────────── Conţinută de ORDINUL nr. 3.161 din 18 februarie 2022, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 206 din 2 martie 2022.────────── ANEXA 1 MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC CURRICULUM pentru clasa a X-a ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN Calificarea profesională: LUTIER 2022 GRUPUL DE LUCRU:
┌──────────┬───────────────────────────┐
│MARIA │profesor dr., grad I, │
│PENTILESCU│I.Ş.J. Suceava │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ELVIRA │profesor grad I, Colegiul │
│GEORGESCU │Tehnic "Petru Muşat" │
│ │Suceava │
├──────────┼───────────────────────────┤
│FELICIA │profesor grad I, Liceu │
│NEACŞU │Tehnologic "Constantin │
│ │Brâncuşi" Piteşti │
├──────────┼───────────────────────────┤
│CORINA │profesor grad I, Colegiul │
│HRIMIUC │Tehnic "Petru Muşat" │
│ │Suceava │
└──────────┴───────────────────────────┘
COORDONARE CNDIPT: ANA-MARIA RĂDUCAN - Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU - Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea LUTIER din domeniul de pregătire profesională FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menţionate. Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌──────────────────────────────────────┐
│Unitatea de rezultate ale învăţării │
├───────────────────┬──────────────────┤
│Unitatea de │ │
│rezultate ale │Denumire modul │
│învăţării - tehnice│ │
│generale │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │MODUL I. Uscarea │
│ │cherestelei │
│ ├──────────────────┤
│URÎ 3. Debitarea │MODUL II. │
│materialului lemnos│Tehnologia │
│ │debitării │
│ │materialului │
│ │lemnos │
└───────────────────┴──────────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a X-a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN Calificarea profesională: Lutier Cultură de specialitate şi pregătire practică Modul I. Uscarea cherestelei
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│ │ │192│
│Total ore/an:├────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│64 │
│ ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │64 │
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Modul II. Tehnologia debitării materialului lemnos
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│ │ │480│
│Total ore/an:├────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│64 │
│ ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │320│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală Modul III. *) .............................(Total ore/an: 270) *) Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. Total ore/an = 5 zile x 6 ore/zi x 9 săptămâni = 270 ore/an TOTAL GENERAL 942 ore/an Notă: Pregătirea practică şi stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituţia publică parteneră cât şi în unitatea de învăţământ, în funcţie de condiţiile locale. MODUL I. USCAREA CHERESTELEI ● Notă introductivă Modulul "Uscarea cherestelei", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ■ 64 ore/an - laborator tehnologic ■ 64 ore/an - instruire practică Modulul "Uscarea cherestelei" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────┐
│URÎ 3. TEHNOLOGIA DEBITĂRII │ │
│MATERIALULUI LEMNOS │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile│
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Instalaţii de│
│ │ │ │uscare │
│ │ │ │artificială a│
│ │ │ │cherestelei │
│ │ │ │• Instalaţii │
│3.1.1. │3.2.1. │3.3.1. │de uscare │
│ │ │ │• Construcţia│
│ │ │ │şi │
│ │ │ │funcţionarea │
│ │ │ │instalaţiilor│
│ │ │ │de uscare a │
│ │ │ │cherestelei. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Procesul │
│ │ │ │uscării │
│ │ │ │artificiale a│
│ │ │ │cherestelei │
│ │3.2.2. │ │• Pregătirea │
│ │3.2.3. │ │materialului │
│3.1.2. │3.2.4. │3.3.3. │lemnos pentru│
│ │3.2.5. │3.3.5. │uscare │
│ │3.2.6. │ │• Regimuri de│
│ │3.2.16. │ │uscare a │
│ │ │ │cherestelei │
│ │ │ │• Defecte de │
│ │ │ │uscare a │
│ │ │ │cherestelei │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────┘
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, maşini unelte, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Material lemnos: răşinoase (brad, molid, pin, larice); foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei); diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm). – Maşini şi instalaţii: instalaţii de uscare artificială a cherestelei. – Echipamente IT: Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaţionale specifice. – Manuale, auxiliare curriculare, fişe de documentare, fişe de lucru. ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Uscarea cherestelei" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/abilităţilor/atitudinilor necesare utilizării eficiente a instalaţiilor de uscare artificială a cherestelei. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Uscarea cherestelei" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, cu privire la uscarea naturală a cherestelei, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ Φi creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învăţării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: ■ aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; ■ îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 - 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; ■ folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; ■ însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: ● Elaborarea de referate interdisciplinare; ● Activităţi de documentare; ● Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD-uri); ● Problematizarea; ● Demonstraţia; ● Investigaţia ştiinţifică; ● Învăţarea prin descoperire; ● Activităţi practice; ● Studii de caz; ● Jocuri de rol; ● Simulări; ● Elaborarea de proiecte; ● Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; ● Activităţi de lucru în grup/în echipă. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei mozaicului pentru tema "Pregătirea materialului lemnos pentru uscare", care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos Rezultatele învăţării vizate: Cunoştinţe: 3.1.2. Procesul uscării artificiale a cherestelei: pregătirea materialului lemnos pentru uscare Abilităţi: 3.2.16. Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei şi debitarea lemnului masiv Atitudini 3.3.3. Respectarea cerinţelor ergonomice la locul de muncă 3.3.5. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare Metoda mozaicului face parte dintre metodele de învăţare prin colaborare şi presupune formarea unor grupuri cooperative în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine expert în anumite probleme specifice materialului propus spre învăţare. Principalele avantaje ale utilizării metodei mozaicului constau în participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare. De asemenea, metoda conduce la formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare, a spiritului de echipă, deprinderii de ascultare activă, dezvoltarea gândirii critice şi creative. Prin aplicarea acestei metode elevii îşi vor însuşi operaţiile de pregătire a materialului lemnos în vederea uscării. Profesorul explică elevilor în ce constă metoda mozaicului. Se foloseşte material didactic adecvat format din: ● Fişe de documentare (conspect) ● Fişe de lucru ● Creioane colorate, coli flipchart ● Videoproiector ● Material video (prezentări word, power-point); Etapele metodei sunt: ● Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea materialelor de lucru Profesorul împarte tema de studiu în 3 subteme: - subtema 1: stivuirea materialului lemnos în vederea uscării artificiale; – subtema 2: determinarea umidităţii materialului lemnos; – subtema 3: pregătirea probelor martor. Profesorul solicită elevilor să numere până la 3 şi distribuie fiecărui elev materialul - fişă de documentare (fişă conspect), ce conţine subtema corespunzătoare numărului său (elevul cu numărul 1 va deveni expert în subtema 1 etc.). Li se precizează elevilor faptul că vor învăţa şi vor prezenta materialul aferent numărului lor şi celorlalţi colegi, fiind responsabili de rezultatele învăţării acestora. Se vor constitui 3 grupuri cooperative; elevilor li se solicită să reţină grupul cooperativ din care fac parte. ● Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea prezentărilor - se vor forma grupuri de experţi din elevii care au acelaşi număr şi, respectiv, aceeaşi subtemă de abordat; – experţii studiază şi aprofundează materialul distribuit împreună, identifică modalităţi eficiente de "predare" a respectivului conţinut, precum şi de verificare a modului în care s-a realizat înţelegerea acestuia de către colegii din grupul cooperativ. ● Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea rezultatelor învăţării - se reconstituie grupurile cooperative; – fiecare expert "predă" conţinuturile aferente subtemei sale; elevii vor alege o modalitate de transmitere care să fie concisă, stimulativă, atractivă; – fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reţine cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în subtema pregătită. ● Evaluarea - profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învăţat; – evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi etc. Fişa de documentare 1: Pregătirea materialului lemnos Fiecare şarjă de material în vederea uscării necesită stivuirea pe vagoneţi şi determinarea umidităţii iniţiale. Stivuirea materialului Lotul de material supus uscării trebuie să fie cât mai omogen, respectiv să fie din aceeaşi specie, aceeaşi grosime şi cu umiditatea iniţială cât mai uniformă. De aceea, înainte de uscare, materialul este sortat şi aşezat în stive separate prevăzute cu tăbliţe care indică caracteristicile materialului. Stivuirea materialului este o operaţie tehnologică de mare însemnătate pentru reuşita uscării, deoarece multe din defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare. O stivuire corectă trebuie: - să asigure spaţii suficiente pentru circulaţia aerului, în raport cu direcţia curentului de aer; – să realizeze strângerea materialului pe feţele late, spre a evita curbarea ei; – să nu reducă prea mult spaţiul util al instalaţiei de uscare. Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea orizontală, care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui. Stivuirea orizontală se poate realiza prin trei procedee: în rânduri compacte, fără spaţii; cu spaţii; fără spaţii şi cu coş central. În cazul utilizării camerelor cu circulaţie forţată a aerului, în sens transversal, este folosit primul procedeu. Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de răşinoase cu secţiunea de 30 x 20 mm şi lungime egală cu lăţimea stivei. În funcţie de grosimea cherestelei ce se usucă, şipcile se aşează la distanţe de 0,3÷1 m (distanţe mai mici la dimensiuni reduse), astfel încât în plan vertical să fie una sub alta. Piesele de cherestea trebuie aşezate cu faţa dinspre inima buşteanului în sus. Primul rând de jos şi ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioară calitativ. Fişa de documentare 2: Determinarea umidităţii materialului În vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină umiditatea iniţială a materialului. În acest scop, din lotul de material se aleg trei scânduri, lungi de 4÷5 m, cu umiditate maximă. Din acestea, se scot câte două epruvete (fig. 1) de 10÷20 mm lăţime cărora li se determină umiditatea. Media umidităţii acestor epruvete constituie umiditatea iniţială medie a lotului. Umiditatea iniţială maximă a cherestelei introdusă în instalaţiile de uscare trebuie să fie: - pentru răşinoase 80%; – pentru foioase 40%. (a se vedea imaginea asociată) Fig.1. Modul de confecţionare a epruvetelor şi a probelor martor a - epruvete pentru determinarea umidităţii medii; b - probă martor. Fişa de documentare 3: Pregătirea probelor martor Probele martor au rolul de a oglindi mersul scăderii umidităţii lotului în cursul uscării, prin reducerea masei lor. Probele martor se confecţionează din aceleaşi scânduri folosite pentru determinarea umidităţii (vezi fig. 2.), având o lungime de 1500÷2000 mm; spre a nu se produce o evaporare mai rapidă prin capete decât la restul materialului, se aplică pe acestea o peliculă de protecţie. Cunoscând umiditatea iniţială medie a probei martor U(i) şi masa ei iniţială m(i), obţinută prin cântărire, se determină prin calcul masa în stare absolut uscată a probei martor m(0) cu formula:
┌───────┬──┬───────────────────┬───────┐
│ │ │100 m(i) │ │
│m(0) │= │---------- │[kg] │
│ │ │100 + U(i) │ │
└───────┴──┴───────────────────┴───────┘
După cântărire, probele martor se aşează în stivele de la uşă unde sunt prevăzute spaţii amenajate pentru introducerea lor (fig. 2.). (a se vedea imaginea asociată) Fig. 2. Amenajarea spaţiilor în stive pentru introducerea probelor martor 1 - probă martor; 2 - şipci suplimentare. În fiecare stivă se introduc câte trei probe martor, repartizate uniform pe toată înălţimea ei. Pe baza masei în stare uscată m(0) şi a valorilor masei probei martor obţinută prin cântărire la diferite intervale de timp în cursul uscării m(1), m(2), ..., se determină umiditatea probei martor şi deci a materialului din camera de uscare în momentul cântăririi U(1), U(2),... cu formula:
┌──────┬─┬─────────────────┬─┬────┬────┐
│ │ │m(i) - m(o) │ │ │ │
│U(1) │=│------------ │x│100 │[%] │
│ │ │m(o) │ │ │ │
└──────┴─┴─────────────────┴─┴────┴────┘
Pentru a cunoaşte momentul când se va atinge umiditatea finală U(f) cerută şi deci când va lua sfârşit procesul de uscare, este necesar să se determine masa finală a probei martor, m(f) cu formula:
┌──────┬─┬───┬───┬─┬───────────┬──────┐
│ │ │ │ │ │U(f) │ │
│m(f) │=│mo │[1 │+│------] │[kg] │
│ │ │ │ │ │100 │ │
└──────┴─┴───┴───┴─┴───────────┴──────┘
Autorii propun următoarele activităţi de învăţare, ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică prin laborator tehnologic şi instruire practică la modulul "Uscarea cherestelei": 1. Analiza factorilor ce determină regimul de uscare a cherestelei; 2. Utilizarea aparatelor de măsură şi control pentru uscarea artificială a cherestelei; 3. Monitorizarea şi controlul automat al regimurilor de uscare; 4. Identificarea defectelor de uscare şi a cauzelor apariţiei acestora; 5. Alimentarea instalaţiilor de uscare a cherestelei; 6. Verificarea parametrilor regimului de uscare. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea continuă/formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/învăţare. Evaluarea finală/sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate. În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională. Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele. Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc. În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos Rezultatele învăţării vizate Cunoştinţe: 3.1.2. Procesul uscării artificiale a cherestelei Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare SUBIECTUL I (50 puncte) I.1. Citiţi cu atenţie enunţurile de mai jos şi alegeţi varianta corectă de răspuns: 1. O stivuire corectă trebuie să: a. asigure spaţii pentru circulaţia aerului b. reducă spaţiul util al instalaţiei c. asigure volumul necesar de uscat d. ţină cont de dimensiunile instalaţiei 2. Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de răşinoase cu secţiunea de: a. 20 x 20 mm b. 30 x 30 mm c. 30 x 20 mm d. 40 x 20 mm 3. Umiditatea iniţială maximă a cherestelei de foioase introdusă în instalaţia de uscare trebuie să fie de: a. 50% b. 40% c. 80% d. 90% 4. Probele martor se confecţionează din: a. aceleaşi scânduri folosite pentru determinarea umidităţii b. din scânduri fără defecte c. din scânduri diferite de cele utilizate la determinarea umidităţii d. din anumite scânduri din cadrul stivei 5. Distanţa dintre şipcile de stivuire este în funcţie de: a. specia lemnoasă b. grosimea cherestelei c. lungimea cherestelei d. lăţimea cherestelei I.2. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi enunţuri corecte: 1. Stivuirea materialului este o operaţie tehnologică de mare ...(1)... pentru reuşita uscării. 2. Lotul de material supus uscării trebuie să fie cât mai ...(2)..., respectiv să fie din aceeaşi specie, aceeaşi ...(3)... şi cu umiditate iniţială cât mai uniformă. 3. Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea ...(4)..., care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui 4. În vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină ...(5)... iniţială a materialului. 5. Probele ...(6)... au rolul de a oglindi mersul scăderii umidităţii lotului în cursul uscării, prin ...(7)... masei lor. 6. După cântărire, probele martor se aşează în stivele de la ...(8)... unde sunt prevăzute ...(9)... amenajate pentru introducerea lor 7. Fiecare şarjă de material în vederea uscării necesită stivuirea pe ...(10)... şi determinarea umidităţii iniţiale I.3. Citiţi cu atenţie enunţurile (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10) şi notaţi în dreptul fiecăruia litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals: 1. Înainte de uscare, materialul este sortat. 2. Stivuirea orizontală se poate realiza prin cinci procedee. 3. Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de foioase. 4. Piesele de cherestea trebuie aşezate cu faţa dinspre inima buşteanului în sus. 5. Primul rând de jos şi ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioară calitativ 6. Din lotul de material se aleg trei scânduri cu umiditatea maximă, pentru determinarea umidităţii iniţiale. 7. Din vecinătatea epruvetei pentru determinarea umidităţii iniţiale nu se pot scoate epruvete pentru controlul tensiunilor interne. 8. Media umidităţii epruvetelor constituie umiditatea maximă a lotului. 9. Stivele sunt prevăzute cu tăbliţe care indică caracteristicile materialului. 10. Majoritatea defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare. SUBIECTUL II (40 puncte) II.1. Identificaţi epruvetele şi probele martor din figura de mai jos: (a se vedea imaginea asociată) II.2. Pentru o probă martor, cu masa în stare uscată m0 de 1,5 kg şi umiditatea finală U(f) de 10%, se cere: a) formula de calcul al masei finale, m(f); b) explicitarea termenilor din formulă; c) calculul numeric al masei finale. ● Se acordă 10 puncte din oficiu. ● Timp de lucru: 50 min. BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare Subiectul. I. TOTAL: 50 puncte I.1. 10 puncte 1 - a; 2 - c; 3 - b; 4 - a; 5 - b; Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2 p x 5 = 10 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. I.2. 20 puncte 1 - însemnătate; 2 - omogen; 3 - grosime; 4 - orizontală; 5 - umiditatea; 6 - martor; 7 - reducerea; 8 - uşă; 9 - spaţii; 10 - vagoneţi. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2 p x 10 = 20 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. I.3. 20 puncte 1 - A; 2 - F; 3 - F; 4 - A; 5 - A; 6 - A; 7 - F; 8 - F; 9 - A; 10 - A. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2 p x 10 = 20 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. Subiectul. II. TOTAL: 40 puncte II.1. 10 puncte a - epruvete pentru determinarea umidităţii; b - probă martor. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 p. (5 p x 2 = 10 p.); pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0 p. II.2. 30 puncte a. (10 p)
┌──────┬─┬───┬───┬─┬───────────┬──────┐
│ │ │ │ │ │U(f) │ │
│m(f) │=│mo │[1 │+│------] │[kg] │
│ │ │ │ │ │100 │ │
└──────┴─┴───┴───┴─┴───────────┴──────┘
Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10 p; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5 p; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0 p. b. (10 p) m(f) - masa finală m(0) - masa iniţială U(f) - umiditatea finală Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10 p; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5 p; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0 p. c. (10 p) m(f) = 1,5 (1+10/100) kg m(f) = 2,6 kg Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10 p; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5 p; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0 p. ● Se acordă 10 puncte din oficiu. ● Bibliografie 1. Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A., Utilajul şi tehnologia fabricării mobilei şi a altor produse finite din lemn, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, Licee industriale cu profil de exploatarea şi industrializarea lemnului şi şcoli profesionale anii II, III, IV, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1997 2. Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002 MODUL II. TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS ● Notă introductivă Modulul "Tehnologia debitării materialului lemnos", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X- a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 480 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 64 ore/an - laborator tehnologic ● 320 ore/an - instruire practică Modulul "Tehnologia debitării materialului lemnos" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────┐
│URÎ 3 TEHNOLOGIA DEBITĂRII │ │
│MATERIALULUI LEMNOS │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile│
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Operaţii de │
│ │ │ │debitare │
│ │ │ │• Debitarea │
│ │ │ │reperelor cu │
│ │ │ │contur liniar│
│ │3.2.7. │ │• Debitarea │
│ │3.2.8. │3.3.2. │reperelor cu │
│ │3.2.9. │3.3.4. │contur │
│3.1.3. │3.2.13. │3.3.6. │curbiliniu şi│
│ │3.2.15. │3.3.7. │poligonal │
│ │3.2.16. │ │- adaosuri de│
│ │ │ │prelucrare: │
│ │ │ │la lungime, │
│ │ │ │la lăţime şi │
│ │ │ │grosime; │
│ │ │ │- metode de │
│ │ │ │debitare. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Utilaje │
│ │ │ │folosite la │
│ │ │ │debitarea │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │masiv │
│ │ │ │• Utilaje │
│ │ │ │folosite la │
│ │ │ │debitarea │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │masiv: │
│ │ │ │ferăstraie │
│ │ │ │circulare de │
│ │ │ │spintecat │
│ │ │ │simple, │
│ │ │ │multiple, cu │
│ │ │ │şi fără avans│
│ │3.2.10. │ │mecanic; │
│ │3.2.11. │3.3.3. │ferăstraie │
│3.1.4. │3.2.12. │3.3.4. │circulare de │
│ │3.2.13. │3.3.5. │retezat │
│ │3.2.16. │ │simple, │
│ │ │ │pendulă cu │
│ │ │ │acţionare │
│ │ │ │hidraulică, │
│ │ │ │pendulă cu │
│ │ │ │acţionare │
│ │ │ │mecanică; │
│ │ │ │ferăstraie │
│ │ │ │panglică. │
│ │ │ │• Scule │
│ │ │ │pentru │
│ │ │ │debitarea │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │masiv: │
│ │ │ │discuri │
│ │ │ │tăietoare, │
│ │ │ │pânze │
│ │ │ │dinţate. │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────┤
│ │ │ │Indicatorii │
│ │ │ │economici la │
│ │ │ │debitarea │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │masiv │
│ │ │ │• Indicele de│
│ │ │ │utilizare, │
│ │ │ │randament, │
│ │ │3.3.8. │pierderi, │
│3.1.5. │3.2.14. │3.3.3. │consum │
│3.1.6. │3.2.16. │3.3.9. │specific │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │securitate şi│
│ │ │ │sănătate în │
│ │ │ │muncă, PSI şi│
│ │ │ │protecţie a │
│ │ │ │mediului la │
│ │ │ │debitarea │
│ │ │ │lemnului │
│ │ │ │masiv │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────┘
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, maşini unelte, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Materii prime: material lemnos din răşinoase (brad, molid, pin, larice), foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei) şi diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm). – Maşini-unelte pentru debitarea materialului lemnos: ferăstraie circulare de spintecat simple, multiple, cu şi fără avans mecanic; ferăstraie circulare de retezat simple, pendulă cu acţionare hidraulică, pendulă cu acţionare mecanică; ferăstraie panglică. – Scule/unelte utilizate pentru debitarea materialului lemnos: discuri tăietoare, pânze dinţate. – Echipamente IT: Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaţionale specifice. – Manuale, auxiliare curriculare, fişe de documentare, fişe de lucru. ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Tehnologia debitării materialului lemnos" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/abilităţilor/atitudinilor necesare efectuării operaţiilor de debitare, cu utilizarea eficientă a materialului lemnos. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Tehnologia debitării materialului lemnos" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ şi creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învăţării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: ● aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; ● îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 - 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; ● folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/investigaţia dirijată etc.; ● însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: ● Elaborarea de referate interdisciplinare; ● Activităţi de documentare; ● Vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); ● Problematizarea; ● Demonstraţia; ● Investigaţia ştiinţifică; ● Învăţarea prin descoperire; ● Activităţi practice; ● Studii de caz; ● Jocuri de rol; ● Simulări; ● Elaborarea de proiecte; ● Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; ● Activităţi de lucru în grup/în echipă. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei de predare - învăţare rezolvarea de probleme pentru tema "Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv", care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos Rezultate ale învăţării vizate: Cunoştinţe: 3.1.5. Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv Abilităţi: 3.2.14. Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice 3.2.15. Comunicarea/Raportarea rezultatelor activităţilor profesionale desfăşurate 3.2.16. Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei şi debitarea lemnului masiv Atitudini: 3.3.5. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific Rezolvarea de probleme face parte din procesul de învăţare. Cunoştinţele sunt foarte importante pentru rezolvare de probleme, deoarece informaţiile reprezintă "combustibilul" care ne conduce spre succes. Rezolvarea de probleme prezintă un mare potenţial formativ, întrucât se apreciază că ea poartă în sine însemnele euristice ale descoperirii. Pentru realizarea unei activităţi bazate pe această metodă este necesară identificarea prealabilă a problemelor care se cer rezolvate, plecându-se de la obiectivele propuse. Metoda cuprinde activităţi cu un caracter practic şi aplicativ, executate de către elevi în mod conştient şi sistematic în scopul adâncirii înţelegerii şi consolidării cunoştinţelor dobândite, verificării şi corectării lor. În prima parte a lecţiei, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecţiei, obiectivele urmărite, scopul lecţiei, modul de desfăşurare. Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua un exerciţiu practic, în echipă, constând în formularea şi rezolvarea unei probleme legate de un indicator economic, utilizat la debitarea lemnului masiv. Clasa este împărţită în 4 grupe şi pentru fiecare grupă, se va stabili prin tragere la sorţi, unul dintre indicatorii economici utilizaţi la debitarea lemnului masiv (indice de utilizare, randament, pierderi, consum specific), pentru care echipa va formula o problemă şi o va rezolva. Fiecare grupă primeşte o fişă de documentare cu definirea indicatorilor economici şi formulele de calcul, urmând să formuleze o problemă, specifică indicatorului primit ca sarcină de lucru, să efectueze calculele necesare, prin aplicarea formulelor de calcul, şi să o prezinte la tablă sau pe o foaie de flipchart. După prezentarea sarcinii de lucru de către un reprezentant al fiecărei echipei, se va realiza evaluarea şi acordarea feedback-ului. Se poate aplica evaluarea colegială. Fişa de documentare: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv Valorificarea cherestelei la debitare se exprimă prin următorii indicatori economici: 1. Indicele de utilizare a materialului lemnos, I(u), care se calculează ca raport dintre cantitatea netă de material încorporat în produsul finit şi cantitatea bruta folosită la croire. Se calculează cu formula:
┌─────────┬──┬─────────┬───────────────┐
│ │ │V(n) │ │
│I(u) │= │---- │[mc/mc] │
│ │ │V(b) │ │
└─────────┴──┴─────────┴───────────────┘
în care: V(n) - reprezintă volumul reperului din produsul finit; V(b) - reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. Valoarea indicelui de utilizare diferă în funcţie de specia lemnoasă, astfel: - pentru cherestea de fag, I(u) = 0,400 mc net/mc brut; – pentru cherestea de stejar, I(u) = 0,350 mc net/mc brut; – pentru cherestea de răşinoase, I(u) = 0,660 mc net/mc brut; – pentru cherestea de diverse specii, I(u) = 0,370 mc net/mc brut. Cu cât valoarea indicelui de utilizare este mai mare, cu atât pierderile sunt mai mici. 2. Randamentul, eta, reprezintă indicele de utilizare exprimat în procente. Randamentul de folosire al materialului lemnos se calculează cu formula:
┌───────┬──┬─────────┬──┬───────┬───────┐
│ │ │V(n) │ │ │ │
│eta │= │---- │x │100 │[%] │
│ │ │V(b) │ │ │ │
└───────┴──┴─────────┴──┴───────┴───────┘
în care: V(n) - reprezintă volumul reperului din produsul finit; V(b) - reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. 3. Pierderile, P, reprezintă diferenţa dintre volumul brut şi volumul net, raportată la volumul brut, calculându-se cu următoarea formulă:
┌──┬──┬──────────────────┬──┬─────┬─────┐
│ │ │V(b) - V(n) │ │ │ │
│P │= │----------- │x │100 │[%] │
│ │ │V(b) │ │ │ │
└──┴──┴──────────────────┴──┴─────┴─────┘
în care: V(n) - reprezintă volumul reperului din produsul finit; V(b) - reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. De exemplu, în cazul cherestelei de fag, pierderile totale la prelucrarea unui mc de cherestea nu vor depăşi 0,6 mc (1 - 0,4 = 0,6). 4. Consumul specific sau indicele de consum C(sp) reprezintă raportul între volumul brut al materiei prime V(b) şi volumul semifabricatelor obţinute la debitare V(s)
┌────────┬───┬───────────┬─────────────┐
│ │ │V(b) │ │
│Csp │= │---- │mc/mc │
│ │ │V(s) │ │
└────────┴───┴───────────┴─────────────┘
sau C(sp) = 1/I(u) mc/mc Consumul specific este supraunitar şi evidenţiază necesitatea utilizării raţionale a materiei prime. Autorii propun următoarele activităţi de învăţare, ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică la modulul "Debitarea materialului lemnos": 1. Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice. 2. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de tivire - spintecare şi descrierea funcţionării acestora. 3. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de tivire - spintecare. 4. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de retezare - secţionare şi descrierea funcţionării acestora. 5. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de retezare - secţionare. 6. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de tăiere curbilinie şi descrierea funcţionării acestora. 7. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de decupare la contur. 8. Alegerea şi verificarea sculelor tăietoare corespunzătoare utilajului şi operaţiei de debitare. 9. Montarea uneltei tăietoare corespunzătoare operaţiei de debitare (spintecare/retezare/decupare). 10. Debitarea materialului lemnos pentru obţinerea unor repere, pe baza unei fişe tehnologice date. 11. Calculul vitezelor de tăiere la operaţiile de debitare a lemnului masiv. 12. Măsurarea dimensiunilor reperelor obţinute prin debitare şi compararea cu cele din fişa tehnologică. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea continuă/formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/învăţare. Evaluarea finală/sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate. În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională. Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele. Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc. În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: URÎ 3 Tehnologia debitării materialului lemnos Rezultate ale învăţării evaluate: Cunoştinţe: 3.1.5. Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific TEST DE EVALUARE SUBIECTUL I (90 puncte) Într-o unitate productivă se realizează o comandă de 200 mese de sufragerie. Cadrul cu picioare este executat din cherestea de fag. Se debitează 1,5 mc cherestea de fag în repere pentru picioare. Volumul net al reperelor croite este de 0,525 mc. Se cer: a. scrieţi în tabelul de mai jos formulele de calcul pentru indicatorii economici; b. calculaţi valorile indicatorilor economici pentru debitarea reperelor şi treceţi valorile obţinute în tabelul de mai jos; c. ştiind că valoarea recomandată a indicelui de utilizare pentru cheresteaua de fag este de 0,40 calculaţi valorile indicatorilor economici şi înscrieţi-le în tabel; d. precizaţi dacă s-a realizat o valorificare optimă a materiei prime la debitare.
