Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Prin Adresa înregistratã la Senat sub nr. 172 din 21 martie 2007 şi la Camera Deputaţilor sub nr. 821/1/B.O. din 21 martie 2007, cele douã Camere ale Parlamentului României au solicitat Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 95 şi art. 146 lit. h) din Constituţia României, ale <>art. 42 şi 43 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 67 şi 68 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, avizul consultativ cu privire la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu.
Adresa a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.553 din 21 martie 2007, formând obiectul Dosarului nr. 384H/2007, împreunã cu urmãtoarele documente:
- propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, iniţiatã de 182 de deputaţi şi senatori;
- scrisoarea transmisã Preşedintelui României de cãtre preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului la data de 20 februarie 2007, prin care i se aduce la cunoştinţã depunerea propunerii de suspendare din funcţie şi este înştiinţat asupra datei şedinţei comune a celor douã Camere din 28 februarie 2007, pe a cãrei ordine de zi a fost înscrisã cererea de suspendare;
- rãspunsul Preşedintelui României din 20 februarie 2007, prin care informeazã cã a luat act de propunerea de suspendare din funcţie şi solicitã sã îi fie puse la dispoziţie documentele ce stau la baza acesteia;
- scrisoarea din 21 februarie 2007 a preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, prin care se transmite Preşedintelui României copia propunerii de suspendare din funcţie;
- scrisoarea Preşedintelui României din 27 februarie 2007, prin care face cunoscut preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului cã nu intenţioneazã sã participe la şedinţa comunã a celor douã Camere, pe a cãrei ordine de zi a fost înscrisã cererea de suspendare;
- stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 28 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, nr. 20 din 9 martie 2007;
- Raportul Comisiei comune de anchetã a Parlamentului României, ca urmare a propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României şi stenogramele şedinţelor Comisiei de anchetã din 7 martie 2007, 12 martie 2007, 13 martie 2007, 14 martie 2007, 19 martie 2007 (filele 38 - 335), precum şi unele documente referitoare la privatizarea Societãţii Comerciale ALRO - S.A. din Slatina (filele 336 - 802).
Prin Scrisoarea nr. 1.147 din 29 martie 2007, domnul Traian Bãsescu, Preşedintele României, a comunicat punctul sãu de vedere cu privire la propunerea de suspendare din funcţie şi unele documente în susţinerea punctului de vedere.
Examinând propunerea de suspendare a domnului Traian Bãsescu din funcţia de Preşedinte al României, raportul Comisiei parlamentare de anchetã, punctul de vedere comunicat de Preşedintele României şi celelalte documente menţionate mai sus, Curtea Constituţionalã constatã urmãtoarele:
1. Textele din Constituţia României care, potrivit propunerii de suspendare din funcţie, au fost încãlcate prin faptele grave sãvârşite de domnul Traian Bãsescu, Preşedintele României, sunt urmãtoarele:
- art. 1 alin. (3), (4) şi (5); art. 2 alin. (1); art. 8 alin. (1) şi (2); art. 16 alin. (1) şi (2); art. 28; art. 51 alin. (4); art. 61; art. 64; art. 65 alin. (2) lit. f) şi h); art. 74; art. 80 alin. (2); art. 82 alin. (2); art. 84 alin. (1); art. 86; art. 87; art. 89; art. 90; art. 91; art. 102; art. 103 alin. (1); art. 107 alin. (1); art. 116 alin. (2); art. 117 alin. (3); art. 119; art. 124; art. 125 alin (2); art. 126 alin. (1); art. 132 alin. (1); art. 133 alin. (1) şi (6); art. 134 alin. (1); art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a); art. 142 alin. (1); art. 145; art. 147 alin. (4); art. 150 alin. (1); art. 151 alin. (3).
2. Art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã prevede cã Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie în cazul sãvârşirii unor fapte grave prin care încalcã prevederile Constituţiei.
Având în vedere cã textul constituţional nu defineşte noţiunea de fapte grave, pentru a statua dacã sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a domnului Traian Bãsescu, Preşedintele României, Curtea Constituţionalã trebuie sã stabileascã mai întâi înţelesul acestei noţiuni.
