Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
AVIZ CONSULTATIV nr. 1 din 6 iulie 2012 privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 6 iulie 2012
Prin Adresa nr. 1/1.023/VZ din 5 iulie 2012, cele douã Camere ale Parlamentului României au solicitat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 95 şi art. 146 lit. h) din Constituţia României, ale art. 42 şi 43 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 67 şi 68 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ca, pânã pe data de 6 iulie 2012, ora 12, sã emitã avizul consultativ cu privire la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu.
Adresa a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.617 din 5 iulie 2012, formând obiectul Dosarului nr. 1.200H/2012, împreunã cu urmãtoarele documente:
- propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, iniţiatã de 154 de deputaţi şi senatori;
- scrisoarea transmisã Preşedintelui României de cãtre preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului la data de 4 iulie 2012, prin care i se aduce la cunoştinţã depunerea propunerii de suspendare din funcţie şi este înştiinţat asupra datei şedinţei comune a celor douã Camere din 5 iulie 2012, ora 10, pe a cãrei ordine de zi a fost înscrisã cererea de suspendare;
- stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din data de 5 iulie 2012.
Analizând cererile de intervenţie depuse la dosar, Curtea, deliberând, respinge cererile formulate.
Examinând propunerea de suspendare a domnului Traian Bãsescu din funcţia de Preşedinte al României, punctul de vedere comunicat de Preşedintele României şi celelalte documente menţionate mai sus, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
1. Textele din Constituţia României care, potrivit propunerii de suspendare din funcţie, au fost încãlcate prin faptele grave sãvârşite de Preşedintele României, domnul Traian Bãsescu, sunt urmãtoarele: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) - Statul român; art. 8 - Pluralismul şi partidele politice; art. 16 - Egalitatea în drepturi; art. 21 - Accesul liber la justiţie; art. 23 alin. (3) - Libertatea individualã; art. 34 - Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii; art. 47 alin. (2) - Nivelul de trai; art. 77 - Promulgarea legii; art. 80 - Rolul Preşedintelui; art. 82 alin. (2) - Validarea mandatului şi depunerea jurãmântului; art. 84 - Incompatibilitãţi şi imunitãţi; art. 102 - Rolul şi structura Guvernului; art. 134 alin. (2) - Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii; art. 142 alin. (2) - Structura Curţii Constituţionale; art. 147 - Deciziile Curţii Constituţionale; art. 150 alin. (1) - Iniţiativa revizuirii Constituţiei.
2. Art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã prevede cã Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie "în cazul sãvârşirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituţiei".
Întrucât textul constituţional nu defineşte noţiunea de "fapte grave", pentru a statua dacã sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, Curtea Constituţionalã, prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 18 aprilie 2007, a statuat cã "Este evident cã o faptã, adicã o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcã prevederile Constituţiei, este gravã prin raportare chiar la obiectul încãlcãrii. În reglementarea procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Constituţia nu se rezumã însã la acest înţeles cãci, dacã ar fi aşa, expresia «fapte grave» nu ar avea sens. Analizând distincţia cuprinsã în textul citat şi luând în considerare faptul cã Legea fundamentalã este un act juridic normativ, Curtea Constituţionalã constatã cã nu orice faptã de încãlcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai «fapte grave», cu înţelesul complex pe care aceastã noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului. Din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se apreciazã în raport cu valoarea pe care o vatãmã, precum şi cu urmãrile sale dãunãtoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivã a acestuia, cu scopul în care a sãvârşit fapta. Aplicând aceste criterii la faptele de încãlcare a ordinii juridice constituţionale la care se referã art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã pot fi considerate fapte grave de încãlcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autoritãţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertãţile cetãţenilor, ar tulbura ordinea constituţionalã ori ar urmãri schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi naturã care ar avea sau ar putea avea efecte similare."
3. Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, este structuratã în preambul şi în 7 capitole reprezentând motivele propunerii de suspendare, în care sunt prezentate mai multe încãlcãri sau categorii de încãlcãri ale prevederilor Constituţiei.
3.1. În preambulul propunerii de suspendare din funcţie se susţine cã, "începând cu 6 decembrie 2009, democraţia şi statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de substituire a instituţiilor statului de drept prevãzute de Constituţia României, ajungându-se ca voinţa şi acţiunea politicã sã fie concentrate în mod discreţionar şi neconstituţional în mâna unui singur om - Preşedintele ţãrii", care "a ajuns sã dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecãtoreşti, ceea ce reprezintã un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României".
Totodatã, se susţine cã "în aceste condiţii, instituţiile statului democratic, aşa cum sunt ele definite în Constituţia României, în baza principiului separaţiei puterilor în stat, au fost puse în imposibilitatea practicã de a mai funcţiona. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcţionare democraticã a statului şi împotriva voinţei poporului. Se poate spune cã spiritul Constituţiei şi principiile statului de drept au fost încãlcate odatã cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentari aduşi de partea puterii prin practici legate de corupţia politicã. De asemenea, încãlcarea spiritului Constituţiei a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societãţii româneşti, trecute prin Legislativ prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului cu consecinţe catastrofale pentru societatea româneascã.
Consecinţele acestor acte politice au fost nu doar deteriorarea funcţionãrii instituţiilor democrate ale statului, pânã la punerea sub semnul întrebãrii a existenţei statului de drept, dar şi deteriorarea gravã a nivelului de trai al populaţiei, extinderea sãrãciei, falimentul a sute de mii de societãţi comerciale, erodarea gravã a capitalului românesc şi disoluţia clasei de mijloc.
În fapt, statul român a încetat sã-şi îndeplineascã o parte dintre funcţiile sale fundamentale precum asigurarea asistenţei medicale, a învãţãmântului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor promovate de Executiv prin procedura de angajare a rãspunderii în faţa Parlamentului au fost greşit concepute şi aplicate, Guvernul Boc fiind nevoit sã-şi angajeze rãspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementeazã acelaşi domeniu tocmai pentru cã actele normative adoptate iniţial de Partidul Democrat Liberal se dovedeau eronate (de exemplu, în materia salarizãrii bugetarilor au fost angajãri de rãspundere în decembrie 2009, iunie 2010, decembrie 2010). De la Palatul Cotroceni Preşedintele a dictat atât forma, cât şi modalitatea de adoptare a legii, menite sã ducã la evitarea procesului democratic, de dezbatere legislativã în Parlament.
Din acest haos legislativ declanşat de regimul patronat de Preşedintele Bãsescu au izvorât circumstanţele care au permis declanşarea a nenumãrate litigii în justiţie în materia salarizãrii bugetarilor, litigii pierdute, în general, de statul român.
Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani aratã cã cel care a generat, conceput şi întreţinut procesul de alterare a statului democratic a fost Preşedintele Traian Bãsescu.
