Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 6.695 din 17 decembrie 2024, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 10 ianuarie 2025────────── ABREVIERI DSCR Raportul de acoperire a serviciului datoriei DSRA Contul de rezervă al serviciului datoriei EPEC Centrul European de Expertiză în domeniul PPP-urilor UE Uniunea Europeană AFDC Angajamente fiscale şi datorii contingente MF Ministerul Finanţelor CRÎ Conturi de rezervă pentru întreţinere UMIP Unitatea de Management a Investiţiilor Publice PPP Parteneriat Public-Privat CUPRINS 1. SCOPUL ACESTUI DOCUMENT 1.1. Scopul acestui Ghid 1.2. Ghid de lectură 1.3. Definiţie 2. CONCEPTUL DE SUPORTABILITATE ÎNTR-UN PPP 2.1. Ce reprezintă suportabilitatea unui proiect? 2.2. Cine realizează evaluarea suportabilităţii? 3. PROCESUL DE EVALUARE A SUPORTABILITĂŢII 3.1. Abordarea pas cu pas a evaluării suportabilităţii ANEXA 1: EXEMPLE DE CALCUL PENTRU ESTIMAREA PRELIMINARĂ A COSTURILOR 1. SCOPUL ACESTUI DOCUMENT 1.1. Scopul acestui Ghid Prezentul Ghid îşi propune să le ofere autorităţilor publice şi practicienilor din domeniul PPP din România o abordare şi o metodologie concrete pentru evaluarea suportabilităţii proiectelor de PPP. Cadrul prevăzut în prezentul Ghid este fundamentat pe practicile de evaluare a suportabilităţii pe pieţele de PPP la nivel global şi a fost adaptat la contextul PPP-urilor din România. Una dintre principalele cauze ale eşecului proiectelor de PPP, atât în România cât şi pe alte pieţe, este faptul că aceste proiecte se dovedesc a nu fi suportabile fie pentru administraţia publică, fie pentru utilizatori, ca urmare a unei evaluări iniţiale inadecvate. Prin urmare, evaluarea suportabilităţii este una dintre sarcinile esenţiale în pregătirea şi achiziţionarea unui proiect de PPP. Prezentul Ghid completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat ("Legea PPP") şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale şi trebuie urmat atunci când este evaluată suportabilitatea unui proiect de PPP în toate etapele sale de maturitate (de exemplu, Studiul de Prefezabilitate, Studiul de Fezabilitate & Fundamentare şi atribuirea ulterioară) şi conţine următoarele elemente: ● O definiţie a suportabilităţii în contextul proiectelor de PPP şi rolul evaluării sale în dezvoltarea unor astfel de proiecte; ● O procedură de stabilire a costurilor proiectului; ● O metodologie practică pentru dezvoltarea unui model financiar; ● O abordare de realizare a evaluării suportabilităţii în cadrul procesului bugetar al României. 1.2. Ghid de lectură Capitolul 2 descrie conceptul, definiţiile şi scopul suportabilităţii în dezvoltarea proiectelor de PPP. Capitolul 3 descrie procedura şi detaliază etapele necesare pe parcursul procesului de pregătire şi de achiziţie a proiectelor de PPP în ceea ce priveşte evaluarea suportabilităţii şi stabilirea costurilor proiectului. Prezentul ghid face parte din Ghidul Naţional privind Procesele de Pregătire şi de Achiziţie aferente PPP-urilor şi trebuie citit în strânsă legătură cu procedurile şi metodologia furnizate în setul de documente care fac parte din prezentul Ghid (a se vedea Figura 1). Figura 1: Toate documentele de îndrumare care fac parte din Ghidul Naţional privind Procesele de Pregătire şi de Achiziţie aferente PPP-urilor (a se vedea imaginea asociată) 1.3. Definiţie În prezentul document, termenul de Parteneriat Public-Privat (PPP) înseamnă: "Un contract pe termen lung încheiat între o autoritate publică şi o societate din sectorul privat pentru furnizarea unei infrastructuri sau a unui serviciu public care se află în responsabilitatea unei autorităţi publice, care transferă un risc substanţial către partea privată, include furnizarea de finanţare din surse private şi se concentrează mai degrabă pe specificaţiile privind rezultatele proiectului decât pe datele de intrare aferente proiectului, legate de un sistem de plată bazat pe performanţă."*1) *1) Definiţie bazată pe definiţia dată PPP-ului de către EPEC. Prezentul document se concentrează pe PPP-uri, astfel cum ele definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Nr. 39/2018 privind parteneriatul public-privat ("Legea PPP") şi pe concesiuni, astfel cum sunt ele definite în Legea Nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii ("Legea Concesiunilor"). Legea română distinge între: (i) PPP-uri şi: (ii) alte contracte încheiate pe termen lung (adică mai mult de 5 ani) care implică fie executarea de lucrări şi operarea bunului (bunurilor) rezultat(e) din lucrările respective, fie furnizarea de servicii. Aceste alte contracte pe termen lung sunt clasificate drept contracte de Achiziţie Publică sau drept Concesiuni, în funcţie de cum o parte semnificativă a riscului de operare este transferată sau nu partenerului privat. PPP-urile sunt definite în şi sunt guvernate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Nr. 39/2018 privind Parteneriatul Public-Privat ("Legea PPP"), contractele de Achiziţie Publică sunt guvernate de Legea Nr. 98/2016 privind achiziţiile publice (sau de Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile publice sectoriale), iar Concesiunile sunt guvernate de Legea Nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii ("Legea Concesiunilor"). Contractele de PPP sunt atribuite în conformitate cu Legea Nr. 98/2016 (sau cu Legea Nr. 99/2016) sau în conformitate cu Legea Nr. 100/2016. În timp ce, în mod tradiţional, în alte state europene nu se distinge între PPP-uri şi Concesiuni (deoarece Concesiunile sunt considerate o formă de PPP), Legea PPP distinge în mod specific între PPP şi alte contracte încheiate pe termen lung (precum Concesiunile). Pentru a determina dacă este aplicabilă Legea PPP, aceasta impune ca Studiul de Fundamentare să demonstreze că "...mai mult de jumătate din veniturile care urmează să fie obţinute de către societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului provin din plăti efectuate de către partenerul public sau de către alte entităţi publice în beneficiul partenerului public."*2) Studiul de Fundamentare care determină dacă un anumit proiect se califică sau nu ca PPP trebuie să determine şi dacă proiectul implică transferul unei părţi semnificative a riscului de operare către partenerul privat. În cazul în care jumătate sau mai mult din venituri provin din plăţi efectuate de utilizatori şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de Legea Concesiunilor (în particular, condiţia ca o parte semnificativă a riscului de operare să fie transferată către partenerul privat), atunci proiectul va fi definit drept o Concesiune. *2) Legea PPP, articolul 2 Prezentul Ghid privind evaluarea suportabilităţii poate fi utilizat atât pentru PPP-uri cât şi pentru Concesiuni, întrucât cerinţele privind evaluarea suportabilităţii sunt similare pentru ambele tipuri de contracte (PPP-uri şi concesiuni). În prezentul Ghid nu se va mai face nicio distincţie între PPP-uri şi Concesiuni. Ori de câte ori se face referire la PPP-uri, Ghidul poate fi relevant şi pentru Concesiuni, astfel cum sunt definite de Legea Concesiunilor. 2. CONCEPTUL DE SUPORTABILITATE ÎNTR-UN PPP 2.1. Ce reprezintă suportabilitatea unui proiect? 2.1.1. Definiţia suportabilităţii unui proiect de PPP Suportabilitatea în contextul unui proiect de PPP reprezintă capacitatea Autorităţii Contractante de a-şi îndeplini obligaţiile de plată (obligaţii directe şi/sau contingente) pe durata contractului de PPP, inclusiv capacitatea utilizatorilor facilităţii de a plăti pentru serviciile furnizate de societatea de proiect în cazul unui PPP care implică plăţi efectuate de către utilizatori (un aranjament care poate implica şi o anumită formă de sprijin din partea administraţiei publice, cum ar fi o garanţie de venit minim, oferită de Autoritatea Contractantă societăţii de proiect).*3) Suportabilitatea unui proiect de PPP depinde de domeniul de aplicare al proiectului şi de cantitatea şi nivelul serviciilor care urmează să fie furnizate. *3) Ghidul EPEC privind Parteneriatul Public-Privat, Capitolul 3. BEI, 2021. 