naţională conexă, respectiv cu practicile/tendinţele din armatele altor state membre NATO; – eficientizarea dialogului social, în scopul realizării unui mecanism de comunicare mai eficientă cu personalul armatei; – realizarea şi implementarea unui sistem integrat de management al problemelor sociale cu care se confruntă personalul armatei şi familiile acestuia, cu accent pe problematica veteranilor, răniţilor/invalizilor şi urmaşilor celor decedaţi în acţiuni militare; – dezvoltarea de parteneriate avantajoase cu entităţi guvernamentale şi nonguvernamentale care pot contribui la realizarea unor proiecte sociale de interes pentru Ministerul Apărării Naţionale, prin utilizarea de fonduri externe sau a altor resurse care nu grevează bugetul instituţiei militare; – îmbunătăţirea cadrului legal privind salarizarea personalului armatei, în cadrul sistemului unic de salarizare a personalului bugetar, în funcţie de realităţile socio-economice naţionale şi având ca referinţă practicile din armatele altor state membre NATO. Managementul resurselor financiare Managementul resurselor financiare în cadrul Ministerului Apărării Naţionale vizează asigurarea finanţării acţiunilor şi măsurilor concrete cuprinse în programele majore, potrivit prevederilor Legii nr. 203/2015 privind planificarea apărării. Acesta se realizează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în domeniu, Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, cu modificările şi completările ulterioare, legile anuale ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi alte acte normative specifice. Totodată, în relaţia cu NATO, UE şi alte organisme internaţionale, managementul resurselor financiare are în vedere regulile financiare generale ale acestor organizaţii, precum şi regulile financiare specifice agenţiilor, programelor sau altor formate de cooperare care funcţionează pe baza unor memorandumuri sau acorduri convenite în comun. Managementul achiziţiilor pentru apărare Managementul achiziţiilor pentru apărare are scopul de a asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice alocate pentru achiziţiile de produse, servicii şi lucrări necesare armatei, într-un cadru concurenţial, pe baza criteriilor economice de atribuire a unui contract de achiziţie publică şi a principiilor prevăzute de legislaţia în vigoare. Obiectivul general al managementului achiziţiilor pentru apărare îl constituie achiziţionarea, în corelare cu resursele pentru apărare alocate, a sistemelor de armamente şi echipamentelor militare care înglobează tehnologii moderne adecvate în scopul satisfacerii, în conformitate cu cerinţele fiecărei etape, a nevoilor categoriilor de forţe ale armatei şi asigurării interoperabilităţii cu forţele NATO şi UE. Realizarea acestui obiectiv presupune: - perfecţionarea Sistemului integrat de management al achiziţiilor pentru apărare; – armonizarea politicilor de achiziţii pentru apărare cu planificarea apărării şi cu resursele puse la dispoziţie prin bugetele alocate în acest sens; – respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice în domeniul apărării şi securităţii, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile la nivel naţional şi european în vigoare; – perfecţionarea modului de aplicare a reglementărilor din domeniul achiziţiilor pentru apărare; – intensificarea colaborării şi implicării operatorilor economici din industria de securitate, în realizarea produselor de tehnică militară necesare înzestrării, la nivelul cerinţelor Armatei României şi al standardelor NATO şi UE, precum şi dezvoltarea capabilităţii acestora de a realiza mentenanţa tehnicii, instruirea personalului şi de formare a instructorilor; – planificarea investiţiilor în domeniul înzestrării în conformitate cu misiunile Armatei României în cadrul NATO şi UE şi cu nevoile de securitate internă; – participarea la proiectele/programele NATO şi UE pentru realizarea în comun de sisteme de arme şi echipamente militare; – participarea la proiectele din cadrul iniţiativelor "Smart Defence" la nivel NATO, "Pooling and Sharing" în cadrul UE; – coordonarea investiţiilor realizate prin efort propriu cu cele acordate de către Guvernul SUA şi cu cele din cadrul Programului NATO de Investiţii în Securitate (NSIP); – realizarea de achiziţii prin agenţiile specializate NATO; – perfecţionarea continuă a personalului cu responsabilităţi în domeniul achiziţiilor; – menţinerea şi dezvoltarea potenţialului de cercetare, expertiză şi consultanţă tehnică şi tehnologică în domeniul militar şi dezvoltarea capabilităţilor de testare şi evaluare ale Ministerului Apărării Naţionale; – realizarea controlului specific pentru importurile şi exporturile de produse speciale; – standardizarea şi optimizarea procesului de supraveghere a calităţii la furnizorii de