În ciuda faptului cã în Constituţie se prevede cã Preşedintele are rolul de mediator între puterile statului în vederea asigurãrii unei bune funcţionãri a autoritãţilor publice, Traian Bãsescu, în numele ideologiei politice a «preşedintelui jucãtor», şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prãbuşirea funcţionãrii instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a înseşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic. Acţiunile preşedintelui au venit sã încalce principiul separaţiei puterilor în stat, având o atitudine de sfidare şi denigrare a instituţiilor statului, prin excesul de autoritate manifestat public.
Acţiunile fãţişe ale Preşedintelui Traian Bãsescu, care şi-a asumat în mod deschis, neechivoc, rolul de prim-ministru şi de preşedinte de facto al Partidului Democrat Liberal şi care a încercat sã domine şi sã subordoneze Legislativul şi puterea judecãtoreascã, ridicã grave probleme de ordin politic şi juridic.
Nu existã o altã cale prin care Preşedintele sã rãspundã pentru acţiunile sale decât referendumul popular în condiţiile art. 95 din Constituţie."
De asemenea, se aratã în preambulul propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României cã, "potrivit Constituţiei României, Guvernul, aflat sub controlul Parlamentului - organul reprezentativ suprem al poporului român -, asigurã realizarea politicii interne şi externe a ţãrii şi exercitã conducerea generalã a administraţiei publice (art. 102).
Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moţiunile, întrebãrile, interpelãrile, comisiile de anchetã, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituţia îi dã Preşedintelui un rol important, preşedintele neputând fi demis decât prin vot popular direct pentru cã el nu are un rol Executiv direct.
Acesta este motivul pentru care substituirea Preşedintelui în rolul prim-ministrului şi în atribuţiile Guvernului trebuie privitã ca fiind o încãlcare gravã a Constituţiei, pentru cã preşedintele, spre deosebire de primul-ministru, nu rãspunde pentru faptele sale în faţa Parlamentului, decât prin procedura suspendãrii/demiterii, cu alte cuvinte scapã controlului obişnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de faţã va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încãlcare a Constituţiei de cãtre Traian Bãsescu."
Astfel, "în condiţiile în care acţiunile Preşedintelui României sunt extrem de grave şi de naturã sã punã în pericol funcţionarea instituţiilor statului, semnatarii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, senatori şi deputaţi, considerã cã se impune convocarea cât mai rapidã a unui referendum popular prin care românii sã aibã posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacã sunt de acord cu acţiunile lui Traian Bãsescu şi cu politicile iniţiate şi impuse de acesta, prin încãlcarea prevederilor constituţionale cu privire la rolul instituţiilor în statul democratic.
Referendumul popular este necesar pentru cã existã o listã importantã de încãlcãri ale Constituţiei. În acelaşi timp, el trebuie sã fie privit şi în raport cu consecinţele extrem de grave ale acestor încãlcãri de cãtre Preşedintele României. Întregul dezastru economic şi administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acţiunilor lui Traian Bãsescu aflate în afara cadrului constituţional.
Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera şi spiritul Constituţiei, sãvârşite în exerciţiul mandatului, care prin conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept încãlcãri grave ale legii fundamentale, dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendãrii din funcţie a Preşedintelui României, Traian Bãsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţia României."
Cu privire la aceste susţineri cuprinse în preambulul propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Curtea constatã cã acestea nu precizeazã elementele necesare identificãrii şi caracterizãrii faptelor de încãlcare a Constituţiei şi nici dovezile pe care se sprijinã imputãrile, astfel încât urmeazã sã fie analizate motivele cuprinse în cele 7 capitole ale propunerii de suspendare.
În acest sens, Curtea va avea în vedere urmãtoarele dispoziţii din Legea fundamentalã, privind rolul, funcţiile şi atribuţiile Preşedintelui României în relaţiile lui cu autoritãţile publice: art. 63 alin. (3) - Durata mandatului parlamentarilor; art. 65 alin. (2) lit. a) şi lit. h) - Şedinţele Camerelor; art. 66 alin. (2) - Sesiuni; art. 77 - Promulgarea legii; art. 85 - Numirea Guvernului; art. 87 - Participarea la şedinţele Guvernului; art. 89 alin. (1) - Dizolvarea Parlamentului; art. 90 - Referendumul; art. 91 - Atribuţii în domeniul politicii externe; art. 92 - Atribuţii în domeniul apãrãrii; art. 94 - Alte atribuţii; art. 103 alin. (1) - Învestitura; art. 104 alin. (1) - Jurãmântul de credinţã; art. 107 alin. (3) - Primul-ministru; art. 109 alin. (2) - Rãspunderea membrilor Guvernului; art. 125 alin. (1) - Statutul judecãtorilor; art. 133 alin. (6) - Rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii; art. 134 alin. (1) - Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii; art. 146 lit. a) şi e) - Atribuţiile Curţii Constituţionale; art. 148 alin. (4) - Integrarea în Uniunea Europeanã; art. 150 alin. (1) - Iniţiativa revizuirii Constituţiei.
Astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, din aceste prevederi constituţionale rezultã cã Preşedintele României "are atribuţii importante în procesul de constituire a Guvernului şi a altor autoritãţi publice, în procesul legislativ, în domeniul politicii externe, în domeniul apãrãrii naţionale, în garantarea independenţei justiţiei. Totodatã, potrivit art. 80 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unitãţii şi al integritãţii teritoriale a ţãrii, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, are rolul de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice şi exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democraticã pe care i-o conferã alegerea lui de cãtre electoratul întregii ţãri îi impun Preşedintelui României sã aibã un rol activ, prezenţa lui în viaţa politicã neputând fi rezumatã la un exerciţiu simbolic şi protocolar. Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art. 80 alin. (1) din Constituţie implicã prin definiţie observarea atentã a existenţei şi funcţionãrii statului, supravegherea vigilentã a modului în care acţioneazã actorii vieţii publice - autoritãţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilã - şi a respectãrii principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apãrarea valorilor consacrate în Legea fundamentalã."
De asemenea, prin acelaşi act, Curtea a constatat cã "Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimitãţii sale, sã exprime opinii şi opţiuni politice, sã formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autoritãţilor publice şi a exponenţilor acestora, sã propunã reforme sau mãsuri pe care le apreciazã dezirabile interesului naţional. Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile Preşedintelui nu au însã un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autoritãţile publice rãmânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de cãtre Preşedinte a unui rol activ în viaţa politicã şi socialã a ţãrii nu poate fi caracterizatã ca un comportament contrar Constituţiei."
3.2. La capitolul I din propunerea de suspendare se susţine cã "Preşedintele a uzurpat rolul prim-ministrului şi s-a substituit în atribuţiile constituţionale ale Guvernului."
Astfel, "prin comportamentul sãu politic, Preşedintele promoveazã o stare continuã de încãlcare a cadrului constituţional, s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice şi sociale şi a exercitat atribuţiile specifice funcţiei de prim-ministru, prin încãlcarea gravã a Constituţiei.