2.1.2. Scopul evaluării suportabilităţii Chiar dacă proiectele de PPP pot oferi o sursă imediată de finanţare pentru plata proiectului şi, prin urmare, beneficii pe termen scurt pentru bugetul public, în cazul unui PPP care implică plăţi de disponibilitate, acestea nu fac decât să modifice, de fapt, momentul în care administraţia publică trebuie să plătească pentru proiect (în cadrul unui PPP de concesiune, utilizatorii direcţi plătesc pentru proiect, dar, în majoritatea cazurilor, vor exista în continuare unele obligaţii financiare pentru administraţia publică, după cum se va discuta mai jos). În cadrul unui PPP, administraţia publică îşi asumă aproape întotdeauna un anumit tip de risc sau oferă un anumit tip de sprijin, iar aceasta dă naştere la obligaţii financiare în sarcina administraţiei publice, care cuprind, de obicei, atât obligaţii de plată directă cât şi, adesea, în plus, obligaţii de plată contingente: - O obligaţie de plată directă reprezintă o obligaţie de plată viitoare care este previzibilă în ceea ce priveşte momentul şi valoarea plăţilor necesare.*4) Ea apare atunci când proiectul este finanţat parţial sau integral de către administraţia publică. Printre exemplele de obligaţii de plată directă se numără plăţile de disponibilitate, plăţile pentru deficitul de viabilitate (de exemplu, contribuţiile de capital iniţiale ale administraţiei publice sau subvenţiile menite să facă tarifele accesibile pentru utilizatorii finali) etc. De obicei, evaluarea acestor angajamente este simplă, deoarece sumele datorate vor fi menţionate în mod explicit în contractul de PPP. *4) Ghidul EPEC privind Parteneriatul Public-Privat, Capitolul 3. BEI, 2021. Subvenţionare versus finanţare Pentru a înţelege suportabilitatea proiectelor de PPP este necesară o înţelegere a diferenţei dintre subvenţionarea şi finanţarea proiectelor, două concepte distincte care sunt adesea confundate. Subvenţionarea reprezintă mijlocul prin care este plătit, în cele din urmă, proiectul pe termen lung şi care nu trebuie să fie rambursat. Subvenţionarea proiectelor poate proveni din două surse principale: venituri generate de proiect (în principal, tarife de utilizare) sau plăţi efectuate de către administraţia publică, sau o combinaţie a acestora. Finanţarea reprezintă furnizarea temporară a fondurilor necesare pentru a întreprinde proiectul, care trebuie să fie rambursată, în cele din urmă, printr-o sursă de finanţare. Această distincţie este esenţială, deoarece unele autorităţi publice sunt tentate să utilizeze PPP-uri cu motivaţia că - din moment ce ar putea fi disponibilă finanţare pentru proiect - pare a fi vorba despre o "infrastructură gratuită". Aceasta este aşa-numita "iluzie a suportabilităţii" - iluzia că un proiect de PPP poate fi derulat întrucât există finanţare, dar ignorând faptul că, în cele din urmă, proiectul trebuie plătit iar finanţarea trebuie rambursată.*5) *5) Parteneriatul Public-Privat pentru Infrastructură. Principii de Politică şi Finanţe. Yescombe, E.R., şi E. Farquharson, 2018. – Pe de altă parte, o obligaţie de plată contingentă este condiţionată de un eveniment viitor şi incert care ar putea să se producă sau nu şi care ar putea fi în afara controlului Autorităţii Contractante.*6) Acesta apare atunci când administraţia publică îşi asumă anumite riscuri fie în mod explicit, în contractul de PPP sau în acordul de împrumut, fie în mod indirect, în baza cadrului legal. În ceea ce priveşte obligaţiile de plată contingente, apariţia, valoarea şi momentul realizării lor ar putea fi necunoscute sau ar putea să nu fie determinate în mod clar. Printre exemplele de obligaţii de plată contingente se numără plăţile în caz de încetare, forţa majoră, compensaţiile pentru acţiunile adverse ale guvernului, garanţiile aferente unor riscuri specifice (de exemplu, rata de schimb, inflaţia, printre altele), garanţiile de credit etc. În general, aceste tipuri de angajamente sunt prevăzute în mod explicit în contractele de PPP, chiar dacă este posibil ca termenele de plată efective şi sumele în cauză să nu fie prevăzute. *6) Ghidul EPEC privind Parteneriatul Public-Privat, Capitolul 3. BEI, 2021. Este necesar ca Autoritatea Contractantă să înţeleagă care sunt angajamentele financiare preconizate şi cum ar trebui ele să fie bugetate pe durata proiectului de PPP. Dacă suportabilitatea nu este analizată şi gestionată în mod corespunzător, Autoritatea Contractantă se poate confrunta cu probleme precum: ● Constituirea unui portofoliu de angajamente nesustenabile pe termen lung. Aceasta se poate întâmpla dacă există o perspectivă politică eronată conform căreia proiectele de PPP nu necesită plăţi viitoare semnificative din partea administraţiei publice, iar respectivele obligaţii de plată viitoare nu sunt recunoscute în mod corespunzător în procesul de elaborare a bugetului; ● Supradimensionarea excesivă sau proiectarea excesivă a proiectelor de PPP. Aceasta se poate întâmpla atunci când costurile totale ale proiectului sau investiţiile iniţiale nu trebuie să fie incluse în bugetele pe termen scurt şi mediu; ● Imposibilitatea atragerii de investitori: dacă Autoritatea Contractantă nu dispune de mecanisme credibile pentru a verifica gradul de suportabilitate pe durata contractului de PPP, investitorii ar putea fi îngrijoraţi de angajamentul administraţiei publice faţă de obligaţiile de plată viitoare; ● Anularea procedurii de atribuire sau a contractului de PPP atunci când proiectul se dovedeşte a (nu mai) fi suportabil pentru Autoritatea Contractantă, ceea ce dăunează credibilităţii Autorităţii Contractante, provoacă întârzieri în furnizarea de servicii către public, precum şi costuri irosite cu pregătirea proiectului sau costuri suplimentare semnificative în cazul în care contractul trebuie încetat. Totodată, este important şi ca Autoritatea Contractantă să identifice în mod clar sursele de finanţare; adică, de unde vor proveni banii necesari pentru îndeplinirea acestor obligaţii de plată viitoare. Cu alte cuvinte, este esenţial nu doar să se evalueze care ar putea fi aceste obligaţii, ci şi modul în care ele pot fi plătite. O identificare şi evaluare adecvată a angajamentelor financiare ale administraţiei publice în contractul de PPP într-o etapă timpurie de dezvoltare a proiectului îi permite Autorităţii Contractante să poată lua decizii corecte în ceea ce priveşte structura financiară, alocarea riscurilor şi aprobarea proiectului, să identifice orice limitări cu privire la plăţile efectuate de către Autoritatea Contractantă şi/sau de către utilizatorii finali şi, prin urmare, să determine gama opţiunilor de proiect care pot fi luate în considerare în vederea dezvoltării viitoare. 2.2. Cine realizează evaluarea suportabilităţii? Autoritatea Contractantă păstrează responsabilitatea principală pentru toate etapele evaluării suportabilităţii. La nivelul Autorităţii Contractante, este probabil să existe o echipă dedicată gestionării proiectului de PPP specific. Această echipă are, în ultimă instanţă, responsabilitatea să se asigure că proiectul parcurge procesul de evaluare a suportabilităţii. Pentru a contribui la procesul de dezvoltare a PPP-ului, este o bună practică ca Autoritatea Contractantă să angajeze o echipă specializată de consultanţi sau de consilieri care să ajute cu studiul, pregătirea şi achiziţia PPP- ului. Astfel de consultanţi efectuează, de obicei, estimarea costurilor proiectului, a disponibilităţii de plată a utilizatorilor (dacă este cazul), a obligaţiilor de plată directe şi contingente şi dezvoltă modelele financiare utilizate pentru estimarea angajamentelor de plată viitoare, în strânsă consultare cu Autoritatea Contractantă şi cu UMIP. Pentru mai multe detalii cu privire la cadrul instituţional al PPP-urilor şi la rolul fiecărei părţi într-un PPP, vă rugăm să consultaţi Ghidul Naţional privind Procesele de Pregătire şi de Achiziţie aferente PPP-urilor. 