Este evident cã o faptã, adicã o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcã prevederile Constituţiei, este gravã prin raportare chiar la obiectul încãlcãrii. În reglementarea procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Constituţia nu se rezumã însã la acest înţeles cãci, dacã ar fi aşa, expresia "fapte grave" nu ar avea sens. Analizând distincţia cuprinsã în textul citat şi luând în considerare faptul cã Legea fundamentalã este un act juridic normativ, Curtea Constituţionalã constatã cã nu orice faptã de încãlcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai "faptele grave", cu înţelesul complex pe care aceastã noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului.
Din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se apreciazã în raport cu valoarea pe care o vatãmã, precum şi cu urmãrile sale dãunãtoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivã a acestuia, cu scopul în care a sãvârşit fapta.
Aplicând aceste criterii la faptele de încãlcare a ordinii juridice constituţionale la care se referã art. 95 alin. (1) din Legea fundamentalã, Curtea reţine cã pot fi considerate fapte grave de încãlcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autoritãţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertãţile cetãţenilor, ar tulbura ordinea constituţionalã ori ar urmãri schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi naturã care ar avea sau ar putea avea efecte similare.
3. Propunerea de suspendare a domnului Traian Bãsescu din funcţia de Preşedinte al României este structuratã în 6 capitole în care sunt prezentate mai multe încãlcãri sau categorii de încãlcãri ale prevederilor Constituţiei, fãrã a se preciza însã în toate cazurile elementele necesare identificãrii şi caracterizãrii faptelor şi dovezile pe care se sprijinã acuzaţiile. Analiza motivãrii propunerii de suspendare conduce la concluzia cã faptele imputate domnului Traian Bãsescu sunt considerate notorii. În aceste condiţii, Curtea Constituţionalã nu poate examina imputãrile formulate decât la modul ipotetic, de principiu, rãmânând ca Parlamentul sã decidã, pe baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravitãţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea.
3.1. La pct. 1 al cap. I al propunerii de suspendare din funcţie i se imputã domnului Traian Bãsescu faptul de a fi refuzat sau neglijat sã organizeze consultãri cu partidele politice atunci când au existat momente tensionate sau chiar de crizã, care impuneau acţiuni de mediere. O imputare similarã este formulatã la pct. 2 al aceluiaşi capitol, cu referire la desemnarea domnului Cãlin Popescu-Tãriceanu pentru funcţia de prim-ministru, fãrã consultarea partidelor politice. De asemenea, la pct. 3 din cap. II se imputã Preşedintelui faptul de a nu fi consultat Guvernul în probleme de o deosebitã importanţã pentru ţarã, exemplificând omisiunea consultãrii "cu prilejul discursului ţinut în faţa Parlamentului European în luna ianuarie 2007."
Curtea Constituţionalã constatã cã, potrivit art. 86 din Constituţie, Preşedintele României "poate" consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţã deosebitã, de unde rezultã cã Preşedintele are libertatea sã decidã care sunt "problemele urgente şi de importanţã deosebitã" cu privire la care urmeazã sã consulte Guvernul, precum şi forma în care urmeazã sã aibã loc consultarea. În privinţa partidelor politice, consultarea acestora nu este reglementatã ca o obligaţie a Preşedintelui decât în art. 103 din Constituţie, privind consultarea partidului care are majoritatea absolutã în Parlament ori, dacã nu existã o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament, în vederea desemnãrii candidatului pentru funcţia de prim-ministru. În consecinţã, faptul cã domnul Traian Bãsescu nu a consultat Guvernul cu privire la problemele pe care le are în vedere propunerea de suspendare nu poate fi reţinut ca o încãlcare a textelor constituţionale citate. Referitor la omisiunea consultãrii partidelor parlamentare cu ocazia desemnãrii domnului Cãlin Popescu-Tãriceanu pentru funcţia de prim-ministru, Curtea observã cã Parlamentul României nu a reţinut existenţa vreunei nereguli constituţionale în numirea Guvernului condus de primul-ministru desemnat şi i-a acordat încredere prin Hotãrârea nr. 24 din 28 decembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.265 din 29 decembrie 2004.
