────────── Conţinute de REGULAMENTUL nr. 15 din 15 decembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 27 decembrie 2023.────────── ANEXA 1 Ghid privind o metodologie comună de evaluare pentru acordarea autorizaţiei ca instituţie de credit în temeiul art. 8 alin. (5) din Directiva 2013/36/UE (EBA/GL/2021/12) 1. Obligaţii de conformare şi de raportare Statutul prezentului ghid 1. Prezentul document conţine orientări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010*1). În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente şi instituţiile financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidul. *1) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). 2. Ghidul prezintă punctul de vedere al ABE privind practicile adecvate în materie de supraveghere în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară sau privind modul de aplicare a dreptului Uniunii într-un anumit domeniu. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, trebuie să se conformeze prin integrarea acestuia în practicile lor, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului legislativ sau a procedurilor de supraveghere ale acestora), inclusiv în cazurile în care ghidul se adresează în primul rând instituţiilor. Cerinţe de raportare 3. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente trebuie să notifice ABE dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid sau, în caz contrar, să prezinte motivele neconformării, până la 08.04.2022. În lipsa unei notificări până la acest termen, ABE va considera că autorităţile competente nu s-au conformat. Notificările se trimit prin formularul disponibil pe site-ul ABE, compliance@eba.europa.eu cu menţiunea "EBA/GL/2021/12". Notificările trebuie transmise de persoane care au competenţa necesară pentru a raporta conformitatea, în numele autorităţilor competente din care fac parte. Orice schimbare cu privire la situaţia conformării trebuie adusă, de asemenea, la cunoştinţa ABE. 4. Notificările vor fi publicate pe site-ul ABE, conform articolului 16 alineatul (3). 2. Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii Obiect 5. Prezentul ghid prevede o metodologie comună de evaluare ("MCE") pentru acordarea autorizaţiilor în conformitate cu Directiva 2013/36/UE ("CRD"), în vederea îndeplinirii mandatului conferit ABE prin articolul 8 alineatul (5) din aceeaşi directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/878. Domeniu de aplicare 6. Prezentul ghid se aplică tuturor cazurilor în care, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, astfel cum a fost modificată ulterior, autorităţile competente trebuie să evalueze acordarea unei autorizaţii ca instituţie de credit - definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 literele (a) şi (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013*2) ("CRR"). *2) Astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/2033 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii. Destinatari 7. Prezentul ghid se adresează autorităţilor competente prevăzute la articolul 4 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Definiţii 8. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel, termenii utilizaţi şi definiţi în CRR, în CRD, în Regulamentul 2019/2033*3) privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi în Directiva 2019/2034*4) privind supravegherea firmelor de investiţii au acelaşi înţeles în ghid. *3) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerinţele prudenţiale ale firmelor de investiţii şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 şi (UE) nr. 806/2014 *4) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudenţială a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE şi 2014/65/UE 9. În plus, în sensul prezentului ghid, se aplică următoarele definiţii:
┌────────────────┬─────────────────────┐
│Autoritate de │Autoritatea │
│supraveghere a │competentă, astfel │
│combaterii │cum este definită la │
│spălării banilor│articolul 4 alineatul│
│şi a finanţării │(2) punctul (iii) din│
│terorismului │Regulamentul (UE) nr.│
│ │1093/2010 │
├────────────────┼─────────────────────┤
│MCE │Metodologia comună de│
│ │evaluare │
└────────────────┴─────────────────────┘
3. Punere în aplicare Data aplicării 10. Prezentul ghid se aplică după 08.04.2022. 4. Principii generale 4.1. Metodologia comună de evaluare 11. Autorităţile competente trebuie să se asigure că, în scopul acordării unei autorizaţii ca instituţie de credit, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din CRR, aplică metodologia comună de evaluare ("MCE") prevăzută în prezentul ghid. 12. Metodologia comună de evaluare stabileşte criteriile şi metodele conform cărora autorităţile competente trebuie să evalueze cerinţele comune pentru acordarea autorizaţiei ca instituţie de credit prevăzute la articolele 10-14 din Directiva 2013/36/UE. 13. În sensul prezentului ghid, trimiterile la risc includ şi riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Prin urmare, autorităţile competente trebuie să evalueze în detaliu aspectele legate de combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului în scopul acordării autorizaţiei. În acest scop, autorităţile competente trebuie să coopereze cu autoritatea relevantă de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului şi, după caz, cu alte organisme publice relevante, în conformitate cu articolul 117 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE*5). *5) În special Ghidul ABE privind cooperarea şi schimbul de informaţii în scopul Directivei 2013/36/UE între autorităţile de supraveghere prudenţială, autorităţile de supraveghere a combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului şi unităţile de informaţii financiare. Documentul de consultare, EBA/CP/2021/21 din 27 mai 2021, este disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/eba-consults-new-guidelines-cooperation-and-information-exchange-area-anti-money-laundering-and 14. Pentru a se asigura că evaluarea pentru acordarea autorizaţiei se bazează pe informaţii fiabile, autorităţile competente trebuie să examineze informaţiile şi documentele transmise împreună cu cererea în temeiul STR privind informaţiile pentru autorizare, ţinând seama de cerinţele de veridicitate, claritate, exactitate, actualitate şi integralitate, şi în vederea asigurării unei administrări sănătoase şi prudente a instituţiei. De asemenea, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din STR privind informaţiile pentru autorizare, autorităţile competente pot cere solicitantului să furnizeze informaţii sau explicaţii suplimentare. 15. Metodologia comună de evaluare este neutră din punct de vedere tehnologic şi încurajează inovarea, prin urmare, se aplică instituţiilor de credit solicitante, indiferent de modelele de afaceri, tradiţionale sau inovatoare, şi/sau de mecanismele de punere în aplicare ale acestora şi, în acelaşi timp, nu impune cerinţe de utilizare a unor tehnologii specifice sau de adoptare a anumitor structuri. Prin urmare, nu împiedică apariţia şi dezvoltarea de noi tehnologii şi modele de afaceri inovatoare. În consecinţă, autorităţile competente nu trebuie să favorizeze anumite tehnologii sau să împiedice adoptarea lor şi nici să favorizeze anumite modele de afaceri sau servicii sau să le defavorizeze în contextul evaluării cererii. Acest lucru nu aduce atingere necesităţii asigurării faptului că modelul de afaceri sau mecanismul de livrare nu poate constitui un obstacol în calea efectuării unei supravegheri eficace de către autorităţile competente. 16. Pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile în întreaga UE, evaluarea efectuată de autorităţile competente trebuie să fie exclusiv tehnică, să reflecte cerinţele prudenţiale şi să fie conformă cu articolul 11 din Directiva 2013/36/UE. 4.1.1. Proporţionalitate 17. Autorităţile competente trebuie să realizeze evaluarea pentru acordarea autorizaţiei în conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut în prezentul ghid, pentru a se asigura că evaluarea este în concordanţă cu profilul individual de risc şi cu modelul individual de afaceri al instituţiei de credit solicitante, astfel încât obiectivele cerinţelor de reglementare să fie îndeplinite în mod eficace. 18. În acest sens, autorităţile competente trebuie să ţină seama de următoarele criterii: a) mărimea preconizată a bilanţului instituţiei de credit solicitante şi al filialelor acesteia incluse în perimetrul de consolidare prudenţială, după caz; b) prezenţa geografică preconizată a instituţiei de credit solicitante şi mărimea operaţiunilor acesteia în fiecare jurisdicţie; c) forma juridică a instituţiei de credit solicitante, inclusiv dacă instituţia de credit face parte dintr-un grup; d) dacă instituţia este listată sau nu; e) tipul activităţilor şi serviciilor planificate desfăşurate de instituţia de credit solicitantă (de exemplu, vezi şi anexa 1 la Directiva 2013/36/UE şi anexa 1 la Directiva 2014/65/UE); f) strategia şi modelul de afaceri (inclusiv caracterul inovator, unicitatea sau complexitatea acestuia), precum şi nivelul preconizat de risc care decurge din punerea în aplicare şi executare; natura şi complexitatea activităţilor economice vizate; g) structura organizatorică a instituţiei de credit; h) strategia de risc avută în vedere, apetitul pentru risc şi profilul de risc al instituţiei de credit solicitante; i) structura acţionariatului şi de finanţare a instituţiei de credit solicitante; j) tipul de clienţi (de exemplu, de tip retail, corporate, instituţii, întreprinderi mici, entităţi publice) şi complexitatea produselor sau a contractelor avute în vedere; k) funcţiile externalizate şi canalele de distribuţie avute în vedere; l) sistemele existente şi/sau planificate de tehnologia informaţiei, inclusiv sisteme de continuitate şi funcţii de externalizare în acest domeniu; m) dacă instituţia de credit solicitantă face parte dintr-un grup care face obiectul supravegherii consolidate a autorităţii competente; n) dacă instituţia de credit solicitantă depune o cerere numai pentru anumite activităţi sau dacă o instituţie de credit existentă solicită o extindere a domeniului de aplicare al autorizaţiei atunci când autorizaţia a fost acordată exclusiv pentru exercitarea anumitor activităţi; o) coerenţa cu tipul şi amploarea informaţiilor necesare în temeiul STR privind informaţiile pentru autorizare. 19. În cazul menţionat la punctul 18 litera m) şi în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din STR privind informaţiile pentru autorizare, intensitatea evaluării trebuie să ţină seama de cunoaşterea directă de către autoritatea competentă - pe baza informaţiilor de care dispune - a modelului de afaceri, a profilului de risc şi a condiţiilor prudenţiale, financiare, comerciale şi operaţionale actuale ale instituţiei de credit solicitante sau ale grupului solicitant. 20. În cazul menţionat la punctul 18 litera n), cu condiţia ca extinderea transmisă să nu modifice semnificativ natura şi profilul de risc ale instituţiei de credit, evaluarea efectuată de către autorităţile competente trebuie să aibă un domeniu de aplicare limitat şi să se concentreze asupra impactului noilor activităţi suplimentare asupra modelului general de afaceri şi asupra capacităţii de a respecta cerinţele prudenţiale, în special asupra administrării sănătoase şi prudente a instituţiei de credit (inclusiv, în special, asupra rentabilităţii noilor linii de activitate şi sustenabilităţii generale a planului de afaceri, asupra adecvării membrilor organului de conducere în funcţia sa de conducere sau de supraveghere, asupra cadrului de control intern şi sistemelor informatice). De asemenea, evaluarea trebuie să ţină seama de cunoaşterea directă de către autoritatea competentă a modelului de afaceri, a profilului de risc şi a condiţiilor prudenţiale, financiare, comerciale şi operaţionale actuale ale instituţiei de credit solicitante. 21. Aplicarea principiului proporţionalităţii de către autorităţile competente nu poate duce niciodată la scutirea instituţiei de credit solicitante de la îndeplinirea oricăror cerinţe obligatorii pentru acordarea autorizaţiei. 4.2. Coerenţa şi continuitatea între autorizare şi supravegherea prudenţială realizată în desfăşurarea normală a activităţilor 22. În conformitate cu MCE, autorităţile competente trebuie să evalueze cererea de autorizare ca instituţie de credit în concordanţă cu cerinţele prudenţiale şi cu metodologiile de evaluare aplicate în procesul de supraveghere prudenţială realizat în desfăşurarea normală a activităţilor. Acestea trebuie să evite practicile de evaluare care promovează abordări contradictorii între diferitele etape ale ciclului de viaţă al instituţiei de credit. 23. În acest scop, pentru a evita suprapunerea şi lipsa de coerenţă a reglementării, prezentul ghid trebuie interpretat în lumina dispoziţiilor actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de instituire a ABE, precum şi a actelor delegate şi de punere în aplicare asociate, a standardelor tehnice de reglementare, a standardelor tehnice de punere în aplicare, a ghidurilor şi recomandărilor adoptate în temeiul acestor acte legislative, care sunt relevante pentru MCE, şi a trimiterilor la acestea ori de câte ori este potrivit şi oportun. 24. Evaluarea efectuată de către autorităţile competente trebuie să se concentreze pe asigurarea unei administrării sănătoase şi prudente a instituţiei de credit încă din prima zi de acces pe piaţă. 25. Pentru a asigura îndeplinirea acestui obiectiv, autorităţile competente trebuie să acorde autorizaţia numai după ce s-au asigurat că sunt îndeplinite toate cerinţele de autorizare. Cu toate acestea, autorităţile competente trebuie să ia în considerare modificările de natură tehnică şi operaţională cărora ar putea face obiectul instituţia de credit în faza de înfiinţare. Pentru a se asigura că această situaţie este luată în considerare în mod corespunzător, autorităţile competente pot aplica condiţii suspensive şi/sau obligaţii ulterioare sau restricţii ori pot să-şi clarifice aşteptările cu privire la anumite domenii de supraveghere în conformitate cu punctele 26-29 de mai jos. 26. Autorităţile competente pot impune, din proprie iniţiativă, instituţiei de credit solicitante, la momentul emiterii autorizaţiei, condiţii suspensive şi/sau obligaţii ulterioare. Impunerea unor astfel de condiţii suspensive şi/sau obligaţii ulterioare trebuie să facă obiectul evaluării pozitive de către autorităţile competente din care să rezulte că toate cerinţele de acordare a autorizaţiei sunt îndeplinite pe fond şi autorităţile competente sunt satisfăcute cu acordarea autorizaţie. În vederea asigurării clarităţii şi securităţii juridice, autorităţile competente trebuie să descrie aceste condiţii suspensive şi/sau obligaţii ulterioare în mod clar şi corespunzător atunci când le aplică. 27. În conformitate cu punctul 26, autorităţile competente pot aplica numai condiţii suspensive referitoare la aspecte de formă şi nu de fond ale cerinţelor de autorizare, care, în practică, pot fi îndeplinite de instituţia de credit solicitantă numai după evaluarea pozitivă de către autoritatea competentă a îndeplinirii pe fond a tuturor cerinţelor de autorizare. Cu titlu ilustrativ, aspectele de formă şi nu de fond ale cerinţelor de autorizare pot include, în funcţie de circumstanţe, transmiterea unei documentaţii adoptate oficial de solicitant sau finalizarea oficială a unei proceduri interne a solicitantului sau teste ale sistemului TIC pentru verificarea deplinei funcţionări a acestora în practică. 28. În conformitate cu cerinţele şi limitele stabilite la punctele 26 şi 27, autorizarea poate fi însoţită de condiţii suspensive impuse de către autorităţile competente în ceea ce priveşte aspecte în legătură cu care solicitantul sau entitatea trebuie să întreprindă o acţiune sau să se abţină de la o acţiune înainte ca autorizaţia să intre în vigoare. Autorităţile competente trebuie să stabilească un termen-limită de conformare şi să indice clar faptul că autorizaţia va intra în vigoare numai după îndeplinirea condiţiei. Atât timp cât condiţia nu este îndeplinită, instituţia de credit solicitantă nu poate desfăşura activităţi bancare sau nu poate utiliza denumirea "bancă", "casă de economii" sau alte denumiri bancare. 29. În conformitate cu punctul 26, autorităţile competente pot impune obligaţii ulterioare instituţiei de credit solicitante în vederea soluţionării problemelor care apar după acordarea autorizaţiei. Aceste obligaţii ulterioare pot fi impuse de autorităţile competente numai în cazul în care, în pofida îndeplinirii pe fond de către instituţia de credit solicitantă a tuturor cerinţelor de autorizare, respectarea continuă a uneia sau a mai multora dintre acestea trebuie monitorizată şi aplicată în mod specific, dacă acest lucru este justificat. În consecinţă, autorităţile competente trebuie să clarifice faptul că, deşi neîndeplinirea unei obligaţii nu va face emiterea autorizaţiei inoperantă în sine, nerespectarea acesteia trebuie să fie remediată prin instrumente de supraveghere sau să ducă la aplicarea unor măsuri de executare şi/sau a unor sancţiuni. De exemplu, pot fi impuse obligaţii în legătură cu aspecte considerate a fi măsuri de punere în aplicare a autorizaţiei, cum ar fi obligaţiile de raportare sau asigurarea faptului că membrii organului de conducere demonstrează că posedă cunoştinţe specifice adecvate (de exemplu, cursuri de formare). 30. Fără a aduce atingere îndeplinirii tuturor cerinţelor de autorizare de către instituţia de credit solicitantă şi sub rezerva unei evaluări pozitive în ceea ce priveşte acordarea autorizaţiei, autorităţile competente pot, din proprie iniţiativă - la momentul emiterii autorizaţiei - să impună restricţii asupra domeniului de aplicare al unora sau al tuturor activităţilor pe care instituţia de credit va fi autorizată să le desfăşoare. Autorităţile competente pot impune restricţii asupra unora sau tuturor activităţilor bancare ale instituţiei de credit solicitante în acelaşi document de autorizare sau într-un document separat. Desfăşurarea cu restricţii a uneia sau a tuturor activităţilor bancare poate fi fie invocată/propusă de către instituţia de credit solicitantă în cerere, fie aceasta poate fi rezultatul evaluării cuprinzătoare efectuate de autoritatea competentă. 31. În vederea asigurării clarităţii şi securităţii juridice, autorităţile competente trebuie să definească clar aceste restricţii. De exemplu, autorităţile competente pot aplica restricţii în ceea ce priveşte autorizarea, impunând obligaţia de a atrage depozite numai până la o anumită sumă pentru fiecare deponent sau de a emite numai anumite tipuri de valori mobiliare sau de a emite titluri de valoare numai anumitor tipuri de investitori. Ridicarea restricţiilor aplicate trebuie să facă obiectul unei evaluări proporţionale de către autoritatea competentă, în conformitate cu punctul 18. 32. Sub rezerva îndeplinirii tuturor cerinţelor de acordare a autorizaţiei, autorităţile competente - la momentul emiterii autorizaţiei - pot atrage atenţia instituţiei de credit solicitante asupra anumitor domenii de supraveghere şi îşi pot prezenta aşteptările în acelaşi document de autorizare sau într-un document separat. Autorităţile competente trebuie să prezinte motivele şi să expună cu atenţie chestiunea şi obiectivele urmărite. Aşteptările autorităţii competente, deşi nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, trebuie să servească drept orientări pentru instituţia de credit în desfăşurarea normală a activităţilor. 33. În cazul în care instituţia de credit solicitantă face parte dintr-un grup bancar, iar instituţia de credit solicitantă sau întreprinderea-mamă a acesteia impune respectarea cerinţelor prudenţiale prevăzute în părţile a doua până la partea a opta din CRR pe baza situaţiei lor consolidate, autorităţile competente trebuie să examineze analiza transmisă de solicitant în temeiul articolului 4 litera (f) din STR privind informaţiile pentru autorizare, în vederea evaluării caracterului complet şi cuprinzător al acesteia. În cazul în care autoritatea competentă este şi autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, aceasta trebuie să examineze, de asemenea, orice efect asupra cerinţelor prudenţiale aplicabile la nivel consolidat. 34. Autorităţile competente trebuie să identifice existenţa oricăror obstacole, având în vedere, în special, existenţa unor legături strânse în temeiul articolului 14 alineatul (3) din CRD, care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor de supraveghere, inclusiv, după caz, pe bază consolidată, şi să ia în considerare orice informaţii, circumstanţe sau situaţii relevante în conformitate cu articolul 12 din STR privind informaţiile pentru autorizare. 4.3. Situaţiile în care este necesară o autorizaţie 35. Autorităţile competente trebuie să se asigure că, în cazul fuziunii a două sau mai multe instituţii de credit, ce are drept consecinţă constituirea unei noi entităţi care să preia în urma operaţiunii de fuziune activităţile bancare, o astfel de entitate nou înfiinţată trebuie să facă obiectul autorizării prealabile de către autoritatea competentă. În mod similar, în statele membre în care autorizaţia este acordată pentru fiecare activitate în parte, autorităţile competente trebuie să se asigure că extinderea activităţilor economice, ca urmare a fuziunii prin absorbţie a unei alte instituţii de credit sau a achiziţiei de activităţi de la o instituţie de credit terţă, face obiectul unei extinderi prealabile a autorizaţiei în cazul în care aceste noi activităţi economice nu sunt deja acoperite de autorizaţia eliberată instituţiei de credit. 36. Realizarea unor tranzacţii de restructurare a grupului sau transferul activităţilor specifice unei instituţiei de credit de la o entitate la alta poate necesita disocierea anumitor activităţi din tranzacţie şi încredinţarea acestora unei entităţi temporare nou înfiinţate, înainte ca activităţile respective să fie transferate instituţiei de credit beneficiară*6). *6) De exemplu, vânzarea unei instituţii de credit care face parte dintr-un grup, în condiţiile în care anumite activităţi care necesită autorizarea ca instituţie de credit a entităţii cesionate trebuie să rămână în cadrul grupului. Activităţile care trebuie să rămână pot fi, de exemplu, disociate şi încredinţate unei noi entităţi juridice temporare, ulterior putând fuziona cu o altă entitate din grup care este autorizată ca instituţie de credit. 37. În cazul în care autorităţile competente apreciază că, prin activităţile care sunt transferate temporar, o astfel de entitate corespunde definiţiei unei instituţii de credit, entitatea respectivă trebuie să facă obiectul unei autorizări prealabile. 