3. PROCESUL DE EVALUARE A SUPORTABILITĂŢII Evaluarea suportabilităţii face parte din procesul de pregătire şi de achiziţie a proiectului de PPP, şi chiar şi din implementarea ulterioară a proiectului după semnarea contractului de PPP. Cu toate acestea, prezentul ghid se concentrează pe partea din procedura de evaluare a suportabilităţii realizată în etapa de pregătire şi de achiziţie a proiectului (adică, înainte de semnarea contractului de PPP). Pe măsură ce un proiect este studiat mai în detaliu iar domeniul de aplicare al proiectului devine mai bine definit, obligaţiile de plată preconizate şi obligaţiile de plată contingente pentru administraţia publică şi/sau utilizatori devin mai exacte. Activităţile şi evaluările conexe desfăşurate în timpul procesului de pregătire şi de achiziţie a PPP-ului - cum ar fi evaluarea fezabilităţii tehnice şi financiare, structurarea proiectului şi a procedurii de achiziţie, structura propusă pentru alocarea riscurilor - toate acestea stau la baza procedurii de evaluare a suportabilităţii. Pentru mai multe detalii privind analizele şi evaluările efectuate ca parte a Studiului de Fezabilitate & Fundamentare, vă rugăm să consultaţi Ghidul Naţional privind Procesele de Pregătire şi de Achiziţie aferente PPP-urilor. Evaluarea măsurii în care proiectul de PPP poate fi suportat în cadrul bugetului Autorităţii Contractante implică două componente esenţiale: - Estimarea plăţilor preconizate (atât a obligaţiilor directe cât şi a celor contingente) solicitate de către Autoritatea Contractantă (pentru un proiect de PPP) şi/sau de către utilizatori (pentru un proiect de Concesiune) pe durata de viaţă a proiectului, şi – Estimarea surselor de finanţare (bugetul preconizat alocat pentru infrastructură şi întreţinere) care sunt disponibile pentru a îndeplini aceste obligaţii financiare. Prin urmare, proiectul este considerat suportabil dacă sursele de finanţare sunt disponibile şi suficiente pentru a acoperi plăţile preconizate de Autoritatea Contractantă (sau, în cazul unui PPP de Concesiune, dacă se confirmă capacitatea şi disponibilitatea utilizatorilor de a plăti tariful preconizat). Limitarea contribuţiei partenerului public la finanţare, inclusiv a finanţării asigurate de UE sub formă de granturi Art. 12 alin. (2) din Legea PPP limitează contribuţia partenerului public la finanţarea investiţiei (în etapa de construcţie) la 25% din valoarea totală a investiţiei. Acest plafon include fondurile europene şi alte fonduri externe nerambursabile şi contribuţia naţională la aceste fonduri, precum şi contribuţia fondurilor publice de investiţii şi a societăţilor de investiţii. Cu toate acestea, fondurile europene şi alte granturi pot avea un rol important în ce priveşte suportabilitatea proiectelor de PPP. Prin plafonarea contribuţiei maxime a acestor fonduri la 25% din valoarea investiţiei, apare riscul ca proiecte bune, care ar aduce beneficii considerabile societăţii şi ar genera eficienţă economică sub formă de PPP-uri, să nu fie suportabile chiar dacă s-ar putea obţine finanţare suplimentară din partea UE sau alte granturi (peste plafonul de 25%). Un asemenea plafon în ceea ce priveşte proiectele de PPP nu este uzual la nivel internaţional şi limitează capacitatea de a structura în mod optim modelul de finanţare şi de realizare a proiectului. În timp ce articolul 12 alin. (2) din Legea PPP rămâne în vigoare la momentul publicării prezentelor ghiduri, sunt în curs de desfăşurare discuţii pentru a ridica sau a elimina plafonul de 25% astfel încât să se permită flexibilitate şi pentru a încuraja utilizarea fondurilor europene nerambursabile, atunci când sunt disponibile, ca opţiune de finanţare pentru proiectele de PPP. Figura 2: Evaluarea gradului de suportabilitate în procesul de pregătire şi de achiziţie a PPP-urilor (a se vedea imaginea asociată) În general, evaluarea suportabilităţii începe cu identificarea primei estimări brute a costurilor şi veniturilor aferente proiectului şi cu formarea unei prime evaluări la nivel general şi a unei decizii cu privire la continuarea proiectului cu etapa Studiului de Prefezabilitate. La acest moment este suficient să se aibă o idee despre costuri, despre dimensiunea proiectului şi despre sursa de unde va proveni probabil finanţarea. În cazul în care este clar că nu există fonduri suficiente pentru implementarea proiectului, atunci nu există niciun motiv să se treacă mai departe la etapa studiului de fezabilitate. Pe măsură ce proiectul trece de la etapa Studiului de Prefezabilitate la etapele Studiului de Fezabilitate & Fundamentare şi, respectiv, de atribuire, evaluarea mai rafinată a evaluării suportabilităţii este dezvoltată progresiv pe baza modelului financiar şi a estimărilor actualizate cu privire la costuri şi venituri, până când acestea sunt finalizate anterior lansării procedurii de atribuire. Odată ce a fost elaborată documentaţia de atribuire a PPP-ului, evaluarea suportabilităţii este rafinată pe baza procedurii de dialog competitiv (dacă a fost utilizat) şi a clauzelor din contractul de PPP, deoarece contractul de PPP va stabili în mod explicit obligaţiile de plată directe şi contingente şi va include mecanismul exact de plată şi orice ajustări permise, garanţii, condiţii de declanşare şi plăţi în caz de încetare. Pe măsură ce sunt depuse ofertele, procesul continuă prin confirmarea şi actualizarea evaluării suportabilităţii pe baza ofertelor reale. În cele din urmă, în etapa de închidere financiară, se stabileşte tariful de disponibilitate sau de serviciu şi se efectuează o verificare finală şi o ajustare a bugetului. 3.1. Abordarea pas cu pas a evaluării suportabilităţii 3.1.1. Estimarea preliminară a costurilor şi evaluarea suportabilităţii în Etapa 1: Identificarea şi Selectarea Proiectelor de PPP 3.1.1.1. Estimarea preliminară a costurilor Este o bună practică să se înceapă evaluarea preliminară a suportabilităţii proiectului în etapa iniţială a procesului de pregătire a proiectului pentru a înţelege dacă proiectul propus va fi sustenabil din punct de vedere financiar pentru Autoritatea Contractantă/pentru utilizatori, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. În etapa Studiului de Prefezabilitate, Autoritatea Contractantă trebuie să realizeze o estimare preliminară a costurilor proiectului şi să ia în considerare sursa (sursele) de finanţare. Acest exerciţiu va contribui la fundamentarea primei evaluări a suportabilităţii proiectului şi la adoptarea unei decizii privind continuarea sau nu a pregătirii proiectului. Prin intermediul acestui exerciţiu, Autoritatea Contractantă îşi poate forma o idee cu privire la ce variante de proiect sunt suportabile şi pot fi luate în considerare în continuare, dacă opţiunea de proiect preferată poate fi realizată în limitele bugetului disponibil sau dacă trebuie luate în considerare modificări ale anvergurii proiectului. Întrucât acesta este un stadiu incipient, sunt disponibile relativ puţine informaţii, iar consultanţii externi nu au fost încă angajaţi, evaluarea preliminară a suportabilităţii este mult mai puţin detaliată decât analiza de suportabilitate din etapa Studiului de Fezabilitate & Fundamentare; mai degrabă, este suficientă doar pentru a ghida decizia de continuare a proiectului. La acest moment, Autoritatea Contractantă ar trebui să efectueze o estimare preliminară a cheltuielilor de capital şi a costurilor de exploatare şi întreţinere ale proiectului, pe baza structurii, dimensiunii şi a altor caracteristici propuse ale proiectului. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin analiza comparativă a unor proiecte similare, prin cercetarea datelor statistice disponibile (de exemplu, prin intermediul bazelor de date sau al publicaţiilor din industrie, ajustate în funcţie de specificul ţării), prin colectarea de opinii din activităţile de consultare a pieţei şi/sau prin bazarea pe datele furnizate de însăşi Autoritatea Contractantă, deoarece ea are, de obicei, experienţă anterioară cu proiecte de natură similară în ţară (chiar dacă nu sunt PPP-uri). Trebuie subliniat că există o serie de probleme practice de care trebuie să se ţină seama în momentul în care se realizează estimarea preliminară a costurilor proiectului. Acestea includ, dar nu se limitează la: - Subestimarea costurilor viitoare şi, prin urmare, a bugetului prestabilit. Pentru a evita această situaţie, Autoritatea Contractantă trebuie să stabilească un "pachet de suportabilitate" care să lase o marjă suficientă în cazul în care ofertele primite de pe piaţă vor avea un preţ mai ridicat decât cel estimat; – Estimarea doar a costurilor de capital de construcţie (fără a lua în considerare costurile aferente ciclului de viaţă) sau estimarea costurilor de operare şi întreţinere pe baza costurilor serviciului public actual, care sunt de obicei mai mici decât cele dintr-un proiect de