Acţiunile Preşedintelui au generat mãsuri economico-sociale ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii şi copiii. Traian Bãsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susţinut cu încrâncenare tãierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut sã fie "mai dur", aşa cum chiar el însuşi aprecia în anunţul referitor la neplata alocaţiilor pentru copii, la 8 decembrie 2010: «În orice caz, în ultima vreme am observat cã România nu mai are femei, are mãmici. Toatã ţara asta a devenit o ţarã de mãmicuţe şi bebeluşi.»"
De asemenea, autorii propunerii de suspendare susţin cã "transformarea Preşedintelui într-un prim-ministru a fost asumatã în mod deschis de Traian Bãsescu. Astfel, deşi multe dintre actele publice au purtat semnãtura lui Emil Boc sau a reprezentanţilor altor instituţii, ele sunt rezultatul voinţei personale a lui Traian Bãsescu: «Iar în ceea ce priveşte principalele axe pe care Guvernul şi delegaţia Fondului vor discuta în continuare vi le pot prezenta şi mi le asum şi eu ca soluţii, alãturi de Guvern. În primul rând este vorba de reducerea fondului de salarii pentru tot aparatul bugetar din România, cu 25%, iar pânã la sfârşitul anului, şefii de instituţii au obligaţia sãşi facã selecţia, sã-i aleagã pe cei mai buni şi nu clientela politicã, în aşa fel încât în anul 2011, menţinându-se anvelopa salarialã şi în speranţa creşterii economiei, salariile sã poatã reveni la cele pe care le au acum. Aceastã mãsurã trebuie luatã de la 1 iunie. De asemenea, în ceea ce priveşte pensiile, Guvernul îşi va menţine transferul de 1,7 miliarde euro la fondul de pensii, dar pentru a acoperi pensiile la nivelul actual - şi numeric, şi nivel de platã - ar mai trebui încã circa 500 de milioane de euro, care nu existã, aceşti bani nu existã. Ca atare, este previzibilã o reducere a pensiilor cu 15%.»
6 mai 2010
«Soluţia pe care eu şi Guvernul am propus-o românilor este o soluţie care reflectã ceea ce poate România acum şi o alternativã la creşterea rapidã a gradului de îndatorare a ţãrii.»
11 mai 2010
«Ştiu foarte bine cã nici eu, nici Guvernul, nici majoritatea parlamentarã nu am luat aceste mãsuri cu plãcere, dimpotrivã, le-am luat cu gândul la cei care sunt afectaţi de mãsurile de reducere a veniturilor.»
6 februarie 2011
«De aceea, am stabilit împreunã cu guvernatorul, cu primul-ministru, cu ministrul de finanţe cã aceastã sumã, dacã este ţinutã la dispoziţia României pentru o situaţie de crizã neprevãzutã, este acoperitoare pentru a evita un derapaj generat de ce s-ar întâmpla în alte ţãri, în Uniunea Europeanã sau în regiune.»
6 februarie 2011
«Legea trebuie adoptatã acum, pentru cã prima generaţie care intrã pe noua legislaţie în şcoalã trebuie sã aibã cãrţi adaptate la noul sistem de educaţie, spaţii adaptate, dascãli pregãtiţi, reorientaţi. Ori, opţiunea mea şi opţiunea exprimatã şi de Alianţã a fost cã aceastã lege trebuie sã treacã înainte de sfârşitul acestui an.»
14 decembrie 2010
«Cã diagnosticul Comisiei Prezidenţiale corespunde cu evaluãrile pe care le avem, fãcute de organisme ONU, asta aratã cã opţiunea mea de a schimba legea educaţiei a fost o opţiune corectã.»
14 decembrie 2010
«Opţiunea mea este pentru un acord de precauţie. Acel "precautionary agreement" cu Fondul, cu Uniunea Europeanã şi cu Banca Mondialã, dar, care de data aceasta sã nu mai aibã ca obiectiv centura de siguranţã.»
14 decembrie 2010"
Autorii propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României mai susţin cã "sunt nenumãrate situaţiile în care Preşedintele a acţionat în calitate de prim-ministru, asumânduşi mãsuri precum elaborarea unei noi legi a educaţiei sau reducerea salariilor şi a pensiilor. Alteori, Preşedintele a dat ordine precise Guvernului Boc (trebuie sã nu se mai plãteascã arieratele la medicamente etc.). De fiecare datã «punctele de vedere» ale Preşedintelui au devenit literã de lege în România.
O altã situaţie apare în momentul în care preşedintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituţiei, sunt în competenţa unor structuri guvernamentale, aşa cum a fost cazul în ianuarie 2011, în legãturã cu pensiile militarilor. Atunci a avut loc o reuniune a unui grup de lucru al preşedintelui care a decis în mod direct ce trebuie sã facã Guvernul pentru a ieşi dintr-un anumit blocaj administrativ (sã dea o ordonanţã, o hotãrâre de Guvern etc.).
Cea mai gravã însã a fost situaţia generatã de anunţul preşedintelui din mai 2010 referitoare la reducerea salariilor şi a pensiilor. În acel caz nu numai cã Preşedintele s-a substituit Executivului, dar mãsurile anunţate de acesta s-au dovedit a fi neconstituţionale, cel puţin în ceea ce priveşte reducerea pensiilor. Astfel, cel puţin în cazul concret enunţat, Preşedintele a acţionat în mod direct, a cerut Guvernului sã implementeze anumite mãsuri, Emil Boc a ascultat, dar mãsurile s-au dovedit a fi neconstituţionale. Este evident cã ne-am aflat în faţa unei situaţii de o gravitate deosebitã, iar preşedintele nu se poate sustrage de la rãspunderea sa directã: a ordonat Guvernului sã acţioneze în afara cadrului constituţional. Mai mult, mãsurile impuse de preşedinte au avut consecinţe economice şi sociale extrem de grave: aruncarea în sãrãcie a numeroşi cetãţeni români."
Referitor la aceste susţineri, Curtea reţine cã, potrivit art. 102 alin. (1) din Constituţie, Guvernul "asigurã realizarea politicii şi interne şi externe a ţãrii şi exercitã conducerea generalã a administraţiei publice", iar, potrivit art. 80 din Constituţie, "(1) Preşedintele României reprezintã statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unitãţii şi al integritãţii teritoriale a ţãrii.
(2) Preşedintele României vegheazã la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate."
Faptul cã Preşedintele României, prin comportamentul sãu politic, şi-a asumat public iniţiativa luãrii unor mãsuri economico-sociale, înainte ca acestea sã fie adoptate de cãtre Guvern, prin asumarea rãspunderii, poate fi reţinut ca o încercare de a diminua rolul şi atribuţiile primului ministru.
