ANEXA nr. 1 la Ordinul nr. 1071/2009 (Anexa nr. 4 la OMTCT nr. 157/2007) METODOLOGIE DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR PARTEA a IV-a - BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR ŞI APARTAMENTELOR Indicativ Mc 001/4 - 2009 INTRODUCERE Breviar de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi apartamentelor 1. Domeniul de aplicare Prevederile acestui breviar se referă la sistematizarea modului de aplicare a Metodologiei de calcul privind performanţa energetică a clădirilor Mc001-2006. Domeniul de aplicare este cel privind: ● calculul indicatorilor de performanţă energetică a clădirilor; ● calculul consumurilor de energie aferente tipurilor de instalaţii interioare care asigură confortul sau condiţiile interioare de muncă; ● întocmirea certificatului energetic al clădirilor; ● auditul energetic şi analiza eficienţei economice a soluţiilor de creştere a performanţei energetice a clădirilor existente şi instalaţiilor aferente. Breviarul de calcul se aplică atât clădirilor şi apartamentelor existente care se certifică sau se auditează energetic cât şi clădirilor şi apartamentelor noi care necesită certificat energetic. 2. Utilizatori Prezenta lucrare se adresează în mod direct următorilor factori: - auditorilor energetici pentru clădiri care întocmesc certificate şi realizează auditurile energetice ale clădirilor; – inginerilor şi specialiştilor implicaţi în activitatea de evaluare a consumurilor de energie rezultate din exploatarea clădirilor şi a instalaţiilor aferente; – experţilor tehnici şi verificatorilor de proiecte; – persoanelor şi instituţiilor însărcinate cu prognoza şi întocmirea programelor de economisire a energiei la nivel local sau naţional; – Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Economiei, Ministerului Mediului etc. – administraţiilor publice locale, Primării şi Consilii Locale, responsabile cu aplicarea programelor de reabilitare energetică a clădirilor; – instituţii cu atribuţii de control în domeniul construcţiilor (Inspectoratul de Stat în Construcţii) şi mediului (Garda Naţională de Mediu etc.). 3. Necesitate şi scop Metodologia de calcul privind performanţa energetică a clădirilor Mc001-2006 a fost elaborată pe baza standardelor europene şi conţine un volum foarte mare de informaţii. Metodologia acoperă toate tipurile de clădiri echipate cu sisteme diverse de instalaţii, ceea ce a necesitat introducerea unor detalieri şi explicaţii suplimentare. Utilizarea directă a lucrării este anevoioasă, fiind necesară precizarea unor proceduri clare de calcul. Breviarul de calcul al performanţei energetice a clădirilor are ca obiectiv prezentarea unui material concis şi sistematizat, bazat pe scheme generale care ajută utilizatorii în aplicarea Metodologiei Mc001-2006 atât pentru clădirile noi cât şi pentru cele existente. Breviarul preia din Metodologia Mc001 o serie de relaţii de calcul necesare pentru a înţelege schemele generale şi etapele care trebuie parcurse. Pentru valorile parametrilor de calcul se fac trimiteri la Metodologia de calcul Mc001 şi la anexele cuprinse în această lucrare. 4. Armonizare cu normele europene Acest breviar s-a elaborat în concordanţă cu normele şi standardele europene care au stat la baza întocmirii Metodologiei de calcul Mc001-2006. I. CLASIFICAREA CLĂDIRILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL APLICĂRII METODOLOGIEI Mc001 Pentru aplicarea corectă a Metodologiei de calcul al performanţei energetice a clădirilor Mc001-2006 (denumită în continuare Metodologia Mc001) este necesară încadrarea clădirii analizate (construcţie+instalaţiile aferente) într-una din următoarele situaţii de calcul: ● Clădire existentă sau clădire nouă (în faza de proiectare sau având mai puţin de 2 ani de funcţionare, în garanţie); ● Clădire rezidenţială (individuală sau colectivă) sau clădire din domeniul terţiar (şcoli, spitale, săli de spectacol, spaţii comerciale, birouri, bănci sau alte tipuri); ● Clădire monozonă sau multizonă; ● Apartament în clădire existentă sau clădire nouă; ● Clădire cu ocupare continuă sau discontinuă (instalaţiile au funcţionare continuă sau intermitentă); ● Clădire de categoria I (clădirile cu "ocupare continuă" şi clădirile cu "ocupare discontinuă" de clasă de inerţie termică mare) sau clădire de categoria II (clădirile cu "ocupare discontinuă" şi clasă de inerţie medie sau mică); ● Clădire prevăzută cu instalaţii de - încălzire + iluminat + a.c.c. – încălzire + iluminat + a.c.c. + ventilare mecanică – încălzire + iluminat + a.c.c. + climatizare – alte combinaţii de instalaţii. Aplicarea Metodologiei Mc001 se face în funcţie de tipul şi complexitatea instalaţiilor (încălzire, iluminat, a.c.c., răcire/climatizare, ventilare), utilizând ecuaţiile particulare de calcul al performanţei energetice a clădirii analizate. Spre exemplu: - alimentarea cu căldură se poate realiza dintr-o sursă de căldură exterioară clădirii ("încălzire urbană") sau dintr-o sursă de căldură înglobată în clădire ("încălzire proprie"); sursa de energie poate fi clasică (consum de combustibil fosil) sau regenerabilă (biomasă, pompe de căldură, instalaţii solare pasive sau active, centrale de co- sau tri-generare, celule fotovoltaice, instalaţii eoliene etc.); – ventilarea poate fi naturală (organizată), mecanică sau mixtă; – răcirea se poate realiza cu aparate de tip split, cu aer tratat în centrale de tratare a aerului, cu ventilo-convectoare etc.; – apa caldă de consum se poate obţine în instalaţii exterioare sau interioare clădirii, consumând combustibil fosil, energie solară sau doar energie electrică. Definiţiile mărimilor fizice utilizate în BREVIARUL DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR (denumit în continuare Breviar de calcul) precum şi notaţiile acestora sunt indicate în Metodologia Mc001, capitolul I.4 "Terminologie şi notaţii". II. SCHEME GENERALE DE APLICARE A METODOLOGIEI DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR Modul general de abordare pentru determinarea performanţei energetice a clădirilor, pentru certificarea energetică şi pentru propunerea măsurilor de reabilitare energetică este descris de schemele generale din figura II.1-cazul auditării energetice a clădirilor existente, figura II.2-cazul certificării energetice a clădirilor existente sau noi, cu vechimea mai mică de 2 ani şi figura II.3-cazul certificării de performanţă energetică a clădirilor noi aflate în faza de proiectare. Se precizează logic paşii care trebuie făcuţi de la culegerea de date şi până la prezentarea concluziilor finale ale auditorului energetic. Din schema prezentată în figura II.1 rezultă că etapele generale aferente unui audit energetic (doar pentru cazul clădirilor existente) sunt următoarele: I. analiza energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia; II. auditul energetic propriu-zis cu identificarea măsurilor de reabilitare energetică şi analiza economică a soluţiilor propuse. Din schemele prezentate în figurile II.2 şi II.3 rezultă că etapele generale aferente certificării performanţei energetice sunt următoarele: I. analiza energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia; II. întocmirea certificatului de performanţă energetică (CPE) şi completarea anexelor care însoţesc certificatul de performanţă energetică. Analiza energetică presupune ca pe baza informaţiilor privind: - zona climatică în care este amplasată clădirea, inclusiv vecinătăţile, – tipul clădirii conform clasificării din capitolul I al Breviarului de calcul, – caracteristicile termo-tehnice ale elementelor de construcţie care alcătuiesc anvelopa clădirii, starea şi configuraţia acestora, – tipurile instalaţiilor interioare existente şi starea acestora, caracteristicile tehnice şi regimul lor de funcţionare, precum şi starea acestora, să se calculeze estimativ şi în condiţii normale de funcţionare, toate consumurile energetice anuale globale (MWh/an) şi specifice (kWh/mp,an) ale sistemelor de instalaţii cu care clădirea este echipată. Toate informaţiile necesare calculelor de consumuri energetice vor fi culese atât direct pe teren cât şi din documentaţia tehnică existentă (Cartea Tehnică a Construcţiei). Formulele aplicabile fiecărui caz în parte sunt prezentate detaliat în Metodologia Mc001, părţile P I şi P II. Certificarea energetică presupune ca pe baza datelor obţinute prin aplicarea formulelor de calcul din Metodologia Mc001-PI şi PII, să se încadreze clădirea într-una din clasele de performanţă energetică (A...G), să se acorde o notă energetică clădirii (20...100) şi să se compare clădirea reală cu o clădire virtuală, denumită "clădire de referinţă". Se estimează de asemenea consumurile de energie primară şi emisiile de CO(2) astfel ca datele obţinute pe baza aplicării Metodologiei Mc001 să fie utilizate ulterior la întocmirea Documentaţiei Tehnice de Avizare a lucrărilor de reabilitare. Toate informaţiile obţinute în urma analizei energetice a clădirii şi instalaţiilor aferente se vor prezenta detaliat în CONCLUZIILE ASUPRA EVALUĂRII CLĂDIRII. Pentru clădirile existente se întocmeşte auditul energetic, se propun soluţiile şi pachetele de soluţii de reabilitare energetică şi se analizează efectele tehnice şi economice ale aplicării măsurilor de reabilitare propuse de auditorul energetic (analiza economică). Tot acum, pe baza aplicării formulelor de calcul din Metodologia Mc001-PIII, se obţin rezultate numerice care permit auditorului să concluzioneze care dintre măsurile de reabilitare propuse sunt cele mai fiabile din punct de vedere tehnico-economic. Figura II.1 Schema generală pentru auditarea energetică a clădirilor şi apartamentelor existente (a se vedea imaginea asociată) Figura II.2 Schema generală pentru certificarea energetică a clădirilor şi apartamentelor existente sau noi cu vechimea mai mică de 2 ani (a se vedea imaginea asociată) Figura II.3 Schema generală pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor noi aflate în faza de proiectare (a se vedea imaginea asociată) III. SCHEME GENERALE PENTRU DETERMINAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR ŞI A APARTAMENTELOR ÎN FUNCŢIE DE TIPUL INSTALAŢIILOR: ÎNCĂLZIRE, VENTILARE/CLIMATIZARE, APĂ CALDĂ DE CONSUM, ILUMINAT În BREVIARUL DE CALCUL descrierea procedurilor de calcul a consumului de energie pentru încălzirea, respectiv ventilarea/climatizarea unei clădiri sau apartament se limitează la metodele simplificate lunare-cazul ventilării/climatizării, respectiv sezoniere-cazul încălzirii. Decizia de limitare a numărului de proceduri prezentate în cazul încălzirii se bazează pe rezultatele obţinute prin aplicarea metodei lunare şi sezoniere asupra aceleaşi clădiri rezidenţiale amplasată în aceeaşi zonă climatică. Rezultatele au evidenţiat diferenţe nesemnificative între valorile calculate ale energiilor consumate aplicând metoda lunară şi cea sezonieră. III.1. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE Capitolul III.1. al Breviarului de calcul descrie succint metoda de determinare a consumului de energie termică pentru încălzirea unei clădiri şi a eficienţei energetice a instalaţiei de încălzire până la branşamentul clădirii. Aşa cum se specifică în Metodologia Mc001, PII.1, performanţa energetică a sursei de căldură se ia în calcul numai în cazul clădirilor cu sursă termică proprie. Aplicarea metodei de calcul conform Metodologiei Mc001 depinde de modul de alimentare cu căldură a instalaţiilor interioare de încălzire: ● Clădiri rezidenţiale sau terţiare alimentate de la surse de căldură urbane; ● Clădiri rezidenţiale sau terţiare alimentate de la surse de căldură proprii. III.1.1. Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor-formula generală Pentru calculul sezonier consumul de energie pentru încălzirea clădirilor, Q(f,h), se calculează cu relaţia următoare:
Q(f,h) = [Q(h) - Q(rhh) - Q(rwh)] + Q(th) [kWh] (III.1.1)
în care: Q(h) - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii, în kWh; Q(rhh) - căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (componente termice sau electrice), în kWh; această componentă reprezintă o parte a lui Q(th); Q(rwh) - căldura recuperată de la instalaţia de preparare a a.c.c. (componente termice sau electrice) şi utilizată pentru încălzirea clădirii, în kWh; Q(th) - pierderile totale de căldură ale instalaţiei de încălzire, în kWh; aceste pierderi includ componenta Q(rhh). Pentru funcţionarea instalaţiei se înregistrează şi un consum de energie auxiliară, de obicei sub forma energiei electrice, aceasta fiind utilizată pentru acţionarea pompelor de circulaţie, arzătoarelor, servomotoarelor şi dispozitivelor automate de reglare, măsurare şi control. Consumul de energie auxiliară poate fi disponibil ca valoare pentru fiecare sistem (transmisie, distribuţie, stocare sau generare) sau ca valoare globală [W(de)]. O parte din energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură, Q(rhh) pentru instalaţia de încălzire sau Q(rwh) aferentă instalaţiei de apă caldă de consum (acc). III.1.2. Procedura generală de calcul sezonier pentru încălzire; scheme generale Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului anual de căldură pentru încălzire al unei clădiri are la bază întocmirea unui bilanţ energetic care include următorii termeni (se ia în considerare numai căldura sensibilă): ● pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare de la spaţiul încălzit către mediul exterior; ● pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare între zonele învecinate; ● degajările interne de căldură; ● aporturile solare; ● pierderile de căldură aferente producerii, distribuţiei, cedării de căldură şi aferente reglajului instalaţiei de încălzire; ● energiile introduse în instalaţia de încălzire, inclusiv energia recuperată. În funcţie de tipul instalaţiei de încălzire, în bilanţ se va introduce dacă este cazul şi aportul surselor alternative, fiind inclusă energia obţinută din diverse surse regenerabile (panouri solare, pompe de căldură etc.). Procedura generală de calcul este sintetizată după cum urmează: 1) se stabilesc în funcţie de localitate: zona climatică, temperaturile exterioare medii lunare, viteza convenţională a vântului de calcul şi valorile medii lunare ale intensităţilor radiaţiei solare conform Metodologia Mc001; 2) se definesc limitele spaţiului încălzit şi ale spaţiilor neîncălzite; dacă este cazul se împarte clădirea în zone diferite, realizându-se zonare acesteia (cazul clădirilor multizonale) aşa cum se specifică în Metodologie şi se stabilesc caracteristicile geometrice A(anv), A(inc), V(inc); 3) în cazul încălzirii cu intermitenţă, se definesc intervalele de timp care sunt caracterizate de programe diferite de încălzire (de exemplu zi, noapte, sfârşit de săptămână); 4) în cazul clădirilor monozonale se calculează caracteristicile termice ale elementelor de construcţie, coeficienţii de pierderi prin transmisie şi ventilare ai spaţiului încălzit; în cazul clădirilor multizonale, se determină coeficienţii de pierderi de căldură pentru fiecare zonă în parte; 5) se stabileşte temperatura interioară a zonelor încălzite, theta(i); 6) se stabileşte preliminar perioada de încălzire, conform SR 4839; 7) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire preliminare şi intensităţile radiaţiei solare medii pe perioada de încălzire în funcţie de orientare; 8) se calculează pierderile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară; 9) se calculează aporturile de căldură ale clădirii pe perioada preliminară (interne şi solare); 10) se calculează factorul de utilizare al aporturilor, eta(1); 11) se recalculează temperatura de echilibru şi perioada reală de încălzire; 12) se calculează temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire reale şi intensităţile radiaţiei solare medii pe perioada de încălzire în funcţie de orientare; 13) se calculează pierderile de căldură ale clădirii, Q(L); 14) se calculează degajările interne de căldură, Q(i); 15) se calculează aporturile solare, Q(s); 16) se calculează factorul de utilizare al aporturilor de căldură pentru clădirea reală, eta; 17) se calculează necesarul anual de energie pentru încălzire al clădirii, Q(h); 18) se calculează pierderile de căldură ale subsistemelor care compun instalaţia de încălzire (transmisie la nivelul corpului de încălzire, distribuţiei, generării şi energiei auxiliare); 19) se calculează energia recuperată de la instalaţia de încălzire şi de la instalaţia de apă caldă de consum; 20) se calculează necesarul total de energie pentru încălzire, Q(f,h); 21) se calculează energia primară corespunzătoare consumurilor de energie şi combustibililor utilizaţi; 22) se calculează emisiile de CO(2) corespunzătoare consumurilor de energie şi combustibililor utilizaţi; În figurile III.1.2-a şi b sunt prezentate schemele generale pentru determinarea consumurilor globale de energie pentru încălzire în cazurile: ● clădiri rezidenţiale şi apartamente sau clădiri terţiare racordate la surse de căldură urbane (procedura de calcul detaliată în paragraf III.1.3); ● clădiri rezidenţiale şi apartamente sau clădiri terţiare cu sursă de căldură proprie (procedura de calcul detaliată în paragraf III.1.4). Figura III.1.2-a Schema bloc de calcul al consumului de energie pentru încălzirea clădirilor rezidenţiale, apartamentelor/terţiare alimentate de la surse urbane (a se vedea imaginea asociată) (* indicaţiile din casete se referă la paragrafele din breviar) Figura III.1.2-b Schema bloc de calcul al consumului de energie pentru încălzirea clădirilor rezidenţiale, apartamentelor/terţiare alimentate de la surse proprii (a se vedea imaginea asociată) (* indicaţiile din casete se referă la paragrafele din breviar) III.1.3. Procedura de calcul simplificată, pe sezonul de încălzire, pentru clădiri rezidenţiale, apartamente şi clădiri terţiare alimentate de la surse urbane Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este fie continuu (cu furnizare continuă de energie pentru încălzire), fie intermitent (cu furnizare intermitentă de energie pentru încălzire). Modelul de calcul este simplificat în regim permanent, metoda de calcul aplicându-se pe întreaga perioadă de încălzire. III.1.3.1. Caracteristici geometrice În cadrul caracteristicilor geometrice se disting lungimi şi înălţimi ale elementelor ce compun anvelopa, înălţimi de nivel, volumul clădirii conform Mc001/2006. Toate aceste arii şi volume se determină fie din planurile de arhitectură (dacă acestea există) fie din măsurări efectuate în situ, respectând convenţiile stabilite în Mc001-PI. III.1.3.2. Caracteristici termice Parametrii de performanţă caracteristici elementelor de anvelopă, necesari pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor sunt: - rezistenţe termice unidirecţionale (R) în [mpK/W], respectiv transmitanţe termice unidirecţionale (U) în [W/mpK]; – rezistenţe termice corectate (R') în [mpK/W], respectiv transmitanţe termice corectate (U') în [W/mpK] cu efectul punţilor termice; raportul dintre rezistenţa termică corectată şi rezistenţa termică unidirecţională (r); – rezistenţe termice corectate, medii, pentru fiecare tip de element de construcţie perimetral, pe ansamblul clădirii [R'(m)] în [mpK/W]; – rezistenţă termică corectată, medie, a anvelopei clădirii [R'(M)]; respectiv transmitanţă termică corectată, medie, a anvelopei clădirii [(U'(clădire)] în [W/mpK]. Valorile mărimilor menţionate mai sus se determină conform părţii I a Metodologiei Mc001. III.1.3.3. Parametrii climatici [theta(e), I(j)], perioada de încălzire preliminară Pentru clădiri rezidenţiale/terţiare valorile de calcul ale temperaturii exterioare şi intensităţii radiaţiei solare se obţin prin medierea proporţională cu numărul de zile a valorilor lunare, pentru întreaga perioadă de încălzire. Perioada de încălzire încălzire preliminară se stabileşte conform SR 4839 considerând temperatura de echilibru de 12°C (vezi anexă - exemplu de calcul). III.1.3.4. Temperaturi de calcul [theta(i), theta(u), theta(iad)] ● Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite [theta(i)] Se consideră conform reglementărilor tehnice în vigoare (Mc001/2006, SR 1907/2). Dacă într-o clădire încăperile au temperaturi de calcul diferite (în limita a ±4°C), dar există o temperatură predominantă, în calcule se consideră această temperatură. Pentru clădirile de locuit se consideră theta(i) = +20°C, ca temperatură predominantă conform Mc001-PI(I.9.1.1.1). Dacă adiacent volumului încălzit (apartamente), sunt spaţii a căror temperatură indicată de norme sau rezultată dintr-un calcul de bilanţ termic (casa scărilor), este mai mică cu cel mult 4°C decât a volumului încălzit, calculul se consideră monozonal iar temperatura interioară de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor zonelor încălzite:
Σ theta(ij) . A(j)
theta(i) = ------------------- [°C] [III.1.2)
Σ A(j)
în care: A(j) este aria zonei j în mp, având temperatura interioară theta(ij) în [°C]. ● Temperatura interioară corectată theta(iad) (în cazul clădirilor terţiare cu energie furnizată intermitent) pe perioada de încălzire Acest parametru are o valoare constantă care conduce la aceleaşi pierderi termice ca şi în cazul încălzirii cu intermitenţă pe perioada considerată. Pentru fiecare perioadă de încălzire redusă temperatura interioară corectată se calculează utilizând procedura definită în Mc001/2006. ● Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite theta(u) se calculează conform Mc001-PI. III.1.3.5. Determinarea programului de funcţionare În cazul utilizării încălzirii cu intermitenţă, programul de funcţionare se împarte în intervale de încălzire normală alternând cu intervale de încălzire redusă (de exemplu nopţi, sfârşituri de săptămână şi vacanţe). Pentru intervalele de încălzire normală se stabileşte temperatura interioară convenţională de calcul constantă. Pentru perioadele de încălzire redusă pot fi programe de funcţionare diferite. În acest caz consumurile de energie se vor calcula pentru fiecare tip de perioadă de încălzire, conform Mc001-PII.1 III.1.3.6. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii [Q(L)] Pierderile de căldură, Q(L), ale unei clădiri monozonă, încălzită la o temperatură interioară theta(i) considerată constantă, pentru o perioadă de calcul dată, sunt:
Q(L) = H . [theta()i) - theta(e)]t = Phi(L) . t [kWh) (III.1.3]
în care theta(i) este temperatura interioară de calcul, conform indicaţiilor de la paragraful III.1.3.4 în [°C]; theta(e) - temperatura exterioară medie pe perioada de calcul conform indicaţiilor de la paragraful III.1.3.3 în [°C]; t - număr de ore din perioada de calcul în [h]; H - coeficientul de pierderi termice al clădirii în [W/K]; Phi(L) = H[theta(i) - theta(e)] - fluxul termic pierdut de clădire, în [W]. Coeficientul de pierderi termice H, se calculează cu relaţia:
H = H(T) + H(V) [kW/K] (III.1.4)
Coeficientul de pierderi termice prin transmisie H(T):
H(T) = L + L(s) + H(u) [kW/K] (III.1.5)
unde: L este coeficientul de cuplaj termic prin anvelopa exterioară clădirii, definit prin relaţia L = Σ U(j)A(j) + Σ psi(k)l(k) + Σ chi(j), în [W/K] unde U(j) este transmitanţa termică e elementului de construcţie j în [W/mpK], A(j) este aria elementului de construcţie j în [mp], psi(k) este transmitanţă punţilor termice liniare k, l(k) este lungimea punţii termice liniare k în [m] iar chi(j) este coeficientul punţilor termice punctuale ale elementului de construcţie j (conform Mc001-PI); L(s) este coeficientul de cuplaj termic prin sol, (conform Mc001-PI, în [W/K]; H(u) este coeficientul de pierderi termice prin spaţii neîncălzite (conform Mc001-PI,), în [W/K]; H(v) este coeficientul de pierderi termice aferente debitului de aer pătruns în clădire, în [W/K]. Pierderile termice cauzate de permeabilitatea la aer a anvelopei clădirii (conform Mc001-PI,) sunt exprimate cu relaţia:
H(V) = rho(a)c(a)V [kW/K] (III.1.6)
în care: rho(a) . c(a) - capacitatea termică volumică; rho(a) . c(a) = 1200 J/(mcK) sau rho(a) . c(a) = 0,34 Wh/(mcK); V - debitul mediu volumic de aer proaspăt, în [mc/s] sau [mc/h]. Sau cu relaţia:
H(v) = rho(a)c(a)n(a)V [kW/K] (III.1.7)
în care: n(a) este numărul mediu de schimburi de aer pe oră, în [h^-1]; V - volumul încălzit, în mc. Pentru clădirile de locuit şi asimilate acestora, numărul mediu de schimburi de aer pe oră datorate permeabilităţii la aer a clădirii, poate fi evaluat în funcţie de: ● categoria de clădire; ● clasa de adăpostire a clădirii; ● clasa de permeabilitate la aer a clădirii, utilizând datele din tabelul 9.7.1 din Metodologia Mc001-PI. În cazul în care se aplică împărţirea în perioade de încălzire diferite, pierderile termice, Q(L), ale unei clădiri mono-zonă încălzită la o temperatură uniformă şi pentru o perioadă de calcul dată, se calculează cu relaţia:
N
Q(L) = Σ N(j)H(j)[theta(iad,j) - theta(e)]t(j) [kWh] (III.1.8)
j=1
în care N(j) - numărul de perioade de încălzire de fiecare tip (de exemplu 3: pentru normal, noapte şi sfârşit de săptămână), pe durata perioadei de calcul; theta(iad,j) - temperatura interioară corectată a perioadei de încălzire j, în [°C]; t(j) - număr de ore din perioada de încălzire j, corespunzătoare regimului de încălzire, în [h]; H(j) - coeficientul de pierderi termice ale clădirii în perioada j, în [W/K]. theta(e) - temperatura exterioară medie a perioadei de încălzire în [°C];
N
Σ N(j)t(j) reprezintă durata perioadei de calcul.
j=1
III.1.3.7. Calculul aporturilor de căldură [Q(g)] Aporturile totale de căldură ale unei clădiri sau zone, Q(g), reprezintă suma degajărilor interioare de căldură şi aporturilor radiaţiei solare:
Q(g) = Q(i) = Q(s) = Phi(g) . t [kWh] (III.1.9)
Phi(g) = Phi(i) + Phi(s) - fiind fluxul termic al aporturilor totale de căldură, exprimat în [kW]. Aporturile interioare de căldură, Q(i), cuprind toată cantitatea de căldură generată în spaţiul încălzit de sursele interioare, altele decât instalaţia de încălzire, ca de exemplu: - degajări metabolice care provin de la ocupanţi; – degajări de căldură de la aparate şi instalaţia de iluminat. Pentru calculul degajărilor de căldură la clădirile rezidenţiale se utilizează fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de încălzire, în funcţie de perioada de calcul stabilită. În acest caz, aporturile de căldură interioare se consideră 4 W/mp pentru clădiri de locuit, iar energia termică corespunzătoare se calculează cu relaţia următoare:
Q(i) = 4 * A(INC) * t [kWh] (III.1.10)
Phi(i) = 4 * A(inc)
Pentru clădirile terţiare, aporturile de la sursele interioare se determină ţinând cont de numărul de surse interioare şi puterea lor, de aporturile de la iluminat dar şi de aporturile de la ocupanţi în funcţie de numărul de ore de ocupare.