PPP, deoarece standardele într-un proiect de PPP sunt de obicei mai ridicate; şi – Ignorarea posibilităţii ca inflaţia costurilor de construcţie să fie mai mare decât cea preconizată. Pentru a evita această situaţie sau pentru a minimiza impactul, Autoritatea Contractantă poate alege să adauge o rezervă pentru situaţii neprevăzute care poate fi estimată, în linii mari, la aproximativ 10% din costurile de construcţie. Metoda anuităţii poate fi utilizată ca o abordare alternativă pentru estimarea plăţilor periodice efectuate de administraţia publică pe durata contractului. Aceasta se poate face pe baza estimării aproximative a cheltuielilor de investiţii, a costului mediu ponderat al capitalului (WACC) estimat care rezumă şi aproximează condiţiile de finanţare, şi a duratei preconizate a contractului. Trebuie remarcat că acestea vor conduce la o estimare foarte generală şi ar putea subestima costurile totale ale proiectului, deoarece această estimare nu include costurile de operare şi de întreţinere, care sunt deosebit de sensibile la inflaţie şi care, în cazul anumitor proiecte de PPP, ar putea constitui o proporţie semnificativă din costurile totale ale proiectului. Vă rugăm consultaţi Anexa 1 pentru un fişier Excel care prezintă un exemplu de lucru simplificat. 3.1.1.2. Identificarea preliminară a surselor de finanţare şi a suportabilităţii Luarea în considerare a sursei (surselor) de finanţare trebuie evaluată încă din prima etapă. înainte de a trece la etapa următoare, este important să existe cel puţin o viziune generală cu privire la următoarele întrebări: 1. Va necesita proiectul sprijin financiar din partea administraţiei publice (ca de exemplu, pentru a achita plăţile de disponibilitate şi/sau pentru a contribui la cheltuielile de capital iniţiale)? 2. În caz afirmativ, există un buget sau un alt mecanism disponibil pentru a achita un astfel de sprijin? În cadrul procesului bugetar din România, elaborarea şi deciziile privind proiectul de buget anual se bazează pe cadrul bugetar pe termen mediu de 4 ani. Cu toate acestea, planurile de cheltuieli pe termen mediu nu au acelaşi orizont de timp precum contractele de PPP pe termen lung. În conformitate cu Legea Nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice şi cu Legea Nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice locale, pentru a realiza angajamente pe mai mulţi ani, precum proiectele de PPP, ordonatorii de credite trebuie să încheie angajamente legale în limitele creditelor de angajament aprobate prin buget pentru exerciţiul bugetar respectiv. În plus, în fiecare an, Ministerul Finanţelor (MF) stabileşte limitele de cheltuieli care sunt aprobate de Guvern pentru anul bugetar pentru fiecare ordonator principal de credite. Cu toate acestea, chiar dacă procesul de elaborare a bugetului României nu se concentrează pe costurile viitoare dincolo de termenul mediu de 4 ani ca factori de decizie, este o bună practică să se urmărească angajamentele anuale totale preconizate (luând în considerare inflaţia plăţilor) dincolo de ciclul bugetar de4 ani pentru a avea o imagine mai clară asupra costurilor viitoare şi pentru a le oferi finanţatorilor o imagine asupra modului în care sunt bugetate proiectele şi pentru a le oferi confortul că Guvernul va fi capabil să îşi îndeplinească angajamentele contractuale pe termen lung. Compararea estimărilor anuale de costuri cu bugetul previzionat permite să se verifice dacă proiectul este aliniat la constrângerile şi priorităţile bugetare şi, prin urmare, dacă este suportabil în cadrul bugetului. Limite privind angajamentele fiscale legate de PPP-uri Este o bună practică internaţională ca administraţiile publice să adopte limite privind angajamentele fiscale directe legate de PPP-uri, pentru a evita blocarea unei părţi prea mari din buget în angajamente de plată fixe pe termen lung prin contracte de PPP (fie în cadrul unui sector, fie la nivel general) şi pentru a se asigura că flexibilitatea viitoare a cheltuielilor în alte domenii nu este limitată în mod excesiv. Aceste limite pot fi stabilite în funcţie de tipul de Autoritate Contractantă şi de dimensiunea şi prioritatea proiectului. Totuşi, în mod normal, astfel de limite nu sunt necesare în etapele iniţiale ale programelor de PPP, cum este cazul României, iar cadrul legal românesc nu impune în prezent astfel de limite. În Tabelul 1 de mai jos sunt prezentaţi câţiva dintre indicatorii posibili de suportabilitate. Tabelul 1: Indicatori de suportabilitate
┌───────────┬───────────────┬────────────────┐
│ │ │Indicator de │
│ │ │suportabilitate │
│ │ │fiscală │
│ │ │(inclusiv │
│Angajament │Cost │proiecţii pe │
│fiscal │ │durata │
│ │ │contractului de │
│ │ │PPP, dincolo de │
│ │ │orizontul pe │
│ │ │termen mediu) │
├───────────┼───────────────┼────────────────┤
│ │ │- Costul anual │
│ │ │ca procent din │
│ │- Contribuţii │bugetul │
│ │de capital │ministerului sau│
│ │estimate ale │al agenţiei │
│ │administraţiei │sectoriale, şi │
│ │publice la │din veniturile │
│Obligaţii │proiect │naţionale anuale│
│directe │Plăţi de │/ deficit- │
│ │disponibilitate│excedent bugetar│
│ │anuale estimate│- Costul ca │
│ │- Valoarea │procent din │
│ │actuală netă │datoria publică │
│ │(VAN) │naţională │
│ │ │- Costul ca │
│ │ │procent din PIB │
├───────────┼───────────────┼────────────────┤
│ │ │- Costul ca │
│ │ │procent din │
│ │ │venitul │
│ │ │ministerului sau│
│ │ │al agenţiei │
│ │- Plată anuală │sectoriale, şi │
│ │estimată sau │din veniturile │
│ │plată medie │naţionale anuale│
│ │preconizată │/ │
│Obligaţii │- Valoarea │deficit-excedent│
│contingente│actuală netă │bugetar │
│ │(VAN) (Cazuri │- Costul ca │
│ │de bază/cazuri │procent din │
│ │nefavorabile) │linia de │
│ │ │contingenţă │
│ │ │- Costul ca │
│ │ │procent din │
│ │ │datoria publică │
│ │ │- Costul ca │
│ │ │procent din PIB │
└───────────┴───────────────┴────────────────┘
În plus faţă de cadrul bugetar, ar putea exista mecanisme de finanţare suplimentare ale UE, cum ar fi combinarea instrumentelor financiare într-o structură de PPP ca sursă suplimentară de finanţare pentru a susţine costurile proiectului. Regulamentul de Stabilire a Dispoziţiilor Comune pentru actuala perioadă de programare oferă informaţii mai detaliate cu privire la acest subiect şi detaliază modalităţile de accesare a acestor mecanisme*7). Totuşi, astfel de structuri, deşi teoretic posibile, nu au fost utilizate pe scară largă până în prezent. *7) Regulamentul UE privind dispoziţiile comune 2021-2027, Combinarea instrumentelor financiare şi a granturilor în cadrul fondurilor de gestionare partajată în perioada de programare 2021-2027, 2021 (https://www.fi-compass.eu/sites/default/files/publications/Combination%20of%20financial%20instruments%20and%20grants 1-Pdf) În PPP-urile bazate pe plăţi efectuate de utilizatori, trebuie evaluate disponibilitatea şi capacitatea utilizatorilor facilităţii de a plăti pentru serviciile furnizate de societatea de proiect. În cazul în care costul preconizat al serviciilor sau tariful este mai mare decât disponibilitatea sau capacitatea de plată, atunci este posibil ca administraţia publică să fie nevoită să ofere un anumit sprijin financiar: acesta ar putea consta în plata parţială a costurilor de capital ale proiectului şi/sau în utilizarea unei combinaţii între plăţi de disponibilitate efectuate de administraţia publică şi tarife de utilizare (această abordare este uneori utilizată, de exemplu, în proiectele de transport urban). Acesta va fi unul dintre factorii care stau la baza deciziei de a continua proiectul, iar dacă studiul de prefezabilitate arată că proiectul propus ar avea ca rezultat un nivel de angajamente fiscale care nu este suportabil în cadrul bugetului, atunci domeniul de aplicare şi structura proiectului trebuie reconsiderate. Dacă rezultatele evaluării preliminare a suportabilităţii în Studiului de Prefezabilitate arată că nivelul preconizat al plăţilor efectuate de administraţia publică este probabil să se încadreze în bugetele disponibile, iar proiectul trece la următoarea etapă de pregătire a PPP-ului, evaluarea preliminară a suportabilităţii va fi dezvoltată în continuare folosind estimări mai precise ale costurilor şi veniturilor în modelul financiar, ca parte a Studiului de Fundamentare.