echipamente şi tehnică militară, precum şi asigurarea compatibilităţii echipamentelor şi armamentului din dotare cu cele din înzestrarea armatelor statelor membre NATO. Pentru îndeplinirea acestor obiective, în Ministerul Apărării Naţionale este implementat Sistemul integrat de achiziţii pentru apărare, un instrument modern de monitorizare a programelor de achiziţii, similar celor din ţările membre NATO, cu ajutorul căruia se identifică şi se stabilesc atât nevoile şi cerinţele de noi arme, cât şi priorităţile privind necesarul de resurse şi se coordonează şi controlează procesul de achiziţii. Managementul activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare (CDI) Domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării contribuie la înzestrarea cu sisteme de armament performante, prin implicarea în realizarea programelor majore de achiziţii, în cooperare cu parteneri strategici interni sau externi şi prin transferul de tehnologii de vârf către industria naţională de apărare. Cercetarea-dezvoltarea şi inovarea în domeniul apărării asigură suportul ştiinţific şi tehnologic necesar îndeplinirii misiunilor încredinţate Armatei României, prin dezvoltarea şi valorificarea potenţialului ştiinţific şi tehnologic propriu, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate şi atragerea de resurse din mediul civil, intern şi internaţional. Cercetarea ştiinţifică şi tehnologică se realizează de către instituţiile specializate ale MApN, instituţiile militare de învăţământ superior şi alte structuri nominalizate prin norme şi instrucţiuni. Obiectivele cercetării-dezvoltării şi inovării în domeniul apărării urmăresc: - creşterea performanţei prin: - realizarea obiectivelor şi priorităţilor de dezvoltare a capabilităţilor operaţionale pentru categoriile de forţe; – menţinerea şi dezvoltarea competenţei ştiinţifice şi tehnologice naţionale în domeniul apărării; – asigurarea resurselor proprii prin: - creşterea alocaţiilor pentru cercetarea ştiinţifică în cadrul programelor majore ale MApN; – dezvoltarea infrastructurii CDI, inclusiv prin accesarea fondurilor structurale; – dezvoltarea resursei umane implicate în activitatea de cercetare şi îmbunătăţirea atractivităţii pentru tinerii specialişti; – intensificarea acţiunilor de utilizare a rezultatelor cercetării, prin colaborarea la realizarea de produse cu operatori economici din industria de securitate; – implicarea în realizarea programelor şi proiectelor multinaţionale din domeniul cercetării-dezvoltării pentru apărare, prin participarea în consorţii multinaţionale pentru atragerea de fonduri pe baza contractelor atribuite în regim competiţional de programele UE; – asigurarea contribuţiei naţionale la realizarea obiectivelor stabilite de NATO şi de Agenţia Europeană de Apărare (EDA) în domeniul capabilităţilor pe termen lung, a apărării împotriva terorismului, a detecţiei şi avertizării timpurii a ameninţărilor, prin implicarea MApN în programele şi iniţiativele comune coordonate de NATO sau EDA; – cooptarea sectorului privat în activităţile CDI prin atragerea comunităţii ştiinţifice din mediul civil privat şi guvernamental la realizarea proiectelor CDI de interes pentru MApN, finanţate din bugetul propriu. Managementul infrastructurii de apărare În concordanţă cu eforturile pentru îndeplinirea standardelor necesare în domeniu se vizează păstrarea integrităţii şi a dezvoltării patrimoniului imobiliar al armatei la un nivel care să corespundă cerinţelor necesare pentru îndeplinirea misiunilor specifice încredinţate. În acest context va continua procesul de adaptare a cadrului legislativ caracteristic domeniului construcţiilor, necesar pentru asigurarea respectării cerinţelor esenţiale privind calitatea în construcţii şi, nu în ultimul rând, pentru alocarea resurselor umane şi financiare necesare atingerii obiectivelor. De asemenea este vizată reglementarea activităţii privind circulaţia terenurilor, în vederea păstrării intangibilităţii patrimoniului imobiliar al armatei, aflat în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Obiectivele privind infrastructura imobiliară pentru apărare Se au în vedere următoarele: - optimizarea politicilor de dezvoltare a infrastructurii imobiliare în concordanţă cu nevoile reale ale utilizatorilor infrastructurii imobiliare prin stabilirea priorităţilor necesare; – îmbunătăţirea capacităţii de anticipare a nevoilor de facilităţi imobiliare printr-o mai bună colectare a informaţiilor despre starea şi nevoile de reabilitare a construcţiilor din cazărmile ministerului. Optimizarea politicii de dezvoltare referitoare la infrastructura imobiliară a Ministerului Apărării Naţionale impune obligativitatea respectării unui minim de cerinţe privind menţinerea stabilităţii cadrului legislativ aplicabil în domeniul investiţiilor