Q(i) = [Phi(i,h) + (1 - b)Phi(i,u)] * t = Phi(I) * t [kWh] (III.1.11)
unde: Phi(i,h) - sunt aporturi de la sursele interioare, în [kW] Phi(i,u) - sunt aporturi interioare încăperilor neîncălzite alăturate, în [kW] b - coeficient de reducere ce ţine seama că spaţiul neîncălzit este la o temperatură diferită de cea exterioară (se consultă Mc001-PI); Pentru calculul aporturilor de căldură datorate radiaţiei solare, suprafeţele care se iau în considerare pentru iarnă sunt vitrajele, pereţii şi planşeele interioare ale serelor şi verandelor, pereţii situaţi în spatele unei placări transparente sau a izolaţiei transparente. Aporturile solare depind de radiaţia solară totală corespunzătoare localităţii, de orientarea suprafeţelor receptoare, de umbrirea permanentă şi caracteristicile de transmisie şi absorbţie solară ale suprafeţelor receptoare. Pentru o perioadă de calcul dată, t, aporturile solare prin suprafeţe vitrate se calculează cu relaţia următoare:
Q(s) = { Σ [I(sj) Σ A(snj)] + (1 - b) Σ [I(sj) Σ A(snj,u)]} * t = Phi(s) * t [kWh] (III.1.12)
j n j j
unde: - I(sj) este radiaţia solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafaţă de 1 mp având orientarea j, în [W/mp]; – A(snj) - aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j în [mp]; – A(snj,u) - aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j pentru spaţiile neîncălzite adiacente spaţiului încălzit în [mp]; Prima sumă se efectuează pentru toate orientările j, iar a doua pentru toate suprafeţele n care captează radiaţia solară. Aria receptoare echivalentă A(S) a unui element de anvelopă vitrat (de exemplu o fereastră) este:
A(S) = A . F(S) . F(F) . g [mp] (III.1.13)
unde: A este aria totală a elementului vitrat n (de exemplu, aria ferestrei) în [mp]; F(S) - factorul de umbrire al suprafeţei n; F(F) - factorul de reducere pentru ramele vitrajelor, egal cu raportul dintre aria suprafeţei transparente şi aria totală a elementului vitrat (conform Mc001-PI); g - transmitanţa totală la energia solară a suprafeţei n. Pentru definirea factorului de umbrire şi a transmitanţei la energia solară a vitrajului, se iau în considerare numai elementele de umbrire şi de protecţie solară permanente, conform indicaţiilor din Metodologia Mc001-PI (anexa A12). Transmitanţa g se calculează în funcţie de g(┴) aplicând un factor de corecţie astfel:
g = F(W) . g(┴) (III.1.14)
Documentul recomandat pentru calculul valorilor g şi a unor valori tipice pentru factorii de transmisie solară este Mc001/2006 - PI, anexa A12. Factorul de umbrire, F(S), variază între 0 şi 1, reprezintă reducerea radiaţiei solare incidente cauzată de umbriri permanente ale suprafeţei considerate datorită unuia din următorii factori: - alte clădiri; – elemente topografice (coline, arbori etc.); – proeminenţe; – alte elemente ale aceleiaşi clădiri; – poziţia elementului vitrat faţă de suprafaţa exterioară a peretelui exterior. Factorul de umbrire este definit astfel:
I(s,ps)
F(s) = ------- (III.1.15)
I(s)
unde: I(s,ps) este radiaţia solară totală primită de suprafaţa receptoare cu umbriri permanente pe durata sezonului de încălzire în [W/mp]; I(s) - radiaţia solară totală pe care ar primi-o suprafaţa receptoare în absenţa umbririi în [W/mp]. III.1.3.8. Determinarea factorului de utilizare (eta) Calculul factorului de utilizare al aporturilor de căldură se face ţinând seama de coeficientul adimensional gamma care reprezintă raportul dintre aporturi şi pierderi de căldură:
Q(g) Phi(g)
gamma = ---- = ------ (III.1.16)
Q(L) Phi(L)
Factorul de utilizare, eta, are rolul de a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci când aporturile de căldură depăşesc pierderile termice calculate şi se calculează astfel:
1 - gamma^a
dacă gamma diferit de 1 eta = ------------- (III.1.17)
1 - gamma^a+1
a
dacă gamma = 1 eta = ------ (III.1.18)
a + 1
unde a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp tau, definită prin relaţia:
tau
a = a(o) + ----- (III.1.19)
tau(o)
Valorile pentru a(0) şi tau(0) sunt indicate în tabelul II.1.2 din Metodologia Mc001-PII.1 pentru clădirile alimentate continuu respectiv intermitent cu energie termică Constanta de timp, tau, caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit şi se determină cu relaţia:
C
tau = --- [h] (III.1.20)
H
C - este capacitatea termică interioară a clădirii în [Wh/K]; H - coeficientul de pierderi termice al clădirii în [W/K]. Figura II.1.5 din Metodologia Mc001-PII.1 prezintă factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar şi pentru diverse constante de timp, pentru clădiri din categoria I (încălzite continuu) şi II (încălzite numai pe timpul zilei). Capacitatea termică interioară a clădirii, C, se calculează prin însumarea capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţie în contact termic direct cu aerul interior al zonei considerate:
C = Σ X(j)A(j) = Σ(j)Σ(i)rho(ij)c(ij)d(ij)A(j) [Wh/K] (III.1.21)
unde: X(j) - este capacitatea termică interioară raportată la arie a elementului de construcţie j; A(j) - aria elementului j, în [mp]; rho(ij) - densitatea materialului stratului i din elementul j, în [kg/mc]; c(ij) - căldura specifică masică a materialului stratului i, din elementul j, în [J/kgK]; d(ij) - grosimea stratului i din elementul j, în [m]. Suma se efectuează pentru toate straturile fiecărui element de construcţie, pornind de la suprafaţa interioară până fie la primul strat termoizolant, grosimea maximă fiind indicată în tabelul II.1.1 din Metodologia Mc001-PII.1, fie în mijlocul elementului de construcţie, la distanţa cea mai mică. III.1.3.9. Perioada de încălzire a clădirii Perioada de încălzire reală se stabileşte în funcţie de temperatura de echilibru a clădirii conform Mc001-2006 (II.1.5.11.2). III.1.3.10. Necesarul de căldură pentru încălzire (Q(h)) Se determină pentru fiecare perioadă de calcul/sezon cu relaţia:
Q(h) = Q(L - eta Q(g) [kWh] (III.1.22)
unde pierderile termice, Q(L), şi aporturile de căldură, Q(g), se calculează de asemenea pentru fiecare perioadă de calcul/sezon. III.1.3.11. Pierderile de căldură prin transmisie la nivelul corpurilor de încălzire [Q(em)] Pierderile la transmisia căldurii către volumul încălzit se calculează astfel:
Q(em) = Q(em,str) + Q(em,emb) + Q(em,c) [kWh] (III.1.23)
în care: Q(em,str) sunt pierderile de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii, în [kWh]; Q(em,emb) - pierderile de căldură cauzate de poziţia suprafeţelor încălzitoare montate în elementele de construcţie - cazul pardoselii, plafonului sau pereţilor radianţi, în [kWh]; Q(em,c) - pierderile de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare, în [kWh]. Pierderile de căldură datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare se calculează folosind valori experimentale stabilite pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii eta(em) cu relaţia:
1 - eta(em)
Q(em,str) = ----------- . Q(h) [kWh] (III.1.24)
eta(em)
Anexa II.1.B din Metodologia Mc001-PII.1 conţine exemple de valori pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii eta(em) ca urmare a distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare. Pierderile de căldură Q(em,emb) se calculează atunci când elementul de construcţie încălzitor conţine o suprafaţă orientată către exteriorul spaţiului încălzit, către sol, către alte clădiri sau către alte spaţii neîncălzite. În situaţia în care caracteristicile suprafeţelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolaţiei termice) sunt diferite în cadrul aceleiaşi clădiri, este necesară separarea calculelor pentru fiecare zonă omogenă din punct de vedere al instalaţiei de încălzire prin radiaţie. Relaţiile de calcul pentru aceste pierderi se găsesc în Metodologia Mc001-PII.1. Pierderile de căldură ale instalaţiilor de încălzire Q(em,c) se referă doar la sistemul de reglare al consumatorului (sistemul de emisie), neluând în calcul influenţele pe care reglarea centrală sau locală le poate avea asupra eficienţei sursei de căldură sau asupra pierderilor de căldură din reţeaua de distribuţie. Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de reglare eta(c), pierderile de căldură pe care le implică utilizarea unui sistem real de reglare sunt date de:
1 - eta(c)
Q(em,c) = --------- . Q(h) [kWh] (III.1.25)
eta(c)
în care valori ale eficienţei sistemului de reglare eta(c) se pot lua din Anexa II.1.C din Metodologia Mc001-PII.1. III.1.3.12. Pierderi de căldură prin sistemul de distribuţie interior clădirii [Q(d)] Energia termică pierdută pe reţeaua de distribuţie în perioada de calcul t, este:
Q(d) = Σ U(i) . [theta(m) - theta(a,i)] . L(i) . t(H) [kWh] (III.1.26)
i
unde: U - valoarea coeficientului de transfer de căldură, în [W/mK]; theta(m) - temperatura medie a agentului termic, în [°C]; theta(a) - temperatura aerului exterior (ambianţă), în [°C]; L - lungimea conductei, în [m]; t - numărul de ore în perioada de calcul [h]; i - indicele corespunzător conductelor cu aceleaşi condiţii la limită coeficientul de transfer de căldură U pentru conductele izolate, montate în exterior este dat de relaţia:
pi
U = ---------------------------------------- [W/mK] (III.1.27)
1 D(a) 1
[ ------------- . 1n ----- + ----------- ]
2 . lambda(D) D(i) α(a) . D(a)
în care: D(i), D(a) - diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei în [m]; α(a) - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/mpK); lambda(D) - coeficientul de conducţie a izolaţiei [W/mK]. Coeficientul de transfer U pentru conducte pozate subteran se calculează cu relaţia:
pi
U(em) = ----------------------------------------------- [W/mK] (III.1.28)
1 1 D(a) 1 4 . z
- [ -------- . 1n ----- + -------- . 1n ----- ]
2 lambda(D) D(i) lambda(E) D(a)
unde: z - este adâncimea de pozare, în [m]; lambda(E) - coeficientul de conductivitate al solului [W/mK]. La calculul pierderilor de căldură ale conductelor se vor lua în considerare şi pierderile aferente elementelor conexe (robinete, armături, suporturi neizolate, etc.) sub forma unor lungimi echivalente L(e). În cazul pierderilor prin corpul robinetelor, inclusiv flanşele de îmbinare, lungimea echivalentă considerată depinde de existenţa izolaţiei aşa cum arată tabelul II.1.3 din Metodologia Mc001-PII.1 Lungimea echivalentă se va însuma cu lungimea conductelor. În mod similar, se calculează pierderile de căldură nerecuperabile prin conductele orizontale şi verticale (coloane), dacă acestea sunt pozate în spaţii neîncălzite. În cazul în care conductele orizontale sau verticale se află în spaţii încălzite, aceste pierderi se consideră recuperabile, valoarea lor fiind introdusă în bilanţul de căldură sub forma Q(rhh). Pentru apartamente, se vor calcula pierderile de căldură nerecuperabile ale reţelelor de distribuţie aferente clădirii şi se vor repartiza proporţional cu suprafaţa încălzită a apartamentului. III.1.3.13. Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire [Q(th)] Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire ţin cont de pierderile sistemului de transmisie al căldurii la nivelul corpurilor de încălzire Q(em) şi de pierderile sistemului de distribuţie al căldurii Q(d).
Q(th) = Q(em) + Q(d) [kWh] (III.1.29)
III.1.3.14. Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (Q(rhh)) Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire este o parte a termenului Q(th) şi se determină cu relaţia:
Q(rhh) = Q(d,recuperat) [kWh] (III.1.30)
unde: Q(d,recuperat) este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a agentului termic, calculată conform paragrafului III.1.3.11 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în [kWh]; III.1.3.15. Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum (Q(rhw)) Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum se determină cu relaţia:
Q(rhw) = Q(d,recuperat,a.c.c.) [kWh] (III.1.31)
unde: Q(d,recuperat,a.c.c.) este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a apei calde de consum, calculată conform paragrafului III.3.3.4 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în [kWh]; III.1.3.16. Consumul total de energie pentru încălzire în cazul clădirilor alimentate din surse urbane [Q(fh)] Consumul total de energie pentru încălzire se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:
Q(f,h) = [Q(h) - Q(rhh) - Q(rhw) + Q(th) = Q(h) + Q(em) + Q(d) - [Q(rhw) + Q(rhh) + Q(rhw)] [kWh/an] (III.1.32)
III.1.4. Procedura de calcul simplificată, pe sezonul de încălzire, pentru clădiri rezidenţiale, apartamente şi clădiri terţiare alimentate de la surse proprii Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este fie continuu (cu furnizare continuă de energie pentru încălzire), fie intermitent (cu furnizare intermitentă de energie pentru încălzire). Modelul de calcul este simplificat, în regim permanent, metoda de calcul aplicându-se pe întreaga perioadă de încălzire. III.1.4.1. Caracteristici geometrice A se vedea subcapitolul III.1.3.1. III.1.4.2. Caracteristici termice A se vedea subcapitolul III.1.3.2. III.1.4.3. Determinarea parametrilor climatici (theta(e), I(j), perioada de încălzire preliminară) A se vedea subcapitolul III.1.3.3. III.1.4.4. Temperaturi de calcul [theta(i), theta(u), theta(iad)] A se vedea subcapitolul III.1.3.4. III.1.4.5. Determinarea programului de funcţionare A se vedea subcapitolul III.1.3.5. III.1.4.6. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii [Phi(L)] A se vedea subcapitolul III.1.3.6. în care Phi(L) = H . [theta(i) - theta(e)], exprimat în kW. III.1.4.7. Calculul aporturilor de căldură [Phi(g)] A se vedea subcapitolul III.1.3.7. în care Phi(g) = Phi(i) + Phi(S), exprimat în kW. III.1.4.8. Determinarea factorului de utilizare (eta) A se vedea paragraful III.1.3.8. în care gamma = Phi(g)/Phi(L) III.1.4.9. Determinarea perioadei de încălzire Perioada de încălzire cuprinde toate zilele pentru care aporturile de căldură calculate cu factorul de utilizare eta, nu compensează pierderile termice. Calculul perioadei de încălzire se face conform MC001-2006-PII. III.1.4.10. Calculul pierderilor de energie termică ale clădirii [Q(L)] Pierderile de căldură, Q(L), ale unei clădiri mono-zonă, încălzită la o temperatură interioară uniformă, pentru o perioadă de calcul dată, sunt:
Q(L) = H[theta(i) - theta(e)] . t [kWh] (III.1.33)
în care t reprezintă durata perioadei de calcul, în ore. III.1.4.11. Calculul aporturilor de căldură [Q(g)] Dacă aporturile de căldură sunt exprimate ca fluxuri de căldură, Phi(g), energia corespunzătoare acestora se determină astfel:
Q(g) = Phi(g) . t [kWh] (III.1.34)
III.1.4.12. Necesarul de căldură pentru încălzire [Q(h)] A se vedea paragraful III.1.3.10. III.1.4.13. Pierderile de căldură prin transmisie la nivelul corpurilor de încălzire [Q(em)] A se vedea paragraful III.1.3.11. III.1.4.14. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie [Q(d)] A se vedea paragraful III.1.3.12. III.1.4.15. Consumul auxiliar de energie [W(de)] Consumul anual auxiliar de energie electrică, W(de), pentru pompele din instalaţiile de încălzire se stabileşte simplificat pe baza unei metode tabelare în funcţie de aria pardoselilor încălzite din zona de calcul, tipul sursei şi modul de reglare al pompei. În anexa II.1.F din Metodologia Mc001 se găsesc valorile orientative privind consumul auxiliar anual de energie electrică pentru instalaţii de încălzire cu circulaţie prin pompare. În timpul funcţionării pompelor de circulaţie, o parte din energia electrică este transformată în energie termică care se transferă apei. O altă parte din energia termică este transferată (transmisă) mediului ambiant. Energia recuperată din apă este:
Q(d,r,w) = kW(d,e) = 0,25 . W(d,e) [kWh/an] (III.1.35)
III.1.4.16. Pierderile de căldură la nivelul sursei de căldură [Q(G)] Pierderea de căldură totală la nivelul generatorului se calculează în funcţie de randamentul sezonier net eta(Gnet) cu relaţia următoare:
1 - eta(G,net)
Q(G) = Q(G,out) -------------- [kWh] (III.1.36)
eta(G,net)
Q(G,out) se calculează în funcţie de tipul de cazan: [] pentru cazane de încălzire:
Q(G,out) = Q(h) + Q(em) +Q(d) - kW(d,e) [kWh] (III.1.37)
Pentru termenul kW(d,e) a se vedea paragraful III.1.4.15. [] pentru cazane de încălzire şi preparare apă caldă de consum:
Q(G,out) = Q(h) + Q(em) +Q(d) - kW(d,e) + Q(acc) [kWh] (III.1.38)
Pentru termenul Q(acc) (energia consumată de instalaţia de apă caldă de consum în [kWh]) a se vedea capitolul III.3. [] pentru instalaţiile de încălzire care utilizează combinat surse clasice şi neconvenţionale sau regenerabile de energie:
Q(G,out) = Q(h) + Q(em) +Q(d) - kW(d,e) + Q(acc) - Q(rg) [kWh] (III.1.39)
unde Q(rg) este energia furnizată de sursele regenerabile în perioada de calcul, în [kWh]; Q(acc) - energia consumată de instalaţia de preparare apă caldă de consum, în [kWh]. Randamentul sezonier net eta(Gnet) se calculează în funcţie de tipul de cazan, de tipul de combustibil şi de modul de funcţionare. Pentru ca rezultatele să acopere solicitarea cazanului în sarcină variabilă se consideră randamentul la încărcare maximă şi randamentul la sarcina minimă de 30%. În tabelul II.1.7 din Metodologia Mc001-PII.1 se indică valoarea maximă acceptată de norme pentru randamentul sezonier net, eta(G,net), în funcţie de tipul cazanului. Pentru calculul randamentului brut se utilizează factorii de conversie f din tabelul II.1.8 în ecuaţia următoare:
eta(G,net) = eta(G,net) / f (III.1.40)
Randamentele cazanelor se calculează conform capitolului II.1.8.3.1. din Metodologia Mc001-PII.1. III.1.4.17. Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire [Q(th)] Pierderile de căldură ale instalaţiei de încălzire ţin cont de pierderile sistemului de transmisie al căldurii Q(em), de pierderile sistemului de distribuţie al căldurii Q(d) de pierderile sistemului de generare al căldurii Q(G) şi de energia auxiliară consumată de pompe W(d,e).
Q(th) = Q(em) +Q(d) + Q(G) [kWh] (III.1.41)
III.1.4.18. Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire [Q(rhh)] Căldura recuperată de la instalaţia de încălzire (componente termice sau electrice) este o parte a termenului Q(th) şi se determină cu relaţia:
Q(rhh) = Q(d,recuperat) [kWh] (III.1.42)
unde: Q(d,recuperat) se calculează conform paragrafului III.1.3.14, în [kWh]; III.1.4.19. Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum [Q(rwh)] Căldura recuperată de la instalaţia de apă caldă de consum (componente termice sau electrice) se determină cu relaţia:
Q(rhw) = Q(d,recuperat,a.c.c.) + Q(d,r,w,a.c.c.) [kWh] (III.1.43)
unde: Q(d,recuperat,a.c.c.) este căldura recuperată din pierderile sistemului de distribuţie a apei calde de consum, calculată conform paragrafului III.3.3.4 pentru tronsoanele de conducte aflate în spaţii încălzite, în [kWh];; Q(d,r,w,a.c.c.) = 0,25 W(ac,e) W(ac,e) se determină conform capitol III.3.3.5 Consumul total de căldură pentru încălzire în cazul clădirilor alimentate din surse proprii [Q(fh)] Consumul total de energie pentru încălzire se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:
Q(f,h) = [Q(h) - Q(rhh) - Q(rhw)] + Q(th) = Q(h) + Q(em) + Q(d) + W(de) + Q(G) - [Q(rhh) + Q(rhw)] [kWh/an] (III.1.44)
Pentru apartamentele dintr-o clădire alimentată cu energie termică de la surse proprii pierderile de căldură pe distribuţie, consumul de energie electrică şi pierderile de căldură la nivelul sursei se vor repartiza proporţional cu suprafaţa încălzită a apartamentului. III.2. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE Acest capitol cuprinde metodele de calcul pentru evaluarea consumului de energie al instalaţiilor de ventilare şi climatizare, pentru următoarele situaţii: ● instalaţii de climatizare (răcire) pentru clădiri şi apartamente, considerând numai sarcina de căldură sensibilă; ● instalaţii de ventilare mecanică; ● instalaţii de climatizare considerând sarcina de căldură sensibilă şi latentă. Metodele detaliază necesarul de energie la nivelul clădirii/apartamentului şi consumul de energie al sistemelor. III.2.1. Conţinut general În forma cea mai generală, consumul de energie al instalaţiilor de climatizare se determină pe bază de bilanţ care cuprinde următoarele componente: ● necesarul de energie pentru răcire/climatizare (la nivelul clădirii/apartamentului); ● consumul de energie al instalaţiei de ventilare mecanică (dacă există); ● consumul de energie al componentelor auxiliare ale sistemului de ventilare/climatizare: pompe, ventilatoare, recuperatoare etc.; ● consumul de energie al sistemului de generare a frigului; ● pierderile termice pe circuitele de apă şi de aer ale sistemului; ● recuperările de energie din sistem. Componentele menţionate se evaluează şi se însumează diferit la nivelul sistemelor, în funcţie de tipul şi de complexitatea acestora. III.2.2. Evaluarea consumului de energie pentru instalaţii de climatizare (răcire), considerând numai sarcina de căldură sensibilă; scheme generale Metoda se aplică la clădiri rezidenţiale/apartamente sau clădiri terţiare climatizate cu sarcini reduse de căldură latentă. Sistemul de climatizare poate fi "numai aer" sau "aer - apă". Pentru determinarea necesarului de energie pentru răcirea clădirilor, metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor Mc001-PII detaliază: ● metoda de calcul lunară, ● metoda orară simplificată. În Breviar se detaliază metoda lunară; metoda orară necesită un calcul automat. Consumul de energie din sistemul de climatizare se poate calcula: - printr-o metodă simplificată care introduce randamentul global al sistemului; – pe baza puterilor calculate în condiţii nominale de calcul şi considerând un timp echivalent de funcţionare a sistemului. Astfel, consumul de energie din sistemul de climatizare, în cazul în care se ia în considerare numai căldura sensibilă, se determină cuplând metodele de calcul ale necesarului de energie pentru răcirea clădirii, cu metodele de calcul al consumului de energie din sistem. Procedura pentru diferitele situaţii, se poate urmări în schemele logice după cum urmează: ● necesarul de energie al încăperii (sarcina sensibilă) după metoda lunară şi evaluarea consumului de energie al sistemului prin metoda simplificată, figura III.2.1; ● necesarul de energie al încăperii (sarcina sensibilă) şi evaluarea consumului de energie al sistemului pe baza puterilor stabilite în condiţii nominale de calcul, figura III.2.2. Pentru sistemele care iau în considerare numai căldura sensibilă se recomandă ca fluxurile de energie să fie urmărite în diagrama din figura 2.4 din Mc001-PII. Fig. III.2.1. Schema de calcul pentru necesarul de energie al clădirii/apartament (sarcina sensibilă), metoda lunară şi evaluarea consumului de energie al sistemului prin metoda simplificată (a se vedea imaginea asociată) ────────── **) Numai pentru sistemele de ventilare care realizează tratarea aerului, utilizate şi pentru răcire/încălzire.────────── Fig. III.2.2. Necesarul de energie al clădirii/apartament (sarcina sensibilă) şi evaluarea consumului de energie al sistemului pe baza puterilor stabilite în condiţii de calcul. (a se vedea imaginea asociată) Procedura generală de calcul Principalele date de intrare necesare pentru efectuarea calculelor sunt: ● caracteristicile elementelor de anvelopă şi ale sistemului de ventilare; ● sursele interioare de căldură, ● date referitoare la climatul exterior; ● date privind sistemul de climatizare (răcire): - partiţionarea clădirii în zone de calcul; - tipul de sistem pe fiecare zonă, elemente componente şi eficienţa acestora; - pierderi de energie la sursele de răcire şi pe distribuţia agentului termic; - sisteme de recuperarea energiei şi care utilizează surse regenerabile; - debitele de aer - modul de comandă şi control pentru menţinerea parametrilor la valorile prescrise; ● date referitoare la sistemul de ventilare: tipul sistemului (naturală sau mecanică, cu sau fără tratarea aerului), elemente componente. Principalele rezultate ale calculelor sunt: ● durata sezonului de răcire; ● necesarul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor; ● consumul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor; ● consumul de energie auxiliar pentru răcire şi ventilare; ● consumul total de energie pentru climatizare. În metoda lunară, bilanţul de energie se scrie pentru o perioadă de timp de o lună. Parametrii climatici sunt valori medii pentru luna de calcul. Clădirea poate avea mai multe zone termice, cu temperaturi interioare prescrise diferite şi cu scenarii de funcţionare diferite. În cele ce urmează se prezintă calculul pentru o clădire monozonă; în cazul mai multor zone, calculul se repetă similar pentru fiecare zonă şi rezultatele se însumează după caz, la nivelul zonelor şi a sistemelor, cu sau fără a lua în considerare interacţiunea dintre zone. Sistemul de răcire poate avea o funcţionare continuă sau intermitentă. Calculul se realizează urmărind etapele descrise în cele ce urmează. 1) Se defineşte conturul zonei condiţionate (răcite), cu toate caracteristicile termofizice ale anvelopei. 2) Se stabileşte durata sezonului de răcire. 3) Se calculează pentru fiecare lună, pe bază de bilanţ, necesarul de energie pentru răcirea clădirii, Q(R). Bilanţul de energie la nivelul clădirii include următorii termeni (numai căldură sensibilă): - transferul de căldură prin transmisie, dintre spaţiul climatizat şi mediul exterior, datorat diferenţelor de temperatură, – transferul de căldură pentru încălzirea/răcirea aerului de ventilare introdus mecanic sau natural, datorat diferenţelor de temperatură dintre spaţiul climatizat şi aerul introdus, – căldura provenită de la sursele interioare de căldură, – căldura datorată aporturilor solare. 4) Se calculează energia consumată la nivelul sistemului, pe baza bilanţului de energie al sistemului de răcire care include după caz, următorii factori: ● necesarul de energie pentru răcirea clădirii; ● energia furnizată de sistemele ce utilizează energie regenerabilă; ● pierderile de energie care au loc la generare, stocare, distribuţie şi emisie în sistemele de răcire; ● energia introdusă în sistemele de răcire; ● ca un caz particular, energia primară produsă de aceste sisteme de răcire (de exemplu energie electrică ce rezultă dintr-un sistem de co sau trigenerare). Bilanţul de energie al fiecărui sistem cuprinde de asemenea şi energia recuperată în sistem de la diverse surse şi la diferite niveluri. III.2.2.1. Calculul necesarului de energie pentru răcirea clădirilor/apartamentelor, metoda lunară, numai căldură sensibilă. Necesarul de energie pentru fiecare lună de calcul Q(R) [MJ], se calculează conform relaţiei:
Q(R) = Q(surse,R) ± eta(R) Q(Tr,R) (III.2.1)
în care: - Q(Tr,R) - energia totală transferată între clădire şi mediul exterior, în situaţia răcirii clădirilor, [MJ]; – Q(surse,R) - energia furnizată clădirii de sursele de căldură, în situaţia răcirii, [MJ], – eta(R) - factorul de utilizare a pierderilor de căldură, în situaţia răcirii. Semnul plus sau minus din relaţia III.2.1 are semnificaţia că în metoda lunară, Q(Tr,R) poate apare ca aport sau pierdere de căldură. Căldură transferată între clădire şi mediul adiacent neclimatizat, Q(Tr) se calculează cu relaţia:
Q(Tr) = Q(T) + Q(V) (III.2.2)
în care: Q(T) - căldura transferată prin transmisie, [MJ]; Q(V) - căldura transferată prin aerul de ventilare, [MJ]. Căldura totală de la sursele interioare, Q(surse):
Q(surse) = Q(int) + Q(S) (III.2.3)
cu: Q(int) - căldura degajată de sursele interioare, [MJ]; Q(S) - căldura provenită de la soare, [MJ]. Pentru calcul se detaliază în continuare mărimile din relaţiile III.2.2 şi III.2.3.