De aceea, aceastã atitudine imputatã domnului Traian Bãsescu nu poate fi încadratã în conceptul "opinii şi opţiuni politice", astfel cum acesta a fost stabilit de Curtea Constituţionalã prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, potrivit cãruia Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimitãţii sale, sã exprime, sã formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autoritãţilor publice şi a exponenţilor acestora.
3.3. La capitolul II din propunerea de suspendare se susţine cã "Preşedintele a încãlcat în mod repetat drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor prevãzute în Constituţie."
În acest sens, se aratã cã "Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte, Traian Bãsescu a încãlcat, în mod voit, drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor prevãzute în Constituţie la art. 23 pct. 3 [...]. Cu toate acestea preşedintele României a anunţat pe toate canalele media cã în 2012 statul nu va creşte salariile la nivelul de dinaintea reducerii cu 25% a acestora, cu toate cã judecãtorii Curţii Constituţionale au stabilit cã începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul salariilor trebuie sã revinã la nivelul anterior adoptãrii acestor mãsuri de diminuare. Atât faptul cã a anunţat mãsurile de austeritate în 2010, cât faptul cã acestea se vor perpetua şi pe parcursul anului 2012, reprezintã un gest imens de iresponsabilitate şi o depãşire fãţişã a rolului şi atribuţiilor sale prevãzute de Constituţie.
Mai mult, Traian Bãsescu a susţinut în data de 19 septembrie 2011 faptul cã 4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine 4,9 milioane de pensionari.
«4,2 milioane de salariaţi nu pot susţine pensiile a 4,9 milioane de pensionari», a spus preşedintele, la ceremonia depunerii jurãmântului de cãtre noul ministru al muncii, Sulfina Barbu.
Astfel, se dovedeşte din nou cã Preşedintele este un factor potenţator al unui conflict social între forţa de muncã activã şi pensionari.
Pensionarii sunt cei care au contribuit şi care acum trebuie sã beneficieze de sistemul public de pensii.
Dreptul la pensie şi la cuantumul acesteia este garantat de Constituţia României, care prevede, în mod expres, la art. 47 alin. (2) dreptul la pensie, ca drept fundamental [...].
Curtea Constituţionalã a constatat în iunie 2010, când a fost sesizatã cu privire la neconstituţionalitatea «tentativei» de diminuare cu 15% a pensiilor, cã dreptul la pensie este un drept preconstituit încã din perioada activã a vieţii individului, astfel cã Preşedintele, în loc sã creeze un fals vinovat al situaţiei dezastruoase prin care trece România, în persoana pensionarului care a muncit şi care şi-a câştigat în mod cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum foarte micã, ar fi trebuit sa medieze între stat şi societate aşa cum este prevãzut în Constituţie la art. 80 alin. (2).
Preşedintele ar fi trebuit sã recomande gãsirea unor soluţii pentru crearea de noi locuri de muncã în loc sã se lamenteze de numãrul pensionarilor în platã. Este de notorietate cã Preşedintele desconsiderã aceastã clasã socialã "asistatã social", dupã cum o considera domnia sa.
«Sprijinul» Preşedintelui pentru pensionari şi pentru salariaţi deopotrivã s-a evidenţiat în 2010, când a susţinut tãierea pensiilor şi a salariilor.
Comportamentul Preşedintelui este unul neconstituţional, încãlcând prevederile art. 80 alin. (2) din Constituţie [...], întrucât el se erijeazã într-o autoritate care emite judecãţi de valoare contrare prerogativelor constituţionale de mediere între stat şi societate.
Preşedintele nu trebuie sã aştepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie sã previnã asemenea situaţii."
De asemenea, se susţine în propunerea de suspendare cã Preşedintele României a adresat "insultele repetate la adresa comunitãţii rome". În acest sens, se aratã cã "în anul 2007 Traian Bãsescu a fost sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romã. Ceea ce este extrem de grav este însã recidiva, în 18 octombrie 2011, Preşedintele Traian Bãsescu primind alte douã avertismente din partea CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dezabilitãţi, iar alta pentru noi declaraţii ofensatoare la adresa comunitãţii rome.
Astfel, recidiva demonstreazã cã atitudinea lui Traian Bãsescu este uneori guvernatã de rasism şi xenofobie, incompatibile cu calitatea de preşedinte a unui stat membru a UE şi cu Constituţia României. De altfel, gravitatea în sine a faptei este constatatã chiar de decizia luatã de CNCD, organismul de specialitate al statului român.
Îndemnul adresat medicilor de a pãrãsi ţara, în ciuda realitãţilor naţionale care confirmã un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sãnãtãţii statuat de art. 34 din Constituţie."
Referitor la actele şi faptele neconstituţionale ale preşedintelui, "unul de deosebitã gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecutã prin fraudã în Plenul Camerei Deputaţilor. Faptul cã semnãtura preşedintelui se aflã pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intra în istoria neagrã a parlamentarismului românesc, reprezintã o încãlcare gravã a atribuţiei constituţionale referitoare la promulgarea legilor ( art. 77 din Constituţie )."
Se mai aratã cã în acelaşi sens sunt şi "încercãrile de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitãţile ce afecteazã securitatea naţionalã". Astfel, "evident deranjat de criticile presei la adresa sa şi a apropiaţilor sãi, Preşedintele s-a folosit de calitatea sa de şef al Consiliului Suprem de Apãrare al Ţãrii şi a inclus presa printre vulnerabilitãţile ce ameninţã securitatea naţionalã, care au fost identificate în Strategia Naţionalã de Apãrare a Ţãrii, urmând ca instituţiile statului sã fie obligate, în urma adoptãrii acestui document, sã acţioneze împotriva organismelor de presã şi pentru limitarea libertãţii de exprimare."
Referitor la susţinerile menţionate în capitolul II din propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Curtea reţine cã motivele invocate de autorii propunerii privind încãlcarea unor drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la muncã şi dreptul la pensie, nu se pot constitui în elemente ce conduc la atingerea substanţei acestor drepturi fundamentale. În acest sens, Curtea constatã cã mãsurile legislative referitoare la diminuarea salariilor şi a pensiilor au fost adoptate de cãtre Guvern, prin asumarea rãspunderii.
În ceea ce priveşte declaraţiile domnului Traian Bãsescu referitoare la comunitatea romã şi sancţionarea acestuia de cãtre Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, rãmâne ca Parlamentul sã decidã, pe baza datelor şi a informaţiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravitãţii acestor fapte.
Cu privire la celelalte declaraţii ale Preşedintelui României, Curtea constatã cã acestea sunt simple afirmaţii, fãrã sã constituie acte sau fapte care sã conducã la încãlcãri grave ale Constituţiei. Astfel, manifestãrile Preşedintelui la care se referã autorii propunerii de suspendare pot fi caracterizate ca opinii. În acest sens, sunt şi considerentele Deciziei nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, în care se statuau urmãtoarele: "Curtea constatã cã opiniile, judecãţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publicã - aşa cum este Preşedintele României, autoritate publicã unipersonalã, ori cum este conducãtorul unei autoritãţi publice -, referitoare la alte autoritãţi publice, rãmân în cadrul limitelor libertãţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrãdirile prevãzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie."