┌────┬───────────┬───────┬────────┬────────┐
│ │ │ │ │Valoarea│
│ │ │Formula│ │care ar │
│Nr. │Indicator │de │Valoarea│fi │
│crt.│economic │calcul │obţinută│trebuit │
│ │ │ │ │să se │
│ │ │ │ │obţină │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│1. │Indicele de│ │ │ │
│ │utilizare │ │ │ │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│2. │Randamentul│ │ │ │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│3. │Pierderile │ │ │ │
└────┴───────────┴───────┴────────┴────────┘
Se acordă 10 puncte din oficiu. ● Timp de lucru: 30 min. BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific ● Se acordă 10 puncte din oficiu. Subiectul. I. TOTAL: 90 puncte
┌────┬───────────┬───────┬────────┬────────┐
│ │ │ │ │Valoarea│
│ │ │Formula│ │care ar │
│Nr. │Indicator │de │Valoarea│fi │
│crt.│economic │calcul │obţinută│trebuit │
│ │ │ │ │să se │
│ │ │ │ │obţină │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│ │Indicele de│Iu = Vn│0,350 mc│0,400 mc│
│1. │utilizare │/Vb [mc│/mc │/mc │
│ │ │/mc] │ │ │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│ │ │Eta = │ │ │
│2. │Randamentul│Vn/Vb x│35% │40% │
│ │ │100% │ │ │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│ │ │P = (Vb│ │ │
│3. │Pierderile │– Vn)/ │65% │60% │
│ │ │Vb x │ │ │
│ │ │100% │ │ │
├────┼───────────┼───────┼────────┼────────┤
│ │Consumul │C(sp) =│ │ │
│4. │specific │1/ I(u)│2,86 mc │2,50 mc │
│ │ │mc/mc │ │ │
└────┴───────────┴───────┴────────┴────────┘
a. (40 p) Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10 p (10 p x 4 = 40 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. b. (40 p) Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10 p (10 p x 4 = 40 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. c. (8 p) Pentru fiecare răspuns corect, se acordă 2 p (2 p x 4 = 8 p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. d. (2 p) La operaţia de debitare a lemnului masiv nu s-a realizat o valorificare optimă a cherestelei de fag. Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte; pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte. ● Bibliografie 1. Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A., Utilajul şi tehnologia fabricării mobilei şi a altor produse finite din lemn, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, Licee industriale cu profil de exploatarea şi industrializarea lemnului şi şcoli profesionale anii II, III, IV, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1997 2. Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002 3. Lică, D., Boieriu, C., Proiectarea, fabricarea şi fiabilitatea mobilei, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2003 ANEXA 2 MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC CURRICULUM pentru clasa a X-a ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC Calificarea profesională: ELECTRICIAN AUTO 2022 GRUPUL DE LUCRU:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│BĂLĂŞOIU │ing., prof. grad didactic │
│DOINIŢA │I, Colegiul "Ştefan │
│ │Odobleja" Craiova │
├───────────┼──────────────────────────┤
│BĂLĂŞOIU │ing., prof. grad didactic │
│TATIANA │I, Colegiul "Ştefan │
│ │Odobleja" Craiova │
├───────────┼──────────────────────────┤
│BOANCĂ │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│VASILE │de Transporturi │
│ │"Transilvania" Cluj Napoca│
├───────────┼──────────────────────────┤
│CIŞMAN │ing., prof. grad didactic │
│AMELIA │I, Colegiul Tehnic │
│ │"Dimitrie Leonida" Iaşi │
├───────────┼──────────────────────────┤
│CREŢU │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│GABRIEL │de Transporturi │
│MIRCEA │"Transilvania" Cluj Napoca│
├───────────┼──────────────────────────┤
│DAVID ALIN │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│LAURENŢIU │de Transporturi Braşov │
├───────────┼──────────────────────────┤
│DELEANU │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│TEODORA │de Transporturi Braşov │
│FLORINA │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │prof. ing. Liceul │
│DINCĂ ALIN │Tehnologic Transporturi │
│ │Auto Timişoara │
├───────────┼──────────────────────────┤
│DOOGARU │prof. ing. Liceul │
│AUREL │Tehnologic Transporturi │
│ │Auto Timişoara │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │ing., prof. grad didactic │
│DRUŢĂ IANA │I, Colegiul Tehnic │
│ │Energetic Bucureşti │
├───────────┼──────────────────────────┤
│FEŞTILĂ │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│RODICA │de Transporturi │
│ │"Transilvania" Cluj Napoca│
├───────────┼──────────────────────────┤
│GAIDOŞ │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│NICOLETA │"Mircea cel Bătrân" │
│ │Bucureşti │
├───────────┼──────────────────────────┤
│GHEORGHIU │ing., prof. grad didactic │
│TATIANA │I, Liceul Tehnologic │
│GENOVEVA │"Sfântul Pantelimon" │
│ │Bucureşti │
├───────────┼──────────────────────────┤
│IANCOVICI │prof. ing. Liceul │
│WOLF │Tehnologic Transporturi │
│MIRIANA │Auto Timişoara │
├───────────┼──────────────────────────┤
│IORGULESCU │prof. ing. Liceul │
│MĂRCUŞ- │Tehnologic "Theodor │
│BEATRICE │Pallady" Bucureşti │
│GEORGIANA │ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│LAVRIC │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│IONEL │Auto "Traian Vuia" │
│ │Focşani, jud. Vrancea │
├───────────┼──────────────────────────┤
│MARINESCU │ing., prof. grad didactic │
│PATRIŢA │I, Liceul Tehnologic │
│ │"Spiru Haret" Târgovişte │
├───────────┼──────────────────────────┤
│MELNIC │prof. ing. Liceul │
│ALINA │Tehnologic Transporturi │
│ │Auto Timişoara │
├───────────┼──────────────────────────┤
│MUNTEANU │prof. ing. Liceul │
│ALINA │Tehnologic "Elena │
│MIHAELA │Caragiani" Tecuci, jud. │
│ │Galaţi │
├───────────┼──────────────────────────┤
│OSAIN │prof. ing. Liceul │
│ANGELA │Tehnologic Transporturi │
│ │Auto Timişoara │
├───────────┼──────────────────────────┤
│PARASCHIV │prof. ing. Colegiul Tehnic│
│REMUS │"Valeriu D. Cotea" │
│ │Focşani, jud. Vrancea │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │ing., prof. grad didactic │
│PUNEI DANA │I, Colegiul Tehnic de │
│ANIŞOARA │Electronică şi │
│ │Telecomunicaţii "Gheorghe │
│ │Mârzescu" Iaşi │
├───────────┼──────────────────────────┤
│RAFA MARIA │ing., prof. grad didactic │
│ADRIANA │I, Colegiul Tehnic "Edmond│
│ │Nicolau" Cluj-Napoca │
├───────────┼──────────────────────────┤
│SĂCĂCIAN │ing., prof. grad didactic │
│DORINA │I, Colegiul Tehnic "Traian│
│ │Vuia" Oradea │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │dr. ing., prof. grad │
│STĂNCULEANU│didactic I, Liceul │
│LUCICA │Tehnologic "Dimitrie │
│ │Filipescu" Buzău │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ŢOBA │prof. ing. Liceul │
│DANIELA │Tehnologic "Nikola Tesla" │
│ │Bucureşti │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ŢUCANU │ing., prof. grad didactic │
│DANIELA │I, Colegiul Tehnic "Mircea│
│CORNELIA │Cristea" Braşov │
└───────────┴──────────────────────────┘
CNDIPT - Coordonare şi consultanţă metodologică RĂILEANU CARMEN - Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea ELECTRICIAN AUTO corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Electric: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardelor de pregătire profesională (SPP) aferente calificărilor de nivel 3 al Cadrului naţional al calificărilor, domeniul Electric. Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌──────────────────────┬───────────────┐
│Unitatea de rezultate │ │
│ale învăţării - │Denumire modul │
│tehnice generale (URÎ)│ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│ │MODUL I. │
│URÎ 4. Măsurarea │Măsurări │
│mărimilor electrice în│electrice în │
│curent alternativ │curent │
│ │alternativ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 5. Montarea şi │MODUL II. │
│întreţinerea │Aparate │
│aparatelor electrice │electrice │
│de joasă tensiune │ │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 6. Montarea şi │MODUL III. │
│întreţinerea maşinilor│Maşini │
│electrice │electrice │
├──────────────────────┼───────────────┤
│URÎ 7. Demontarea şi │MODUL IV. │
│montarea componentelor│Autovehicule │
│autovehiculelor │ │
└──────────────────────┴───────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a X-a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC Calificarea profesională: ELECTRICIAN AUTO Cultură de specialitate şi pregătire practică Modul I. Măsurări electrice în curent alternativ
┌─────────────┬─────────────────────┬──┐
│ │ │96│
│Total ore/an:├─────────────────────┼──┤
│din care: │Laborator tehnologic │32│
│ ├─────────────────────┼──┤
│ │Instruire practică │- │
└─────────────┴─────────────────────┴──┘
Modul II. Aparate electrice
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│ │ │192│
│Total ore/an:├────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│32 │
│ ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │128│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Modul III. Maşini electrice
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│ │ │192│
│Total ore/an:├────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│32 │
│ ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │128│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Modul IV. Autovehicule
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│ │ │192│
│Total ore/an:├────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│32 │
│ ├────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │128│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală Modul V. *) ....................... (Total ore/an: 270) *) Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. Total ore/an = 5 zile x 6 ore/zi x 9 săptămâni = 270 ore/an TOTAL GENERAL: 942 ore/an Notă: Pregătirea practică şi stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituţia publică parteneră cât şi în unitatea de învăţământ, în funcţie de condiţiile locale. MODUL I. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV ● Notă introductivă Modulul "Măsurări electrice în curent alternativ", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 96 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 32 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Măsurări electrice în curent alternativ" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────┐
│URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR │ │
│ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV│ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Curentul electric│
│ │ │ │alternativ: │
│ │ │ │- Inducţia │
│ │ │ │electromagnetică │
│ │ │ │(definire │
│ │ │ │fenomen, montaje │
│ │ │ │experimentale, │
│ │ │ │legea inducţiei │
│ │ │ │electromagnetice)│
│ │ │ │- Generarea │
│ │ │ │tensiunii │
│ │ │ │electromotoare │
│ │ │ │alternative │
│ │ │ │sinusoidale │
│ │ │ │(principiul │
│ │ │ │generatorului de │
│ │ │ │c.a. monofazat/ │
│ │ │ │trifazat) │
│ │ │ │- Mărimi │
│ │ │ │caracteristice │
│ │ │ │curentului │
│ │ │ │alternativ │
│ │ │ │monofazat/ │
│ │ │ │trifazat │
│ │4.2.1. │ │(definire, │
│ │4.2.2. │4.3.1. │relaţii │
│ │4.2.3. │4.3.2. │matematice, │
│4.1.1. │4.2.4. │4.3.3. │unităţi de │
│ │4.2.20. │4.3.6. │măsură): valoarea│
│ │4.2.21. │ │instantanee, │
│ │ │ │valoarea │
│ │ │ │efectivă, │
│ │ │ │amplitudinea, │
│ │ │ │perioada, │
│ │ │ │frecvenţa, │
│ │ │ │pulsaţia, faza, │
│ │ │ │faza iniţială │
│ │ │ │- Reprezentarea │
│ │ │ │convenţională a │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │alternative │
│ │ │ │sinusoidale │
│ │ │ │- Puteri │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │curent │
│ │ │ │alternativ: │
│ │ │ │puterea aparentă,│
│ │ │ │puterea activă, │
│ │ │ │puterea reactivă │
│ │ │ │Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru simularea │
│ │ │ │funcţionării │
│ │ │ │generatorului de │
│ │ │ │c.a. monofazat │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Circuite │
│ │ │ │electrice de c.a.│
│ │ │ │monofazat │
│ │ │ │(definire, │
│ │ │ │unităţi de măsură│
│ │ │ │şi relaţii de │
│ │ │ │calcul pentru │
│ │ │ │mărimile │
│ │ │ │caracteristice; │
│ │ │ │scheme │
│ │ │ │electrice): │
│ │ │ │- Elemente de │
│ │ │ │circuit în curent│
│ │ │ │alternativ: │
│ │ │ │rezistoare, │
│ │4.2.5. │ │bobine, │
│ │4.2.6. │ │condensatoare │
│ │4.2.7. │4.3.1. │- Circuite │
│4.1.2. │4.2.8. │4.3.2. │electrice simple │
│ │4.2.9. │4.3.3. │cu rezistoare, │
│ │4.2.20. │4.3.6. │bobine şi │
│ │4.2.21. │ │condensatoare │
│ │ │ │conectate în │
│ │ │ │serie şi/sau │
│ │ │ │paralel Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru simularea │
│ │ │ │comportării │
│ │ │ │elementelor de │
│ │ │ │circuit în curent│
│ │ │ │alternativ │
│ │ │ │Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru simularea │
│ │ │ │funcţionării │
│ │ │ │circuitelor de │
│ │ │ │curent alternativ│
│ │ │ │monofazat │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Măsurarea │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │circuite de c.a. │
│ │ │ │monofazat │
│ │ │ │(aparate de │
│ │ │ │măsurat │
│ │ │ │utilizate, │
│ │ │ │reglaje │
│ │ │ │pregătitoare ale │
│ │ │ │aparatelor, │
│ │ │ │scheme de montaj,│
│ │ │ │citirea │
│ │ │ │indicaţiilor │
│ │ │ │aparatelor, │
│ │ │ │relaţii de │
│ │ │ │calcul, │
│ │ │ │prelucrarea şi │
│ │ │ │interpretarea │
│ │ │ │rezultatelor): │
│ │ │ │- Măsurarea │
│ │ │ │intensităţii │
│ │ │ │curentului │
│ │ │ │electric │
│ │ │ │alternativ cu │
│ │ │ │ampermetrul şi │
│ │ │ │multimetrul │
│ │ │ │- Măsurarea │
│ │ │ │tensiunii │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │alternative cu │
│ │ │ │voltmetrul şi │
│ │ │ │multimetrul │
│ │ │ │- Măsurarea │
│ │ │ │puterii electrice│
│ │4.2.10. │ │în circuite de │
│ │4.2.11. │ │c.a. monofazat: │
│ │4.2.12. │4.3.1. │() Măsurarea │
│ │4.2.13. │4.3.2. │puterii aparente │
│4.1.3. │4.2.14. │4.3.3. │cu montajul volt-│
│ │4.2.15. │4.3.4. │ampermetric │
│ │4.2.16. │4.3.5. │() Măsurarea │
│ │4.2.20. │4.3.6. │puterii active cu│
│ │4.2.21. │ │wattmetrul │
│ │ │ │() Măsurarea │
│ │ │ │puterii reactive │
│ │ │ │cu varmetrul │
│ │ │ │() Măsurarea │
│ │ │ │indirectă a │
│ │ │ │puterii reactive │
│ │ │ │- Măsurarea │
│ │ │ │energiei │
│ │ │ │electrice active │
│ │ │ │cu contorul │
│ │ │ │- Măsurarea │
│ │ │ │impedanţelor: │
│ │ │ │() Măsurarea │
│ │ │ │impedanţelor prin│
│ │ │ │metoda │
│ │ │ │substituţiei │
│ │ │ │() Punţi de c.a. │
│ │ │ │pentru măsurarea │
│ │ │ │capacităţii │
│ │ │ │() Punţi de c.a. │
│ │ │ │pentru măsurarea │
│ │ │ │inductanţei │
│ │ │ │Soft-uri │
│ │ │ │educaţionale │
│ │ │ │pentru simularea │
│ │ │ │măsurării │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │circuitele de │
│ │ │ │c.a. │
│ │ │ │Norme SSM şi PSI │
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │măsurării │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │electrice în │
│ │ │ │curent alternativ│
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │Extinderea │
│ │ │ │domeniului de │
│ │ │ │măsurare al │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │analogice în c.a.│
│ │ │ │monofazat (scheme│
│ │ │ │de montaj, │
│ │ │ │relaţii de │
│ │ │ │calcul): │
│ │4.2.17. │ │- Extinderea │
│ │4.2.18. │4.3.1. │domeniului de │
│4.1.4. │4.2.19. │4.3.2. │măsurare al │
│ │4.2.20. │4.3.6. │ampermetrelor cu │
│ │4.2.21. │ │transformatoare │
│ │ │ │de măsurat de │
│ │ │ │curent │
│ │ │ │- Extinderea │
│ │ │ │domeniului de │
│ │ │ │măsurare al │
│ │ │ │voltmetrelor cu │
│ │ │ │transformatoare │
│ │ │ │de măsurat de │
│ │ │ │tensiune │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Mijloace de măsurare pentru mărimi electrice de c.a.: ampermetre, voltmetre, multimetre, wattmetre, varmetre, punţi de c.a., contoare – Transformatoare de măsurat de tensiune şi de curent – Surse de c.a., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură – Soft educaţional – Echipament individual de securitatea muncii ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Măsurări electrice în curent alternativ" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Măsurări electrice în curent alternativ" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/competenţelor de specialitate. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui etc.; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); – problematizarea; – demonstraţia; – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – jocuri de rol; – simulări; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/în echipă. Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activităţile de învăţare-evaluare este metoda diagramei Venn. O diagramă Venn este un organizator grafic cognitiv, format din două cercuri (sau elipse, ovale, dreptunghiuri rotunjite etc.) care se suprapun parţial. Ea poate fi folosită pentru a evidenţia asemănările şi deosebirile dintre două idei/concepte/sisteme. Profesorul cere elevilor să construiască o asemenea diagramă, completând în perechi doar părţile care nu se suprapun, corespunzătoare deosebirilor (elementelor specifice) referitoare la câte unul dintre cele două concepte/idei/sisteme. Apoi, tot în perechi sau grupaţi câte patru, elevii îşi compară diagramele şi completează împreună zona de intersecţie a cercurilor cu elementele comune celor două elemente analizate. Metoda constituie o strategie de învăţare care îmbină cooperarea cu competiţia: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de învăţare-evaluare, exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacitatea de a lucra în perechi sau în grup. Antrenaţi în completarea unei diagrame Venn, chiar şi elevii mai timizi se simt încurajaţi, comunică mai uşor şi participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează. Profesorii pot folosi diagramele Venn ca modalitate de a evalua ceea ce au învăţat elevii sau ca un mijloc rapid, informal, de a verifica ceea ce au înţeles. Avantajele utilizării diagramei Venn: - stimulează concentrarea atenţiei, gândirea critică, analitică; – favorizează cunoaşterea directă a realităţii, prin stabilirea diferenţelor specifice între două concepte; – formează capacităţi de analiză sistematică; – invită la sintetizare, asociere, analogie, realizarea de distincţii; – implică funcţiile superioare ale gândirii; – favorizează formularea de reflecţii, observaţii, constatări; – eficientizează rezolvarea unei probleme/situaţii problemă; – facilitează transferarea soluţiei la o altă situaţie asemănătoare; – favorizează implicarea activă. Dezavantajul metodei: poate fi utilizată doar dacă termenii/ideile/conceptele sunt comparabile. Pentru tema "Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric" se prezintă un exemplu de aplicare a metodei descrise. FIŞĂ DE LUCRU - DIAGRAMA VENN Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric ● Lucraţi în perechi, apoi pe grupe! Timp alocat: 10 min/perechi şi 10 min/grupe Rezultate ale învăţării vizate, conform standardului de pregătire profesională: 4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate, norme SSM şi PSI specifice, soft educaţional): măsurarea puterii aparente 4.2.20. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă 4.2.21. Comunicarea rezultatelor activităţilor desfăşurate 4.3.1. Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă 4.3.2. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită 4.3.6. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme Sarcini de lucru: Realizaţi o comparaţie între montajul amonte şi montajul aval de măsurare a puterii electrice aparente. Identificaţi caracteristicile individuale pentru fiecare tip de montaj de măsurare (deosebirile) şi caracteristicile comune (asemănările). Activitate în perechi: Fiecare elev al perechii va alege câte un tip de montaj. Puteţi decide prin tragere la sorţi. Într-o diagramă Venn, completaţi, fiecare, caracteristicile individuale ale montajului ales. Activitate în grup: Comparaţi diagramele, apoi completaţi împreună zona de intersecţie a diagramelor, cu elementele comune celor două montaje. Exemplu de rezolvare a sarcinii de lucru (a se vedea imaginea asociată) Un alt exemplu de metodă de învăţare, care presupune instruirea elevilor prin organizarea şi desfăşurarea unor activităţi practice de învăţare, îl reprezintă lucrările de laborator. Prin desfăşurarea de lucrări practice de laborator, elevii îşi formează priceperi şi deprinderi de lucru necesare pentru viaţă şi pentru activitatea profesională, îşi dezvoltă abilităţile de cooperare şi de lucru în echipă. Lucrările de laborator se execută prin parcurgerea următoarelor etape: 1. Instructajul privind normele de protecţia muncii specifice lucrării, realizat de către profesor, la începutul orei. Instalaţiile şi aparatele din laborator trebuie să aibă instrucţiuni de folosire cu măsurile de protecţia muncii necesare. Nu se permite realizarea de lucrări cu aparate sau instalaţii defecte ori care au defecte de izolaţie a cablurilor sau a altor elemente de alimentare cu energie electrică. 2. Planificarea individuală a muncii, prin prezentarea de către profesor a obiectivelor lecţiei şi distribuirea sarcinilor şi a responsabilităţilor, respectiv cunoaşterea de către elevi a scopului lucrării, a produsului sau a instalaţiei ce urmează a fi realizată şi a paşilor ce urmează a fi parcurşi. În acest sens, se recomandă ca elevii să primească o fişă de lucru cu toate informaţiile necesare realizării lucrării de laborator. 3. Efectuarea propriu-zisă a lucrării de laborator. Elevii îşi aleg materialele şi mijloacele potrivite scopului propus şi ţinând cont de recomandările din fişa de lucru primită, realizează lucrarea practică. Pentru obţinerea unor rezultate corespunzătoare, în timpul desfăşurării lucrării de laborator, elevii trebuie să ţină cont de următoarele reguli: - citirea aparatelor să se facă cu multă atenţie, pentru a se evita erorile de citire; – datelor obţinute să fie înregistrate corect; – variaţia anumitor parametri (curent, tensiune, rezistenţă etc.) să se facă încet şi cu atenţie asupra sensului de variaţie; – contactele legăturilor electrice în montaj să fie corect făcute şi bine strânse, pentru a nu se introduce erori la măsurări şi pentru a evita încălzirile locale; – evitarea zgomotelor şi trepidaţiilor. 4. Controlul şi autocontrolul execuţiei propriu-zise a lucrării de laborator, avându-se grijă să se corecteze eventualele greşeli. În continuare, se prezintă un exemplu de fişă de lucru pentru lucrarea de laborator cu tema " Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric". Pentru această lucrare, se recomandă ca elevii să lucreze în echipă, fiecare dintre ei având sarcini specifice. De exemplu, sarcinile de lucru în cadrul unei grupe de patru elevi pot fi distribuite astfel: - un elev va selecta aparatele de măsurat necesare realizării lucrării; – un elev va realiza montajul de lucru, conform schemei date; – un elev va citi indicaţiile aparatelor de măsură; – un elev va completa tabelul cu rezultatele obţinute; – toţi elevii din cadrul grupei vor interpreta rezultatele măsurărilor efectuate. LUCRARE DE LABORATOR Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric FIŞĂ DE LUCRU ● Lucraţi în echipă! Timp de lucru: 50 min Rezultate ale învăţării vizate, conform standardului de pregătire profesională: 4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate, norme SSM şi PSI specifice, soft educaţional): măsurarea puterii aparente; 4.2.10. Selectarea aparatelor de măsurat în funcţie de mărimea electrică de măsurat şi domeniul de variaţie al acesteia 4.2.13. Realizarea montajelor de măsurare a mărimilor electrice de c.a. monofazat 4.2.14. Citirea indicaţiilor aparatelor de măsurat 4.2.15. Prelucrarea matematică şi interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate 4.3.1. Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă 4.3.2. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită 4.3.3. Respectarea normelor de securitate la locul de muncă, precum şi a normelor de prevenire şi stingere a incendiilor Schema montajului de lucru: (a se vedea imaginea asociată) Aparate şi dispozitive necesare: - A - ampermetru feromagnetic (electrodinamic); – V - voltmetru feromagnetic (electrodinamic); – Z - consumator (receptor) de impedanţă Z; – K - comutator cu două poziţii; – K(1) - întrerupător; – sursă de tensiune alternativă; – multimetru analogic/digital; – conductoare de legătură. Modul de lucru: 1. Alegeţi aparatele necesare măsurării puterii electrice aparente 2. Măsuraţi rezistenţa internă a ampermetrului (rA) şi a voltmetrului (RV) cu multimetrul 3. Realizaţi montajul conform schemei electrice 4. Efectuaţi măsurările cu voltmetrul şi ampermetrul 5. Calculaţi produsul dintre tensiunea electrică U măsurată cu voltmetrul şi curentul I măsurat cu ampermetrul 6. Calculaţi puterile aparente cu relaţiile: a. montajul amonte (k pe poziţia a): S = U.I - [r(A) .I^2] b. montajul aval (k pe poziţia b): S = U.I - [U(2)/R(V)] 7. Calculaţi eroarea relativă de măsurare epsilon(r) 8. Completaţi tabelul de mai jos cu rezultatele obţinute (a se vedea imaginea asociată) 9. Formulaţi observaţii şi concluzii proprii despre lucrare. Atenţie! - Este interzisă atingerea părţilor neizolate ale circuitului (borne, fişe, capete libere ale conductoarelor etc.), atât timp cât circuitul se află sub tensiune – Nu se vor folosi conductoare de legătură defecte sau improvizate. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. ● planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: ● realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Se propun următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/interevaluare; – eseul; – portofoliul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice. Se propun următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul, – studiul de caz, – portofoliul, – testele sumative. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Se propune un test de evaluare pentru tema "Măsurarea puterii aparente cu montajul volt- ampermetric", care vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării, conform standardului de pregătire profesională: 4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate, norme SSM şi PSI specifice, soft educaţional): măsurarea puterii aparente 4.2.20. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă 4.3.6. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme TEST DE EVALUARE ● Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ● Timpul efectiv de lucru este de 25 minute. I. Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: (15 puncte) 1. Metoda ampermetrului şi voltmetrului poate fi utilizată în circuitele de c.a. pentru a măsura: a) puterea activă; b) puterea aparentă; c) puterea reactivă; d) energia electrică. 2. Puterea aparentă S se calculează cu relaţia: (U - tensiunea electrică; I - intensitatea curentului electric; phi - defazajul dintre tensiune şi curent) a) S = U/I; b) S = UI; c) S = UIsin phi; d) S = UIcos phi. 3. Montarea ampermetrelor şi voltmetrelor în circuitul de măsurare a puterii se face în varianta amonte sau aval, în funcţie de valoarea: a) defazajului dintre tensiune şi curent; b) frecvenţei sursei de alimentare; c) impedanţei consumatorului; d) tensiunii de alimentare. II. Notaţi în dreptul fiecărui enunţ litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals: (15 puncte) 1. Măsurarea puterii aparente se poate face cu wattmetrul electrodinamic sau ferodinamic. 2. Eroarea sistematică la măsurarea puterii electrice prin metoda ampermetrului şi voltmetrului, varianta amonte, este determinată de ampermetru. 3. Varianta aval se foloseşte pentru măsurarea puterii electrice în cazul consumatorilor mari. III. Se dă schema electrică pentru măsurarea puterii electrice în c.a. monofazat, din figura de mai jos. (30 puncte). (a se vedea imaginea asociată) a) Precizaţi denumirea şi rolul elementelor notate pe schemă cu A şi V. b) Indicaţi puterea electrică măsurată şi denumirea metodei de măsurare. c) Denumiţi varianta de montaj realizată atunci când comutatorul (K) este pe poziţia (a). IV. Rezolvaţi următoarea problemă: (30 puncte) Un receptor inductiv de c.a. este alimentat la tensiunea sinusoidală cu valoarea efectivă U = 220 V. Ştiind că valoarea efectivă a curentului prin receptor este I = 2A, calculaţi: a) puterea aparentă; b) impedanţa receptorului. Barem de corectare şi notare Subiectul I 15 puncte 1 - b; 2 - b; 3 - c. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul II 15 puncte 1 - F; 2 - A; 3 - F. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul III 30 puncte a) 12 puncte A - ampermetru; măsoară intensitatea curentului electric din circuit V - voltmetru; măsoară tensiunea electrică Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 6 puncte. Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. b) 12 puncte puterea electrică aparentă metoda ampermetrului şi a voltmetrului Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 6 puncte. Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. c) 6 puncte varianta amonte Pentru răspuns corect se acordă 6 puncte. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul IV 30 puncte a) 15 puncte S = U x I = 220 x 2 = 440 VA Se acordă 15 puncte astfel: 5 puncte pentru relaţia de calcul, 3 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 5 puncte pentru precizarea unităţii de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. b) 15 puncte Z = U/I = 220/2 = 110 ohmi Se acordă 15 puncte astfel: 5 puncte pentru relaţia de calcul, 3 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 5 puncte pentru precizarea unităţii de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. ● Bibliografie [1] http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html [2] Standardele de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3, domeniul de pregătire profesională Electric [3] Cosma, D.I., Mareş, F., Electrotehnică şi măsurări electrice, Manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2010 [4] Hilohi, S., ş.a., Electrotehnică aplicată, Liceu tehnologic, profil tehnic, Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2005 [5] Isac, E., Măsurări electrice şi electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999 [6] Mareş, F., ş.a., Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura ART GRUP EDITORIAL, Bucureşti, 2006 [7] Mareş, F., Cosma, D.I., Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2010 [8] Tănăsescu, M., Gheorghiu, T., Gheţu, C., Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a, Editura Aramis, Bucureşti, 2005 [9] Niţucă, C., Stanciu, T., Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica, Iaşi, 2006 MODUL II. APARATE ELECTRICE ● Notă introductivă Modulul "Aparate electrice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 32 ore/an - laborator tehnologic ● 128 ore/an -instruire practică Modulul "Aparate electrice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬────────────────┐
│URÎ 5. MONTAREA ŞI │ │
│ÎNTREŢINEREA APARATELOR │ │
│ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Aparate │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │joasă tensiune │
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │rol funcţional, │
│ │ │ │mărimi nominale,│
│ │ │ │subansambluri │
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │notaţii şi semne│
│ │ │ │convenţionale, │
│ │ │ │utilizări): │
│ │ │ │- aparate de │
│ │ │ │conectare; │
│ │5.2.1. │ │- aparate de │
│ │5.2.2. │ │comandă; │
│ │5.2.3. │ │- aparate de │
│5.1.1. │5.2.4. │5.3.5. │reglare; │
│5.1.5. │5.2.19 │ │- aparate de │
│ │5.2.23. │ │semnalizare; │
│ │5.2.24. │ │- aparate de │
│ │ │ │protecţie; │
│ │ │ │- aparate pentru│
│ │ │ │automatizări; │
│ │ │ │- aparate pentru│
│ │ │ │instalaţii │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │iluminat şi │
│ │ │ │prize. │
│ │ │ │Surse de │
│ │ │ │informare şi │
│ │ │ │documentare │
│ │ │ │pentru aparate │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │joasă tensiune │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Lucrări de │
│ │ │ │montare şi │
│ │ │ │executare a │
│ │ │ │conexiunilor │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │j.t., conform │
│ │ │ │fişelor │
│ │ │ │tehnologice: │
│ │ │ │- operaţii de │
│ │ │ │montare şi │
│ │ │ │executare a │
│ │ │ │conexiunilor; │
│ │ │ │- materiale, │
│ │ │ │SDV-uri, aparate│
│ │5.2.5. │ │de măsură şi │
│ │5.2.6. │5.3.1. │control │
│ │5.2.7. │5.3.2. │necesare; │
│ │5.2.8. │5.3.3. │- operaţii de │
│5.1.2. │5.2.9. │5.3.4. │verificare a │
│5.1.5. │5.2.10. │5.3.5. │funcţionării; │
│5.1.6. │5.2.19. │5.3.6. │- fişa │
│5.1.7. │5.2.20. │5.3.7. │tehnologică; │
│ │5.2.21. │5.3.8. │- norme SSM şi │
│ │5.2.22. │5.3.9. │PSI. │
│ │5.2.23. │5.3.10. │Surse de │
│ │5.2.24. │ │informare şi │
│ │ │ │documentare │
│ │ │ │pentru aparate │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │joasă tensiune │
│ │ │ │Modalităţi de │
│ │ │ │avertizare a │
│ │ │ │pericolelor la │
│ │ │ │locul de muncă │
│ │ │ │(semnale de │
│ │ │ │avertizare) │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │protecţia │
│ │ │ │mediului şi de │
│ │ │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Solicitările │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │j.t. (cauze, │
│ │ │ │efecte, metode /│
│ │ │ │măsuri de │
│ │ │ │limitare): │
│ │ │ │- electrice; │
│ │ │ │- termice; │
│ │ │ │- │
│ │ │ │electrodinamice;│
│ │ │ │- datorate │
│ │ │ │mediului. │
│ │ │ │Lucrări de │
│ │ │ │întreţinere a │
│ │ │ │aparatelor │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │joasă tensiune, │
│ │ │ │conform fişelor │
│ │ │ │tehnologice: │
│ │5.2.10. │ │- operaţii de │
│ │5.2.11. │ │demontare/ │
│ │5.2.12. │5.3.1. │montare a │
│ │5.2.13. │5.3.2. │aparatelor │
│ │5.2.14. │5.3.3. │electrice de │
│5.1.3. │5.2.15. │5.3.4. │joasă tensiune; │
│5.1.4. │5.2.16. │5.3.5. │- operaţii de │
│5.1.5. │5.2.17. │5.3.6. │verificare a │
│5.1.6. │5.2.18. │5.3.7. │funcţionării; │
│5.1.7. │5.2.19. │5.3.8. │- materiale, │
│ │5.2.20. │5.3.9. │SDV-uri, aparate│
│ │5.2.21. │5.3.10. │de măsură şi │
│ │5.2.22. │ │control │
│ │5.2.23. │ │necesare; │
│ │5.2.24. │ │- fişa │
│ │ │ │tehnologică; │
│ │ │ │- norme SSM şi │
│ │ │ │PSI. │
│ │ │ │Surse de │
│ │ │ │informare şi │
│ │ │ │documentare │
│ │ │ │pentru aparate │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │joasă tensiune │
│ │ │ │Modalităţi de │
│ │ │ │avertizare a │
│ │ │ │pericolelor la │
│ │ │ │locul de muncă │
│ │ │ │(semnale de │
│ │ │ │avertizare) │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │protecţia │
│ │ │ │mediului şi de │
│ │ │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor │
└──────────┴─────────┴─────────┴────────────────┘
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): 1. Scule şi dispozitive pentru lucrări de montare şi întreţinere a aparatelor electrice de j.t. (trusa electricianului - cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă, cuţite) 2. Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre. 3. Cabluri şi conductoare, papuci de cablu, şuruburi şi piuliţe, cleme şi conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit 4. Aparate de conectare: întreruptoare-separatoare, contactoare, prize şi fişe industriale, demaroare, întreruptoare automate, disjunctoare, contactoare cu disjunctoare 5. Aparate de comandă: comutatoare stea-triunghi, autotransformatoare de pornire, inversoare de sens, comutatoare de număr de poli, demaroare 6. Aparate de reglare: reostate de pornire şi de excitaţie, controlere, relee 7. Aparate de semnalizare: lămpi de semnalizare, butoane şi selectoare cu lampă de semnalizare integrată, manipulatoare, cutii suspendate cu butoane, balize luminoase, hupe, sonerii, buzere 8. Aparate de protecţie: siguranţe fuzibile, blocuri de relee termice, separatoare cu siguranţe, descărcătoare, relee de protecţie, declanşatoare 9. Aparate pentru automatizări: butoane de comandă, limitatoare, microîntreruptoare 10. Aparate pentru instalaţii electrice de iluminat şi prize: prize, întreruptoare 11. Panoplii cu componente şi subansambluri ale aparatelor electrice 12. Documentaţie tehnică şi tehnologică 13. Echipament individual de securitatea muncii ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Aparate electrice" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Aparate electrice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Între temele care pot fi abordate în cadrul orelor de laborator tehnologic propunem, cu titlu de exemplu, şi următoarele teme: 1. Identificarea elementelor componente ale aparatelor electrice de joasă tensiune. 2. Scheme electrice corespunzătoare aparatelor de conectare (legături electrice interne). 3. Scheme de conectare în instalaţii pentru aparatele de protecţie şi reglaj şi reguli de exploatare. 4. Identificarea aparatelor pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice în scheme date şi corelarea caracteristicilor acestora cu instalaţia din care fac parte. 5. Studiul protecţiilor asigurate prin relee şi declanşatoare în instalaţiile electrice. 6. Determinarea experimentală a caracteristicilor principale ale releelor maximale de curent/minimale de tensiune: tensiuni/curenţi de acţionare, coeficient de revenire, precizie. 7. Verificarea experimentală a caracteristicilor reglajului realizat prin relee termice. 8. Identificarea aparatelor necesare în instalaţii electrice în funcţie de rolul funcţional pe care trebuie să-l asigure şi de datele caracteristice ale instalaţiei (alegere din cataloage de furnizor). 9. Identificarea solicitărilor la care sunt supuse aparate electrice date, în funcţie de modul de manifestare a acestor solicitări şi aplicarea măsurilor de limitare/prevenire. 10. Verificarea caracteristicilor şi funcţionalităţii aparatelor electrice prin comparaţie cu datele de catalog/specificaţiile tehnice. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/în echipă. O metodă interactivă ce poate fi integrată în activităţile de învăţare la acest modul este metoda "Floarea de nufăr" (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE). Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr. Cele opt idei secundare sunt înregistrate în jurul temei centrale, urmând ca apoi, ele să devină, la rândul lor, teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor construi câte alte 8 noi idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte. Tehnica florii de nufăr cunoaşte mai multe variante, adaptabile diferitelor situaţii concrete în care se aplică fiecare; în general, etapele acestei tehnici sunt: 1. Construirea diagramei, conform figurii 1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 1. Explicativă pentru aplicarea metodei Diagramei Lotus 2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei Profesorul stabileşte tema de studiu (de exemplu, "Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune" şi o scrie în centrul diagramei. 3. Generarea ideilor/subtemelor secundare Elevii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 "petale" (pătrate) care înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic, aşa cum se prezintă în figura 1. Se prezintă un exemplu de aplicare a metodei "Floare de nufăr", pentru o lecţie cu tema "Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune". Rezultatele învăţării vizate, conform standardului de pregătire profesională sunt: 5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j.T. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare) 5.2.11. Corelarea cauzelor solicitărilor aparatelor electrice de j.t. cu efectele corespunzătoare 5.2.12. Aplicarea măsurilor de limitare a solicitărilor care apar în funcţionarea aparatelor electrice de j.t. Pentru tema precizată, prin discuţii dirijate, elevii pot identifica următoarele idei/subteme legate de tema centrală: A. solicitări electrice prin străpungere B. solicitări electrice prin conturnare C. solicitări termice D. solicitări electrodinamice E. solicitări datorate factorilor de mediu - umiditatea excesivă F. solicitări datorate factorilor de mediu - altitudinea, presiunea aerului G. solicitări datorate factorilor de mediu - pulberi şi gaze explozive H. solicitări datorate factorilor de mediu - praf, agenţi corosivi Colectivul de elevi ai clasei se împarte în 8 echipe de câte 3(4) elevi, câte o echipă pentru fiecare "petală". 4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane ("flori de nufăr"). Pentru acest exemplu concret, este adecvată o variantă a tehnicii florii de nufăr, anume aceea în care, pentru ideile secundare, considerate teme principale, se generează un număr, mai mic decât 8, de idei, anume patru. Astfel, pentru fiecare tip de solicitare, elevii vor dezvolta idei pe baza conţinuturilor prevăzute de curriculum, la tema respectivă şi anume: 1. cauzele solicitării 2. efectele solicitării 3. principiul metodelor de limitare a efectelor solicitării 4. măsurile constructive folosite de producătorii de aparate electrice de j.t. Elevii de la fiecare "petală" completează o nouă diagramă lotus, cu 4 petale, înregistrând ideile corespunzătoare celor 4 subteme enumerate. 5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod, cât mai multe cadrane ("flori de nufăr"). În cazul exemplului prezentat, datorită nivelului la care sunt prezentate cunoştinţele prevăzute în curriculum, diagrama lotus va avea doar două cadrane. 6. Evaluarea ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise pot constitui sursele unor noi aplicaţii şi teme de studiu la lecţiile viitoare. Fiecare echipă prezintă, în faţa colectivului, rezultatele finale ale activităţii desfăşurate. În această etapă, prin interacţiunea dintre toţi elevii, se pot realiza, analogii, comparaţii, diferenţieri, clarificări, sistematizări etc. cu efect direct asupra conţinuturilor din diagrama fiecărei echipe. Evaluarea muncii colaborative în grup, aprecierea participării şi folosirea rezultatelor obţinute în activităţile ulterioare, constituie ultima fază a tehnicii florii de nufăr, fază care revine profesorului şi în urma căreia elevii primesc un feed-back constructiv. Indiferent de varianta aplicată în procesul didactic, tehnica florii de nufăr reprezintă o modalitate de lucru în grup cu mari valenţe formativ-educative: stimulează şi dezvoltă capacităţi ale inteligenţei lingvistice (abilitatea de a folosi limbajul de specialitate pentru a-şi aminti cunoştinţele anterioare şi a crea idei/teme noi), ale inteligenţei interpersonale (capacitatea de a înţelege intervenţiile, motivaţiile, dorinţele celorlalţi), ale inteligenţei intrapersonale (capacitatea de autoînţelegere, autoapreciere corectă a sentimentelor şi motivaţiilor proprii), ale inteligenţei naturaliste (care face omul capabil să recunoască, să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător), ale inteligenţei sociale (capacitatea de relaţionare). Tehnica Lotus este un mijloc eficient de activizare a energiilor, capacităţilor şi structurilor cognitive la diferite discipline de studiu. ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării şi şi-au format competenţele stabilite în Standardele de Pregătire Profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare - probe orale, scrise, practice. ● Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. ● Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: ● Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Se propun următoarele instrumente de evaluare continuă: ● Fişe test; ● Fişe de lucru; ● Fişe de autoevaluare/interevaluare; ● Eseul; ● Portofoliul; ● Referatul ştiinţific; ● Proiectul; ● Activităţi practice + Fişe de observaţie; ● Teste docimologice. Se propun următoarele instrumente de evaluare finală: ● Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi. ● Studiul de caz, cu variantele sale (prezentare de informaţii + sarcini de lucru pe baza acestora, sarcini de lucru rezolvate prin documentare + prezentare rezultate), folosit de exemplu, pentru un produs, o imagine, sau o înregistrare electronică referitoare la un anumit proces tehnologic. ● Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare; ● Testele sumative reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluarea de tip formativ şi, la final, de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Evaluarea sumativă trebuie proiectată astfel încât să fie respectate criteriile şi indicatorii de realizare a acestora prevăzute în standardul de pregătire profesională. Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării din standardul de pregătire profesională: 5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j.t. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare) 5.2.23. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate 5.3.5. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temei "Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune" TEST DE EVALUARE Timp de lucru: 50 minute Se acordă din oficiu 10 puncte SUBIECTUL I 20 puncte I. Scrieţi, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotaţi cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns. 10 p 1. Reducerea distanţelor de izolare dintre conductoarele paralele parcurse de curent electric ca urmare a acţiunii forţelor electrodinamice, se produce numai în situaţie în care curenţii: a) au acelaşi sens; b) sunt de sensuri contrare; c) cresc liniar în timp; d) au frecvenţă foarte mare. 2. Forţele electrodinamice exercitate între conductoarele paralele parcurse de curent electric solicită aceste conductoare la: a) compresiune; b) întindere; c) încovoiere; d) răsucire. 3. Solicitarea electrică prin străpungere constă în formarea unui canal conductor de electricitate: a) pe suprafaţa unui conductor; b) pe suprafaţa unui izolant; c) prin interiorul unui conductor; d) prin interiorul unui izolant. 4. Solicitarea electrică prin conturnare apare pe suprafaţa izolatoarelor: a) lichide; b) lichide şi gazoase; c) solide; d) solide şi lichide. 5. În regim normal, la un sistem fişă-priză, apar solicitări: a) electrice; b) electrodinamice; c) mecanice; d) termice. I.2. Transcrieţi pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 10 p a) Ştifturile fişei electrice sunt solicitate electric prin conducţie şi mecanic prin frecare. b) La apariţia unui scurtcircuit, cele două conductoare ale unui prelungitor monofazat sunt solicitate termic prin conducţie şi electrodinamic prin respingere. c) Firul fuzibil al unei siguranţe este supus în principal, solicitării electrice. d) La surtcircuit, conductoarele supuse forţelor electrodinamice prezintă fenomenul de vibraţii mecanice. e) Aparatele de joasă tensiune sunt aparate destinate funcţionării în aer liber. SUBIECTUL II 30 puncte II.1. Scrieţi pe foaia de răspuns informaţia corectă care completează spaţiile libere. 20 p a) Atmosfera umedă, sărată specifică mediului marin, favorizează solicitarea prin ...(1)... a izolatoarelor şi ...(2)... pieselor metalice. b) Aparatele electrice de joasă tensiune în execuţie capsulată sunt destinate să funcţioneze în mediul ...(3)... şi sunt protejate împotriva loviturilor în ....(4)... rezistente mecanic. c) Solicitarea electrică este solicitarea la care este supus un ...(5)... electric atunci când două regiuni ale sale se află la ...(6)... diferite. d) Trecerea curentului electric prin conductoare determină ...(7)... acestora mai ales în locurile în care secţiunea căii de curent este foarte ...(8)... e) La temperaturi ridicate, piesele arcuitoare din oţel din componenţa aparatelor electrice, îşi pierd proprietăţile ...(9)..., iar piesele din cupru se oxidează, mărind rezistenţa de ...(10)... II.2. În coloana A sunt enumerate tipuri de solicitări ale aparatelor electrice, iar în coloana B sunt indicate cauze ale apariţiei solicitărilor. Scrieţi pe foaia de răspuns asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B. 10 p
┌─────────────────────┬────────────────┐
│A. Tipuri de │B. Cauze ale │
│solicitări ale │apariţiei │
│aparatelor electrice │solicitărilor │
├─────────────────────┼────────────────┤
│ │a. curentul de │
│1. solicitări │scurtcircuit │
│electrice │b. durata de │
│2. solicitări │funcţionare │
│electrodinamice │c. mişcarea │
│3. solicitări │pieselor │
│datorate mediului │componente │
│4. solicitări │d. │
│mecanice │supratensiunea │
│5. solicitări termice│e. umezeala │
│ │f. variaţia de │
│ │temperatură │
└─────────────────────┴────────────────┘