Q(T) = Σ(k) {H(T,K) . [theta(i) - theta(e,k)]} . t (III.2.4)
în care: H(T,k) - coeficientul de transfer termic al elementului k, către spaţiul sau zona de temperatură theta(e,k), [W/K]; theta(i) - temperatura interioară a clădirii, prevăzută în proiect pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării; theta(e,k) - temperatura exterioară medie lunară sau a zonei adiacente elementului k; t - durata de calcul (pentru fiecare lună); [Ms]. Pentru fiecare element exterior, transmitanţa H(T), se calculează cu relaţia:
H(T) = L + L(s) + H(u) (III.2.5)
unde: L - coeficientul de cuplaj termic pentru anvelopa clădirii, [W/K]; L(s) - coeficientul de cuplaj termic pentru sol, [W/K]; H(u) - coeficientul de transfer termic către spaţii neclimate, [W/K].
L = Σ U(j)A(j) + Σ Psi(k)l(k) + Σ Chi(j) [W/K] (III.2.6)
unde: U(j) - transmitanţa termică a elementului "j" de anvelopă a clădirii, [W/(mpK)]; A(j) - aria elementului "j", [mp]; Psi(k) - transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare "k", [W/(mK)]; l(k) - lungimea punţii termice liniare "k", [m]; Chi(j) - transmitanţa termică punctuală a punţii termice punctuale j, [W/K]. Pentru semnificaţia fizică şi detalierea calculelor privind caracteristicile termice ale elementelor de construcţie - document recomandat: Mc001/2006. În calculul transferului de căldură către zone/clădiri adiacente zonei climatizate, temperatura theta(e,k) reprezintă temperatura zonei/clădirii adiacente, având valori care corespund structurii şi utilizării acesteia; efectul radiaţiei solare asupra temperaturii theta(e,k) asupra spaţiilor foarte vitrate adiacente zonei climatizate, trebuie tratat prin modele detaliate; la calculul transferului de căldură către sol temperatura theta(e,k) este egală cu temperatura mediului exterior. Efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare mai ales în cazul ferestrelor protejate prin dispozitive exterioare (obloane sau jaluzele). Pentru tratarea acestor situaţii ca şi pentru alte cazuri speciale (pereţi solari ventilaţi, alte elemente ventilate ale anvelopei, surse interioare de joasă temperatură), se recomandă Metodologia Mc001 şi studii specializate. Energia disipată de clădire prin ventilare, Q(V) [MJ] se calculează în fiecare conform relaţiei:
Q(V) = Σ(k) { H(V,k) [theta(i) - theta(intr,k)]} . t (III.2.7)
în care: H(V,k) - coeficientul de transfer prin ventilare datorat aerului introdus în zona de calcul, prin elementul k, [W/K]; theta(intr,k) - temperatura de introducere (refulare), [K]; theta(i) - temperatura interioară a clădirii, prescrisă pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării, [K]; t - durata de calcul, pentru luna respectivă, [Ms].
●
Pentru un debit de aer volumic V(V,k) cunoscut, coeficientul de transfer
de căldură prin ventilare H(V,k), pentru fiecare lună de calcul, se
calculează conform relaţiei:
●
H(V,k) = rho(a) c(a) V(V,k') (III.2.8)
●
în care: V(V,k) - debitul volumic aferent elementului aeraulic k, [mc/s];
rho(a)c(a) - capacitatea calorică a aerului refulat ce poate fi considerată 1200 J/mcK.
Valoarea temperaturii de introducere theta(intr,k) a acestui debit, se stabileşte pentru una din următoarele situaţii: - ventilare naturală inclusiv infiltraţii de aer din exterior - theta(intr,k) este egală cu temperatura aerului exterior theta(e); – ventilare naturală ce include infiltraţii de aer din încăperile adiacente necondiţionate sau din poduri, mansarde sau alte spaţii închise însorite (sere), theta(intr,k) este egală cu temperatura echivalentă a spaţiilor adiacente; – ventilare provenită de la un sistem de ventilare mecanică - theta(intr,k) este egală cu temperatura de introducere a aerului ce intră prin acest tip de sistem. Precizări pentru situaţii particulare În cazul în care aerul de ventilare este tratat (răcit, încălzit), se poate ca theta(intr) = theta(intr,k), caz în care energia disipată de clădire prin ventilare, Q(V) = 0. În acest caz, în calculul consumului de energie al zonei se va include consumul de energie pentru ventilare (§ III.2.3). Cazul utilizării recuperatoarelor de căldură Recuperarea căldurii din aerul evacuat se ia în considerare fie prin introducerea în calcul a unui debit de aer mai mic decât cel real, reducerea fiind proporţională cu eficienţa recuperatorului, fie înlocuind temperatura exterioară cu temperatura aerului introdus, obţinută ca funcţie de temperatura zonei şi de eficienţa recuperatorului. Alte detalii sunt furnizate în Mc001-PII (§ II.2.4.8.2).
În cazul ventilării nocturne, se consideră un debit volumic mediu suplimentar
●
Delta V(V,k) [mc/s], calculat prin introducerea unor factori de corecţie ce
ţin cont de diferenţa de temperatură, de efectele dinamice şi de eficienţa
sistemului. Detalii suplimentare sunt furnizate în Mc001-PII (§ II.2.4.8.2).
Degajări de căldură de la surse interioare În funcţie de procesul din încăpere, sursele de căldură pot fi: ocupanţii, aparate electrice, iluminatul, căldura degajată sau absorbită datorită instalaţiilor ce străbat încăperea, inclusiv cele de canalizare; căldura disipată sau absorbită de instalaţiile de ventilare, încălzire sau răcire, altele decât cele pentru climatizarea spaţiului respectiv, căldura din procesele tehnologice desfăşurate în încăpere. Energia totală furnizată de sursele interioare de căldură, în situaţia răcirii clădirii, Q(surse) [MJ] se calculează cu relaţia:
Q(surse) = Σ Q(surse,k) + Σ [1 - b(l)] * Q(surse,nc,l) (III.2.9)
k l
unde: Q(surse,k) = Phi(surse,me,k)t
Q(surse,nc,l) = Phi(surse,med,nc,l)t
în care: Q(surse,k) - energia furnizată de sursa k în spaţiul climatizat, în timpul lunii considerate, [MJ]; Q(surse,nc,l) - energia furnizată de sursa interioară l dintr-un spaţiu adiacent neclimatizat, în timpul sezonului sau lunii considerate, [MJ]; b(l) - factor de reducere al efectului sursei din spaţiul adiacent neclimatizat, Phi(surse,med,k) - fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară k, Phi(surse,med,nc,l) - fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară, aflată în spaţiul adiacent neclimatizat, t - durata perioadei de calcul (luna), [Ms]; Pentru calcularea degajărilor de căldură de la sursele interioare, se fac următoarele precizări: - o parte din căldura degajată de sursele interioare, poate fi recuperată fie în elementele perimetrale ale clădiri, fie în sistemul care se calculează, fie în alt sistem; în cele ce urmează se consideră numai căldura recuperată în clădire; – pentru simplificare, cantităţile mici de căldură disipate în sistem şi recuperate în clădire pot fi ignorate în calculul necesarului de energie pentru răcire, putând fi evaluate în cadrul calculului performanţei energetice globale a sistemului, prin introducerea unor factori de corecţie; – o sursă rece, ce contribuie la eliminarea unei cantităţi de căldură din zona de calcul trebuie tratată ca o sursă obişnuită, dar de semn opus (negativă); Cu aceste observaţii, fluxul total de căldură datorat surselor interioare Phi(surse) [W], se scrie:
Phi(surse) = Phi(oc) + Phi(ap,e) + Phi(il) + Phi(acm+c) + Phi(i,r,V) + Phi(proc) (III.2.10)
în care: Phi(oc) - fluxul de căldură cedat de ocupanţi, [W]; Phi(ap,e) - fluxul de căldură cedat de aparatura electrică, [W]; Phi(il) - fluxul de căldură de la iluminat, [W]; Phi(acm+c) - fluxul de căldură de la instalaţiile de apă caldă menajeră şi canalizare, [W]; Phi(I,R,V) - fluxul de căldură cedat de instalaţiile de încălzire, răcire şi ventilare,[W]; Phi(proc) - fluxul de căldură din procese tehnologice şi prepararea hranei, [W]. Căldura degajată de ocupanţi şi căldura de la aparatura electrică Valorile orare şi săptămânale ale fluxului de căldură cedat de ocupanţi şi de aparatura electrică aflată în încăpere trebuie determinate în funcţie de tipul şi gradul de ocupare al clădirii, de modul de utilizare a clădirii, şi de scopul calculului. În acest caz, dificultatea calculului este de a utiliza valori medii lunare, care să ia în considerare scenarii de funcţionare, factori de simultaneitate etc. În absenţa altor date, pot fi utilizate valorile din Mc001-PII. Căldura degajată de la iluminatul artificial Valoarea fluxului de căldură degajat de la iluminat Phi(il) este suma dintre: - fluxul de căldură cedat de corpurile de iluminat şi – fluxul de căldură degajat de alte aparate de iluminat prezente în încăpere şi care nu fac parte din prima categorie: corpuri de iluminat decorative, iluminat de siguranţă, lămpi speciale, îngropate etc. Pentru toate aceste dispozitive, trebuie utilizate valorile existente în documentaţia de specialitate, în funcţie de utilizarea clădirii şi scopul calculului. Observaţie: Fluxul de căldură nu include căldura evacuată direct prin sistemul de ventilare utilizat pentru evacuarea căldurii de la corpurile de iluminat (dacă este utilizat un astfel de sistem). Căldura degajată de la instalaţiile de apă caldă, apă rece şi canalizare Fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece, apă caldă de consum şi canalizare către/de la încăperea climatizată, se scrie conform relaţiei: Phi(acm+c) = Phi(acm) + Phi(ar+c) (III.2.11) în care: Phi(acm) = phi(acm) . L(acm) unde: Phi(acm+c) - fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece, apă caldă de consum şi canalizare, [W]; Phi(acm) - flux de căldură datorat conductelor de apă caldă, [W]; Phi(ar+c) - fluxul de căldură datorat apei reci şi canalizării interioare, [W]; phi(acm) - fluxul de căldură unitar cedat de instalaţia de apă caldă de consum, [W/m]; L(acm) - lungimea conductelor din sistemul de apă caldă menajeră din zona de clădire considerată, [m]. Pentru detaliere, document de referinţă Mc001-PII. Dacă se apreciază ca fiind neimportante în raport cu alte fluxuri de căldură, ele pot fi neglijate. Căldura cedată/absorbită de la sistemele de încălzire, răcire şi ventilare, Phi(I,R,V): Phi(I,R,V) = PHI(I) + Phi(R) + Phi(V) (III.2.12) în care: Phi(I) - flux de căldură de la sistemul de încălzire din spaţiul climatizat, [W]; Phi(R) - flux de căldură de la sistemul de răcire din spaţiul climatizat, [W]; Phi(V) - flux de căldură de la sistemul de ventilare din spaţiul climatizat, [W]; Valoarea fluxului de căldură de la sistemul de încălzire Phi(I), poate proveni de la surse de energie auxiliară (pompe, ventilatoare şi componente electronice), precum şi la căldura disipată în procesele de emisie, circulaţie, distribuţie şi înmagazinare a căldurii din sistemul de încălzire, în zona considerată. Aceste date trebuie considerate, fie ca medii lunare. Valoarea fluxului de căldură provenit de la sistemul de răcire Phi(R) se referă la sursele de energie auxiliară (pompe, ventilatoare şi componente electronice) din zona considerată precum şi la căldura disipată în procesele de emisie, circulaţie, distribuţie şi stocare din sistemul de răcire. Pentru această metodă, aceste date trebuie obţinute ca valori medii lunare. Valoarea fluxului de căldură transferat de la sistemul de ventilare, Phi(V) se referă la căldura disipată în zona de calcul de alt sistem de ventilare. Căldura care provine de la sistemul de ventilare care introduce aer în zona respectivă, trebuie luată în considerare printr-o creştere a temperaturii de introducere (relaţia III.2.34) şi de aceea nu trebuie considerată ca o sursă interioară în sine. Căldura degajată de la procese tehnologice şi prepararea hranei Fluxul de căldură transferat către sau de la încăpere ce rezultă din procese tehnologice sau de preparare a hranei - Phi(proc) - depinde de tipul de utilizare a clădirii şi poate fi determinat pe baza documentaţiei de specialitate. Pentru valori prin lipsă se recomandă Mc001-PII. Fluxurile de căldură se înmulţesc cu durata de emisie pentru a obţine energia introdusă în încăpere, pe perioada de calcul Aporturi de căldură solare Aporturile de căldură solare sunt funcţie de radiaţia solară la nivelul localităţii în care se află clădirea, de orientarea suprafeţelor receptoare, de coeficienţii lor de transmitere, absorbţie şi reflexie a radiaţiei solare, precum şi de caracteristicile de transfer ale acestor suprafeţe. Energia totală pătrunsă în interior, într-o zonă a clădirii, datorită radiaţiei solare (aportul solar) Q(s) [MJ], se calculează cu relaţia:
Q(s) = Q(s,c) + Σ [(1 - b(j)) Q(s,nc,j)] (III.2.13)
j
în care:
Q(s,c) = Σ [I(s,k) F(su,k) A(s,k)] şi
k
Q(s,nc,j) = Σ [I(s,j) F(su,j) A(s,j)](nc)
j
unde: Q(s,c) - energia solară pătrunsă în zona de calcul, prin elementele perimetrale exterioare ale clădirii, pentru luna considerată, [MJ]; Q(s,nc,j) - energia solară pătrunsă în zona de calcul pentru luna considerată, datorată aporturilor solare din zona adiacentă "j", neclimatizată), [MJ]; b(j) - factor de reducere a aporturilor de la spaţiul neclimatizat j, F(su,k) - factor de reducere a aporturilor solare datorită umbririi prin elemente exterioare, a ariei de captare efectivă corespunzătoare suprafeţei k, A(s,k) - aria de captare efectivă a suprafeţei k, pentru o orientare şi un unghi de înclinare dat, în zona considerată A(s,j) - idem A(s,k), pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat, [mp]; I(s,k) - radiaţia solară totală, integrată pe perioada de calcul, egală cu energia solară captată de 1 mp al suprafeţei k, pentru o orientare şi înclinare dată a acesteia; I(s,j) - idem I(s,k), pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat, [mp]; F(su) - factor subunitar denumit factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare. Pentru detalii şi valori, document recomandat Mc001-PII. Arii de captare efective a radiaţiei solare Ariile de captare a radiaţiei solare se determină pentru toate tipurile de elemente perimetrale ale unei clădiri, care captează radiaţia solară (suprafeţe vitrate exterioare, elemente opace exterioare, pereţi şi planşee interioare din spaţii tip seră, precum şi pereţi aflaţi în spatele unor elemente de acoperire sau izolaţii transparente. Caracteristicile de captare ale acestor suprafeţe depind de climatul local şi de factori dependenţi de perioada de calcul, cum ar fi poziţia soarelui sau raportul dintre radiaţia directă şi difuză; în consecinţă, trebuie alese valori medii adecvate scopului urmărit (răcire sau verificarea confortului termic de vară). Aria de captare efectivă a unui element de anvelopa vitrat se calculează cu relaţia:
A(S,F) = F(u) tau[1 - F(t)]A(F) (III.2.14)
în care: A(F) - aria totală a elementului vitrat, inclusiv rama, [mp]; F(t) - factor de tâmplărie, egal cu raportul dintre aria ramei şi aria totală a geamului; F(u) - factor de umbrire al ferestrei datorat dispozitivelor de umbrire mobile, cu care aceasta este prevăzută; tau - factor de transmisie (transmitanţa) a energiei solare prin elementul vitrat. Ca valoare prin lipsă, se poate utiliza o pondere a ramei F(t) = 0,2. Transmitanţa tau a elementului vitrat reprezintă media raportului dintre energia solară transmisă prin elementul vitrat neumbrit şi energia solară incidentă. Mc 001 stabileşte metodele de calcul pentru determinarea transmitanţei totale a suprafeţelor vitrate echipate cu dispozitive de protecţie solară. Reducerea aporturilor solare prin utilizarea elementelor de umbrire mobile, se ia în considerare prin factorul de reducere a aporturilor, care se calculează cu relaţia:
F(u) = {[1 - f(u)]tau + f(u)tau(u)} /tau (III.2.15)
în care: F(u) - Factorul de reducere a aporturilor solare datorat elementelor de umbrire mobile tau - transmitanţa totală a ferestrei, în situaţia în care nu sunt utilizate elemente de umbrire mobile; tau(u) - transmitanţa totală a ferestrei, în situaţia utilizării elementelor de umbrire mobile; f(u) - factor de corecţie în funcţie de durata de utilizare a elementelor de umbrire mobile. Factorul f(u) se determină pe baza metodei detaliate în Anexa II.2.D din Mc001-PII. Umbrirea elementelor vitrate trebuie luată în calcul atunci când radiaţia solară incidentă pe suprafaţa elementului la ora de calcul, depăşeşte 300 W/mp şi neglijată dacă radiaţia este inferioară acestei valori. Aria de captare efectivă a radiaţiei solare pentru elemente opace Aria de captare efectivă a unui element opac de anvelopa (perete, terasă) A(s,p) (mp) se calculează cu formula:
A(s,p) = F(cer) α(p) R(p,se) U(p) A(p) (III.2.16)
în care: F(cer) - factor de corecţie ce ţine cont de schimbul de căldură prin radiaţie al peretelui către bolta cerească, [mpK/W]; α(p) - coeficient de absorbţie a radiaţiei solare de către elementul opac considerat; A(p) - aria totală a peretelui considerat de calcul, [mp]; R(p,se) - rezistenţa termică a elementului opac, determinată conform Mc001-PI, [mpK/W]; U(p) - transmitanţa termică a peretelui, determinată conform Mc001-PI, [W/mpK]; Factorul de corecţie F(cer) se calculează cu relaţia:
1 - phi(cer)t
F(cer) = ---------------- (III.2.17)
α(p) I(s,p)
în care: phi(cer) - fluxul de căldură unitar datorat transferului de căldură prin radiaţie către bolta cerească, [W/mp]; I(s,P) - radiaţia solară totală integrată (energia solară) la nivelul elementului opac, [MJ/mp]; t - perioada de calcul, [Ms]; Fluxul de căldura unitar transferat prin radiaţie către bolta cerească se scrie:
phi(cer) = F(f) h(r,e) Delta theta(e-cer) (III.2.18)
în care: F(f) - factor de formă dintre elementul opac şi bolta cerească (1 pentru terasă orizontală deschisă, 0,5 pentru un perete exterior nemascat); h(r,e) - coeficient de transfer de căldură prin radiaţie la exterior, [W/mpK]; Delta theta(e-cer) - diferenţa medie de temperatură dintre aerul exterior şi temperatura aparentă a bolţii cereşti, [°C]. Pentru calculul coeficientului de transfer h(r,e), se recomandă Mc001-PII. Ca valoare prin lipsă h(r,e) = 5 W/mpK, valoare ce corespunde la o temperatură medie a suprafeţei exterioare de 10°C. Atunci când temperatura bolţii cereşti nu este disponibilă în bazele de date climatice, diferenţa medie de temperatură Delta theta(e-cer) = 11 K. Calculul factorului de utilizare a pierderilor de căldură Efectele dinamice ale transferului de căldură sunt luate în considerare prin introducerea factor de utilizare a aporturilor/pierderilor de căldură în situaţia răcirii, eta(Tr,R). Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente sau opririi furnizării frigului este luat în considerare prin introducerea unei ajustări (corecţii) a temperaturii interioare prescrise sau a unei corecţii aplicate necesarului de energie pentru răcire. Factorul de utilizare a pierderilor de căldură este funcţie de raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură şi de inerţia termică a clădirii, conform următoarelor relaţii: Notând cu lambda(R) raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură în situaţia răcirii,
- dacă lambda(R) > 0 şi lambda(R) diferit 1 atunci:
1 - lambda(R)^α(R)
eta(Tr,R) = --------------------- ; (III.2.19)
1 - lambda(R)^α(R)+1
- dacă lambda(R) = 1 atunci:
α(R)
eta(Tr,R) = -------- ;
α(R) + 1
- dacă lambda(R) < 0 atunci eta(Tr,R) = 1.
în care, pentru fiecare lună şi pentru fiecare zonă considerată: eta(Tr,R) - factorul de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii; lambda(R) - raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale zonei în perioada de răcire:
Q(surse,R)
lambda(R) = ------------ (III.2.20)
Q(Tr,R)
Q(surse,R) - aporturile de căldura totale pentru răcire, determinate anterior, [MJ]; Q(Tr,R) - energia totală transferată între clădire şi mediul exterior, în situaţia răcirii clădirilor, α(R) - parametru numeric adimensional ce depinde de constanta de timp a clădirii pentru răcire tau(R), care se calculează cu relaţia:
tau(R)
α(R) = α(0R) + -------- (III.2.21)
tau(0R)
unde: α(0R) - parametru numeric de referinţă; tau(R) - constanta de timp pentru răcire, în ore; tau(0R) - constanta de timp de referinţă pentru răcire, Valorile recomandate pentru α(0R) şi tau(0R) ca şi graficul variaţiei factorului de utilizare eta(tR) pentru o perioadă de calcul lunară şi pentru diverse constante de timp, sunt date în Mc001-PII. Constanta de timp a clădirii pentru răcire, tau(R) [ore] se calculează cu relaţia:
C(m) / 3,6
tau(R) = ------------ (III.2.22)
H(T)
unde:
C(m) - capacitatea termică a clădirii, [kJ/K];
H(T) - coeficient de transmisie a căldurii prin elementele clădirii [W/K].