3.2. La pct. 1 al cap. I i se mai imputã domnului Traian Bãsescu atitudini de partizanat politic în favoarea Partidului Democrat, acuzaţii grave aduse partidelor din opoziţie şi Partidului Conservator care a fost membru în alianţa majoritarã, precum şi denigrarea unor personalitãţi publice. În acest sens, la pct. 1 din cap. II se aratã cã "Guvernul şi primul-ministru au fost considerate ca simple unelte ascultãtoare" ale Preşedintelui României, iar "la primele semne de independenţã şi autoritate, primul-ministru a devenit prima ţintã a atacurilor sale". Preşedintele a afirmat despre primul-ministru cã regretã desemnarea lui în aceastã funcţie şi cã "îşi cere scuze poporului român" pentru aceastã greşealã (a fãcut o astfel de afirmaţie în aprilie 2006 la o emisiune TV), iar în februarie 2007 a afirmat cã primul-ministru "este un mare mincinos şi minte tot timpul." La fel, la pct. 3 din cap. 2 se aratã cã Preşedintele României i-a acuzat pe unii membri ai Guvernului cã sprijinã şi se sprijinã pe "cercuri de interese" şi pe "grupãri mafiote".
Curtea Constituţionalã constatã cã atitudinea şi opiniile imputate Preşedintelui României nu pot fi caracterizate ca încãlcãri ale Constituţiei, în condiţiile în care - referitor la relaţia Preşedintelui cu partidele politice - în art. 84 din Legea fundamentalã se prevede cã acesta nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice sã pãstreze legãturi cu partidul care l-a susţinut în alegeri sau cu alte partide politice. O asemenea interdicţie nici nu ar fi în spiritul Constituţiei, în condiţiile în care Preşedintele României este ales în funcţie prin sufragiu universal, pe baza unui program politic, şi are faţã de electorat datoria sã acţioneze pentru îndeplinirea acestui program. Este evident cã, pentru realizarea programului pentru care a fost ales, preşedintele poate dialoga în continuare fie cu partidul din care a fãcut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini realizarea programului.
Referitor la atitudinea şi exprimãrile domnului Traian Bãsescu la adresa unor personalitãţi publice, art. 84 alin. (2) din Constituţie prevede cã Preşedintele României se bucurã de imunitate în condiţiile art. 72 alin. (1), adicã pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
În raport cu scopul politic urmãrit, manifestãrile Preşedintelui, la care se referã autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii politice şi sunt protejate de imunitatea prevãzutã de textul citat din Constituţie. În acest sens, Curtea aminteşte considerentele <>Deciziei sale nr. 53 din 28 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, în care se statuau urmãtoarele: "Curtea constatã cã opiniile, judecãţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publicã - aşa cum este Preşedintele României, autoritate publicã unipersonalã, ori cum este conducãtorul unei autoritãţi publice -, referitoare la alte autoritãţi publice... rãmân în cadrul limitelor libertãţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrãdirile prevãzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie. "
Cu toate acestea, neputând reţine cã opiniile politice exprimate în forme care dovedesc lipsã de respect faţã de partenerii politici constituie fapte grave de încãlcare a Constituţiei, Curtea Constituţionalã reafirmã convingerea cã raporturile instituţionale între participanţii la viaţa publicã trebuie sã se desfãşoare în forme civilizate, pentru a se asigura şi pe aceastã cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin <>art. 1 din Legea fundamentalã. În acest sens, prin Decizia nr. 435 din 26 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006, Curtea Constituţionalã a reţinut urmãtoarele: "Statutul constituţional al Preşedintelui şi al primului-ministru, precum şi rolul acestora în cadrul democraţiei constituţionale îi obligã sã îşi aleagã forme adecvate de exprimare, astfel încât criticile pe care le fac la adresa unor puteri ale statului sã nu se constituie în elemente ce ar putea genera conflicte juridice de naturã constituţionalã între acestea."