SUBIECTUL III 40 puncte III.1. Realizaţi un eseu cu titlul "Solicitări termice ale aparatelor electrice" după următoarea structură de idei: 20 p a) Definiţia solicitărilor termice. b) Argumentarea necesităţii de a limita încălzirea pieselor din componenţa aparatelor electrice c) Precizarea parametrilor de circuit care influenţează încălzirea căilor de curent. d) Enumerarea a patru efecte ale solictărilor termice asupra aparatelor electrice. III.2. Două conductoare paralele din componenţa unui aparat electric au lungimea l = 120 cm, fiind situate la o distanţă a = 80 cm, unul faţă de celălalt. 20 p a) Să se calculeze forţa electrodinamică exercitată între două conductoare, în următoarele situaţii: a1) în regim normal de funcţionare: I = 600 A; a2) în regim de scurtcircuit: I = 60 kA. b) Să se compare cele două rezultate obţinute, formulând o concluzie referitoare la efectul curentului de scurtcircuit asupra aparatelor electrice. Barem de corectare şi notare SUBIECTUL I 20 puncte I.1. 10 puncte 1 - a); 2 - c); 3 - d); 4 - c); 5 - d) Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. I.2. 10 puncte a) A; b) A; c) F; d) A; e) F. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. SUBIECTUL II - 30 puncte II.1. - 20 puncte (1) - conturnare; (2) - coroziunea; (3) - industrial; (4) - carcase; (5) - izolator; (6) - potenţiale; (7) - încălzirea; (8) - redusă/mică; (9) - elastice; (10) - contact. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. II.2. 10 puncte 1 - d; 2 - a; 3 - e; 4- c; 5 - f. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. SUBIECTUL III 40 puncte III.1. 20 puncte a) 2 puncte Solicitările termice sunt solicitările determinate de încălzirea provocată de trecerea curentului electric prin conductoare. Pentru răspuns corect şi complet se acordă 2 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 1 punct. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. b) 12 puncte Încălzirea pieselor din componenţa aparatelor electrice trebuie limitată, deoarece: - izolanţii îşi pierd treptat proprietăţile de izolare la temperaturi de lucru peste 150°C – durata de viaţă a izolanţilor scade foarte repede dacă temperatura de lucru creşte – piesele metalice îşi pierd proprietăţile mecanice la temperaturi ridicate – piesele arcuitoare îşi pierd proprietăţile elastice la temperaturi peste 130°C – contactele din cupru se oxidează la temperaturi peste 70°C şi rezistenţa de contact creşte – funcţionarea la temperaturi ridicate poate constitui pericol de incendiu sau explozie Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 2 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. c) 2 puncte Încălzirea căilor de curent este influenţată de următorii parametri de circuit: - rezistivitatea căii de curent – secţiunea căii de curent Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 1 punct. Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. d) 4 puncte Efecte ale solicitărilor termce asupra aparatelor electrice: - oxidarea mai rapidă a contactelor – îmbătrânirea prematură a pieselor izolante – pierderea proprietăţilor elastice – pierderea proprietăţilor mecanice Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 1 punct. Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. III.2. 20 puncte a1) 7 puncte (a se vedea imaginea asociată) Se acordă 7 puncte astfel: 2 puncte pentru relaţia de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură. a2) 6 puncte 60kA = 60000A = 6.10^4 A F(sc) = 2.04 (6.10^4)^2 120/80 x 10^-8 = 110 daN Se acordă 6 puncte astfel: 1 punct pentru transformarea kA în A, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură. c) 7 puncte F(sc)/F = 110/0,011 = 10000 = 10^4 Se acordă 4 puncte astfel: 1 punct pentru relaţia de calcul (raportul forţelor), 1 punct pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor. Forţa electrodinamică la scurtcircuit este de 10^4 mai mare decât cea din regim normal de funcţionare, fapt care periclitează siguranţa în funcţionare a aparatelor electrice. Pentru răspuns corect şi complet se acordă 3 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 1 punct. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte. ● Bibliografie [1] Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric - nivel 3 [2] Mareş, Fl., ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată, Manual pentru clasele a XI-a şi a XI-a, Editura Economică Preuniversitaria, 2002 [3] Bichir, N., Mihoc, D., Boţan, C., Hilohi, S., Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, licee industriale şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1996 [4] http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf [5] http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf [6] Popa, A., Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune. Manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică, anii IV şi V, şcoli de maiştri şi de specializare postliceală. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977 [7] Mira, N., ş.a., Instalaţii şi echipamente electrice. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale. Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1994 [8] Mareş, Fl., ş.a., Lucrător în electromecanică. Manual pentru clasa a X-a. Editura Art Group Editorial, Bucureşti, 2006 [9] Mareş, Fl., ş.a., Domeniul: Electric. Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, clasa a IX-a, Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004 MODUL III. MAŞINI ELECTRICE ● Notă introductivă Modulul "Maşini electrice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 32 ore/an - laborator tehnologic ● 128 ore/an - instruire practică Modulul "Maşini electrice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬────────────────┐
│URÎ 6. MONTAREA ŞI │ │
│ÎNTREŢINEREA MAŞINILOR │ │
│ELECTRICE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Maşini │
│ │ │ │electrice: │
│ │ │ │• Noţiuni │
│ │ │ │generale cu │
│ │ │ │privire la │
│ │ │ │maşinile │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │(transformatoare│
│ │ │ │monofazate şi │
│ │ │ │trifazate, │
│ │ │ │maşini electrice│
│ │ │ │de c.c., maşini │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │c.a. asincrone │
│ │ │ │şi sincrone): │
│ │ │ │- definire, │
│ │ │ │- clasificare, │
│ │ │ │- semne │
│ │ │ │convenţionale; │
│ │6.2.1. │ │- domenii de │
│ │6.2.2. │ │utilizare; │
│6.1.1. │6.2.3. │ │- mărimi │
│6.1.4. │6.2.4. │6.3.1. │nominale. │
│ │6.2.14. │ │• Construcţia │
│ │6.2.18. │ │maşinilor │
│ │6.2.19. │ │electrice: │
│ │ │ │- │
│ │ │ │transformatoare │
│ │ │ │electrice │
│ │ │ │(monofazate şi │
│ │ │ │trifazate); │
│ │ │ │- maşini │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │curent continuu;│
│ │ │ │- maşini │
│ │ │ │electrice de │
│ │ │ │curent │
│ │ │ │alternativ │
│ │ │ │(asincrone, │
│ │ │ │sincrone). │
│ │ │ │Surse de │
│ │ │ │informare şi │
│ │ │ │documentare │
│ │ │ │pentru maşini │
│ │ │ │electrice. │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Lucrări de │
│ │ │ │montare şi │
│ │ │ │executare a │
│ │ │ │conexiunilor │
│ │ │ │maşinilor │
│ │ │ │electrice, │
│ │ │ │conform fişelor │
│ │ │ │tehnologice: │
│ │ │ │- operaţii de │
│ │ │ │montare şi │
│ │ │ │executare a │
│ │ │ │conexiunilor; │
│ │ │ │- operaţii de │
│ │ │ │verificare a │
│ │ │ │funcţionării; │
│ │ │ │- materiale, │
│ │ │ │SDV-uri, aparate│
│ │ │ │de măsură şi │
│ │ │ │control │
│ │ │ │necesare; │
│ │ │ │- fişe │
│ │ │ │tehnologice; │
│ │ │ │- norme SSM şi │
│ │ │ │PSI. │
│ │6.2.5. │6.3.1. │Operaţii de │
│ │6.2.6. │6.3.2. │verificare la │
│6.1.2. │6.2.7. │6.3.3. │punerea în │
│6.1.4. │6.2.8. │6.3.4. │funcţiune a │
│6.1.5. │6.2.9. │6.3.5. │maşinilor │
│ │6.2.14. │6.3.6. │electrice: │
│ │6.2.18. │6.3.7. │- verificarea │
│ │6.2.19. │6.3.8. │rezistenţei de │
│ │ │ │izolaţie a │
│ │ │ │înfăşurărilor │
│ │ │ │- măsurarea │
│ │ │ │parametrilor de │
│ │ │ │funcţionare │
│ │ │ │(intensitatea │
│ │ │ │curentului │
│ │ │ │electric, │
│ │ │ │tensiunea │
│ │ │ │electrică, │
│ │ │ │frecvenţa │
│ │ │ │tensiunii, │
│ │ │ │turaţia etc.) │
│ │ │ │Surse de │
│ │ │ │informare şi │
│ │ │ │documentare │
│ │ │ │pentru maşini │
│ │ │ │electrice. │
│ │ │ │Modalităţi de │
│ │ │ │avertizare a │
│ │ │ │pericolelor la │
│ │ │ │locul de muncă │
│ │ │ │(semnale de │
│ │ │ │avertizare) │
├──────────┼─────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │Lucrări de │
│ │ │ │întreţinere a │
│ │ │ │maşinilor │
│ │ │ │electrice, │
│ │ │ │conform fişelor │
│ │ │ │tehnologice: │
│ │ │ │- operaţii de │
│ │ │ │demontare/ │
│ │ │ │montare a │
│ │ │ │maşinilor │
│ │ │ │electrice; │
│ │ │ │- operaţii de │
│ │ │ │verificare a │
│ │ │ │funcţionării │
│ │ │ │prin valorile │
│ │ │ │măsurate ale │
│ │ │ │mărimilor │
│ │ │ │caracteristice; │
│ │ │ │- materiale, │
│ │ │ │SDV-uri, aparate│
│ │ │ │de măsură şi │
│ │6.2.10. │ │control │
│ │6.2.11. │6.3.1. │necesare; │
│ │6.2.12. │6.3.2. │- fişe │
│6.1.3. │6.2.13. │6.3.3. │tehnologice; │
│6.1.4. │6.2.14. │6.3.4. │- norme SSM şi │
│6.1.5. │6.2.15. │6.3.5. │PSI. │
│6.1.6. │6.2.16. │6.3.6. │Surse de │
│ │6.2.17. │6.3.7. │informare şi │
│ │6.2.18. │6.3.8. │documentare │
│ │6.2.19. │6.3.9. │pentru maşini │
│ │ │ │electrice. │
│ │ │ │Modalităţi de │
│ │ │ │avertizare a │
│ │ │ │pericolelor la │
│ │ │ │locul de muncă │
│ │ │ │(semnale de │
│ │ │ │avertizare) │
│ │ │ │Norme de │
│ │ │ │protecţia │
│ │ │ │mediului şi de │
│ │ │ │gestionare a │
│ │ │ │deşeurilor: │
│ │ │ │modalităţi de │
│ │ │ │recuperare şi │
│ │ │ │refolosire a │
│ │ │ │materialelor în │
│ │ │ │cadrul │
│ │ │ │lucrărilor de │
│ │ │ │montare/ │
│ │ │ │întreţinere a │
│ │ │ │maşinilor │
│ │ │ │electrice. │
└──────────┴─────────┴─────────┴────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): 1. Scule şi dispozitive pentru lucrări de montare, întreţinere şi reparare a echipamentelor electrice de j.t. (trusa electricianului - cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă, cuţite) 2. Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre, tahogeneratoare pentru măsurarea turaţiei motoarelor 3. Cabluri şi conductoare, papuci de cablu, şuruburi şi piuliţe, cleme şi conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit 4. Motoare de c.c. şi motoare de c.a., transformatoare electrice monofazate şi trifazate 5. Panoplii cu componente şi subansambluri ale motoarelor şi transformatoarelor electrice şi ale altor maşini electrice; 6. Bancuri de lucru 7. Documentaţie tehnică şi tehnologică 8. Echipament individual de securitatea muncii 9. Subansambluri constructive ale maşinilor electrice, 10. Mijloace de măsură şi control: pentru măsurări dimensionale 11. SDV-uri şi materiale specifice lucrărilor de montare, întreţinere şi reparare a maşinilor electrice: trusa electricianului - cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă; cuţite; 12. Machete funcţionale, maşini electrice secţionate; ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Maşini electrice" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Maşini electrice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Pentru lucrările practice din atelierul şcolii sau de la agentul economic, propunem cu titlu de exemplu, următoarele teme: 1. Identificarea maşinilor electrice într-un sistem de acţionare dat/într-o instalaţie dată şi determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale acestora 2. Confecţionarea unui transformator monofazat de mică putere. 3. Execuţia legăturilor la bornele înfăşurărilor unui transformator trifazat pentru obţinerea unei grupe de conexiuni date (de exemplu, Yy-6, Yy-12, Yd-11) 4. Realizarea legăturilor la o placă de borne pentru un motor asincron cu inele/cu rotorul în scurtcircuit. 5. Confecţionarea plăcii de borne pentru un motor asincron care porneşte prin schimbarea conexiunii statorice stea/triunghi şi efectuarea conexiunilor. 6. Confecţionarea bobinajului statoric pentru un motor de curent continuu. 7. Echiparea cu papuci a cablurilor de legătură la bornele maşinilor/transformatoarelor electrice 8. Montarea/asamblarea elementelor constructive ale unui transformator trifazat cu bobine concentrate pe miez cu coloane şi juguri 9. Repararea înfăşurărilor unui transformator prin reizolare şi/sau rebobinare 10. Demontarea maşinilor electrice pentru acces la subansamburile componente (rotor, sistem perii-colector, sistem perii-inele colectoare, bobinal statoric) 11. Repararea inelelor colectoare, a portperiilor şi a periilor colectoare ale maşinilor electrice 12. Montarea rotorului unui motor asincron de mică putere. 13. Montarea sistemului de perii colectoare la un motor de curent continuu. 14. Întreţinerea colectorului unui motor de curent continuu. 15. Transformarea unui motot asincron trifazat într-un motor asincron monofazat. 16. Depistarea defectelor în bobinaje datorate scurtcircuitelor. 17. Refacerea bobinajelor defecte ca urmare a unui scurtcircuit Considerând lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic), se propune, cu titlu de exemplu, următoarea listă de teme pentru lucrările de laborator: 1. Măsurarea tensiunilor la bornele înfăşurărilor (primară, secundară), a intensităţii curentului absorbit, a puterii electrice consumate, la proba de mers în gol a unui transformator monofazat, după reparare 2. Verificarea raportului de transformare la transformator, după reparare 3. Verificarea grupei de conexiuni la un transformator trifazat, după reparare 4. Verificarea funcţionării unui transformator în sarcină prin măsurarea parametrilor electrici 5. Măsurarea parametrilor de funcţionare în sarcină a unui transformator monofazat. 6. Verificarea funcţionării maşinilor electrice prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caractristici 7. Verificarea funcţionării maşinilor electrice prin proba de mers în sarcină: măsurarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent absorbit, turaţie, putere activă/reactivă consumată, turaţie) 8. Studiul funcţionării transformatorului trifazat în gol/în sarcină simetrică/asimetrică 9. Execuţia grupelor de conexiuni: Yy-6, Yy-12, Yd-11 De asemenea, rezolvarea sarcinilor de lucru în grup şi a celor la care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că: - elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale; – elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii; – elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi ceea ce au învăţat. Câteva modalităţi de a forma rapid grupuri pot fi următoarele: ● folosind cartonaşe cu diferite simboluri sau cartoane cu numere; ● "serii" specifice (acestea se aplică la gruparea aleatorie a elevilor). Gruparea se poate face şi după criterii de diferenţiere (stil de învăţare, tip de inteligenţă). Când nu există posibilitatea de a grupa elevii altfel decât în perechi (din cauza mobilierului fix), se pot derula totuşi "activităţi interactive". Cei doi pot lucra împreună pentru: ● discutarea unui text/a unei imagini/a unei sarcini de lucru/a unei întrebări adresate de cadrul didactic; ● formularea unei întrebări (de adresat profesorului/colegilor) referitoare la o temă de lucru în clasă; ● realizarea unui dialog; ● evaluarea şi/sau corectarea temei fiecăruia (interevaluarea); ● rezumarea unei lecţii la final de oră; ● avansarea unor concluzii; ● studierea unui caz. "Ce face profesorul când învăţarea elevilor este activă?" Vă propunem câteva ipostaze ale dascalului: Dascăl model - profesorul oferă elevului reperele necesare pentru atingerea ţintelor propuse. Dascăl prieten - profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă şi ajută elevul. Dascăl călăuză - în călătoria cunoaşterii, profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. Dascăl "magician" - pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească instrumentele de învăţare. Dascăl consilier - profesorul este cel de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. Dascăl maestru - profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune, îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe, abilităţi, atitudini. Dascăl susţinător - profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare. Dascăl facilitator - profesorul nu oferă cunoaştere, ci face posibil accesul copilului la cunoaştere. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); – investigaţia ştiinţifică; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/în echipă. Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului didactic, profesorul exercită roluri cu mult mai complexe decât în cazul lecţiei tradiţionale. Succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a crea oportunităţile optime de învăţare. Din perspectiva unui învăţământ modern, în strânsă concordanţă cu nevoile actuale ale societăţii, se impun tehnici moderne de studiu pentru elevi: - brainstorming-ul, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, jurnalul cu dubla intrare, metoda "SINELG", eseul de cinci minute, ciorchinele, cadranele, diagrama Venn, metoda Frisco, turul galeriei, cubul, bulgărele de zăpadă (piramida), mozaicul (jigsaw), discuţia, problematizarea, dezbaterea, proiectul, studiul de caz. – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). O metodă interactivă ce poate fi integrată în activităţile de învăţare la acest modul este metoda cubului. Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Pentru desfăşurarea metodei, se parcurg următoarele etape: 1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. 2. Anunţarea temei. 3. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului. ● Descrie: culorile, formele, mărimile etc. ● Compară: ce este asemănător, ce este diferit. ● Analizează: spune din ce este făcut. ● Asociază: la ce îţi sugerează să te gândeşti? ● Aplică: la ce poate fi folosit/(ă)? ● Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. 4. Redactarea finală şi împărtăşirea răspunsurilor cu celelalte grupe. 5. Afişarea formei finale a cubului pe tablă. Profesorul realizează un cub pe feţele căruia sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică şi argumentează. Fiecare grupă primeşte documentaţia tehnologică necesară (incompletă, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru). Metoda aleasă va fi aplicată la finalul parcurgetii modulului "Maşini electrice" în vederea recapitulării şi fixării rezultatelor învăţării legate de una dintre maşinile studiate: maşina asincronă. Este aplicată pentru toate cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile cuprinse în SPP-ul asociat. Colectivul clasei se împarte în 6 grupe: ● Grupa 1: Descrie construcţia maşinii asincrone (stator, rotor, simbolizare). ● Grupa 2: Compară elementele constructive ale maşnii asincrone cu elementele constructive ale maşinii sincrone, din punct de vedere al formei şi rolului îndeplinit în funcţionare. ● Grupa 3: Analizează operaţiile de montare şi executare a conexiunilor precum şi operaţiile de verificare a funcţionării maşnii asincrone. ● Grupa 4: Asociază materialele, aparatele şi SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea maşinii asincrone. ● Grupa 5: Aplică tehnologia de montare şi executare a conexiunilor maşinii asincrone, conform fişelor tehnologice. ● Grupa 6: Argumentează necesitatea verificărilor şi a întreţinerii curente a a maşinii electrice asincrone. Sarcinile concrete de lucru ale fiecărei grupe pot fi formulate astfel: Grupa 1: Descrie construcţia maşinii asincrone (elementele componente, rolul elementelor, modul de amplasare la montaj): - Elemente componente: stator, rotor, miez magnetic, bobinaj, placă de borne, scuturi, sistem de răcire, lagăre, cuplaje. Grupa 2: Compară elementele constructive ale maşinii asincrone cu elementele constructive ale maşinii sincrone, din punct de vedere al formei şi rolului îndeplinit în funcţionare: - Compararea pune în evidenţă asemănări şi diferenţe: rotor, stator, forme, rol funcţional al fiecăruia şi particularităţi constructive. Grupa 3: Analizează procesul tehnologic de montare şi executare a conexiunilor precum şi operaţiile de verificare a funcţionării maşnii asincrone - Etapele procesului tehnologic: montarea statorului, montarea rotorului, executarea legăturilor, punerea sub tensiune a maşinii, efectuarea probelor. Completează fişa tehnologică a procesului. Grupa 4: Asociază materialele, aparatele şi SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea şi executarea conexiunilor precum şi operaţiilor de verificare a funcţionării maşinii asincrone: Scule: trusa electricianului, tile, cleşte de dezizolat. Aparate: multimetru, voltmetru, ohmmetru. Maşini: portabile de găurit, de transport (pod rulant). Coduri: simboluri alfanumerice pentru cabluri, părţi constructive ale maşinii asincrone Completează fişa tehnologică a procesului. Grupa 5: Aplică tehnologia de montare şi executare a conexiunilor maşinii asincrone, conform fişelor tehnologice. Realizarea practică a lucrărilor de montare şi executare a conexiunilor conform documentaţiei tehnologice completate de colegii de la grupele precedente. Grupa 6: Argumentează necesitatea verificărilor şi a întreţinerii curente a maşinii electrice asincrone. Verificare: prin realizarea comenzilor posibile, la parametrii nominali, în regim normal de funcţionare; Întreţinere curentă: controlul periodic al funcţionării normale, verificarea integrităţii, a legăturilor electrice Localizare: prin observare, prin măsurare (a se vedea imaginea asociată) Pregătirea practică în laboratorul tehnologic se realizează respectând specificitatea activităţilor de învăţare (prin efectuarea unor lucrări de laborator) pentru care profesorul va pregăti materiale de învăţare - îndrumări de laborator. Structura materialelor de învăţare proiectate pentru lucrările de laborator ar trebui să includă, după caz, referiri la următoarele aspecte: a. Tema abordată b. Noţiuni teoretice c. Schema montajului de lucru şi aparatele necesare desfăşurării lucrării d. Breviar de calcul e. Sarcini/Instrucţiuni de lucru f. Tabel de date experimentale/date calculate g. Concluzii şi observaţii personale Având în vedere că prin lucrările de laborator, în afară de însuşirea cunoştinţelor teoretice, elevii îşi formează/dezvoltă abilităţi practice şi probează atitudini legate de activitatea desfăşurată, se recomandă antrenarea elevilor în toate etapele pe care le presupune efectuarea unei lucrări de laborator: pregătirea standului de lucru, alegerea aparatelor necesare, rezolvarea creativă a eventualelor probleme de adaptare a echipamentelor/mijloacelor de învăţământ folosite la condiţiile concrete din laborator şi/sau la specificul sarcinilor de lucru pe care le presupune efectuarea lucrării etc. LUCRARE DE LABORATOR a. Tema abordată: Verificarea motorului electric de curent continuu cu excitaţie separată, la punerea în funcţiune, prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent absorbit, turaţie, putere activă, turaţie) b. Noţiuni teoretice. Motorul de c.c. este utilizat cel mai frecvent în tracţiunea electrică (tramvai, troleibus) deoarece acesta permite modificarea turaţiei în limite largi cu metode simple (cu reostat în circuitul rotoric, prin modificarea tensiunii de alimentare sau prin modificarea curentului de excitaţie). În cadrul lucrării se vor măsura: - curentul absorbit în rotor şi în circuitul de excitaţie; – tensiunile de alimentare pentru circuitul indusului şi de excitaţie; – puterea absorbită; – turaţia motorului. c. Schema montajului de lucru şi aparatele necesare desfăşurării lucrării: (a se vedea imaginea asociată) A, Ae - ampermetre de c.c. V - voltmetru de c.c. Tg, V - tahogenerator cu voltmetru indicator Rc - reostat de câmp (pentru reglarea curentului de excitaţie) d. Breviar de calcul Puterea absorbită de motor se calculează cu relaţia: P = U.I [P în W, U în V, I în A] e. Instrucţiuni de lucru - Se realizează montajul conform schemei anterioare – Se variază: fie tensiunea de alimentare măsurându-se turaţia motorului, tensiunea la bornele indusului şi curentul prin indus; fie curentul de excitaţie (şi implicit, fluxul magnetic inductor), cu ajutorul reostatului de excitaţie Rc, măsurându-se, la fel, turaţia motorului, tensiunea la bornele indusului şi curentul prin indus, precum şi curentul de excitaţie. – Turaţia se măsoară cu ajutorul tahogeneratorului (Tg) montat pe acelaşi ax cu rotorul motorului, citind indicaţia voltmetrului indicator. – Se calculează, pentru fiecare set de valori (U;I) puterea consumată de motor f. Tabel de date experimentale/date calculate Rezultatele măsurătorilor şi ale calculelor se trec în tabelul:
┌─────┬─────┬───────┬─────┬────────────┐
│U [V]│I [A]│Ie [mA]│P [W]│n [rot/min] │
├─────┼─────┼───────┼─────┼────────────┤
├─────┼─────┼───────┼─────┼────────────┤
└─────┴─────┴───────┴─────┴────────────┘
g. Concluzii şi observaţii personale Se formulează observaţii referitoare la ordinul de mărime al mărimilor măsurate/calculate prin comparaţie cu valorile nominale ale acestora (înscrise pe plăcuţa motorului). ─────────────────────────────────────────────────── Pentru lucrările de laborator se propun grile de înregistrare a comportamentului elevilor: Grilă de observaţie a comportamentului cognitiv al elevilor Data: .................... Scopul observaţiei: .................... Contextul în care se realizează observaţia (lucrarea): .................... Clasa: .................... Durata observaţiei: ....................