Valori convenţionale ale constantei de timp pentru diverse tipuri de clădiri pot fi calculate pentru tipuri de clădiri reprezentative construite. Valori curente sunt date în Mc 001. Capacitatea termică internă a clădirii sau a unei zone, C(m) se obţine prin însumarea capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţii aflate în contact cu aerul interior al zonei luate în considerare (document recomandat Mc001-PII). Corecţii pentru regimul de funcţionare al instalaţiilor Cazul funcţionării în regim continuu Pentru răcirea continuă a clădirii pe toată perioada sezonului de răcire, calculul energiei pentru răcire se face cf. relaţiei III.2.1 utilizând ca temperatură interioară, temperatura prescrisă pentru climatizare theta(i). Cazul răcirii în regim intermitent Energia necesară pentru răcire în cazul răcirii intermitente Q(R,interm) se calculează cu relaţia:
Q(R,interm) = a(R,interm) Q(R) + [1 - a(R,int erm)] Q(R,tot,interm) (III.2.23)
unde: Q(R) - energia necesară pentru răcire, calculată conform relaţiei III.2.1 presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambianţă corespunde unei situaţii de răcire în regim continuu, [MJ]; Q(R,tot,interm) - energia necesară pentru răcire, calculată conform relaţiei III.2.1, presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambient corespund perioadei de intermitenţă, [MJ]; a(R,interm) - factor adimensional de corecţie pentru răcirea intermitentă, determinat cu relaţia:
a(R,interm) = 1 - b(R,interm) [tau(0R)/tau(R)][ 1/lambda(R)][1 - f(R,N)] (III.2.24)
având ca valoare minimă: a(R,interm) = f(R,N); se stabileşte din fig. III.2.3. în care: f(R,N) - raportul dintre numărul de zile din săptămână cu răcire normală şi numărul de zile dintr-o săptămână (ex. 5/7); b(R,interm) - factor de corelaţie empiric cu valoare constantă b(R,interm) = 3; tau(R) - constanta de timp pentru răcire, cf. relaţiei III.2.22 [ore]; tau(0R) - constanta de timp de referinţă pentru răcire [ore]; lambda(R) - raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale clădirii (zonei) în modul de răcire. Figura III.2.3 - Nomograma de alegere a factorului de corecţie a(R,interm) pentru răcirea intermitentă; 1 - clădiri cu inerţie mare; 2 - clădiri cu inerţie mică (a se vedea imaginea asociată) Cazul răcirii cu perioade mari de întrerupere a funcţionării În anumite clădiri cum ar fi şcolile, perioadele de vacanţă în timpul sezonului de răcire conduc la o reducere importantă a necesarului de frig. Necesarul de frig în perioada de întrerupere se calculează astfel: - pentru luna ce include o perioadă de întrerupere, calculul se face diferenţiat: a) pentru perioada de răcire normală; şi b) pentru perioada de întrerupere; – se interpolează liniar rezultatele obţinute, ţinând cont de raportul dintre perioada de întrerupere şi perioada de timp normală, utilizând următoarea relaţie:
Q(R,vac) = f(R,N)Q(R) + [1 - f(R,N)] Q(R,tot,vac) (III.2.25)
unde: Q(R,vac) - necesarul de energie pentru răcire ce ţine cont de perioadele de vacanţă, [MJ]; Q(R) - necesarul de energie pentru răcire calculat conform relaţiei III.2.1, presupunând că pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzătoare perioadei normale, [MJ]; Q(R,tot,vac) - necesarul de energie pentru răcire calculat conform III.2.1, presupunând că pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzătoare perioadei de întrerupere, [MJ]; f(R,N) - factor reprezentând numărul de zile din luna cu răcire normală, raportate la numărul total de zile al perioadei (ex. 10/31). III.2.2.2. Necesarul de energie anual pentru răcire Necesarul anual de energie pentru răcire, pentru o zonă de clădire dată, se calculează însumând necesarul de energie pe perioadele (lunile) distincte din an în care este necesară răcirea, ţinând cont de durata acestor perioade de-a lungul unui an calendaristic:
Q(R,an) = Σ Q(R,j) (III.2.26)
j
în care: Q(R,an) - necesarul anual de răcire pentru zona considerată, [MJ]; Q(R,j) - necesarul de răcire al zonei considerate pentru luna j, [MJ]; III.2.2.3. Energia consumată de sistemele de climatizare (răcire) 1) Evaluarea energiei consumate pe baza randamentului global al sistemului de climatizare. Energia consumată se determină cu relaţia:
Q(R)
Q(R,sistF) = ----------- (III.2.27)
eta(sist,R)
unde: Q(R,sistF) - energia consumată în sistemul de răcire, care include pierderile de energie ale sistemului, [MJ]; Q(R) - energia necesară pentru răcire a clădirii sau zonei, [MJ], eta(sist,R) - eficienţa globală a sistemului de răcire, care include pierderile de energie la generarea, transportul, acumularea, distribuţia şi emisia de agent termic (aer şi apă) din sistem. Această eficienţă nu ţine cont de: - energia electrică auxiliară introdusă în sistemul de climatizare, Q(aux), – de coeficientul de performanţă al sursei frigorifice. De aceea, energia electrică totală consumată în sistemul de climatizare (răcire), Q(el,tot), [MJ] va fi:
Q(R,sistF)
Q(el. tot) = ------------ + Q(aux) (III.2.28)
COP
în care: COP - coeficientul mediu de performanţă al maşinii frigorifice, indicat de producător. Q(aux) - energia electrică auxiliară utilizată de pompe, ventilatoare, servomotoare etc; calculul va fi detaliat în continuare, la pct. 2. Deoarece există foarte puţine date fiabile referitoare la eficienţa globală a sistemelor şi ţinând seama de diversitatea soluţiilor tehnice, este recomandat ca pierderile şi recuperările de energie să fie evaluate pe componente, conform procedurii care urmează. 2) Evaluarea energiei consumate pe baza puterilor calculate în condiţii de calcul şi considerând un timp de funcţionare echivalent al sistemului. În acest caz se evaluează separat: - pierderile de energie din sistem, Q(pierd), – consumul de energie electrică pentru transportul aerului în instalaţiile de ventilare/climatizare, Q(ta), – consumul de energie electrică pentru transportul agentului primar (apă caldă sau apă răcită) ce alimentează componentele instalaţiei de climatizare (Centrala de Tratare a Aerului şi aparatele locale de tratare a aerului), Q(tapă), – energia electrică auxiliară utilizată de pompe, ventilatoare, servomotoare etc, Q(aux), – energia recuperată în sistem, Q(rec), – consumul de energie electrică pentru producerea frigului, la nivelul sursei de frig. Atunci, energia consumată în sistemul de răcire Q(R,sistF) se calculează pe bază de bilanţ:
Q(R,sistF) = Q(R) + Q(pierd) + Q(ta) + Q(tapă) - Q(rec) (III.2.29)
unde: Q(R) - energia necesară pentru răcire a clădirii sau zonei (cf. III.2.1). În cele ce urmează sunt date relaţii de calcul pentru evaluarea consumurilor şi recuperărilor de căldură. Dacă relaţiile exprimă puteri termice, calculate în condiţii nominale, energia corespunzătoare se calculează prin multiplicare cu timpul echivalent de funcţionare la sarcina nominală a sistemelor (Anexa II.2.K din Mc 001-PII). După evaluarea energiei pierdute sau recuperate în sistem, se calculează energia electrică totală consumată în sistemul de climatizare (răcire), Q(el,tot) (cf. III.2.28). a) Pierderi/aporturi de căldură prin suprafaţa conductelor de transport al aerului Pierderile sau aporturile de căldură prin suprafaţa conductelor (canalelor) situate în încăperea/zona climatizată. Aceste pierderi trebuie luate în considerare doar atunci când diferenţa dintre temperatura aerului transportat şi temperatura încăperii sau zonei climatizate este semnificativă. Ele pot fi neglijate în cazul când sistemul nu asigură încălzirea sau răcirea aerului, ci doar ventilarea simplă. Pierderile sau aporturile de căldură prin suprafaţa conductelor situate în afara încăperii/zonei climatizate Temperatura şi umiditatea aerului la ieşire din conductă se calculează cu relaţiile:
theta(2) = theta(1) + Delta T(cta) (III.2.30)
x(2) = x(1)
H(eta)
Delta T(cta) = [theta(1) - theta(ext)] [1 - e ^- ------------- ] s (III.2.31)
0,34 q(v,eta)
unde: theta(1), x(1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrare în conductă, [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)], theta(2), x(2) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la ieşire din conductă, [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)], H(cta) - aportul/pierderea de căldură a aerului prin pereţii conductei, către mediul ambiant, [W], q(v,cta) - debitul de aer din conductă [mc/h], S - suprafaţa laterală a conductelor de aer, prin care se cedează căldură [mp].
H(cta) = Σ U(i) . [theta(m) - theta(a,i)] . L(i) (III.2.32)
i
cu U coeficientul de transfer de căldură în [W/mK]; theta(m) - temperatura medie a agentului termic în [°C]; theta(a) - temperatura aerului exterior (ambianţă) în [°C]; L - lungimea conductei în [m]; i - indicele corespunzător conductelor de acelaşi tip, în aceleaşi condiţii coeficientul de transfer de căldură U pentru conductele izolate, montate în încăperi, este dat de relaţia:
pi
U = --------------------------------------- [W/mk] (III.2.33)
1 D(a) 1
[ ------------ . 1n ----- + ----------- ]
2 . lambda(D) D(i) α(a) . D(a)
în care: D(i), D(a) - diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei izolate, [m]; α(a) - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/mpK) (α(a) = 1/0,33); lambda(D) - coeficientul de conducţie a izolaţiei [W/mK]. Relaţiile III.2.31 şi III.2.32 se rezolvă prin iteraţie. b) Pierderi/aporturi de aer din conductele de transport ale aerului Aerul infiltrat/exfiltrat în/din conductele de transport de aer se calculează conform §2.6.7 din Mc001-PII. Dacă aerul este exfiltrat din conductă, nu există o modificare a parametrilor aerului transportat; dacă însă se infiltrează aer în conductă, aceşti parametri se modifică în funcţie de parametrii aerului infiltrat, care se amestecă cu cel transportat. De la caz la caz, în funcţie de clasa de etanşeitate la aer a canalelor de transport, pentru a putea estima pierderile de energie pe traseu trebuie calculat un debit de aer infiltrat în conductă şi efectuat un bilanţ termic pe toată lungimea conductei unde se realizează infiltraţiile de aer. c) Pierdere/recuperare de căldură de la ventilatoare Creşterea de temperatură a aerului la trecere prin ventilator, Delta T(vent) conduce la o pierdere/recuperare de căldură (în perioada de răcire/încălzire). Delta T(vent) se calculează cu relaţia:
P(abs,vent) R(rc)
Delta T(vent) = -------------------------- (III.2.34)
rho(aer) c(p,aer) q(v,vent)
unde: - Delta T(vent) - diferenţa de temperatură cu care se încălzeşte aerul în ventilator, [°C], – rho(aer) (kg/m3) - densitatea aerului, – c(p,aer) (J/kgK) - căldura specifică masică a aerului. – q(v,vent) (m3/h) - debitul volumic la ventilator; – P(abs,vent) (W) - puterea absorbită la ventilator; – R(rc) - rata de transformare a energiei electrice în căldură, absorbită de aer - (0,9 pentru motor plasat în curentul de aer; 0,6 pentru motor plasat în afară curentului de aer). Creşterea de temperatură a aerului conduce la un debit de căldură în sistem:
Phi = rho(aer) c(p,aer) q(v,vent) Delta T(vent) [W] (III.2.35)
Pentru ventilarea mecanică cu debit de aer constant sau variabil (sistem VAV) fără aer recirculat puterea medie consumată este cea pentru un debit de aer continuu C(cont) q(v) (mc/h). Pentru sistemele VAV cu recirculare, C(cont) depinde de acţiunea asupra clapetei de reglare pe aerul exterior în timp ce puterea absorbită de ventilator, P(abs,vent) (W) depinde de raportul dintre debitul mediu şi debitul maxim refulat. În orice situaţie, reglarea ventilatorului trebuie luată în calcul (document de referinţă Mc001-PII. d) Consumul de energie electrică pentru transportul aerului Se calculează pornind de la puterea absorbită de ventilator, P(abs,vent) (kW), şi randamentul motorului electric de antrenare, eta(motor):
P(abs,vent)
P(el,motor) = ------------- (kW) (III.2.36)
eta(motor)
în care: - P(abs,vent) = q(v) Delta p / eta(vent) este puterea absorbită de ventilator, q(v) (mc/s) debitul volumic de aer transportat de ventilator (egal cu debitul instalaţiei de climatizare), Delta p(Pa) presiunea ventilatorului; eta(vent) randamentul ventilatorului, furnizat de producător. – P(el,motor) (kW) este puterea electrică consumată de motorul de antrenare. e) Consumul de energie electrică pentru transportul agentului termic primar de răcire/încălzire Se consideră debitele de agent termic primar (apă caldă, apă răcită), necesare proceselor de tratare a aerului în CTA sau în aparatele locale de răcire/încălzire. Puterea electrică consumată de motorul pompei, P(el,motor) (kW), se va scrie:
P(abs,pompa)
P(el,motor) = ------------- [kW] (III.2.37)
eta(motor)
în care: - P(abs,pompa) = q(v)Delta p /eta(pompa) este puterea absorbită de pompă, q(v) (mc/s) debitul volumic de apă transportat de pompă, Delta p (Pa) înălţimea de pompare a pompei, iar eta(pompa) randamentul pompei, furnizat de producător. III.2.3. Calculul consumurilor de energie pentru instalaţiile de ventilare mecanică Metoda se aplică la clădiri rezidenţiale sau terţiare prevăzute cu instalaţii de ventilare mecanică. Metoda poate fi aplicată şi clădirilor climatizate cu sisteme "numai aer" care au rol de ventilare şi de încălzire/răcire, umidificare. III.2.3.1. Conţinut general şi domeniu de aplicare Metoda se bazează pe calculul puterilor necesare echipamentelor de tratare şi de vehiculare a aerului din sisteme. Se vor lua în calcul acele puteri care corespund procesului de tratare în condiţii de calcul (de bază) prevăzut în proiect pentru sistemul respectiv (cu sau fără amestec dintre aerul proaspăt şi recirculat, cu sau fără încălzire, răcire, umidificare etc). Pentru a obţine energia necesară fiecărui echipament în procesul de tratare a aerului, se foloseşte un timp echivalent de funcţionare la sarcina nominală a sistemelor (Anexa II.2.K din Mc001-PII). Scopul final al calculului este să se determine energia totală consumată în sistem, care rezultă din însumarea energiei necesare echipamentelor cu energia consumată de echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare şi servomotoare) şi cu energia consumată de instalaţia de producere a frigului. III.2.3.2. Calculul puterilor termice necesare tratării aerului În acest paragraf, se vor detalia metodele de calcul pentru: - recuperatoarele de căldură, – bateriile de încălzire şi răcire, – camera de amestec, – umidificatorul cu abur. Procedura va calcula: - temperaturile şi umidităţile aerului introdus (refulat) în încăperi; – puterile termice necesare pentru a realiza tratarea aerului, pe baza debitelor de aer cunoscute din proiect sau măsurate. 1) Recuperatoare de căldură sensibilă mărimi de intrare: - theta(ev,1); x(ev,1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului evacuat din încăperi, la intrarea în recuperator [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – theta(ref,1); x(ref,1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului exterior la intrarea în recuperator, [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – q(v,ref); q(v,ev) - debitele volumice, refulat şi evacuat în/din încăperi, ce trec prin recuperator, [mc/s]; – epsilon(recup) - eficienţa recuperatorului pentru debite refulat/evacuat aproximativ egale; – Delta theta(recup) - creşterea de temperatura a aerului în recuperator. relaţii de calcul:
┌
│ Delta theta(recup,ref) = epsilon(recup) [theta(ev,1) - theta(ref,1)]
│ theta(ref,2) = theta(ref,1) + Delta theta(recup,ref)
< Delta theta(recup,ev) = - Delta theta(recup,ref) (III.2.38)
│ theta(ev,2) = theta(ev,1) + Delta theta(recup,ev)
│ x(ref,2) = x(ref,1)
│ x(ev,2) = x(ev,1)
└
mărimi de ieşire: - theta(ev,2); x(ev,2) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului evacuat la ieşirea din recuperator; – theta(ref,2); x(ref,2) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din recuperator. Observaţii: În metodologia Mc001-PII sunt date detalii referitoare la: a) recuperatoarele de căldură, în situaţia folosirii ventilării în regim de evoluţie liberă "free-cooling", b) situaţia utilizării recuperatoarelor de căldură sensibilă şi latentă (entalpice) când trebuie tratate distinct probleme legate de îngheţ. 2) Camere de amestec mărimi de intrare - theta(ref,1); x(ref,1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului exterior [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – q(rec) [echivalent ca notaţie cu q(ev,1)] - debitul masic de aer recirculat [kg/s]; – q(ext) [echivalent ca notaţie cu q(ref,1)] - debitul masic de aer exterior (proaspăt) – R(rec) = q(rec) /q(ext) - raportul de recirculare în camera de amestec, [raport dintre debitul masic de aer recirculat q(rec) şi debitul masic de aer exterior q(ext)] mărimi de ieşire: - theta(ref,2); x(ref,2) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din camera de amestec [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)], calculate pe baza relaţiilor de bilanţ masic şi de umiditate la nivelul camerei de amestec:
┌
│ theta(ref,2) = theta(ev,1) + [1 - R(rec) theta(ref,1) ] (III.2.39)
│ x(ref,2) = x(ev,1) + [1 - R(rec) x(ref,1)]
└
unde: - q(ref,2) = q(ext) [1 + R(rec)] - debitul masic la ieşirea din camera de amestec [kg/s]; – q(ev,2) = q(ext) - debitul masic de aer evacuat în exterior, [kg/s]. 3) Baterii de încălzire a aerului Calculul se referă la bateriile de preîncălzire şi de reîncălzire a aerului, din centrala de tratare a aerului (CTA). Se consideră că în urma încălzirii, aerul are o temperatura impusă theta(inc). mărimi de intrare: - theta(1), x(1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare), [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – q(inc) - debitul masic de aer ce trece prin bateria de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare), în kg/s; Calculul puterii termice utile pentru încălzire:
Phi(util,inc) = q(inc) [theta(inc) - theta(1)] (kW) (III.2.40)
mărimi de ieşire: - theta(2) = theta(inc) - temperatura aerului la ieşirea din bateria de încălzire, [°C]; – x(2) = x(1) - conţinutul de umiditate la ieşirea aerului din bateria de încălzire, egal cu cel de la intrarea în baterie (nu există schimb de energie latent), [g(vapori)/kg(aer uscat)]; – G(apă) - debitul de agent primar (apă), pentru o diferenţa de temperatură între intrarea şi ieşirea din baterie [theta(apa,tur) - theta(apa,retur)]:
Phi(util,inc)
G(apa) = ---------------------------------------------------- (kg/s) (III.2.41)
eta(BI) c(p,apa) [theta(apa,tur) - theta(apa,retur)]
– puterea termică utilizată (necesară) pentru încălzire pe partea agentului termic primar se scrie:
Phi(util,inc)
Phi(nec,inc) = -------------- (kW) (III.2.42)
eta(BI)
în care eta(BI) - randamentul termic al bateriei de încălzire a aerului furnizat de producător. 4) Baterii de răcire a aerului Calculul se referă la bateriile de răcire a aerului, din centrala de tratare a aerului (CTA). Se consideră că aerul exterior este răcit până la o temperatură theta(rac) impusă. mărimi de intrare: - theta(1), x(1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de răcire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare) [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – q(v,rac) - debitul volumic de aer ce trece prin bateria de răcire, [mc/s]; – theta(BR) - temperatura medie a bateriei de răcire, [°C]. relaţii de calcul: - variaţia temperaturii aerului în procesul de răcire Delta theta(rac):
Delta theta(rac) = theta(1) - theta(rac) (III.2.43)
– theta(2) - temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire:
theta(2) = theta(1) - Delta theta(rac) (III.2.44)
– eficienţa procesului de răcire epsilon(rac):
theta(rac) - theta(BR)
epsilon(rac) = ----------------------- (III.2.45)
theta(1) - theta(BR)
– conţinutul de umiditate al aerului la suprafaţa exterioară a bateriei de răcire x(BR):
x(BR) = EXP(18.8161 - 4110.34 /[theta(BR) + 235]) (III.2.46)
– variaţia conţinutului de umiditate al aerului în urma răcirii Delta x(rac):
Delta x(rac) = min[0;(x(BR) - x(1))(1 - epsilon(rac))] (III.2.47)
– conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din bateria de răcire x(2):
x(2) = x(1) - Delta x(rac) (III.2.48)
– puterea utilă pentru a asigura procesul de răcire Phi(util,rac) (kW):
Phi(util,rac) = q(v,rac)[0,83 (x(2) - x(1)) + 0.34(theta(2) - theta(1))] (III.2.49)
mărimi de ieşire: - theta(2), x(2), Phi(nec,rac) – G(apă) - debitul de apă pentru agent primar apă răcită, cu diferenţa de temperatură între intrarea şi ieşirea din baterie [theta(apa,retur - theta(apa,tur)],:
Phi(util,rac)
G(apa) = -------------------------------------------------- (kg/s) (III.2.50)
eta(BR)c(p,apa)[theta(apa,retur) - theta(apa,tur)]
– puterea termică utilizată (necesară) pentru răcire pe partea agentului termic primar se scrie:
Phi(util,rac)
Phi(nec,rac) = --------------- (kW) (III.2.51)
eta(BR)
în care eta(BR) - randamentul termic al bateriei de răcire a aerului furnizat de producător. Dacă agentul primar este un agent frigorific, atunci debitul de agent frigorific, G(ag.frig.) se va scrie:
Phi(util,rac)
G(ag.frig.) = --------------- (kg/s), (III.2.52)
r(ag.frig.)
în care - r(ag.frig.) [kJ/kg] - căldura latentă de vaporizare a agentului frigorific. 5) Umidificarea izotermă a aerului Mărimi de intrare: - theta(1), x(1) - temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în camera de umidificare (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec), [°C, respectiv g(vapori)/kg(aer uscat)]; – q(v.umidif) - debitul volumic de aer în procesul de umidificare, [mc/s]; – x(umidif) - valoare setată a conţinutului de umiditate al aerului după umidificare [g(vapori)/kg(aer uscat)]. Relaţii de calcul: theta(2) = theta(1) = theta(iz) (temperatura la ieşirea din umidificator este egală cu cea la intrare, în condiţiile menţionate), [°C]; x(2) = x(umidif) - conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din umidificator, [g(vapori)/kg(aer uscat)]; este puterea termică utilă umidificării izoterme a debitului de aer volumic q(v,umidif) (mc/s).