3.3. O serie de acuzaţii au ca obiect fapte de încãlcare a dispoziţiilor constituţionale privind rolul, funcţiile şi activitatea Parlamentului şi a membrilor Parlamentului. Astfel, la pct. 3, 4 şi 5 ale cap. I din motivarea propunerii de suspendare, se aratã cã domnul Traian Bãsescu a solicitat revocarea preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi modificarea în acest scop a regulamentelor Parlamentului, i-a cerut primului-ministru sã demisioneze pentru ca prin proceduri ulterioare sã se ajungã la dizolvarea Parlamentului şi la alegeri anticipate şi a afirmat public cã oamenii politici, membri ai Parlamentului, "nu fac nimic altceva decât sã facã legi pentru infractori şi nu pentru interesul public", iar Parlamentul a fost definit ca "o şandrama intratã în moarte clinicã".
Ca şi în cazurile precedent analizate, şi în aceste cazuri este vorba de exprimarea unor opinii şi preferinţe politice ale domnului Traian Bãsescu şi nu de acte de decizie, iar actele juridice adoptate la iniţiativa acestuia - cum este cazul modificãrii de cãtre cele douã Camere ale Parlamentului a regulamentelor acestora - nu îi sunt imputabile Preşedintelui, întrucât constituie acte de voinţã ale autoritãţilor competente sã le adopte. De altfel, din însãşi propunerea de suspendare rezultã cã, exceptând modificarea regulamentelor Camerelor, niciuna dintre celelalte iniţiative ale Preşedintelui României, invocate de autorii propunerii, nu s-a materializat.
3.4. O altã faptã gravã de încãlcare a Constituţiei este descrisã la pct. 6 al cap. I din motivarea propunerii de suspendare şi constã în solicitarea adresatã în vara anului 2006 directorilor serviciilor de informaţii de a-şi prezenta demisia şi în acceptarea demisiei acestora.
Curtea Constituţionalã constatã cã demisia celor în cauzã a fost acceptatã de autoritatea competentã, şi anume de Parlamentul României. Curtea constatã, de asemenea, cã, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apãrare a fiãrii şi ţinând seama de atribuţiile sale constituţionale în domeniul apãrãrii, Preşedintele României este îndreptãţit sã solicite schimbarea directorilor serviciilor de informaţii atunci când considerã cã aceastã mãsurã este necesarã, decizia cu privire la asemenea cerere revenind însã Parlamentului. În acest sens, Curtea observã cã, potrivit art. 65 alin. (2) lit. h) din Constituţie, Camerele Parlamentului, în şedinţã comunã, numesc, la propunerea Preşedintelui României, directorii serviciilor de informaţii şi exercitã controlul asupra activitãţii acestor servicii.
3.5. La pct. 7 şi 8 ale cap. I din motivarea propunerii de suspendare se susţine cã domnul Traian Bãsescu s-a erijat în iniţiator legislativ, promovând un pachet de legi referitor la serviciile de informaţii şi siguranţa naţionalã şi cã a încercat în mai multe rânduri sã organizeze un referendum pentru aprobarea unui Parlament unicameral.
Curtea Constituţionalã are în vedere cã atât iniţiativa legislativã, cât şi referendumul nu pot avea loc decât în cadrul procedurilor prevãzute de Constituţie şi la iniţiativa subiectelor prevãzute de Legea fundamentalã. În cauzã nu rezultã cã organul legiuitor, Parlamentul, ar fi dezbãtut vreo lege iniţiatã de Preşedintele României şi nici cã ar fi avut loc vreun referendum pe tema menţionatã în propunerea de suspendare. Şi în acest caz, ca şi în cele analizate anterior, rezultã cã este vorba despre opinii, sugestii sau solicitãri ale Preşedintelui României adresate autoritãţilor competente - fapte neinterzise de Constituţie - şi nu de acte de decizie adoptate în afara prerogativelor acestuia.
3.6. La pct. 1 şi 2 din cap. II se afirmã cã domnul Traian Bãsescu a înfiinţat la Cotroceni organisme administrative ad-hoc, paralele cu organele administrative constituţionale, dintre care sunt nominalizate "mult mediatizata Celulã de crizã" şi Comunitatea Naţionalã de Informaţii.
Cu privire la Celula de crizã, în motivarea propunerii de suspendare nu se oferã nicio informaţie, considerându-se cã faptul imputat este de notorietate. Curtea nu poate analiza însã "fapte de notorietate", în lipsa unor date şi informaţii concrete cu privire la acestea.