38. Fără a aduce atingere punctului de mai sus, autorităţile competente nu trebuie să condiţioneze transferul activităţilor instituţiei de credit către o entitate temporară de acordarea unei autorizaţii prealabile dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) înfiinţarea entităţii temporare îndeplineşte cerinţele de formă ale structurii pentru realizarea tranzacţiei, iar durata de viaţă preconizată a instituţiei de credit temporare corespunde unei "secunde juridice", şi anume unei perioade scurte şi nedefinite de timp în care entitatea temporară deţine activităţile instituţiei de credit pentru a finaliza oficial o serie de tranzacţii legale care sunt necesare pentru ca entitatea temporară să fuzioneze cu instituţia beneficiară şi b) entităţile care fuzionează au luat măsuri adecvate şi suficiente pentru a aborda riscurile de realizare a tranzacţiei, inclusiv pentru scenariul în care transferul nu poate fi realizat în cadrul "secundei juridice". Astfel de măsuri (de exemplu, transferul înapoi al activităţilor) trebuie să vizeze asigurarea împiedicării entităţii temporare de a activa pe piaţă prin desfăşurarea de activităţi care necesită autorizare ca instituţie de credit. 39. Autorităţile competente trebuie să clarifice faptul că o autorizaţie de exercitare a activităţii unei instituţii de credit acordată unei anumite entităţi ar trebui utilizată numai de entitatea respectivă şi nu ar trebui transferată altei entităţi. 40. Având în vedere că autorizaţia este acordată de autorităţile competente în temeiul legislaţiei naţionale aplicabile, în cazul în care o instituţie de credit intenţionează să-şi transfere sediul în alt stat membru, autorităţile competente trebuie să condiţioneze relocarea de acordarea prealabilă a autorizaţiei de către autoritatea competentă din statul membru în care va fi situat noul sediu social al instituţiei de credit. 41. În conformitate cu dreptul intern aplicabil al societăţilor comerciale, o instituţie de credit existentă îşi poate schimba forma juridică. În cazul în care schimbarea formei juridice nu implică modificări semnificative în materie de supraveghere, autorităţile competente nu trebuie să condiţioneze modificarea de acordarea unei autorizaţii noi sau modificate. 5. Autorizarea ca instituţie de credit prevăzută la articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din CRR şi domeniul de aplicare al acesteia 5.1. Activităţi pentru care este necesară depunerea unei cereri de autorizare 42. În conformitate cu Directiva 2013/36/UE, pentru protejarea economiilor şi a stabilităţii financiare este necesar ca desfăşurarea activităţii ca instituţie de credit să facă obiectul obţinerii unei autorizaţii prealabile din partea autorităţii competente, care poate fi acordată numai în urma evaluării pozitive a cererii depuse de instituţia de credit solicitantă. 43. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă solicitantul îndeplineşte toate elementele definiţiei unei instituţii de credit prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din CRR - "o întreprindere a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi în acordarea de credite în cont propriu". În special, acestea trebuie să evalueze dacă instituţia de credit solicitantă va exercita atât activitatea de "atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public", cât şi activitatea de "acordare de credite în cont propriu". 44. Acest lucru nu aduce atingere posibilităţii ca o instituţie de credit să desfăşoare activităţile prevăzute în anexa I la CRD şi în conformitate cu legislaţia naţională. Prin urmare, evaluarea planului de afaceri de către autorităţile competente trebuie să acopere toate activităţile avute în vedere în programul de activitate de instituţia de credit solicitantă, inclusiv pe cele care nu vizează activităţile de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu, indiferent dacă acestea sunt prevăzute în anexa I la CRD, sau alte activităţi în temeiul legislaţiei naţionale. Autorităţile competente trebuie să examineze coerenţa şi corespondenţa dintre activităţile avute în vedere şi organizarea internă a solicitantului, precum şi lipsa unor elemente care ar putea împiedica exercitarea efectivă a funcţiilor lor de supraveghere. În acest sens, autorităţile competente trebuie să clarifice faptul că, odată autorizată, instituţia de credit solicitantă va face obiectul unei examinări temeinice a tuturor activităţilor desfăşurate de instituţia de credit exclusiv în scopul determinării impactului tuturor acestor activităţi asupra reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiei de credit în ansamblu. 45. În cazul în care autorităţile competente apreciază că modelul de afaceri al instituţiei de credit solicitante nu îndeplineşte toate elementele definiţiei unei instituţii de credit prevăzute la articolul 4 alineatul 1 punctul (1) litera (a) din CRR, acestea refuză acordarea autorizaţiei. 46. În absenţa unei noţiuni comune, la nivelul UE, a elementelor care alcătuiesc definiţia unei instituţii de credit prevăzută la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (a) din CRR, prezentul ghid indică autorităţilor competente aspectele esenţiale ale unor astfel de elemente, precum şi domeniile care necesită o atenţie specială din partea acestora în momentul evaluării cererii. 47. Atunci când evaluează dacă expresia "a cărei activitate" este respectată, autorităţile competente trebuie să aprecieze dacă cele două activităţi de "atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public" şi de "acordare de credite în cont propriu" combinate se vor desfăşura în mod regulat şi sistematic. 48. Potrivit principiului general al protejării economiilor, atunci când evaluează dacă expresia "atragerea" de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public este respectată, autorităţile competente trebuie să se asigure, printre altele, că modelul de afaceri al instituţiei de credit solicitante (şi, prin urmare, structura de finanţare a acesteia) acoperă primirea şi/sau deţinerea unor astfel de depozite şi/sau a altor fonduri rambursabile până la rambursarea integrală. Rambursarea integrală se referă la valoarea principalului, cu eventualele dobânzi acumulate, dacă este cazul. 49. Atunci când evaluează dacă expresia "depozite" este respectată, autorităţile competente trebuie să-şi concentreze atenţia cel puţin asupra asigurării faptului că acestea sunt: a. o sumă de monedă fiduciară sub orice formă (cum ar fi monede, bancnote, bani scripturali etc.); b. rambursabile la cerere sau la un moment convenit prin contract şi cu sau fără dobândă sau primă; c. primite de la terţi (persoane fizice sau juridice); d. primite în cursul desfăşurării activităţii cu titlu profesional. 50. De asemenea, autorităţile competente trebuie să ia act de faptul că depozitele pot lua diferite forme, pot fi transferabile sau de alt tip, inclusiv depozite de economii, depozite la termen sau certificate de depozit nenegociabile. 51. Autorităţile competente mai trebuie să se asigure, printre altele, că excluderile de la noţiunea de depozit eligibil şi de la obligaţia de rambursare prin schema de garantare a depozitelor, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2014/49/UE privind schemele de garantare a depozitelor ("DGSD"), nu afectează noţiunea de "depozite" în scopul acordării autorizaţiei ca instituţie de credit. 52. Atunci când evaluează dacă expresia specifică "alte fonduri rambursabile" este respectată, autorităţile competente trebuie să se refere nu numai la "instrumentele financiare care deţin caracteristica intrinsecă a rambursabilităţii", ci şi la "acelea care, deşi nu deţin această caracteristică, fac obiectul unui acord contractual de rambursare a fondurilor primite"*7). De asemenea, acestea trebuie să ţină seama de faptul că o astfel de noţiune ar trebui să includă obligaţiuni şi alte titluri asemănătoare, cum ar fi certificatele negociabile (nu nominale) de depozit, cu condiţia ca acestea să fie emise în mod continuu de instituţia de credit*8). *7) Curtea de Justiţie, 12 februarie 1999, C-366/97, Romanelli. *8) Considerentul 14 din CRD prevede că: "Domeniul de aplicare al măsurilor ar trebui, prin urmare, să fie cât mai larg posibil, acoperind toate instituţiile a căror activitate constă în preluarea de fonduri rambursabile de la populaţie, sub formă de depozite sau în alte forme, cum ar fi emiterea permanentă de obligaţiuni şi de alte titluri asemănătoare [...]" (sublinierea noastră). 53. Atunci când evaluează dacă depozitele sau alte fonduri rambursabile sunt preluate "de la public", autorităţile competente trebuie să se concentreze, în special, asupra faptului dacă "depozitele sau alte fonduri rambursabile" sunt primite sub formă de activităţi economice de la alte persoane fizice sau juridice decât instituţia de credit. 54. Atunci când evaluează dacă expresia "acordarea de credite" este respectată, autorităţile competente trebuie să se concentreze, în special, asupra posibilităţii încheierii de către instituţia de credit solicitantă a unor contracte de furnizare a unei sume de bani, în scopuri specificate sau nespecificate, pe o perioadă de timp care urmează să fie convenită, sumă ce trebuie rambursată conform condiţiilor convenite, care prevăd, de obicei, o remuneraţie. În ceea ce priveşte, în special, expresia "în cont propriu", autorităţile competente trebuie să evalueze dacă instituţia de credit solicitantă intenţionează să fie creditorul finanţării acordate. 55. În cadrul evaluării în scopul acordării autorizaţiei ca instituţie de credit, autorităţile competente trebuie să analizeze, de asemenea, dacă situaţia iniţială şi situaţia actuală a instituţiei de credit solicitante impun acordarea unei autorizaţii ca instituţie de credit. Acestea trebuie să evalueze caracterul adecvat şi necesitatea autorizării ca instituţie de credit, având în vedere activităţile pe care instituţia de credit solicitantă intenţionează să le desfăşoare. 56. În cazul în care, pe baza informaţiilor transmise împreună cu cererea, nu este pe deplin clar dacă intenţia reală a instituţiei de credit solicitante este desfăşurarea de activităţii ca instituţie de credit, autorităţile competente trebuie să sporească nivelul de examinare a cererii. Acest lucru este valabil, în special, atunci când acestea identifică o conformare limitată sau formală cu elementele individuale ale definiţiei unei instituţii de credit. În această situaţie, autorităţile competente trebuie să examineze ce alte motive economice ar putea avea instituţia de credit solicitantă în susţinerea depunerii cererii, cum ar fi beneficiile care decurg din statutul de instituţie de credit în ceea ce priveşte reputaţia, accesul la sisteme de plată şi de decontare şi finanţarea mai ieftină. Autorităţile competente trebuie, printre altele, să pună un accent deosebit pe nivelul de risc al activităţilor avute în vedere şi pe viabilitatea modelului de afaceri, ţinând seama, printre altele, şi de posibilele efecte negative asupra sistemelor de garantare a depozitelor, precum şi de volumul şi calitatea garanţiilor reale constituite la băncile centrale. 5.2. Domeniul de aplicare al autorizaţiei 57. În lipsa prevederii unui domeniu de aplicare uniform al autorizării în legislaţia UE, pot fi instituite regimuri diferite la nivel naţional. În consecinţă, în cazul în care sunt instituite regimuri de "autorizare universală", autorizaţia acoperă toate activităţile enumerate în anexa I la CRD şi în conformitate cu legislaţia naţională. 58. În schimb, în cazul în care nu este instituit un astfel de regim de "autorizare universală", autorizaţia va fi emisă pentru fiecare activitate în parte şi va acoperi numai activităţile specifice pentru care este acordată. În acest din urmă caz, autorităţile competente trebuie să-şi actualizeze evaluarea cu privire la domeniul de aplicare al autorizaţiei emise anterior ori de câte ori instituţia de credit solicită extinderea activităţii sale la activităţi care nu sunt acoperite de autorizaţia emisă. O astfel de evaluare trebuie efectuată în conformitate cu îndrumările prevăzute la punctul 20. 59. Totuşi, în ambele cazuri menţionate la punctele 57 şi 58, domeniul de aplicare al evaluării efectuate de către autorităţile competente trebuie să acopere toate activităţile prevăzute în programul de activitate. 6. MCE pentru autorizarea ca instituţie de credit în temeiul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din CRR 60. În conformitate cu articolul 8a din CRD, întreprinderile care îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) subpunctele (i)-(iii) din CRR trebuie să solicite o autorizaţie ca instituţie de credit. 61. În acest scop, întreprinderile în cauză trebuie să depună o cerere la autoritatea competentă, în conformitate cu cerinţele de informare prevăzute în EBA/RTS/2020/11 [informaţii pentru autorizare în temeiul articolului 8a alineatul (6) litera (a) din CRD*9)]. *9) EBA/RTS/2020/11 din 16 decembrie 2020, Proiect de standarde tehnice de reglementare referitoare la punerea în aplicare a unui nou regim prudenţial pentru firmele de investiţii privind: - informaţiile pentru autorizarea instituţiilor de credit în temeiul articolului 8a alineatul (6) litera (a) din Directiva 2013/36/UE [...]. https://eba.europa.eu/regulation-and-policy/investment- firms/regulatory-technical-standards-prudenţial-requirements-investment-firms 62. Autorităţile competente trebuie să examineze aceste informaţii în raport cu cerinţele de veridicitate, claritate, exactitate şi integralitate şi în vederea asigurării unei administrării sănătoase şi prudente a instituţiei de credit. Pe baza evaluării, acestea pot avea nevoie, de asemenea, de informaţii suplimentare sau clarificări în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din EBA/RTS/2020/11 [informaţii pentru autorizare în temeiul articolului 8a alineatul (6) litera (a) din CRD]. 63. În vederea examinării şi evaluării cererii, autorităţile competente trebuie să aplice toate secţiunile prezentului ghid în măsura în care sunt relevante, având în vedere caracteristicile specifice ale solicitantului. Aceasta nu aduce atingere stabilirii, în prezenta secţiune, a unor criterii de evaluare suplimentare care să ţină seama de particularităţile solicitantului în temeiul articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din CRR. 64. În vederea raţionalizării evaluării în conformitate cu articolul 8a alineatul (5) din CRD, autorităţile competente trebuie să coopereze cu autoritatea competentă indicată la articolul 67 din Directiva 2014/65/UE (MiFID 2). În special, pentru a-şi forma propria opinie cu privire la respectarea de către solicitant a condiţiilor de autorizare ca instituţie de credit, autorităţile competente trebuie să ţină seama de evaluarea furnizată de autoritatea competentă menţionată la articolul 67 din MiFID 2, referitoare la respectarea continuă de către solicitant a condiţiilor de autorizare în temeiul MiFID. 65. Autorităţile competente trebuie să se asigure că instituţia de credit solicitantă va respecta cerinţele prudenţiale aplicabile, din prima zi de acces pe piaţă, în calitate de instituţie de credit autorizată. Prin urmare, autorităţile competente trebuie să-şi calibreze în mod corespunzător intensitatea evaluării în ceea ce priveşte solicitanţii care, înainte de depunerea cererii, făceau obiectul altor cerinţe prudenţiale decât cele aplicabile instituţiilor de credit. 66. În scopul evaluării planului de afaceri, autorităţile competente trebuie să aplice metodologia prevăzută în secţiunea 7 în măsura în care este aplicabilă. În plus, acestea trebuie să ţină seama de particularităţile modelului de afaceri al instituţiei de credit solicitante, având în vedere, în special, caracteristicile modelului de venituri generatoare de venituri, structura de finanţare şi riscurile specifice la care un astfel de model de afaceri este sau ar putea fi expus. 7. Analiza planului de afaceri 7.1. Criterii generale 67. La evaluarea planului de afaceri, autorităţile competente trebuie să se bazeze pe documentele şi informaţiile relevante transmise de instituţia de credit solicitantă, în special în temeiul articolului 4 literele (a)-(h) şi al articolului 5 alineatul (1) litera (a) din STR privind informaţiile pentru autorizare, să se concentreze pe modelul de afaceri, strategia şi profilul de risc al instituţiei de credit solicitante şi să-şi formeze o opinie cu privire la viabilitatea şi sustenabilitatea modelului de afaceri al acesteia şi la capacitatea acesteia de a respecta cerinţele prudenţiale în orizontul de planificare. 68. În conformitate cu punctul 13, autorităţile competente trebuie să evalueze expunerea la riscurile asociate spălării banilor şi finanţării terorismului care rezultă din planul de afaceri al instituţiei de credit solicitante. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze, în special, dacă sectoarele, activităţile, produsele, clienţii vizaţi, geografia şi canalele de distribuţie prezintă un risc mai mare de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. 69. În conformitate cu principiile prevăzute la punctele 15 şi 16, autorităţile competente trebuie să se abţină de la a-şi manifesta preferinţa pentru anumite modele de afaceri şi trebuie să fie neutre în ceea ce priveşte nevoile întreprinderilor din jurisdicţia lor. 70. Autorităţile competente trebuie să-şi calibreze intensitatea evaluării în raport cu criteriile de proporţionalitate stabilite la punctul 18. 71. Ca principiu general, autorităţile competente trebuie să efectueze evaluarea calitativă şi cantitativă a planului de afaceri pe baza opiniilor experţilor lor. Pentru a asigura egalitatea de tratament şi coerenţa internă, opiniile experţilor trebuie să se bazeze pe criteriile şi metodologia stabilite în prezentul ghid, în special în prezenta secţiune 7. 72. Fără a aduce atingere punctului 71, pentru a facilita evaluarea planului de afaceri şi în măsura în care este adecvat şi fezabil, autorităţile competente pot efectua şi o comparaţie inter pares în conformitate cu criteriile prevăzute la punctul 99. 73. Pentru a asigura continuitatea supravegherii între etapa de autorizare şi supravegherea continuă a instituţiei de credit solicitante, analiza şi rezultatul evaluării planului de afaceri efectuate în scopul autorizării trebuie să fie comunicate în cadrul autorităţii competente, inclusiv în scopul monitorizării oricărei măsuri de atenuare, sub formă de condiţii suspensive, obligaţii ulterioare sau restricţii, astfel cum se prevede în secţiunea 4.2, punctele 25-32, pe care autoritatea competentă le-ar fi putut aplica în contextul evaluării în vederea acordării autorizaţiei. 7.2. Metodologia de evaluare 7.2.1. Strategia de afaceri 74. Autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză calitativă a strategiei de afaceri a instituţiei de credit solicitante pentru a-şi crea o imagine de ansamblu a tipurilor de activităţi pe care aceasta intenţionează să le desfăşoare, a distribuţiei geografice a acestora, a credibilităţii ipotezelor pe care se bazează şi a profilului de risc asociat al instituţiei de credit solicitante. 75. În acest scop, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie clară cu privire la: a) tipurile de activităţi pe care instituţia de credit solicitantă intenţionează să le desfăşoare, inclusiv identificarea liniilor de activitate principale şi secundare şi a tipurilor de clienţi vizaţi. Această analiză trebuie să fie funcţională pentru a stabili activităţile care fac obiectul autorizaţiei sau, în conformitate cu punctul 58, domeniul de aplicare al autorizaţiei, precum şi, după caz, disponibilitatea altor regimuri de autorizare adecvate. De asemenea, examinarea trebuie să-i permită autorităţii competente să înţeleagă profilul de risc asociat, inclusiv riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, şi impactul asupra cerinţelor de capital, necesarului de lichiditate şi de finanţare, precum şi asupra cadrului de administrare a activităţii; b) distribuţia geografică a activităţilor, inclusiv exercitarea preconizată a acestora prin intermediul filialelor şi al sucursalelor sau prin libertatea de a presta servicii în cadrul UE sau într-o ţară terţă, precum şi extinderea planificată pentru viitor. În special în cazul în care modelul de afaceri prevede utilizarea de soluţii digitale, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă activităţile transfrontaliere planificate intră sub incidenţa "libertăţii de a presta servicii" sau a "dreptului de stabilire". Analiza trebuie să faciliteze, printre altele, înţelegerea de către autorităţile competente a oricărei alte cerinţe de reglementare necesare pentru a obţine acces pe pieţele vizate (de exemplu, notificarea paşaportului), a oricărui risc de reglementare conex, precum şi a justificării economice sau financiare a structurii corporative şi a distribuţiei geografice avute în vedere. Aceasta trebuie să fie confirmată şi de analiza riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat unei jurisdicţii, efectuată în contextul evaluării structurii operaţionale. În cazul în care o instituţie de credit solicitantă intenţionează să-şi desfăşoare o mare parte din activităţile sale în afara jurisdicţiei în care a depus cererea de autorizare, autoritatea competentă, conform considerentului 16 din CRD, trebuie să evalueze dacă prin alegerea jurisdicţiei de aplicare se urmăreşte evitarea standardelor de reglementare mai stricte (de exemplu, în ceea ce priveşte regimul de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului) în vigoare în alt stat membru; c) strategia globală, analizând raţionamentul de afaceri al instituţiei de credit solicitante, precum şi strategia globală a grupului, atunci când solicitantul face parte dintr-un grup. Aceasta include o înţelegere adecvată a obiectivelor strategice, a principalilor factori determinanţi ai activităţii, a oricărui avantaj competitiv identificat, a obiectivelor cantitative şi calitative ale planului de afaceri, inclusiv a produselor sau serviciilor societăţii, a propunerii de valoare şi a poziţionării pe piaţă. 76. În ceea ce priveşte, în special, modelele de afaceri inovatoare şi/sau mecanismele de punere în aplicare, autorităţile competente trebuie să acorde, de asemenea, atenţie descrierii caracteristicilor inovatoare ale serviciilor şi produselor avute în vedere, inclusiv oricărei eventuale creşteri a expunerii la riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. În conformitate cu abordarea bazată pe proporţionalitate şi pe riscuri, autorităţile competente pot avea în vedere examinarea explicaţiei subiacente privind atractivitatea, preţul, structura şi avantajul comparativ al produsului nou. Această examinare trebuie să fie coordonată şi completată cu analiza pieţei vizate, descrisă în secţiunea 7.2.3, şi cu impactul potenţial al indicatorilor-cheie externi asupra strategiei de afaceri. 