3.4. La capitolul III din propunerea de suspendare se susţine cã "Preşedintele a încãlcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei".
În acest sens, se susţine cã "Preşedintele Traian Bãsescu a demonstrat prin acţiunile sale concrete desfãşurate pe parcursul celor 3 ani de exercitare a mandatului cã are o viziune arbitrarã, total contrarã principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului conferit de Constituţie, Traian Bãsescu a provocat crize în raporturile dintre preşedinţie şi principalele autoritãţi publice, încãlcându-le şi nesocotindu-le competenţele, denigrându-le activitatea şi ştirbindu-le credibilitatea.
Modul direct în care a cerut Guvernului sã legifereze practic fãrã Parlament submineazã democraţia, prin nesocotirea rolului legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voinţa poporului, prin încurajarea procedurii de angajarea rãspunderii de cãtre Guvern, procedurã care trebuie sã fie excepţie şi nu regulã.
Atacurile fãrã precedent la adresa justiţiei, prin care i-a periclitat independenţa, instigând totodatã la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonã de neconstituţionalitate, ci intrã în sfera penalului. Argumentul aberant al preşedintelui atunci când vorbeşte de neaplicarea unei hotãrâri judecãtoreşti în lipsa indicãrii sursei de finanţare pune în discuţie caracterul obligatoriu al unei hotãrâri judecãtoreşti, negând totodatã rolul de putere în stat a justiţiei, aşa cum este prevãzut de art. 21 şi art. 16 din Constituţie. În concepţia sa justiţia a fãcut mai mult rãu României decât politicienii sau românii care cerşesc prin Roma sau Paris. Asistãm aşadar la un atac fãrã precedent la adresa justiţiei şi la adresa magistraţilor, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului pe care l-a numit în funcţie la acea datã (Guvernul Boc) de a rezolva problemele concrete ale ţãrii, cum ar fi aderarea României la Spaţiul Schengen.
Atacurile preşedintelui au vizat şi Camera Superioarã a Parlamentului, Senatul României. Traian Bãsescu atacã în mod direct puterea legislativã, reprezentatã de Senatul României. Încãlcând flagrant acelaşi principiu al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, preşedintele Traian Bãsescu a declarat, la TVR, la momentul respectiv, cã reforma sãnãtãţii, legea asistenţei sociale şi legislaţia legatã de justiţie trebuie adoptate prin asumarea rãspunderii de cãtre Guvern, afirmând cã Senatul «s-a compromis de la preşedinte pânã la ultimul senator», amânând discuţiile pe aceste subiecte:
«Am discutat cu premierul Boc sã le lãsãm prin Parlament, deşi erau obligaţii asumate de statul român acum nu mai am ce sã fac decât sã concluzionez cã nu ne putem pune nãdejde în dorinţa Parlamentului de a moderniza, de a continua procesele de reformã. Şi atunci reforma sãnãtãţii, legislaţia legatã de justiţie, de asistenţã socialã trebuie asumatã de Guvern prin asumarea rãspunderii.»
«Senatul în ansamblul lui, cu tot cu preşedinte sa compromis. Sã refuzi sã adopţi legea cu privire la crearea mecanismului de promovare şi selectare a judecãtorilor pentru Înalta Curte este descalificant pentru Senat. Nu se punea problema decât a gãsirii unui sistem care sã scoatã cumetriile în procesul de promovare la Înalta Curte, ori Senatul sa descalificat.»
Declaraţiile lui Traian Bãsescu referitoare la situaţia din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai cã a dat instrucţiuni legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar şi cu privire la forma în care acestea trebuiau sã arate, atitudine incompatibilã cu Constituţia şi cu principiile democratice. Încercarea sa de a determina Senatul sã adopte aceste acte normative în forma doritã de el reprezintã o tentativã gravã de golire de conţinut a puterii legislative, aşa cum este ea prevãzutã în Constituţie."
De asemenea, se mai aratã cã Preşedintele a încãlcat grav şi repetat independenţa justiţiei. "Intervenţiile abuzive asupra justiţiei, încercãrile de intimidare a magistraţilor, promovarea unei iniţiative legislative de naturã sã instituie controlul politic asupra carierei magistraţilor, declaraţiile repetate prin care Preşedintele arãta cã este la curent cu acte fãcute de procurori în cadrul dosarelor de urmãrire penalã, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii aratã cu toatele declinul statului de drept în România.
De la începutul celui de al doilea mandat al sãu, Preşedintele Traian Bãsescu a manifestat o ingerinţã continuã în activitatea şi autoritatea judecãtoreascã, de naturã sã aducã atingere în mod direct independenţei justiţiei şi principiului separaţiei puterilor în stat. Încãlcarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintã de asemenea o obişnuinţã pentru Traian Bãsescu. Conform Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei."
Se mai susţine cã "Substituirea rolului CSM reprezintã o abatere gravã de la norma constituţionalã, dar Traian Bãsescu a mers deseori pe acest drum:
«Nu putem sã nu dãm toatã atenţia raportului MCV şi deşi nu acceptãm adãugarea de condiţii, nu putem sã nu recunoaştem deficienţele pe care justiţia româneascã încã le are. Mã refer la procedurile lungi de judecatã, la procedurile de tergiversare a dosarelor la Înalta Curte (dosare ţinute 2-3 ani şi amânate şi abia dupã doi ani retrimise la procurori pentru a fi reanalizate).»
«Judecãtorii îşi autoîncarcã activitatea, pentru cã nu judecã, amânã (...) Sigur cã ajungi la 100 şi ceva de dosare, când practica este sã amâni şi sã nu judeci. Vã rog, inspecţia de la CSM, aş fi curios sã am un astfel de punct de vedere: Din 100 de dosare cu care intrã un judecãtor, câte sunt amânate de 15 ori, de multe ori batjocorindu-se procedura?»
«Eu înţeleg cã procedura este sfântã pentru cã ea are misiunea de a garanta drepturile procesuale ale pãrţilor, mai ales într-un proces penal (...) Dar, profitându-se de garantarea drepturilor, se amânã procese la cererea avocaţilor pentru o nimica toatã. Dacã e strâmbã citaţia sau dacã semnãtura unui procuror e în altã rubricã, nu trimite dosarul înapoi, cã nu asta a afectat drepturile procesuale ale învinuitului», a explicat preşedintele la 10 iunie 2011.
Deşi conform Constituţiei României, art. 134 alin. (2), Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã, prin secţiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot. Preşedintele a încercat adeseori sã interfereze cu activitatea CSM sau sã punã presiune pe aceastã instituţie.