Referitor la Comunitatea Naţionalã de Informaţii, acest organism a fost creat de Consiliul Suprem de Apãrare a fiãrii, prin Hotãrârea din 18 noiembrie 2005. Aşa cum a stabilit Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1.413 din 13 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.062/2006, Comunitatea Naţionalã de Informaţii nu este un organ administrativ, ci reprezintã forma de organizare a activitãţii Consiliului Suprem de Apãrare a fiãrii în realizarea atribuţiei prevãzute de <>art. 4 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 415/2002 , de a analiza şi propune promovarea datelor, informãrilor şi evaluãrilor furnizate de serviciile de informaţii şi de celelalte structuri cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.
3.7. La pct. 4 şi 5 din cap. II se afirmã cã domnul Traian Bãsescu a intervenit în mediul de afaceri cerându-i fostului ministru al economiei Codruţ Şereş sã rezolve favorabil o cerere a firmei ALRO Slatina şi sã încetineascã procesul de privatizare în domeniul energiei, iar ministrului transporturilor Radu Berceanu "i-a indicat sã reevalueze modul în care au acces la contractarea unor lucrãri de investiţii, mai ales în construcţia de autostrãzi, investitorii autohtoni, care ar fi dezavantajaţi".
Referitor la "cazul ALRO", din scrisoarea adresatã de aceastã firmã Preşedintelui României la data de 17 aprilie 2006 (filele 337-342 din mapa de documente transmisã Curţii Constituţionale de comisia parlamentarã de anchetã) rezultã cã i s-au prezentat Preşedintelui unele propuneri de soluţionare a livrãrilor de energie pentru grupul ALRO, cerându-i-se sprijinul în acest sens. Cererea a fost trimisã de domnul Traian Bãsescu ministrului de resort cu urmãtoarea rezoluţie: "Dl. ministru Codruţ Şereş, Rog analizaţi scrisoarea şi dispuneţi mãsuri în conformitate cu interesul Guvernului, iar dacã este posibil, şi cu interesele economiei naţionale". Rezoluţia este evident neprotocolarã, ironicã şi criticã la adresa destinatarului, dar nu poate fi interpretatã ca o intervenţie de favorizare a firmei petente.
Referitor la indicaţiile date ministrului transporturilor, acestea reprezintã, aşa cum s-a mai arãtat, opţiuni politice ale Preşedintelui, care nu produc efecte juridice în condiţiile în care actele de decizie aparţin ministrului.
3.8. La pct. 6 din cap. II i se imputã domnului Traian Bãsescu cã a participat de multe ori neinvitat la şedinţe de Guvern "care nu aveau tematica prevãzutã de art. 87 alin. (1) din Constituţie "speculând uneori chiar lipsa premierului din ţarã".
Referitor la aceastã imputare, Curtea reţine cã participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului constituie, între altele, un mod de consultare a Guvernului, ca şi un mijloc de veghere la buna funcţionare a acestei autoritãţi publice, prerogative ale şefului statului prevãzute de art. 80 alin. (2) şi art. 86 din Constituţie. În exercitarea acestor prerogative, Preşedintele are libertatea sã participe la orice şedinţã a Guvernului. Analiza cuprinsului art. 87 alin. (1) din Constituţie nu relevã vreo interdicţie în privinţa participãrii Preşedintelui României la şedinţele Guvernului, ci opţiunea acestuia de a participa, fie la şedinţele în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externã, apãrarea ţãrii sau asigurarea ordinii publice, fie în alte situaţii, la cererea primului-ministru.
Caracteristica acestei atribuţii prezidenţiale o constituie faptul cã exercitarea ei nu modificã raporturile de drept constituţional între Preşedintele României şi Guvern. Preşedintele nu se substituie Guvernului, nu poate împiedica Guvernul sã adopte actele juridice pe care acesta doreşte sã le adopte şi nici nu-l poate obliga sã ia mãsuri contrare voinţei acestuia.