77. O înţelegere clară a strategiei de afaceri planificate va permite autorităţilor competente să evalueze strategia de finanţare conexă, factorii externi şi interni relevanţi pentru atingerea obiectivelor strategice şi plauzibilitatea ipotezelor cantitative. În general, evaluarea trebuie săi permită autorităţii competente să-şi formeze o opinie asupra punctelor forte, punctelor slabe, oportunităţilor şi riscurilor strategiei de afaceri. 7.2.2. Structura de finanţare, evaluarea şi gestionarea lichidităţii 78. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie clară cu privire la sursele preconizate pentru finanţarea activităţilor economice planificate, inclusiv cu privire la sursa (sursele) capitalului iniţial. Autorităţile competente trebuie să examineze informaţiile transmise de instituţia de credit solicitantă (în special în temeiul articolului 4 din STR privind informaţiile pentru autorizare) pentru a evalua profilul de lichiditate şi structura pasivelor, cu accent deosebit pe credibilitatea ipotezelor pe care se bazează. În ceea ce priveşte structura pasivelor, autorităţile competente trebuie să evalueze diferitele surse de finanţare (tipuri de pasive, instrumente şi contrapărţi), costurile aferente, opţiunile încorporate şi scadenţele contractuale şi comportamentale ale acestora. O opinie clară asupra profilului de lichiditate şi structurii pasivelor va permite autorităţilor competente să evalueze proiecţiile privind indicatorii de lichiditate şi de finanţare reglementaţi, cum ar fi LCR*10) şi NSFR*11), ţinând cont şi de evoluţia acestora în orizontul de planificare ca urmare a activităţilor economice în creştere treptată şi a strategiei de finanţare pusă în aplicare (de exemplu, atragerea treptată a deponenţilor) în faza de înfiinţare. Autorităţile competente trebuie să ţină seama şi de faptul că, deşi în primul an de activitate majoritatea surselor de finanţare disponibile sunt, de obicei, stabile (de exemplu, capitalul social), iar activele lichide au o pondere mare, evoluţia indicatorilor reglementaţi poate varia în funcţie de activităţile economice planificate şi de strategia de finanţare aferentă a solicitantului. *10) Vezi Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţa de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituţiile de credit. *11) Vezi partea a şasea titlul IV din CRR (introdus în CRR II). 79. Autorităţile competente trebuie să efectueze o evaluare mai intensă, care să includă întrebări detaliate referitoare la posibile scenarii alternative, în cazul în care structura de finanţare prezintă niveluri ridicate de concentrare sau un profil de finanţare dezechilibrat (de exemplu, necorelarea excesivă a scadenţelor). 80. Costurile de finanţare trebuie evaluate în contextul evaluării previziunilor financiare (vezi 7.2.5) în cadrul profiturilor şi pierderilor instituţiei de credit solicitante şi, dacă este fezabil şi adecvat, acestea trebuie comparate cu cele ale instituţiilor similare. În plus, ipotezele care stau la bază - în special ratele planificate ale dobânzii - trebuie evaluate în raport cu mediul economic şi macroeconomic. 81. Autorităţile competente trebuie să examineze informaţiile transmise, în special în conformitate cu articolul 4 litera (g) punctele (ii)-(v)*12) din STR privind informaţiile pentru autorizare, în vederea evaluării capacităţii instituţiei de credit solicitante de a-şi finanţa, monitoriza, actualiza şi raporta poziţia de lichiditate şi amortizoarele corespunzătoare, conform necesităţilor sale*13). *12) Articolul 4 litera (g) din STR privind informaţiile pentru autorizare prevede că cererea stabileşte "o descriere a următoarele cadre şi politici ale instituţiei de credit solicitante: [...] (b) politica de gestionare a riscului de lichiditate; (c) politica de concentrare şi diversificare a finanţării; (d) politica de gestionare a garanţiilor reale; (e) politica de atragere de depozite". *13) Vezi secţiunea 9.4, "Cadrul de control intern". 82. Autorităţile competente trebuie să examineze informaţiile transmise, în special în conformitate cu articolul 4 litera (a) punctul (v)*14) din STR privind informaţiile pentru autorizare, în scopul evaluării gradului general de pregătire a procesului de evaluare a adecvării lichidităţii interne, având în vedere, de exemplu, următoarele aspecte: *14) Articolul 4 litera (h) din STR privind informaţiile pentru autorizare prevede că "Cererea stabileşte toate aspectele de mai jos cu privire la situaţia financiară a instituţiei de credit solicitante: [...] un rezumat al evaluării adecvării lichidităţii interne, la nivel consolidat, subconsolidat şi individual, după caz, care să demonstreze că resursele de lichidităţi ale instituţiei de credit vor fi adecvate pentru îndeplinirea cerinţelor sale individuale de lichiditate; [...]". a) administrarea lichidităţilor. Autorităţile competente trebuie să înţeleagă clar capacitatea efectivă a instituţiei de a-şi gestiona lichidităţile, inclusiv dacă funcţiile în cauză dispun de resurse suficiente pentru a asigura o bună gestionare a lichidităţilor şi dacă sunt în măsură să calculeze NSFR şi LCR. De asemenea, autorităţile competente trebuie să înţeleagă clar liniile de raportare instituite în scopul discuţiilor cu privire la lichiditatea instituţiei şi riscurile conexe, inclusiv la conţinutul şi frecvenţa preconizate ale rapoartelor adresate organului de conducere, conducerii superioare şi comitetelor relevante (dacă este cazul), pentru a stabili dacă acestea pot discuta şi dezbate aspectele relevante; b) strategia de finanţare şi planificarea lichidităţilor. Autorităţile competente trebuie să înţeleagă clar capacitatea instituţiei de credit de a elabora scenarii, inclusiv simulări de criză şi planuri de finanţare pentru situaţii neprevăzute; c) cadrul de control intern al lichidităţii. Autorităţile competente trebuie să înţeleagă clar procesele de revizuire, validare şi fundamentare pe bază de probe avute în vedere (de exemplu, rapoarte, dovezi ale controlului). 83. În conformitate cu abordarea bazată pe proporţionalitate prevăzută la punctul 70, autorităţile competente trebuie să evalueze capacitatea şi gradul de pregătire ale instituţiei de credit solicitante de a face faţă crizei de finanţare. În acest scop, autorităţile competente trebuie să analizeze impactul scenariului de criză de finanţare şi de lichiditate prezentat, cum ar fi o creştere a costurilor de finanţare, asupra indicatorilor de lichiditate şi de finanţare. 84. Dacă este cazul, autorităţile competente trebuie să se asigure că descrierea prezentată a procesului relevant de elaborare a planului de redresare reflectă indicatorii de lichiditate şi de finanţare. 85. La evaluarea riscurilor pentru lichiditate şi finanţare, autorităţile competente trebuie să verifice respectarea în viitor de către instituţia de credit solicitantă a cerinţelor minime prevăzute de legislaţia UE şi naţională relevantă de punere în aplicare. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al evaluării ar putea fi extins dincolo de aceste cerinţe minime, cu scopul de a permite autorităţilor competente să solicite instituţiei de credit solicitante sporirea resurselor de lichidităţi pentru a compensa riscurile şi incertitudinile neidentificate. 7.2.3. Principalii factori externi, inclusiv mediul de afaceri 86. Pentru a-şi forma o opinie cu privire la plauzibilitatea ipotezelor strategice ale unei instituţii, autorităţile competente trebuie să acopere principalii factori externi ai planului de afaceri, inclusiv mediul de afaceri, în cadrul evaluării lor globale, în conformitate cu criteriile indicate mai jos. 87. În conformitate cu abordarea bazată pe proporţionalitate prevăzută la punctul 70, autorităţile competente trebuie să examineze prezentarea generală a analizei pieţelor vizate transmisă de instituţia de credit solicitantă, cu scopul de a dobândi o înţelegere corespunzătoare a mediului de afaceri existent, luând în considerare activităţile principalilor actori existenţi şi ale potenţialilor concurenţi de pe piaţa vizată şi evoluţia probabilă a mediului de afaceri. 88. În acest scop, autorităţile competente trebuie să examineze analiza tendinţelor de pe piaţa vizată care ar putea afecta performanţa şi rentabilitatea instituţiei. Acestea pot include, de la caz la caz, tendinţele de reglementare şi macroprudenţiale (de exemplu, modificări ale legislaţiei privind distribuţia produselor de retail bancar sau modificări ale raportului împrumut/valoare maxim permis pentru creditele ipotecare), tendinţele tehnologice (de exemplu, trecerea la platforme electronice în cazul anumitor tipuri de tranzacţii) şi tendinţele societale/demografice (de exemplu, compoziţia clienţilor, schimbarea produselor ca urmare a evoluţiei pieţei, creşterea cererii de facilităţi bancare islamice). 89. După caz şi pe baza unei analize de la caz la caz, trimiterea la actorii existenţi şi la potenţialii concurenţi ar putea include, pe lângă instituţiile financiare existente, societăţi tehnologice globale în extindere pe piaţa serviciilor financiare. O astfel de analiză trebuie efectuată şi în coordonare cu revizuirea pieţei vizate, inclusiv a impactului acestor concurenţi asupra instituţiei de credit solicitante, de exemplu asupra marketingului direct pentru consumatori. 7.2.4. Principalii factori interni 90. În conformitate cu abordarea proporţională prevăzută la punctul 71 şi de la caz la caz, autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor calitative ale modelului de afaceri avut în vedere de instituţia de credit solicitantă pentru a înţelege factorii determinanţi ai succesului şi principalele dependenţe ale acesteia în formarea opiniei instituţiei de credit solicitantă. 91. În acest sens, domeniile care trebuie analizate de autorităţile competente trebuie să includă principalii factori endogeni care influenţează succesul modelului de afaceri, cum ar fi punctele forte avute în vedere de instituţia de credit solicitantă în relaţiile cu clienţii, furnizorii şi partenerii, calitatea platformelor informatice şi capacitatea operaţională şi de resurse, precum şi factori precum furnizorii terţi, intermediarii, expunerea potenţială la riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi factorii de reglementare specifici. 92. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să evalueze dacă previziunile financiare corespund strategiei de afaceri prevăzute în plan, dacă există un plan clar pentru punerea în aplicare şi capacitatea de a executa şi de a pune în aplicare planul de afaceri. În acest sens, examinarea efectuată de autorităţile competente trebuie să ţină seama şi de evaluarea continuă a capacităţii profesionale a conducerii, inclusiv în ceea ce priveşte planul de afaceri şi modificările acestuia în timp, precum şi de disponibilitatea unor resurse umane suficiente pentru a asigura punerea în aplicare a strategiei de afaceri. În sprijinul acestei evaluări, autorităţile competente trebuie să ţină seama de experienţa profesională anterioară a membrilor organului de conducere. 7.2.5. Previziuni financiare 93. Autorităţile competente trebuie să efectueze o analiză cantitativă a planului de afaceri al instituţiei de credit solicitante, axându-se pe previziunile financiare prezentate, atât în cazul scenariului de bază, cât şi al celui advers - având în vedere distribuţia geografică, tipurile de activităţi şi poziţia pe piaţă la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat de grup sau la nivel subconsolidat [articolul 4 litera (a) din STR privind informaţiile pentru autorizare*15)]. De asemenea, autorităţile competente trebuie să examineze poziţiile financiare (de exemplu, pe baza bilanţului), riscul (de exemplu, pe baza cuantumului total al expunerii la risc, "TREA", sau altor măsuri de administrare a riscului) şi/sau constrângerile organizatorice şi/sau statutare. *15) Articolul 4 litera (a) din STR privind informaţiile pentru autorizare prevede că cererea trebuie să conţină "informaţii previzionale privind instituţia de credit solicitantă la nivel individual şi, după caz, la nivel consolidat de grup şi la nivel subconsolidat (indicând cota reprezentată de instituţia de credit), cel puţin pe baza scenariului de bază şi a scenariului de criză, inclusiv: [..]". 94. Scopul analizei cantitative a previziunilor financiare din planul de afaceri trebuie să fie evaluarea credibilităţii ipotezelor pe care se bazează acestea (în ceea ce priveşte creşterea economică, generarea de venituri, estimarea costurilor şi a riscurilor subiacente), a viabilităţii şi sustenabilităţii modelului de afaceri al solicitantului şi a capacităţii globale a acestuia de a obţine rezultatele preconizate în conformitate cu cerinţele prudenţiale, atât în scenariul de bază, cât şi în scenariul advers. 95. Evaluarea previziunilor financiare trebuie să reflecte strategia de afaceri vizată a instituţiei de credit solicitante în ceea ce priveşte cele mai importante zone geografice ale acesteia, inclusiv filialele, sucursalele, activităţile exercitate prin libertatea de a presta servicii, tipurile de activităţi, liniile de activitate şi liniile de produse bazate pe contribuţia la profit (de exemplu, pe baza profiturilor şi a pierderilor) şi să examineze credibilitatea ipotezelor cantitative pe care se bazează acestea (de exemplu, activităţi pe regiune, venituri din onorarii, număr de clienţi, costuri cu personalul, ipoteze macroeconomice etc.). 96. Atunci când evaluează rentabilitatea planului de afaceri, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită acelor domenii din strategia de afaceri vizată care sunt cele mai relevante pentru sustenabilitatea viitoare a modelului de afaceri şi pentru supravieţuirea în situaţii de criză. În măsura în care este posibil şi după caz, acestea trebuie să ţină seama şi de expunerea instituţiei de credit solicitante la riscurile şi vulnerabilităţile existente sau noi. 97. În acest scop, autorităţile competente trebuie să examineze explicaţia privind viabilitatea iniţială a instituţiei de credit şi sustenabilitatea modelului de afaceri pe o perioadă de timp necesară instituţiei de credit solicitante să ajungă la starea de echilibru, în orice caz pe o perioadă de cel puţin trei ani. În ceea ce priveşte scenariul advers, ar trebui să fie suficient ca instituţia de credit să poată respecta cerinţele prudenţiale la sfârşitul orizontului de planificare. 98. Poate fi necesar ca autorităţile competente să evalueze un plan de afaceri cu un orizont de timp mai lung, de exemplu de cel mult cinci ani. Acesta poate fi, de exemplu, cazul solicitanţilor al căror ciclu de afaceri se întinde pe o perioadă de cinci ani sau ale căror planuri de afaceri pe trei ani prezintă deficienţe în materie de sustenabilitate. În astfel de cazuri, intensitatea cu care se efectuează evaluarea trebuie calibrată în funcţie de profilul de risc al planului de afaceri, de potenţialele deficienţe şi de incertitudinea legată de orizontul de timp mai lung. 99. În măsura în care este posibil şi după caz, autorităţile competente trebuie să efectueze o comparaţie inter pares relevantă pentru instituţia de credit solicitantă. Autoritatea competentă trebuie să stabilească instituţia similară sau grupul de instituţii similare pe baza produsului/liniilor de activitate concurente care vizează aceeaşi sursă de profituri/clienţi şi să- şi bazeze analiza pe datele de supraveghere, de piaţă şi macroeconomice aflate în posesia autorităţii competente. În astfel de cazuri, rezultatul evaluării care decurge din comparaţia inter pares trebuie să completeze opinia experţilor autorităţii competente. În cazul în care comparaţia inter pares nu este fezabilă, autorităţile competente trebuie să se bazeze pe opinia experţilor. 100. Autorităţile competente trebuie să ia în considerare evaluarea tendinţelor şi a indicatorilor de rentabilitate, ţinând seama de riscurile pe care instituţia de credit solicitantă intenţionează să şi le asume şi de performanţa corespunzătoare în comparaţie cu cea a instituţiilor similare. În sprijinul acestei evaluări, autorităţile competente pot să utilizeze cei mai frecvenţi indicatori de rentabilitate şi de risc, cum ar fi rentabilitatea financiară, randamentul activelor, eficienţa costurilor, costul riscului şi efectul de levier. Utilizarea de către autoritatea competentă a unor indicatori specifici trebuie să reflecte tipul şi nivelul de risc avut în vedere de instituţia de credit solicitantă pentru a genera profituri (de exemplu, o instituţie cu un randament mai scăzut, dar mai stabil, şi un apetit moderat pentru risc poate fi mai sustenabilă decât o instituţie cu un randament mare, dar cu un apetit pentru risc foarte agresiv). Autorităţile competente trebuie să evalueze cu atenţie riscul care stă la baza performanţei economice (de exemplu, nivelul de risc al activelor), ţinând seama, pe cât posibil, şi de indicatorii ajustaţi la risc. 101. Autorităţile competente trebuie să fie în măsură să înţeleagă clar sursele de profit şi pierdere ale instituţiei (în special factorii determinanţi, cum ar fi volumele - stocul şi fluxul - şi preţurile/marjele), pentru a identifica principalii factori determinanţi şi dependenţele performanţei unei întreprinderi şi potenţialele vulnerabilităţi. După caz, având în vedere abordarea bazată pe proporţionalitate prevăzută la punctul 70, autorităţile competente trebuie să efectueze o defalcare a veniturilor/sursei de venit pentru a înţelege dacă sursele de venituri preconizate sunt în concordanţă cu strategia generală de afaceri vizată (tipul modelului de afaceri, mărimea întreprinderii). În acest sens, autorităţile competente trebuie să acorde atenţie aşteptărilor excesiv de optimiste privind profitul, legate, de exemplu, de rata dobânzii la termen şi de alte ipoteze relevante generatoare de venituri, precum şi impactului potenţial al acestora asupra fiabilităţii şi, în cele din urmă, asupra sustenabilităţii proiecţiilor. 102. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la punctul 70, autorităţile competente trebuie să examineze preţul şi structura produselor instituţiei de credit solicitante. În acest scop, se poate avea în vedere, de exemplu: a) dependenţa de surse de venit riscante sau concentrate (de exemplu, credite ipotecare subprime, credite cu efect de levier, credite de consum, grupuri specifice de clienţi) şi efectele acesteia asupra modelului de afaceri, cum ar fi creşterea vulnerabilităţii la schimbările din mediul de afaceri (de exemplu, scăderea preţului la bunurile imobiliare, scăderea cererii de produse finanţate prin credite de consum); b) dependenţa de surse de venit mai volatile (de exemplu, venituri din tranzacţionare, venituri din acoperirea riscurilor sau alte surse nerecurente) şi implicaţiile pentru sustenabilitatea pe termen lung a veniturilor. 103. Autorităţile competente trebuie să înţeleagă clar diferitele modele de venituri [de exemplu, bazate pe venituri din dobânzi (de exemplu, activităţi de creditare a clienţilor) sau pe venituri din taxe (de exemplu, servicii de finanţare a comerţului, servicii bancare corespondente, servicii de custodie sau de consultanţă)], factorii determinanţi specifici ai veniturilor, indicatorii-cheie de performanţă şi nivelul de risc al liniilor de activitate conexe. În toate cazurile, acestea trebuie să înţeleagă clar modelul de venituri al instituţiei de credit solicitante, modul în care aceasta preconizează să genereze venituri atât în situaţii normale, cât şi în situaţii de criză, precum şi credibilitatea ipotezelor pe care se bazează. 104. Autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită ratelor ridicate de creştere şi ipotezelor de risc asociate, inclusiv în ceea ce priveşte caracterul adecvat al capacităţii instituţiei de credit solicitante de execuţie şi de administrare a riscurilor, pentru a sprijini realizarea proiecţiilor vizate, în conformitate cu analiza efectuată în temeiul punctului 92. Evaluarea credibilităţii ipotezelor pe care se bazează aceasta trebuie efectuată ţinând seama de mai multe elemente, inclusiv strategia generală de afaceri, preţul produselor, mediul de afaceri, strategia de finanţare, toleranţa şi apetitul pentru risc, existenţa unor politici menite să asigure o administrare corectă şi prudentă etc. În ceea ce priveşte sustenabilitatea modelului de afaceri, autorităţile competente trebuie să înţeleagă în detaliu structura costurilor şi indicatorii relevanţi, de exemplu evoluţia indicatorului-ţintă de eficienţă a costurilor (în termeni absoluţi sau relativi faţă de instituţii similare) la sfârşitul orizontului de timp avut în vedere pentru planul de afaceri şi în situaţii de criză. 105. Structura-ţintă a costurilor (de exemplu, costurile cu forţa de muncă, administrative sau informatice) trebuie analizată în termeni absoluţi şi, dacă este posibil şi adecvat, în comparaţie cu instituţii similare, ţinând seama de impactul negativ semnificativ pe care subestimarea anumitor costuri, în special în faza de începere a activităţii sau în situaţii de criză, îl poate avea asupra sustenabilităţii modelului şi/sau a strategiei de afaceri. Autorităţile competente trebuie să acorde atenţie concentrărilor recurente ale costurilor care pot reflecta soliditatea structurii costurilor. 106. În ceea ce priveşte, în special, modelele de costuri, este probabil ca instituţiile de credit solicitante care se bazează în mod semnificativ pe modele de afaceri bazate pe tehnologie să contracteze costuri marginale mai mici decât instituţiile de credit cu tranzacţii asociate unor costuri variabile mari. În consecinţă, rentabilitatea unor astfel de modele de afaceri este, în principiu, susceptibilă să crească după atingerea unei anumite mase critice care să absoarbă costurile fixe de investiţii. Prin urmare, în cazul acestor solicitanţi, autorităţile competente trebuie să ia în considerare cheltuielile esenţiale, cum ar fi cele cu talentele în domeniul ingineriei sau al marketingului de produse şi investiţiile în infrastructură. 