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Estimarea preliminară a │
│ │costurilor şi evaluarea │
│Ce? │suportabilităţii în Etapa│
│ │1: Identificarea şi │
│ │Selectarea Proiectului de│
│ │PPP │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Când? │Ca parte a Studiului de │
│ │Prefezabilitate. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Să se efectueze o │
│ │evaluare la nivel general│
│ │a costurilor şi │
│ │veniturilor aferente │
│ │proiectului şi să se │
│Care este │determine dacă nivelul │
│obiectivul? │necesar de plăţi │
│ │efectuate de │
│ │administraţia publică │
│ │rezultat se încadrează în│
│ │bugetul Autorităţii │
│ │Contractante sau în alte │
│ │resurse publice. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │1. Estimaţi nivelul │
│ │preliminar al costurilor │
│ │proiectului, atât al │
│ │cheltuielilor de capital,│
│ │cât şi al cheltuielilor │
│ │de operare, al │
│ │veniturilor şi nivelul │
│ │rezultat al plăţilor │
│ │necesar a fi efectuate de│
│ │administraţia publică pe │
│ │durata contractului de │
│ │PPP (pe baza │
│Cum? │informaţiilor disponibile│
│ │în etapa studiului de │
│ │prefezabilitate). │
│ │2. Determinaţi nivelul │
│ │plăţilor necesar a fi │
│ │efectuate de │
│ │administraţia publică ca │
│ │procent din veniturile/ │
│ │bugetul anual al │
│ │Autorităţii Contractante │
│ │şi verificaţi dacă │
│ │proiectul este conform cu│
│ │constrângerile bugetare. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Autoritatea Contractantă,│
│ │cu îndrumare din partea │
│ │UMIP. │
│ │Reţineţi că, în această │
│ │etapă, decizia de a │
│ │continua un proiect sub │
│ │formă de PPP nu a fost │
│ │încă luată şi este │
│ │posibil ca în această │
│ │etapă să nu fi fost │
│Cine este │angajaţi consultanţi. │
│responsabil?│Este probabil ca aceştia │
│ │să fie angajaţi începând │
│ │cu Etapa 2. │
│ │În cazul proiectelor │
│ │naţionale de PPP, în │
│ │această etapă, MF ar │
│ │trebui să ofere o │
│ │aprobare preliminară cu │
│ │privire la │
│ │suportabilitatea │
│ │proiectului. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Împreună cu Analiza │
│ │Potenţialului de │
│ │implementare sub formă de│
│ │PPP şi cu Evaluarea şi │
│ │Alocarea Preliminară a │
│ │Riscurilor, această │
│ │evaluare preliminară a │
│ │suportabilităţii va │
│ │contribui la │
│ │fundamentarea deciziei de│
│ │a sprijini evaluarea şi │
│ │dezvoltarea ulterioară a │
│ │proiectului ca PPP │
│ │potenţial. Dacă evaluarea│
│ │suportabilităţii indică │
│Care sunt │în mod clar că nu există │
│efectele? │surse de finanţare │
│ │disponibile pentru acest │
│ │proiect, nu există niciun│
│ │motiv pentru a trece la │
│ │următoarea etapă de │
│ │pregătire a proiectului. │
│ │Dacă proiectul trece la │
│ │faza următoare, atunci │
│ │estimările privind │
│ │costurile şi veniturile │
│ │proiectului precum şi │
│ │suportabilitatea acestuia│
│ │vor fi revizuite şi │
│ │reevaluate în detaliu în │
│ │etapa de Studiului de │
│ │Fundamentare. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Care este │Estimarea preliminară a │
│rezultatul? │costurilor şi evaluarea │
│ │suportabilităţii. │
└────────────┴─────────────────────────┘
3.1.2. Evaluarea Suportabilităţii cu Ajutorul unui Model Financiar în Etapa 2: Pregătirea unui Studiu de Fezabilitate & Fundamentare Cea de-a doua etapă a procesului de evaluare a suportabilităţii are loc în contextul Studiului de Fezabilitate & Fundamentare. Articolul 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Nr. 39 din 10 mai 2018 privind parteneriatul public-privat prevede că Studiul de Fundamentare trebuie să evidenţieze gradul de suportabilitate a proiectului ca fiind una dintre componentele principale care justifică implementare a proiectului sub formă de PPP. Prezentul ghid descrie toate cerinţele pentru evaluarea suportabilităţii unui proiect ca o componentă a Studiului de Fezabilitate & Fundamentare. Pentru toate celelalte cerinţe ale Studiului de Fundamentare (care nu sunt direct legate de evaluarea suportabilităţii), vă rugăm să consultaţi Anexa 2 din Ghidul Naţional privind Procesele de Pregătire şi de Achiziţie aferente PPP-urilor. Punctul de plecare pentru evaluarea suportabilităţii în Etapa 2 este rezultatul estimării preliminare a costurilor şi al evaluării suportabilităţii din Etapa 1: Identificarea şi Selectarea Proiectelor de PPP. Estimările costurilor şi evaluarea suportabilităţii din Etapa 1 vor trebui revizuite şi actualizate, având în vedere informaţiile noi şi mai detaliate din alte componente ale Studiului de Fezabilitate & Fundamentare, cum ar fi: ● Evaluarea fezabilităţii tehnice ● Estimări mai detaliate ale costurilor şi veniturilor ● Evaluarea pieţei/a cererii; ● Evaluarea şi alocarea riscurilor. Una dintre părţile esenţiale ale Studiului de Fezabilitate & Fundamentare este pregătirea estimărilor de costuri aferente proiectului (cheltuieli de capital şi de operare, precum şi structura de finanţare şi costurile de finanţare preconizate) în conformitate cu specificaţiile privind rezultatul, astfel încât să poată fi evaluate suportabilitatea proiectului şi nivelul de performanţă dorit anterior lansării procedurii de atribuire. Astfel, surprizele neplăcute legate de preţ (de exemplu, toate ofertele depuse au preţul mai ridicat decât se aştepta şi depăşesc bugetul disponibil) pot fi prevenite pe cât posibil. În contextul actual de inflaţie ridicată şi imprevizibilă a costurilor de construcţie, ar putea fi luate în considerare mecanisme de împărţire a acestor riscuri între partenerii publici şi cei privaţi. Autoritatea Contractantă ar trebui să formuleze ipoteze realiste privind costurile pe baza informaţiilor disponibile şi să utilizeze modelul financiar şi consultarea pieţei pentru a testa diverse mecanisme de împărţire a riscurilor legate de costurile de construcţie în ce priveşte suportabilitatea şi acceptarea lor de către piaţă. 3.1.2.1. Rolul modelului financiar Ca parte a studiului de fundamentare şi cu ajutorul consultanţilor, Autoritatea Contractantă trebuie să elaboreze un model financiar detaliat al proiectului, care să includă estimările de costuri, cerinţele de subvenţionare şi de finanţare pe parcursul duratei de viaţă a proiectului de PPP, pe măsură ce devin disponibile informaţii mai detaliate. Autoritatea Contractantă utilizează modelul financiar în următoarele scopuri: ● În cazul PPP-urilor bazate pe plăţi de disponibilitate sau pe alte plăţi efectuate de administraţia publică, modelul financiar este utilizat pentru a prognoza nivelul şi calendarul tarifului de disponibilitate sau al tarifului pentru serviciu care vor fi stipulate ulterior în contractul de PPP încheiat între ofertantul câştigător şi Autoritatea Contractantă. În special, modelul financiar permite determinarea valorii tarifului de disponibilitate sau a tarifului pentru serviciu care este necesară pentru ca proiectul să fie viabil din punct de vedere financiar. În această etapă, acest tarif reprezintă cea mai bună estimare a tarifului de disponibilitate pe care ofertanţii este probabil că o vor prezenta (suma exactă rezultată poate varia în funcţie de costurile specifice ale fiecărui ofertant). Onorariul solicitat de ofertantul câştigător va fi documentat în contractul de PPP şi va trebui plătit de Autoritatea Contractantă contractantului privat pe durata contractului de PPP. Autoritatea Contractantă ar trebui să estimeze tariful de disponibilitate sau de serviciu pe durata de viaţă a proiectului pentru a evalua suportabilitatea proiectului şi pentru a-şi pregăti bugetul. Dacă tariful de disponibilitate sau de serviciu estimat depăşeşte bugetul disponibil al Autorităţii Contractante, atunci Autoritatea Contractantă poate constata că trebuie să reducă domeniul de aplicare al proiectului. Dacă acest lucru cauzează probleme legate de faptul că proiectul nu mai poate satisface nevoile identificate, atunci Autoritatea Contractantă ar putea fi nevoită să ia în considerare posibilitatea de a nu continua proiectul în regim de ppp în momentul respectiv. ● În cazul PPP-urilor bazate pe tarife de utilizare, modelul financiar este utilizat pentru a estima valoarea tarifului care va trebui colectat de la utilizatorii serviciilor aferente proiectului pentru ca proiectul să fie viabil din punct de vedere financiar. În acest caz, tarifele nu sunt plătite de Autoritatea Contractantă, ci de către utilizatorii proiectului. Totuşi, este necesar să se estimeze valoarea tarifului de utilizare pentru a evalua suportabilitatea acestuia pentru utilizatori. Dacă tariful de utilizare rezultat pare a fi prea ridicat (de exemplu, este considerat a nu fi suportabil pentru anumite grupuri sociale), atunci ar putea fi necesar sprijinul administraţiei publice pentru proiect, iar modelul financiar va servi drept instrument pentru a determina nivelul de sprijin din partea administraţiei publice necesar pentru a face proiectul viabil din punct de vedere financiar. ● În plus, pot fi comparate diferite tipuri de sprijin din partea administraţiei publice (cum ar fi granturile iniţiale, granturile periodice, împrumuturile de concesionare, garanţiile) pentru a determina cel mai eficient pachet de sprijin. Modelul financiar de PPP permite pregătirea unei estimări privind impactul asupra bugetului public pe durata contractului de PPP. Această prognoză se referă la nivelul şi calendarul cheltuielilor de numerar ale administraţiei publice în cadrul contractului de PPP şi este relevantă pentru gestionarea trezoreriei (în sensul că Autoritatea Contractantă trebuie să dispună în orice moment de suficiente resurse de numerar pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată faţă de partenerul privat). Această prognoză este preliminară şi va fi actualizată pe măsură ce devin disponibile mai multe informaţii (de exemplu, prin consultarea pieţei). Există, totodată, o suprapunere cu evaluarea Eficienţei Economice, deoarece o formă a modelului financiar de PPP va fi, de asemenea, utilizată pentru a compara opţiunea de implementare sub formă de PPP cu Comparatorul Sectorului Public (dar este important să nu se confunde analiza pentru scopuri de eficienţă economică a proiectelor de PPP cu analiza în scop de suportabilitate, chiar dacă ele pot implica modele financiare similare), dar, în mod clar, ipotezele datelor de intrare relevante utilizate trebuie să fie aceleaşi. Ulterior, în etapa de atribuire, modelul financiar de PPP poate fi utilizat pentru a compara şi a verifica în mod logic ipotezele iniţiale ale administraţiei publice cu cele utilizate de ofertanţi şi poate fi actualizat în continuare pe baza propunerii financiare finale a ofertantului câştigător sau poate fi utilizat pentru a pune sub semnul întrebării unele dintre ipotezele de cost utilizate de ofertanţi. Cu toate acestea, ca parte a Studiului de Fezabilitate & Fundamentare, estimările iniţiale sunt utilizate pentru a evalua suportabilitatea pe termen lung a proiectului pe durata preconizată a contractului de PPP. Evaluarea suportabilităţii ar trebui să includă o listă de plăţi contingente şi, dacă este posibil, estimări ale valorilor potenţiale ale acestora.