┌───────────────────────────┬──────────┐
│ │Intervalul│
│Comportamentul urmărit │de timp │
│ ├─┬──┬──┬──┤
│ │1│2 │3 │4 │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Utilizează limbajul adecvat│ │ │ │ │
│contextului │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Adresează întrebări │ │ │ │ │
│referitoare la tema │ │ │ │ │
│abordată │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Oferă exemple după modelul │ │ │ │ │
│profesorului │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Oferă exemple originale │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Manifestă capacitate de │ │ │ │ │
│transfer a cunoştinţelor │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Reţine cu uşurinţă │ │ │ │ │
│informaţiile vehiculate de │ │ │ │ │
│profesor │ │ │ │ │
├───────────────────────────┼─┼──┼──┼──┤
│Rezolvă sarcinile într-un │ │ │ │ │
│mod original (inedit) │ │ │ │ │
└───────────────────────────┴─┴──┴──┴──┘
Notă Completarea grilei se face astfel: pentru fiecare elev supus observaţiei într-un anumit interval de timp (1 - primul minut pentru elevul A; 2 - următorul minut pentru elevul B, etc), se consemnează iniţiala prenumelui în coloana corespunzătoare comportamentului manifestat de elev. Observaţii/comentarii Grilă de înregistrare a frecvenţei unor categorii de comportamente
┌─────────┬──────────────┬─────────┬───────────┬─────────┬──────────┐
│Numele şi│Agresivitate │Cooperare│Dependenţă │Autonomie│ │
│prenumele├────┬────┬────┼─┬───┬───┼───┬───┬───┼─┬───┬───┤Observaţii│
│ │1 │2 │3 │1│2 │3 │1 │2 │3 │1│2 │3 │ │
├─────────┼────┼────┼────┼─┼───┼───┼───┼───┼───┼─┼───┼───┼──────────┤
├─────────┼────┼────┼────┼─┼───┼───┼───┼───┼───┼─┼───┼───┼──────────┤
├─────────┼────┼────┼────┼─┼───┼───┼───┼───┼───┼─┼───┼───┼──────────┤
├─────────┼────┼────┼────┼─┼───┼───┼───┼───┼───┼─┼───┼───┼──────────┤
└─────────┴────┴────┴────┴─┴───┴───┴───┴───┴───┴─┴───┴───┴──────────┘
Notă: Completarea grilei pentru comportamente observate se face astfel: pentru fiecare elev supus observaţiei se consemnează gradul de manifestare a comportamentelor observate (1 - scăzut, 2 - mediu, 3 -ridicat). Observaţii/comentarii ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării şi şi-au format competenţele stabilite în Standardele de Pregătire Profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare - probe orale, scrise, practice. ● Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându- se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. ● Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. b. Finală: ● Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Se propun următoarele instrumente de evaluare continuă: ● Fişe test; ● Fişe de lucru; ● Fişe de autoevaluare/interevaluare; ● Eseul; ● Portofoliul; ● Referatul ştiinţific; ● Proiectul; ● Activităţi practice + Fişe de observaţie; ● Teste docimologice. Se propun următoarele instrumente de evaluare finală: ● Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi. ● Studiul de caz, cu variantele sale (prezentare de informaţii + sarcini de lucru pe baza acestora, sarcini de lucru rezolvate prin documentare + prezentare rezultate), folosit de exemplu, pentru un produs, o imagine, sau o înregistrare electronică referitoare la un anumit proces tehnologic. ● Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare; ● Testele sumative reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluarea de tip formativ şi, la final, de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Evaluarea sumativă trebuie proiectată astfel încât să fie respectate criteriile şi indicatorii de realizare a acestora prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională. Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării, conform standardului de pregătire profesională: 6.1.1. Maşini electrice (clasificare, notaţii şi semne convenţionale, mărimi nominale, subansambluri constructive, domenii de utilizare) 6.2.1. Decodificarea notaţiilor şi semnelor convenţionale ale maşinilor din schemele electrice 6.2.18. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate 6.3.5. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme. Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temelor din "Maşini electrice". TEST DE EVALUARE Timp de lucru: 50 minute Se acordă din oficiu 10 puncte SUBIECTUL I 20 puncte I.1. Scrieţi, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotaţi cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns. 10 p 1. În figura următoare sunt reprezentate conexiunile notate cu 1, respectiv 2, la placa de borne a unui motor asincron trifazat şi anume: (a se vedea imaginea asociată) a) 1- stea, 2 - triunghi; b) 1 - stea, 2 - zig-zag; c) 1 - triunghi, 2- zig-zag; d) 1 - triunghi 2 - stea. 2. După tipul curentului absorbit, maşinile electrice se clasifică astfel: a) generatoare şi convertizoare; b) maşini monofazate şi trifazate; c) maşini de curent continuu şi de curent alternativ; d) maşini sincrone şi asincrone 3. Înfăşurarea unui transformator electric conectată la sursa de alimentare este înfăşurarea: a) auxiliară; b) primară; c) principală; d) secundară. 4. Rolul rotorului maşinii de c.c. este de a: a) genera câmpul magnetic inductor; b) închide fluxul magnetic prin maşină; c) produce tensiunea electromotoare indusă; d) susţine armătura statorică. 5. Rolul statorului maşinii de c.c. este de a: a) conduce curentul indus; b) genera câmpul magnetic inductor; c) produce tensiunea electromotoare indusă; d) proteja armătura rotorică. I.2. Transcrieţi pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 10 puncte 1. Schimbarea sensului de rotaţie la motorul asincron monofazat nu se poate face schimbând două faze între ele. 2. Miezurile magnetice ale transformatoarelor asigură închiderea liniilor de câmp magnetic şi sunt suport pentru înfăşurări. 3. La pornirea directă a unui motor asincron monofazat se foloseşte un condensator, pentru a reduce curentul de pornire. 4. Motorul sincron are turaţia egală cu turaţia de sincronism, dependentă de frecvenţa tensiunii de alimentare şi de numărul de poli. 5. Reglarea turaţiei la motoarele asincrone se poate face prin schimbarea numărului de poli şi a frecvenţei tensiunii de alimentare. SUBIECTUL II 20 puncte II.1. Scrieţi pe foaia de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile libere. 10 puncte a) Cu cât rezistenţa corpului omenesc este mai mică, cu atât intensitatea curentului ce străbate corpul omenesc este mai ............. (1) ............. b) Cu cât secţiunea conductorului este mai .................. (2) ..............., cu atât densitatea curentului este mai mare. c) Maşinile electrice rotative au două părţi constructive de bază: ............... (3)............... şi ............... (4)..............., denumite şi ............... (5) ............... . II.2. În coloana A sunt enumerate elementele constructive ale maşinilor de curent continuu iar în coloana B sunt prezentate, pentru fiecare parte constructivă, rolul pe care îl are în funcţionarea maşinii, în regim de generator. Scrieţi, pe foaia de răspuns, asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B. 10 puncte
┌───────────────┬──────────────────────┐
│A. Elemente │ │
│constructive │B. Rolul funcţional în│
│ale maşinii de │regim de generator │
│curent continuu│ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │a. asigură protecţia │
│ │împotriva pătrunderii │
│ │corpurilor solide │
│ │străine │
│ │b. culege curentul │
│ │electric de pe │
│1. carcasa │colector şi îl │
│2. colectorul │transmite în circuitul│
│3. miezul │exterior │
│magnetic │c. generează câmpul │
│rotoric │magnetic inductor │
│4. polii │d. suportul material │
│principali │prin care se închid │
│statorici │liniile de câmp │
│5. sistemul de │magnetic │
│perii │e. transformă curentul│
│ │alternativ din │
│ │înfăşurarea rotorică, │
│ │în curent continu │
│ │f. transmite mişcarea │
│ │de rotaţie către │
│ │maşina de lucru │
└───────────────┴──────────────────────┘
SUBIECTUL III 50 puncte III.1. Pentru fiecare element constructiv notat în figură cu litere de la a la f, completaţi tabelul următor, specificând denumirea, rolul funcţional şi materialul din care este confecţionat. 30 puncte (a se vedea imaginea asociată)
┌───────┬────────┬─────────────┬────────┐
│Element│Denumire│Rol │Material│
│ │ │funcţional │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│a │ │ │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│b │ │ │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│c │ │ │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│d │ │ │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│e │ │ │ │
├───────┼────────┼─────────────┼────────┤
│f │ │ │ │
└───────┴────────┴─────────────┴────────┘
III.2. În figura următoare este reprezentat un transformator monofazat de mică putere. Pentru fiecare element notat cu cifre de la 1 la 4, completaţi tabelul alăturat figurii, specificând denumirea elementului respectiv şi materialul din care este realizat. 20 p (a se vedea imaginea asociată)
┌───────────┬────────────┬────────────┐
│Element │Denumire │Material │
├───────────┼────────────┼────────────┤
│1 │ │ │
├───────────┼────────────┼────────────┤
│2 │ │ │
├───────────┼────────────┼────────────┤
│3 │ │ │
├───────────┼────────────┼────────────┤
│4 │ │ │
└───────────┴────────────┴────────────┘
Barem de corectare şi notare ● Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor. ● Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem. ● Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obţinut pentru lucrare. SUBIECTUL I 20 puncte I.1. 10 puncte 1 - a, 2 - c, 3 - b, 4 - c, 5 - b Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte. I.2. 10 puncte 1 - F, 2 - A, 3 - F, 4 - A, 5 - A. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte. SUBIECTUL II 20 puncte II.1. 10 puncte (1) - mare; (2) - mică; (3) - stator; (4) - rotor; (5) - armături. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte. II.2. 10 puncte 1 - a; 2 - e; 3 - d, 4 - c, 5 - b. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte. SUBIECTUL III 50 puncte III.1. 30 puncte
┌───────┬────────────┬────────────┬─────────┐
│ │ │Rol/roluri │ │
│Element│Denumire │funcţional/ │Material │
│ │ │(e) │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │ │asigură │ │
│ │ │protecţia │ │
│ │ │împotriva │ │
│ │ │pătrunderii │ │
│ │ │corpurilor │ │
│ │ │solide │ │
│a │carcasă │străine, │oţel │
│ │ │ajută la │ │
│ │ │răcirea │ │
│ │ │maşinii în │ │
│ │ │funcţionare,│ │
│ │ │suprt pentru│ │
│ │ │armătura │ │
│ │ │statorică │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │ │generează │conductor│
│b │înfăşurare │câmpul │de cupru │
│ │statorică │magnetic │izolat │
│ │ │inductor │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │ │transmite │ │
│ │ │mişcarea şi │ │
│ │ │constituie │ │
│c │arbore │suport │oţel │
│ │ │pentru │ │
│ │ │armătura │ │
│ │ │rotorică │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │ │permite │ │
│ │rulment │mişcarea │ │
│d │(lagăr de │armăturii │oţel │
│ │rostogolire)│rotorice │ │
│ │ │faţă de │ │
│ │ │stator │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │înfăşurare │produce │aluminiu │
│e │rotorică │cuplul activ│sau cupru│
│ │ │de mişcare │ │
├───────┼────────────┼────────────┼─────────┤
│ │ │asigură │ │
│f │scut frontal│închiderea │oţel │
│ │ │etanşă a │ │
│ │ │carcasei │ │
└───────┴────────────┴────────────┴─────────┘
Se acordă 30 puncte astfel: 6 puncte pentru denumiri (câte 1 punct pentru fiecare), 18 puncte pentru rolurile funcţionale (câte 2 puncte pentru fiecare)şi 6 puncte pentru materiale (câte 1 punct pentru fiecare). Se punctează orice formulare echivalentă, corectă şi completă. Se acordă 21 puncte astfel: 6 puncte pentru denumiri (câte 1 punct pentru fiecare), 9 puncte pentru rolurile funcţionale precizate corect dar incomplet (câte 2 puncte pentru fiecare) şi 6 puncte pentru materiale (câte 1 punct pentru fiecare. III.2. 20 puncte
┌───────┬────────────┬─────────────────┐
│Element│Denumire │Material │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│1 │miez │oţel │
│ │magnetic │electrotehnic │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│2 │carcasă │oţel │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│3 │carcasă │material │
│ │înfăşurare │electroizolant │
├───────┼────────────┼─────────────────┤
│4 │înfăşurări │conductor de │
│ │ │cupru izolat │
└───────┴────────────┴─────────────────┘
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare denumire şi câte 2 puncte pentru fiecare material. ● Bibliografie [1] * * * Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric [2] http://eprofu.ro/tehnic/materiale-auxiliare/ [3] Bichir, N., Mihoc, D., Boţan, C., Hilohi, Sabina, Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XI-a, licee industriale şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1996 [4] Mareş Fl., Druţă, Iana, Maşini electrice. Manual pentru clasa a XI -a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2007 [5] http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf [6] http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/ secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf MODUL IV. AUTOVEHICULE ● Notă introductivă Modulul "Autovehicule", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificarea profesională Electrician auto din domeniul de pregătire profesională Electric, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 192 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 32 ore/an - laborator tehnologic ● 128 ore/an - instruire practică Modulul "Autovehicule" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-ul corespunzător calificării profesionale de nivel 3 - Electrician auto, din domeniul de pregătire profesională Electric, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬───────────────────────┐
│URÎ 7. DEMONTAREA SI MONTAREA │ │
│COMPONENTELOR AUTOVEHICULELOR │ │
├──────────────────────────────┤ │
│Rezultate ale învăţării │Conţinuturile învăţării│
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │1. Noţiuni generale │
│ │ │ │despre autovehicule │
│ │ │ │1.1. Parametrii │
│ │ │ │principali ai │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │(gabaritul, │
│ │ │ │ampatamentul, │
│ │ │ │ecartamentul, masa │
│ │ │ │maximă autorizată, masa│
│7.1.1. │7.2.1. │7.3.1. │proprie şi masa utilă, │
│ │7.2.2. │7.3.2. │viteza maximă │
│ │ │ │constructivă, viteza │
│ │ │ │economică, │
│ │ │ │stabilitatea, │
│ │ │ │maniabilitatea) │
│ │ │ │1.2. Clasificarea │
│ │ │ │autovehiculelor │
│ │ │ │1.3. Compunerea │
│ │ │ │generală a │
│ │ │ │autovehiculului │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │2. Variante de │
│ │ │ │motorizare pentru │
│ │ │ │autovehicule │
│ │ │ │2.1. Motorizarea │
│ │ │ │convenţională │
│ │ │ │2.1.1. Clasificare │
│ │ │ │2.1.2. Principii │
│ │ │ │construvtive şi │
│ │ │ │funcţionale │
│ │ │ │- Motoare cu aprindere │
│ │ │ │prin scânteie │
│ │ │ │- Motoare cu aprindere │
│ │ │ │prin compresie │
│ │ │ │- Parametrii │
│ │ │ │caracteristici │
│ │ │ │- Analiza comparativă a│
│ │ │ │funcţionării motoarelor│
│ │ │ │cu ardere internă │
│ │ │ │2.1.3. Componentele │
│ │ │ │motoarelor cu ardere │
│ │ │ │internă (rol, principii│
│ │ │ │constructive şi de │
│ │ │ │funcţionare) │
│ │ │ │- mecanismul motor │
│ │ │ │- instalaţia de │
│ │ │ │alimentare │
│ │ │ │- mecanismul de │
│ │ │ │distribuţie │
│ │ │ │- instalaţia de │
│ │ │ │aprindere │
│ │ │ │- instalaţia de răcire │
│ │ │ │- instalaţia de ungere │
│ │ │ │2.2. Motorizarea │
│ │ │ │electrică │
│ │ │ │2.2.1. Sisteme │
│ │ │ │electrice de propulsie │
│ │ │ │pentru autovehiculele │
│ │ │ │neconvenţionale │
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │principii, scheme bloc)│
│ │ │ │2.2.2. Componentele │
│ │ │ │sistemelor de │
│ │7.2.3. │ │motorizare electrică │
│7.1.1. │7.2.4. │7.3.1. │pentru autovehicule │
│ │7.2.5. │7.3.2. │(rol, principii │
│ │ │ │constructive şi de │
│ │ │ │funcţionare) │
│ │ │ │- maşini electrice │
│ │ │ │pentru propulsia │
│ │ │ │autovehiculelor; │
│ │ │ │- surse electrice │
│ │ │ │interne (baterii de │
│ │ │ │acumulatori, │
│ │ │ │supracondensatori, pile│
│ │ │ │de combustie) şi │
│ │ │ │externe (staţii pentru │
│ │ │ │încărcare, panouri │
│ │ │ │fotovoltaice etc.); │
│ │ │ │- convertoare │
│ │ │ │electronice de putere; │
│ │ │ │- unităţi de control. │
│ │ │ │2.3. Motorizarea │
│ │ │ │hibridă │
│ │ │ │2.3.1. Sisteme hibride │
│ │ │ │de propulsie pentru │
│ │ │ │autovehiculele │
│ │ │ │neconvenţionale │
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │principii, scheme │
│ │ │ │bloc): │
│ │ │ │- plug-in │
│ │ │ │(reîncărcabile la o │
│ │ │ │sursă electrică │
│ │ │ │externă): serie, │
│ │ │ │paralel, mixte │
│ │ │ │- non plug-in. │
│ │ │ │2.3.2. Utilizarea │
│ │ │ │frânării recuperative │
│ │ │ │(regenerative) în │
│ │ │ │sistemele electrice/ │
│ │ │ │hibride │
│ │ │ │2.4. Analiza │
│ │ │ │comparativă a │
│ │ │ │variantelor de │
│ │ │ │motorizare pentru │
│ │ │ │autovehicule │
│ │ │ │(performanţe, avantaje,│
│ │ │ │dezavantaje) │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │3. Transmisia │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │3.1. Ambreiajul │
│ │ │ │3.2. Cutia de viteze │
│ │ │ │3.3. │
│ │7.2.3. │ │Reductor-distribuitorul│
│7.1.1. │7.2.4. │7.3.1. │3.4. Transmisia │
│ │7.2.5. │7.3.2. │longitudinală │
│ │ │ │(cardanică) │
│ │ │ │3.5. Transmisia │
│ │ │ │principală │
│ │ │ │3.6. Diferenţialul │
│ │ │ │3.7. Arborii planetari │
│ │ │ │3.8. Transmisia finală │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │4. Sistemele de │
│ │ │ │conducere ale │
│ │7.2.3. │7.3.1. │autovehiculelor │
│7.1.1. │7.2.4. │7.3.2. │4.1. Sistemul de │
│ │7.2.5. │ │direcţie │
│ │ │ │4.2. Sistemul de │
│ │ │ │frânare │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │5. Componentele de │
│ │ │ │susţinere şi propulsie │
│ │7.2.3. │ │5.1. Cadrul şi │
│7.1.1. │7.2.4. │7.3.1. │caroseria │
│ │7.2.5. │7.3.2. │5.2. Sistemul de │
│ │ │ │propulsie │
│ │ │ │5.3. Suspensia │
│ │ │ │autovehiculului │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │6. Echipamente │
│ │ │ │electrice şi │
│ │ │ │electronice ale │
│ │ │ │autovehiculelor │
│ │ │ │6.1. Structura generală│
│ │ │ │a echipamentului │
│ │ │ │electric │
│ │ │ │6.2. Sistemul de │
│ │ │ │alimentare cu energie │
│ │ │ │electrică │
│ │ │ │6.3. Sisteme de pornire│
│ │ │ │electrică │
│ │ │ │6.4. Instalaţia de │
│ │ │ │iluminare şi │
│ │ │ │semnalizare exterioară │
│ │ │ │(optică şi acustică); │
│ │7.2.6. │ │sisteme de măsurare, │
│7.1.2. │7.2.7. │7.3.1. │informare şi │
│ │7.2.8. │7.3.2. │semnalizare de la bord;│
│ │ │ │6.5. Instalaţii │
│ │ │ │electrice / electronice│
│ │ │ │auxiliare: ştergătoare │
│ │ │ │de parbriz, faruri/ │
│ │ │ │luneta acţionate │
│ │ │ │electric; sisteme de │
│ │ │ │dezgheţare/dezaburire a│
│ │ │ │geamului; aer │
│ │ │ │condiţionat/ │
│ │ │ │climatizare/ventilare; │
│ │ │ │comanda electrică a │
│ │ │ │geamurilor, sistemul │
│ │ │ │electric de reglaj │
│ │ │ │memorie, încălzire/ │
│ │ │ │poziţie scaun, sistemul│
│ │ │ │de pornire oprire la │
│ │ │ │distanţă │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │7. Mentenanţa │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │7.1. Documentaţia │
│ │ │ │tehnică utilizată la │
│ │ │ │lucrările de mentenanţă│
│ │ │ │(cărţi tehnice, manuale│
│ │ │ │de întreţinere şi │
│ │ │ │reparaţii, normative, │
│ │ │ │scheme cinematice, │
│ │ │ │scheme electrice, │
│ │ │ │diagrame, cataloage, │
│ │ │ │proceduri şi formulare │
│ │ │ │interne, etc.) │
│ │ │ │7.2. Principii de │
│ │ │ │organizarea ergonomică │
│ │ │ │a locului de muncă │
│ │ │ │7.3. Cerinţe de │
│ │ │ │calitate a lucrărilor │
│ │ │ │de mentenanţă │
│ │ │ │7.4. Mijloace de lucru │
│ │ │ │utilizate la lucrările │
│ │ │ │de mentenanţă ale │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │(SDV-uri, truse de │
│ │ │7.3.3. │scule, cricuri, │
│ │7.2.9. │7.3.4. │elevatoare) │
│ │7.2.10. │7.3.5. │7.5. Norme de sănătatea│
│ │7.2.11. │7.3.6. │şi securitatea muncii, │
│ │7.2.12. │7.3.7. │de prevenire şi │
│ │7.2.13. │7.3.8. │stingere a incendiilor,│
│ │7.2.14. │7.3.9. │de protecţie a │
│7.1.3. │7.2.15. │7.3.10. │mediului, aplicabile în│
│7.1.4. │7.2.16. │7.3.11. │cadrul lucrărilor de │
│ │7.2.17. │7.3.12. │mentenanţă ale │
│ │7.2.18. │7.3.13. │autovehiculelor │
│ │7.2.19. │7.3.14. │7.6. Operaţii de │
│ │7.2.20. │7.3.15. │verificare a stării │
│ │7.2.21. │7.3.16. │tehnice a │
│ │7.2.22. │7.3.17. │autovehiculului înainte│
│ │ │ │de plecarea în cursă │
│ │ │ │7.7. Întreţinerea │
│ │ │ │zilnică şi periodică a │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │7.8. Reviziile tehnice │
│ │ │ │ale autovehiculului │
│ │ │ │7.9. Lucrări de │
│ │ │ │demontare /montare / │
│ │ │ │asamblare (înlocuire) a│
│ │ │ │organelor de maşini şi │
│ │ │ │mecanismelor din │
│ │ │ │construcţia │
│ │ │ │autovehiculului │
│ │ │ │7.10. Lucrări de │
│ │ │ │înlocuire a unor │
│ │ │ │componente electrice │
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │autovehiculului (scule,│
│ │ │ │dispozitive şi aparate │
│ │ │ │de măsură) │
│ │ │ │7.11. Lucrări/operaţii │
│ │ │ │de reglare şi │
│ │ │ │verificare a │
│ │ │ │funcţionalităţii │
│ │ │ │componentelor montat │
└──────────┴─────────┴─────────┴───────────────────────┘
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - computer, videoproiector, suporturi de curs/aplicative (audio-video), softuri educaţionale, modele de fişe de lucru, formulare tip ale Carnetului de Service, manuale de întreţinere şi reparare, cărţi tehnice, cataloage, prospecte – repere, subansambluri şi ansambluri, componente electronice şi electrice, planşe şi machete funcţionale ale unor mecanisme şi instalaţii ale autovehiculelor, scheme electrice ale instalaţiilor de pe un autovehicul; – SDV-uri, utilaje şi echipamente necesare pentru efectuarea operaţiilor de control, măsurare verificare şi reparaţii simple ale autovehiculului (truse de scule, elevatoare, macarale, cricuri, roboţi pentru pornirea motoarelor, tehnică de testare şi scanare a defectelor, echipamente de diagnosticare, etc.) Sugestii metodologice Conţinuturile programei trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile elevilor cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Repartizarea numărul de ore alocat modulului pe fiecare temă rămâne la latitudinea profesorului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale elevilor cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare, pe nevoile şi disponibilităţile acestora, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale. Modulul "Autovehicule" poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în cabinete, în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform specificaţiilor din standardul de pregătire profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare caracteristicile de învăţare ale fiecărui elev. Pentru obţinerea rezultatelor învăţării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: elaborarea de referate interdisciplinare, exerciţii de documentare din diferite surse (reviste de specialitate, cataloage de produse, Internet, documentaţia tehnică furnizată de producători, reprezentanţe sau unităţi de service auto), exerciţii de demontare / montare a componentelor autovehiculului, studii de caz asupra unor soluţii constructive pentru componentele automobilului, vizionări de materiale video. Pentru obţinerea rezultatelor învăţării vizate de parcurgerea modulului "Autovehicule", se recomandă următoarele activităţi practice de învăţare: Pentru laboratorul tehnologic: - exerciţii de identificare, de demontare/montare, de analiză constructivă şi funcţională a componentelor, mecanismelor, sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor autovehiculului. – studii de caz asupra principiilor constructive şi funcţionale ale unor componente auto. – exerciţii de utilizare a documentaţiei tehnice şi de completare a unor formulare specifice lucrărilor de mentenanţă pentru autovehicule; Pentru instruirea practică: - exerciţii de utilizare a documentaţiei tehnice puse la dispoziţie pentru localizarea unor componente auto pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere, identificarea legăturilor funcţionale cu alte componente, stabilirea tipului constructiv şi a principalelor caracteristici – lucrări complexe de demontare/montare, verificare, curăţare, reglare sau înlocuire a unor componente auto pentru diferite categorii şi mărci de vehicule rutiere. În sprijinul aplicării acestor recomandări pentru obţinerea rezultatelor învăţării prin activităţi practice, propunem următoarele liste de lucrări: Lista lucrărilor de laborator tehnologic recomandate: ● Studiul caracteristicilor mecanice (de cuplu şi putere) ale motoarelor termice şi electrice pentru autovehicule ● Studiul semnalelor de intrare/ieşire ale convertoarelor electronice pentru autovehicule electrice/hibride ● Exerciţii de de extragere din documentaţia tehnică pusă la dispoziţie a valorilor parametrilor generali ai autovehiculului şi a parametrilor caracteristici regimurilor de funcţionare a componentelor autovehiculului ● Studii de caz şi analize comparative ale construcţiei/funcţionării: - motoarelor cu aprindere prin scânteie şi prin compresie; – instalaţiilor de alimentare pentru motoare cu aprindere prin scânteie şi prin compresie; – mecanismelor de distribuţie (diferenţiate după tipul motorului, poziţia supapelor, modul de montare al arborelui cu came); – instalaţiilor de aprindere clasice şi electronice; – instalaţiilor de ungere (diferenţiate după metodele de ungere folosite); – instalaţiilor de răcire (diferenţiate după metodele de răcire folosite); – autovehicule electrice şi hibride (diferenţiate după arhitectura şi gradul de hibridizare); – sisemelor de acţionare electrică pentru autovehiculele electrice şi hibride; – sistemelor de încărcare şi stocare a energiei electrice – ambreiajelor (diferenţiate după modul de transmitere a momentului motor şi după modul de acţionare); – cutiilor de viteze (diferenţiate după modul de variaţie a raportului de transmitere şi după modul de schimbare a treptelor de viteză); – transmisiilor cardanice (diferenţiate după legea de transmitere a mişcării, după scopul transmisiei, după poziţia relativă a arborilor, după numărul articulaţiilor cardanice, după tipul constructiv al articulaţiilor cardanice etc.); – transmisiilor principale (diferenţiate după numărul şi după tipul angrenajelor utilizate); – diferenţialelor (clasificate după tipul angrenajelor, după principiul de funcţionare, după locul de dispunere a diferenţialului şi după valoarea momentului transmis); – arborilor planetari; – transmisiilor finale; – sistemelor de direcţie; – sistemelor de frânare; – sistemelor de rulare; – suspensiilor; – instalaţiilor de încărcare, stocare şi distribuţie a energiei electrice; – sistemelor de pornire; – instalaţiilor de iluminare şi semnalizare exterioară (optică şi acustică); – sistemelor de măsurare, informare şi semnalizare de la bord; – instalaţiilor electrice auxiliare. ● Identificarea/localizarea, demontarea şi montarea unor componente ale - motoarelor cu aprindere internă, transmisiilor, sistemelor de conducere, susţinere şi propulsie; – sistemele electrice de acţionare pentru autovehicule – instalaţiilor de încărcare, stocare şi distribuţie a energiei electrice; – sistemelor de pornire; – instalaţiilor de iluminare şi semnalizare exterioară (optică şi acustică); – sistemelor de măsurare, informare şi semnalizare de la bord; – instalaţiilor electrice auxiliare. Lista lucrărilor recomandate pentru instruirea practică: - Înlocuirea organelor mobile ale mecanismului motor; – Înlocuirea garniturii de chiulasă; – Înlocuirea completului pentru acţionarea mecanismului de distribuţie al motorului unui autoturism; – Înlocuirea injectoarelor – Înlocuirea filtrului de combustibil – Înlocuirea bujiilor incandescente – Înlocuirea filtrului de ulei – Înlocuirea pompei de ulei la motorul unui autovehicul – Înlocuirea pompei de apă din instalaţia de răcire – Înlocuirea termostatului din instalaţia de răcire – Înlocuirea periilor colectoare ale electromotorului de pornire – Înlocuirea rotorului/bucşelor electromotorului de pornire – Înlocuirea bateriilor de acumulatoare; – Înlocuirea diodelor/punţii redresoare de la alternator – Înlocuirea releului de tensiune – Înlocuirea componentelor defecte (lămpi, siguranţe, relee etc.) în instalaţiile de semnalizare optică şi acustică; – Înlocuirea discului de fricţiune al ambreiajului unui autoturism – Înlocuirea arborilor planetari la un autovehicul – Înlocuirea inelului ABS de pe arborele planetar – Înlocuirea rulmenţilor de la articulaţia cardanică a transmisiei longitudinale – Înlocuirea pivoţilor punţii faţă – Înlocuirea plăcuţelor de frână, la frâna cu disc – Înlocuirea saboţilor la una dintre roţile spate ale unui autoturism prevăzut cu frână tambur – Înlocuirea capului de bară din structura trapezului de direcţie – Înlocuirea bucşelor de amortizare de la braţul basculabil al unei roţi faţă de autoturism – Înlocuirea rulmenţilor la o roată spate nemotoare de autoturism – Înlocuirea amortizorului telescopic de la una dintre roţile faţă ale unui autoturism – Înlocuirea arcurilor elicoidale de la puntea spate nemotoare a unui autoturism – Înlocuirea bucşelor amortizoare ale punţii spate nemotoare de la un autoturism – Înlocuirea filtrului de polen din instalaţia de climatizare Lista lucrărilor practice poate fi adaptată la condiţiile specifice oferite de partenerul de practică, cu condiţia ca toate rezultatele învăţării specificate în standardul de pregătire profesională şi vizate de acest modul să poată fi obţinute. Lucrul în echipă, simularea, practica în laborator/la unităţi economice, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, de negociere, de luare a deciziilor, de asumare a responsabilităţii, de sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor. Se recomandă: ● transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; ● învăţarea interactiv-creativă; ● îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv, de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.; ● folosirea unor strategii care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu mediul de afaceri în care va putea valorifica rezultatele dobândite ale învăţării şi îşi va construi o carieră; ● însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Având în vedere volumul mare de cunoştinţe noi vizate de acest modul şi necesitatea de a le organiza şi sistematiza, recomandăm utilizarea unor metode de predare şi învăţare care să susţină acest demers, ca de exemplu: "Organizatorul grafic", "Harta conceptelor", tehnica "Lotus", " Ciorchinele", "Cubul", metoda învăţării reciproce, metoda "Mozaic", metoda "piramidei" etc. Modulul "Autovehicule" poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, metode, mijloace sau resurse didactice care să faciliteze tranziţia de la şcoală la viaţa activă. Vizita de studiu la agenţii economici din domeniu şi saloane auto poate oferi posibilitatea ca datele informaţional-aplicative obţinute în cadrul obiectivelor vizitate să aibă un rol instructiv, demonstrativ sau aplicativ. Recomandăm şi strategiile didactice inspirate de practica industrială prin utilizarea următoarelor metode şi tehnici: "Brainstorming", "Explozia stelară", "Pălăriile gânditoare", "Caruselul" (Metoda Graffiti), Metoda "Multi-voting", masa rotundă, interviul de grup, "Incidentul critic", Phillips 6-6, tehnica 6-3-5, "Controversa creativă", tehnica acvariului, tehnica focus - grupului, metoda Frisco, sinectica, Buzz-groups, metoda Delphi, discuţia panel etc. Aplicarea acestor metode va consolida caracterul interactiv al învăţării şi va contribui la formarea elevilor ca persoane active, cababile să ia decizii şi să rezolve problemele vieţii prin acţiune. Dezvoltarea soluţiilor moderne pentru autovehicule a fost rodul unor procese de investigare şi de aplicare a celor mai bune soluţii pentru problemele specifice autovehiculelor convenţionale. De multe ori, ideile s-au născut prin efortul unor de echipe de cercetare-dezvoltare, membrii acesteia formulând ipoteze care apoi erau analizate şi evaluate prin diverse metode O astfel de metodă este cea pe care o propunem elevilor, în cadrul unei activităţi organizată sub forma de discuţii "pro sau contra" despre sistemele clasice şi cele neconvenţionale pentru motorizarea autovehiculelor: "Metoda Frisco". Rezultate ale învăţării avute în vedere sunt: 1. Cunoştinţe 7.1.1. Construcţia şi funcţionarea autovehiculului - Variante de motorizare pentru autovehicule: motorizare convenţională (motoare cu ardere internă), hibridă şi electrică 2. Abilităţi 7.2.5. Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcţional, al performanţelor, avantajelor, dezavantajelor şi domenii de utilizare 3. Atitudini 7.3.2. Manifestarea interesului faţă de evoluţiile tehnologice din domeniul construcţiei şi funcţionării autovehiculului Prezentarea sintetică a metodei: Metoda Frisco are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului. Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei patru băieţi din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe şi dificile şi de a le rezolva pe căi simple şi eficiente. Ea are la bază brainstorming-ul regizat şi solicită din partea elevilor/cursanţilor capacităţi empatice, spirit critic, punând accentul pe stimularea gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii. Etapele metodei: 1. Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii sesizează o situaţie-problemă sau o controversă şi o propune spre analiză. 2. Etapa organizării colectivului: se stabilesc rolurile - conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă. 3. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta. 4. Etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării asupra soluţiilor găsite. În cadrul unor grupe de minim 4 elevi, se stabilesc rolurile - conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă. Utilizând diferite surse de informaţii (Internet, reviste şi cărţi de specialitate, filme etc.), elevii vor realiza un inventar al argumentelor pro şi contra autovehiculelor clasice/neconvenţionale. Fiecare grup va discuta aceste argumente din perspective diferite. Conservatorul are rolul de a aprecia meritele soluţiilor clasice de motorizare a vehiculelor, pronunţându-se pentru menţinerea lor, fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătăţiri. Exuberantul va trebui să privească către viitor şi va emite idei legate de propulsia vehiculelor rutiere aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând astfel un cadru imaginativ- creativ, inovator şi stimulându-i şi pe ceilalţi participanţi să privească astfel lucrurile. Pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile şi soluţiile iniţiale propuse. El va evidenţia aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri. Optimistul va trebui să "lumineze" umbra lăsată de pesimist, îmbărbătând participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă şi realizabilă. El va trebui să găsească fundamentări realiste şi posibilităţile de realizare a soluţiilor propuse de către exuberant, stimulând participanţii să gândească pozitiv. Fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta. Urmează ultima etapă în care sunt sistematizate ideile emise după care se ajunge la concluzionări asupra soluţiilor găsite. (a se vedea imaginea asociată) Un alt exemplu de activitate pentru analiza comparativă a variantelor de motorizare, de data aceasta din perspectiva principiilor constructive şi funcţionale, este cea care solicită elevilor completarea următoarei fişe: FIŞĂ DE LUCRU În diagrama sunt prezentate principial cinci variante de motorizare pentru autovehicule: (a se vedea imaginea asociată) Identificaţi componentele reprezentate, analizaţi fluxurile de energie din sistem şi explicaţi pe scurt principiul de funcţionare. (a se vedea imaginea asociată) Recomandări pentru activităţile on-line Recomandăm ca activităţile de predare-învăţare-evaluare desfăşurate on-line să integreze o varietate de resurse educaţionale care să faciliteze înţelegerea şi obţinerea rezultatelor învăţării specificate în standardul de pregătire profesională: - softuri educaţionale cu principii constructive şi simulări ale funcţionării motoarelor, componentelor electrice/electronice/mecanice, mecanismelor, circuitelor, instalaţiilor şi sistemelor autovehiculului; – soluţiile integrate de e-learning oferite de platforme specializate în domeniul automotive, de exemplu platforma electude; – platforme cu resurse educaţionale deschise, de exemplu: ● www.e-automobile.ro ● learnengineering.org/ ● www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology – tutoriale, podcasturi şi alte materiale video despre construcţia, funcţionare şi mentenanţa autovehiculelor, de exemplu suita de lecţii oferite de Autodoc (autodoc24.ro - YouTube); – reviste on-line de specialitate. Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi: a. Continuă în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării; ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare - probe orale, scrise, practice; ● planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp; ● va fi realizată pe baza unor probe care se referă la criteriile de evaluare şi la indicatorii de evaluare, corelate cu standardul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării; b. Finală, realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare şi evaluare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: ● fişe de observaţie, fişe de lucru, fişe de autoevaluare; ● teste cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: ● proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport; poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi; ● studiul de caz, care poate consta în descrierea unui proces sau a unei situaţii specifice pregătirii autovehiculului nou pentru predarea către client, mentenanţei de bază a vehiculelor rutiere, comunicării cu clienţii etc.; ● portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare, etc. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Vom exemplifica modalităţile de evaluare printr-o fişă de evaluare a abilităţilor şi deprinderilor de gândire, pe care o recomandăm a fi utilizată în cazul metodelor de rezolvare a problemelor prin stimularea creativităţii, aşa cum este şi metoda Frisco exemplificată anterior:
┌──────────────────────────┬───────────┐
│Abilităţi / Deprinderi │Comentariu │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Evaluează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Generalizează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Intervine │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Interpretează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Analizează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Elaborează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Abstractizează │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Analizează perspectivele │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Ia decizii │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Rezolvă probleme │ │
└──────────────────────────┴───────────┘
Prezentăm în continuare un exemplu de instrument de evaluare, prin care se evaluează capacitatea elevilor de a interpreta date tehnice şi compara performanţele dinamice ale unor motoare. Rezultatul învăţării vizat de acest instrument este: 7.2.5. - Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcţional, al performanţelor, avantajelor, dezavantajelor şi domenii de utilizare FIŞĂ DE EVALUARE Comparaţi caracteristicile mecanice ale celor două motoare şi completaţi următoarele enunţuri: (a se vedea imaginea asociată) (1) La pornire, cuplul motorului electric are valoare ............... (2) Motorul termic ............... are cuplu de pornire. (3) Cuplul dezvoltat de motorul electric la turaţii mici este ............... (4) Cuplul dezvoltat de motorul electric are valori mari pentru turaţii cuprinse în intervalul ............... rotaţii pe minut (rpm). (5) Cuplul dezvoltat de motorul termic are valori mari pentru turaţii cuprinse în intervalul ............... rotaţii pe minut (rpm). (6) Puterea motorului electric creşte ..............., iar apoi rămâne constantă, simultan cu ............... cuplului. (7) După depăşirea turaţiei de cuplu maxim, cuplul dezvoltat de motorul termic începe să ............... accentuat, în timp ce puterea continuă să ............... Barem de notare: Se acordă 1 punct fiecare completare corectă: (1) - maximă, (2) - nu; (3) - constant, (4) - 0-3500 rpm; (5) - 3000-4000 rpm; (6) - liniar; (7) - scadă, crească. Se acordă 1 punct din oficiu Fişa poate fi completată şi on-line, de exemplu într-un formular google MOTOR ELECTRIC vs. MOTOR CU ARDERE INTERNĂ (google.com). Un exemplu de instrument de evaluare pentru o probă complexă, practică şi orală, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: 1. Cunoştinţe 7.1.3. Mentenanţa autovehiculului 7.1.4. Norme de sănătatea şi securitatea muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, de protecţie a mediului 2. Abilităţi 7.2.16. Executarea unor lucrări de demontare/montare (înlocuire) a unor componente electrice specifice autovehiculelor 7.2.20. Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă 7.2.21. Aplicarea normelor de protecţia mediului 7.2.22. Aplicarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor 3. Atitudini 7.3.4. Asumarea responsabilităţii pentru calitatea lucrărilor 7.3.17. Respectarea normelor de protecţie a mediului şi de colectare selectivă şi reciclare a deşeurilor Enunţul temei pentru proba practică: (a) Verificaţi şi înlocuiţi bujiile incandescente ale motorului autovehiculului pus la dispoziţie, în condiţii optime de muncă şi de securitate. (b) Prezentaţi operaţiile executate, modul de lucru şi argumentaţi alegerea S.D.V.-urilor necesare realizării sarcinilor de lucru, precizaţi normele de securitate şi sănătate la locul de muncă, normele de prevenire şi stingere a incendiilor, principiile ergonomice în organizarea locului de muncă, utilizând limbajul tehnic adecvat. Sarcini de lucru: ● Alegerea materialelor şi mijloacelor de lucru necesare pentru executarea lucrării ● Verificarea funcţionalităţii bujiilor incandescente pe autovehicul ● Demontarea fişelor ● Demontarea bujiei/bujiilor defecte ● Montarea bujiei/bujiilor noi ● Montarea fişelor ● Verificarea calităţii lucrării ● Utilizarea echipamentului de protecţie; respectarea normelor de securitate şi sănătate la locul de muncă, normelor de prevenire şi stingere a incendiilor şi principiilor ergonomice în organizarea locului de muncă Materiale, echipamente necesare realizării temei propuse: 1. Autovehicul 2. Trusa de scule, lavete 3. Multimetru 4. Bujii incandescente 5. Echipamente de protecţie. Grilă de evaluare:
┌───────────┬──────────────────┬───────┐
│Criterii de│Indicatori de │Punctaj│
│evaluare*1 │realizare*2 │acordat│
├───────────┴──────────────────┴───────┤
│Criterii de evaluare pentru proba │
│practică │
├───────────┬──────────────────┬───────┤
│ │Alegerea │ │
│ │materialelor │ │
│ │necesare │10 p │
│ │executării │ │
│1. Primirea│lucrării │ │
│sarcinilor ├──────────────────┼───────┤
│de lucru şi│Alegerea │ │
│organizarea│S.D.V.-urilor │ │
│locului de │necesare │10 p │
│muncă │executării │ │
│ │lucrării │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Amenajarea │ │
│ │ergonomică a │10 p │
│ │locului de muncă │ │
├───────────┼──────────────────┼───────┤
│ │Respectarea │ │
│ │succesiunii logice│ │
│ │a operaţiilor: │ │
│ │verificarea │ │
│ │funcţionalităţii │ │
│ │bujiilor │ │
│ │incandescente pe │ │
│ │autovehicul, │10 p │
│ │demontarea │ │
│ │fişelor, │ │
│ │demontarea bujiei │ │
│ │/ bujiilor │ │
│ │defecte, montarea │ │
│ │bujiei / bujiilor │ │
│ │noi, montarea │ │
│ │fişelor. │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Realizarea corectă│ │
│ │a operaţiilor: │ │
│ │verificarea │ │
│ │funcţionalităţii │ │
│ │bujiilor │ │
│ │incandescente pe │ │
│2. │autovehicul, │ │
│Realizarea │demontarea │20 p │
│sarcinii de│fişelor, │ │
│lucru │demontarea bujiei │ │
│ │/ bujiilor │ │
│ │defecte, montarea │ │
│ │bujiei / bujiilor │ │
│ │noi, montarea │ │
│ │fişelor. │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Utilizarea │ │
│ │corespunzătoare a │ │
│ │mijloacelor de │ │
│ │lucru şi │10 p │
│ │materialelor │ │
│ │necesare │ │
│ │executării │ │
│ │lucrării │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Verificarea │5 p │
│ │calităţii lucrării│ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Aplicarea │ │
│ │reglementărilor │ │
│ │privind S.S.M. şi │5 p │
│ │P.S.I. la locul de│ │
│ │muncă. │ │
├───────────┼──────────────────┼───────┤
│ │Utilizarea │ │
│ │adecvată a │ │
│ │limbajului tehnic │ │
│ │în comunicarea cu │5 p │
│ │privire la │ │
│ │sarcinile │ │
│ │realizate. │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Argumentarea │ │
│ │alegerii │ │
│3. │SDV-urilor │ │
│Prezentarea│necesare │5 p │
│lucrării │realizării │ │
│executate │sarcinilor de │ │
│ │lucru primite. │ │
│ ├──────────────────┼───────┤
│ │Descrierea modului│ │
│ │de lucru, inclusiv│ │
│ │precizarea │ │
│ │reglementărilor │ │
│ │privind S.S.M. şi │10 p │
│ │P.S.I. aplicabile │ │
│ │în cadrul │ │
│ │sarcinilor de │ │
│ │lucru executate. │ │
├───────────┴──────────────────┼───────┤
│Total │100 p │
└──────────────────────────────┴───────┘
*1 Criteriile de evaluare sunt enunţuri asociate competenţelor/rezultatelor învăţării care specifică cu mai multă exactitate rezultatele elevului, prin indicarea unor standarde prin care se poate măsura nivelul de dobândire a competenţei. Fiecărui criteriu i se alocă un punctaj maxim. *2 Fiecare criteriu este detaliat prin indicatori de realizare, definiţi în relaţie cu competenţele/rezultatele învăţării. Fiecărui indicator i se alocă un număr de puncte. Suma punctelor indicatorilor este egală cu punctajul maxim al criteriului. Bibliografie ● Gheorghe Fraţilă, Mariana Fraţilă, Ştefan Samoilă - Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008 ● Ovidiu Câmpian ş.a, - Noţiuni de bază privind cunoaşterea automobilelor, Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2004 ● Alexandru-Grigore Pisoschi ş.a, - Cunoaşterea generală a autovehiculelor, Tipografia Universităţii din Craiova, 2002 ● Oprisa-Stănescu, P.D. Autovehicule electrice, hibride şi cu pile de combustie, Editura Politehnica Timişoara, 2015 ● Racicovschi, V., Danciu, G., Chefneux, M., Automobile electrice şi hibride, Editura Electra 2007 ● Marinescu, D.G., Sisteme neconvenţionale de propulsie şi transport, Editura Universităţii din Piteşti, 2003 ● Roşca, R., Sisteme neconvenţionale de propulsie şi transport, Editura Gheorghe Asachi, 2003 ● Ehsani M., Gao Y., Gay S. Emadi A., Modern Electric, Hybrid Electric and Fuel Cell Vehicles, Fundamentals, Theory and Design, CRC Press, 2005 ● Emadi A., Advanced Electric Drive Vehicles, CRC Press, 2014 ● Husain, I., Electric and Hybrid Vehicles: Design Fundamentals, CRC Press, 2010 ● Leitman, S., Brant B., Build Your Own Electric Vehicle, McGraw Hill Education Europe, 2013 ● Warner, M., The Electric Vehicle Conversion Handbook, Penguin Putnam Inc, 2011 ● *** - Norme interne de service auto, cărţi tehnice ale automobilelor, cataloage de componente Link-uri utile: ● www.e-automobile.ro ● learnengineering.org/ ● autodoc24.ro - YouTube ● www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology ANEXA 3 MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC CURRICULUM pentru clasa a X-a ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ 2022 GRUPUL DE LUCRU:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Ing. Nicoleta│profesor, grad I, │
│ANASTASIU │Colegiul Tehnic "Radu │
│ │Negru", Galaţi │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Daniela │profesor, grad I, │
│Gabriela │Colegiul Tehnic Mecanic │
│BURDUŞEL │"Griviţa", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Carmen │profesor, grad I, │
│Felicia │Colegiul Tehnic de │
│Olivia │Aeronautică "Henri │
│CALINESCU │Coandă", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Diana │profesor, grad I, │
│GHERGU │Colegiul Tehnic │
│ │Energetic Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Camelia │profesor, grad I, │
│Carmen GHEŢU │Colegiul Tehnic "Mircea │
│ │cel Bătrân", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Anca │Profesor, grad I, │
│GORDIN STOICA│Colegiul UCECOM, Spiru │
│ │Haret, Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Melania │profesor dr., grad I, │
│FILIP │Colegiul Tehnic "Mircea │
│ │Cristea", Braşov │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Maria │profesor, grad I, Liceul│
│IONICĂ │Tehnologic ASTRA Piteşti│
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │profesor, gradul I, │
│Ing.Carmen │Liceul Tehnologic │
│MĂRGINEAN │"Constantin │
│ │Brâncoveanu", Brăila │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Jeaneta │profesor,Grad I, │
│Steluţa │Colegiul Tehnic "Latcu │
│MAIDANIUC │Vodă", Siret │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing.Valentina│profesor, grad didactic │
│MIHAILOV │I, Colegiul Tehnic │
│ │Energetic Bucuresti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Carmen │profesor, grad I, Liceul│
│PETROIU │Tehnologic "Constantin │
│ │Brâncoveanu", Târgovişte│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Mona │Profesor, grad I, │
│Aliss RUDNIC │Colegiul Tehnic "Dinicu │
│ │Golescu", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Maria │profesor, grad I, │
│SALAI │Colegiul Tehnic Reşiţa │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Elena │profesor, grad I, Liceul│
│SANDU │de Transporturi Ploieşti│
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │profesor, gradul I, │
│Ing. Gheorghe│Liceul Tehnologic de │
│BARBU │Transporturi Auto, │
│ │Craiova │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ing. Georgeta│Profesor inginer, gradul│
│BĂRBĂLAU │I, Colegiul Tehnic "D. │
│ │Leonida", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │profesor inginer, grad │
│Ing. Nicoleta│didactic I, Colegiul │
│GAIDOŞ │Tehnic "Mircea cel │
│ │Bătrân", Bucureşti │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │profesor inginer gradul │
│Ing. Alina │I, Liceul Tehnologic de │
│MELNIC │Transporturi Auto, │
│ │Timişoara │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │profesor, gradul I, │
│Ing. Angela │Liceul Tehnologic de │
│OSAIN │Transporturi Auto, │
│ │Timişoara │
└─────────────┴────────────────────────┘
Coordonare CNDIPT: CECILIA LUIZA CRĂCIUN - Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU - Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Mecanică: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menţionate. Nivelul de calificare conform Cadrului Naţional al Calificărilor - 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
┌───────────────────────┬──────────────┐
│Unitatea de rezultate │ │
│ale învăţării - tehnice│Denumire modul│
│generale (URI) │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 4. Măsurarea │MODUL I. │
│mărimilor tehnice │Măsurări │
│specifice proceselor │tehnice │
│industriale │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 5. Realizarea │MODUL II. │
│desenului tehnic pentru│Reprezentarea │
│organe de maşini │organelor de │
│ │maşini │
├───────────────────────┼──────────────┤
│URÎ 6. Realizarea │MODUL III. │
│asamblărilor mecanice │Asamblări │
│ │mecanice │
└───────────────────────┴──────────────┘
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a X-a Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ Cultură de specialitate şi pregătire practică Modul I. Măsurări tehnice
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│Total ore/an:│ │224│
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│64 │
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │128│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Modul II. Reprezentarea organelor de maşini
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│Total ore/an:│ │128│
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│64 │
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │- │
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Modul III. Asamblări mecanice
┌─────────────┬────────────────────┬───┐
│Total ore/an:│ │320│
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│din care: │Laborator tehnologic│- │
├─────────────┼────────────────────┼───┤
│ │Instruire practică │256│
└─────────────┴────────────────────┴───┘
Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală Modul IV.* ............... (Total ore/an: 270) Total ore/an = 9 săptămâni x 5 zile x 6 ore/zi = 270 ore/an TOTAL GENERAL: 942 ore/an Notă: Pregătirea practică şi stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituţia publică parteneră cât şi în unitatea de învăţământ, în funcţie de condiţiile locale. * Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituţia publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. MODULUL I. MĂSURĂRI TEHNICE ● Notă introductivă Modulul "Măsurări tehnice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 224 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 64 ore/an - laborator tehnologic ● 128 ore/an - instruire practică Modulul "Măsurări tehnice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬───────────────────────┐
│URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR │ │
│TEHNICE SPECIFICE PROCESELOR │ │
│INDUSTRIALE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile învăţării│
│Rezultate ale învăţării │ │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │1. Noţiuni fundamentale│
│ │ │ │din teoria │
│ │ │ │măsurătorilor │
│ │ │ │1.1. Mărimi fizice │
│ │ │ │1.2. Unităţi de măsură │
│ │ │ │1.3. Sistemul │
│ │ │ │Internaţional de │
│ │ │ │Unităţi de măsură │
│ │ │ │1.4. Multiplii şi │
│ │ │ │submultiplii │
│ │ │ │1.5. Procesul de │
│ │4.2.1. │ │măsurare şi │
│ │4.2.2. │ │componentele sale │
│4.1.1. │4.2.3. │4.3.1. │1.5.1. Procesul de │
│ │4.2.4. │ │măsurare │
│ │4.2.5. │ │1.5.2. Componentele │
│ │4.2.22 │ │procesului de măsurare:│
│ │ │ │mijloace de măsurare │
│ │ │ │(clasificare, │
│ │ │ │caracteristici), metode│
│ │ │ │de măsurare, alegerea │
│ │ │ │metodelor şi a │
│ │ │ │mijloacelor de │
│ │ │ │măsurare. │
│ │ │ │1.6. Erori de măsurare │
│ │ │ │- tipuri, cauze, │
│ │ │ │relaţii matematice de │
│ │ │ │determinare. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │2. Precizia prelucrării│
│ │ │ │şi a asamblării │
│ │ │ │pieselor │
│ │ │ │2.1. Precizia │
│ │4.2.15 │4.3.1. │dimensională │
│ │4.2.16 │4.3.2. │2.1.1. Dimensiuni, │
│ │4.2.17 │4.3.3. │abateri, toleranţe │
│ │4.2.18 │4.3.4. │2.1.2. Asamblarea │
│4.1.3. │4.2.19 │4.3.5. │alezajelor cu arborii. │
│ │4.2.20 │4.3.6. │Ajustaje │
│ │4.2.21 │4.3.7. │2.2. Precizia formei │
│ │4.2.22 │4.3.8. │geometrice a │
│ │4.2.23 │ │suprafeţelor │
│ │ │ │2.3. Precizia poziţiei │
│ │ │ │suprafeţelor │
│ │ │ │2.4. Rugozitatea │
│ │ │ │suprafeţelor │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────────────┤
│ │ │ │3. Mijloace de măsurare│
│ │ │ │şi control utilizate │
│ │ │ │pentru realizarea │
│ │ │ │pieselor conform │
│ │ │ │documentaţiei tehnice │
│ │ │ │(principii de │
│ │ │ │funcţionare şi │
│ │ │ │caracteristici tehnice)│
│ │ │ │3.1. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul dimensiunilor│
│ │ │ │liniare (definiţie; │
│ │ │ │unităţi de măsură; │
│ │ │ │mijloace de măsurare şi│
│ │ │ │control: măsuri │
│ │ │ │terminale, şublere, │
│ │ │ │micrometre, │
│ │ │ │comparatoare │
│ │ │ │mecanicecomparatoare cu│
│ │ │ │cadran, comparatoare de│
│ │ │ │interior, minimetre, │
│ │ │ │ortoteste, pasametre, │
│ │ │ │aparate cu amplificare │
│ │ │ │optică - optimetru, │
│ │ │ │microscoape de atelier,│
│ │ │ │microscoape universale;│
│ │ │ │metode de măsurare) │
│ │ │ │3.2. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul unghiurilor │