7.2.6. Opinia generală în materie de supraveghere 107. Pe baza planului de afaceri şi a previziunilor financiare furnizate, autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie generală în materie de supraveghere pentru a evalua (a) dacă modelul de afaceri al instituţiei de credit solicitante va fi viabil şi sustenabil şi (b) dacă instituţia de credit solicitantă va putea să respecte cerinţele prudenţiale în orizontul de planificare. Pe baza opiniei experţilor autorităţii competente, obiectivul opiniei generale în materie de supraveghere este acela de a efectua o evaluare integrată şi cuprinzătoare a planului de afaceri şi a previziunilor financiare şi, în special, a credibilităţii ipotezelor pe care se bazează acestea. Opinia în materie de supraveghere trebuie să se bazeze pe evaluarea informaţiilor primite cu privire la strategia de afaceri, mediul de afaceri (posibile instituţii similare, tendinţe ale pieţei şi alţi factori externi care ar putea afecta rentabilitatea în viitor) şi la principalii factori interni şi să fie comparată cu opiniile proprii ale instituţiei de credit solicitante (previziuni financiare, astfel cum se explică la punctele 93-106), pentru a evalua credibilitatea acestora în ansamblu. 108. Pe baza informaţiilor analizate, autoritatea competentă trebuie să dezbată ipotezele instituţiei de credit solicitante şi să-şi formeze propria opinie în materie de supraveghere. În cazul în care ipotezele nu sunt credibile, autorităţile competente pot elabora ipoteze alternative şi pot efectua o analiză de sensibilitate, pentru a determina impactul cantitativ asupra domeniilor conexe din planul de afaceri. Dezbaterea succesivă şi aplicarea corespunzătoare a ipotezelor alternative, dacă este necesar, vor permite autorităţii competente să cuantifice şi să evalueze impactul global al analizei de sensibilitate asupra previziunilor financiare şi, în cele din urmă, asupra celor mai relevante cerinţe prudenţiale. Autoritatea competentă poate dezbate scenariul de bază, precum şi scenariul advers. 109. Elaborarea opiniei în materie de supraveghere şi a analizei de sensibilitate trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, astfel cum se prevede la punctul 70, având în vedere riscul relativ şi complexitatea modelului de afaceri avut în vedere. În cazul în care opinia generală în materie de supraveghere diferă de opinia solicitantului, autorităţile competente pot avea în vedere un schimb de observaţii specifice cu instituţia de credit solicitantă, în vederea completării informaţiilor şi aprofundării înţelegerii ipotezelor formulate de instituţia de credit solicitantă. Dialogul în materie de supraveghere poate duce la transmiterea de către instituţia de credit solicitantă a unui plan de afaceri şi a unor previziuni financiare revizuite, care să reflecte orice măsuri de remediere necesare pentru a asigura viabilitatea şi sustenabilitatea acestuia şi, în cele din urmă, conformitatea cu cerinţele prudenţiale pentru orizontul de planificare. În această situaţie, autorităţile competente pot avea în vedere şi măsuri de atenuare, sub formă de condiţii suspensive, obligaţii ulterioare sau restricţii, astfel cum se prevede în secţiunea 4.2, punctele 25-32. 8. Capital 8.1. Criterii generale 110. Stabilirea nivelului capitalului trebuie să urmărească asigurarea respectării de către instituţia de credit autorizată a cerinţelor de fonduri proprii şi a altor cerinţe prudenţiale la momentul autorizării şi prin intermediul unui scenariu advers, grav, dar plauzibil, pe o perioadă de cel puţin trei ani. 111. În scopul acordării autorizaţiei, nivelul capitalului trebuie să fie stabilit pe baza capitalului iniţial şi a cerinţelor de fonduri proprii, în conformitate cu metodologia prevăzută în secţiunea 8.2. 112. În scopul metodologiei comune de evaluare, capitalul iniţial este o sumă fixă prevăzută în legislaţia naţională, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1)*16) din CRD sau cu articolul 12 alineatul (4)*17) din CRD, după caz. *16) Fără a aduce atingere altor condiţii generale prevăzute în dreptul intern, autorităţile competente refuză autorizaţia de începere a activităţii unei instituţii de credit în cazul în care o instituţie de credit nu deţine fonduri proprii separate sau în cazurile în care capitalul său iniţial este mai mic de 5 milioane EUR". *17) "Statele membre pot acorda autorizaţia anumitor categorii de instituţii de credit al căror capital iniţial este inferior celui menţionat la alineatul (1), sub rezerva următoarelor condiţii: (a) capitalul iniţial nu este mai mic de 1 milion EUR, (b) statele membre în cauză notifică Comisia şi ABE în legătură cu motivele pentru care au recurs la opţiunea respectivă". 113. Cerinţele de fonduri proprii sunt cerinţe de capital bazate pe risc*18) şi pe efectul de levier*19), în conformitate cu părţile a doua şi a treia din titlul I din CRR. *18) Cerinţe de fonduri proprii de nivel 1 de bază, de fonduri proprii de nivel 1, de capital total. *19) Indicator al efectului de levier 114. Indiferent de diferenţele de la nivelul UE în ceea ce priveşte valoarea absolută a capitalului iniţial prevăzută în legislaţia naţională, MCE urmăreşte să asigure faptul că nivelul capitalului este stabilit astfel încât să se asigure conformitatea cu cerinţele prudenţiale în momentul autorizării în scenariul de bază şi pe o perioadă de cel puţin trei ani din orizontul de timp prevăzut, într-un scenariu advers grav, dar plauzibil. 115. Stabilirea nivelului de capital la autorizare şi a sumei care trebuie vărsată în momentul autorizării, astfel cum se prevede în secţiunile 8.2 şi 8.3 de mai jos, nu aduce atingere cerinţelor mai stricte stabilite la nivel naţional. 8.2. Stabilirea nivelului capitalului 116. În scopul stabilirii nivelului capitalului, autorităţile competente trebuie: a) să identifice în mod corespunzător riscurile (şi activele conexe ponderate în funcţie de risc) pe baza planului de afaceri analizat în conformitate cu secţiunea 7.2.6 şi să estimeze cerinţele de fonduri proprii (bazate pe risc şi pe efectul de levier) pe o perioadă de cel puţin trei ani (şi anume, fondurile proprii necesare pentru a acoperi conformitatea deplină cu cerinţele prudenţiale pe parcursul şi la sfârşitul primilor trei ani, luând în considerare pierderile cumulate preconizate pentru orizontul de timp respectiv); b) să adauge la capitalul iniţial pierderile cumulate preconizate pentru primii trei ani; c) să selecteze cea mai mare valoare dintre (a) sau (b)*20). *20) Figurile 1, 2 şi 3 din anexă ilustrează următoarele cazuri: a) figura 1 prezintă un exemplu de caz în care cerinţele de fonduri proprii sunt mai mari decât capitalul iniţial şi pierderile anuale cumulate; b) figura 2 prezintă un exemplu de caz în care capitalul iniţial plus pierderile anuale cumulate sunt mai mari decât cerinţele de fonduri proprii preconizate; c) figura 3 prezintă un exemplu de modificare a valorii mai mari a capitalului iniţial, a pierderilor şi a cerinţelor de fonduri proprii în cursul celor trei ani luaţi în considerare pentru a stabili capitalul la autorizare. Autorităţile competente trebuie să se asigure că estimarea cerinţelor de fonduri proprii în conformitate cu litera (a) de la prezentul punct*21) este valoarea mai mare*22) care rezultă din scenariul de bază sau din scenariul advers grav, dar plauzibil*23), din planul de afaceri analizat în conformitate cu secţiunea 7.2.6. Autorităţile competente trebuie să se asigure că valoarea mai mare astfel identificată constituie baza de calcul a capitalului pe care instituţia de credit solicitantă ar trebui să îl aibă la dispoziţie la momentul autorizării, astfel cum se precizează în secţiunea 8.3. Partea din capital la autorizare care trebuie vărsată înainte de începerea activităţilor este stabilită în conformitate cu punctul 123. *21) Şi pierderile cumulate preconizate aferente, utilizate pentru a determina valoarea menţionată la litera (b) de la prezentul punct. *22) În unele cazuri, scenariul de bază al planului de afaceri, şi nu scenariul advers (ambele dezbătute în mod corespunzător de autoritatea competentă, dacă este necesar), poate duce la stabilirea de cerinţe mai mari de fonduri proprii (de exemplu, ca urmare a unei creşteri mai puternice a activităţii) şi, în consecinţă, la cerinţe de capital mai mari în ansamblu (inclusiv calcularea pierderilor preconizate în cursul celor trei ani din orizontul de timp prevăzut). În acest caz, volumul capitalului necesar ar fi stabilit în funcţie de cele mai mari cerinţe de fonduri proprii preconizate în primii trei ani din orizontul de planificare şi de pierderile acumulate în primii trei ani în conformitate cu scenariul de bază. *23) Luarea în considerare a pierderilor preconizate în scenariul advers trebuie să vizeze asigurarea unui nivel adecvat de rezilienţă a instituţiei de credit în perioada iniţială de activitate, inclusiv ca urmare a faptului că cerinţele de capital din Pilonul 2 nu au fost încă stabilite. 117. În cazul în care autoritatea competentă este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, aceasta trebuie să evalueze impactul preconizat - pe baza planului de afaceri analizat în conformitate cu secţiunea 7.2.6 - al instituţiei de credit nou autorizate asupra cerinţelor de capital la nivel consolidat. În acest scop, autoritatea competentă trebuie să se bazeze pe analiza sferei de consolidare evaluat în conformitate cu punctul 33. 118. În cazul în care un solicitant care face parte dintr-un grup bancar solicită derogări de la cerinţele de capital în conformitate cu articolul 7 sau 10 din CRR, autorităţile competente pot avea în vedere, în limitele competenţelor lor discreţionare din dispoziţiile menţionate anterior, evaluarea eligibilităţii solicitantului pentru punerea în aplicare a derogării în mod strict şi riguros, ţinând seama de particularităţile cererii de autorizare. 119. În cazul în care autoritatea competentă, în exercitarea competenţelor sale discreţionare, consideră că este în măsură să efectueze o evaluare strictă şi riguroasă şi stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile relevante prevăzute în CRR şi că derogarea poate fi acordată, iar o astfel de derogare este acordată la momentul autorizării, capitalul la autorizare (şi plata aferentă) trebuie să fie stabilit în conformitate cu punctele 116-117 ţinând seama de derogare. 120. În cazul în care autoritatea competentă consideră că derogarea privind capitalul nu poate fi acordată în momentul autorizării, nivelul capitalului trebuie stabilit de autoritatea competentă în conformitate cu metodologia prevăzută la punctele 116-117. În anumite cazuri în care autoritatea competentă estimează că derogarea nu poate fi acordată în momentul autorizării, însă există motive întemeiate pentru a aprecia că derogarea ar putea fi acordată într-o etapă ulterioară, autoritatea competentă poate pune în aplicare măsuri de atenuare a impactului nivelului de capital la autorizare. 8.3. Calitatea, plata şi disponibilitatea capitalului 121. Autoritatea competentă trebuie să verifice caracterul adecvat al capitalului stabilit în conformitate cu secţiunea 8.2, în concordanţă cu calitatea solicitată în temeiul dispoziţiilor relevante prevăzute în părţile a doua şi a treia din titlul I din CRR. În special, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din CRD, capitalul iniţial se compune din "numai unul sau mai multe din elementele menţionate la articolul 26 alineatul (1) litera (a)-(e) din [CRR]". 122. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă capitalul instituţiei de credit este separat de activele proprietarului şi dacă este disponibil integral, imediat şi fără restricţii pentru uzul exclusiv al instituţiei de credit. 123. Partea din nivelul de capital care trebuie vărsată integral înainte de acordarea autorizaţiei este cea mai mare dintre următoarele valori: a) partea de capital stabilită în conformitate cu secţiunea 8.2 care trebuie să acopere integral primul an de activitate (şi anume, fondurile proprii necesare pentru a acoperi conformitatea deplină cu cerinţele prudenţiale pe parcursul şi la sfârşitul primelor 12 luni, luând în considerare pierderile preconizate pentru orizontul de timp respectiv); sau b) capitalul iniţial plus pierderile din primul an. 124. Autorităţile competente trebuie să verifice şi să examineze pe bază de probe corespunzătoare dacă partea de capital vărsată integral în conformitate cu litera (a) sau (b) de mai sus este vărsată efectiv integral, dacă provine din surse legitime şi dacă este înregistrată în evidenţele întreprinderii înainte de acordarea autorizaţiei. Pentru a evalua sursa legitimă a fondurilor*24), autorităţile competente trebuie să aplice criteriile prevăzute la punctele 14.5 şi 14.6 din Ghidul comun al AES privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorarea participaţiilor calificate în sectorul financiar*25), referitoare la activitatea care a generat fondurile şi la mijloacele prin care acestea au fost transferate, analizând dacă acestea pot da naştere unui risc crescut de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. *24) "Sursa fondurilor" înseamnă originea fondurilor implicate într-o relaţie de afaceri sau o tranzacţie ocazională. Aceasta include atât activitatea care a generat fondurile utilizate în relaţia de afaceri, de exemplu salariul clientului, cât şi mijloacele prin care au fost transferate fondurile clientului. Fondurile ar putea proveni şi dintr-o "sursă de patrimoniu", care înseamnă originea întregului patrimoniu al clientului, de exemplu moşteniri sau economii, vezi punctul 12 literele (n) şi (o) din Ghidul ABE privind factorii de risc de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, EBA/GL/2021/02 din 1 martie 2021, disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/regulation-and-policy/anti-money-laundering-and-e-money/revised-guidelines-on-ml-tf-risk-factors *25) JC/GL/2016/01 din 20 decembrie 2016 privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorarea participaţiilor calificate în sectorul financiar, disponibil la adresa: https://eba.europa.eu/regulation-and-policy/other-topics/joint-guidelines-for-the-prudenţial-assessment-of-acquisitions-of-qualifying-holdings 125. Fără a aduce atingere celor de mai sus, în jurisdicţiile în care partea de capital indicată la litera a) sau b) punctul 123 trebuie vărsată mai curând înainte de începerea activităţii ca instituţie de credit, decât înainte de acordarea autorizaţiei, autorităţile competente, în scopul acordării autorizaţiei, trebuie să examineze cu atenţie planul şi termenul de punere în aplicare transmis de solicitant în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din STR privind informaţiile pentru autorizare*26), pentru a se asigura că partea de capital este vărsată integral înainte de începerea activităţii ca instituţie de credit şi provine din surse legitime. *26) "În cazul în care capitalul iniţial nu a fost vărsat integral în momentul depunerii cererii la autoritatea competentă, cererea stabileşte planul şi termenul de punere în aplicare avute în vedere pentru a se asigura că capitalul iniţial este vărsat integral înainte de autorizarea începerii activităţii instituţiilor de credit." Autoritatea competentă trebuie să includă o condiţie expresă în autorizaţie, care să suspende efectele autorizaţiei cel puţin până la plata efectivă a părţilor de capital identificate în autorizaţie. 126. Autorităţile competente trebuie să se asigure că instituţia de credit solicitantă dispune de un plan de punere în aplicare a capitalului care abordează capitalul datorat, stabilit în conformitate cu secţiunea 8.2, care nu a fost vărsat în momentul autorizării, în conformitate cu punctele 123 şi 124, şi care este destinat să acopere activităţile din al doilea şi al treilea an. Un astfel de plan de punere în aplicare a capitalului trebuie să indice tipul surselor de finanţare şi calendarul injecţiilor de capital pentru a evita posibila nerespectare a obiectivelor de afaceri şi eventuala producere de prejudicii care afectează respectarea cerinţelor minime de capital de către instituţia de credit. Tipul surselor de finanţare - cum ar fi resursele financiare private ale acţionarilor, instrumentele financiare emise sau care urmează să fie emise pe pieţele financiare şi orice acorduri şi contracte încheiate cu privire la fondurile proprii - trebuie analizat cu atenţie, pentru a se asigura că acestea provin din surse legitime şi că, în temeiul termenilor şi condiţiilor lor, vor fi puse prompt la dispoziţie. 9. Cadrul de administrare a activităţii 9.1. Criterii generale 127. Autorităţile competente trebuie să efectueze o examinare atentă şi temeinică a dispoziţiilor, proceselor şi mecanismelor legate de cadrul de administrare a activităţii instituţiei de credit solicitante, ţinând seama de faptul că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din CRD, în cazul în care instituţia nu reuşeşte să facă dovada unei administrări corecte şi eficace a riscurilor, autorităţile competente trebuie să refuze acordarea autorizaţiei. 128. Metodologia comună de evaluare prevăzută în prezentul document are scopul de a oferi autorităţilor competente îndrumări cu privire la evaluarea documentelor aferente cererii, referitoare la mecanismele de guvernanţă internă, structura operaţională, politici şi procese. Metodologia comună de evaluare oferă îndrumări cu privire la principalele elemente şi aspecte care trebuie evaluate de autorităţile competente în scopul acordării autorizaţiei şi nu aduce atingere aplicării altor părţi din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii (a doua revizuire)*27), din Ghidul ABE şi ESMA privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie (revizuit)*28), din Ghidul ABE privind remunerarea (revizuit)*29), din Ghidul ABE privind externalizarea*30) şi din Ghidul ABE privind administrarea riscurilor TIC şi de securitate*31). Evaluarea efectuată de autorităţile competente trebuie să urmărească asigurarea respectării de către instituţia de credit a ghidurilor ABE menţionate. *27) EBA/GL/2021/05 din 2 iulie 2021, disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/guidelmes-intemal-governance-second-revision *28) EBA/GL/2021/06 din 2 iulie 2021, disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/joint-esma-and-eba-guidelines-assessment-suitability-members-management-body-revised *29) EBA/GL/2021/04 din 2 iulie 2021, disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/regulation-and-policy/remuneration/guidelines-on-sound-remuneration-policies-second-revision *30) EBA GL/2019/02 din 25 februarie 2019, disponibil la adresa: https://eba.europa.eu/regulation-and-policy/internal-governance/guidelines-on-outsourcing-arrangements *31) EBA/GL/2019/04 din 29 noiembrie 2019, disponibil la adresa: https://eba.europa.eu/regulation-and-policy/internal-governance/guidelines-on-ict-and-security-risk-management 129. În sensul prezentei secţiuni şi în conformitate cu punctul 13, cadrul de administrare a activităţii, în special cadrul de control intern, inclusiv cadrul de administrare a riscurilor, acoperă şi, riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi trebuie evaluat în conformitate cu Ghidul ABE privind factorii de risc de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului*32) atunci când se evaluează caracterul adecvat al politicilor şi procedurilor de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului ale instituţiilor de credit solicitante. *32) EBA/GL/2021/02 din 1 martie 2021, disponibil la adresa: https://www.eba.europa.eu/regulation-and-policy/anti-money-laundering-and-e-money/revised-guidelines-on-ml-tf-risk-factors 130. Autorităţile competente trebuie să dobândească o înţelegere temeinică a modului în care este organizată instituţia de credit şi să-şi formeze o opinie clară cu privire la guvernanţa şi structura operaţională a acesteia, precum şi cu privire la alte dispoziţii, procese şi mecanisme, care ar trebui să fie bine concepute. Solicitantul trebuie să dispună de echipamente corespunzătoare pentru a fi considerat suficient de capabil să desfăşoare în mod corect şi prudent activităţile vizate. 131. Autorităţile competente trebuie să se asigure că documentele aferente cererii prevăd dispoziţii, procese şi mecanisme care demonstrează în mod adecvat prezenţa unui cadru de administrare a activităţii clar, transparent şi solid care să asigure un proces decizional eficace şi o bună guvernanţă, precum şi că competenţele şi responsabilităţile sunt repartizate în mod clar la toate nivelurile organizaţiei şi între organele de conducere. 132. Intensitatea evaluării de către autorităţile competente a cerinţelor privind cadrul de administrare a activităţii trebuie să ţină seama de criteriile de proporţionalitate prevăzute la punctele 17-21 din prezentul ghid şi de profilul de risc individual al solicitantului. 133. Evaluarea trebuie să se bazeze pe documentele şi informaţiile transmise de instituţia de credit solicitantă, în special în temeiul articolului 1 litera (l), al articolului 4 literele (g) şi (h) şi al articolul 5 alineatul (1) literele (b)-(f) din STR privind informaţiile pentru autorizare şi în temeiul oricăror documente suplimentare pe care autoritatea competentă le solicită în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din aceste standarde tehnice de reglementare. 