*8) *8) Pentru o explicaţie detaliată cu privire la obligaţiile contingente, vă rugăm să consultaţi resursele publice existente, cum ar fi Analiza şi Gestionarea Riscurilor Fiscale - Cele mai bune practici, FMI, 2016; Gestionarea Obligaţiilor Contingente în Parteneriatele Public-Private, Irwin, Mokdad, 2010; Guvernul la Risc: Obligaţiile Contingente Şi Riscul Fiscal, Banca Mondială, 2002. Se recomandă ca Guvernul României să elaboreze un cadru detaliat şi orientări pentru gestionarea angajamentelor fiscale şi a obligaţiilor contingente care decurg din contractele de PPP, în conformitate cu bunele practici internaţionale. În plus, modelul financiar este utilizat pentru a testa sensibilitatea plăţilor efectuate de administraţia publică estimate la diverşi parametri şi ipoteze de cost, pentru a evalua soliditatea viabilităţii financiare (din perspectiva contractantului) şi a suportabilităţii (din perspectiva Autorităţii Contractante). Aceasta poate include sensibilitatea la cerere, veniturile contractantului, inflaţie, cheltuieli de investiţii, diverse elemente de costuri de operare, ipoteze privind costurile de finanţare (rentabilitatea necesară şi procentul de capital propriu necesar, ipotezele privind costul datoriei etc.), printre altele. 3.1.2.2. Structura modelului financiar În etapa studiului de fundamentare, modelul financiar al PPP-ului este inclus, de obicei, în domeniul de activitate al consultanţilor în tranzacţii ai Autorităţii Contractante. În general, modelul financiar include modulele prezentate în Tabelul 2 de mai jos. Tabelul 2: Modulele unui model financiar
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │Toţi parametrii datelor │
│ │de intrare, împărţiţi în│
│• Date de │secţiuni: date ale │
│intrare │proiectului, cheltuieli │
│ │de capital, cheltuieli │
│ │de operare, venituri, │
│ │finanţare, impozite,... │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Calendarele temporale │
│ │(perioada modelului, │
│• Timp şi │perioada de construcţie,│
│escaladare │perioada de operare, │
│ │printre altele) şi │
│ │indicii de preţ/ │
│ │inflaţie. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Costurile de dezvoltare │
│• Cheltuieli │şi de construcţie, │
│de capital │eşalonate în timp, pe │
│ │bază de angajamente. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Costuri de întreţinere │
│• Cheltuieli │şi de operare, eşalonate│
│de operare │în timp, pe bază de │
│ │angajamente. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Fluxuri de venituri (şi │
│• Venituri şi│orice intrări de │
│alte intrări │fonduri, de exemplu, │
│de fonduri │pentru a plăti parţial │
│ │cheltuielile de │
│ │investiţii). │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Intrări presupuse sub │
│ │formă de capitaluri │
│ │proprii şi diverse │
│ │tipuri de datorii │
│ │(împrumuturi pe termen │
│ │scurt, datorii │
│• Intrări de │subordonate, împrumuturi│
│finanţare │de concesionare, │
│ │împrumuturi bancare, │
│ │printre altele). Fiecare│
│ │formă de finanţare cu │
│ │condiţii diferite │
│ │(dobânzi, comisioane, │
│ │printre altele) trebuie │
│ │să fie modelată separat.│
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Modelarea fluxurilor de │
│ │numerar legate de │
│• Ieşiri de │serviciul datoriei: │
│finanţare │dobânzi, comisioane, │
│ │rambursarea datoriei şi │
│ │plata dividendelor din │
│ │acţiuni │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Stabilirea şi forma │
│ │conturilor de rezervă, │
│• Conturi de │precum contul de rezervă│
│rezervă │al serviciului datoriei │
│ │(CRSD) şi conturile de │
│ │rezervă pentru │
│ │întreţinere (CRÎ). │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Modelarea termenelor de │
│ │plată a costurilor şi │
│• Capital │veniturilor, care │
│circulant │determină soldurile │
│ │conturilor de creanţe şi│
│ │de datorii. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Modelarea elementelor │
│ │contabile, în special: │
│ │- crearea şi deprecierea│
│ │/amortizarea activelor; │
│ │- profituri şi impozitul│
│ │pe profit; │
│ │- dividende; │
│ │- taxa pe valoarea │
│ │adăugată. │
│• │Elementele contabile │
│Contabilitate│trebuie să fie modelate │
│şi impozite │în conformitate cu │
│ │standardele naţionale de│
│ │contabilitate şi cu │
│ │normele fiscale. Dacă nu│
│ │sunt disponibile │
│ │standarde contabile │
│ │naţionale, trebuie să se│
│ │respecte standardele │
│ │internaţionale de │
│ │contabilitate (IAS şi │
│ │IFRS). │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │În acest modul, │
│ │rezultatele din modulele│
│ │anterioare sunt reunite │
│ │în trei situaţii │
│• Situaţii │financiare: │
│financiare │- situaţia fluxurilor de│
│ │numerar; │
│ │- contul de profit şi │
│ │pierdere; │
│ │- bilanţ. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │Calcularea ratelor │
│ │financiare (rata internă│
│ │de rentabilitate a │
│ │proiectului, rata │
│ │internă a rentabilităţii│
│• Rate │capitalului propriu, │
│ │raportul de acoperire a │
│ │serviciului datoriei │
│ │(DSCR), gradul de │
│ │îndatorare, printre │
│ │altele). │
└─────────────┴────────────────────────┘
Modelul financiar de PPP permite analiza tuturor aspectelor legate de fezabilitatea financiară. Prin urmare, proiectul este considerat fezabil dacă: ● rentabilitatea pentru acţionari este mai mare sau egală cu rata ţintă de rentabilitate; ● împrumuturile pot fi rambursate la timp; ● soldul de numerar rămâne pozitiv; ● DSCR-urile minime depăşesc nivelurile preconizate a fi prevăzute în acordul de finanţare al contractantului privat; ● rata de îndatorare nu depăşeşte nivelul maxim care va fi prevăzut în acordul (acordurile) de finanţare al (ale) contractantului privat. Dacă se constată că proiectul nu este fezabil din punct de vedere financiar, atunci trebuie explorate soluţii alternative, cum ar fi: ● ajustarea plăţilor/tarifului de disponibilitate; ● modificarea domeniului de aplicare a proiectului; ● implementarea proiectului în etape; ● ajustarea perioadei contractuale astfel încât contractantul să aibă mai mult timp la dispoziţie pentru recuperarea investiţiei iniţiale; ● furnizarea de forme suplimentare de sprijin financiar din partea administraţiei publice (de exemplu, pentru o parte din cheltuielile de investiţii). Modelul financiar de PPP permite determinarea măsurii în care soluţiile de mai sus pot fi puse în aplicare pentru a obţine fezabilitatea financiară a proiectului. Există diverse modele şi standarde stabilite pentru modelele financiare de PPP, cum ar fi Standardul FAST*9). Cerinţele şi standardele vor constitui o parte importantă a termenilor de referinţă pentru Consultanţii în Tranzacţii, care ar trebui să asiste Autoritatea Contractantă cu elaborarea modelului financiar şi să contribuie la selectarea ipotezelor adecvate care vor fi utilizate. *9) https://www.fast-standard.org/ 3.1.2.3. Modelul financiar pentru evaluarea suportabilităţii din perspectiva administraţiei publice În vreme ce evaluarea fezabilităţii financiare a proiectului se realizează din punctul de vedere al contractantului, scopul modelului este să îi permită Autorităţii Contractante să efectueze o evaluare a suportabilităţii şi, prin urmare, să identifice consecinţele financiare ale proiectului de PPP pentru bugetul public. Aceasta include evaluarea sprijinului necesar din partea administraţiei publice şi a obligaţiilor de plată directe şi contingente. Pentru evaluarea angajamentelor financiare preconizate ale administraţiei publice, modelul financiar prognozează următoarele elemente ale fluxurilor de numerar care trebuie finanţate din, sau să se regăsească în, bugetul Autorităţii Contractante sau al altor entităţi publice: ● Obligaţiile de plată directe: - tariful de disponibilitate plătit de Autoritatea Contractantă; – subvenţii de capital (subvenţii iniţiale pentru a acoperi o parte din cheltuielile de capital); – granturi în natură (de exemplu, grant pentru utilizarea terenurilor necesare construirii proiectului); – subvenţie anuală fixă;subvenţie plătibilă în timpul perioadei de operare, cum ar fi finanţarea deficitului de viabilitate; – deduceri fiscale; – tarife de concesiune, dacă este cazul, plătite de contractant Autorităţii Contractante. ● Obligaţii de plată contingente - compensaţii în cazul unor evenimente de risc; – ratele de distribuire în cadrul garanţiilor de împrumut (dacă este cazul); – plăţi în caz de încetare anticipată a contractului. Pentru obligaţiile de plată contingente, modelul financiar estimează cheltuielile fiscale care vor apărea în cazul în care se produce un anumit risc sau eveniment de încetare. Pentru a obţine o estimare a cheltuielilor fiscale preconizate, aceste informaţii se combină cu estimările privind probabilitatea ca acest risc sau eveniment de încetare să se producă. 3.1.2.4. Note privind elaborarea modelelor financiare Există anumite aspecte legate de elaborarea modelelor financiare care sunt important de reţinut: ● Deoarece evaluarea suportabilităţii se bazează pe estimarea costurilor viitoare, se poate adăuga o marjă rezonabilă la costurile preconizate pentru a permite eventuale modificări ale ipotezelor de cost. Prin urmare, modelul financiar ar trebui să includă o serie de analize de sensibilitate şi să lase o marjă suficientă pentru situaţia în care costurile se dovedesc a fi subestimate, iar ofertele reale sunt mai oneroase decât cele preconizate. Aceasta va indica nivelul maxim al plăţilor efectuate de administraţia publică ce ar putea fi necesare, adesea denumit buget sau "pachet de costuri". ● Toate estimările de costuri şi venituri trebuie exprimate în termeni nominali (adică, ajustate în funcţie de inflaţie) pentru a determina viitoarele fluxuri de plăţi nominale aşteptate de la administraţia publică. ● O altă problemă poate rezulta din supraestimarea veniturilor preconizate aferente proiectului sau din supraestimarea veniturilor preconizate din vânzarea unor terenuri publice de la care se aşteaptă că ar putea fi folosite pentru a finanţa o parte din investiţia iniţială. ● Pentru a evita subestimarea costurilor, acestea ar trebui să se bazeze mai degrabă pe costurile solicitate efectiv de piaţa privată decât pe costurile unui serviciu similar furnizat de sectorul public, deoarece costurile de piaţă ar putea fi mai mari (de exemplu, reflectând costurile reale pe termen lung pentru menţinerea proiectului la standardele solicitate). ● În general, tarifele de disponibilitate şi de serviciu nu ar trebui să fie "modelate" sau manevrate în aşa fel încât să pară scăzute la începutul contractului (şi mai mari în anii următori) pentru a arăta că proiectul este suportabil numai în primii ani de derulare a contractului.