│ │ │ │(noţiunea de unghi, │
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │mijloace de măsurare şi│
│ │ │ │control a unghiurilor -│
│ │ │ │clasificare, descriere,│
│ │ │ │principiul de │
│ │ │ │funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare) │
│ │ │ │3.3. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul suprafeţelor │
│ │ │ │(noţiunea de suprafaţă,│
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │mijloace de măsurare şi│
│ │ │ │control a suprafeţelor │
│ │ │ │- clasificare, │
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare) │
│ │ │ │3.4. Măsurarea │
│ │ │ │mărimilor mecanice: │
│ │ │ │3.4.1. Măsurarea │
│ │ │ │forţelor (noţiunea de │
│ │ │ │forţă, unităţi de │
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │forţelor - clasificare,│
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.4.2. Măsurarea │
│ │ │ │maselor (noţiunea de │
│ │ │ │masă, unităţi de │
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │maselor - clasificare, │
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare ); │
│ │ │ │3.4.3. Măsurarea │
│ │ │ │presiunilor (noţiunea │
│ │ │ │de presiune, unităţi de│
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │presiunilorclasificare,│
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.4.4. Măsurarea │
│ │ │ │mărimilor cinematice: │
│ │ │ │3.4.4.1. Măsurarea │
│ │ │ │vitezei (noţiunea de │
│ │ │ │viteză liniară şi │
│ │ │ │unghiulară, unităţi de │
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │vitezei - clasificare, │
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.4.4.2. Măsurarea │
│ │ │ │turaţiei (noţiunea de │
│ │ │ │turaţie, unităţi de │
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │turaţiei - clasificare,│
│ │ │ │descriere, principiul │
│ │ │ │de funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.4.4.3. Măsurarea │
│ │ │ │acceleraţiei (noţiunea │
│ │ │ │de acceleraţie, unităţi│
│ │ │ │de măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │acceleraţiei - │
│ │ │ │clasificare, descriere,│
│ │ │ │principiul de │
│ │ │ │funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.4.4.4. Măsurarea │
│ │ │ │debitului (noţiunea de │
│ │ │ │debit, unităţi de │
│ │ │ │măsură, mijloace de │
│ │ │ │măsurare şi control a │
│ │ │ │debitului - │
│ │ │ │clasificare, descriere,│
│ │ │ │principiul de │
│ │ │ │funcţionare, părţi │
│ │ │ │componente; metode de │
│ │ │ │măsurare); │
│ │ │ │3.5. Măsurarea │
│ │ │ │temperaturii (scări de │
│ │ │ │temperatură, unităţi de│
│ │4.2.6. │ │măsură, mijloace de │
│ │4.2.7. │4.3.1. │măsurare şi control a │
│ │4.2.8. │4.3.2. │temperaturii - │
│ │4.2.9. │4.3.3. │clasificare, descriere,│
│ │4.2.10. │4.3.4. │principiul de │
│4.1.2 │4.2.11. │4.3.5. │funcţionare, părţi │
│ │4.2.12. │4.3.6. │componente; metode de │
│ │4.2.13. │4.3.7. │măsurare); │
│ │4.2.14. │4.3.8. │3.6. Măsurarea şi │
│ │4.2.22 │ │controlul filetelor: │
│ │4.2.23 │ │3.6.1. Elementele │
│ │ │ │filetelor │
│ │ │ │3.6.2. Metode de │
│ │ │ │verificare a filetelor │
│ │ │ │3.6.3. Calibre filetate│
│ │ │ │3.6.4. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul diametrului │
│ │ │ │mediu la arborii │
│ │ │ │filetaţi cu: micrometru│
│ │ │ │de filete, prin metoda │
│ │ │ │celor trei sârme, cu │
│ │ │ │microscopul universal │
│ │ │ │3.6.5. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul pasului cu │
│ │ │ │ajutorul microscopului │
│ │ │ │de atelier, al │
│ │ │ │pasametrelor │
│ │ │ │3.6.6. Dispozitive cu │
│ │ │ │comparator pentru │
│ │ │ │verificarea alezajelor │
│ │ │ │filetate │
│ │ │ │3.7. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul roţilor │
│ │ │ │dinţate │
│ │ │ │3.7.1. Metode de │
│ │ │ │verificare a roţilor │
│ │ │ │dinţate │
│ │ │ │3.7.2. Măsurarea şi │
│ │ │ │controlul roţilor │
│ │ │ │dinţate cilindrice: │
│ │ │ │micrometrul de roţi │
│ │ │ │dinţate, şublerul de │
│ │ │ │roţi dinţate, şabloane │
│ │ │ │de roţi dinţate. │
│ │ │ │3.8. Mijloace de │
│ │ │ │măsurat şi verificat │
│ │ │ │mărimi electrice │
│ │ │ │3.8.1. Aparate │
│ │ │ │analogice pentru │
│ │ │ │măsurarea mărimilor │
│ │ │ │electrice (principiul │
│ │ │ │general de functionare,│
│ │ │ │schema bloc, tipuri │
│ │ │ │constructive, simboluri│
│ │ │ │folosite pentru │
│ │ │ │marcare, caracteristici│
│ │ │ │tehnice şi metrologice,│
│ │ │ │domenii de măsurare); │
│ │ │ │3.8.2. Aparate digitale│
│ │ │ │pentru măsurarea │
│ │ │ │mărimilor electrice │
│ │ │ │(principiul general de │
│ │ │ │funcţionare, schema │
│ │ │ │bloc, tipuri │
│ │ │ │constructive, simboluri│
│ │ │ │folosite pentru │
│ │ │ │marcare, caracteristici│
│ │ │ │tehnice şi metrologice,│
│ │ │ │domenii de măsurare); │
│ │ │ │3.8.3. Multimetre │
│ │ │ │analogice şi numerice; │
│ │ │ │3.8.4. Măsurarea │
│ │ │ │intensităţii curentului│
│ │ │ │electric: unităţi de │
│ │ │ │măsură, metode de │
│ │ │ │măsurare directe şi │
│ │ │ │indirecte, aparate │
│ │ │ │pentru măsurarea │
│ │ │ │intensităţii: │
│ │ │ │ampermetre de curent │
│ │ │ │continuu, ampermetre de│
│ │ │ │curent alternativ, │
│ │ │ │multimetre analogice │
│ │ │ │sau digitale, montarea │
│ │ │ │ampermetrelor în │
│ │ │ │circuit, extinderea │
│ │ │ │domeniului de măsurare │
│ │ │ │la ampermetre. │
│ │ │ │3.8.5. Măsurarea │
│ │ │ │tensiunii electrice: │
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │metode de măsurare, │
│ │ │ │aparate pentru │
│ │ │ │măsurarea tensiunii: │
│ │ │ │voltmetre de tensiune │
│ │ │ │continuă, voltmetre de │
│ │ │ │tensiune alternativă, │
│ │ │ │multimetre analogice │
│ │ │ │sau digitale, montarea │
│ │ │ │voltmetrelor în │
│ │ │ │circuit, extinderea │
│ │ │ │domeniului de măsurare │
│ │ │ │la voltmetre. │
│ │ │ │3.8.6. Măsurarea │
│ │ │ │rezistenţei electrice: │
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │metode de măsurare: │
│ │ │ │directă, indirectă, de │
│ │ │ │comparaţie, aparate │
│ │ │ │pentru măsurarea │
│ │ │ │rezistenţei: ohmetre │
│ │ │ │analogice sau digitale,│
│ │ │ │megaohmetre, multimetre│
│ │ │ │analogice şi digitale. │
│ │ │ │3.8.7. Măsurarea │
│ │ │ │puterii electrice: │
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │metode de măsurare, │
│ │ │ │aparate pentru │
│ │ │ │măsurarea puterii │
│ │ │ │electrice: wattmetre │
│ │ │ │electrodinamice, │
│ │ │ │wattmetre de inducţie. │
│ │ │ │3.8.8. Măsurarea │
│ │ │ │energiei active: │
│ │ │ │unităţi de măsură, │
│ │ │ │metode de măsurare, │
│ │ │ │aparate pentru │
│ │ │ │măsurarea energiei: │
│ │ │ │contoare de energie │
│ │ │ │electrică. │
│ │ │ │3.9. Norme de SSM, de │
│ │ │ │protecţia mediului şi │
│ │ │ │PSI specifice │
│ │ │ │operaţiilor de măsurare│
│ │ │ │şi control utilizate │
│ │ │ │pentru realizarea │
│ │ │ │pieselor conform │
│ │ │ │documentaţiei tehnice │
└──────────┴─────────┴─────────┴───────────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - instrumente şi AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor: şubler, micrometru, comparator cu cadran, comparator de interior, comparator pentru verificarea circularităţii alezajelor, ortotest, pasametru, cale plan paralele, calibre, lere, cale unghiulare, echere, raportor universal, planimetru polar, termometre de sticlă cu lichid, termomanometre, termometre cu rezistenţă, termometre cu termoelemente, pirometre optice, pirometre de radiaţie totală, manometre cu elemente elastice, traductoare de presiune, dinamometre cu elemente elastice, dinamometre hidraulice, dinamometre pneumatice, traductoare de forţă, tahometre, vitezometre, calibre filetate, micrometru pentru filete, microscopul universal, micrometrul optic de roţi dinţate, sublerul de roţi dinţate, ampermetre, voltmetre, ohmetre, wattmetre, contor electric; – mijloace didactice: videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale, – manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, fişe ajutătoare, planşe didactice, reviste de specialitate, documentaţie tehnică (desene de execuţie, fişe tehnologice, cărţi tehnice, dicţionare de termeni tehnici, normative specifice, fişe individuale de instructaj de SSM şi PSI, standarde tehnice, standarde de calitate) etc. – documente specifice legate de întreţinerea, manipularea şi depozitarea AMC-urilor. – planşe, machete, materiale video cu AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; – materiale: seturi de piese mecanice, planşe, machete. ● Sugestii metodologice Conţinuturile modulului "Măsurări tehnice" trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Măsurări tehnice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform listei minime de resurse materiale menţionate mai sus. Pregătirea practică, desfăşurată în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în dobândirea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: - aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; – îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 - 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; – folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgerea la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; – însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru atingerea rezultatelor învăţării pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - elaborarea de referate interdisciplinare; – activităţi de documentare; – vizionări de materiale video (filme didactice, documentare video, cd/ dvd-uri); – problematizarea; – învăţarea prin descoperire; – activităţi practice; – studii de caz; – elaborarea de proiecte; – activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; – activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este metoda JIGSAW (MOZAICUL). Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau "metoda grupurilor interdependenţe" (A. Neculau, 1998), este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. Principiul metodei Structurile cooperative de tip mozaic presupun formarea unor grupuri cooperative, în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine expert în anumite probleme specifice materialului propus spre învăţare. Schema specifică: - grupuri cooperative (distribuirea materialelor); – grupuri expert (învăţare şi pregătire); – grupuri cooperative (predare şi verificare). Etapele metodei 1. Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea materialelor de lucru - Profesorul împarte tema de studiu în 4 subteme – Elevii sunt împărţiţi în grupuri cooperative de câte 4-5 elevi, în funcţie de numărul de subteme. Grupurile cooperative pot fi constituite prin diferite metode: profesorul solicită elevilor să aleagă un număr de la 1 la 4 (sau 5 în funcţie de numărul de subteme) sau să îşi aleagă fiecare o culoare/ sau un ale simbol distinctiv, după care, distribuie fiecărui elev materialul ce conţine detalierea subtemei corespunzătoare numărului/culorii/simbolului său. Fiecare membru al unui grup cooperativ primeşte o subtemă pe care trebuie să o studieze din punctul de vedere propriu. 2. Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea prezentărilor Elevii care au acelaşi număr/culoare/simbol respectiv aceeaşi subtemă de abordat, se vor constitui în grupuri de experţi (numărul grupurilor de experţi va fi acelaşi cu numărul de subteme stabilite). Membrii grupului cooperativ devin experţi pe acea subtemă pe care o studiază/analizează/prezintă. Fiecare grup de experţi ia cunoştinţă şi se focalizează doar pe subtema care i-a fost atribuită de către profesor. În timpul în care membrii unuia dintre grupurile de experţi desfăşoară un astfel de proces, membrii celorlalte grupuri de experţi se află într-un proces similar, doar că ei trebuie să devină experţi pe o altă subtemă. (a se vedea imaginea asociată) 3. Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea rezultatelor învăţării După ce fiecare grupă de experţi îşi realizează sarcinile, sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. În această etapă, fiecare elev este "expert" în câte o subtemă, pe care o va prezenta, "preda" întregului grup; modalitatea de transmitere trebuie să fie concisă, stimulativă, atractivă. Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informaţia se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor (a se vedea imaginea asociată) Fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reţine cunoştinţele pe care le transmit colegii lui, experţi în diferite probleme. 4. Evaluarea La sfârşitul activităţii (care se poate derula pe parcursul unei ore sau mai multe în funcţie de complexitatea temei), profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învăţat. Evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi, prin elaborarea unui eseu etc. EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII - METODA JIGSAW (MOZAICUL) Tema: Comparatorul cu cadran (a se vedea imaginea asociată) 1. Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea materialelor de lucru Pregătirea, de către profesor, a materialului de studiu pentru tema Comparatorul cu cadran ● Profesorul realizează o fişă-expert în care trece cele 4 subteme propuse, fişă care va fi oferită fiecărei echipe pentru studiu. Cele 4 subteme propuse sunt: - Părţi componente ale comparatorului cu cadran – Principiul de funcţionare – Măsurarea sau verificarea cu comparatorul cu cadran – Citirea comparatorului ● Elevii sunt împărţiţi în grupuri cooperative de câte 4, fiecărui membru al unui grup cooperativ fiindu-i repartizată una din subtemele de mai sus pe care trebuie să o studieze. 2. Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea prezentărilor ● Membrii grupului cooperativ devin experţi pe subtema care le-a fost repartizată (sau şi-au ales-o), pe care urmează să o studieze/analizeze/prezinte. ● Fiecare grup de experţi se focalizează pe subtema de studiat. În cadrul grupului experţii conlucrează pentru înţelegerea tuturor aspectelor subtemei, participă activ, se implică în realizarea sarcinilor de învăţare. 3. Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea rezultatelor învăţării ● După ce fiecare grupă de experţi îşi realizează sarcinile sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. Fiecare elev din grup, "expert" în câte o subtemă, o va prezenta, "preda" întregului grup. 4. Evaluarea ● Profesorul va adresa întrebări şi va antrena elevii să răspundă. ● Profesorul va solicita elevilor realizarea unui eseu structurat cu tema "Comparatorul cu cadran" precizând structura de idei a eseului. ● Profesorul poate evalua, pe baza unei Fise de observare atitudinea elevilor pe parcursul derulării activităţii conform unei Scale de clasificare FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI
┌──────────────────────────┬───────────┐
│ │Calificativ│
│Criteriul de observare ├──┬─┬──┬───┤
│ │FB│B│S │Ns │
├──────────────────────────┼──┼─┼──┼───┤
│1. Respectarea │ │ │ │ │
│procedurilor de lucru │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──┼─┼──┼───┤
│2. Colaborarea cu membrii │ │ │ │ │
│echipei de lucru, în │ │ │ │ │
│scopul îndeplinirii │ │ │ │ │
│sarcinilor de la locul de │ │ │ │ │
│muncă │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──┼─┼──┼───┤
│3. Asumarea iniţiativei în│ │ │ │ │
│rezolvarea unor probleme; │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──┼─┼──┼───┤
│4. Asumarea, în cadrul │ │ │ │ │
│echipei de la locul de │ │ │ │ │
│muncă, a responsabilităţii│ │ │ │ │
│pentru sarcina de lucru │ │ │ │ │
│primită │ │ │ │ │
├──────────────────────────┼──┼─┼──┼───┤
│5. Atitudinea faţă de │ │ │ │ │
│colegi şi cadrul didactic │ │ │ │ │
└──────────────────────────┴──┴─┴──┴───┘
Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării şi şi-au format competenţele stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: a. Continuă: ● Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare - probe orale, scrise, practice - de stilurile de învăţare ale elevilor. ● Planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. ● Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională. b. Finală: ● Realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/ interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/practice. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare finală: - proba practică; – proiectul; – studiul de caz; – portofoliul; – testele sumative; Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ cât şi de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Un exemplu de instrument de evaluare este proba practică. PROBĂ PRACTICĂ Tema probei practice: Măsurarea cu şublerul Efectuaţi măsurarea piesei cilindrice date, înscrieţi valorile obţinute pe desenul de execuţie şi completaţi tabelul de valori. (a se vedea imaginea asociată)
┌──────────┬─────────┬────────┬────────┬─────────┐
│ │ │ │Mijloc │ │
│Dimensiuni│Precizia │Valoare │de │Concluzii│
│de măsurat│măsurării│obţinută│măsurare│ │
│ │ │ │utilizat│ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│D1 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│D2 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│D3 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│D4 │0.02 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│D5 │0,02 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│L1 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│L2 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│L3 │0,1 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│L4 │0,05 │ │ │ │
├──────────┼─────────┼────────┼────────┼─────────┤
│L5 │0,1 │ │ │ │
└──────────┴─────────┴────────┴────────┴─────────┘
Sarcini de lucru: 1. Citirea desenului de execuţie şi identificarea cotelor care trebuie măsurate 2. Selectarea mijloacelor de măsurare necesare 3. Realizarea măsurării cotelor D1, D2, D3, D4, D5, L1, L2, L3, L4, L5 cu precizia cerută 4. Completarea tabelului de valori 5. Respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă 6. Argumentarea alegerii mijloacelor de măsurare necesare executării măsurării piesei utilizând termenii de specialitate Timp de lucru 30 minute. Notă: Pentru derularea activităţii profesorul va pune la dispoziţia elevilor un număr corespunzător de piese, desene de execuţie şi mijloace de măsurare. GRILĂ DE EVALUARE
┌────────────┬─────────────────┬───────┐
│Criterii de │Indicatori de │Punctaj│
│evaluare │evaluare │ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │1.1. Citirea │ │
│ │desenului de │10 │
│ │execuţie al │puncte │
│ │piesei │ │
│1. Primirea ├─────────────────┼───────┤
│şi │1.2. │ │
│planificarea│Identificarea │10 │
│sarcinii de │cotelor care │puncte │
│lucru │trebuie măsurate │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │1.3. Selectarea │5 │
│ │mijloacelor de │puncte │
│ │măsurare necesare│ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │2.1. Executarea │ │
│ │operaţiilor de │30 │
│ │măsurare a │puncte │
│ │cotelor │ │
│ │solicitate │ │
│2. ├─────────────────┼───────┤
│Realizarea │2.2. Completarea │20 │
│sarcinii de │tabelului de │puncte │
│lucru │valori │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │2.3. Respectarea │ │
│ │normelor de │5 │
│ │sănătate şi │puncte │
│ │securitate în │ │
│ │muncă │ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │3.1. Argumentarea│ │
│ │alegerii │ │
│ │mijloacelor de │10 │
│ │măsură necesare │puncte │
│3. │executării │ │
│Prezentarea │măsurării piesei │ │
│sarcinii de ├─────────────────┼───────┤
│lucru │3.2. Utilizarea │ │
│ │vocabularului de │10 │
│ │specialitate în │puncte │
│ │prezentarea │ │
│ │sarcinii de lucru│ │
└────────────┴─────────────────┴───────┘
FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI
┌────────────────────────────────┬──┬──┐
│Criteriul de observare │DA│NU│
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│1. A realizat sarcina de lucru │ │ │
│în totalitate │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│2. A lucrat în mod independent │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│3. A cerut explicaţii │ │ │
│suplimentare sau ajutor │ │ │
│profesorului │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│4. A înlăturat nesiguranţa în │ │ │
│alegerea mijloacelor de măsurare│ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│5. S-a adaptat condiţiilor de │ │ │
│lucru din laborator │ │ │
├─────────────┬──────────────────┼──┼──┤
│ │- viteză de lucru │ │ │
│6. A ├──────────────────┼──┼──┤
│demonstrat │- siguranţa în │ │ │
│deprinderi │mânuirea │ │ │
│tehnice: │mijloacelor de │ │ │
│ │măsurare │ │ │
└─────────────┴──────────────────┴──┴──┘
Bibliografie ● Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana - Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005; ● Dodoc P. - Metrologie generală, E.D.P. Bucureşti, 1979; ● Conf. univ. dr. Cristian Păun, "Metode de predare/învăţare bazate pe stimularea creativităţii"; ● Ioan Cerghit - "Metode de învăţământ", Editura Polirom, 2006. ● Oprea Crenguţa - Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, 2009 MODUL II. REPREZENTAREA ORGANELOR DE MAŞINI ● Notă introductivă Modulul "Reprezentarea organelor de maşini", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 128 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 64 ore/an - laborator tehnologic Modulul "Reprezentarea organelor de maşini" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬─────────────────┐
│URÎ 5 - REALIZAREA DESENULUI │ │
│TEHNIC PENTRU ORGANE DE MAŞINI│ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼─────────────────┤
│ │ │ │1. Starea │
│ │ │ │suprafeţelor │
│ │ │ │(rugozitatea) │
│ │ │ │pieselor tehnice │
│ │ │ │1.1. Notarea │
│ │ │ │stării │
│ │ │ │suprafeţelor: │
│ │ │ │1.1.1. Indicaţii │
│ │ │ │generale privind │
│ │ │ │alegerea şi │
│ │ │ │prescrierea │
│ │ │ │rugozităţii; │
│ │ │ │1.1.2. Simboluri │
│ │ │ │pentru notarea │
│ │ │ │stării │
│5.1.1. │5.2.1. │ │suprafeţei. │
│ │ │ │1.2.Înscrierea │
│ │ │ │datelor privind │
│ │ │ │starea │
│ │ │ │suprafeţelor: │
│ │ │ │1.2.1. Indicarea │
│ │ │ │parametrilor de │
│ │ │ │profil; │
│ │ │ │1.2.2. Indicarea │
│ │ │ │altor date │
│ │ │ │privind starea │
│ │ │ │suprafeţei. │
│ │ │ │1.3.Reguli de │
│ │ │ │înscriere pe │
│ │ │ │desen a datelor │
│ │ │ │privind starea │
│ │ │ │suprafeţelor. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │ │2. Reprezentarea,│
│ │ │ │cotarea şi │
│ │ │ │notarea filetelor│
│ │ │ │şi flanşelor │
│ │ │ │2.1. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea │
│ │ │ │filetelor: │
│ │ │ │2.1.1. Elementele│
│ │ │ │caracteristice │
│ │ │ │ale filetelor; │
│ │ │ │2.1.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │filetelor; │
│5.1.2. │5.2.2. │ │2.1.3. Cotarea │
│ │5.2.3. │ │filetelor; │
│ │ │ │2.1.4. Notarea │
│ │ │ │filetelor. │
│ │ │ │2.2. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea │
│ │ │ │flanşelor: │
│ │ │ │2.2.1.Flanşa │
│ │ │ │cilindrică; │
│ │ │ │2.2.2. Flanşa │
│ │ │ │pătrată: │
│ │ │ │2.2.3. Flanşa │
│ │ │ │triunghiulară; │
│ │ │ │2.2.4. Flanşă │
│ │ │ │ovală. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │ │3. Notarea │
│5.1.3. │5.2.4. │ │tratamentului │
│ │ │ │termic │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │ │4. Precizarea │
│ │ │ │regulilor de │
│ │ │ │reprezentare la │
│ │ │ │scară a pieselor │
│ │ │ │4.1. Scări │
│ │ │ │numerice de │
│ │ │ │reprezentare │
│ │ │ │utilizate în │
│ │ │ │desenul tehnic; │
│ │5.2.5. │ │4.2. Fazele │
│ │5.2.6. │ │alcătuirii │
│5.1.4. │5.2.7. │ │desenului la │
│ │5.2.8. │ │scară: │
│ │5.2.9. │ │4.2.1. Alegerea │
│ │ │ │scării; │
│ │ │ │4.2.2. │
│ │ │ │Determinarea │
│ │ │ │formatului; │
│ │ │ │4.2.3. Desenarea │
│ │ │ │proiecţiilor. │
│ │ │ │4.3. Exerciţii de│
│ │ │ │întocmire a │
│ │ │ │desenului la │
│ │ │ │scară. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │ │5. Reprezentarea │
│ │ │ │şi cotarea │
│ │ │ │organelor de │
│ │ │ │asamblare şi a │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │folosite în │
│ │ │ │construcţia de │
│ │ │ │maşini │
│ │ │ │5.1. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │nituite: │
│ │ │ │5.1.1. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea │
│ │ │ │principalelor │
│ │ │ │tipuri de nituri;│
│ │ │ │5.1.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │nituite. │
│ │ │ │5.2.Reprezentarea│
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │sudate: │
│ │ │ │5.2.1. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │sudate; │
│ │ │ │5.2.2. Metoda de │
│ │ │ │reprezentare │
│ │ │ │simplificată a │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │sudate; │
│ │ │ │5.2.3. Reguli de │
│ │ │ │întocmire a │
│ │ │ │desenelor pentru │
│ │ │ │piesele sudate. │
│ │ │ │5.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │filetate: │
│ │ │ │5.3.1. │
│ │ │ │Reprezentarea, │
│ │ │ │notarea şi │
│ │ │ │cotarea │
│ │ │ │principalelor │
│ │ │ │elemente folosite│
│ │5.2.10. │ │la asamblările │
│ │5.2.11. │ │filetate; │
│5.1.5. │5.2.12. │ │5.3.2. │
│ │5.2.13. │ │Reprezentarea │
│ │ │ │obişnuită a │
│ │ │ │asamblărilor cu │
│ │ │ │piese filetate; │
│ │ │ │5.3.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │simplificată şi │
│ │ │ │prin simboluri a │
│ │ │5.3.1. │asamblărilor prin│
│ │ │5.3.2. │şuruburi. │
│ │ │5.3.3. │5.4. │
│ │ │5.3.4. │Reprezentarea │
│ │ │5.3.5. │asamblărilor prin│
│ │ │5.3.6. │pene: │
│ │ │5.3.7. │5.4.1. │
│ │ │5.3.8. │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea penelor │
│ │ │ │longitudinale; │
│ │ │ │5.4.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor cu │
│ │ │ │pene │
│ │ │ │longitudinale; │
│ │ │ │5.4.2. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea penelor │
│ │ │ │transversale; │
│ │ │ │5.4.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor cu │
│ │ │ │pene │
│ │ │ │transversale. │
│ │ │ │5.5. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor cu │
│ │ │ │elemente │
│ │ │ │elastice: │
│ │ │ │5.5.1. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │arcurilor; │
│ │ │ │5.5.2. Desenul de│
│ │ │ │execuţie al │
│ │ │ │arcurilor │
│ │ │ │elicoidale; │
│ │ │ │5.5.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor cu │
│ │ │ │arcuri │
│ │ │ │elicoidale. │
├──────────┼─────────┤ ├─────────────────┤
│ │ │ │6. Reprezentarea │
│ │ │ │şi cotarea │
│ │ │ │organelor de │
│ │ │ │transmitere a │
│ │ │ │mişcării de │
│ │ │ │rotaţie şi a │
│ │ │ │puterii mecanice │
│ │ │ │6.1.Reprezentarea│
│ │ │ │şi cotarea │
│ │ │ │arborilor şi │
│ │ │ │axelor: │
│ │ │ │6.1.1. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea │
│ │ │ │arborilor; │
│ │ │ │6.1.2. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea axelor │
│ │ │ │(osiilor); │
│ │ │ │6.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor prin│
│ │ │ │caneluri (arbori │
│ │ │ │şi butuci │
│ │ │ │canelaţi): │
│ │ │ │6.2.1. Reguli de │
│ │ │ │reprezentare şi │
│ │ │ │cotare a │
│ │ │ │arborilor şi │
│ │ │ │butucilor │
│ │ │ │canelaţi; │
│ │ │ │6.2.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │asamblărilor de │
│ │ │ │arbori şi butuci │
│ │ │ │canelaţi. │
│ │ │ │6.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │lagărelor: │
│ │ │ │6.3.1. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea lagărelor│
│ │ │ │cu alunecare; │
│ │ │ │6.3.2. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea lagărelor│
│ │ │ │cu rostogolire; │
│ │ │ │6.3.3. Elemente │
│ │ │ │şi dispozitive de│
│ │ │ │ungere; │
│ │ │ │6.3.4. Elementeşi│
│ │ │ │dispozitive de │
│ │ │ │etanşare. │
│ │ │ │6.4. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │5.2.14. │ │roţilor dinţate │
│ │5.2.15. │ │şi roţilor pentru│
│ │5.2.16. │ │curea, cablu şi │
│5.1.6. │5.2.17. │ │lanţ: │
│ │5.2.18. │ │6.4.1. Elemente │
│ │5.2.19. │ │fundamentale ale │
│ │5.2.20. │ │roţilor dinţate; │
│ │ │ │6.4.2. Reguli │
│ │ │ │generale de │
│ │ │ │reprezentare a │
│ │ │ │roţilor dinţate; │
│ │ │ │6.4.3. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea roţilor │
│ │ │ │dinţate │
│ │ │ │cilindrice; │
│ │ │ │6.4.4. │
│ │ │ │Reprezentarea şi │
│ │ │ │cotarea roţilor │
│ │ │ │dinţate conice; │
│ │ │ │6.4.5. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │roţii melcate şi │
│ │ │ │a şurubului melc;│
│ │ │ │6.4.6. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │roţilor de │