3.9. În motivarea cap. III al propunerii de suspendare se prezintã cazuri în care domnul Traian Bãsescu le-a cerut procurorilor redeschiderea unor dosare de urmãrire penalã, închise, în opinia sa, nejustificat; a timorat membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi, în general, întregul corp al magistraţilor prin acuzaţii nedrepte şi prin invective; a influenţat alegerea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, nominalizându-l înainte ca acesta sã fi fost ales prin votul membrilor Consiliului; s-a substituit instanţelor judecãtoreşti, graţiind anumiţi infractori, cu motivarea cã în dosarele acestora "nu au fost gãsite probe temeinice pentru acuzare; a procedat la numirea în funcţie a unor judecãtori şi procurori "la propunerea ministrului justiţiei, trimiţând C.S.M. în decor"; a criticat dur Curtea Constituţionalã şi şi-a manifestat dezacordul cu unele soluţii ale acesteia.
În analiza acestor cazuri, Curtea Constituţionalã are în vedere urmãtoarele dispoziţii din Legea fundamentalã, privind rolul, funcţiile şi atribuţiile Preşedintelui României în relaţiile lui cu autoritãţile publice: art. 63 alin. (3); art. 65 alin. (2) lit. a); art. 65 alin. (2) lit. h); art. 66 alin. (2); art. 77; art. 85; art. 87; art. 89 alin. (1); art. 90; art. 91; art. 92; art. 94; art. 103 alin. (1); art. 104 alin. (1); art. 107 alin. (3); art. 109 alin. (2); art. 125 alin. (1); art. 133 alin. (6); art. 134 alin. (1); art. 146 lit. a) şi e); art. 148 alin. (4); art 150 alin. (1).
Din prevederile constituţionale menţionate rezultã cã şeful statului are atribuţii importante în procesul de constituire a Parlamentului, a Guvernului şi a altor autoritãţi publice, în procesul legislativ, în domeniul politicii externe, în domeniul apãrãrii naţionale, în garantarea independenţei justiţiei.
Totodatã, potrivit art. 80 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unitãţii şi al integritãţii teritoriale a ţãrii, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, are rolul de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice şi exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democraticã pe care i-o conferã alegerea lui de cãtre electoratul întregii ţãri îi impun Preşedintelui României sã aibã un rol activ, prezenţa lui în viaţa politicã neputând fi rezumatã la un exerciţiu simbolic şi protocolar.
Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art. 80 alin. (1) din Constituţie implicã prin definiţie observarea atentã a existenţei şi funcţionãrii statului, supravegherea vigilentã a modului în care acţioneazã actorii vieţii publice - autoritãţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilã - şi a respectãrii principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apãrarea valorilor consacrate în Legea fundamentalã. Nici veghea şi nici funcţia de garanţie nu se realizeazã pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concretã.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constatã cã Preşedintele României poate, în virtutea prerogativelor şi a legitimitãţii sale, sã exprime opinii şi opţiuni politice, sã formuleze observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autoritãţilor publice şi a exponenţilor acestora, sã propunã reforme sau mãsuri pe care le apreciazã dezirabile interesului naţional.
Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile Preşedintelui nu au însã un caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autoritãţile publice rãmânând exclusiv responsabile pentru însuşirea acestora ca şi pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de cãtre Preşedinte a unui rol activ în viaţa politicã şi socialã a ţãrii nu poate fi caracterizatã ca un comportament contrar Constituţiei.
În privinţa faptelor concrete menţionate mai sus, imputate Preşedintelui României, nu se poate reţine cã acesta a încãlcat dispoziţiile privind independenţa justiţiei prin observaţiile critice formulate la adresa magistraţilor, inclusiv la adresa judecãtorilor Curţii Constituţionale, întrucât aceste observaţii, chiar îmbrãcând forma unor acuzaţii şi etichetãri nedrepte sau vexatorii, nu au fost şi nu pot fi de naturã sã-i determine pe magistraţi sã recurgã la abandonarea obligaţiei lor de a-şi îndeplini atribuţiile în strictã conformitate cu legea. În aceeaşi ordine de idei, Curtea constatã cã nici pronosticul formulat de domnul Traian Bãsescu cu privire la persoana care avea sã fie aleasã în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi reţinut ca o încãlcare a independenţei justiţiei, cãci actul de decizie, adicã alegerea, nu a aparţinut Preşedintelui României, ci membrilor Consiliului.