Phi(util,umidif) = rho(aer) * q(v,umidif) * [1,85 * theta(iz) + 2500] * [x(umidif) - x(1)] (kW) (III.2.53)
Mărimi de ieşire theta(2), x(2), Phi(nec,umidif) Puterea necesară umidificării izoterme a aerului va ţine cont de randamentul sistemului de distribuţie a aburului de la generatorul până la duzele de injecţie, eta(Distrib,abur) x eta(Duze), (fără a ţine cont şi de randamentul propriu al generatorului),
Phi(util,umidif)
Phi(nec,umidif) = ---------------------------- (hW) (III.2.54)
eta(Distrib,abur * eta(Duze)
Consumul de energie electrică pentru umidificarea izotermă, ţinând cont de randamentul propriu de funcţionare al generatorului de abur, eta(Gen.abur):
Phi(nec,umidif)
P(el,Gen.abur) = ----------------- (kW) (III.2.55)
eta(Gen,abur)
III.2.3.3. Energia consumată de sistemele de ventilare Energia totală consumată într-un sistem rezultă din însumarea energiei necesare echipamentelor cu energia consumată de echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare şi servomotoare) şi cu energia consumată de instalaţia de producere a frigului. Energia necesară fiecărui echipament se determină folosind puterile calculate corespunzător procesului de tratare a aerului, multiplicate cu timpul echivalent de funcţionare la sarcina nominală (cf. Anexa II.2.K din Mc001-PII). Calculul energiei consumate în sistem se face după procedurile descrise la § III.2.2.3. III.2.4. Calculul consumurilor de energie pentru instalaţiile de climatizare considerând sarcina termică sensibilă şi latentă. III.2.4.1. Conţinut şi domeniu de aplicare Prin calcul se determină: - necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare al unei încăperi, zone sau clădiri climatizate, – consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare, – consumul de energie pentru umidificarea aerului, – consumul de energie al instalaţiei frigorifice, – consumul total de energie al sistemului de climatizare. Sunt luaţi în considerare factori specifici, corespunzători domeniului de aplicare şi anume: - consumurile de energie datorate sarcinilor de căldură latentă, – sarcina de răcire datorată debitului de aer proaspăt, – utilizarea în cadrul sistemelor de climatizare a recuperatoarelor de căldură (sensibilă sau sensibilă şi latentă), – inerţia termică a elementelor de construcţie, – varietatea mare de tipuri de instalaţii de climatizare şi a surselor de frig utilizate (sisteme centralizate "numai aer", sisteme cu aparate terminale de tip "aer-apă", chillere cu compresie mecanică, chillere cu absorbţie, chillere reversibile - pompe de căldură, etc.). Metoda de calcul se utilizează pentru încăperile climatizate care au sarcini semnificative de căldură latentă, datorate condensării vaporilor de apă din aerul interior. Climatizarea se poate realiza cu sau fără controlul umidităţii interioare, folosind unul din următoarele tipuri de sisteme de climatizare: - sisteme de climatizare de tip "numai aer", – sisteme de climatizare de tip "aer-apă" cu aparate terminale - ventiloconvectoare. Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau terţiare sau părţi ale acestora. Metoda poate fi dezvoltată şi pentru estimarea consumurilor energetice în cazul altor tipuri de sisteme de climatizare. III.2.4.2. Principalele date de intrare şi ieşire ale metodei de calcul Datele de intrare necesare în calcul sunt: - caracteristicile elementelor de anvelopă pentru încăperea climatizată; – scenariul de ocupare al încăperii climatizate; – sursele interne de căldură şi umiditate; – climatul exterior; – date privind sistemul de climatizare: ● debitul de aer; debitul de aer proaspăt, ● valorile prescrise pentru parametrii de confort (temperatura, umiditate), ● temperatura şi umiditatea aerului introdus în încăpere, ● coeficientul de performanţă al instalaţiei frigorifice, ● pierderea de sarcină din sistem, ● randamentul ventilatorului, ● modul de funcţionare al ventilatorului (1 treaptă de turaţie, 2 trepte de turaţie, variaţie continuă a turaţiei), ● eficacitatea recuperatorului de căldură (dacă există). Datele de ieşire sunt: - necesarul de energie lunar şi anual pentru climatizarea clădirilor, – consumul de energie electrică al instalaţiei frigorifice, – consumul total de energie al sistemului de climatizare. III.2.4.3. Necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare Metoda de calcul pentru necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare este de tip "grade-zile". Numărul de "grade-zile", NGZ, pentru răcire se stabileşte pentru fiecare lună cu relaţia:
N x [theta(aem) - theta(b)]
NGZ = ----------------------------------- (III.2.56)
1 - e^(-kx[theta(aem) - theta(b)])
unde: N - număr de zile (pentru luna de calcul considerată) [zile]; theta(aem) - temperatura medie lunară a aerului exterior (pentru luna de calcul considerată) [°C]; theta(b) - temperatura de bază calculată conform metodologiei de mai jos, în funcţie de tipul sistemului de climatizare [°C]; K - constantă, valoare recomandată, K = 0,71. Temperatura de bază, theta(b) din relaţia (III.2.74), se calculează în funcţie de tipul sistemului de climatizare după cum urmează: a) sisteme de climatizare "numai aer" Temperatura de bază utilizată depinde de: ● temperatura de confort a aerului interior (valoarea setată) din încăperea climatizată, ● sarcina sensibilă pentru răcirea aerului proaspăt ● încălzirea aerului în ventilatorul de introducere (termenul al doilea din ecuaţia de mai jos), ● degajările de căldură sensibilă de la surse interioare din încăperea climatizată şi aporturile de căldură datorate radiaţiei solare (termenul al treilea din ecuaţia de mai jos) ● aporturile de căldură prin transmisie pentru încăperea climatizată (termenul al patrulea din ecuaţia de mai jos) ● degajările de căldură latentă de la surse interioare din încăperea climatizată şi sarcina de răcire latentă datorată aerului proaspăt (ultimul termen din ecuaţia de mai jos)
●
V Delta P Q(si) U'
theta(b) = theta(ai) - ------------- - ------ - ------ [theta(aem) - theta(ai)] - 2400 Delta x (°C) (III.2.57)
● ● ●
mc(p) eta(v) mc(p) mc(p)
unde: theta(ai) - temperatura prescrisă a aerului interior din încăperea climatizată (°C);
●
V - debitul volumic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (mc/s);
●
m - debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s);
c(p) - căldura specifică a aerului, egală cu aproximativ 1 kJ/kg K; Delta P - presiunea ventilatorului (Pa); eta(v) - randamentul ventilatorului; Q(si) - degajări de căldură sensibilă de la surse interioare: ocupanţi, iluminat, echipamente - şi aporturi de căldură de la radiaţia solară - (kW); pe baza valorilor calculate se determină valoarea medie lunară (pentru luna de calcul considerată) (kW); U' = AU (kW/K), A - suprafaţa elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (mp); U - coeficient global de transfer termic al elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (kW/mp °C); theta(aem) - temperatura medie a aerului exterior pe perioada de ocupare a inc.perii climatizate (pentru luna de calcul considerată) (°C); theta(ai) - temperatura aerului interior a încăperii climatizate, (°C); Delta x = x(e) - x(s), diferenţa medie lunară de conţinut de umiditate (pentru luna de calcul considerată), (kg/kg), x(e) - conţinutul de umiditate al aerului exterior (kg/kg) şi x(s) - conţinutul de umiditate la ieşirea din bateria de răcire (kg/kg); diferenţa medie de conţinut de umiditate se determină utilizând relaţia:
_
____________ x(e) - x(s)
[x(e) - x(s)] = --------------------------- (kg/kg) (III.2.58)
_
1 - e^(-k[x(e)- x(s)])
_
cu x(e) - conţinutul de umiditate mediu lunar al aerului exterior (pentru
luna de calcul considerată) (kg/kg) şi k - parametru calculat pe baza
expresiei:
2,5
k = -------- (III.2.59)
delta(x)
delta(x) - deviaţia standard pentru conţinutul de umiditate lunar al aerului exterior; valoarea depinde de amplasarea geografică a clădirii climatizate. Alte situaţii 1) Pentru luarea în considerare a inerţiei termice, expresia de calcul a temperaturii de bază se modifică astfel:
●
V Delta P Q(si) U' Q(c)
theta(b) = theta(ai) - ------------- - ------ - ------ [theta(aem) - theta(ai)] - 2400 Delta x + ------- (°C) (III.2.60)
● ● ● ●
mc(p) eta(v) mc(p) mc(p) mc(p)
unde: Q(c) = [C Delta theta(i)] / [24 x 3600] (kW) Q(c) - rata medie zilnică de stocare termică a elementelor de construcţie (kW); C = rho c(pm) V (kJ/°C), capacitatea termică a elementelor de construcţie ale încăperii climatizate; rho - densitatea materialelor elementelor de construcţie (kg/mc); c(pm) - căldura specifică a materialelor elementelor de construcţie (kJ/kg°C); V - volumul elementelor de construcţie (mc);
t
Delta theta(i) = e^ - --- [theta(ai) - theta(aen)] (°C) (III.2.61)
tau
Delta theta(i) - rata de răcire a elementelor de construcţie (diferenţa de temperatură între temperatura elementelor de construcţie şi temperatura aerului interior) (°C); t - perioada de neocupare a încăperii climatizate (h); tau - constanta de timp a elementelor de construcţie stabilită la § III.1.3.8, (h); theta(aen) - temperatura medie a aerului exterior noaptea (pentru luna de calcul considerată), (°C). 2) în cazul în care există în cadrul sistemului de climatizare recuperatoare de căldură (numai sensibilă sau sensibilă şi latentă) numărul de grade-zile se calculează cu relaţia:
[theta(aem) - theta(b)] epsilon[theta(aem) - theta(ai)]
NGZ = N { --------------------------------- - ---------------------------------- } (III.2.62)
1 - e [-kx(theta(aem) - theta(b)) 1 - e [-kx(theta(aem) - theta(ai))
unde: epsilon - eficacitatea recuperatorului de căldură; în absenţa unei valori, se poate determina conform relaţiei:
●
m(AP)
epsilon = 1 - -------------- (III.2.63)
● ●
m(AP) + m(R)
unde:
●
m(AP) - debitul de aer proaspăt (kg/s; mc/s);
●
m(R) - debitul de aer recirculant (kg/s; mc/s).
* Notaţiile din această ecuaţie sunt identice cu cele utilizate anterior, cu menţiunea că în expresia temperaturii de bază se modifică calculul diferenţei medii de conţinut de umiditate după cum urmează:
_ _
____________ x(e) - x(s) epsilon[x(e) - x(r)]
[x(e) - x(s)] = ----------------------- - ----------------------- (kg/kg) (III.2.64)
_ _
1 - e^(-k[x(e)- x(s)]) 1 - e^(-k[x(e)- x(r)])
unde: x(r) - conţinutul de umiditate din aerul recirculat (considerat egal cu conţinutul de umiditate din încăperea climatizată) (kg/kg) b) sisteme de climatizare de tip "aer-apă" cu aparate terminale - ventiloconvectoare Există două situaţii de calcul, în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare: - cazul în care ventiloconvectoarele din încăperi preiau sarcinile latente; în această situaţie metoda de calcul este similară metodologiei descrisă mai sus pentru determinarea temperaturii de bază, considerând toate ventiloconvectoarele prin intermediul unui ventiloconvector echivalent şi utilizând sarcini medii la nivelul întregii clădiri – cazul în care ventiloconvectoarele asigură doar partea sensibilă, bateria de răcire a centralei de tratare pentru aerul proaspăt asigurând sarcina latentă; în această situaţie expresia de calcul a temperaturii de bază pentru calculul numărului de grade-zile se scrie:
●
m(R) m(AP)
theta(b) = [theta(s) + ----- (theta(ae) - theta(r)) - ------- 2400 Delta x] (°C) (III.2.65)
● ●
m m
în care: theta(s) - temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire a ventiloconvectorului (°C); theta(r) - temperatura aerului din încăperea climatizată (°C). Necesarul anual de energie pentru răcire şi dezumidificare, Q(r) se calculează în funcţie de numărul de grade zile obţinut pentru toată perioada de răcire, NGZ(R) = Σ NGZ, folosind relaţia:
●
Q(r) = 24 . mc(p) NGZ(R) [kWh] (III.2.66)
●
m - debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s);
c(p) - căldura specifică a aerului {kj/kg°C)
III.2.4.4. Consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare, Q(aux) Calculul pentru echipamentele auxiliare (pompe, ventilatoare) se face identic cu cel descris în § III.2.2.3. III.2.4.5. Consumul de energie pentru umidificarea aerului Consumul energetic se determină în funcţie de următorii parametri: ● valoarea minimă a umidităţii aerului din încăpere ● sursele de umiditate din încăpere ● umiditatea aerului exterior ● debitul de aer proaspăt al încăperii În cadrul metodologiei de calcul se consideră valori medii zilnice pentru aceste mărimi. Metoda de calcul ţine seama şi de eventuala prezenţă a unui recuperator de căldură latentă în cadrul sistemului de climatizare. Umiditatea transferată aerului din instalaţia de climatizare prin intermediul echipamentelor specifice se calculează conform relaţiei:
x(g)
x(z) = x(i,min) - [ ------ ] (g(vapori/mc(aer)]
m'(e)
unde: x(Z) - umiditatea adăugată aerului tratat de sistemul de climatizare, [g(vapori)/mc(aer)]; x(i,min) - valoarea minimă a umidităţii din aerul interior, [g(vapori)/mc(aer)]; X(g) - degajările medii de umiditate de la surse interne, g(vapori)/h mp (valori recomandate conform Anexei II.2.I din Mc001-PII); m'(e) - debitul de aer proaspăt raportat la unitatea de suprafaţă, mc/h,mp; Cantitatea totală anuală de apă utilizată pentru umidificare se determină pe baza debitului de aer tratat şi a diferenţei zilnice între valoarea conţinutului de umiditate al aerului refulat în încăpere şi valoarea conţinutului de umiditate al aerului exterior:
W = 24 h Σ [ m'(e)[x(z) - x(e)]] = 24 h Σ [(m'(e)[x(i,min) - x(e))] - x(g)] (g(apa)/an) (III.2.68)
Relaţia de mai sus este utilizată numai pentru momentele de timp pentru care este satisfăcută inegalitatea:
X(g)
[x(z) - x(e)] = x(i,min) - x(e) - ----- > 0 (III.2.69)
m'(e)
Dacă sistemul de climatizare este prevăzut cu un recuperator de căldură latentă, umidificarea aerului exterior pe baza schimbului de masă din recuperator se determină astfel:
Delta x = eta(recuperator [x(i,min) - x(e)] (III.2.70)
unde: eta(recuperator) - eficienţa schimbului de căldură latent la nivelul recuperatorului În acest caz, cantitatea de apă necesară pentru umidificare este:
W = 24 h Σ [(m'(e)[x(i,min) - x(e)][1 - eta(recuperator)]) - x(g)] (g(apa)/an) (III.2.71)
Calculul pe baza relaţiei anterioare se efectuează pentru momentele de timp pentru care:
x(g)
[x(i,min) - x(e)][1 - eta(recuperator)] - ----- > 0 (III.2.72)
m'(e)
Energia consumată pentru umidificare se determină pe baza consumului de apă necesar pentru umidificare estimat cu relaţiile de mai sus, în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare:
Q(h) = C(h) W (Wh/an) (III.2.73)
unde: C(h) - coeficient de consum specific de energie electrică pentru umidificare, în funcţie de tipul procesului de umidificare folosit (umidificare cu abur sau umidificare cu apă) (Wh/g). Valorile recomandate sunt date în Anexa II.2.J din Mc001-PII. - consumul de energie al instalaţiei frigorifice, – consumul total de energie al sistemului de climatizare. III.2.4.6. Consumului de energie al instalaţiei frigorifice se determină pe baza necesarului de energie anual pentru răcire şi dezumidificare (relaţia III.2.66) şi a valorii medii a coeficientului de performanţă al instalaţiei frigorifice, COP. Astfel:
Q(r)
q(enIF) = ----- (kWh) (III.2.74)
COP
III.2.4.7. Consumul total de energie al sistemului de climatizare Consumul total de energie, Q(t), din sistem se calculează prin însumarea consumurilor evaluate anterior: - consumurile de energie electrică ale aparatelor auxiliare (pompe, ventilatoare), – consumul de energie pentru umidificarea aerului, – consumul de energie al instalaţiei frigorifice.
Q(t) = Q(aux) + Q(h) + Q(enIF) (III.2.75)
III.2.5. Durata anuală a sezonului de răcire Durata sezonului de încălzire şi de răcire (număr de zile sau ore) se determină considerând momentul de început şi de sfârşit al perioadei de încălzire/răcire atunci când necesarul de căldură sau frig depăşeşte 1 W/mp. Această durată va fi luată în considerare şi pentru calculul energiei auxiliare consumată în sisteme. Pentru metoda lunară de calcul, durata sezonului de răcire se determină prin numărarea zilelor pentru care energia necesară pentru răcire este mai mare ca zero. O soluţie simplă este de a reprezenta grafic variaţia temperaturii medii lunare (pe ordonată), pentru diferite luni ale perioadei calde şi de tranziţie (pe abscisă) - fig. III.2.3. Se calculează "temperatura de echilibru" theta(emz) care reprezintă valoarea temperaturii exterioare la care aporturile de căldură de la sursele interioare şi exterioare (soare) sunt egale cu pierderile prin transfer [prin transmisie Q(T) şi aer de ventilare Q(V)], calculate pentru temperatura interioară de calcul pentru climatizare. Fig III.2.3: Stabilirea grafică a perioadei anuale de răcire (a se vedea imaginea asociată) Se calculează temperatura exterioară medie zilnică theta(emz) care satisface relaţia:
eta(1) Q(surse,z)
theta(emz) = theta(i) - ------------------- (III.2.76)
H(T)t(z)
în care: theta(i) - temperatura interioară de calcul pentru climatizare, Q(surse,z) - energia de la soare şi surse interioare, calculată pentru o zi medie din luna respectivă (de început sau sfârşit de sezon de răcire), H(T) - coeficientul total de pierderi/aporturi de căldură al încăperii, eta(1) - factor de utilizare a pierderilor de căldură calculat pentru lambda = 1 (v.relaţia III.2.24), t(z) - durata unei zile (86400 secunde). Coeficientul total rezultă din suma coeficienţilor de pierderi/aporturi prin transmisie a pereţilor exteriori şi prin aerul de ventilare (v. relaţiile III.2.5 şi III.2.8). Energia provenită de la sursele interioare se va stabili, conform § III.2.2.1. Procedura de determinare a duratei sezonului de răcire, cu ajutorul figurii III.2.3, este următoarea: Grafic, se intersectează curba temperaturii exterioare cu dreapta theta(emz) = const şi se determină perioada de răcire care corespunde unei temperaturi theta(e) > theta(emz). Reprezentarea se face la scară, considerând că temperatura medie a fiecărei luni corespunde datei de 15 a lunii, pentru a citi pe abscisă numărul de zile din lunile în care se începe şi se termină răcirea. Durata sezonului de răcire poate fi redusă prin aplicarea unor tehnici care conduc la economii de energie pentru răcire (de exemplu, prin utilizarea ventilării nocturne); în aceste situaţii este necesară evaluarea perioadelor de funcţionare a eventualelor sisteme auxiliare, păstrând pentru calculul consumului de energie, doar perioada de timp în care funcţionează sistemul de răcire de bază. III.3. INSTALAŢII DE APĂ CALDĂ DE CONSUM Energia consumată de instalaţiile de alimentare cu apă caldă de consum (furnizare, distribuţie, stocare şi generare) reprezintă consumul total de energie pentru furnizarea necesarului de apă (energia utilă netă) şi acoperirea pierderilor din sistem. Energia necesară acoperirii pierderilor cuprinde, pe de o parte, pierderile de căldură aferente sistemelor, cât şi energiile auxiliare (electrice) necesare alimentării agregatelor de pompare şi/sau servomecanismelor, W(ac,e), care se calculează separat (în cazul în care se apreciază că este necesară estimarea lor). Pe perioada sezonului de încălzire sau în lunile în care necesarul de căldură pentru încălzirea spaţiului este semnificativ ca valoare, o parte din pierderile de căldură aferente instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum şi o parte din energia auxiliară pentru fiecare din sistemele componente devin energii recuperabile, Q(rhw). III.3.1. Consumul de energie pentru apă caldă de consum - formula generală Pentru o perioadă determinată (an, lună, săptămână) consumul de energie pentru apă caldă Q(acc), se calculează cu relaţia următoare:
Q(acc) = [Q(ac) + Q(ac,c) + Q(ac,d) + Q(ac,s) + Q(ac,g)] [kWh] (III.3.1)
în care: Q(ac) consumul de energie datorat furnizării/utilizării la consumator a apei calde [kWh]; Q(ac,c) pierderea de căldură datorată furnizării/utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [kWh] Q(ac,d) pierderea de căldură pe conductele de distribuţie [kWh; Q(ac,s) pierderea de căldură corespunzătoare sistemelor de acumulare a apei calde de consum [kWh]; Q(ac,g) pierderea de căldură aferentă echipamentului de preparare a apei calde de consum cât şi pe circuitul de agent termic primar, atât pe perioada de funcţionare a acestuia cât şi pe perioada de nefuncţionare [kWh]. Relaţia III.3.1 se adaptează în funcţie de sistemul de preparare şi furnizare a apei calde de consum. Spre exemplu: ● în cazul preparării locale a apei calde de consum cu centrale termice de apartament, valoarea Q(ac,d) poate fi nesemnificativă şi poate fi neglijată; ● pentru evaluarea instalaţiilor cu sisteme de recirculare, Q(ac,d) trebuie determinat distinct pe zone din instalaţie cu şi fără recirculare; ● în cazul prezenţei sistemelor locale de încălzire şi preparare a apei calde de consum (centrale murale), este dificilă separarea cantităţilor de energie necesare producerii acc Q(ac,g) şi stocării acc Q(ac,s), astfel că în final cei doi termeni Q(ac,s) şi Q(ac,g) trebuie să fie exprimaţi cumulat. Datele necesare stabilirii consumului anual de energie pentru instalaţiile de alimentare cu apă caldă de consum se obţin în două moduri, după cum urmează: - utilizând date înregistrate pe durata funcţionării anuale a instalaţiei, date care permit determinarea unor valori medii globale (cazul clădirilor existente pentru care există date privind consumurile facturate de apă caldă de consum); – împărţind anul într-un număr de perioade de calcul (ex: luni, săptămâni), şi determinând consumul total estimat prin calcul teoretic, însumând energiile corespunzătoare pentru fiecare perioadă (metodă utilizabilă pentru clădiri noi şi pentru cele existente). III.3.2. Procedura generală de calcul pentru apă caldă de consum; scheme generale Procedura generală de calcul este sintetizată după cum urmează: 1) se stabileşte numărul de persoane sau consumatori; 2) în cazul ocupării clădirii cu intermitenţă, se definesc pentru perioada de calcul, intervalele de timp care sunt caracterizate de programul de furnizare apă caldă (de exemplu zi, noapte, sfârşit de săptămână); 3) se calculează consumul de energie pentru cantitatea de apă caldă consumată, Q(ac) 4) se calculează consumul de energie pentru cantitatea de apă caldă pierdută, Q(acc) 5) se calculează necesarul de energie pentru apă caldă ţinând cont de pierderi pe reţeaua de distribuţie, la stocare sau producerea apei calde. În cele ce urmează sunt prezentate schemele generale şi relaţiile de calcul pentru clădiri sau apartamente racordate la surse centralizate (paragraf III.3.3 - figura III.3.1.a), respectiv clădiri sau apartamente cu preparare locală a acc (paragraf III.3.4 - figura III.3.1.b). Figura III.3.1.a Schema de calcul a consumului de energie pentru apă caldă pentru clădiri/apartamente alimentate de la surse centralizate (* indicaţiile din casete se referă la paragrafe din lucrare) (a se vedea imaginea asociată) Figura III.3.1.b Schema de calcul a consumului de energie pentru apă caldă pentru clădiri/apartamente alimentate de la surse centralizate (* indicaţiile din casete se referă la paragrafe din lucrare) (a se vedea imaginea asociată) III.3.3. Procedura de calcul pentru clădiri alimentate de la surse urbane III.3.3.1. Caracteristici geometrice ● Aria încălzită: suma ariilor tuturor spaţiilor încălzite direct şi indirect sau în contact cu spaţii încălzite (holuri, camere de depozitare, spaţii de circulaţie comună); ● Aria utilă S(u): suma ariilor tuturor camerelor de zi, dormitoare, holuri, bucătărie, baie etc. (nu se consideră suprafaţa balcoanelor şi teraselor); ● Suprafaţa locuibilă S(LOC): suma ariilor spaţiilor locuite (dormitoare, livinguri, holuri locuite) III.3.3.2. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum [energia utilă netă, Q(hw)] Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum corespunde energiei necesare încălzirii apei calde cerută de consumator, la temperatura dorită. Necesarul de apă caldă de consum se determină în funcţie de numărul şi de tipul consumatorilor, indiferent dacă în clădire/apartament există sau nu un sistem de contorizare al volumului de apă caldă de consum. Formula generală de calcul al necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de consum, Q(ac), este dată de relaţia:
n
Q(ac) = Σ rho * c * V(ac) * [theta(ac) - theta(ar)], [kWh] (III.3.2)
i=l
în care: rho - densitatea apei calde de consum[kg/mc] (tabel II.3.3 din Metodologia Mc001-PII.3); c - căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel II.3.3 din Metodologia Mc001-PII.3); V(ac) - volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3]; theta(ac) - temperatura de preparare a apei calde, [theta(ac) = 60°C]; theta(ar) - temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [°C]; i - 1, n reprezintă indice de calcul pentru categoriile de consumatori. Relaţia de calcul (III.3.2) poate fi aplicată diferitelor perioade de timp reprezentative pentru consum. De exemplu, acolo unde volumul de apă V(ac) reprezintă volumul anual de apă, atunci necesarul de căldură pentru prepararea apei calde are valoarea anuală. Temperatura de preparare a apei calde de consum se diferenţiază faţă de temperatura de utilizare a apei calde; pentru preparare, se adoptă temperaturi de 45-60°C, iar pentru utilizare, temperaturile se încadrează în intervalul 35 şi 60°C, după cum urmează: - pentru igienă corporală, 35-40°C; – pentru spălat/degresat, 50-60°C. Volumul de apă caldă de consum se determină cu următoarea relaţie de calcul:
V(ac) = a N(u)/1000 [mc] (III.3.3)
în care: a - necesarul specific de apă caldă de consum, la 60°C [mc], pentru unitatea de utilizare/folosinţă, pe perioada considerată; N(u) - numărul unităţilor de utilizare/folosinţă a apei calde de consum (persoană) Valorile pentru a şi N(u) depind de: - tipul şi destinaţia clădirii; – tipul activităţii desfăşurate în clădire; – tipul activităţilor, pe zone ale clădirii, atunci când în clădire există mai multe activităţi care diferenţiază volumele de apă caldă consumate în clădire; – standardele sau clasa de activitate, ca de exemplu numărul de stele pentru hoteluri sau categoria restaurantelor. Valorile lui a sunt prezentate în anexa II.3.A din Metodologia Mc001-PII.3. Numărul de persoane N(u) aferent clădirilor de locuit se determină ca valoare medie, în funcţie de indicele mediu de ocupare a suprafeţei locuibile a clădirilor, utilizând următoarea procedură de calcul: - se determină suprafaţa locuibilă S(LOC) [mp]; – se apreciază indicele mediu de locuire, i(Loc), în funcţie de tipul clădirii (individuală, înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu - urban sau rural), Mc001-PII, Anexa II.3.C; – se determină numărul mediu normat de persoane aferent clădirii, utilizând următoarea relaţie de calcul;
N(u) = S(LOC) x i(Loc) [persoane] (III.3.4)
Pentru alte tipuri de clădiri valorile consumului de apă caldă sunt prezentate în anexa II.3.A din Metodologia Mc001-PII.3. Numărul de persoane N(u) aferent clădirilor terţiare se consideră ca valoare obţinută de la administratorul clădirii. Temperatura de preparare a apei calde menajere este cuprinsă în intervalul 45-60°C, în funcţie de poziţia echipamentului de preparare în raport cu punctele de consum. În scopul definirii unor date comparabile de calcul, se va folosi ca temperatură nominală de preparare a apei calde de consum, temperatura de 60°C. Temperatura apei reci se poate considera convenţional egală cu 10°C. Pentru a ţine seama de diferitele zone geografice se pot lua în considerare variaţii locale în funcţie de categoria sursei, conform datelor din tabelul II.3.4 din Metodologia Mc001-PII.3. III.3.3.3. Necesarul de energie pentru pierderile de apă caldă de consum la punctele de consum [Q(ac,c)] Pentru clădiri noi volumul de apă caldă corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată se consideră zero. Q(ac,c) reprezintă pierderea de căldură datorată furnizării/utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul şi se determină cu relaţia:
n
Q(ac,c) = Σ rho * c * V(ac,c) * [theta(ac,c) - theta(ar)], [kWh] (III.3.5)
i=l