9.2. Organul de conducere 9.2.1. Organul de conducere în funcţia de conducere şi organul de conducere în funcţia de supraveghere 134. Ghidul este menit să cuprindă toate structurile de administrare existente şi nu pledează pentru o anumită structură. Acesta nu aduce atingere atribuirii generale a competenţelor în conformitate cu dreptul intern al societăţilor comerciale. În consecinţă, trebuie aplicat indiferent de structura de administrare utilizată (o structură unitară şi/sau duală şi/sau altă structură) în statele membre. Organul de conducere, aşa cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctele (7) şi (8) din Directiva 2013/36/UE, trebuie înţeles ca având funcţii de conducere (executive) şi de supraveghere (neexecutive)*33). *33) Punctul 8 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. Vezi şi considerentul 56 din Directiva 2013/36/UE. 135. Autorităţile competente trebuie să analizeze cererea, în special actul constitutiv sau alte documente constitutive echivalente*34) şi mandatul organului de conducere*35) şi să se asigure că documentele acoperă în mod adecvat rolurile şi responsabilităţile organului de conducere, făcând distincţie între atribuţiile funcţiei de conducere (executive) şi cele ale funcţiei de supraveghere (neexecutive). În acest sens, autorităţile competente trebuie, în special: *34) Transmise în conformitate cu STR privind informaţiile pentru autorizare. *35) Transmise în conformitate cu STR privind informaţiile pentru autorizare. a) să verifice dacă organul de conducere are responsabilitatea finală şi generală pentru instituţie şi defineşte, supraveghează şi este responsabil pentru punerea în aplicare a unui cadru de administrare a activităţii care să asigure administrarea eficace şi prudentă a instituţiei*36); *36) Punctul 19 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. b) să se asigure că responsabilităţile încredinţate organului de conducere*37) includ stabilirea, aprobarea şi supravegherea punerii în aplicare a: a) strategiei generale de afaceri şi a politicilor esenţiale ale instituţiei de credit; b) strategiei generale privind administrarea riscurilor, inclusiv a apetitului pentru risc al instituţiei de credit, a cadrului şi măsurilor sale de administrare a riscurilor pentru a asigura faptul că organul de conducere acordă suficient timp aspectelor legate de riscuri şi exercitării funcţiei sale; c) unui cadru adecvat şi eficace administrare a activităţii şi de control intern, care să includă o structură organizatorică clară şi funcţionarea independentă a funcţiilor interne de administrare a riscurilor, de conformitate şi de audit care să deţină suficientă autoritate, statut şi resurse pentru a-şi îndeplini funcţiile; d) unui cadru adecvat şi eficace de administrare a activităţii şi de control intern, pentru a asigura conformitatea cu cerinţele aplicabile, inclusiv în contextul prevenirii spălării banilor şi a finanţării terorismului; e) sumelor, tipurilor şi distribuţiei atât a capitalului intern, cât şi a capitalului reglementat, pentru a acoperi în mod adecvat riscurile instituţiei; f) obiectivelor pentru administrarea lichidităţii instituţiei; g) unei politici de remunerare, astfel cum se descrie la punctele 170 şi 171; h) unui cadru privind adecvarea, componenţa, eficacitatea şi planificarea succesiunii organului de conducere atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv; i) unui proces de selecţie şi de evaluare a adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie*38); j) unui cadru care vizează asigurarea funcţionării interne a fiecărui comitet al organului de conducere, dacă a fost înfiinţat*39); k) unei culturi a riscurilor care presupune conştientizarea riscurilor de către instituţie şi comportamentul acesteia de asumare a riscurilor; l) unei culturi şi unor valori corporative care promovează o conduită responsabilă şi etică, inclusiv a unui cod de conduită sau a unui instrument similar; m) unei politici privind conflictul de interese la nivel instituţional şi la nivelul personalului şi n) unui cadru care vizează asigurarea integrităţii sistemelor de contabilitate şi raportare financiară, inclusiv a mecanismelor de control financiar şi operaţional, precum şi a conformităţii cu legea şi standardele relevante; *37) Vezi punctul 22 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. *38) Astfel cum este definită în Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii, expresia "persoană care deţine o funcţie-cheie" "înseamnă persoanele care au o influenţă semnificativă asupra orientării instituţiei, însă care nu sunt membri ai organului de conducere şi nu au funcţia de director general. Printre ele se numără responsabilii cu funcţii de control intern şi directorul financiar, dacă nu sunt membri ai organului de conducere şi, dacă sunt identificate de instituţii printr-o abordare bazată pe risc, alte persoane care deţin funcţii-cheie. Alte persoane care deţin funcţii-cheie ar putea fi responsabilii de linii de activitate semnificative, şefi de filiale din Spaţiul Economic European/Asociaţia Europeană a Liberului Schimb, de filiale din ţări terţe, precum şi alte funcţii interne". Vezi şi Ghidul comun ABE şi ESMA privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie. *39) În conformitate cu punctul 22 litera (i) din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii, acest cadru trebuie să includă detalierea "i. rolului, componenţei şi sarcinilor fiecăruia dintre acestea; ii. fluxului de informaţii corespunzător, inclusiv documentaţia aferentă recomandărilor şi a concluziilor, precum şi a liniilor de raportare dintre fiecare comitet şi organul de conducere, autorităţile competente şi alte părţi". c) să se asigure că cererea prevede că, atunci când stabileşte, aprobă şi supraveghează punerea în aplicare a sarcinilor menţionate la litera (b) de mai sus, organul de conducere vizează asigurarea unui model de afaceri sustenabil care să ia în considerare toate riscurile, inclusiv riscurile de mediu, sociale şi de guvernanţă; d) să se asigure că documentele relevante aferente cererii prevăd un cadru menit să asigure faptul că evaluările adecvării organului de conducere, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, sunt realizate în mod eficace, că rolurile şi responsabilităţile preşedintelui sunt clar definite, că componenţa şi planificarea succesiunii organului de conducere sunt corespunzătoare şi că organul de conducere îşi va îndeplini funcţiile în mod eficace, în conformitate cu Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii şi cu Ghidul ABE privind evaluarea adecvării; e) să aprecieze dacă organul de conducere, în funcţia sa de conducere, va fi responsabil pentru punerea în aplicare a strategiilor stabilite de organul de conducere şi să discute periodic cu organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, cu privire la punerea în aplicare şi adecvarea strategiilor în cauză. De asemenea, organul de conducere, în funcţia sa de conducere, trebuie să fie împuternicit să conteste în mod constructiv şi să revizuiască în mod critic propunerile, explicaţiile şi informaţiile primite atunci când îşi exercită competenţa de apreciere şi luare a deciziilor cu privire la strategia instituţiei*40); *40) Vezi punctul 30 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. f) să se asigure, fără a aduce atingere responsabilităţilor atribuite în temeiul dreptului intern aplicabil al societăţilor comerciale, că sarcinile organului de conducere, în funcţia sa de supraveghere, includ*41): a) supravegherea şi monitorizarea procesului decizional şi a acţiunilor de la nivelul conducerii şi asigurarea supravegherii eficace a organului de conducere în funcţia sa de conducere, inclusiv monitorizarea şi examinarea minuţioasă a performanţei sale individuale şi colective şi a procesului de punere în aplicare a strategiei şi obiectivelor instituţiei; b) asigurarea şi evaluarea periodică a eficacităţii cadrului de administrare a activităţii instituţiei de credit şi luarea de măsuri adecvate pentru remedierea oricăror deficienţe identificate; c) supravegherea şi monitorizarea punerii în aplicare consecventă a obiectivelor strategice, a structurii organizatorice şi a strategiei privind administrarea riscurilor ale instituţiei de credit, inclusiv a apetitului pentru risc şi a cadrului de administrare a riscurilor, precum şi alte politici (de exemplu, politica de remunerare) şi cadrul privind cerinţele de publicare; d) monitorizarea aplicării consecvente a culturii instituţiei de credit privind riscul; e) supravegherea aplicării şi menţinerii unui cod de conduită sau a unor politici similare şi eficace pentru a identifica, a gestiona şi a atenua conflictele de interese actuale şi potenţiale; f) supravegherea integrităţii informaţiilor şi a rapoartelor financiare, precum şi cadrul de control intern, inclusiv un cadru de administrare a riscurilor eficace şi solid; g) asigurarea faptului că responsabilii cu funcţiile de control intern pot acţiona în mod independent şi, indiferent de responsabilitatea de a raporta altor organe interne, linii de activitate sau unităţi operaţionale, pot să aducă în discuţie probleme şi să avertizeze în mod direct organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, dacă este cazul, atunci când există evoluţii adverse ale riscurilor care afectează sau pot afecta instituţia şi h) monitorizarea aplicării planului de audit intern după implicarea prealabilă a comitetului de administrare a riscurilor şi a comitetului de audit, dacă au fost înfiinţate astfel de comitete; *41) Vezi punctul 34 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. g) să verifice dacă documentele relevante aferente cererilor, referitoare la comitetele care vor fi înfiinţate includ combinarea, componenţa, rolul şi repartizarea sarcinilor şi atribuţiilor între comitetele specializate ale organului de conducere, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 136. În conformitate cu articolul 46 alineatul (4) din Directiva 2015/849 (DCSB), autorităţile competente trebuie, de asemenea, să verifice dacă documentele aferente cererii prevăd identificarea membrului organului de conducere care este responsabil de punerea în aplicare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma cerinţelor privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului. 9.2.2. Evaluarea adecvării organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie 137. În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf, autorităţile competente din CRD trebuie să supună membrii organului de conducere al instituţiei de credit unui proces de evaluare a adecvării şi refuză să acorde autorizaţia în cazul în care aceştia nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 91 alineatul (1) din CRD. 138. După caz, autorităţile competente trebuie să supună şi persoanele care deţin funcţii-cheie, astfel cum sunt definite în Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii, unui proces de evaluare a adecvării. 139. O astfel de evaluare a adecvării trebuie efectuată în conformitate cu Ghidul ABE şi ESMA privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie. 9.3. Structura organizatorică 140. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă structura organizatorică a instituţiei de credit demonstrează o organizare solidă cu existenţa unor linii de raportare eficace, repartizarea responsabilităţilor şi măsurarea şi administrarea riscurilor, inclusiv monitorizarea ulterioară, pentru a asigura administrarea corectă şi prudentă a instituţiei de credit. Examinarea trebuie să includă, de asemenea, organigrama care stabileşte organizarea internă preconizată pe departamente, divizii, echipe şi repartizarea corespunzătoare a personalului. 141. Autorităţile competente trebuie să evalueze cu atenţie dacă structura organizatorică transmisă - inclusiv dimensiunea preconizată, numărul de ENI şi sistemele - este proporţională cu modelul de afaceri, tipurile şi distribuţia geografică a activităţilor şi riscurile pe care instituţia de credit solicitantă intenţionează să şi le asume. Prin urmare, o astfel de evaluare trebuie să se bazeze pe planul de afaceri revizuit în conformitate cu secţiunea 7 din prezentul ghid. 142. În scopul acordării autorizaţiei sau, după caz, al începerii activităţii, autorităţile competente trebuie să fie suficient de satisfăcute de progresele realizate în ceea ce priveşte punerea în aplicare a structurii organizatorice, inclusiv de progresele înregistrate în ceea ce priveşte angajarea personalului indicat cu calificările corespunzătoare. 143. Autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită evitării creării de structuri netransparente sau inutil de complexe care nu au o justificare economică clară sau un scop juridic clar sau care ar putea fi utilizate pentru un obiectiv legat de spălarea banilor sau de alte infracţiuni financiare*42). *42) La punctul 76 litera Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii se prevede: "Instituţiile trebuie să evite înfiinţarea de structuri complexe şi posibil netransparente. În procesul lor decizional, instituţiile trebuie să ţină cont de rezultatele unei evaluări a riscurilor efectuate pentru a identifica dacă astfel de structuri ar putea fi utilizate pentru un scop asociat spălării banilor sau altor infracţiuni financiare, precum şi de măsurile de control aferente şi cadrul juridic existent [...]". 144. Atunci când planul de afaceri prevede crearea de structuri în alte jurisdicţii, autorităţile competente trebuie să evalueze conformitatea efectivă a acestor jurisdicţii cu "standardele UE şi cele internaţionale privind transparenţa fiscală, combaterea spălării banilor şi combaterea finanţării terorismului"*43). De asemenea, acestea trebuie să evalueze măsura în care structura avută în vedere serveşte unui scop economic şi juridic evident sau măsura în care aceasta ar putea fi utilizată pentru a ascunde identitatea beneficiarului real final sau dacă strategia de afaceri (inclusiv solicitarea clientului care stă la baza creării structurii) provoacă îngrijorări. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă structura împiedică supravegherea corespunzătoare de către organul de conducere al instituţiei sau capacitatea instituţiei de a administra riscurile conexe şi dacă structura creează obstacole în calea supravegherii eficace de către autorităţile competente*44). *43) La punctul 76 litera (a) din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii se prevede: "măsura în care jurisdicţia în care va fi înfiinţată structura respectă în mod eficace standardele UE şi cele internaţionale privind transparenţa fiscală, combaterea spălării banilor şi combaterea finanţării terorismului;". *44) Punctul 76 literele (a)-(f) din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 9.3.1. Valori corporative, cultura riscului, codul de conduită şi politici de guvernanţă 145. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă mandatul organului de conducere referitor la valorile corporatiste asigură adoptarea, promovarea şi punerea în aplicare a unor standarde etice şi profesionale înalte, creând un mediu de dezbatere eficace în care procesele decizionale promovează o varietate de opinii. 146. Conform articolului 5 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) a cincea liniuţă din STR privind informaţiile pentru autorizare, autorităţile competente trebuie să analizeze, de asemenea, descrierea politicii de promovare a diversităţii organului de conducere şi să se asigure că aceasta este în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 88 alineatul (2) litera (a) din CRD şi stabileşte un obiectiv cantitativ sau, după caz, calitativ pentru promovarea diversităţii, precum şi frecvenţa evaluării. 9.3.2. Politica privind conflictele de interese 147. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă descrierea politicii privind conflictele de interese prevede că organul de conducere este responsabil de "instituirea, aprobarea şi supravegherea punerii în aplicare şi menţinerii unor politici eficace de identificare, evaluare, administrare şi reducere sau prevenire a conflictelor de interese actuale şi potenţiale la nivel instituţional", precum şi între instituţie şi personal, inclusiv organul de conducere şi cei mai apropiaţi membri de familie ai personalului*45). *45) Vezi secţiunile 11 şi 12 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 148. În ceea ce priveşte conflictele de interese la nivelul instituţiei, autorităţile competente trebuie să se asigure că descrierea politicii privind conflictele de interese impune ca "[m]ăsurile instituţiilor de a gestiona sau, după caz, de a atenua conflictele de interese trebuie să fie documentate"*46) şi include separarea adecvată a sarcinilor, a barierelor informaţionale şi a procedurilor pentru tranzacţiile cu părţi afiliate. *46) Vezi punctul 107 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 149. În ceea ce priveşte conflictele de interese la nivelul personalului, autorităţile competente trebuie să se asigure că politica acoperă cel puţin situaţiile prevăzute la punctul 109 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii*47) şi că aceasta prevede "proceduri, măsuri, cerinţe de documentare şi responsabilităţi pentru identificarea şi prevenirea conflictelor de interese, pentru evaluarea semnificaţiei acestora şi pentru luarea unor măsuri de atenuare". *47) La punctul 111 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii se prevede: "Politica trebuie să vizeze cel puţin următoarele situaţii sau relaţii în care pot să apară conflicte de interese: a. interese economice (de exemplu, acţiuni, alte drepturi de proprietate şi apartenenţe, holdinguri financiare şi alte interese economice la clienţi economici, drepturi de proprietate intelectuală, împrumuturi acordate de către instituţie unei societăţi deţinute de angajaţi, apartenenţa la un organism sau deţinerea în proprietate a unui organism sau a unei entităţi cu interese conflictuale); b. relaţii personale sau profesionale cu proprietarii holdingurilor de drept în cadrul instituţiei; c. relaţii personale sau profesionale cu angajaţii instituţiei sau ai entităţilor incluse în domeniul de aplicare al consolidării prudenţiale (de exemplu, relaţiile familiale); d. un alt loc de muncă sau un loc de muncă anterior, din trecutul apropiat (de exemplu, din ultimii cinci ani); e. relaţii personale sau profesionale cu părţi externe relevante implicate (de exemplu, asocierea cu furnizori, firme de consultanţe sau alţi furnizori de servicii importanţi) şi f. influenţa politică sau relaţiile politice". 9.3.3. Denunţarea neregulilor, abuzul de piaţă, guvernanţa produselor, protecţia consumatorilor, tratarea plângerilor 150. La analiza descrierii politicii privind avertizarea, autorităţile competente trebuie să se asigure că personalul poate raporta în condiţii de siguranţă încălcările potenţiale sau efective ale cerinţelor de reglementare sau interne. Pentru a evita conflictele de interese, personalul trebuie să aibă posibilitatea de a raporta încălcările în afara liniilor de raportare obişnuite. Procedurile de avertizare trebuie să asigure protecţia datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea şi ale persoanei fizice care se presupune că este responsabilă pentru încălcare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, Regulamentul general privind protecţia datelor. 151. Autorităţile competente trebuie să se asigure că descrierea politicii acoperă procesul de tratare a informaţiilor privind o încălcare potenţială sau efectivă şi protecţia persoanei care o raportează, în conformitate cu Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 152. La analiza descrierii politicii privind abuzul de piaţă, autorităţile competente trebuie să se asigure că instituţia de credit respectă standardele corespunzătoare de prevenire a abuzului de piaţă. În special, aceasta trebuie să includă procesul de identificare, de gestionare şi de raportare a încălcărilor privind abuzul de piaţă. 153. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă, în conformitate cu Ghidul ABE privind mecanismele de supraveghere şi de guvernanţă a produselor pentru produsele de retail bancar*48), descrierea politicii de guvernanţă a produselor asigură faptul că instituţia de credit solicitantă, care acţionează în calitate de producător şi/sau distribuitor, va pune în aplicare o politică solidă de guvernanţă a produselor care prevede procese, funcţii şi strategii interne (i) pentru a se asigura că se ţine seama de interesele, obiectivele şi caracteristicile consumatorilor, (ii) pentru a evita posibilele prejudicii la adresa consumatorilor şi (iii) pentru a reduce la minimum conflictele de interese. *48) EBA/GL/2015/18 disponibil online la adresa: https://www.eba.europa.eu/guidelines-on-product-oversight-and-govemance- arrangements-for-retail-banking-products 154. La analiza descrierii politicii de protecţie a consumatorilor, autorităţile competente trebuie să urmărească asigurarea faptului că instituţia de credit solicitantă va institui o politică solidă de protecţie a consumatorilor în scopul furnizării de informaţii adecvate consumatorilor şi asigurării protecţiei acestora. În special, descrierea trebuie să asigure că politica de protecţie a consumatorilor respectă cadrul de reglementare şi prevede formarea adecvată a personalului relevant. În acest scop, trebuie să includă standarde şi principii, monitorizarea conformităţii şi conştientizarea personalului. 155. La analiza descrierii politicii de tratare a plângerilor, autorităţile competente trebuie să urmărească asigurarea faptului că instituţia de credit va oferi consumatorilor o protecţie adecvată, în conformitate cu cerinţele de reglementare aplicabile. Descrierea trebuie să acopere procesul de primire, evaluare şi răspuns la plângeri. 9.4. Cadrul de control intern 156. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă instituţia de credit solicitantă dispune de un cadru de control intern corespunzător, proporţional cu activităţile, modelul de afaceri, complexitatea şi riscurile asociate avute în vedere de instituţia de credit (de exemplu, înregistrarea online a clienţilor, protecţia şi mecanismele de securitate cibernetică). Autorităţile competente trebuie să se asigure cu privire la caracterul adecvat al resurselor umane alocate, atât în ceea ce priveşte numărul de ENI, cât şi calificările, cu privire la adecvarea sistemelor şi a bugetului pentru a facilita îndeplinirea sarcinilor. 157. Autorităţile competente trebuie să examineze documentele aferente cererii şi să se asigure că alocarea sarcinilor şi a responsabilităţilor va permite organului de conducere să cunoască pe deplin structura instituţiei de credit*49) şi "să asigure faptul că funcţiile de control intern sunt independente de liniile de activitate pe care le controlează, inclusiv faptul că există o separare adecvată a sarcinilor, şi că acestea deţin resursele financiare şi umane adecvate, precum şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini rolul în mod eficace. Liniile de raportare şi repartizarea responsabilităţilor, în special între persoanele care deţin funcţii-cheie în cadrul unei instituţii de credit, trebuie să fie clare, bine stabilite, coerente, obligatorii şi documentate în mod corespunzător"*50). *49) Punctul 71 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. *50) Punctul 68 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. 158. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie clară cu privire la cadrul de control intern, şi anume dacă acesta acoperă toate domeniile instituţiei şi reflectă modelul celor trei linii de apărare pentru identificarea funcţiilor de abordare şi administrare a riscurilor. 159. În acest scop, autorităţile competente trebuie să verifice dacă există mecanisme care să asigure că unităţile operaţionale şi de sprijin, prima linie de apărare, vor fi responsabile, în primul rând, de identificarea şi administrarea riscurilor la care sunt expuse în desfăşurarea activităţilor lor şi de stabilirea şi menţinerea unor procese şi controale adecvate pentru a se asigura că aceste riscuri sunt analizate, măsurate, monitorizate, raportate în mod corespunzător şi menţinute în limitele apetitului pentru risc al instituţiei de credit şi că sunt conforme cu cerinţele de reglementare interne şi externe. 160. Funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia de conformitate, a doua linie de apărare, împreună cu funcţia de audit intern, care este a treia linie de apărare, alcătuiesc funcţiile de control intern din cadrul de control intern. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă acestea vor fi instituite, ţinându-se seama de criteriile de proporţionalitate stabilite la punctele 17-21, şi dacă vor fi învestite cu autoritate, statut şi acces direct la organul de conducere corespunzătoare şi suficiente pentru a-şi îndeplini misiunea. 161. Pentru a se asigura că funcţiile de control intern respectă cerinţele de independenţă*51), autorităţile competente trebuie să verifice dacă, pe baza documentelor aferente cererii, se are în vedere că: *51) Vezi punctul 175 din Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activităţii. a) personalul acestora nu îndeplineşte sarcini operaţionale care intră în sfera activităţilor pe care funcţiile de control intern sunt destinate să le monitorizeze şi să le controleze; b) sunt separate din punct de vedere organizaţional de activităţile pe care sunt însărcinate să le monitorizeze şi să le controleze; c) fără a aduce atingere responsabilităţii generale a membrilor organului de conducere pentru instituţie, coordonatorul unei funcţii de control intern nu trebuie să fie subordonat unei persoane care răspunde de administrarea activităţilor pe care le monitorizează şi le controlează funcţia de control intern; d) remunerarea personalului care exercită funcţii de control intern nu trebuie să fie corelată cu desfăşurarea activităţilor pe care funcţia de control intern le monitorizează şi le controlează şi nu trebuie să-i compromită astfel obiectivitatea. 162. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă coordonatorii funcţiilor de control intern îndeplinesc următoarele cerinţe: a) vor fi stabiliţi la un nivel ierarhic adecvat care să le confere acestora autoritatea şi statutul adecvat necesar pentru a-şi îndeplini responsabilităţile; b) vor fi independenţi de liniile de activitate sau de unităţile operaţionale pe care le controlează; c) vor raporta şi vor răspunde direct în faţa organului de conducere, iar performanţa acestora trebuie să fie analizată de către organul de conducere; d) dacă este necesar, vor avea acces la organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, şi îi vor raporta direct acestuia, pentru a face sesizări şi pentru a avertiza organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, după caz, atunci când anumite evoluţii specifice afectează sau ar putea să afecteze instituţia. 163. Pentru a se asigura că funcţiile de control intern pot fi exercitate în mod eficace, autorităţile competente trebuie să se asigure că acestora li se alocă suficiente resurse bugetare şi umane cu calificări adecvate, ţinându-se seama de tipurile activităţilor vizate, precum şi că li se pune la dispoziţie un sistem TIC şi asistenţă corespunzătoare. 9.4.2. Funcţia de administrare a riscurilor 164. Autorităţile competente trebuie să se asigure că, în cadrul de control intern, instituţia de credit va avea un cadru holistic de administrare a riscurilor la nivelul instituţiei de credit, cu recunoaşterea deplină a semnificaţiei economice a tuturor expunerilor sale la risc. 165. Autorităţile competente trebuie să se asigure că funcţia de administrare a riscurilor (FAR) va facilita punerea în aplicare a unui cadru solid de administrare a riscurilor în întreaga instituţie şi că rolul acesteia în cadrul instituţiei de credit acoperă implicarea sa în: a) strategia privind administrarea riscurilor şi în procesul decizional; b) evaluarea modificărilor semnificative; c) identificarea, măsurarea, evaluarea, administrarea, atenuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor; d) evaluarea încălcărilor privind nivelul sau limitele apetitului pentru risc şi în recomandarea de măsuri corective. În acest scop, autorităţile competente trebuie, de asemenea, să examineze şi să evalueze descrierea strategiei de administrare a acestor riscuri şi să includă o situaţie privind toleranţa şi apetitul pentru risc, precum şi măsuri de aliniere a riscului evaluat la apetitul pentru risc. 166. În ceea ce priveşte rolul FAR în strategia de administrare a riscurilor şi în procesul decizional, examinarea efectuată de către autorităţile competente trebuie să vizeze verificarea faptului dacă cererea prevede implicarea activă a FAR într-o etapă incipientă, în desfăşurarea normală a activităţilor, în elaborarea strategiei privind administrarea riscurilor a instituţiei de credit, în asigurarea faptului că instituţia de credit va institui procese eficace de administrare a riscurilor şi în punerea la dispoziţia organului de conducere a tuturor informaţiilor relevante privind riscurile, pentru a permite stabilirea nivelului de apetit pentru risc al instituţiei de credit. Autorităţile competente trebuie să se asigure că FAR este avută în vedere în scopul evaluării solidităţii şi sustenabilităţii strategiei privind administrarea riscurilor şi a apetitului pentru risc şi că acesta din urmă este transpus în mod corespunzător în limite de risc specifice, inclusiv la nivelul unităţilor operaţionale, precum şi că este implicată înainte ca organul de conducere să ia o decizie cu privire la strategiile privind administrarea riscurilor. 167. În ceea ce priveşte rolul FAR în evaluarea modificărilor semnificative, autorităţile competente trebuie să verifice dacă implicarea FAR este avută în vedere înainte să fie luate decizii cu privire la tranzacţiile excepţionale, pentru ca aceasta să evalueze impactul unor astfel de modificări şi tranzacţii excepţionale asupra riscului general al instituţiei de credit şi să raporteze constatările sale direct organului de conducere înainte de luarea unei decizii. 168. În ceea ce priveşte rolul FAR în identificarea, măsurarea, monitorizarea, atenuarea şi raportarea concentrărilor de riscurilor şi a concentrărilor de riscuri asociate care urmează să fie aprobate de organul de conducere, autorităţile competente trebuie să se asigure că există politici şi proceduri şi că FAR va avea acces la toate liniile de activitate şi la alte unităţi care au potenţialul de a genera riscuri. 169. Rolul FAR trebuie să includă, de asemenea, evaluarea independentă a încălcărilor la nivelul apetitului pentru risc sau ale limitelor (inclusiv constatarea cauzei şi efectuarea unei analize juridice şi economice a costului real al închiderii, reducerii sau acoperirii expunerii în raport cu costul potenţial al menţinerii acesteia). Trebuie să se aibă în vedere dacă FAR va informa unităţile operaţionale vizate şi organul de conducere şi va recomanda posibile măsuri corective. În acest scop, aceasta trebuie să fie în măsură să raporteze direct organului de conducere în funcţia sa de supraveghere atunci când o încălcare este semnificativă, fără a aduce atingere faptului că FAR raportează altor funcţii şi comitete interne. 9.4.3. Politica de remunerare 170. În ceea ce priveşte descrierea politicii de remunerare, pe lângă evaluarea conformităţii cu cerinţele privind remunerarea neutră în funcţie de gen, prevăzute la articolul 92 alineatul (2) litera (aa) din CRD, autorităţile competente trebuie să acorde o atenţie deosebită verificării faptului dacă descrierea politicii referitoare la membrii personalului ale căror activităţi profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc*52) al instituţiei de credit este în conformitate cu articolul 94 din CRD şi cu Ghidul ABE privind politica de remunerare. *52) Transmis în conformitate cu STR privind informaţiile pentru autorizare. 171. În special, acestea trebuie să aprecieze dacă: a) descrierea politicii de remunerare este în concordanţă cu apetitul pentru risc avut în vedere de instituţie, cu strategia sa de afaceri şi cu interesele sale pe termen lung şi dacă se are în vedere să fie menţinută, aprobată şi supravegheată de organul de conducere; b) prevede că personalul care are un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituţiei va fi identificat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) şi cu articolul 94 alineatul (3) din CRD; c) prevede cerinţe specifice privind remunerarea pentru acest personal în special, printre care (i) un raport între componenta fixă şi componenta variabilă în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) litera (g) din CDR şi (ii) plata în instrumente, cerinţele de amânare, inclusiv acordurile de tip "malus" sau de tip "clawback", în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) literele (l), (m) şi (n) din CDR*53). *53) În ceea ce priveşte, în special, derogările prevăzute la articolul 94 alineatele (3) şi (4) din CRD. 9.4.4. Funcţia de conformitate 172. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă se are în vedere ca funcţia de conformitate să gestioneze riscul de conformitate, să ofere consultanţă organului de conducere cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a asigura conformitatea cu legile, normele, reglementările şi standardele aplicabile, precum şi să pună în aplicare, sub supravegherea organului de conducere, politici şi procese pentru a gestiona riscurile de conformitate şi pentru a asigura conformitatea. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă funcţia de conformitate este adecvată tipurilor şi distribuţiei geografice a activităţilor (de exemplu, respectarea dreptului intern aplicabil din diferite jurisdicţii în cazul activităţilor desfăşurate la nivel transfrontalier), riscurilor şi complexităţii, în conformitate cu modelul de afaceri şi cu evaluarea planului de afaceri efectuată în conformitate cu secţiunea 7 din prezentul ghid. 173. Funcţia de conformitate trebuie să asigure că monitorizarea conformităţii este desfăşurată printr-un program de monitorizare a conformităţii structurat şi bine definit şi că politica de conformitate este respectată. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere dacă funcţia de conformitate şi FAR vor coopera şi vor face schimb de informaţii, după caz, pentru a-şi îndeplini sarcinile ce le revin. 174. Autorităţile competente trebuie, de asemenea, să verifice dacă funcţia de conformitate va avea sarcina de a verifica, în strânsă colaborare cu FAR şi cu funcţia juridică, dacă produsele şi procedurile noi respectă cadrul juridic actual şi, după caz, orice modificări cunoscute în perspectivă ale legislaţiei, regulamentelor şi cerinţelor de supraveghere. 175. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă se are în vedere instituirea unei funcţii de conformitate privind CSB/CFT pentru a asigura conformitatea cu regulamentul şi politicile interne specifice privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului, fie în cadrul funcţiei de conformitate, fie separat de aceasta. 9.4.5. Politica de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului 176. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă politica de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, transmisă de instituţia de credit solicitantă în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din STR privind informaţiile pentru autorizare, oferă o imagine de ansamblu asupra principalelor politici şi proceduri, astfel cum au fost prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din DCSB, care vor fi instituite pentru a contracara riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. În acest scop, autorităţile competente vor ţine seama de criteriile de proporţionalitate prevăzute la punctele 17-21. 177. Autorităţile competente trebuie să verifice dacă descrierea cuprinde toate elementele prevăzute la articolul 8 alineatul (4)*54) din DCSB şi să justifice modul în care instituţia de credit solicitantă se va asigura că poate atenua şi gestiona în mod eficace riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care este expusă din prima zi de acces pe piaţă. *54) Articolul prevede că: "Politicile, controalele şi procedurile menţionate la alineatul (3) cuprind: (a) elaborarea de politici, controale şi proceduri interne, inclusiv practici model de gestionare a riscurilor, precauţia privind clientela, raportarea, păstrarea evidenţelor, controlul intern, managementul conformităţii inclusiv, atunci când este cazul având în vedere dimensiunea şi natura activităţii, numirea în funcţie a unui responsabil de conformitate la nivelul conducerii şi procesul de verificare a angajaţilor; (b) când este cazul având în vedere mărimea şi natura activităţii, o funcţie de audit independent în scopul testării politicilor, controalelor şi procedurilor interne menţionate la litera (a)". 9.4.6. Funcţia de audit intern 178. Autorităţile competente, ţinând seama de criteriile de proporţionalitate prevăzute la punctele 17-21, trebuie să evalueze funcţia independentă şi eficace de audit intern (FAI) înfiinţată de instituţia de credit solicitantă. Autorităţile competente trebuie să-şi formeze o opinie clară cu privire la faptul dacă FAI, urmând o abordare bazată pe riscuri, va fi în măsură să verifice în mod independent şi să ofere certitudinea obiectivă cu privire la conformitatea tuturor activităţilor şi unităţilor instituţiei de credit, inclusiv a activităţilor externalizate, cu politicile şi procedurile instituţiei şi cu alte cerinţe externe (neprudenţiale). 179. În acest scop, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă independenţa organizaţională a FAI şi obiectivitatea auditorilor interni sunt protejate prin raportare directă către organul de conducere şi prin resurse adecvate în vederea îndeplinirii sarcinilor sale. În acest scop, trebuie să se asigure, de asemenea, că FAI are acces neîngrădit, la nivelul instituţiei, la toate evidenţele, documentele, informaţiile şi clădirile instituţiei în vederea îndeplinirii funcţiei sale. 180. De asemenea, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă FAI îi sunt încredinţate cel puţin următoarele: a) adecvarea cadrului de control intern, inclusiv a politicii şi a procedurilor, şi conformitatea cu cerinţele legale şi de reglementare; b) elaborarea unui plan de audit cel puţin o dată pe an, pe baza obiectivelor anuale de control privind auditul intern, care urmează să fie aprobat de organul de conducere; c) transmiterea de recomandări pe baza rezultatelor activităţilor sale. 181. Acestea trebuie, de asemenea, să verifice dacă descrierea metodologiei şi a planului de audit intern care acoperă primii trei ani de activitate, inclusiv auditul serviciilor externalizate, sunt în concordanţă cu structura organizatorică, tipurile de activităţi şi profilul de risc care rezultă din planul de afaceri evaluat în conformitate cu secţiunea 7. 9.4.7. Politica şi planul de rezilienţă operaţională şi de continuitate a activităţii 182. Descrierea politicii şi a planului de continuitate a activităţii trebuie să asigure faptul că solicitantul va avea un plan solid de administrare a continuităţii activităţii pentru a se asigura că, în caz de întrerupere gravă a acesteia, este în măsură să funcţioneze în continuare şi să limiteze pierderile. Trebuie să asigure că politica şi planul de continuitate a activităţii includ o analiză a principalelor riscuri de întrerupere a activităţii şi o prezentare generală a măsurilor de atenuare, precum şi testarea periodică a planului de continuitate a activităţii. 9.4.8. Politica şi sistemele TIC 183. Autorităţile competente trebuie să evalueze dacă politica TIC va pune la dispoziţia instituţiei de credit sisteme fiabile de informare şi comunicare şi dacă sistemele TIC vor putea să sprijine pe deplin capacităţile de agregare a datelor referitoare la riscuri atât în perioade normale, cât şi în perioade de criză. În special, autorităţile competente trebuie să evalueze dacă instituţia de credit va avea cel puţin capacitatea de: a) a genera date exacte şi fiabile referitoare la riscuri; b) a include şi agrega toate datele referitoare la riscuri semnificative din cadrul instituţiei; c) a genera cu promptitudine date agregate şi actualizate referitoare la riscuri; d) a genera date agregate referitoare la riscuri pentru a satisface o mare diversitate de cereri specifice din partea organului de conducere sau a autorităţilor competente; e) a asigura funcţionarea corectă, fiabilă şi sigură a sistemelor de informare şi comunicare care sprijină activităţile vizate ale instituţiilor. 184. În ceea ce priveşte riscul TIC şi de securitate*55), autorităţile competente trebuie să se asigure că cadrul de administrare va asigura funcţionarea corectă, fiabilă şi sigură a sistemelor de informare şi comunicare care sprijină activităţile instituţiilor de credit, precum şi prevenirea, monitorizarea şi atenuarea adecvată a riscurilor TIC atât în perioade normale, cât şi în perioade de criză. Autorităţile competente trebuie să evalueze, în special: *55) Astfel cum este definit în Ghidul ABE privind administrarea riscurilor TIC şi de securitate, "Risc TIC şi de securitate" înseamnă: "Riscul înregistrării de pierderi din cauza încălcării confidenţialităţii, pierderii integrităţii sistemelor şi a datelor, caracterului necorespunzător sau indisponibilităţii sistemelor şi datelor sau incapacităţii de a schimba tehnologia informaţiei (TI) într-o perioadă de timp rezonabilă şi la costuri rezonabile, atunci când cerinţele de mediu sau de afaceri se schimbă (agilitate). Acesta include riscuri de securitate care rezultă fie din procese interne inadecvate sau care nu şi-au îndeplinit funcţia în mod corespunzător, fie din evenimente externe, inclusiv din atacuri cibernetice sau din securitatea fizică inadecvată". a) dacă organul de conducere este pe deplin răspunzător de stabilirea, aprobarea şi supravegherea punerii în aplicare a strategiei TIC a instituţiilor financiare, care ar trebui să fie aliniată la strategia generală de afaceri a instituţiilor financiare; b) definirea şi atribuirea clară a rolurilor şi responsabilităţilor-cheie, precum şi a liniilor de raportare relevante, în vederea asigurării eficacităţii cadrului de administrare a riscurilor TIC şi de securitate, inclusiv alocarea unui buget corespunzător pentru a sprijini în mod adecvat nevoile operaţionale TIC şi administrarea riscurilor TIC şi de securitate; c) dacă administrarea şi supravegherea riscurilor TIC şi de securitate sunt încredinţate unei funcţii de control independente şi obiective, separată în mod corespunzător de procesele operaţionale TIC şi care nu este responsabilă de niciun audit intern, precum şi unei funcţii independente de audit intern; d) măsurile de asigurare a identificării, stabilirii şi menţinerii la zi a punerii în corespondenţă a funcţiilor aferente activităţii, a rolurilor şi a proceselor suport, pentru a identifica importanţa fiecăruia şi interdependenţele lor, în legătură cu riscurile TIC şi de securitate; e) în măsura în care informaţiile sunt stocate pe sisteme TIC, dacă vor fi instituite cerinţele privind securitatea informaţiilor; f) amploarea, complexitatea şi importanţa dependenţelor legate de TIC, dacă se are în vedere externalizarea funcţiilor operaţionale ale serviciilor TIC şi a oricărei activităţi a sistemelor TIC - inclusiv către entităţile din grup - sau utilizarea unor terţi în legătură cu astfel de funcţii şi activităţi. 10. Deţineri calificate şi asociaţi 185. În sensul articolului 14 alineatul (1)*56) din CRD, autorităţile competente trebuie să examineze informaţiile referitoare la acţionari şi asociaţi, transmise de instituţia de credit solicitantă în conformitate cu articolele 8 şi 9 din STR privind informaţiile pentru autorizare. *56) Dispoziţia prevede că: "1. Autorităţile competente refuză autorizaţia de începere a activităţii unei instituţii de credit numai dacă instituţia de credit le-a informat cu privire la identitatea acţionarilor sau a asociaţilor, direcţi sau indirecţi, persoane fizice sau juridice, care deţin participaţii calificate, precum şi cu privire la cuantumul participaţiilor acestora, iar în cazul în care nu există participaţii calificate, cu privire la identitatea celor mai mari 20 de acţionari sau asociaţi. [...]". 186. În sensul articolului 14 alineatul (2)*57) din CRD, autorităţile competente trebuie să evalueze respectarea de către acţionari şi asociaţi a criteriilor prevăzute la articolul 23 alineatul (1) din CRD, aşa cum se specifică mai în detaliu în Ghidul comun al AES privind evaluarea prudenţială a achiziţiilor şi majorarea participaţiilor calificate în sectorul financiar*58). *57) Dispoziţia prevede că: "Autorităţile competente refuză unei instituţii de credit autorizaţia de începere a activităţii dacă, luând în considerare necesitatea de a asigura administrarea corectă şi prudentă a unei instituţii de credit, nu sunt satisfăcute de caracterul adecvat al acţionarilor sau al asociaţilor în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1). Se aplică articolul 23 alineatele (2) şi (3) şi articolul 24". *58) JC/GL/2016/01 din 20 decembrie 2016, disponibil la adresa: https://esas-joint-committee.europa.eu/Publications/Guidelines/JC_QH_GLs_EN.pdf ANEXA 2 Ghid privind detalierea şi publicarea indicatorilor de importanţă sistemică (EBA/GL/2020/14) 1. Obligaţii de conformare şi de raportare Statutul ghidului 1. Prezentul document conţine recomandări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010*59). Conform articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente şi instituţiile financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta ghidul. *59) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). 2. Ghidul prezintă punctul de vedere al ABE privind practicile adecvate de supraveghere în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară sau privind modul în care trebuie aplicat dreptul Uniunii într-un anumit domeniu. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul, aşa cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, trebuie să se conformeze prin integrarea acestuia în practicile lor, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului legislativ sau a procedurilor de supraveghere ale acestora), inclusiv în cazurile în care ghidurile se adresează, în primul rând, instituţiilor. Cerinţe de raportare 3. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente trebuie să notifice ABE dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid sau, în caz contrar, să prezinte motivele neconformării, până la 16.02.2021. În lipsa unei notificări până la acest termen, ABE va considera că autorităţile competente nu s-au conformat. Notificările se trimit prin intermediul formularului disponibil pe site-ul ABE, cu menţiunea "EBA/GL/2020/14". Notificările trebuie transmise de persoane care au competenţa necesară pentru a raporta conformitatea, în numele autorităţilor competente din care fac parte. Orice schimbare cu privire la situaţia conformării trebuie adusă, de asemenea, la cunoştinţa ABE. 4. Notificările vor fi publicate pe site-ul ABE, conform articolului 16 alineatul (3). 2. Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii Obiect 5. Prezentul ghid se referă la: i. detalierea indicatorilor utilizaţi pentru identificarea instituţiilor globale de importanţă sistemică (G-SII), astfel cum sunt prevăzuţi în Regulamentul (UE) nr. 1222/2014 ("indicatori"); şi ii. raportarea datelor subiacente (indicatori, date auxiliare şi elemente memorandum) şi publicarea anuală a valorilor rezultate ale indicatorilor utilizaţi pentru identificarea G- SII. Domeniu de aplicare 6. Ghidul se aplică: i. grupurilor a căror întreprindere-mamă este o instituţie-mamă din UE, o societate financiară holding-mamă din UE sau o societate financiară holding mixtă-mamă din UE; şi ii. instituţiilor care nu sunt filiale ale unei instituţii-mamă din UE, ale unei societăţi financiare holding-mamă din UE sau ale unei societăţi financiare holding mixte-mamă din UE cu un indicator de măsurare a expunerii utilizat pentru calcularea indicatorului efectului de levier de peste 200 de miliarde de euro, pe bază consolidată sau, respectiv, individuală (şi inclusiv filiale de asigurare), utilizând un curs de schimb adecvat ce ia în considerare cursul de schimb de referinţă publicat de Banca Centrală Europeană aplicabil la sfârşitul exerciţiului financiar şi standardele internaţionale ("entităţi relevante"). Destinatari 7. Ghidul se adresează autorităţilor competente prevăzute la articolul 4 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi instituţiilor financiare cărora li se aplică prezentul ghid. Autorităţile desemnate menţionate la articolul 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, altele decât autorităţile competente, sunt încurajate să aplice prezentul ghid. Atât autorităţile competente, cât şi cele desemnate sunt denumite în prezentul ghid "autorităţi relevante". 3. Punerea în aplicare Data aplicării 8. Prezentul ghid se aplică începând cu 16.12.2020. Abrogare Se abrogă Ghidul revizuit din 29 februarie 2016 cu privire la detalierea indicatorilor de importanţă sistemică globală şi publicarea lor (EBA/GL/2016/01). 4. Detalierea datelor subiacente şi a indicatorilor utilizaţi pentru identificarea G-SII 9. La determinarea scorului entităţilor relevante pe baza indicatorilor, autorităţile relevante trebuie să aplice specificaţiile datelor subiacente privind aceşti indicatori, astfel cum se prevede în anexa la prezentul ghid. 10. Autorităţile relevante trebuie să aplice datele auxiliare (secţiunile 14 şi 15 din anexă) pentru aşi susţine procesul de evaluare în vederea supravegherii, în conformitate cu articolul 131 alineatul (10) din Directiva 2013/36/UE, şi elementele memorandum (secţiunile 16-21 din anexă) pentru a îmbunătăţi calitatea datelor şi a contribui la dezvoltarea de îmbunătăţiri viitoare ale metodologiei de identificare. Elementele memorandum trebuie să fie completate cu observaţii detaliate din partea entităţilor relevante cu privire la calitatea şi disponibilitatea datelor, dacă este cazul. 5. Cerinţe privind raportarea şi publicarea informaţiilor de către instituţiile relevante 11. Autorităţile relevante trebuie să se asigure că toate datele (indicatori, date auxiliare şi elemente memorandum) sunt colectate de la entităţile relevante care îndeplinesc criteriile specificate la punctul 6 din prezentul ghid, la data de 31 decembrie a fiecărui an. Datele trebuie colectate pe baza specificaţiilor datelor subiacente, astfel cum se prevede în anexa la prezentul ghid. La raportarea datelor, entităţile relevante trebuie să urmeze instrucţiunile anuale publicate pe site-ul ABE. 12. Autorităţile relevante trebuie să se asigure că entităţile relevante publică anual pe site-urile lor datele subiacente şi valorile indicatorilor specificaţi în secţiunile 1-13 din anexa la prezentul ghid. 13. Atunci când raportează şi publică informaţiile menţionate la punctele 11 şi 12, entităţile relevante trebuie să utilizeze modelul electronic şi să urmeze instrucţiunile anuale publicate în acest scop pe site-ul ABE. 14. Entităţile relevante trebuie să raporteze şi să publice anual informaţiile menţionate la punctele 11 şi 12, în termen de cel mult patru luni de la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar. În acest sens, entităţile relevante trebuie să se identifice folosind identificatorii entităţilor juridice (LEI). 15. Autorităţile relevante pot permite entităţilor relevante, al căror sfârşit de exerciţiu financiar nu coincide cu data de 31 decembrie, să raporteze şi să publice aceste informaţii în funcţie de poziţia lor financiară cât mai aproape de 31 decembrie. Publicarea informaţiilor nu trebuie, în niciun caz, făcută mai târziu de 31 iulie. 16. Autorităţile relevante trebuie să se asigure că datele raportate şi publicate sunt identice cu cele prezentate Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, dacă este cazul. 6. Informarea ABE 17. Autorităţile relevante trebuie să transmită ABE toate datele, inclusiv datele auxiliare şi elementele memorandum, colectate în conformitate cu prezentul ghid, pentru ca acestea să poată fi centralizate pe site-ul ABE. Entităţile relevante trebuie să se identifice folosind LEI. ABE nu va publica datele auxiliare şi elementele memorandum. ANEXA 1 la Ghidul privind detalierea şi publicarea indicatorilor de importanţă sistemică Model Date bancare generale
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 1 - Informaţii │Răspuns│
│generale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Informaţii generale │ │
│furnizate de autoritatea de │ │
│supraveghere relevantă: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Codul de ţară │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Denumirea băncii │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Data raportării │ │
│(aaaa-ll-zz) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Moneda de raportare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Cursul de schimb al euro │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(6) Data transmiterii │ │
│(aaaa-ll-zz) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Informaţii generale │ │
│furnizate de instituţia │ │
│raportoare: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Unitatea raportoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Standardul de │ │
│contabilitate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Data publicării │ │
│(aaaa-ll-zz) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Limba publicării │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Adresa web de publicare │ │
├──────────────────────────────┴───────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Indicatori de dimensiune
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 2 - Expuneri totale │Valoare│
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Instrumente financiare │ │
│derivate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Expunerea faţă de │ │
│contraparte a contractelor │ │
│privind instrumentele │ │
│financiare derivate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Valoarea noţională │ │
│plafonată a instrumentelor │ │
│derivate pe riscul de credit │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Expunerea viitoare │ │
│potenţială a contractelor │ │
│privind instrumentele │ │
│financiare derivate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Operaţiuni de finanţare cu │ │
│titluri de valoare (SFT) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Valoarea ajustată brută a │ │
│operaţiunilor de finanţare cu │ │
│titluri de valoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Expunerea faţă de │ │
│contraparte a operaţiunilor de│ │
│finanţare cu titluri de │ │
│valoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Alte active │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Valoarea noţională brută a │ │
│elementelor extrabilanţiere │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Elemente supuse unui │ │
│factor de conversie a │ │
│creditului (CCF) de 0 % │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Elemente supuse unui CCF │ │
│de 20 % │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Elemente supuse unui CCF │ │
│de 50 % │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Elemente supuse unui CCF │ │
│de 100 % │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Ajustări de reglementare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Indicator de expuneri │ │
│totale (expuneri totale │ │
│înainte de ajustările de │ │
│reglementare) [suma rubricilor│ │
│2.a.(1)-2.c, 0,1 înmulţit cu │ │
│2.d.(1), 0,2 înmulţit cu 2.d. │ │
│(2), 0,5 înmulţit cu 2.d.(3) │ │
│şi 2.d.(4)] │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Indicatori de interconectivitate
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 3 - Active din │Valoare│
│cadrul sistemului financiar │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Fonduri depozitate la alte │ │
│instituţii financiare sau │ │
│împrumutate acestora │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Certificate de depozit │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Parte neutilizată din │ │
│liniile de credit angajate │ │
│acordate altor instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Deţineri de titluri de │ │
│valoare emise de alte │ │
│instituţii financiare: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Titluri de datorie │ │
│garantate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Titluri de datorie cu rang│ │
│prioritar negarantate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Titluri de datorie │ │
│subordonate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Titluri pe termen scurt │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Titluri de valoare de tip │ │
│participaţie │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(6) Poziţii scurte │ │
│compensatorii legate de │ │
│deţinerile de titluri de │ │
│valoare de tip participaţie │ │
│specifice incluse la rubrica │ │
│3.c.(5) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Expunerea curentă pozitivă │ │
│netă a operaţiunilor de │ │
│finanţare prin titluri de │ │
│valoare cu alte instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă pozitivă netă: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Valoarea justă pozitivă │ │
│netă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Expunerea potenţială │ │
│viitoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Indicator de active din │ │
│cadrul sistemului financiar │ │
│[suma rubricilor 3.a, 3.b-3.c.│ │
│(5), 3.d, 3.e.(1) şi 3.e.(2), │ │
│minus 3.c.(6)] │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 4 - Datorii din │Valoare│
│cadrul sistemului financiar │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Fonduri depozitate de alte │ │
│instituţii financiare sau │ │
│împrumutate de la acestea │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Depozite datorate unor │ │
│instituţii depozitare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Depozite datorate unor │ │
│instituţii financiare │ │
│nedepozitare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Împrumuturi obţinute de la│ │
│alte instituţii financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Parte neutilizată din │ │
│liniile de credit angajate │ │
│obţinute de la alte instituţii│ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Expunerea curentă negativă │ │
│netă a operaţiunilor de │ │
│finanţare prin titluri de │ │
│valoare cu alte instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă negativă netă: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Valoarea justă negativă │ │
│netă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Expunerea potenţială │ │
│viitoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Indicatorul de datorii din │ │
│cadrul sistemului financiar │ │
│[suma rubricilor 4.a.(1)-4.d. │ │
│(2)] │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 5 - Titluri de │Valoare│
│valoare în circulaţie │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Titluri de datorie │ │
│garantate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Titluri de datorie cu rang │ │
│prioritar negarantate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Titluri de datorie │ │
│subordonate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Titluri pe termen scurt │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Certificate de depozit │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Acţiuni ordinare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Acţiuni preferenţiale şi │ │
│orice alte forme de finanţare │ │
│subordonată care nu sunt │ │
│incluse la rubrica 5.c. │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Indicator de titluri de │ │
│valoare în circulaţie (suma │ │
│rubricilor 5.a-5.g) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Indicatori privind posibilitatea de substituire/infrastructura instituţiei financiare
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 6 - Plăţi efectuate │ │
│în anul de raportare (cu │Valoare│
│excepţia plăţilor din cadrul │ │
│grupului) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Dolari australieni (AUD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Reali brazilieni (BRL) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Dolari canadieni (CAD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Franci elveţieni (CHF) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Yuani renminbi (CNY) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Euro (EUR) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Lire sterline (GBP) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Dolari din Hong Kong (HKD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│i. Rupii indiene (INR) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│j. Yeni japonezi (JPY) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│k. Pesos mexicani (MXN) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│l. Coroane suedeze (SEK) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│m. Dolari americani (USD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│n. Indicator al activităţii de│ │
│plăţi (suma rubricilor │ │
│6.a-6.m) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 7 - Active în │Valoare│
│custodie │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Indicator privind activele │ │
│în custodie │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 8 - Tranzacţii │ │
│subscrise pe pieţele │Valoare│
│titlurilor de datorie si de │ │
│capital │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Activitate de subscriere a │ │
│titlurilor de capital │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Activitate de subscriere a │ │
│titlurilor de datorie │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Indicator al activităţii de│ │
│subscriere (suma rubricilor │ │
│8.a şi 8.b) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Indicatori de complexitate
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 9 - Valoarea │ │
│noţională a instrumentelor │Valoare│
│financiare derivate │ │
│extrabursiere │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere │ │
│compensate printr-o │ │
│contraparte centrală │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere │ │
│decontate prin acorduri │ │
│bilaterale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Indicator al instrumentelor│ │
│financiare derivate │ │
│extrabursiere (suma rubricilor│ │
│9.a şi 9.b) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 10 - Titluri de │ │
│valoare deţinute în vederea │ │
│tranzacţionării si titluri de │Valoare│
│valoare disponibile în vederea│ │
│vânzării │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării │ │
│(HFT) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Titluri de valoare │ │
│disponibile în vederea │ │
│vânzării (AFS) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 1 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 2, cu ajustări │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Indicator al titlurilor de │ │
│valoare deţinute în vederea │ │
│tranzacţionării şi al │ │
│titlurilor de valoare │ │
│disponibile în vederea │ │
│vânzării (suma rubricilor 10.a│ │
│şi 10.b, minus suma rubricilor│ │
│10.c şi 10.d) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 11 - Active de nivel│Valoare│
│3 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Indicator al activelor de │ │
│nivel 3 (active evaluate în │ │
│scopul contabilizării folosind│ │
│datele de măsurare de nivel 3)│ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Indicatori privind activitatea interjurisdicţională
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 12 - Creanţe │Valoare│
│interjurisdicţionale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Indicator de creanţe │ │
│interjurisdicţionale (total │ │
│creanţe externe evaluate pe │ │
│baza riscului final) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 13 - Datorii │Valoare│
│interjurisdicţionale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Datorii externe (cu │ │
│excepţia instrumentelor │ │
│financiare derivate şi a │ │
│datoriilor locale în monedă │ │
│locală) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice datorii externe │ │
│referitoare la birourile │ │
│aferente incluse la rubrica │ │
│13.a │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Datorii locale în monedă │ │
│locală (fără activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Indicator de datorii │ │
│interjurisdicţionale [suma │ │
│rubricilor 13.a şi 13.b, minus│ │
│13.a.(1)] │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Date auxiliare
┌──────────────────────────┬───────────┐
│Secţiunea 14 - Indicatori │Valoare │
│auxiliari │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│a. Total datorii │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│b. Finanţare de tip retail│ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│c. Rata de dependenţă de │ │
│finanţarea interbancară │ │
│(diferenţa dintre │ │
│rubricile 14.a şi 14.b, │ │
│împărţită la 14.a) │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│d. Total venituri brute │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│e. Total venituri nete │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│f. Venituri nete externe │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│g. Valoarea brută a │ │
│numerarului dat cu │ │
│împrumut şi valoarea justă│ │
│brută a titlurilor de │ │
│valoare plasate în cadrul │ │
│operaţiunilor de finanţare│ │
│cu titluri de valoare │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│h. Valoarea brută a │ │
│numerarului primit cu │ │
│împrumut şi valoarea justă│ │
│brută a titlurilor de │ │
│valoare împrumutate în │ │
│cadrul operaţiunilor de │ │
│finanţare cu titluri de │ │
│valoare │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│i. Valoarea justă pozitivă│ │
│brută a operaţiunilor cu │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│j. Valoarea justă negativă│ │
│brută a operaţiunilor cu │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│ │Valoare în │
│ │unităţi │
│ │individuale│
├──────────────────────────┼───────────┤
│k. Număr de jurisdicţii │ │
└──────────────────────────┴───────────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 15 - Elemente │Valoare│
│auxiliare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Titluri de valoare păstrate│ │
│până la scadenţă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Plăţi efectuate în anul de │ │
│raportare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Dolari neozeelandezi (NZD)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Ruble ruseşti (RUB) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Elemente memorandum
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 16 - Elemente de │Valoare│
│dimensiune │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Valoarea contabilă pentru │ │
│produse de asigurare diverse │ │
│cu garanţii minime, incluzând │ │
│reasigurarea │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Valoarea contabilă pentru │ │
│produse de asigurare diverse │ │
│cu garanţii minime, excluzând │ │
│reasigurarea │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Valoarea investiţiilor şi │ │
│valoarea garanţiilor pentru │ │
│unităţi de cont, incluzând │ │
│reasigurarea │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Expuneri totale, inclusiv │ │
│filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Expuneri ale filialelor de │ │
│asigurare: │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Active bilanţiere şi │ │
│extrabilanţiere de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Expunerea viitoare │ │
│potenţială a contractelor │ │
│privind instrumentele │ │
│financiare derivate pentru │ │
│filialele de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Valoarea investiţiilor în │ │
│entităţile consolidate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Expunerea filialelor de │ │
│asigurare deja incluse în │ │
│perimetrul de consolidare │ │
│reglementat prudenţial │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 17 - Elemente de │Valoare│
│interconectivitate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Active din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Fonduri depozitate la alte│ │
│instituţii financiare sau │ │
│împrumutate acestora │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Parte neutilizată din │ │
│liniile de credit angajate │ │
│acordate altor instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Deţineri de titluri de │ │
│valoare emise de alte │ │
│instituţii financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Expunere curentă pozitivă │ │
│netă a operaţiunilor de │ │
│finanţare cu titluri de │ │
│valoare cu alte instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă pozitivă netă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Active din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│societăţi de administrare a │ │
│investiţiilor │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Active din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│fonduri de investiţii în │ │
│capital privat │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă pozitivă netă │ │