De altfel, Uniunea Naţionalã a Judecãtorilor din România (UNJR) a reacţionat printr-un comunicat de presã, de naturã sã atragã atenţia asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale Preşedintelui le pot avea asupra funcţionãrii statului de drept. «Considerãm cã este de datoria noastrã, ca asociaţie profesionalã, sã explicãm care este rolul judecãtorului în societate, la fel cum este de datoria preşedinţiei sã se informeze în mod corect şi complet înainte de a face afirmaţii extrem de grave, de naturã a afecta încrederea cetãţenilor în sistemul de justiţie şi prin care judecãtorii sunt îndemnaţi sã încalce valori fundamentale ale sistemului judiciar.»
Extrem de grave şi cu rol vãdit de intimidare apar a fi declaraţiile din 3 noiembrie 2011 referitoare la judecãtori:
«Ştiţi cã existã obiceiul celor care pierd licitaţii sã se ducã în instanţã şi, de pe locul şase, doamna sau domnul judecãtor îl scoate câştigãtor. Vreau sã ştiţi reacţiile Comisiei Europene în ultima vreme: "Nu puneţi în aplicare aceste hotãrâri! Noi nu vã mai finanţãm proiectele în care justiţia a stabilit cine este câştigãtorul." Ieri s-a primit o scrisoare legatã de o licitaţie pe un tronson de autostradã: "Dacã aşa v-a spus justiţia, finanţaţi cu bani de la buget, dar nu cu bani europeni." Este a doua astfel de reacţie a Comisiei Europene în timp foarte scurt. Deci, şi justiţia trebuie sã înţeleagã cã nu se poate substitui la nesfârşit Executivului.»
«Atenţie şi cu pusul directorilor generali, inspectorilor-şefi de poliţie. Aşteptãm ca în curând magistraţii sã spunã şi pe cine punem la SRI şi poate, mâine-poimâine, veţi stabili prin hotãrâri judecãtoreşti cine este preşedintele României. Atenţie la echilibrul puterilor în stat! Oameni buni, nu puteţi fi de toate, şi legislativ, şi executiv, şi justiţie.»
«Dacã cum am aplica hotãrârile judecãtoreşti de platã salarii, România ar intra într-un uriaş derapaj macroeconomic. Are justiţia responsabilitate pentru asta? Este o întrebare retoricã. Cuvântul de ordine cred cã este, pe de-o parte, echilibrul, pe de altã parte, credibilitatea. Legile, fie cã sunt asumate de Executiv sau sunt trecute prin Parlament, dupã ce au primit şi girul Curţii Constituţionale, sunt legi şi pentru judecãtori şi trebuie sã le aplice. Dacã am pune în aplicare hotãrârile judecãtoreşti, România ar fi acum într-o situaţie extrem de dificilã. La Ministerul de Finanţe, ultimele cifre erau 9 miliarde de lei - obligaţii de platã din hotãrârile judecãtoreşti. Sigur vor mai veni, pentru cã veselia-i mare. Alte procese întârzie câte zece ani, unde ştiu eu ce interese sunt, iar astea merg şnur. De unde scoate Guvernul 9 miliarde de lei ca sã-şi arate respectul pentru hotãrârile justiţiei?! Cine afecteazã bugetul de stat indicã sursa. Corect ar fi ca magistraţii, când dau hotãrâri».
Declaraţiile acestea au fost extrem de grave, iar câteva fragmente din rãspunsul magistraţilor pot fi relevante:
«Într-un stat poliţienesc, în care se clãdesc tot mai multe pârghii prin care justiţia sã fie controlatã, îngenuncheatã, în care legile se fac de pe azi pe mâine şi se modificã chiar înainte de a intra în vigoare, în care serviciile secrete îşi mãresc bugetul, iar pentru justiţie nu se gãseşte nici mãcar mãrunţiş, în care reformele existã doar în vorbe şi prestaţii televizate, un preşedinte, într-un ton dictatorial, îşi poate permite sã cheme la ordine judecãtorii, sã-i înfrunte ostil, ameninţãtor, sã-i blameze şi sã-i terfeleascã în piaţa publicã din postura pãrintelui naţiunii cãruia i se recunoaşte dreptul de a-şi stigmatiza, la stâlpul infamiei, oamenii legii. Aceasta este România. Statul de drept, preceptele democraţiei, independenţa justiţiei sunt persiflate în mod autoritar.
Ce nu aminteşte preşedintele este cã statul, la rândul lui, este supus legilor, normelor constituţionale. Cã statul, prin reprezentanţii lui, nu poate încãlca legea fãrã sã fie sancţionat, cã hotãrârile judecãtoreşti sunt pronunţate în baza legilor pe care se aflã şi semnãtura preşedintelui, cã nerespectarea actului de justiţie şi instigarea la nerespectarea actului de justiţie atrag repercusiuni tot prin lege stabilite şi ele se pot repercuta inclusiv asupra celor care le-au zãmislit.
Statul este unicul debitor care îşi permite, prin vãdit abuz de putere, sã stabileascã el, deasupra legii fundamentale, condiţiile în care sã-şi satisfacã creditorii, care nu sunt alţii decât cetãţenii ţãrii.
Judecãtorii României nu acceptã nici tonul, nici mesajul dictatorial al preşedintelui ţãrii, a cãrui numire, printre altele, trece prin filtrul Curţii Constituţionale.»
noiembrie 2011"
Referitor la motivele invocate în capitolul III din propunerea de suspendare, Curtea reţine cã aceste declaraţii ale Preşedintelui României nu au produs efecte juridice, neavând un caracter decizional. De aceea, nu se poate reţine cã încãlcarea prevederilor constituţionale referitoare la independenţa justiţiei, declaraţiile critice formulate nefiind de naturã sã determine pe magistraţi sã nu-şi îndeplineascã atribuţiile constituţionale.
Curtea îşi afirmã dezaprobarea cu privire la formularea de acuzaţii, etichetãri jignitoare şi insulte la adresa exponenţilor autoritãţilor publice în legãturã cu activitatea desfãşuratã de ei, astfel cum s-a exprimat şi prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, când, invocând Decizia nr. 435/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006, a statuat cã "libertatea de exprimare şi de criticã este indispensabilã democraţiei constituţionale, însã ea trebuie sã fie respectuoasã, chiar şi atunci când este fermã".
Prin Decizia nr. 53/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, Curtea a reţinut cã, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, autoritãţile publice sunt organizate potrivit "principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã". Astfel, atribuţiile Preşedintelui României au semnificaţia unei contraponderi faţã de puterea legislativã, pentru realizarea echilibrului puterilor în statul de drept, consacrat prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Aceeaşi semnificaţie o are şi dreptul Preşedintelui României de a cere Curţii Constituţionale soluţionarea conflictelor juridice de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice, conform art. 146 lit. e) din Constituţie, deoarece acest drept se exercitã în condiţiile exprimãrii punctului de vedere asupra posibilelor cãi de soluţionare a conflictului, implicit asupra temeiniciei sau netemeiniciei atitudinii ori a susţinerilor autoritãţilor publice implicate în conflict.