imobiliare finanţate din fonduri publice, orice perturbare a acestuia la nivel naţional ducând la modificări în cascadă, cu efecte negative asupra respectării termenelor de realizare a obiectivelor imobiliare. Pentru îndeplinirea acestor obiective, priorităţile pe termen scurt şi mediu vizează: - corelarea infrastructurii militare cu misiunile şi structura de forţe revizuită, dezvoltarea capabilităţilor militare, precum şi cu cerinţele privind poziţionarea/dispunerea echilibrată a forţelor pe teritoriul naţional; – dezafectarea infrastructurii şi relocarea, acolo unde este posibil, a forţelor în alte locaţii şi utilizarea în comun a aceloraşi facilităţi, având ca scop reducerea numărului de imobile în folosinţă; – adaptarea cadrului legislativ naţional în domeniul realizării obiectivelor de investiţii imobiliare ale Ministerului Apărării Naţionale la prevederile cadrului administrativ şi juridic al NATO, astfel încât derularea proiectelor din cadrul programului NSIP să fie executate cu celeritate; – reducerea cheltuielilor de funcţionare a cazărmilor prin identificarea, testarea şi aplicarea de soluţii alternative. Pe termen lung, activitatea se va concentra pe: - realizarea obiectivelor de investiţie imobiliară prin parteneriate public-public şi public-privat; – iniţierea demersului de creare a cadrului legislativ necesar, astfel încât Ministerul Apărării Naţionale să poată beneficia, prin programele operaţionale regionale/sectoriale, de fonduri europene pentru reabilitarea unor imobile aflate în administrare. O importanţă deosebită se va acorda implementării proiectelor imobiliare în infrastructura ce derivă din Parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii, precum şi a celor care asigură prepoziţionarea echipamentelor militare ale aliaţilor pe teritoriul naţional. CAP. 6 Resursele financiare
┌──────────────────────────────────────┐
│Planificarea şi programarea resurselor│
│financiare pentru apărare se │
│realizează în concordanţă cu │
│prevederile Strategiei naţionale de │
│apărare a ţării, direcţiile de acţiune│
│ale Programului de Guvernare şi │
│obiectivele politicii de apărare │
│stabilite prin prezentul document, │
│prin intermediul programelor majore │
│ale Ministerului Apărării Naţionale. │
│Alocarea eficientă a resurselor │
│financiare reprezintă cheia │
│dezvoltării viitoarelor capabilităţi │
│ecesare transformării Armatei într-o │
│structură modernă. │
└──────────────────────────────────────┘
România se află în plin proces de dezvoltare a capabilităţilor de apărare necesare îndeplinirii angajamentelor internaţionale şi apărării naţionale, iar alocarea pentru apărare a unui procent inferior celui de 2% din PIB afectează respectarea de către ţara noastră a angajamentelor asumate şi îndeplinirea obiectivelor planificate. În contextul constrângerilor bugetare cu care se confruntă toate statele membre, şi România a trebuit să găsească soluţii eficiente, atât prin stabilirea unor priorităţi stricte în planificarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale, cât şi prin participarea la programele aliate de finanţare în comun a realizării unor capabilităţi. În scopul realizării graduale a capabilităţilor asumate se are în vedere asigurarea condiţiilor pentru implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în luna iunie 2015. De menţionat că, în cazul resurselor financiare, sintagma "asigurarea condiţiilor pentru implementarea acestui program" se traduce prin respectarea prevederilor Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, respectiv creşterea graduală şi atingerea nivelului de 2% din PIB în anul 2017, nivel care să se menţină în următorii 10 ani. Alocarea resurselor prognozate pentru transformarea, modernizarea şi înzestrarea capabilităţilor/structurilor Armatei României se va realiza în ordinea de prioritate prevăzută în Program, pentru dezvoltarea capabilităţilor Armatei României, inclusiv în ceea ce priveşte constituirea/completarea stocurilor. Alocarea resurselor financiare pentru modernizarea înzestrării, prin achiziţii noi, modernizări şi/sau reparaţii capitale se va face ţinând cont de următoarele grupe de echipamente militare: - maşini de luptă pe roţi şi şenile - transportoare blindate pentru trupe, tancuri, maşini de luptă ale infanteriei şi derivate ale acestora; – sisteme de artilerie terestră - aruncătoare proiectile reactive, obuziere calibru 155 mm şi 105 mm autopropulsate şi muniţia aferentă; – sisteme C4ISR - sisteme integrate de comunicaţii şi informatică, puncte de comandă tip Divizie şi Brigadă, echipamente specifice pentru echipe de control aerian tactic, sistem comunicaţii prin satelit, echipamente pentru securizarea reţelelor, stocuri strategice de echipamente IT, programe informatice etc.; – armament şi echipamente individuale