│(definiţie revizuită) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Datorii din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│filialele de asigurări │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Fonduri depozitate de │ │
│către alte instituţii │ │
│financiare sau împrumutate de │ │
│la acestea │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Parte neutilizată din │ │
│liniile de credit angajate │ │
│obţinute de la alte instituţii│ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Expunere curentă negativă │ │
│netă a operaţiunilor de │ │
│finanţare cu titluri de │ │
│valoare cu alte instituţii │ │
│financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă negativă netă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Datorii din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│societăţi de administrare a │ │
│investiţiilor │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Datorii din cadrul │ │
│sistemului financiar, inclusiv│ │
│fonduri de investiţii în │ │
│capital privat │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Instrumente financiare │ │
│derivate extrabursiere cu alte│ │
│instituţii financiare cu o │ │
│valoare justă negativă netă │ │
│(definiţie revizuită) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│i. Titluri de valoare în │ │
│circulaţie, inclusiv titluri │ │
│de valoare emise de filiale de│ │
│asigurare │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 18 - Elemente │ │
│privind posibilitatea de │Valoare│
│substituire/infrastructura │ │
│instituţiei financiare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Plăţi efectuate prin │ │
│corespondenţă pentru alte │ │
│bănci │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Dolari australieni (AUD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Reali brazilieni (BRL) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Dolari canadieni (CAD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Franci elveţieni (CHF) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Yuani renminbi (CNY) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(6) Euro (EUR) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(7) Lire sterline (GBP) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(8) Dolari din Hong Kong (HKD)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(9) Rupii indiene (INR) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(10) Yeni japonezi (JPY) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(11) Coroane suedeze (SEK) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(12) Dolari americani (USD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(13) Pesos mexicani (MXN) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(14) Dolari neozeelandezi │ │
│(NZD) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(15) Ruble ruseşti (RUB) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Volum de tranzacţionare a │ │
│titlurilor de valoare emise de│ │
│suverani │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice tranzacţii intragrup│ │
│incluse la rubrica 18.b │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Volum de tranzacţionare a │ │
│titlurilor de valoare emise de│ │
│alte entităţi din sectorul │ │
│public │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice tranzacţii intragrup│ │
│incluse la rubrica 18.c │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Volum de tranzacţionare a │ │
│altor titluri cu venit fix │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice tranzacţii intragrup│ │
│incluse la rubrica 18.d │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Volum de tranzacţionare a │ │
│acţiunilor cotate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice tranzacţii intragrup│ │
│incluse la rubrica 18.e │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Volum de tranzacţionare a │ │
│tuturor celorlalte titluri de │ │
│valoare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice tranzacţii intragrup│ │
│incluse la rubrica 18.f │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Marja iniţială depusă la │ │
│contrapărţile centrale în │ │
│numele clienţilor │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Marja iniţială depusă la │ │
│contrapărţile centrale în │ │
│contul propriu al grupului │ │
│raportor │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│i. Contribuţiile la fondul de │ │
│garantare la contrapărţile │ │
│centrale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│j. Alte facilităţi pentru │ │
│contrapărţile centrale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│k. Furnizarea de servicii de │ │
│decontare în legătură cu │ │
│tranzacţii compensate la nivel│ │
│central │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│l. Plăţi efectuate în anul de │ │
│raportare (cu excepţia │ │
│plăţilor din cadrul grupului):│ │
│dintre care cele efectuate │ │
│băncilor centrale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Tranzacţii legate de │ │
│operaţiuni ale băncilor │ │
│centrale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Plăţi legate de achiziţia │ │
│datoriei suverane │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Alte tranzacţii către │ │
│bănci centrale │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 19 - Elemente de │Valoare│
│complexitate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Valoarea noţională a │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate extrabursiere, │ │
│inclusiv filialele de │ │
│asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Compensate printr-o │ │
│contraparte centrală în cadrul│ │
│căreia grupul (inclusiv │ │
│filialele de asigurare) │ │
│acţionează ca intermediar │ │
│financiar (segment contraparte│ │
│centrală) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Compensate printr-o │ │
│contraparte centrală în cadrul│ │
│căreia grupul (inclusiv │ │
│filialele de asigurare) │ │
│acţionează ca intermediar │ │
│financiar (segment client) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Compensate printr-o │ │
│contraparte centrală în cadrul│ │
│căreia grupul, inclusiv │ │
│filialele de asigurare, │ │
│acţionează ca agent │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(4) Compensate printr-o │ │
│contraparte centrală în cadrul│ │
│căreia grupul, inclusiv │ │
│filialele de asigurare, │ │
│tranzacţionează pe cont │ │
│propriu │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(5) Decontate prin acorduri │ │
│bilaterale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării înainte de│ │
│deducerea activelor lichide, │ │
│inclusiv filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, inclusiv │ │
│filiale de asigurare, care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 1 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, inclusiv │ │
│filiale de asigurare, care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 2, cu ajustări │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, deţinute │ │
│numai de filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Active de nivel 3, inclusiv│ │
│filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Active de nivel 2 (active │ │
│evaluate în scopul │ │
│contabilizării folosind datele│ │
│de măsurare de nivel 2) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Active de nivel 2, inclusiv│ │
│filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│i. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, înainte │ │
│de deducerea activelor │ │
│lichide, inclusiv filiale de │ │
│asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│j. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, inclusiv │ │
│filiale de asigurare, care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 1 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│k. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, inclusiv │ │
│filiale de asigurare, care │ │
│respectă definiţia activelor │ │
│de nivel 2, cu ajustări │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│l. Titluri de valoare deţinute│ │
│în vederea tranzacţionării şi │ │
│titluri de valoare disponibile│ │
│în vederea vânzării, deţinute │ │
│numai de filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│m. Active de nivel 3, inclusiv│ │
│filiale de asigurare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Active de nivel 2, │ │
│inclusiv filiale de asigurare,│ │
│compensate printr- o │ │
│contraparte centrală │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(2) Active de nivel 2, │ │
│inclusiv filiale de asigurare,│ │
│decontate prin acorduri │ │
│bilaterale │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(3) Alte active de nivel 2 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│n. Valoarea medie a activelor │ │
│de nivel 3 │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│o. Valoarea medie a activelor │ │
│de nivel 2 │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 20 - Elemente de │ │
│activitate │Valoare│
│interjurisdicţională │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Creanţe externe din │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate evaluate pe baza │ │
│riscului final │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Datorii externe evaluate pe│ │
│baza riscului iminent │ │
│(inclusiv instrumente │ │
│financiare derivate) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Datorii externe din │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate evaluate pe baza │ │
│riscului iminent │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│c. Datorii locale în monedă │ │
│locală (cu activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│d. Creanţe locale │ │
│interjurisdicţionale în monedă│ │
│locală (fără activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│e. Creanţe locale │ │
│interjurisdicţionale în monedă│ │
│locală (cu activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│f. Total creanţe externe │ │
│evaluate pe baza riscului │ │
│final (tratând zona euro ca o │ │
│singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│g. Creanţe externe din │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate evaluate pe baza │ │
│riscului final (tratând zona │ │
│euro ca o singură jurisdicţie)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│h. Datorii externe evaluate pe│ │
│baza riscului iminent, │ │
│inclusiv instrumente │ │
│financiare derivate (tratând │ │
│zona euro ca o singură │ │
│jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Datorii externe din │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate evaluate pe baza │ │
│riscului iminent (tratând zona│ │
│euro ca o singură jurisdicţie)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│i. Creanţe locale │ │
│interjurisdicţionale în monedă│ │
│locală, fără activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate (tratând zona euro ca│ │
│o singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│j. Creanţe locale │ │
│interjurisdicţionale în monedă│ │
│locală, cu activitatea │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate (tratând zona euro ca│ │
│o singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│k. Datorii externe, cu │ │
│excepţia instrumentelor │ │
│financiare derivate şi a │ │
│datoriilor locale în monedă │ │
│locală (tratând zona euro ca o│ │
│singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│(1) Orice datorii externe │ │
│referitoare la birourile │ │
│aferente incluse la rubrica │ │
│20.h (tratând zona euro ca o │ │
│singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│l. Datorii locale în monedă │ │
│locală, cu excepţia │ │
│instrumentelor financiare │ │
│derivate (tratând zona euro ca│ │
│o singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│m. Datorii locale în monedă │ │
│locală, inclusiv instrumente │ │
│financiare derivate (tratând │ │
│zona euro ca o singură │ │
│jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│n. Total poziţii locale nete │ │
│în monedă locală, inclusiv │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate, dacă valoarea netă │ │
│este pozitivă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│o. Total poziţii locale nete │ │
│în monedă locală, inclusiv │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate, dacă valoarea netă │ │
│este negativă │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│p. Total poziţii locale nete │ │
│în monedă locală în ţările din│ │
│afara zonei euro, inclusiv │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate, dacă valoarea netă │ │
│este pozitivă (tratând zona │ │
│euro ca o singură jurisdicţie)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│q. Total poziţii locale nete │ │
│în monedă locală în ţările din│ │
│afara zonei euro, inclusiv │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate, dacă valoarea netă │ │
│este negativă (tratând zona │ │
│euro ca o singură jurisdicţie)│ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│r. Total poziţii locale nete │ │
│în monedă locală în ţările din│ │
│zona euro, inclusiv │ │
│instrumente financiare │ │
│derivate (tratând zona euro ca│ │
│o singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│s. Creanţe din cadrul │ │
│birourilor, înregistrate de │ │
│filiale din străinătate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│t. Creanţe din cadrul │ │
│birourilor, înregistrate de │ │
│sucursale din străinătate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│u. Datorii din cadrul │ │
│birourilor, înregistrate de │ │
│filiale din străinătate │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│v. Datorii din cadrul │ │
│birourilor, înregistrate de │ │
│sucursale din străinătate │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
┌──────────────────────────────┬───────┐
│Secţiunea 21 - Elemente │Valoare│
│auxiliare │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│a. Venituri nete externe │ │
│(tratând zona euro ca o │ │
│singură jurisdicţie) │ │
├──────────────────────────────┼───────┤
│b. Număr de jurisdicţii │ │
│(tratând zona euro ca o │ │
│singură jurisdicţie) │ │
└──────────────────────────────┴───────┘
Rezumatul verificărilor
┌────────────────────────┬─────────────┐
│ │Valoarea │
│Secţiunea 22 - Valorile │indicatorului│
│indicatorilor │în milioane │
│ │de euro │
├────────────────────────┼─────────────┤
│a. Secţiunea 2 - │ │
│Indicatorul expunerilor │ │
│totale │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│b. Secţiunea 3 - │ │
│Indicatorul de active │ │
│din cadrul sistemului │ │
│financiar │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│c. Secţiunea 4 - │ │
│Indicatorul de datorii │ │
│din cadrul sistemului │ │
│financiar │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│d. Secţiunea 5 - │ │
│Indicatorul titlurilor │ │
│de valoare în circulaţie│ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│e. Secţiunea 6 - │ │
│Indicatorul activităţii │ │
│de plăţi │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│f. Secţiunea 7 - │ │
│Indicatorul privind │ │
│activele în custodie │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│g. Secţiunea 8 - │ │
│Indicatorul activităţii │ │
│de subscriere │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│h. Secţiunea 9 - │ │
│Indicatorul │ │
│instrumentelor │ │
│financiare derivate │ │
│extrabursiere │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│i. Secţiunea 10 - │ │
│Indicatorul titlurilor │ │
│de valoare deţinute în │ │
│vederea tranzacţionării │ │
│şi titluri de valoare │ │
│disponibile în vederea │ │
│vânzării │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│j. Secţiunea 11 - │ │
│Indicatorul activelor de│ │
│nivel 3 │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│k. Secţiunea 12 - │ │
│Indicator de creanţe │ │
│interjurisdicţionale │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│l. Secţiunea 13 - │ │
│Indicator de datorii │ │
│interjurisdicţionale │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│m. Alte secţiuni │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(1) Secţiunea 1.a - │ │
│Informaţii generale │ │
│furnizate de autoritatea│ │
│de supraveghere │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(2) Secţiunea 1.b - │ │
│Informaţii generale │ │
│furnizate de instituţia │ │
│raportoare │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(3) Secţiunea 14 - │ │
│Indicatori auxiliari │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(4) Secţiunea 15 - │ │
│Elemente auxiliare │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(5) Secţiunea 16 - │ │
│Elemente de dimensiune │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(6) Secţiunea 17 - │ │
│Elemente de │ │
│interconectivitate │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(7) Secţiunea 18 - │ │
│Elemente privind │ │
│posibilitatea de │ │
│substituire/ │ │
│infrastructura │ │
│instituţiei financiare │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(8) Secţiunea 19 - │ │
│Elemente de complexitate│ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(9) Secţiunea 20 - │ │
│Elemente de activitate │ │
│interjurisdicţională │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│(10) Secţiunea 21 - │ │
│Elemente auxiliare │ │
└────────────────────────┴─────────────┘
┌────────────────────────┬─────────────┐
│Secţiunea 23 - Valorile │Valoarea │
│indicatorilor │indicatorului│
│(metodologie revizuită -│în milioane │
│iulie 2018) │de euro │
├────────────────────────┼─────────────┤
│a. Secţiunea 16 - │ │
│Indicatorul expunerilor │ │
│totale │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│b. Secţiunea 17 - │ │
│Indicatorul de active │ │
│din cadrul sistemului │ │
│financiar │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│c. Secţiunea 17 - │ │
│Indicatorul de datorii │ │
│din cadrul sistemului │ │
│financiar │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│d. Secţiunea 17 - │ │
│Indicatorul de titluri │ │
│de valoare în circulaţie│ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│e. Secţiunea 6 - │ │
│Indicatorul activităţii │ │
│de plăţi │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│f. Secţiunea 7 - │ │
│Indicatorul privind │ │
│activele în custodie │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│g. Secţiunea 8 - │ │
│Indicatorul activităţii │ │
│de subscriere │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│h. Secţiunea 18 - │ │
│Indicatorul volumului de│ │
│tranzacţionare - venit │ │
│fix │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│i. Secţiunea 18 - │ │
│Indicatorul volumului de│ │
│tranzacţionare - titluri│ │
│de capital şi alte │ │
│titluri de valoare │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│j. Secţiunea 19 - │ │
│Indicatorul │ │
│instrumentelor │ │
│financiare derivate │ │
│extrabursiere │ │
├────────────────────────┼─────────────┤
│k. Secţiunea 10 - │ │
│Indicatorul de titluri │ │
│de valoare deţinute în │ │
│vederea tranzacţionării │ │
│şi titluri de valoare │ │
│disponibile în vederea │ │
│vânzării (AFS) │ │
├────────────────────────┴────────────┬┤
│l. Secţiunea 19 - Indicator de active││
│de nivel 3 ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│m. Secţiunea 20 - Indicator de ││
│creanţe interjurisdicţionale ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│n. Secţiunea 20 - Indicator de ││
│datorii interjurisdicţionale ││
└─────────────────────────────────────┴┘
ANEXA 3 Ghid de modificare a Ghidului EBA/GL/2020/14 privind detalierea şi publicarea indicatorilor de importanţă sistemică (EBA/GL/2022/12) 1. Obligaţii de conformare şi raportare Statutul ghidului 1. Prezentul document conţine orientări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010*60. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente şi instituţiile financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta ghidul. *60 Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei, (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). 2. Ghidul prezintă punctul de vedere al ABE privind practicile adecvate în materie de supraveghere în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară sau privind modul în care trebuie aplicat dreptul Uniunii într-un anumit domeniu. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, trebuie să se conformeze prin integrarea acestuia în practicile lor, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului juridic sau a procedurilor de supraveghere ale acestora), inclusiv în cazurile în care ghidul se adresează în principal instituţiilor. Cerinţe de raportare 3. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autorităţile competente trebuie să notifice ABE dacă se conformează sau intenţionează să se conformeze prezentului ghid sau, în caz contrar, să prezinte motivele neconformării, până la 16.01.2023. În lipsa unei notificări până la acest termen, ABE va considera că autorităţile competente nu s-au conformat. Notificările se trimit prin intermediul formularului disponibil pe site-ul ABE, cu menţiunea "EBA/GL/2022/12". Notificările trebuie trimise de persoane care au competenţa necesară pentru a raporta conformarea cu prevederile ghidului în numele autorităţilor competente din care fac parte. Orice schimbare cu privire la situaţia conformării trebuie adusă, de asemenea, la cunoştinţa ABE. 4. Notificările vor fi publicate pe site-ul ABE, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). 2. Destinatari 5. Ghidul se adresează autorităţilor competente definite la articolul 4 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 şi instituţiilor financiare cărora li se aplică prezentul ghid. Autorităţile desemnate menţionate la articolul 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, altele decât autorităţile competente, sunt încurajate să aplice prezentul ghid. Atât autorităţile competente, cât şi cele desemnate sunt denumite în prezentul ghid "autorităţi relevante". 3. Punerea în aplicare Data aplicării 6. Prezentul ghid se aplică de la 16.01.2023. 4. Ghidul modificat 7. EBA/GL/2020/14 se modifică după cum urmează: (a) La secţiunea 4 se adaugă punctul 10a: "În temeiul articolului 131 alineatul (2a) din Directiva 2013/36/UE, care impune o metodologie suplimentară de identificare care exclude activităţile transfrontaliere în cadrul mecanismului unic de rezoluţie, şi în conformitate cu acordul internaţional al Comitetului de la Basel din 31 mai 2022 de recunoaştere a progreselor înregistrate în dezvoltarea uniunii bancare europene, elementele de date relevante pentru calcularea indicatorilor interjurisdicţionali ajustaţi privind instituţiile cu sediul în statele membre care aderă la mecanismul unic de rezoluţie trebuie considerate ca făcând parte din indicatorii de activitate interjurisdicţională şi nu ca elemente auxiliare sau elemente memorandum pentru metodologia de identificare a G-SII şi de alocare a subcategoriilor." ----- 