în care: V(ac,c) - volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată [mc]; theta(ac,c) - temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum [°C]. Pentru clădiri existente la evaluarea termenului V(ac,c) se ţine seama de următoarele aspecte: ■ starea tehnică a echipamentelor de consum; ■ prezenţa reţelei de recirculare a apei calde de consum. Dacă există posibilitatea vizitării subsolului aflat în stare uscată, pierderile de apă se estimează după starea tehnică a armăturilor din imobilul vizat, după cum urmează: ■ în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%, atunci se estimează pierderi de maxim 5 l/om,zi x [n(ac)/24], unde n(ac) reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde de consum (valoare medie anuală); ■ în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed, atunci se consideră pierderi de maxim 30 l/om,zi x [n(ac)/24]. Aceste valori corespund unor coeficienţi de pierderi şi risipă de apă de 10-25% din volumul de apă normat. Dacă nu există posibilitatea vizitării subsolului acesta fiind inundat, pierderile de apă caldă de consum se pot estima şi cu ajutorul unor coeficienţi de calcul, astfel încât volumul real de apă caldă necesară consumului este determinat de valoarea teoretică a volumului de apă caldă amendată de coeficienţi supraunitari, care majorează valoarea teoretică, în funcţie de timpul de aşteptare pentru furnizarea, la punctele de consum (datorită lipsei sistemelor de recirculare a apei calde şi datorită stării tehnice a armăturilor):
V(ac) + V(ac,c) = V(ac) x f(1) x f(2) [mc] (III.3.6)
Se pot adopta următoarele valori pentru coeficienţii f: - f(1) = 1,30 pentru obiective alimentate în sistem centralizat, fără recirculare – f(1) = 1,20 pentru obiective alimentate în sistem local centralizat – f(1) = 1,10 pentru obiective alimentate în sistem local – f(2) = 1,10 pentru instalaţii echipate cu baterii clasice – f(2) = 1,05 pentru instalaţii echipate cu baterii monocomandă în care: f(1) depinde de tipul instalaţiei la care este racordat punctul de consum, f(2) depinde de starea tehnică a armăturilor la care are loc consumul de apă caldă. III.3.3.4. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie [Q(ac,d)] Se calculează cu relaţia:
Q(d) = Σ U(i) . [theta(m) - theta(a,i)] . L(i) . t(H) [kWh] (III.3.7)
i
cu: U - valoarea coeficientului de transfer de căldură în W/mK theta(m) - temperatura medie a agentului termic în °C theta(a) - temperatura aerului exterior(ambianţă) în °C L - lungimea conductei i - indicele corespunzător conductelor cu aceleaşi condiţii la limită t(H) - numărul de ore în pasul de timp (h/pasul de timp) Valoarea coeficientului U de transfer de căldură pentru conductele izolate, care ia în considerare atât transferul de căldură prin radiaţie cât şi prin convecţie este dat de relaţia:
pi
U = ──────────────────────────────────────────── (III.3.8)
1 d(a) 1
(─────────────── . ln ───── + ─────────────)
2 . lambda(D) d(i) α(a) . d(a)
în care: d(i), d(a) - diametrele conductei fără izolaţie, respectiv diametrul exterior al conductei (m) α(a) - coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/mpK) lambda(D) - coeficientul de conducţie a izolaţiei (W/mK) Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U se calculează cu relaţia:
pi
U(em) = ─────────────────────────────────────────────────── (III.3.9)
1 1 D 1 4 . Z
─── (───────── . ln ─── + ───────── . ln ────────)
2 lambda(D) d lambda(E) D
unde: z - adâncimea de pozare lambda(E) - coeficientul de conducţie al solului (W/mK). Pierderile de căldură ale unui sistem de conducte trebuie să ia în considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar şi pe cele ale elementelor conexe (robinete, armături, suporturi neizolate, etc.). Luând în considerare lungimea conductelor din spaţiile neîncălzite se pot calcula pierderile de căldură nerecuperabile. În cazul în care conductele se află în spaţii încălzite, aceste pierderi se consideră recuperabile [Q(d,recuperat,acc)] intrând în calcul la bilanţul necesarului de căldură. Pierderile de căldură prin conductele de recirculare pot fi evaluate în funcţie de diametrul conductelor şi de materialul din care sunt realizate acestea, cu ajutorul datelor precalculate, oferite tabelar sau grafic. Pentru calcule orientative/informative, se poate aproxima o pierdere de căldură pe conductele de recirculare de 40 W/m. Dacă sistemul de recirculare a apei calde de consum nu funcţionează continuu, atunci se vor înregistra pierderi de căldură suplimentare de la traseele de distribuţie şi circulaţie către mediul exterior, în perioadele de nefuncţionare a pompelor. Pierderile de căldură corespunzătoare se pot aprecia cu următoarea relaţie de calcul:
Q(ac,d,fara_c) = Σ c(ac) x V(ac,d) x rho x [theta(m,ac,d) - theta(amb)] x N(n) [kWh] (III.3.10)
în care: V(ac,d) - volumul de apă caldă de consum conţinut în conductele de distribuţie şi circulaţie [mc]; N(n) - perioada de nefuncţionare a instalaţiei de recirculare a apei calde, în ore. Aceste pierderi de căldură suplimentare, aferente perioadei de nefuncţionare a sistemului de circulaţie se adaugă pierderilor de căldură totale pe distribuţie. Pentru apartamente, pierderile de căldură nerecuperabile de pe reţelele de distribuţie a apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită. III.3.3.5. Consumul de energie auxiliară [W(ac,e)] Consumul de energie electrică al pompelor poate fi determinat cu relaţia:
W(ac,e) = Σ n(0) x P(pompa) (III.3.11)
în care W(ac,e) - energia electrică necesară acţionării pompei (de la hidrofor, de circulaţie etc.) [kWh/an] n(0) - numărul de ore de funcţionare/an [ore/an] P(pompa) - puterea pompei [kW] Pentru apartamente, consumul de energie auxiliară se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită. III.3.3.6. Consumul total de energie pentru instalaţia de preparare apă caldă de consum [Q(acc)] Consumul total de energie pentru apă caldă se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:
Q(acc) = [Q(ac) + Q(ac,c) + Q(ac,d)] + W(ac,e) [kWh] (III.3.12)
III.3.4. Procedura de calcul pentru clădiri alimentate de la surse proprii III.3.4.1. Caracteristici geometrice A se vedea paragraf III.3.3.1. III.3.4.2. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă, Q(ac)) A se vedea paragraf III.3.3.2. III.3.4.3. Necesarul de energie pentru pierderile de apă caldă de consum [Q(ac,c)] A se vedea paragraf III.3.3.3. III.3.4.4. Pierderile de căldură prin sistemul de distribuţie [Q(ac,d)] A se vedea paragraf III.3.3.4. III.3.4.5. Consumul de energie auxiliară [W(ac,e)] A se vedea paragraf III.3.3.5. III.3.4.6. Consumul de energie pentru stocare [Q(ac,s)] Pierderile de căldură ale unui recipient de preparare şi acumulare a apei calde de consum sunt reprezentate în principal de pierderile de căldură prin mantaua recipientului. Aceste pierderi pot fi cuantificate pe perioada unui an. Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în subsolul unei clădiri existente (într-un spaţiu rece) se determină cu relaţia:
k 0,001 x S(Lat)
Q(ac,s) = Σ ─────────────────────────────── n(h(k)) x [theta(acb) - theta(amb)], [kWh] (III.3.13)
l delta(m) delta(iz)
0,10 + ───────── + ──────────
lambda(m) lambda(iz)
în care: S(Lat) - suprafaţa laterală a acumulatorului [mp] delta(m) - grosimea peretelui acumulatorului (metal) [m] lambda(m) - conductivitatea termică a peretelui [W/mK] delta(iz) - grosimea medie a izolaţiei [m] lambda(iz) - conductivitatea termică a izolaţiei, în funcţie de starea acesteia [W/mK] n(h(k)) - numărul mediu de ore de livrare a apei corespunzătoare pentru fiecare lună k din sezonul de încălzire [h/lună] theta(acb) - temperatura medie a apei în acumulatorul de apă caldă de consum, determinată cu relaţia:
theta(acb) = 0,70 x theta(ac0), (III.3.14)
unde theta(ac0) reprezintă temperatura de preparare a apei calde de consum, în secţiunea de ieşire din echipamentul de stocare; se consideră theta(ac0) = 55 - 60°C Pentru apartamente, pierderile de căldură aferente stocării apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită. III.3.4.7. Pierderile de căldură aferente generatoarelor de preparare a apei calde de consum [Q(ac,g)] Necesarul de apă caldă de consum este asigurat cu ajutorul unei surse de căldură, prin intermediul unui echipament generator de căldură. Acesta poate fi un cazan alimentat de un combustibil (solid, lichid, gazos), un echipament folosind energia electrică sau, ca variantă suplimentară, utilizând energia provenind de la o sursă neconvenţională de energie (energie solară, de exemplu). În cazul clădirilor cu mai multe instalaţii de preparare a apei calde de consum, performanţa energetică corespunzătoare se calculează ţinând seama de toate tipurile de instalaţii de preparare a apei calde existente în clădire (exemplu: cazul clădirilor de locuit cu apartamente cu preparare individuală de apă caldă; clădiri cu mai multe funcţiuni: de ex. apartamente + magazine la parter, magazine + birouri etc). Dacă apă caldă de consum este preparată de mai multe echipamente, racordate fiecare la un alt tip de energie, atunci trebuie evaluată ponderea, în preparare, a fiecărui sistem. Contribuţia fiecărui sistem pleacă de la premiza că apa caldă de consum poate fi furnizată de maxim trei tipuri de echipamente interconectate între ele; de exemplu, preîncălzirea apei calde de consum poate fi realizată cu ajutorul energiei solare, cea de a doua treaptă de preparare este asigurată de un alt tip de echipament şi în final, un al treilea echipament de preparare a apei calde în perioada vârfurilor de consum. Suma acestor ponderi nu trebuie să depăşească valoarea 1. Dacă într-o instalaţie se utilizează mai multe echipamente pentru generarea cantităţii de căldură aferente necesarului pentru apa caldă de consum, se calculează contribuţia proporţională a fiecărui echipament, α(Tac,g); în final, energia termică necesară totală se calculează cu formula:
i
Q(g) = Σ α(Tac,g,i) * Q(i) (III.3.15)
l
Pentru situaţiile în care apa caldă de consum este direct preparată de cazane, se utilizează relaţiile de calcul prezentate la paragraful III.1.4.16 al Breviarului de calcul. Pentru apartamente, pierderile de căldură aferente generării apei calde de consum se repartizează proporţional cu suprafaţa încălzită. III.3.4.8. Consumul total de energie pentru instalaţia de preparare a apei calde de consum [Q(acc)] Consumul total de energie al instalaţiei de apă caldă de consum se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare, respectiv:
Q(acc) = [Q(ac) + Q(ac,c) + Q(ac,d) + Q(ac,s) + Q(ac,g)] + W(ac,e) [kWh} (III.3.16)
III.4. INSTALAŢII DE ILUMINAT Pentru clădirile de locuit, se va opta pentru stabilirea unui consum mediu de energie electrică în funcţie de tipul apartamentului, conform tabel 4 din anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4. Metoda de determinare a consumului de energie electrică pentru clădiri terţiare presupune calcule estimative şi constă în aplicarea următoarelor relaţii de calcul:
t(u) Σ P(n)
W(ilum) = 6A + ──────────── [kWh/an] (III.4.1.)
1000
unde:
t(u) = [t(D) . F(D) . F(O)] + [t(N) . F(O)] (III.4.2.)
iar P(n) - puterea instalată t(D) - timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de zi în funcţie de tipul clădirii (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4) t(N) - timpul de utilizare a iluminatului artificial pe timp de seară/noapte (când nu este utilizată lumina naturală) (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4) F(D) - factorul de dependenţă de lumina de zi (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4) care depinde de sistemul de control al iluminatului din clădire şi de tipul de clădire. F(O) - factorul de dependenţă de durata de utilizare (anexa II.4.A1 din Metodologia Mc001-PII.4) A - aria totală a pardoselii folosite din clădire [mp]. Numărul 6 din relaţia de calcul reprezintă 1 kWh/mp/an (consumul de energie estimat pentru încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguranţă) la care se adaugă 5 kWh/mp/an (consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului). Acest termen nu se aplică pentru clădirile de locuit şi pentru clădiri unde nu există un control al iluminatului. În cazul în care nu se cunoaşte puterea instalată se pot folosi valorile din anexa II.4.B1 din Metodologia Mc001-PII.4. III.5. CALCULUL ENERGIEI PRIMARE Pentru o perioadă determinată de timp (an, lună, săptămână), energia consumată de o clădire/apartament prin utilizarea unei anumite energii de tip Q(f,i), este dată de relaţia următoare:
Q(f,i) = Q(fhi) + Q(fvi) + Q(fci) + Q(fwi) + Q(fLi) [kWh/an] (III.5.1.)
unde termenii reprezintă energia consumată pentru încălzire Q(fhi), ventilare Q(fvi), răcire Q(fci), preparare apă caldă de consum Q(fwi) şi iluminat Q(fLi), calculată conform prezentei metodologii. Energia primară se calculează, pe acelaşi interval de timp, pornind de la valoarea energiei consumată, astfel:
E(p) = Σ [Q(f,i) f(p,i) + ΣW(h) f(p,i)] - Σ[Q(ex,i) f(pex,i)] [kWh/an] (III.5.2.)
în care: Q(f,i) - consumul de energie utilizând energia i, (kWh/an); W(h) - consumul auxiliar de energie pentru pentru asigurarea utilităţilor, (kWh/an); f(p,i) - factorul de conversie în energie primară, având valori tabelate pentru fiecare tip de energie utilizată (termică, electrică, etc.), conform tabel I.1.12 din Metodologia Mc001-PI.1; Q(ex,i) - pierderile de energie la nivelul sursei aferente energiei termice exportate, (kWh/an); f(pex,i) - factorul de conversie în energie primară, care poate avea valori identice cu f(p,i). Consumul de energie primară poate fi mai mic sau mai mare decât consumul final de energie după cum sunt sau nu utilizate surse regenerabile de energie. III.6. CALCULUL EMISIILOR DE CO(2) Emisia de CO(2) se calculează similar cu energia primară utilizând un factor de transformare corespunzător:
E(CO(2)) = Σ [Q(f,i) x f(CO(2,i)) + ΣW(h)'x f(CO(2,i)] - Σ(Q(ex,i) x f(CO(2ex,i)) [kg/an] (III.6.1)
unde f(CO(2)), reprezintă factorul de emisie stabilit conform tabelelor I.1.13 şi I.1.14 din Metodologia Mc001-PI.1. IV. SCHEME GENERALE DE APLICARE A METODOLOGIEI Mc001 ÎN VEDEREA ELABORĂRII CERTIFICATULUI DE PERFORMANŢĂ ENERGETICĂ PENTRU CLĂDIRILE NOI ŞI EXISTENTE; AUDITAREA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE În acest capitol se descriu succint, pe baza unor scheme întocmite în conformitate cu partea a III-a a Metodologiei Mc001, etapele care urmează după efectuarea analizei energetice a clădirii/apartamentului şi instalaţiilor aferente. IV.1. CERTIFICATUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR/APARTAMENTELOR Elaborarea certificatului de performanţă energetică al unei clădiri/apartament presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. Determinarea consumurilor anuale specifice ale clădirii/apartamentului certificate reale, pentru fiecare tip de instalaţie în parte
(C) (C) (C) (C) (C)
(q , q , q , q si q ), unde
înc acc c lim vm il
(C)
Q
(C) j
q = ───── [kWh/mp,an](j=înc, acc, clim, vm sau il)
j S
inc
2. Definirea clădirii de referinţă asociată clădirii reale şi evaluarea performanţei energetice a acesteia
(R)
Q
(R) (R) (R) (R) (R) (R) j
(q , q , q , q si q ), unde q = ─────── [kWh/mp,an]
înc acc c lim vm il j S
inc
3. În cazul apartamentelor nu se defineşte clădirea de referinţă; 4. Încadrarea în clasele de performanţă şi de mediu folosind referenţialele energetice adecvate categoriei de clădire (locuinţă individuală, bloc de apartamente, clădire de birouri,spital, centru comercial, hotel, clădire de învăţământ etc.); 5. Notarea energetică a clădirilor reală şi de referinţă folosind formula III.4.1 din Mc001, adică
┌
│ exp[- B(1 . qT . po) + B(2)], pentru (qT . po)> qTm kWh/mp an
N = < ;
│ 100, pentru (qT . po)≤ qTm kWh/mp an
└
6. Completarea certificatului de performanţă energetică al clădirii (CPE); 7. Completarea anexelor la certificatul de performanţă energetică al clădirii (anexa la CPE ş.a.). Aceste etape sunt descrise de către schema de certificare energetică din figura IV.1. Notele de calcul privind consumurile anuale şi specifice de energie împreună cu calculul notelor energetice pentru clădirea reală şi cea de referinţă se înscriu în Raportul de Analiză şi Certificare Energetică a clădirii. Notă: La momentul finalizării Breviarului de calcul nu existau referenţiale energetice (grile de eficienţă) decât pentru clădiri rezidenţiale (bloc de locuinţe sau case individuale). Până la apariţia celorlalte tipuri de grile energetice pentru toate categoriile de clădiri aflate sub incidenţa legii 372/2005, se vor utiliza referenţialele energetice existente. Figura IV.1 Schema de întocmire a certificatului de performanţă energetică (a se vedea imaginea asociată) IV.2. AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR EXISTENTE ŞI ANALIZA ECONOMICĂ A SOLUŢIILOR PROPUSE În cadrul etapei de audit energetic propriu-zis se urmăreşte identificarea soluţiilor şi pachetelor de soluţii cele mai potrivite din punct de vedere tehnic şi economic pentru reabilitarea şi modernizarea energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente acesteia. Soluţiile de reabilitare care vor fi propuse de către auditorii energetici au la bază caracteristicile termotehnice şi energetice ale construcţiei şi instalaţiilor aferente, obţinute prin analiza energetică realizată în conformitate cu părţile I şi II ale Metodologiei Mc001. Audit energetic pentru stabilirea soluţiilor de reabilitare ale unui obiectiv se face prin parcurgerea următoarelor etape, descrise în detaliu în partea a III-a (capitolul III.2) a Metodologiei Mc001: 1. analiza energetică pentru determinarea nivelului de protecţie termică a clădirii şi a eficienţei energetice a instalaţiilor şi pentru depistarea stării actuale a acestora, comparativ cu soluţia de proiect; 2. enunţarea concluziilor asupra evaluării energetice prin sintetizarea informaţiilor obţinute, interpretarea acestora şi indicarea deficienţelor privind pe de o parte protecţia termică a construcţiei iar pe de altă parte gradul de utilizare a energiei la nivelul instalaţiilor analizate; 3. enunţarea soluţiilor şi pachetelor de soluţii tehnice pentru creşterea performanţei energetice a construcţiei şi instalaţiilor aferente, inclusiv analiza tehnică prin determinarea influenţelor intervenţiilor asupra performanţei energetice a clădirii prin recalcularea (conform părţilor I şi a II-a ale Metodologiei Mc001) noilor consumuri energetice anuale specifice şi globale pentru fiecare tip de instalaţie în parte; 4. analiza economică a soluţiilor şi pachetelor tehnice de reabilitare energetică prin calcularea indicatorilor de eficienţă economică; 5. elaborarea raportului de audit energetic, inclusiv ierarhizarea soluţiilor/pachetelor de soluţii de reabilitare din punct de vedere tehnic şi economic precum şi recomandările expertului auditor. Schema generală asociată etapei de audit energetic propriu-zis este prezentată în figura IV.2. Definiţiile mărimilor care intervin în schemă sunt cuprinse în capitolul III.2.1 iar semnificaţia notaţiilor este dată în tabelele I.1 şi I.2 ale aceluiaşi capitol din Metodologia Mc001-PIII. Analiza economică a măsurilor de reabilitare/modernizare energetică a unei clădiri existente se realizează prin evaluarea următorilor indicatorilor economici ai investiţiei: ● valoarea netă actualizată aferentă investiţiei suplimentare datorată aplicării unui proiect de reabilitare/modernizare energetică şi economiei de energie rezultată prin aplicarea proiectului menţionat, DeltaVNA(m) [Euro]; ● durata de recuperare a investiţiei suplimentare pentru aplicarea unui proiect de reabilitare/modernizare energetică, N(R) [ani], reprezentând timpul scurs din momentul realizării investiţiei în modernizarea energetică a unei clădiri şi momentul în care valoarea acesteia este egalată de valoarea economiilor realizate prin implementarea măsurilor de modernizare energetică, adusă la momentul iniţial al investiţiei; ● costul unităţii de energie economisită, e [Euro/kWh], reprezentând raportul dintre valoarea investiţiei suplimentare pentru aplicarea măsurii/pachetului de măsuri de reabilitare energetică şi economiile de energie realizate prin implementarea acestuia pe durata de recuperare a investiţiei; ● rata lunară de rambursare a creditului, r(c) [Euro/lună], indicator utilizat în situaţia creditării într-o proporţie 1-a(c) a investiţiei în reabilitarea energetică (a(c) fiind avansul procentual din suma totală C(m) necesară pentru realizarea reabilitării energetice). Figura IV.2 Schema generală de audit energetic (a se vedea imaginea asociată) În funcţie de valorile indicatorilor economici menţionaţi mai sus, auditorul energetic va selecta acele măsuri de reabilitare caracterizate prin: ● valoare netă actualizată, DeltaVNA(m), cu valori negative pentru durata de viaţă estimată pentru măsura/pachetul de măsuri de modernizare energetică analizate; ● durata de recuperare a investiţiei, N(R), cât mai mică şi nu mai mare decât o perioadă de referinţă, impusă din considerente economico-financiare de către creditor/investitor sau tehnice (durata de viaţă estimată N(S) a soluţiei de modernizare energetică); ● costul unităţii de energie economisită, e, cât mai mic şi nu mai mare decât proiecţia la momentul investiţiei a costului actualizat al unităţii de energie c(k) [Euro/kWh]; ● rată lunară r(c) de rambursare a creditului necesar pentru punerea în operă a măsurii/pachetului de măsuri de reabilitare analizate, mai mică decât cca. 33% din veniturile medii lunare (VML) ale beneficiarului creditat. În figura IV.3 este detaliată procedura de determinare a indicatorilor economici şi de selectare a măsurilor şi pachetelor de măsuri de reabilitare eficiente din punct de vedere economic. Schema logică se va aplica pentru fiecare măsură sau pachet de măsuri de reabilitare în parte. Notă: Coeficientul m subunitar reprezintă gradul admisibil de îndatorare a beneficiarului sau frontieră de admisibilitate a pachetului de măsuri de modernizare energetică; depinde de capacitatea de rambursare în termenul stabilit a creditului bancar angajat de beneficiarul lucrărilor de reabilitare. Ierarhizarea din punct de vedere tehnic a măsurilor/pachetelor de măsuri de reabilitare energetică se va face în ordinea crescătoare a consumurilor anuale globale de energie, respectiv în ordine descrescătoare a duratei de viaţă estimată N(S)). Cele mai bune soluţii/pachete vor fi cele caracterizate de valori minime ale consumurilor, respectiv valori maxime ale duratei estimate de viaţă. Din punct de vedere economic, cele mai bune soluţii sau pachete de soluţii analizate vor fi acelea pentru care DeltaVNA(m), N(R), e şi eventual r(c) prezintă valorile cele mai mici. Figura IV.3 Procedura de determinare a indicatorilor economici şi de selectare a măsurilor/pachetelor de măsuri de reabilitare eficiente economic (a se vedea imaginea asociată) V. CONCLUZII Această reglementare stabileşte o procedură simplificată de aplicare a Metodologiei de calcul Mc001, indiferent de tipul clădirii şi instalaţiilor aferente: clădiri existente sau noi, clădiri rezidenţiale (clădiri de locuit individuale, apartamente, case unifamiliale, cuplate sau înşiruite, tip duplex, blocuri de locuit cu mai multe apartamente) sau nerezidenţiale (birouri, creşe, grădiniţe, cămine, internate, clădiri de învăţământ, spitale, policlinici, hoteluri şi restaurante, săli de sport, clădiri pentru servicii de comerţ, clădiri industriale cu regim normal de exploatare ş.a.). În BREVIARUL DE CALCUL se prezintă succint, sub forma unor scheme graduale, etapele de determinare simplificată a consumurilor energetice ale unui obiectiv ţinând cont de pierderile de energie la nivelul consumatorilor, la nivelul distribuţiei, a echipamentelor de stocare (dacă există) şi la nivelul echipamentelor de generare a energiei. Schemele generale concepute pentru fiecare situaţie de calcul detaliată în Metodologia Mc001 pot fi utilizate atât la etapa de analiză energetică a clădirii şi instalaţiilor aferente, cât şi pentru certificarea energetică, respectiv etapa de propuneri de măsuri de reabilitare pentru cazul clădirilor existente. VI. EXEMPLU DE CALCUL PRIVIND APLICAREA BREVIARULUI DE CALCUL PENTRU STABILIREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE UNUI BLOC DE LOCUINŢE 1. Obiectul lucrării Exemplul de calcul privind evaluarea termo-energetică pentru o clădire din Bucureşti de tip bloc de locuinţe, având S+P+3 niveluri, este efectuat pe baza datelor şi observaţiilor obţinute în urma analizei in situ a clădirii şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat. Evaluarea s-a realizat de asemenea pe baza documentaţiei tehnice. Etapele de calcul urmează structura indicată în Breviarul de calcul. Rezultatele obţinute pe baza evaluării energetice a clădirii şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat aferente acesteia servesc la Certificarea energetică a clădirii, precum şi la întocmirea Raportului de audit energetic care cuprinde soluţiile tehnice de reabilitare/modernizare a elementelor de construcţie şi a instalaţiilor aferente. 2. Analiza energetică a clădirii 2.1. Caracteristici geometrice şi de alcătuire a clădirii 2.1.1. Descrierea arhitecturală a clădirii Clădirea evaluată este de tip bloc de locuinţe fiind situată în Bucureşti şi administrată de Asociaţia de Proprietari. Construcţia a fost executată în anul 1985 şi a fost proiectată de Institutul de Proiectare, Bucureşti. Clădirea, de formă paralelipipedică, se compune din 2 tronsoane, fiecare având regim de înălţime S+P+3. Dimensiunile în plan ale clădirii sunt 34.90 m x 13.00 m cu o suprafaţa totală construită de 1814.88 mp. Blocul are 24 apartamente, câte 3 apartamente pe fiecare etaj, respectiv câte 12 apartamente pe fiecare scară. Fiecare tronson de clădire are o scară interioară comună, cu o singură rampă şi podest de nivel şi nu este prevăzută cu ascensor. Soluţia arhitecturală existentă pentru o scară grupează următoarele funcţiuni pe nivel: ● subsol: subsol tehnic ● parter: apartamente şi uscătorie ● etaj 1 ... 3: apartamente de 2 şi 3 camere Înălţimile de nivel sunt: ● subsol: 2.65 m ● parter: 2.65 m ● etajele 1 ... 3: 2.65 m Clădirea este alcătuită din două tipuri de tronsoane, numite în proiect scara A şi B, fiecare din ele regăsindu-se în poziţia de tronson de capăt. Accesul principal în clădire are loc pe faţada SE, faţada NE fiind prevăzută cu o cale de acces secundară. Accesul în subsol se face printr-o rampă amplasată în casa scării. Subsolul este destinat boxelor şi adăpostirii conductelor de distribuţie a apei reci, apei calde de consum şi a agentului termic pentru încălzire. Planşeul peste subsol este alcătuit dintr-o placa de beton neizolată, având un strat de şapă de egalizare şi un finisaj interior de tip pardoseală caldă sau rece. Terasa clădirii prezintă degradări şi neetanşeităţi. 2.1.2. Descrierea alcătuirii elementelor de construcţie şi structurii de rezistenţă Pereţii exteriori care alcătuiesc anvelopa clădirii sunt alcătuiţi astfel: ● tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior; ● zidărie din blocuri de B.C.A. având grosimea de 35 cm; ● tencuieli de cca. 2 cm grosime la exterior; Pereţii interiori sunt din zidărie de blocuri din B.C.A., iar cei în contact direct cu casa scării sunt din beton armat. Tâmplăria exterioară a apartamentelor din clădire este parţial cu rama din lemn de răşinoase, de tip cuplată, cu 2 foi de geam simplu, prezentând elemente de degradare şi parţial din tâmplărie cu rama din PVC cu geamuri termoizolante duble montată de către locatari în ultimii ani. Uşa de intrare în clădire şi uşa de serviciu sunt metalice, neetanşe, prezentând rosturi mari. Uşa de intrare în clădire nu este prevăzută cu sistem automat de închidere. Structura de rezistenţă a blocului deasupra cotei 0,00 este alcătuită astfel: ● elemente verticale din beton armat monolit - stâlpi de rezistenţă; ● elemente orizontale - planşee prefabricate din beton armat şi grinzi realizate atât prefabricat cât şi monolit; scările sunt prefabricate. Infrastructura este realizată după cum urmează: ● pereţi structurali din beton armat atât pe linia elementelor structurale ale suprastructurii cât şi suplimentari faţă de aceştia; ● planşeu peste subsol realizat din beton armat turnat monolit; ● fundaţii continue de tip talpă şi cuzinet din beton armat. 2.1.3. Descrierea tipurilor de instalaţii interioare şi alcătuirea acestora (încălzire, ventilare/climatizare, apă caldă menajeră, iluminat) Încălzirea blocului analizat este asigurată prin alimentarea cu agent termic de la un punct termic învecinat. Conductele subtraversează carosabilul şi o zonă verde până la PT, printr-un canal termic care se deschide în subsolul clădirii expertizate. Ca urmare a uzurii avansate a conductelor de încălzire şi apă caldă şi a armăturilor cu care acestea sunt echipate, se constată pierderi mari de căldură şi umiditate atât pe canalul termic cât şi în subsolul blocului. Corpurile de încălzire din apartamente sunt în marea lor majoritate cele iniţiale din fontă. Casa scării nu este încălzită în mod direct. Distribuţia agentului termic se realizează prin sistem bitubular cu distribuţie inferioară şi coloane verticale care străbat planşeele. Coloanele sunt aparente şi sunt racordate la partea superioară a clădirii la vasul de aerisire. În subsolul tehnic al clădirii conductele formează o reţea de distribuţie ramificată. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum urmează acelaşi traseu la subsol, ca şi instalaţia de alimentare cu căldură şi se ramifică pe verticală în coloane care alimentează bucătăriile şi băile din apartamente. Se constată degradarea şi lipsa pe arii extinse a termoizolaţiei aferente conductelor de alimentare cu apă caldă de consum. Clădirea este alimentată cu apă rece de la reţeaua orăşenească. În blocul de locuinţe sunt montate 112 puncte de consum apă rece şi 80 de puncte de consum apă caldă. Condiţiile convenţionale de calcul sunt fixate de valorile: theta(T) = 80°C, theta(R) = 60°C, theta(i) = 20°C, theta(e) = -15°C. Sistemul de iluminat este echipat preponderent cu becuri incandescente atât în apartamente cât şi în spaţiile comune. 2.1.4. Regimul de ocupare al clădirii Regimul de ocupare al clădirii este de 24 de ore pe zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Clădirea nu este echipată cu sisteme de ventilare mecanică, răcire sau condiţionarea aerului. 2.1.5. Anvelopa clădirii şi volumul încălzit al clădirii Anvelopa clădirii reprezintă totalitatea elementelor de construcţie care închid volumul încălzit, direct sau indirect. 2.2. Caracteristici termice 2.2.1. Calculul rezistenţelor termice unidirecţionale