│ │ │ │transmisie cu │
│ │ │ │elemente │
│ │ │ │flexibile. │
│ │ │ │6.5. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │angrenajelor: │
│ │ │ │6.5.1. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │angrenajelor │
│ │ │ │cilindrice; │
│ │ │ │6.5.2. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │angrenajelor │
│ │ │ │conice şi │
│ │ │ │melcate; │
│ │ │ │6.5.3. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │convenţională a │
│ │ │ │angrenajelor. │
│ │ │ │6.6. │
│ │ │ │Reprezentarea │
│ │ │ │transmisiilor │
│ │ │ │prin elemente │
│ │ │ │flexibile: │
│ │ │ │6.6.1. Transmisie│
│ │ │ │prin curele │
│ │ │ │plate; │
│ │ │ │6.6.2. Transmisie│
│ │ │ │prin curele │
│ │ │ │trapezoidale; │
│ │ │ │6.6.3. Transmisie│
│ │ │ │prin cablu; │
│ │ │ │6.6.4. Transmisie│
│ │ │ │prin lanţ cu │
│ │ │ │eclise. │
└──────────┴─────────┴─────────┴─────────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Instrumente şi materiale specifice reprezentării organelor de asamblare: planşetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de şters, hârtie de desen; – Seturi de corpuri geometrice, piese – Organe de maşini şi diferite asamblări ale acestora; – Suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, planşe didactice, reviste de specialitate – Videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale, prezentări PowerPoint. ● Sugestii metodologice Conţinuturile programei modulului" Reprezentarea organelor de maşini" trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul "Reprezentarea organelor de maşini" are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev. Acestea vizează următoarele aspecte: ● aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; ● îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.; ● folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete; ● însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor/competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi folosite următoarele medode de predare-învăţare: 1. metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate), discuţiile şi dezbaterile, problematizarea; 2. metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecţia personală); 3. metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii); 4. metode de explorare a realităţii: a. metode de explorare nemijlocită (directă) a realităţii: observarea sistematică şi independentă; experimentul; învăţarea prin cercetarea documentelor şi vestigiilor istorice; b. metode de explorare mijlocită (indirectă) a realităţii: metode demonstrative; metode de modelare; 5. metode bazate pe acţiune (operaţionale sau practice): a. metode bazate pe acţiune reală/autentică): exerciţiul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice; b. metode de simulare (bazate pe acţiune fictivă): metoda jocurilor, metoda dramatizărilor; învăţarea pe simulatoare. 6. metode care stimulează creativitatea: brainstorming, jocul didactic, explozia stelară, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul, multi-voting, metoda piramidei, masa rotunda, interviul de grup, studiul de caz, incidentul critic, Phillips 4/4, tehnica 4/3/5, controversa creativă, tehnica acvariului, tehnica focus-grup, "Patru colţuri", metoda Frisco, "Sinectica", "Buzz-groups", metoda "Delphi". METODA "MATRICEA CONCEPTUALĂ" Matricea conceptuală se foloseşte pentru a reprezenta conţinutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel de matrici poate include: cuvântul, explicaţia înţelesului acelui cuvânt, un exerciţiu de utilizare corectă a semnificaţiei noului cuvânt într-un context şi un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învăţat. (a se vedea imaginea asociată) EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII - METODA "MATRICEA CONCEPTUALĂ" Tema: REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE NITURI (a se vedea imaginea asociată) 1. Profesorul anunţă tema: Reprezentarea şi cotarea principalelor tipuri de nituri 2. Elevii completează în mod individual, în cele trei cadrane, definiţia şi notarea niturilor şi un desen care să ilustreze un nit cu cap tronconic. (a se vedea imaginea asociată) ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic măsoară eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi- au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi: a. Continuă ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare - probe orale, scrise, practice. ● planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării. b. Finală ● realizată printr-o lucrare cu caracter practic şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor/competenţelor. Aprecierea lucrării se va realiza pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/practice Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul; – studiul de caz; – portofoliul; – testele sumative. Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învăţării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice TEST DE EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din textele de mai jos astfel încât enunţurile să fie adevărate: 4 puncte a. Notarea niturilor se face prin indicarea ............... (1) ............... tijei, ...............(2)............... tijei şi ............... (3) ............... dacă nitul nu este din oţel. b. Nitul este format din două părţi: ............... (4) ............... nitului şi ............... (5) ............... nitului. c. Asamblările nituite se reprezintă în ............... (6) ..............., în plan orizontal considerând ............... (7) ............... niturilor îndepărtat printr-o secţiune ............... (8) ............... făcută prin tijă. II. Stabiliţi valoarea de adevăr a enunţurilor de mai jos. Notaţi cu litera A dacă enunţul este adevărat şi cu F, dacă este fals. 2 puncte 1. Asamblările nituite se reprezintă în secţiune în plan vertical, considerând planul de secţionare trecând prin axele niturilor. 2. În desenele la scară redusă, îmbinările nituite nu pot fi reprezentate simplificat. 3. La îmbinările nituite, niturile se reprezintă în situaţia finală, adică după batere. 4. În secţiune longitudinală, niturile nu se haşurează. III. Reprezentaţi un nit cu cap semirotund, indicând elementele componente 3 puncte NOTĂ: Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE Subiectul I (8 X 0,5 p = 4 puncte) a. (1) - diametrului, (2) - lungimii, (3) - materialului b. (4) - tija, (5) - capul sau (4) - capul, (5) - tija c. (6) - vedere, (7) - capul, (8) - transversală Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul II (4 X 0,5 = 2 puncte) 1 - A; 2 - F; 3 - A; 4 - A Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte. Subiectul III (3 puncte) (a se vedea imaginea asociată)
┌───────┬─────────────────────┬────────┐
│Nr.crt.│Criteriu │Punctaj │
├───────┼─────────────────────┼────────┤
│1 │Reprezentarea corectă│2 x 0,5 │
│ │a elementelor │= 1 │
├───────┼─────────────────────┼────────┤
│2 │Cotarea nitului │8 x 0,2 │
│ │ │= 1,6 │
├───────┼─────────────────────┼────────┤
│3 │Indicarea elementelor│2 x 0,2 │
│ │nitului │= 0,4 │
├───────┼─────────────────────┼────────┤
│ │TOTAL │3 puncte│
└───────┴─────────────────────┴────────┘
Bibliografie ● Gh. Husein, Desen tehnic de specialitate, E.D.P., Bucureşti 1996 ● Gh. Husein, Aplicaţii şi probleme de desen tehnic, E.D.P., Bucureşti 1981 ● I . Vraca, Desen Tehnic, E.D.P., Bucureşti 1979 ● M. Mănescu, s.a., Desen tehnic industrial, Editura economică, 1995 ● *** Colecţie de standarde, Desene tehnice, Editura Tehnică, Bucureşti 1996 ● P. Precupeţu, C. Dale, Desen tehnic industrial, Editura Tehnică, Bucureşti 1990 ● M. Ionescu, D. Burduşel, ş.a., Desen Tehnic, Editura Sigma, Bucureşti 2000 ● Crenguţa -Lăcrămioara Oprea- Strategii didactice inovative, Editura Didactică şi Pedagogică 2009 MODUL III: ASAMBLĂRI MECANICE ● Notă introductivă Modulul "Asamblări mecanice", componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică, face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 320 ore/an, conform planului de învăţământ, din care: ● 256 ore/an - instruire practică Modulul "Asamblări mecanice" este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. ● Structura modulului Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării
┌──────────────────────────────┬───────────────┐
│URÎ 6: REALIZAREA ASAMBLĂRILOR│ │
│MECANICE │ │
├──────────────────────────────┤Conţinuturile │
│Rezultate ale învăţării │învăţării │
│(codificate conform SPP) │ │
├──────────┬─────────┬─────────┤ │
│Cunoştinţe│Abilităţi│Atitudini│ │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │1. NOŢIUNI │
│ │ │ │GENERALE DESPRE│
│ │ │ │TEHNOLOGIA │
│ │ │ │ASAMBLĂRII │
│ │ │ │(structura │
│ │ │ │procesului │
│ │ │ │tehnologic de │
│ │ │ │asamblare, │
│ │ │ │documentaţia │
│ │ │ │tehnologică │
│ │ │ │necesară │
│ │ │ │realizării │
│ │ │ │operaţiei de │
│ │ │ │asamblare, │
│ │ │ │metode de │
│ │ │ │asamblare, │
│ │ │ │precizia de │
│ │ │ │prelucrare şi │
│ │6.2.1. │ │asamblare, │
│ │6.2.2. │ │operaţii │
│6.1.1 │6.2.3. │6.3.3. │pregătitoare │
│ │6.2.38. │ │aplicate │
│ │ │ │pieselor în │
│ │ │ │vederea │
│ │ │ │asamblării, │
│ │ │ │SDV-uri şi │
│ │ │ │utilaje │
│ │ │ │necesare │
│ │ │ │executării │
│ │ │ │operaţiilor │
│ │ │ │pregătitoare, │
│ │ │ │norme de │
│ │ │ │protecţie a │
│ │ │ │mediului, NSSM │
│ │ │ │specifice │
│ │ │ │operaţiilor │
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │pregătitoare │
│ │ │ │executate în │
│ │ │ │vederea │
│ │ │ │asamblării) │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │2. ASAMBLĂRI │
│ │ │ │NEDEMONTABILE │
│ │ │ │2.1. Asamblări │
│ │ │ │prin nituire │
│ │ │ │- clasificarea │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │nituite; │
│ │ │ │- dimensiunile │
│ │ │ │constructive │
│ │ │ │ale îmbinărilor│
│ │ │ │nituite; │
│ │ │ │- condiţii │
│ │ │ │tehnice impuse │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │nituite; │
│ │ │ │- operaţii │
│ │ │ │tehnologice │
│ │ │ │pregătitoare │
│ │ │ │aplicate în │
│ │ │ │vederea │
│ │ │ │realizării │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │nituite; │
│ │ │ │- nituirea │
│ │6.2.4. │ │manuală │
│ │6.2.5. │6.3.1. │(SDV-uri │
│ │6.2.6. │6.3.2. │folosite la │
│ │6.2.7. │6.3.3. │nituirea │
│6.1.2. │6.2.8. │6.3.4. │manuală, prese │
│6.1.2.1. │6.2.9. │6.3.5. │manuale de │
│ │6.2.10. │6.3.6. │nituit, │
│ │6.2.38. │6.3.7. │tehnologia │
│ │6.2.39. │6.3.8. │nituirii │
│ │ │ │manuale, NSSM │
│ │ │ │la nituirea │
│ │ │ │manuală); │
│ │ │ │- nituirea │
│ │ │ │mecanică │
│ │ │ │(clasificarea │
│ │ │ │maşinilor de │
│ │ │ │nituit, maşini │
│ │ │ │de nituit: │
│ │ │ │electrice, │
│ │ │ │hidraulice, │
│ │ │ │pneumatice, │
│ │ │ │tehnologia │
│ │ │ │nituirii │
│ │ │ │mecanice, NSSM │
│ │ │ │la nituirea │
│ │ │ │mecanică); │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │nituite; │
│ │ │ │- defectele │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │nituite şi │
│ │ │ │remedierea │
│ │ │ │acestora. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │2.2. Asamblări │
│ │ │ │prin sudare │
│ │ │ │- sudabilitatea│
│ │ │ │metalelor şi │
│ │ │ │aliajelor │
│ │ │ │metalice; │
│ │ │ │- clasificarea │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │sudate; │
│ │ │ │- formele şi │
│ │ │ │dimensiunile │
│ │ │ │rosturilor; │
│ │ │ │- procedee de │
│ │ │ │sudare prin │
│ │ │ │topire şi prin │
│ │ │ │presiune; │
│ │ │ │- clasificarea │
│ │ │ │procedeelor de │
│ │ │ │sudare prin │
│ │ │ │topire; │
│ │ │6.3.1. │- sudarea │
│ │6.2.11. │6.3.2. │manuală cu arc │
│ │6.2.12. │6.3.3. │electric │
│6.1.2. │6.2.13. │6.3.4. │(principiu, │
│6.1.2.2. │6.2.14. │6.3.5. │electrozi de │
│ │6.2.15. │6.3.6. │sudare, scule, │
│ │6.2.38. │6.3.7. │dispozitive şi │
│ │6.2.39. │6.3.8. │utilaje pentru │
│ │ │ │sudare, │
│ │ │ │parametrii │
│ │ │ │regimului de │
│ │ │ │sudare, │
│ │ │ │tehnologia │
│ │ │ │sudării cu arc │
│ │ │ │electric, NSSM │
│ │ │ │la sudarea │
│ │ │ │manuală cu arc │
│ │ │ │electric); │
│ │ │ │- defectele │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │sudate şi │
│ │ │ │remedierea │
│ │ │ │acestora; │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │sudate │
│ │ │ │(încercări │
│ │ │ │distructive şi │
│ │ │ │nedistructive).│
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │2.3. Asamblări │
│ │ │ │prin lipire │
│ │ │ │- avantajele şi│
│ │ │ │dezavantajele │
│ │ │ │asamblării prin│
│ │ │ │lipire; │
│ │ │ │- domenii de │
│ │ │ │utilizare; - │
│ │ │ │materiale şi │
│ │ │6.3.1. │aliaje de │
│ │6.2.16. │6.3.2. │adaos; │
│ │6.2.17. │6.3.3. │- procedee de │
│6.1.2. │6.2.18. │6.3.4. │lipire: lipire │
│6.1.2.3. │6.2.19. │6.3.5. │moale, lipire │
│ │6.2.38. │6.3.6. │tare; │
│ │6.2.39. │6.3.7. │- scule şi │
│ │ │6.3.8. │echipamente │
│ │ │ │pentru lipire; │
│ │ │ │- tehnologia │
│ │ │ │îmbinării prin │
│ │ │ │lipire; │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │îmbinărilor │
│ │ │ │lipite; │
│ │ │ │- NSSM la │
│ │ │ │lipire. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │2.4. Asamblări │
│ │ │ │prin încleiere │
│ │ │ │(cu adezivi) │
│ │ │ │- avantajele şi│
│ │ │ │dezavantajele │
│ │ │ │asamblării prin│
│ │ │6.3.1. │încleiere; │
│ │6.2.20. │6.3.2. │- domenii de │
│ │6.2.21. │6.3.3. │utilizare; │
│6.1.2. │6.2.22. │6.3.4. │- clasificarea │
│6.1.2.4. │6.2.23. │6.3.5. │adezivilor; │
│ │6.2.38. │6.3.6. │- tehnologia │
│ │6.2.39. │6.3.7. │îmbinării prin │
│ │ │6.3.8. │încleiere; │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │îmbinărilor cu │
│ │ │ │adezivi; │
│ │ │ │- NSSM la │
│ │ │ │asamblarea prin│
│ │ │ │încleiere. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │3. ASAMBLĂRI │
│ │ │ │DEMONTABILE │
│ │ │ │3.1. Asamblări │
│ │ │ │filetate │
│ │ │ │- avantajele şi│
│ │ │ │dezavantajele │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │filetate; │
│ │ │ │- siguranţa în │
│ │ │ │exploatare a │
│ │ │ │asamblărilor cu│
│ │ │ │şuruburi, │
│ │ │ │prezoane şi │
│ │ │ │piuliţe; │
│ │ │ │- asigurarea │
│ │6.2.24. │6.3.1. │piuliţelor │
│ │6.2.25. │6.3.2. │împotriva │
│ │6.2.26. │6.3.3. │autodesfacerii;│
│6.1.3. │6.2.27. │6.3.4. │- scule │
│6.1.3.1. │6.2.28. │6.3.5. │folosite la │
│ │6.2.38. │6.3.6. │montarea şi │
│ │6.2.39. │6.3.7. │demontarea │
│ │ │6.3.8. │asamblărilor │
│ │ │ │filetate; │
│ │ │ │- montarea şi │
│ │ │ │demontarea │
│ │ │ │prezoanelor; │
│ │ │ │- tehnologia de│
│ │ │ │execuţie a │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │prin filet; │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │prin filet; │
│ │ │ │- NSSM la │
│ │ │ │realizarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │prin filet. │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │3.2. Asamblări │
│ │ │ │prin formă │
│ │ │ │- asamblări │
│ │ │ │prin pene │
│ │ │ │(montarea şi │
│ │ │ │demontarea │
│ │ │ │penelor, │
│ │ │ │SDV-uri │
│ │ │ │necesare, NSSM │
│ │ │ │la realizarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │prin pene); │
│ │ │ │- asamblări │
│ │ │ │prin caneluri │
│ │ │ │(clasificarea │
│ │ │ │asamblărilor │
│ │ │ │după forma │
│ │ │ │canelurilor şi │
│ │ │ │după modul în │
│ │ │ │care se │
│ │ │ │realizează │
│ │ │ │centrarea │
│ │ │ │canelurilor │
│ │ │ │butucului pe │
│ │ │ │cele ale │
│ │ │ │arborelui, │
│ │ │6.3.1. │tehnologia de │
│ │ │6.3.2. │execuţie a │
│ │6.2.29. │6.3.3. │asamblărilor │
│6.1.3. │6.2.30. │6.3.4. │prin caneluri, │
│6.1.3.2. │6.2.31. │6.3.5. │SDV-uri │
│ │6.2.38. │6.3.6. │necesare, NSSM │
│ │6.2.39. │6.3.7. │la realizarea │
│ │ │6.3.8. │asamblărilor │
│ │ │ │prin caneluri);│
│ │ │ │- asamblări cu │
│ │ │ │profile │
│ │ │ │poligonale │
│ │ │ │(avantajele şi │
│ │ │ │dezavantajele │
│ │ │ │asamblării cu │
│ │ │ │profile, tipuri│
│ │ │ │de profile, │
│ │ │ │domeniile de │
│ │ │ │utilizare ale │
│ │ │ │arborilor cu │
│ │ │ │profil K); │
│ │ │ │- asamblări cu │
│ │ │ │ştifturi şi │
│ │ │ │bolţuri (forme │
│ │ │ │constructive, │
│ │ │ │materiale de │
│ │ │ │execuţie, rolul│
│ │ │ │asamblărilor cu│
│ │ │ │ştifturi şi │
│ │ │ │bolţuri, │
│ │ │ │tehnologii de │
│ │ │ │execuţie, NSSM │
│ │ │ │la asamblarea │
│ │ │ │cu ştifturi şi │
│ │ │ │bolţuri). │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │3.3. Asamblări │
│ │ │ │prin forţe de │
│ │ │ │frecare │
│ │ │ │- asamblări │
│ │ │ │prin strângere │
│ │ │ │pe con │
│ │ │ │(SDV-uri, │
│ │ │ │tehnologie de │
│ │ │ │execuţie, │
│ │ │ │controlul │
│ │ │ │asamblării, │
│ │ │ │NSSM la │
│ │ │ │asamblarea prin│
│ │ │ │strângere pe │
│ │ │ │con); │
│ │ │ │- asamblări cu │
│ │ │ │inele │
│ │ │ │tronconice │
│ │ │6.3.1. │(avantajele şi │
│ │ │6.3.2. │dezavantajele │
│ │6.2.32. │6.3.3. │asamblării cu │
│6.1.3. │6.2.33. │6.3.4. │inele │
│6.1.3.3. │6.2.34. │6.3.5. │tronconice, │
│ │6.2.38. │6.3.6. │SDV- uri, │
│ │6.2.39. │6.3.7. │tehnologie de │
│ │ │6.3.8. │execuţie, NSSM │
│ │ │ │la asamblarea │
│ │ │ │cu inele │
│ │ │ │tronconice); │
│ │ │ │- asamblări cu │
│ │ │ │brăţări │
│ │ │ │elastice │
│ │ │ │(avantajele │
│ │ │ │asamblării cu │
│ │ │ │brăţări │
│ │ │ │elastice, │
│ │ │ │tipuri de │
│ │ │ │brăţări de │
│ │ │ │strângere, │
│ │ │ │SDV-uri, │
│ │ │ │tehnologie de │
│ │ │ │execuţie, NSSM │
│ │ │ │la asamblarea │
│ │ │ │cu brăţări │
│ │ │ │elastice). │
├──────────┼─────────┼─────────┼───────────────┤
│ │ │ │3.4. Asamblări │
│ │ │ │elastice │
│ │ │ │- domenii de │
│ │ │ │utilizare; │
│ │ │ │- montarea │
│ │ │ │arcurilor │
│ │ │ │elicoidale │
│ │ │ │(arcuri │
│ │ │ │comprimate, │
│ │ │ │arcuri │
│ │ │6.3.1. │tensionate, │
│ │ │6.3.2. │SDV-uri, │
│ │6.2.35. │6.3.3. │tehnologie de │
│6.1.3. │6.2.36. │6.3.4. │execuţie, │
│6.1.3.4. │6.2.37. │6.3.5. │dispozitive │
│ │6.2.38. │6.3.6. │necesare │
│ │6.2.39. │6.3.7. │precomprimării │
│ │ │6.3.8. │arcurilor); │
│ │ │ │- tehnologia │
│ │ │ │asamblării şi │
│ │ │ │montării │
│ │ │ │arcurilor în │
│ │ │ │foi; │
│ │ │ │- controlul │
│ │ │ │asamblărilor cu│
│ │ │ │arcuri; │
│ │ │ │- NSSM la │
│ │ │ │asamblarea │
│ │ │ │arcurilor. │
└──────────┴─────────┴─────────┴───────────────┘
● Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic): - Semifabricate: table, platbande, bare, profile, ţevi; – Organe de asamblare: şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, ştifturi, bolţuri, nituri, inele elastice, brăţări elastice; – Materiale de adaos: aliaje de lipit, adezivi, electrozi; – Bancuri de lucru, menghine; – SDV-uri specifice operaţiilor de asamblare demontabile şi nedemontabile: ciocane, căpuitoare şi contracăpuitoare, truse de chei, cleşti, şurubelniţe; – Mijloace de măsurat şi verificat: şublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere; – Utilaje: maşini de găurit stabile şi portabile, maşini de nituit, ciocane de lipit, echipamente pentru sudare cu arc electric; – Echipamente de protecţie specifice; – Manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, planşe didactice, reviste de specialitate, documentaţie tehnică (desene de execuţie, fişe tehnologice, cărţi tehnice); – Videoproiector, calculator, softuri educaţionale. ● Sugestii metodologice Modulul "Asamblări mecanice" are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev. Pentru atingerea rezultatelor învăţării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: - Elaborarea de referate interdisciplinare; – Activităţi de documentare; – Vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); – Problematizarea; – Demonstraţia; – Investigaţia ştiinţifică; – Învăţarea prin descoperire; – Activităţi practice; – Studii de caz; – Jocuri de rol; – Simulări; – Activităţi de lucru în grup/ în echipă. Prin metodele interactive introduse în diferite momente ale lecţiei, se realizează o învăţare activă, acordând un rol dinamic intuiţiei şi imaginaţiei. Rolul profesorului este nu de a preda cunoştinţele sau de a prezenta de-a gata soluţiile, ci de a provoca anumite situaţii, probleme, elevii găsind calea cea mai bună şi mai uşoară spre rezolvare. Activitatea de predare-învăţare devine creativă în măsura în care profesorul ştie şi reuşeşte să medieze între elev şi lumea înconjurătoare. În acest context, el poate asigura elevilor săi o învăţare creativă, care presupune: iniţiativă proprie, muncă independentă, încredere în forţele proprii. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină "identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat" (Ioan Cerghit), ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări. Se recomandă utilizarea metodelor de stimulare a creativităţii: Brainstorming, Explozia stelară, Metoda pălăriilor gânditoare, Caruselul, Multi-voting, Masa rotundă, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic, Phillips 4/4, Tehnica 6/3/5, Controversa creativă, Tehnica acvariului, Tehnica focus-grup, "Patru colţuri", Metoda Frisco, Matricea conceptuală, "Sinectica", "Buzz-groups", metoda "Delphi", Metoda ciorchinelui, Discuţia panel. Un exemplu de metodă de predare/învăţare bazată pe stimularea creativităţii este TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr). Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. (a se vedea imaginea asociată) Reprezentarea direcţiei de organizare a Tehnicii Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate noi conexiuni şi concepte. (a se vedea imaginea asociată) Diagrama Lotus Etapele tehnicii Lotus: 1. Construirea diagramei, conform figurii prezentate; 2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei; 3. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 "petale" (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic; 4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane ("flori de nufăr"); 5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane ("flori de nufăr"); 6. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII - TEHNICA LOTUS Tema: Asamblări prin nituire (a se vedea imaginea asociată) 1. Profesorul anunţă tema centrală: Asamblări prin nituire 2. Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei secundare ale temei centrale, pe baza dialogului şi consensului desfăşurat între elevi şi profesor. Ideile secundare se trec în diagramă. (a se vedea imaginea asociată) 3. Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcţie de numărul de elevi din clasă. 4. Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Astfel, fiecare grup lucrează independent, la dezvoltarea uneia dintre ele, exerciţiu creator la care participă toţi membrii grupului. (de exemplu: - grupul A are de găsit 8 idei pentru tema A; grupul B are de găsit 8 idei pentru tema B, etc); (a se vedea imaginea asociată) ● Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic măsoară eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi- au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi: a. Continuă ● instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare - probe orale, scrise, practice. ● planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. ● va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării. b. Finală ● realizată printr-o lucrare cu caracter practic şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor/competenţelor. Aprecierea lucrării se va realiza pe baza criteriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: - fişe de observaţie; – fişe test; – fişe de lucru; – fişe de documentare; – fişe de autoevaluare/interevaluare; – eseul; – referatul ştiinţific; – proiectul; – activităţi practice; – teste docimologice; – lucrări de laborator/practice Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: - proiectul; – studiul de caz; – portofoliul; – testele sumative. Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Evaluarea finală a unităţii de rezultate ale învăţării tehnice generale "REALIZAREA ASAMBLĂRILOR MECANICE" se va realiza în conformitate cu criteriile şi indicatorii de realizare prevăzuţi în Standardul de pregătire profesională. Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învăţării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice: PROBĂ PRACTICĂ Executaţi piesele din tablă de oţel OL 37, conform desenelor de execuţie de mai jos şi apoi realizaţi asamblarea lor prin nituire. (a se vedea imaginea asociată) Sarcini de lucru: 1. Citirea desenelor de execuţie ale pieselor; 2. Alegerea S.D.V.- urilor şi utilajelor necesare executării pieselor; 3. Alegerea niturilor şi a S.D.V - urilor necesare asamblării prin nituire a pieselor; 4. Executarea operaţiilor pregătitoare; 5. Executarea pieselor prin operaţii de lăcătuşerie; 6. Executarea asamblării prin nituire a pieselor; 7. Controlul asamblării nituite executate; 8. Respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. 9. Argumentarea alegerii S.D.V - urilor şi utilajelor necesare executării pieselor care urmează a fi nituite utilizând vocabularul de specialitate NOTĂ: Timp de lucru: 90 de minute. GRILĂ DE EVALUARE
┌────────────┬─────────────────┬───────┐
│Criterii de │Indicatori de │Punctaj│
│evaluare │evaluare │ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │1.1. Citirea │ │
│ │desenelor de │10 │
│ │execuţie ale │puncte │
│ │pieselor; │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │1.2. Alegerea │ │
│ │S.D.V.- urilor şi│ │
│1. Primirea │utilajelor │5 │
│şi │necesare │puncte │
│planificarea│executării │ │
│sarcinii de │pieselor │ │
│lucru ├─────────────────┼───────┤
│ │1.3. Alegerea │ │
│ │niturilor şi a │ │
│ │S.D.V - urilor │5 │
│ │necesare │puncte │
│ │asamblării prin │ │
│ │nituire a │ │
│ │pieselor │ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │2.1. Executarea │15 │
│ │operaţiilor │puncte │
│ │pregătitoare │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │2.2. Executarea │ │
│ │pieselor prin │15 │
│ │operaţii de │puncte │
│ │lăcătuşerie │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│2. │2.3. Executarea │ │
│Realizarea │asamblării prin │15 │
│sarcinii de │nituire a │puncte │
│lucru │pieselor │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │2.4. Controlul │10 │
│ │asamblării │puncte │
│ │nituite executate│ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │2.5. Respectarea │ │
│ │normelor de │10 │
│ │sănătate şi │puncte │
│ │securitate în │ │
│ │muncă │ │
├────────────┼─────────────────┼───────┤
│ │3.1. Argumentarea│ │
│ │alegerii S.D.V - │ │
│ │urilor şi │ │
│ │utilajelor │5 │
│ │necesare │puncte │
│3. │executării │ │
│Prezentarea │pieselor care │ │
│sarcinii de │urmează a fi │ │
│lucru │nituite │ │
│ ├─────────────────┼───────┤
│ │3.2. Utilizarea │ │
│ │vocabularului de │10 │
│ │specialitate în │puncte │
│ │prezentarea │ │
│ │sarcinii de lucru│ │
└────────────┴─────────────────┴───────┘
FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI
┌────────────────────────────────┬──┬──┐
│Criteriul de observare │DA│NU│
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│1. A realizat sarcina de lucru │ │ │
│în totalitate │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│2. A lucrat în mod independent │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│3. A cerut explicaţii │ │ │
│suplimentare sau ajutor │ │ │
│profesorului │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│4. A înlăturat nesiguranţa în │ │ │
│alegerea SDV-urilor necesare │ │ │
├────────────────────────────────┼──┼──┤
│5. S-a adaptat condiţiilor de │ │ │
│lucru din laborator │ │ │
├──────────┬─────────────────────┼──┼──┤
│ │- viteză de lucru │ │ │
│6. A ├─────────────────────┼──┼──┤
│demonstrat│- siguranţa în │ │ │
│deprinderi│mânuirea S.D.V.- │ │ │
│tehnice: │urilor şi utilajelor │ │ │
│ │necesare executării │ │ │
│ │pieselor │ │ │
└──────────┴─────────────────────┴──┴──┘
Bibliografie - M. Pavelescu, Asamblări mecanice - manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007; – M. Manole, M.G. Ionescu, ş.a., Asamblări mecanice - manual pentru clasa a XI-a, Editura Akademos Art, Bucureşti, 2007; – M. Constantin, A. Ciocîrlea-Vasilescu, Asamblări mecanice - manual pentru clasa a XI-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2007; – www.scribd.com/document/127033650/ - Cristian Păun - Metode de predare/învăţare bazate pe stimularea creativităţii; – Ioan Cerghit - Metode de învăţământ, Editura Polirom, 2006 ------ 