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Evaluarea │
│ │suportabilităţii │
│ │utilizând un Model │
│Ce? │Financiar în Etapa 2: │
│ │Pregătirea unui Studiu de│
│ │Fezabilitate & │
│ │Fundamentare │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Ca parte a Studiului de │
│Când? │Fezabilitate & │
│ │Fundamentare │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Efectuarea unei evaluări │
│ │cuprinzătoare a │
│ │suportabilităţii │
│ │proiectului şi │
│ │determinarea obligaţiilor│
│Care este │de plată directe şi │
│obiectivul? │contingente şi │
│ │verificarea fezabilităţii│
│ │bugetare a plăţilor │
│ │necesare a fi efectuate │
│ │de către administraţia │
│ │publică │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │1. Revizuiţi şi │
│ │actualizaţi estimările de│
│ │costuri din Etapa 1. │
│ │2. Elaboraţi un model │
│ │financiar al proiectului │
│ │care să includă │
│ │estimările de costuri şi │
│ │cerinţele de numerar pe │
│ │durata de viaţă a │
│ │proiectului de PPP │
│ │estimate în etapa │
│ │anterioară şi să │
│ │calculeze nivelul şi │
│ │calendarul plăţilor │
│ │necesar a fi efectuate de│
│ │către administraţia │
│ │publică. │
│ │3. Actualizaţi modelul │
│ │financiar pe durata │
│ │pregătirii proiectului pe│
│ │baza noilor informaţii │
│ │provenite din │
│ │componentele studiului de│
│Cum? │fundamentare precum şi a │
│ │opiniilor primite în urma│
│ │consultării pieţei. │
│ │Pentru o explicaţie a │
│ │conceptului de consultare│
│ │a pieţei, vă rugăm să │
│ │consultaţi Ghidul │
│ │Naţional privind │
│ │Procesele de Pregătire şi│
│ │de Achiziţie aferente │
│ │PPP-urilor. │
│ │4. Determinaţi nivelul │
│ │plăţilor necesar a fi │
│ │efectuate de │
│ │administraţia publică ca │
│ │procent din veniturile/ │
│ │bugetul anual al │
│ │Autorităţii Contractante │
│ │sau capacitatea │
│ │Autorităţii Contractante │
│ │de a asigura serviciul │
│ │datoriei efective şi │
│ │verificaţi dacă proiectul│
│ │este conform │
│ │constrângerilor bugetare.│
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Autoritatea Contractantă,│
│ │cu îndrumarea UMIP şi cu │
│ │sprijinul consultanţilor │
│ │săi tehnici şi │
│ │financiari. │
│ │Odată finalizat, Studiul │
│ │de Fezabilitate & │
│ │Fundamentare trebuie │
│ │înaintat Ministerului │
│ │Finanţelor unde │
│ │conformitatea proiectului│
│ │cu criteriile de │
│ │prioritizare va fi │
│ │analizată de către │
│ │Unitatea de Management al│
│ │Investiţiilor Publice iar│
│ │concluziile sale vor fi │
│ │prezentate conducerii │
│ │Ministerului Finanţelor. │
│ │Aplicarea criteriilor de │
│ │evaluare şi de │
│ │prioritizare şi │
│ │examinarea aplicării lor │
│ │de către MF nu sunt │
│ │necesare pentru │
│ │proiectele care sunt │
│ │finanţate exclusiv din │
│ │bugetele administraţiilor│
│ │publice locale şi pentru │
│ │proiectele a căror │
│ │valoare totală estimată │
│ │nu depăşeşte 100 de │
│ │milioane de lei. │
│ │În urma examinării de │
│ │către Ministerul │
│Cine este │Finanţelor, Autoritatea │
│responsabil?│Contractantă trebuie să │
│ │prezinte Studiul de │
│ │Fezabilitate & │
│ │Fundamentare Consiliului │
│ │Interministerial de │
│ │Avizare a Lucrărilor │
│ │Publice de Interes │
│ │Naţional şi Locuinţelor │
│ │(Consiliul │
│ │Interministerial). Avizul│
│ │Consiliului │
│ │Interministerial nu este │
│ │necesar pentru proiectele│
│ │care sunt finanţate │
│ │exclusiv din bugetele │
│ │autorităţilor locale. │
│ │Studiul de Fezabilitate &│
│ │Fundamentare final │
│ │trebuie supus aprobării │
│ │Guvernului în cazul │
│ │proiectelor │
│ │administraţiei publice │
│ │centrale sau aprobării │
│ │autorităţilor publice │
│ │locale în cazul │
│ │proiectelor iniţiate de │
│ │autorităţile publice │
│ │locale. în cazul │
│ │proiectelor iniţiate de │
│ │autorităţile locale care │
│ │au nevoie de sprijin │
│ │suplimentar de la bugetul│
│ │de stat, vor fi necesare │
│ │atât aprobarea │
│ │autorităţilor publice │
│ │locale cât şi aprobarea │
│ │Guvernului. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Un nivel estimat al │
│Care sunt │plăţilor din bugete │
│efectele? │publice necesare şi al │
│ │datoriilor contingente. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Un model financiar şi o │
│Care este │evaluare a │
│rezultatul? │suportabilităţii care să │
│ │facă parte din studiul de│
│ │fundamentare. │
└────────────┴─────────────────────────┘
3.1.3. Reconfirmarea şi actualizarea evaluării suportabilităţii din Pasul 1 al Etapei 3: Atribuirea PPP-ului Odată ce Studiul de Fezabilitate & Fundamentare este finalizat şi se ia decizia de a continua, evaluarea suportabilităţii este rafinată pe baza proiectului de contract de PPP elaborat în Pasul 1 al Etapei 3 a Procesului de PPP.