delta(j) 1 delta(j) 1 mpK
R = R(i) + Σ ───────────── + R(e) = ──── + Σ ───────────── + ──── [───]
a(j)lambda(j) α(i) a(j)lambda(j) α(e) W
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.1: PERETE EXTERIOR │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr. │
│crt. Material delta lambda a lambda' R │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│[-] [-] [m] [W/mK] [-] [W/mK] [mpK/W] │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 Tencuială din mortar de var 0,02 0.7 1.05 0.74 0.03 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 Zidărie din blocuri B.C.A. 0,35 0.22 1.15 0.25 1.38 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 Tencuială din mortar var - ciment 0,02 0.87 1.15 1.00 0.02 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 1.43 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) 1.60 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
α(i): coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/mpK]
α(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi
vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.2: PEREŢI ADIACENŢI CASEI SCĂRII (BETON ARMAT) │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr. │
│crt. Material delta lambda a lambda' R │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│[-] [-] [m] [W/mK] [-] [W/mK] [mpK/W] │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 Tencuială din mortar de var 0,02 0.7 1.05 0.74 0.03 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 Beton armat 0,15 2.03 1.05 2.13 0.07 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 Tencuială din mortar var - ciment 0,02 0.87 1.05 0.91 0.02 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 0.12 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) 0.33 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
α(i): coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/mpK]
α(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi
vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌───────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.3: TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ │
├───────────────────────────────────────┤
│ Material R │
├───────────────────────────────────────┤
│ [-] [mpK/W] │
├───────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie termoizolantă 0.55 │
├───────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie din lemn cuplată 0.39 │
├───────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie din metal simplă 0.17 │
└───────────────────────────────────────┘
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.4: PLANŞEU PESTE SUBSOL - PARDOSEALĂ RECE │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr. │
│crt. Material delta lambda a lambda' R │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│[-] [-] [m] [W/mK] [-] [W/mK] [mpK/W] │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 Beton armat 0,15 2.03 1.15 2.33 0.06 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 Izolaţie termică 0,02 0.042 1.15 0.05 0.41 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 Şapă autonivelantă 0,025 0.46 1.05 0.48 0.05 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4 Gresie şi cuartite 0,015 2.03 1.05 2.13 0.01 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 0.54 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) 0.79 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
α(i): coeficient de transfer termic superficial interior 6 [W/mpK]
α(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi
vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.5: PLANŞEU PESTE SUBSOL - PARDOSEALĂ CALDĂ │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr. │
│crt. Material delta lambda a lambda' R │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│[-] [-] [m] [W/mK] [-] [W/mK] [mpK/W] │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 Beton armat 0,15 2.03 1.15 2.33 0.06 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 Izolaţie termică 0,02 0.04 1.15 0.05 0.41 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 Şapă autonivelantă 0,025 0.46 1.05 0.48 0.05 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4 Covor PVC cu suport textil 0,015 0.29 1.05 0.30 0.05 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 0.58 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) 0.83 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
α(i): coeficient de transfer termic superficial interior 6 [W/mpK]
α(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi
vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.6: PLANŞEU PESTE ULTIMUL NIVEL (TERASA CIRCULABILĂ) │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Nr. │
│crt. Material delta lambda a lambda' R │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│[-] [-] [m] [W/mK] [-] [W/mK] [mpK/W] │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 Tencuială din mortar de var 0,02 0.7 1.05 0.74 0.03 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 Beton armat 0,15 2.03 1.05 2.13 0.07 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 Beton de pantă 0,15 0.93 1.05 0.98 0.15 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4 BCA 0,20 0.22 1.05 0.23 0.87 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5 Mortar de ciment 0,0125 0.87 1.15 1.00 0.01 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 6 Hidroizolaţie bitum 0,015 0.17 1.15 0.20 0.08 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 7 Nisip 0,02 0.70 1.05 0.74 0.05 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 8 Dale din beton 0,02 1.62 1.05 1.70 0.01 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 1.27 │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) 1.44 │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
α(i): coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/mpK]
α(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi
vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
2.2.2. Calculul rezistenţelor termice corectate
┌ ┐
1 │ mpK │
R' = r . R = R ───────────────────────────── │ ─── │
R [Σ (psi . l) + Σ chi] │ W │
1 + ───────────────────────── └ ┘
A
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.2.1: COEFICIENŢI SPECIFICI LINIARI DE TRANSFER TERMIC │
├───────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de │ Detaliu Tabel psi l psixl │
│construcţie │ C107/3 [W/mK] [m] [W/K] │
├───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Perete exterior│1. Intersecţie pereţi cu stâlpişor 1 0.1 763.2 76.32 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │2. Intersecţie pereţi fără stâlpişor 1 -0.04 318 -12.72 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │3. Colţ pereţi cu stâlpişor 3 0.16 360.4 57.66 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │4. Colţ pereţi fără stâlpişor 3 0.09 127.2 11.45 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │5. Grindă B.A. (consolă sus) 1 24 0.14 559.36 78.31 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │6. Grindă B.A. (consolă sus) 2 24 0.04 559.36 22.37 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │7. Soclu subsol 42 0.05 139.84 6.99 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │8. Tâmplărie cuplată (fără urechi) 61 0.12 316 37.92 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │9. Buiandrug tâmplărie cuplată 62 0.12 198.6 23.83 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │10. Solbanc tâmplărie cuplată 53 0.12 198.6 23.83 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ Total 325.97 │
├───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Placa peste │11. Perete interior pe placa peste subsol 46 0.09 173.00 15.57 │
│subsol ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │12. Soclu subsol 42 0.30 139.84 41.95 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ Total 57.52 │
├───────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Placa peste │13. Atic terasa 1 31 0.32 139.84 44.75 │
│ultimul etaj ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │14. Atic terasa 2 31 0.22 139.84 30.76 │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ Total 75.51 │
└───────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
● psi = transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare;
● l = lungimea punţilor termice liniare de acelaşi fel;
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.2.2: REZISTENTE TERMICE CORECTATE │
├──────────────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de construcţie │ A R Σ(psi x l) [Σ(psi x l)]/A 1/R' R' r │
│ ├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ [mp] [mpK/W] [W/K] [W/mpK] [W/mpK] [mpK/W] [-] │
├──────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Perete exterior │ 1362.51 1.60 325.97 0.24 0.87 1.16 0.72 │
├──────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Planşeu peste subsol │ 453.72 0.83 57.52 0.13 1.34 0.75 0.91 │
├──────────────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Planşeu peste ultimul etaj│ 453.72 1.42 75.51 0.17 0.87 1.15 0.81 │
└──────────────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
● A = aria elementelor anvelopei;
● R= rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A (Conform C107/1);
● R' = rezistenţa termică corectată;
● r = coeficient de corecţie pentru punţile termice
2.3. Parametrii climatici 2.3.1. Temperatura convenţională exterioară de calcul Pentru iarnă, temperatura convenţională de calcul a aerului exterior se consideră în funcţie de zona climatică în care se află localitatea Bucureşti (zona II), conform STAS 1907/1, astfel: theta(e) = -15°C 2.3.2. Intensitatea radiaţiei solare şi temperaturile exterioare medii lunare Intensităţile medii lunare şi temperaturile exterioare medii lunare au fost stabilite în conformitate cu Mc001-PI, anexa A.9.6, respectiv SR4839, pentru localitatea Bucureşti.
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.3.2.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare │
├───────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ NV SE SV NE │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Ianuarie │ 14.90 59.3 59.3 14.9 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Februarie │ 28 87.3 87.3 28 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Martie │ 38.9 91.4 91.4 38.9 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Aprilie │ 52.8 91.6 91.6 52.8 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Mai │ 70.4 86 86 70.4 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Iunie │ 78.2 92.8 92.8 78.2 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Iulie │ 71.1 89.9 89.9 71.1 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│August │ 75.8 123.8 123.8 75.8 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Septembrie │ 60.1 119.1 119.1 60.1 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Octombrie │ 36.3 104.1 104.1 36.3 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Noiembrie │ 16.5 57.4 57.4 16.5 │
├───────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Decembrie │ 12.3 53 53 12.3 │
└───────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.3.2.2: Valori medii ale temperaturii exterioare│
├───────────┬───────────────────────────────────────────┤
│ Luna │ Temperatura medie │
│ │ [°C] │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Ianuarie │ -2.4 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Februarie │ -0.1 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Martie │ 4.8 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Aprilie │ 11.3 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Mai │ 16.7 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Iunie │ 20.2 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Iulie │ 22 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│August │ 21.2 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Septembrie │ 16.9 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Octombrie │ 10.8 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Noiembrie │ 5.2 │
├───────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Decembrie │ 0.2 │
└───────────┴───────────────────────────────────────────┘
2.4. Temperaturi de calcul ale spaţiilor interioare 2.4.1. Temperatura interioară predominantă a încăperilor încălzite Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura predominantă pentru clădiri de locuit este: theta(i) = 20°C 2.4.2. Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite de tip subsol şi casa scărilor, se calculează pe bază de bilanţ termic. ● Temperatura subsolului fără instalaţie de încălzire, este: theta(s) = 8.73 [°C] pentru temperatura exterioară de calcul ● Temperatura casei scării fără instalaţie de încălzire, este: theta(ucs) = 17.13 [°C] pentru temperatura exterioară de calcul 2.4.3. Temperatura interioară de calcul Conform Metodologiei Mc001 - 2006/PII, dacă diferenţa de temperatură între volumul încălzit şi casa scărilor este mai mică de 4°C, întregii clădiri se aplică calculul monozonal. În acest caz, temperatura interioară de calcul a clădirii, este:
Σ theta(ij) * A(j)
theta(i) = ─────────────────── [°C]
Σ A(j)
● A(j) = aria zonei j [mp];
● theta(ij) = temperatura interioară a zonei j [°C]
● theta(i) = 19.67 [°C]
2.5. Calculul coeficienţilor de pierderi de căldură H(T) şi H(V) a. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, H H = H(V) + H(T) [W/K] b. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, prin ventilare, H(V)
┌ ┐
│ W │
rho(a) * c(a) * n(a) * V │ ─ │
H(V) = ───────────────────────── │ K │
3,6 └ ┘
■ rho(a) = 1,2 [kg/mc] - densitatea aerului (Mc001-P II-1, pag. 14);
■ c(a) = 1,005 [kJ/kgK] - căldura specifică a aerului;
■ n(a) = 0,6 [h^-1] - numărul mediu de schimburi de aer (conform Mc001-PI)
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numărul de schimburi de aer pe oră │
├────────────────────────────────────────┬─────────────┬───────────────────────┤
│ Categoria clădirii │Clasa de │Clasa de permeabilitate│
│ │adăpostire ├────────┬─────┬────────┤
│ │ │ridicată│medie│scăzută │
├────────────────────────────────────────┼─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│Clădiri individuale │neadăpostite │ 1.5 │ 0.8 │ 0.5 │
│ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │moderat adăp.│ 1.1 │ 0.6 │ 0.5 │
│ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │adăpostite │ 0.7 │ 0.5 │ 0.5 │
├────────────────────┬───────────────────┼─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│Clădiri cu mai multe│dublă expunere │neadăpostite │ 1.2 │ 0.7 │ 0.5 │
│apartamente, cămine,│ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│internate etc. │ │moderat adăp.│ 0.9 │ 0.6 │ 0.5 │
│ │ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ │adăpostite │ 0.6 │ 0.5 │ 0.5 │
│ ├───────────────────┼─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │simplă expunere │neadăpostite │ 1 │ 0.6 │ 0.5 │
│ │ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ │moderat adăp.│ 0.7 │ 0.5 │ 0.5 │
│ │ ├─────────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ │adăpostite │ 0.5 │ 0.5 │ 0.5 │
└────────────────────┴───────────────────┴─────────────┴────────┴─────┴────────┘
■ V = 4252,19 [mc] - volumul încălzit.
H(V) = 854.69 [W/K]
c. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al clădirii, prin transmise, H(T)
H(T) = L + H(U) [W/K]
- L = coeficient de cuplaj termic prin anvelopa exterioară a clădirii [W/K];
L = Σ U'(j) * A(j) [W/K]
■ U'(j) = transmitanţa termică corectată a părţii j din anvelopa clădirii [W/mpK];
■ A(j) = aria pentru care se calculează U'(j). [mp]
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.5.1: Coeficienţi de cuplaj termic ai spaţiului încălzit │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de construcţie│ R'(j) U'(j) = 1/R'(j) A(j) U'(j) x A(j) │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ [mpK/W] [W/mpK] [mp] [W/K] │
├───────────┬────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Perete │Exterior │ 1.16 0.87 1362.51 1179.00 │
├───────────┼────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Planşeu │Terasa │ 1.16 0.86 453.72 390.80 │
├───────────┼────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie │Lemn │ 0.39 2.56 75.01 192.33 │
│ ├────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Termoizolant│ 0.55 1.82 171.67 312.13 │
├───────────┼────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Uşă │Metal │ 0.17 5.88 10.08 59.29 │
├───────────┼────────────┼─────────────────────────────────────────────────────┤
│Uşă │Metal │ 0.17 5.88 10.08 59.29 │
└───────────┴────────────┴─────────────────────────────────────────────────────┘
L = 2192.85 [W/K]
- H(U) - coeficient de pierderi termice prin anvelopa clădirii spre spaţii
neîncălzite, (conform SR EN ISO 13789) [W/K]
H(u) = H(iu) * b [W/K]
H(ue)
b = ────────────── [W/K]
H(iu) + H(ue)
■ H(iu) - coeficient de transfer de căldură de la spaţiile încălzite la
spaţiile neîncălzite [W/K];
H(iu) = L(T,iu) + H(V,iu) [W/K]
■ L(T,iu) = 604,60 - coeficient de cuplaj termic al plăcii peste subsol [W/K]
■ H(V,iu) - coeficient de transfer de căldură prin ventilaţie de la spaţiile
încălzite la spaţiile neîncălzite [W/K]
rho(a) * c(a) * n(a) * V
H(V,iu) = ────────────────────────── = 854.69 [W/K]
3,6
● n(a) = 0,6 h^-1 - numărul de schimburi de aer al clădirii cu exteriorul [h^-1].
H(iu) = 1459.29 [W/K]
■ H(ue) - coeficient de transfer de căldură de la spaţiile neîncălzite
la mediul exterior [W/K].
H(ue) = L(T,ue) + H(V,ue) [W/K]
■ L(T,ue) = 133.11 - coeficient de cuplaj termic al elementelor de
construcţie ale spaţiului neîncălzit în contact cu
mediul exterior [W/K].
■ H(V,ue) - coeficient de transfer de căldură prin ventilaţie de la
spaţiile neîncălzite la mediul exterior [W/K].
rho(a) * c(a) * n(a) * V(u)
H(V,ue) = ──────────────────────────── = 136.8 [W/K]
3,6
● n(a) = 0,6 h^-1 - numărul de schimburi de aer al clădirii [h^-1].
H(ue) = 269.90 [W/K]
b = 0.23 [-]
H(u) = 331.15 [W/K]
H(T) = 2524.00 [W/K]
Coeficientul de pierderi de căldură al clădirii este:
H = H(V) + H(T) = 3378.69 [W/K]
2.6. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare În prima fază a calculului consumurilor de energie se stabileşte perioada de încălzire preliminară, conform SR 4839. În acest caz temperatura convenţională de echilibru este theta(eo) = 12°C.
┌────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.6.: Determinarea perioadei de încălzire │
├───────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│ │ 24 septembrie - 4 aprilie │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ Valori convenţionale │
├───────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│ Luna theta(eo) t theta(e) theta(em) │
├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ - [°C] [zile] [°C] [°C] │
├───────────┬──────────────────────────────────┬─────────────┤
│Iulie │ 12 0 22 │ 3,725 │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│August │ 12 0 21,2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Septembrie │ 12 6 16,9 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Octombrie │ 12 31 10,8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Noiembrie │ 12 30 5,2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Decembrie │ 12 31 0,2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Ianuarie │ 12 31 -2,4 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Februarie │ 12 28 -0,1 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Martie │ 12 31 4,8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Aprilie │ 12 4 11,3 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Mai │ 12 0 16,7 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Iunie │ 12 0 20,2 │ │
├───────────┴──────────────────────────────────┴─────────────┤
│ 192 zile de încălzire │
└────────────────────────────────────────────────────────────┘
Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile cu încălzire ale fiecărei luni. (a se vedea imaginea asociată) 2.6.1. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii Q(L) (calcul preliminar, pentru theta(eo) = 12°C)
Q(L) = H * [theta(i) - theta(e)] * t [kWh]
● H = 3378.69 [W/K] - coeficient de pierderi de căldură al clădirii [W/K];
● theta(i) = 19.67 [°C] - temperatura interioară de calcul [°C];
● theta(e) = 3.725 [°C] - temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire [°C];
● D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile];
● t = 192 x 24 = 4608 [h] - număr de ore perioada de încălzire.
Q(L) = 248215.03 [kWh/an]
Calculul aporturilor de căldură ale clădirii Q(g) (calcul preliminar, pentru theta(eo) = 12°C)
Q(g) = Q(i) + Q(s) [kWh/an]
● Q(i) = degajări de căldură interne [kWh];
Q(i) = [Phi(i,h) + (1 - b) * Phi(i,u)] * t [kWh]
- Phi(i,h) = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite [W];
Phi(i,h) = Phi(i) * A(inc) = 6418.4 [W]
■ Phi(i) = 4 W/mp fluxul termic mediu al degajărilor interne, cf. Mc001-PII, [W];
■ A(inc) = 1604.60 - aria totală a spaţiului încălzit, [mp];
- Phi(i,u) = 0 - fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile neîncălzite [W];
- D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile];
- t = 192 x 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire.
Q(i) = 29575.98 [kWh]
● Q(s) = aporturi solare prin elementele vitrate, [kWh];
Q(s) = Σ [I(sj) * Σ A(snj)] * t [kWh]
- I(sj) = radiaţia solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafaţă de 1 mp
având orientarea j [W/mp]
- A(snj) = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j [mp]
A(snj) = A * F(s) * F(F) * g [mp]
■ A = aria totală a elementului vitrat n [mp];
■ F(s) = factorul de umbrire a suprafeţei n;
F(s) = F(h) * F(o) * F(f)
● F(h) = factorul parţial de corecţie datorită orizontului;
● F(o) = factorul parţial de corecţie pentru proeminenţe;
● F(f) = factorul parţial de corecţie pentru aripioare.
● F(F) = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;
A(t)
F(F) = ─────
A
■ g = transmitanţa totală la energie solară a suprafeţei n;
g = F(w)g(┴)
● F(W) = factor de transmisie solară;
● g(┴) = transmitanţa totală la energia solară pentru radiaţiile perpendiculare pe vitraj;
Valorile factorilor F(h), F(o), F(f), F(w) şi g(┴) se găsesc în SR ISO 13790 anexa H.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.1.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare pentru perioada│
│ de încălzire │
├───────────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │Zile│ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ │ ├───────────────┬──────────────┬──────────────┬──────────────┤
│ │ │ NV │ SE │ SV │ NE │
├───────────┼────┼───────┬───────┼──────┬───────┼──────┬───────┼──────┬───────┤
│Ianuarie │ 31 │ 14.90│ 26,17 │ 59.3│ 77.03 │ 59.3│ 77,03 │ 14.9│ 26,17 │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Februarie │ 28 │ 28 │ │ 87.3│ │ 87.3│ │ 28 │ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Martie │ 31 │ 38.9 │ │ 91.4│ │ 91.4│ │ 38.9│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Aprilie │ 4 │ 52.8 │ │ 91.6│ │ 91.6│ │ 52.8│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Mai │ 0 │ 70.4 │ │ 86 │ │ 86 │ │ 70.4│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Iunie │ 0 │ 78.2 │ │ 92.8│ │ 92.8│ │ 78.2│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Iulie │ 0 │ 71.1 │ │ 89.9│ │ 89.9│ │ 71.1│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│August │ 0 │ 75.8 │ │ 123.8│ │ 123.8│ │ 75.8│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Septembrie │ 6 │ 60.1 │ │ 119.1│ │ 119.1│ │ 60.1│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Octombrie │ 31 │ 36.3 │ │ 104.1│ │ 104.1│ │ 36.3│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Noiembrie │ 30 │ 16.5 │ │ 57.4│ │ 57.4│ │ 16.5│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Decembrie │ 31 │ 12.3 │ │ 53 │ │ 53 │ │ 12.3│ │
└───────────┴────┴───────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┘
Intensitatea radiaţiei solare medii pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie
ponderată a intensităţilor medii lunare, cu numărul de zile ale fiecărei luni.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.1.2: Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafeţei │
│ vitrate A(S) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Scara A │
├───┬────────┬─────────┬──────┬────────┬─────┬────────┬────────┬─────┬────────┤
│Tip│Nr. │Orientare│Lăţime│Înălţime│ A │ F(s) │ F(F) │ g │ A(s) │
│ │ferestre│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ - │ - │ - │ [m] │ [m] │ [mp]│ - │ - │ - │ [mp] │
├───┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ F1│ 3 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.9506 │ 0.83 │ 0.60│ 2.06 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.931 │ 0.83 │ 0.60│ 0.67 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 2 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.8827 │ 0.83 │ 0.60│ 1.28 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.9506 │ 0.83 │ 0.60│ 0.69 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.931 │ 0.83 │ 0.60│ 0.67 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 3 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.6984 │ 0.83 │ 0.60│ 1.52 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.684 │ 0.83 │ 0.60│ 0.49 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 3 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.8455 │ 0.83 │ 0.60│ 1.84 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.9506 │ 0.83 │ 0.60│ 0.69 │
├───┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ F2│ 3 │ SE │ 1.8 │ 1.2 │ 2.16│ 0.9506 │ 0.86 │ 0.60│ 1.92 │
│ ├────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ │ 1 │ SE │ 1.8 │ 1.2 │ 2.16│ 0.931 │ 0.86 │ 0.60│ 1.88 │
├───┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼─────┼────────┤
│ F3│ 7 │ SE │ 0.9 │ 1.2 │ 1.08│ 0.39 │ 0.81 │ 0.60│ 1.43 │
└───┴────────┴─────────┴──────┴────────┴─────┴────────┴────────┴─────┴────────┘
Analog, determinarea ariei receptoare echivalente a suprafeţelor vitrate se face pentru fiecare
fereastră, în funcţie de orientare, pentru scara B a blocului, rezultând:
┌────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.6.1.3: Aporturi solare pe orientări │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│Orientare Σ A(snj) [mp] I(sj) [W/mp] Q(sj) [W] │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ NV 30.34 26.17 794.11 │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SE 39.22 77.03 3020.98 │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SV 6.14 77.03 473.33 │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ NE 11.08 26.17 289.953483 │
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 4578.37 │
└────────────────────────────────────────────────────────┘
- D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile];
- t = 192 x 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire.