3.5. La capitolul IV dinpropunerea de suspendare se susţine cã "Preşedintele a iniţiat un proiect neconstituţional de revizuire a Constituţiei şi a încãlcat procedura de revizuire a Constituţiei prevãzutã de legea fundamentalã".
În acest sens, aratã cã "O altã acţiune a lui Traian Bãsescu aflatã în afara Constituţiei este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituţiei declarat neconstituţional de cãtre Curtea Constituţionalã. El şi-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevãzute de Constituţie, care stabileşte cã propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului". Astfel, potrivit art. 150 alin. (1), "Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiatã de Preşedintele României, la propunerea Guvernului, de cel puţin o pãtrime din numãrul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetãţeni cu drept de vot."
Se aratã cã "proiectul de revizuire a fost trimis de cãtre Preşedinte cãtre Guvern care l-a restituit Preşedintelui. Curtea Constituţionalã a constatat elemente de neconstituţionalitate, dar Preşedintele a decis totuşi sã trimitã proiectul de revizuire cãtre Parlament.
«În ceea ce priveşte partea a doua a discuţiilor cu coaliţia majoritarã. Am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adicã imediat dupã sosirea la Cotroceni a hotãrârii Curţii Constituţionale, sã înaintez Parlamentului, Camerei Deputaţilor proiectul de revizuire a Constituţiei, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009. Este obiectivul la care m-am angajat şi pe care îl voi respecta.» 21 iunie 2011
Procedura pusã în practicã de Preşedinte este în mod evident o încãlcare gravã a Constituţiei, atât în ceea ce priveşte demararea sa, de la Preşedinte, şi nu de la Guvern, cât şi nesocotirea deciziei Curţii Constituţionale privind conformitatea proiectului cu legea fundamentalã, care este obligatorie."
Referitor la aceste susţineri, Curtea observã cã, prin Decizia nr. 799/2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, a reţinut cã "prin Adresa nr. 1.172 din 9 iunie 2011, Preşedintele României a înaintat Curţii Constituţionale proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României, iniţiat la propunerea Guvernului" şi a constatat cã proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei a fost iniţiat cu respectarea prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia revizuirea poate fi iniţiatã de Preşedintele României, la propunerea Guvernului.
Faptul cã unele prevederi din proiectul de lege pentru revizuirea Constituţiei au fost constatate ca fiind neconstituţionale, deoarece aveau ca efect suprimarea unor drepturi fundamentale, nu poate conduce la concluzia cã Preşedintele României ar fi încãlcat prevederile Legii fundamentale.
3.6. La capitolul V din propunerea de suspendare, se susţine cã "Preşedintele a instigat la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi a fãcut presiuni directe asupra judecãtorilor Curţii, fãcându-le «vizite» înaintea unor decizii importante."
În acest sens, aratã cã "Preşedintele Traian Bãsescu a încãlcat grav prevederile constituţionale, când a declarat public, în data de 16 noiembrie 2011, ca regimul personal instaurat de domnia sa nu intenţioneazã sã respecte deciziile Curţii Constituţionale.
Anunţul public fãcut de parlamentarii PNL şi PSD cã se vor adresa Curţii Constituţionale, reclamând decizia conform cãreia Guvernul va îngheţa pensiile şi salariile bugetare pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizitã surprizã la Curtea Constituţionalã a Preşedintelui Traian Bãsescu, într-o evidentã încercare de a pune presiune pe judecãtorii Curţii. La puţin timp, într-o intervenţie radiofonicã la postul public, Traian Bãsescu declara cu vãdita lipsã de respect faţã de autoritatea Curţii şi faţã de Constituţie cã nicio altã decizie a CCR nu va schimba radical hotãrârea Coaliţiei de a menţine îngheţarea salariilor şi pensiilor, pe parcursul anului 2012.
«Indiferent care este rezultatul la Curtea Constituţionalã (al contestãrii deciziei de îngheţare a pensiilor şi salariilor la stat în 2012 - n. red.), bani nu existã. Dacã ar exista, s-ar plãti. Putem trãi împrumutând bani pentru Guvern - dar ar fi uşor sã facem pe generoşii, condamnând ţara pentru anul viitor. Am mai trãit experienţa asta în 2007 şi 2008». 16 noiembrie 2011
Astfel de fapte şi declaraţii reprezintã, fãrã echivoc, sfidarea şi încãlcarea gravã a prevederilor constituţionale care statueazã clar şi de necontestat supremaţia deciziilor Curţii Constituţionale.
Art. 147: «Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept»; Art. 1 alin. (5): «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.»
Declaraţiile Preşedintelui denotã încã un aspect de naturã sã determine gravitatea faptei de încãlcare a Constituţiei. Rolul esenţial al Preşedintelui României este acela de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a instituţiilor statului. Or, prin declaraţiile sale, acesta nu doar cã nu respectã prevederile constituţionale, dar îndeamnã public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate sporitã. De altfel, acest ultim atac la adresa Curţii se încadreazã într-o serie de declaraţii ale domniei sale de naturã sã ducã în derizoriu Curtea Constituţionalã, acestea culminând cu afirmaţia conform cãreia «CCR acţioneazã ca o instituţie penibilã. Şi acum regret enorm creşterea TVA».
De asemenea, Preşedintele l-a numit la Curtea Constituţionalã pe domnul Petre Lãzãroiu, pentru un al doilea mandat, cu încãlcarea prevederilor art. 142 alin. (2) din Constituţie, care prevede cã mandatul membrilor Curţii nu poate fi reînnoit."
Referitor la aceste susţineri, Curtea constatã cã aceste declaraţii ale Preşedintelui României nu au fost de naturã a aduce atingere independenţei judecãtorilor constituţionali.
Cât priveşte numirea domnului Petre Lãzãroiu ca judecãtor la Curtea Constituţionalã cu înfrângerea art. 142 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit art. 68 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "(2) În cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecãtorul a fost numit, iar perioada rãmasã depãşeşte 6 luni, preşedintele va sesiza autoritatea publicã prevãzutã la alin. (1), în termen de cel mult 3 zile de la data încetãrii mandatului, în vederea numirii unui nou judecãtor. Mandatul judecãtorului astfel numit înceteazã la expirarea duratei mandatului pe care l-a avut judecãtorul înlocuit.
(3) În cazul în care perioada pentru care a fost numit noul judecãtor, potrivit alin. (2), este mai micã de 3 ani, acesta va putea fi numit, la reînnoirea Curţii Constituţionale, pentru un mandat complet de 9 ani."
De altfel, şi cele douã Camere ale Parlamentului au aplicat dispoziţiile de lege sus-citate.