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Reconfirmarea si │
│ │actualizarea evaluării │
│Ce? │suportabilităţii din │
│ │Pasul 1 al Etapei 3: │
│ │Atribuirea PPP-ului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │În etapa de elaborare a │
│Când? │documentaţiei de │
│ │atribuire. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Rafinarea evaluării │
│ │suportabilităţii │
│Care este │proiectului şi │
│obiectivul? │determinarea obligaţiilor│
│ │de plată directe şi │
│ │contingente. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │1. Revizuiţi şi │
│ │actualizaţi nivelul şi │
│ │calendarul plăţilor │
│ │efectuate de │
│ │administraţia publică din│
│ │Etapa 2 pe baza │
│ │proiectului de contract │
│ │de PPP. │
│Cum? │2. Pregătiţi lista │
│ │obligaţiilor de plată │
│ │contingente şi estimaţi │
│ │datoriile contingente pe │
│ │care administraţia │
│ │publică ar putea fi │
│ │nevoită să le execute în │
│ │baza proiectului de │
│ │contract de PPP. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Autoritatea Contractantă,│
│ │cu îndrumarea UMIP şi cu │
│ │sprijinul consultanţilor │
│ │săi tehnici şi │
│ │financiari. │
│ │Înainte de a lansa │
│ │proiectul pe piaţă, │
│ │Autoritatea Contractantă │
│ │trebuie să se asigure că │
│ │bugetul pentru proiect va│
│ │fi disponibil. Prin │
│ │urmare, pentru proiectele│
│ │de PPP ale administraţiei│
│ │centrale, se poate │
│ │solicita o aprobare │
│ │preliminară a bugetului │
│ │de la Ministerul │
│ │Finanţelor. în cazul în │
│ │care nu se obţine o │
│ │aprobare bugetară │
│ │preliminară în această │
│ │etapă, Autoritatea │
│ │Contractantă riscă să se │
│ │confrunte cu lipsa unei │
│ │aprobări bugetare după ce│
│Cine este │a desfăşurat întreaga │
│responsabil?│procedură de atribuire, │
│ │ceea ce poate fi nu numai│
│ │în detrimentul │
│ │proiectului, ci poate │
│ │avea şi un impact negativ│
│ │asupra reputaţiei │
│ │administraţiei publice în│
│ │faţa investitorilor şi │
│ │operatorilor privaţi │
│ │pentru proiectele de PPP.│
│ │În absenţa unor prevederi│
│ │legale care să impună o │
│ │aprobare preliminară a │
│ │bugetului de la │
│ │Ministerul Finanţelor, se│
│ │recomandă cu tărie ca │
│ │Autoritatea Contractantă │
│ │să verifice, ca parte a │
│ │aprobării pe care o emite│
│ │în această etapă, că vor │
│ │fi disponibile resursele │
│ │bugetare necesare pentru │
│ │îndeplinirea tuturor │
│ │obligaţiilor de plată │
│ │aferente proiectului de │
│ │PPP. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Un nivel estimat al │
│ │plăţilor necesar a fi │
│Care sunt │suportate de │
│efectele? │administraţia publică şi │
│ │al datoriilor │
│ │contingente. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Care este │Un model financiar │
│rezultatul? │perfecţionat şi evaluarea│
│ │suportabilităţii. │
└────────────┴─────────────────────────┘
3.1.4. Confirmarea finală a Evaluării Suportabilităţii Financiare a ofertei câştigătoare în Pasul 5 al Etapei 3: Atribuirea PPP-ului Odată luată decizia de a trece la etapa de atribuire, estimările privind plăţile ce trebuie efectuate de administraţia publică sunt utilizate pentru a compara propunerile financiare ale ofertanţilor şi pentru a compara gradul de suportabilitate al ofertelor. Dacă toate propunerile sunt semnificativ mai scumpe decât estimarea din modelul financiar, trebuie identificate cauzele acestei discrepanţe. Este posibil ca ipotezele din modelul financiar să fi fost prea optimiste. Totuşi, există şi posibilitatea ca ofertantul să fi supraestimat anumite elemente de cost (de exemplu, pentru a obţine o performanţă mai mare decât cea strict necesară pentru Autoritatea Contractantă). După finalizarea evaluării ofertelor, este necesar ca Autoritatea Contractantă să efectueze reconfirmarea finală a suportabilităţii pe baza ofertei ofertantului câştigător.
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Confirmarea finală a │
│ │Evaluării Suportabilităţii│
│Ce? │Financiare a Ofertei │
│ │Câştigătoare în Pasul 5 al│
│ │Etapei 3: Atribuirea │
│ │PPP-ului │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │În timpul evaluării │
│Când? │ofertelor şi al selectării│
│ │ofertantului câştigător. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Evaluarea comparativă a │
│ │propunerilor financiare │
│Care este │ale ofertanţilor şi │
│obiectivul?│verificarea gradului de │
│ │suportabilitate a │
│ │proiectului. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │1. Comparaţi rezultatele │
│ │şi ipotezele modelelor │
│ │financiare ale │
│ │ofertanţilor cu estimările│
│ │privind plăţile ce trebuie│
│ │efectuate de administraţia│
│ │publică. │
│Cum? │2. Actualizaţi şi │
│ │clarificaţi ipotezele, │
│ │dacă este necesar, în │
│ │cadrul negocierilor cu │
│ │ofertanţii. │
│ │3. Confirmaţi gradul de │
│ │suportabilitate a │
│ │proiectului. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Autoritatea Contractantă, │
│ │cu îndrumarea UMIP şi cu │
│ │sprijinul consultanţilor │
│ │săi tehnici şi financiari.│
│ │În etapa următoare, Etapa │
│ │4: Semnarea Contractului │
│ │de PPP şi închiderea │
│ │Financiară, chiar înainte │
│ │de semnarea contractului │
│ │de PPP final, MF ar trebui│
│ │să ofere aprobarea sa │
│Cine? │finală. în cazul │
│ │proiectelor de PPP care │
│ │implică sprijinul │
│ │administraţiei centrale, │
│ │MF ar trebui să aprobe │
│ │AFDC care rezultă din │
│ │contractul final de PPP │
│ │pentru a se asigura că │
│ │proiectul beneficiază de │
│ │sprijinul necesar din │
│ │partea MF pentru a fi │
│ │realizat. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Estimarea finală a │
│Care sunt │suportabilităţii │
│efectele? │proiectului şi a expunerii│
│ │administraţiei publice. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Care este │Evaluarea Finală a │
│rezultatul?│Suportabilităţii │
└───────────┴──────────────────────────┘
3.1.5. Verificarea finală şi ajustarea bugetului în Pasul 3 al Etapei 4: Semnarea Contractului de PPP şi Închiderea Financiară În etapa de închidere financiară, modelul financiar este utilizat pentru a stabili tarifele de disponibilitate sau de serviciu în cazul în care acestea depind de ratele dobânzii la data închiderii financiare. Deoarece ofertanţii trebuie să declare în ofertele lor un tarif de disponibilitate sau de serviciu fix, aceştia îşi asumă un anumit cost al datoriei şi, prin urmare, riscul ratei dobânzii, întrucât ratele ar putea să sufere modificări (în sus sau în jos) până la momentul închiderii financiare. O modalitate de gestionare a acestei probleme este ca ofertanţii să acopere rata dobânzii înainte de închiderea financiară prin intermediul unui swaption. (schimb de rate ale dobânzii) În general, documentaţia de atribuire specifică ratele swap care urmează să fie utilizate de ofertanţi pentru a putea compara ofertele. Aceste rate ar trebui să includă o marjă rezonabilă faţă de ratele pieţei pentru a se asigura că proiectul rămâne suportabil. Alternativ, pentru a gestiona acelaşi risc fără a încheia o operaţiune de swap, Autoritatea Contractantă poate fi de acord să suporte riscul şi beneficiul fluctuaţiilor ratei dobânzii (de bază) între ratele de la momentul ofertei şi ratele finale de la data închiderii financiare. În orice caz, închiderea financiară şi stabilirea ratei dobânzii la data închiderii financiare sunt responsabilitatea contractantului privat. Totuşi, acest proces trebuie supravegheat de Autoritatea Contractantă şi de consultanţii săi financiari, iar Autoritatea Contractantă ar trebui să fie de acord cu termenii finali ai swaption-ului sau ai ajustării pentru împărţirea riscului asociat ratei dobânzii. La acest moment nu se face nicio reevaluare a capacităţii de plată, dar bugetul este ajustat luând în considerare impactul fluctuaţiilor ratei dobânzii.
┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Verificarea finală si │
│ │ajustarea bugetului în │
│Ce? │Pasul 3 al Etapei 4: │
│ │Semnarea Contractului de │
│ │PPP si Închiderea │
│ │Financiară │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Când? │În etapa de închidere │
│ │financiară. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Care este │Stabilirea ratelor │
│obiectivul?│dobânzii şi ajustarea │
│ │bugetul proiectului. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │1. Verificaţi impactul │
│ │ratei swap sau al altui │
│ │mecanism de împărţire a │
│ │riscului asociat ratei │
│ │dobânzii şi supravegheaţi │
│Cum? │selecţia acestuia. │
│ │2. Actualizaţi bugetul │
│ │final al proiectului pe │
│ │baza tarifelor finale de │
│ │disponibilitate sau de │
│ │serviciu. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Autoritatea Contractantă, │
│Cine? │cu îndrumarea UMIP şi cu │
│ │sprijinul consultanţilor │
│ │săi tehnici şi financiari.│
├───────────┼──────────────────────────┤
│Care este │Verificarea finală şi │
│rezultatul?│ajustarea bugetului. │
└───────────┴──────────────────────────┘
ANEXA 1 Exemple de calcul pentru estimarea preliminară a costurilor După cum se menţionează în Secţiunea Eroare! Fără sursă de referinţă., vă rugăm să consultaţi foaia de calcul Excel ataşată pentru un exemplu de estimare simplificată a costurilor preliminare care să fundamenteze decizia de a trece la etapa Studiului de Fezabilitate & Fundamentare. -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