Este însã şi aici locul sã se arate dezacordul Curţii Constituţionale cu formularea de acuzaţii, etichetãri jignitoare şi insulte la adresa exponenţilor autoritãţilor publice în legãturã cu activitatea desfãşuratã de ei. Toate acestea, chiar putând fi caracterizate ca opinii politice, nu sunt de naturã sã contribuie la consolidarea ordinii constituţionale. În mãsura în care se poate reţine un asemenea comportament în sarcina domnului Traian Bãsescu, acesta rãmâne responsabil, din punct de vedere politic şi moral, în faţa electoratului şi a societãţii civile. Aşa cum Curtea Constituţionalã a mai statuat - în <>Decizia nr. 435/2006 menţionatã mai sus - "libertatea de exprimare şi de criticã este indispensabilã democraţiei constituţionale, însã ea trebuie sã fie respectuoasã, chiar şi atunci când este fermã".
Referitor la graţierea unor persoane condamnate, Curtea reţine cã aceasta este un apanaj tradiţional al şefului statului, care nu are obligaţia sã-şi motiveze mãsura luatã, astfel cã orice explicaţie ar da, inclusiv aceea cã nu a fost convins de justeţea pedepselor aplicate, nu-i poate fi reproşatã.
În ce priveşte numirea de cãtre Preşedintele României a unor magistraţi în funcţii de conducere, la propunerea ministrului justiţiei, Curtea constatã cã mãsura este conformã cu prevederile <>art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , raportat la art. 134 alin. (1) din Constituţia României.
3.10. La pct. 1 şi 2 din cap. IV se imputã domnului Traian Bãsescu acte de încãlcare a secretului convorbirilor telefonice, luându-se în considerare o declaraţie a acestuia la o şedinţã de Guvern, când a afirmat cã "avem semnale de la serviciile de informaţii cu privire la discuţii care nu erau în regulã între miniştri şi chiar cu unul care este arestat la ora actualã" şi un interviu publicat într-un ziar central, în care a arãtat cã a cerut serviciilor de resort sã culeagã informaţii despre persoanele care urmeazã sã fie numite în funcţii de rãspundere, pentru a se evita "aşezarea în structuri executive importante a unor oameni controlaţi de grupuri de interese".
Curtea Constituţionalã constatã cã nici din motivarea propunerii de suspendare şi nici din declaraţiile date la comisia de anchetã (filele 165-254) de fostul şi de actualul şef al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte şi, respectiv, George Maior, precum şi de generalul Dumitru Zamfir, nu rezultã cã serviciile de informaţii ar fi efectuat interceptãri ale convorbirilor telefonice în afara cadrului legal.
3.11. La pct. 3 din cap. IV se imputã domnului Traian Bãsescu faptul cã în calitate de Preşedinte al României nu a prezentat în Parlament strategia naţionalã de apãrare a ţãrii, aşa cum era obligat prin prevederile <>Legii nr. 473/2004 .
Curtea Constituţionalã nu poate reţine cu privire la faptul imputat cã reprezintã o încãlcare a Constituţiei, în condiţiile în care realizarea sarcinii, implicând participarea mai multor autoritãţi publice, s-a aflat în atenţia Preşedintelui şi a Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii încã din luna februarie 2005, iar potrivit comunicatului de presã din 17 aprilie 2006, Consiliul a dezbãtut documentul întitulat "Strategia de securitate naţionalã".
Cu Adresa nr. DSN 1/390 din 29 martie 2007, Preşedintele României a trimis preşedintelui Senatului documentul întitulat Strategia naţionalã de apãrare a ţãrii, analizat şi avizat de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii.
3.12. La pct. 4 din cap. IV se reproşeazã Preşedintelui României faptul de a nu fi dat cursul prevãzut de lege unei petiţii transmise de cãtre primul-ministru, care îi solicita sã intervinã la Parchet într-un dosar de urmãrire penalã şi cã a preferat sã facã public acest demers pentru a-l şantaja pe şeful Guvernului.
Neexistând o plângere din partea petiţionarului cu privire la acest caz şi reţinând cã acesta putea sã uzeze el însuşi de cãile legale pentru rezolvarea problemei - inclusiv pentru obţinerea unui rãspuns de la Preşedintele României, la care a ajuns petiţia transmisã de primul-ministru - Curtea nu poate reţine în sarcina domnului Traian Bãsescu încãlcarea dreptului constituţional de petiţionare, reclamatã în propunerea de suspendare.