3.7. La capitolul VI din propunerea de suspendare, se susţine cã "Preşedintele a încãlcat sistematic principiul neapartenenţei politice a persoanei care ocupã funcţia prezidenţialã şi a abandonat rolul constituţional de mediator în stat şi în societate."
În acest sens, se aratã cã "Preşedintele a sãvârşit acţiuni politice concrete care îl transformã în liderul de fapt al Partidului Democrat Liberal.
Preşedintele Traian Bãsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca prim-ministru, ci şi ca preşedinte al Partidului Democrat Liberal. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, a discutat cu reprezentanţii sãi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea cerute de la un adevãrat Preşedinte(art. 84) care ar trebui sã se reflecte în modul în care relaţioneazã cu toate forţele politice. Art. 84 alin. (1) prevede cã «În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altã funcţie publicã sau privatã.»
Atitudinea sa este una de flagrant partizanat politic prin participarea activã în viaţa internã a Partidului Democrat-Liberal.
Preşedintele a acţionat în numeroase situaţii în mod explicit şi direct ca lider al PDL. De exemplu, în ziua de 4 martie 2011, el a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil Boc, nu a fost invitat. Mai mult, pentru deplasarea Preşedintelui în Finlanda sau folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtãtorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut urmãtoarele: «Deplasarea a fost plãtitã din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat.» Aceastã argumentaţie aminteşte de epoca Partidului stat anterioarã anului 1989, când ideologia oficialã a epocii prevedea faptul cã interesele unui anumit partid politic sunt aceleaşi cu interesul naţional.
De altfel, pe întreg parcursul mandatului, Traian Bãsescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu excepţia propriului sãu partid, PDL, pe care îl laudã, îl susţine şi îl conduce în mod autoritar. Traian Bãsescu acţioneazã pe scena politicã a ţãrii ca fiind preşedintele de facto al PDL, încãlcând astfel flagrant prevederile art. 80 respectiv art. 84 din Constituţie:
Art. 80. - «(1) Preşedintele României reprezintã statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unitãţii şi al integritãţii teritoriale a ţãrii.
(2) Preşedintele României vegheazã la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.»
Domnul Bãsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid şi a participat în mod activ la procesul decizional. Comportamentul sãu a fost în mod evident acela al unui şef de partid, nicidecum al unui preşedinte de ţarã imparţial. Mai mult, Preşedintele a participat chiar şi la şcoala de varã a Organizaţiei de tineret a PDL. În fapt, în decursul ultimului mandat, Traian Bãsescu a avut cel puţin 20 de întâlniri cu lideri marcanţi ai PDL, în afara cadrului de consultãri cu partidele parlamentare. Nicio astfel de întâlnire nu a avut loc cu vreunul din partidele aflate la acel moment în opoziţie. Atacurile repetate, jignirile şi denigrãrile aduse liderilor celorlalte culminând cu ameninţãrile recente la adresa preşedinţilor partidelor parlamentare, denota lipsa de neutralitate vãditã a Preşedintelui României şi reprezintã o sfidare vãditã a prevederilor art. 8, art. 80 alin. (2), art. 82 alin. (2) şi art. 84 alin. (1) din Constituţie."
De asemenea, autorii propunerii de suspendare criticã faptul cã Preşedintele a învrãjbit diferite categorii sociale. În acest sens, aratã cã "Ignorând cu cinism prevederile constituţionale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul preşedintelui, Traian Bãsescu a fãcut o practicã din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând sã dividã societatea pentru a putea sã acumuleze cât mai multã putere politicã. În acest sens preşedintele a fãcut nenumãrate declaraţii publice prin care încerca sã determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaţilor din sectorul privat faţã de cei de la stat, a pacienţilor împotriva medicilor, a pãrinţilor împotriva profesorilor etc.
«Şi, ca sã fiu plastic - este o imagine care îmi vine în minte acum: statul aratã aşa, ca un om foarte gras care s-a cãţãrat în spatele unuia foarte slab şi subţirel. Şi asta e economia româneascã. Iar cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat pe cei trei milioane care lucreazã în servicii şi în industria româneascã.»
6 mai 2010
«Şi vreau sã mai fac o menţiune de ce nu suntem pregãtiţi sã dãm satisfacţie celor care nu şi-au fãcut din cariera militarã o carierã completã, dar au ştiut sã întindã mâna la banii statului sã ia câte un miliard de lei la trecerea în rezervã.»
23 ianuarie 2011
Este evident faptul cã acest gen de intervenţii publice încalcã rolul Preşedintelui prevãzut de Constituţie, acela de mediere între stat şi societate."
În legãturã cu aceste susţineri, Curtea reţine cã faptele concrete menţionate mai sus, imputate Preşedintelui, îmbracã forma unor conflicte cu ceilalţi participanţi la viaţa politicã.
Cât priveşte declaraţiile sus-menţionate ale domnului Traian Bãsescu, Curtea reţine cã acestea pot fi caracterizate ca opinii politice, pentru care Preşedintele României rãmâne responsabil, din punct de vedere politic şi moral, în faţa electoratului şi a societãţii civile.
Referitor la rolul Preşedintelui României, prevãzut de art. 80 din Constituţie, Curtea constatã cã domnul Traian Bãsescu nu şi-a exercitat cu maximã eficienţã şi exigenţã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
3.8. La capitolul VII din propunerea de suspendare, se susţine cã "Preşedintele a încãlcat în mod grav prevederile Constituţiei şi principiul fundamental al democraţiei reprezentative, atunci când declarã cã nu va numi un primministru din partea USL, chiar dacã aceastã formaţiune politicã va obţine majoritatea absolutã în Parlament."
Se aratã cã "similar declaraţiilor referitoare la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale, Preşedintele a fãcut şi declaraţii referitoare la faptul cã nu va respecta viitoarele decizii ale electoratului:
«Eu nu mã joc de-a Constituţia. Ea trebuie cititã corect, iar (articolul - n.r.) 103 se referã la partide, nu la alianţe. Alianţele sunt variabile. (Opoziţia - n.r.) sã citeascã articolul acesta, sã înţeleagã bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (parţiale - n.r.) şi sã decidã în consecinţã. Dacã în interiorul USL este un partid care are 51 la sutã din membrii Parlamentului, nu voi mai chema pe nimeni altcineva (la negocieri - n.r.) decât pe acel partid.»
22 august 2011"
Cu privire la aceste susţineri, Curtea constatã cã sunt nerelevante, în situaţia în care primul-ministru al României este preşedintele Uniunii Social Democrate, desemnat de Preşedintele României.
Deliberarea a avut loc la data de 6 iulie 2012, cu participarea preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, şi a judecãtorilor Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan.
Avizul consultativ se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
Augustin Zegrean
Judecãtori,
Aspazia Cojocaru
Acsinte Gaspar
Mircea Ştefan Minea
Iulia Antoanella Motoc
Ion Predescu
Puskas Valentin Zoltan
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