şi de grup - sisteme de detecţie şi echipamente de protecţie individuală şi colectivă CBRN, armament individual tip NATO şi echipamente specifice, inclusiv pentru forţele speciale, sisteme de rachete antitanc portabile, sistem de luptă individual avansat (SLIA); – echipamente de geniu şi de contracarare a dispozitivelor explozive; – autoturisme de teren blindate şi neblindate; – platforme de transport multifuncţionale; – aeronave de luptă şi transport, inclusiv echipamentele de comunicaţii şi localizare specifice; – sisteme de apărare antiaeriană cu baza la sol - sistem de rachete sol-aer cu bătaie scurtă, medie şi mare, sisteme de ţinte aeriene pentru trageri sol-aer şi navă-aer, module dislocabile radio-releu; – nave de luptă - fregate tip T22R, turbine, torpile antisubmarin, capabilităţi pentru misiuni anti-piraterie, corveta multifuncţională, nave purtătoare de rachete, vânător de mine, nave fluviale, puitor şi dragor de mine, ambarcaţiuni asalt şi alte platforme navale; – nave de sprijin - navă sprijin pentru operaţii cu forţe speciale, remorcher maritim de port şi radă, remorcher fluvial şi navă de sprijin logistic; – sisteme fixe şi mobile de cercetare, supraveghere şi contramăsuri electronice - aparatură optică şi optoelectronică, echipamente ISTAR, radare, sistem de război electronic terestru mobil pentru Forţele Aeriene, sistem SCOMAR, echipamente de cercetare şi prelucrare date CBRN, echipamente de supraveghere a situaţiei maritime, sistem hidrometeo etc.; – alte bunuri materiale în sprijinul funcţionării structurilor, inclusiv sisteme integrate de securizare a obiectivelor militare, echipamente achiziţionate prin programe specifice cu SUA, facilitate medicală ROL 2 uşor manevrabilă şi containere de securitate. Resursele financiare estimate a fi alocate în perioada 2016-2026, în baza Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare şi reflectate în Programul privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2027 şi în perspectivă, sunt prezentate în anexă. Consideraţii finale Carta albă a apărării prezintă perspectiva Ministerului Apărării Naţionale cu privire la consolidarea capacităţii operaţionale a Armatei României şi dezvoltarea capabilităţilor necesare îndeplinirii misiunilor încredinţate, rezultate în urma desfăşurării procesului de revizuire strategică a apărării pe termen scurt, cuprinzând perioada 2015-2019, precum şi orientările pe termen mediu, până în anul 2027. Pe termen scurt, Armata României trebuie să fie capabilă să menţină un nivel ridicat de reacţie pentru apărarea naţională, să dezvolte capabilităţile necesare participării la apărarea colectivă a aliaţilor în cadrul NATO şi la asistenţa reciprocă a partenerilor în cadrul UE, să contribuie la misiuni şi operaţii sub egida organizaţiilor internaţionale cu vocaţie în domeniul securităţii şi apărării, precum şi la sprijinirea autorităţilor publice în situaţii de urgenţă, pentru acordarea de asistenţă populaţiei României în caz de dezastre. Pe termen mediu, Armata României va deveni o structură modernă de forţe, capabilă să facă faţă ameninţărilor impredictibile, pentru a respinge o agresiune declanşată prin surprindere şi să constituie garantul suveranităţii şi independenţei naţionale. Armata României va contribui la menţinerea credibilităţii Alianţei, ca parte a sistemului de apărare colectivă a NATO, precum şi la securitatea regională şi internaţională. ANEXA 1 Resursele financiare estimate a fi alocate în perioada 2016-2026, în baza Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare
┌─────┬──────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Cod │Denumire │mii lei │
│indi-│indicator ├───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┤
│cator│ │2016 │2017 │2018 │2019 │2020 │2021 │2022 │2023 │2024 │2025 │2026 │
├─────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│1 │TOTAL │12.729.000 │15.816.000 │16.722.000 │17.558.100 │18.436.005 │19.357.805 │20.325.696 │21.341.980 │22.409.079 │23.529.533 │24.706.010 │
│ │MApN: │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │Valoare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│2 │estimată │748.600.000│790.800.000│836.100.000│877.905.000│921.800.250│967.890.263│1.016.284.776│1.067.099.014│1.120.453.965│1.176.476.663│1.235.300.497│
│ │PIB │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────┼──────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │PROCENT │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│3 │DIN │1,70% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │2,00% │
│ │PIB │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└─────┴──────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┘
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
I'd vetnure that this article has saved me more time than any other.