3.13. În cap. V al motivãrii propunerii de suspendare se imputã domnului Traian Bãsescu unele declaraţii de politicã externã contrare politicii promovate de Guvern şi atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui României, şi anume: a fãcut declaraţii prin care, discriminând între aliaţii şi partenerii României, a lansat ideea "Axei Washington - Londra - Bucureşti"; în luna septembrie 2005, la sesiunea Adunãrii Generale a ONU, a declarat cã Federaţia Rusã trateazã Marea Neagrã ca pe un "lac rusesc"; la 28 iulie 2005, la Washington, a declarat cã se poate "conta pe sprijinul României în restabilirea pãcii în Liban şi pentru a garanta securitatea Israelului"; în mai multe intervenţii publice s-a angajat în numele României sã participe alãturi de Rusia şi Ucraina la soluţionarea conflictului din Transnistria; în luna martie 2005 a afirmat cã "suntem trupe de ocupaţie alãturi de aliaţii noştri din Irak".
Curtea Constituţionalã observã cã din motivarea propunerii de suspendare nu rezultã dacã declaraţiile amintite au avut consecinţe juridice dãunãtoare în relaţiile internaţionale ale României. Curtea reţine şi în acest caz cã nu este vorba de acte de decizie ale Preşedintelui, ci de opinii politice fãrã efecte în relaţiile internaţionale ale României, care se întemeiazã pe convenţii, tratate şi alte categorii de înţelegeri, întru totul respectate de ţara noastrã. Propunerea de suspendare nu relevã încãlcãri în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor rezervate Preşedintelui României în domeniul politicii externe şi nici fapte prin care a împiedicat realizarea de cãtre Guvern a politicii externe a ţãrii.
3.14. În ultimul capitol al motivãrii propunerii de suspendare a domnului Traian Bãsescu i se reproşeazã cã nu şi-a exercitat funcţia de mediere a conflictelor apãrute în cadrul Guvernului, între Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, în acţiunea de organizare a "aşa-numitului referendum pentru autonomia fiinutului Secuiesc" şi în divergenţele dintre presã şi clasa politicã.
Aşa cum s-a arãtat, potrivit art. 80 alin. (2) din Constituţie, Preşedintele României exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
În motivarea propunerii de suspendare se afirmã producerea unor conflicte, fãrã sã se precizeze în ce constau aceste conflicte, în ce împrejurãri s-au produs, care au fost consecinţele lor juridice, politice, sociale sau de altã naturã, cum s-au rezolvat şi de ce era necesarã medierea Preşedintelui. În aceste condiţii, Curtea Constituţionalã nu poate aprecia dacã este vorba despre conflicte din categoria celor prevãzute de textul constituţional. În orice caz, cu excepţia conflictului invocat, între Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, niciunul dintre celelalte conflicte menţionate în motivarea propunerii de suspendare nu se încadreazã în categoria amintitã. În ce priveşte conflictul între Guvern şi Consiliul Superior al Magistraturii, acesta a fost tranşat de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 435/2006 , în condiţiile prevãzute de art. 146 lit. e) din Constituţie.
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi,
în temeiul art. 146 lit. h) şi al art. 95 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 42 şi <>art. 43 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
dã urmãtorul
AVIZ CONSULTATIV:
Propunerea de suspendare din funcţie a domnului Traian Bãsescu, Preşedintele României, iniţiatã de 182 deputaţi şi senatori, prezentatã în şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de 28 februarie 2007 şi înaintatã Curţii Constituţionale la 21 martie 2007, se referã la acte şi fapte de încãlcare a Constituţiei, sãvârşite în exerciţiul mandatului, care, însã, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept grave, de naturã sã determine suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţie.
Rãmâne ca Parlamentul sã decidã, pe baza datelor şi a informaţiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravitãţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în concordanţã cu dispoziţiile art. 95 din Constituţie.
Avizul consultativ se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 aprilie 2007, cu participarea preşedintelui Curţii Constituţionale, Ioan Vida, şi a judecãtorilor Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stãnoiu şi Tudorel Toader.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