Q(s) = 21097.13 [kWh]
Q(g) = 50673.12 [kWh]
Fluxul aporturilor de căldură se calculează astfel:
Q(g)
Phi(g) = ───── = 10996.77 [W]
t
2.6.2. Determinarea factorului de utilizare preliminar, eta(1) Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, gamma, care reprezintă raportul dintre aporturi, Q(g) şi pierderi, Q(L), astfel:
Q(g)
gamma = ──────
Q(L)
- Q(g) = 50673.12 - aporturi totale de căldură [kWh];
- Q(L) = 248215.03 - pierderile de căldură ale clădirii [kWh]
gamma = 0.20
Deoarece coeficient adimensional gamma diferit 1, atunci:
1 - gamma^a
eta(1) = ───────────────
1 - gamma^(a+1)
- gamma = 0,20 - coeficient adimensional reprezentând raportul dintre aporturi şi pierderi;
- a = parametru numeric care depinde de constanta de timp tau;
tau
a = a(0) + ──────
tau(0)
■ a(0) = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001-1);
■ tau(0) = 30 h (conform Metodologiei Mc 001-1);
■ tau = constanta de timp care caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit, [h];
C
tau = ─
H
■ C = capacitatea termică interioară a clădirii
C = Σchi(j) * A(j) = ΣΣrho(ij) * C(ij) * d(ij) * A(j) [J/K]
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.6.2.1: Determinarea capacităţii termice interioare a clădirii │
├────────────────────────┬──────────────┬───────┬───────┬───────────────┬───────┬───────────────┤
│Elementul de construcţie│ Componente │ rho │ c │ d │ A │ C │
│ │ ├───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │ │[kg/mc]│[J/kgK]│ [m] │ [mp] │ [J/K] │
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Pereţi interiori │Tencuială │ 1700 │ 840 │ 0,02+0,02 │1545,48│ 88277817.60│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │BCA │ 1800 │ 870 │ 0,075+0,075 │1545,48│ 363033252.00│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Pereţi interiori 2 │Tencuială │ 1700 │ 840 │ 0,02+0,02 │ 176,78│ 10097673.60│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Beton │ 2600 │ 840 │ 0,075+0,075 │ 176,78│ 57913128.00│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Pereţi exterior │Tencuială │ 1700 │ 840 │ 0,02 │1362.51│ 38913171.36│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │BCA │ 1800 │ 870 │ 0,08 │1362.51│ 170694751.68│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Pardoseală caldă │Covor PVC │ 1600 │ 1460 │ 0,015 │1030.18│ 36097507.20│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Şapă suport │ 1200 │ 840 │ 0,025 │1030.18│ 25960536.00│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Placa beton │ 2600 │ 840 │ 0,06 │1030.18│ 134994787.20│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Pardoseală rece │Plăci gresie │ 2400 │ 920 │ 0,015 │ 607.48│ 20119737.60│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Şapă suport │ 1200 │ 840 │ 0,025 │ 607.48│ 15308496.00│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Placa beton │ 2600 │ 840 │ 0,06 │ 607.48│ 79604179.20│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Terasa │Tencuială │ 1700 │ 840 │ 0,02 │ 453.72│ 12958243.20│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Placa beton │ 2600 │ 840 │ 0,08 │ 453.72│ 79273958.40│
├────────────────────────┼──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│Tavan │Tencuială │ 1700 │ 840 │ 0,01 │1637.66│ 23385784.80│
│ ├──────────────┼───────┼───────┼───────────────┼───────┼───────────────┤
│ │Placa beton │ 2600 │ 840 │ 0,09 │1637.66│ 321898449.60│
└────────────────────────┴──────────────┴───────┴───────┴───────────────┴───────┴───────────────┘
■ rho = densitatea materialului;
■ c = capacitatea calorică masică a materialului;
■ d = grosimea stratului;
■ A = aria elementului;
C = 1478.53 [MJ/K]
■ H = 3378.69 [W/K] - coeficient de transfer de căldură [W/K];
tau = 437605.14 s = 121.56 [h]
a = 4.85
eta(1) = 0.9996
2.6.3. Determinarea temperaturii de echilibru şi perioada de încălzire reală a clădirii
eta * Phi(a)
theta(ed) = theta(id) - ─────────────
H
● theta(ed) = temperatura de echilibru;
● theta(id) = 19.67°C - temperatura interioară de calcul;
● eta = 0,9996 factorul de utilizare al aporturilor;
● Phi(a) = 10996,77 W - aporturile solare şi interne medii pe perioada de încălzire [W];
● H = 3378.69 W/K - coeficientul de pierderi termice ale clădirii [W/K];
Temperatura de echilibru a clădirii este:
theta(ed) = 16.41°C
┌────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.6.3.1: Determinarea perioadei de încălzire │
├───────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│ │ 2 Septembrie - 29 Aprilie │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ Valori convenţionale │
├───────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│ Luna theta(ed) t theta(e) theta(em) │
├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ - [°C] [zile] [°C] [°C] │
├───────────┬──────────────────────────────────┬─────────────┤
│Iulie │ 16.41 0 22 │ 5,7301 │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│August │ 16.41 0 21.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Septembrie │ 16.41 28 16.9 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Octombrie │ 16.41 31 10.8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Noiembrie │ 16.41 30 5.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Decembrie │ 16.41 31 0.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Ianuarie │ 16.41 31 -2.4 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Februarie │ 16.41 28 -0,1 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Martie │ 16.41 31 4.8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Aprilie │ 16.41 29 11.3 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Mai │ 16.41 0 16.7 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Iunie │ 16.41 0 20.2 │ │
├───────────┴──────────────────────────────────┴─────────────┤
│ 239 zile de încălzire │
└────────────────────────────────────────────────────────────┘
Durata sezonului de încălzire reală este de 239 de zile, adică 5736 ore. Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni. (a se vedea imaginea asociată) 2.7. Programul de funcţionare şi regimul de furnizare a agentului termic Clădirea de locuit are un program de funcţionare continuu, având un regim de furnizare a agentului termic continuu. 2.8. Calculul pierderilor de căldura ale clădirii
Q(L) = H * [theta(i) - theta(e)] * t [kWh]
● H = 3378.69 [W/K] - coeficient de pierderi de căldură [W/K] ● theta(i) = 19,67°C - temperatura interioară convenţională de calcul [°C]; ● theta(e) = 5,7301°C - temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire [°C]; ● D(z) = 239 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile]; ● t = 239 x 24 = 5736 h - număr de ore perioadă de încălzire. Q(L) = 270116.36 [kWh] 2.9. Calculul aporturilor de căldură ale clădirii
Q(g) = Q(i) + Q(s) [kWh]
● Q(i) = degajări de căldură interne [kWh];
Q(i) = [Phi(i,h) + (1-b) * Phi(i,u)] * t [kWh]
- Phi(i,h) = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite [W];
Phi(i,h) = Phi(i) * A(inc) = 6418.4 [W]
■ Phi(i) = 4 W/mp fluxul termic mediu al degajărilor interne [W]
■ A(inc) = 1604.60 - aria totală a spaţiului încălzit [mp];
- Phi(i,u) = 0 - fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile neîncălzite [W];
- D(z) = 239 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile];
- t = 239 x 24 = 5736 h - număr de ore perioadă de încălzire.
Q(i) = 36815.94 [kWh]
● Q(s) = aporturi solare ale elementelor vitrate [kWh];
Q(s) = Σ[I(sj) * ΣA(snj)] * t [kWh]
- I(sj) = radiaţia solară totală pe perioada de calcul pe o suprafaţa de 1 mp
având orientarea j [W/mp];
- A(snj) = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j [mp]
A(snj) = A * F(s) * F(f) * g [mp]
■ A = aria totală a elementului vitrat n [mp];
■ F(s) = factorul de umbrire a suprafeţei n;
F(s) = F(h) * F(o) * F(f)
● F(h) = factorul parţial de corecţie datorită orizontului;
● F(o) = factorul parţial de corecţie pentru proeminente;
● F(f) = factorul parţial de corecţie pentru aripioare.
■ F(F) = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor;
A(t)
F(F) = ─────
A
■ g = transmitanţa totală la energie solară a suprafeţei n;
● F(W) = factor de transmisie solară;
● g(┴) = transmitanţa totală la energia solară pentru radiaţiile
perpendiculare pe vitraj;
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.9.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare pentru perioada │
│ de încălzire │
├───────────┬────┬────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │Zile│ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ │ ├───────────────┬──────────────┬──────────────┬──────────────┤
│ │ │ NV │ SE │ SV │ NE │
├───────────┼────┼───────┬───────┼──────┬───────┼──────┬───────┼──────┬───────┤
│Ianuarie │ 31 │ 14.90│ 32,08 │ 59.3│ 82,42 │ 59.3│ 82,42 │ 14.9│ 32,08 │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Februarie │ 28 │ 28 │ │ 87.3│ │ 87.3│ │ 28 │ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Martie │ 31 │ 38.9 │ │ 91.4│ │ 91.4│ │ 38.9│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Aprilie │ 29 │ 52.8 │ │ 91.6│ │ 91.6│ │ 52.8│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Mai │ 0 │ 70.4 │ │ 86 │ │ 86 │ │ 70.4│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Iunie │ 0 │ 78.2 │ │ 92.8│ │ 92.8│ │ 78.2│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Iulie │ 0 │ 71.1 │ │ 89.9│ │ 89.9│ │ 71.1│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│August │ 0 │ 75.8 │ │ 123.8│ │ 123.8│ │ 75.8│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Septembrie │ 28 │ 60.1 │ │ 119.1│ │ 119.1│ │ 60.1│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Octombrie │ 31 │ 36.3 │ │ 104.1│ │ 104.1│ │ 36.3│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Noiembrie │ 30 │ 16.5 │ │ 57.4│ │ 57.4│ │ 16.5│ │
├───────────┼────┼───────┤ ├──────┤ ├──────┤ ├──────┤ │
│Decembrie │ 31 │ 12.3 │ │ 53 │ │ 53 │ │ 12.3│ │
└───────────┴────┴───────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┘
┌───────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.9.2: Aporturi solare pe orientări │
├───────────────────────────────────────────┤
│Orientare Σ A(snj) I(sj) Q(sj) │
├───────────────────────────────────────────┤
│ NV 30.34 32.08 973.37 │
├───────────────────────────────────────────┤
│ SE 39.22 82.42 3232.65 │
├───────────────────────────────────────────┤
│ SV 6.14 82.42 506.49 │
├───────────────────────────────────────────┤
│ NE 11.08 32.08 355.40 │
├───────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 5067.93 │
└───────────────────────────────────────────┘
- D(z) = 239 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile];
- t = 239 x 24 = 5736 [h] - număr de ore perioada de încălzire.
Q(s) = 29069.63 [kWh]
Q(g) = 65885.58 [kWh]
2.10. Necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii, Q(h) Necesarul de căldură pentru încălzirea spaţiilor se obţine făcând diferenţa între pierderile de căldură ale clădirii, Q(L), şi aporturile totale de căldură Q(g), cele din urmă fiind corectate cu un factor de diminuare, eta, astfel: Q(h) = Q(L) - eta * Q(g) [kWh] ● Q(L) = 270116.36 - pierderile de căldură ale clădirii [kWh]; ● Q(g) = 65885.58 - aporturi totale de căldură [kWh]; ● eta = factor de utilizare; Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, gamma, care reprezintă raportul dintre aporturi, Q(g) şi pierderi, Q(L), astfel:
Q(g)
gamma = ───── = 0.24
Q(L)
Deoarece coeficient adimensional gamma diferit 1, atunci:
1 - gamma^a
eta = ────────────────
1 - gamma^(a+1)
– gamma = 0,24 - coeficient adimensional reprezentând raportul dintre aporturi şi pierderi; – a = parametru numeric care depinde de constanta de timp;
tau
a = a(0) + ──────
tau(0)
■ a(0) = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001/1); ■ tau(0) = 30 h (conform Metodologiei Mc 001/1); ■ tau = 437605.14 [s] = 121.56 [h] ■ a = 4.85 ■ eta = 0.9991 ■ Q(h) = 204283.80 [kWh/an] 2.11. Consumul de energie pentru încălzire, Q(fh)
Q(fh) = Q(h) + Q(th) - Q(rh,h) - Q(rwh) [kWh/an]
● Q(h) = 204283.80 [kWh] - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii;
● Q(th) = totalul pierderilor de căldură datorate instalaţiei de încălzire,
inclusiv pierderile de căldură recuperate. Se includ de asemenea pierderile
de căldură suplimentare datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii în
incinte şi reglarea imperfectă a temperaturii interioare, în cazul în care
nu sunt luate deja în considerare la temperatura interioară convenţională;
Q(th) = Q(em) + Q(d) [kWh/an]
- Q(em) = pierderi de căldură cauzate de un sistem non-ideal de transmisie
a căldurii la consumator;
Q(em) = Q(em,str) + Q(em,c) [kWh]
■ Q(em,str) = pierderi de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a
temperaturii;
1 - eta(em)
Q(em,str) = ─────────── * Q(h) [kWh]
eta(em)
● eta(em) = 0,93 - eficienţa sistemului de transmisie a căldurii în funcţie
de tipul de corp de încălzire (MC II-1 Anexa II. Tab. 1B);
● Q(h) = 204283.80 - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii;
Q(em,str) = 15376.20 [kWh]
● Q(em,c) = pierderi de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a
temperaturii interioare utilizând metoda bazată pe eficienţa
sistemului de reglare eta(c);
1 - eta(c)
Q(em,c) = ──────────── * Q(h) [kWh]
eta(c)
● eta(c) = 0,94 - eficienţa sistemului de reglare (MC II-1 Anexa II. Tab. 3B);
● Q(h) = 204283.80 - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii;
Q(em,c) = 13039.39 [kWh]
Q(em) = 28415.59 [kWh]
- Q(d) = energia termică pierdută pe reţeaua de distribuţie;
Q(d) = Σ U'(i) * [theta(m) - theta(ai)] * L(i) * t(H) [kWh/an]
i
■ U'(i) = valoarea coeficientului de transfer de căldură;
pi
U'(i) = ────────────────────────────────────── [W/mK]
1 d(a) 1
────────────── * 1n ──── + ───────────
2 * lambda(iz) d(i) α(a) * d(a)
● lambda(iz) = 0,0462 [W/mK] - coeficientul de conducţie a izolaţiei [W/mK];
● d(a) = diametrul exterior al conductei cu izolaţie [m];
● d(i) = diametrul conductei fără izolaţie [m];
1
● α(a) = ──── [W/mpK] - coeficientul global de transfer termic [W/mpK];
0.33
■ theta(m) = temperatura medie a agentului termic;
theta(tur) + theta(retur)
theta(m) = ───────────────────────── = 70 [°C];
2
■ theta(ai) = temperatura aerului exterior conductelor [°C];
■ L(i) = lungimea conductei [m];
■ t(H) = t * 24 = 5736 [h] numărul de ore în pasul de timp [h];
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.11.1: Pierderi ale sistemului de distribuţie a căldurii către │
│ consumatori │
├─────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │d(i) d(a) L(i) L(ea) U'(i) theta(m) theta(ai) t(H) Q(d) │
│ ├───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │[m] [m] [m] [m] [W/mK] [°C] [°C] [h] [kWh/an]│
├─────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Subsol │0.04 0.09 206.28 1.5 0.24 70 8.73 5736 17118.52│
├─────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Coloane │0.025 0.029 254.4 1.5 0.25 70 20 5736 18025.72│
├─────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Racorduri│0.015 0.019 960 4 0.16 70 20 5736 44348.56│
└─────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────┘
■ L(ea) = 4 [m] - lungimea echivalentă a armăturilor pentru conducte
neizolate, cu diametrul < 100 mm şi L(ea) = 1,5 [m] - lungimea echivalentă
a armăturilor pentru conducte izolate, cu diametrul < 100 mm.
Q(d) = 79492.81 [kWh/an]
Q(th) = 107908.40 [kWh/an]
● Q(rh,h) = căldură recuperată de la subsistemul de încălzire:
coloane + racorduri;
Q(rh,h) = 62374.28 [kWh/an]
● Q(rh,w) = căldură recuperată de la subsistemul de preparare a a.c.c. pe
perioada de încălzire (vezi paragraf 2.12);
Q(rh,w) = Q(coloane,acc) + Q(distribuţie,acc) = 25027.01 [kWh/an]
Q(fh) = 224790.91 [kWh/an]
2.12. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum, Q(acm)
Q(acm) = Q(ac) + Q(ac,c) + Q(ac,d) [kWh/an]
● Q(ac) = necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum livrată;
Q(ac) = rho * c * V(ac) * [theta(ac) - theta(ar)] [kWh/an]
- rho = 983,2 [kg/mc] - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C;
- c = 4,183 [kJ/kgK] - căldură specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C;
- V(ac) = volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada consumată [mc/an]
N(u)
V(ac) = a * ──── [mc/an]
1000
■ a = 50 [l/om,zi] - necesarul specific de apă caldă de consum pentru o persoana în clădiri
de locuit, conform cu MC001/2;
■ N(u) = 62 [persoane] - număr de persoane;
V(ac) = 1131.5 [mc/an]
- theta(ac) = 60 [°C] - temperatura apei calde de consum;
- theta(ar) = 10 [°C] - temperatura medie a apei reci care intră în sistemul de preparare
a apei calde de consum.
Q(ac) = 64632.62 [kWh/an]
● Q(ac,c) = Pierderi de căldură aferente pierderilor şi risipei de apă caldă de consum;
Q(ac,c) = Σ rho * c * V(ac,c) * [theta(ac,c) - theta(ar)] [kWh/an]
- rho = 983,2 [kg/mc] - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C;
- c = 4,183 [kJ/kgK] - căldura specifică a apei calde de consum la temperatura de 60°C;
- V(ac,c) = volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe
perioada considerată [mc/perioadă]
V(ac,c) = V(ac) * f(1) * f(2) - V(ac) [mc/perioadă]
■ V(ac) = 1131,5 [mc/an] - volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada consumată [mc/an];
■ f(1) = 1,3 - pentru obiective alimentate în sistem centralizat, fără recirculare;
■ f(2) = 1,1 - pentru instalaţii echipate cu baterii clasice;
V(ac,c) = 486.55 [mc/an]
- theta(ac,c) = 50 [°C] - temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum;
- theta(ar) = 10 [°C] - temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei
calde de consum.
theta(ac,c) = 22233.62 [kWh/an]
● Q(ac,d) = pierderi de căldură pe conductele de distribuţie a apei calde de consum;
Q(ac,d) = Σ U'(i) * [theta(m) - theta(ai)] * L(i) * t(H) [kWh/an]
■ U'(i) = valoarea coeficientului de transfer de căldură;
pi
U'(i) = ────────────────────────────────────── [W/mK]
1 d(a) 1
────────────── * 1n ──── + ───────────
2 * lambda(iz) d(i) α(a) * d(a)
● lambda(iz) = 0,0462 [W/mK] - conductivitatea termică a izolaţiei;
● d(a) = diametrul exterior al conductei cu izolaţie [m];
● d(i) = diametrul exterior al conductei fără izolaţie [m];
1
● α(a) = ──── [W/mpK] - coeficientul global de transfer termic
0.33
■ theta(m) = temperatura medie a apei calde de consum livrate; [°C];
theta(tur) + theta(retur)
theta(m) = ───────────────────────── = 50 [°C]
2
■ theta(ai) = temperatura aerului din spaţiul unde se afla distribuţia [°C];
■ L(i) = lungimea conductei [m];
■ t(H) = t * 24 = 8760 [h] numărul de ore în pasul de timp [h];
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.12.1: Pierderi ale sistemului de distribuţie a apei calde menajere către consumatori │
├─────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ d(i) d(a) L(i) U'(i) theta(m) theta(ai) t(Han) Q(ac,d) t(Hszî) Q(sezonî) │
│ ├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ [m] [m] [m] [W/mK] [°C] [°C] [h] [kWh/an] [h] [kWh/an] │
├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Subsol │0.032 0.082 124.00 0.22 50 8.73 8760 9912.22 5736 6490.47 │
├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Coloane │0.025 0.065 148.4 0.20 50 20.00 8760 7946.61 5736 5203.40 │
├─────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Racorduri│0.015 0.019 576 0.20 50 20.00 8760 30274.56 5736 19823.61 │
└─────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Q(ac,d) = 48133.41 [kWh/an]
Pierderile de căldură recuperate ale conductelor de apă caldă de consum calculate pentru
perioada de încălzire:
Q(rwh) = Q(coloane,acc) + Q(racorduri,acc) = 25027.01 [kWh/an]
Q(acm) = 134999.65 [kWh/an]
2.13. Consumul de energie pentru iluminat Calculul necesarului de energie pentru iluminat, în cazul clădirilor de locuit, se realizează conform Metodologiei Mc001 - PIV - tabelului 4 anexa II 4A1:
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.13.1: Calculul consumului de energie pentru iluminat │
├──────────┬───────┬────────────────────────────────────────────────────┤
│Tip apart.│ S │Nr. Apart. W'(il) W'(il,total) │
│ ├───────┤ [kWh/an] Total/apart [kWh/an] │
│ │ [mp] │ │
├──────────┼───────┼──────────────────────────────────────┬─────────────┤
│2 camere │ 46.36 │ 8 501.8 4014.8 │ 15648,4 │
├──────────┼───────┼──────────────────────────────────────┤ │
│3 camere │ 66.1 │ 16 727.1 11633.6 │ │
└──────────┴───────┴──────────────────────────────────────┴─────────────┘
Valoarea consumului total se corectează cu coeficienţi în funcţie de:
● raportul dintre suprafaţa vitrată a anvelopei şi suprafaţa pardoselii
spaţiului încălzit:
S(v)
──── = 0.27 < 0.3 => totalul se majorează cu 10%
S(p)
● datorită faptului ca grupurile sanitare nu sunt prevăzute cu ferestre
exterioare: => totalul se majorează cu 5%
W(il) = 18073.87 [kWh/an]
2.14. Energia primară şi emisiile de CO(2) 2.14.1. Energia primară
E(p) = Q(f,h,l) * f(h,l) + A(f,w,l) * f(w,l) + W(i,l) * f(i,l) [kWh/an]
● Q(f,h,l) = 224790.91 [kWh/an] energia termică consumată pentru încălzire,
produsă la sursa din combustibil gaz natural;
● Q(f,w,i) = 134999,65 [kWh/an] energia termică consumată pentru prepararea
apei calde de consum, produsă la sursa din combustibil gaz
natural; Q(f,w) = Q(acm)
● W(i,l) = 18073,87 [kWh/an] energia electrica consumată pentru iluminat
din S.E.N.
● f(w,l) = f(h,l) = 1,1 [kg/kWh] - factorul de conversie în energie primară
pentru gaz natural;
● f(i,l) = 2,8 - factorul de conversie în energie primară pentru energie
electrică
E(p) = 446376,46 [kWh/an]
2.14.2. Emisia de CO(2)
E(CO(2)) = Q(f,h,l) * f(w,CO(2)) + Q(f,w,l) * f(w,CO(2)) + W(i,l) * f(i,CO(2)) [kg/an]
● f(h,CO(2)) = f(w,CO(2)) = 0,205 [kg/kWh] - factorul de emisie la arderea gazului natural;
se aplică energiei la sursa primară
● f(i,CO(2)) = f(h,CO(2)) = 0.09 [kg/kWh] - factorul de emisie electricitate
E(CO(2)) = 75383.71 [kg/an]
Indicele de emisie echivalent CO(2)
┌ ┐
E(CO(2)) │kgCO(2)│
I(CO(2)) = ──────── = 46.98 │───────│
A(inc) │ mp an │
└ ┘
3. Certificarea energetică a blocului de locuinţe Notarea energetică a clădirii se face în funcţie de consumurile specifice corespunzătoare utilităţilor din clădire şi penalităţilor stabilite corespunzător exploatării. Încadrarea în clasele energetice se face în funcţie de consumul specific de energie pentru fiecare tip de consumator în funcţie de scala energetică specifică. 3.1. Consumul anual specific de energie pentru încălzirea spaţiilor
Q(inc)
q(inc) = ────── = 140.09 [kWh/mp an]
A(inc)
Unde Q(inc) = Q(f,h)
Suprafaţa încălzită a clădirii este
A(inc) = 1604,6 mp.
(a se vedea imaginea asociată) 3.2. Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum
Q(acm)
q(acm) = ────── = 84.13 [kWh/mp an]
A(inc)
(a se vedea imaginea asociată) 3.3. Consumul anual specific de energie pentru iluminat
W(il)
w(il) = ────── = 11.26 [kWh/mp an]
A(inc)
(a se vedea imaginea asociată) 3.4. Consumul total anual specific de energie q(tot) = q(inc) + q(acm) + w(il) = 235.49 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) 3.5. Penalizări acordate clădirii certificate ● p(1) - coeficient de penalizare funcţie de starea subsolului tehnic p(1) = 1.05 ● p(2) - coeficient de penalizare funcţie de utilizarea uşii de intrare în clădire p(2) = 1.05 ● p(3) - coeficient de penalizare funcţie de starea elementelor de închidere mobilă din spaţiile comune p(3) = 1.02 ● p(4) - coeficient de penalizare funcţie de starea armăturilor de închidere şi reglaj de la corpurile statice p(4) = 1.02 ● p(5) - coeficient de penalizare funcţie de spălarea/curăţirea instalaţiei de încălzire interioară p(5) = 1.05 ● p(6) - coeficient de penalizare funcţie de existenţa armăturilor de separare şi golire a coloanelor de încălzire p(6) = 1.02 ● p(7) - coeficient de penalizare funcţie de existenţa echipamentelor de măsură pentru decontarea consumurilor de căldură p(7) = 1.00 ● p(8) - coeficient de penalizare funcţie de starea finisajelor exterioare ale pereţilor exteriori p(8) = 1.05 ● p(9) - coeficient de penalizare funcţie de starea pereţilor exteriori din punct de vedere al conţinutului de umiditate al acestora p(9) = 1.05 ● p(10) - coeficient de penalizare funcţie de starea acoperişului peste pod p(10) = 1.00 ● p(11) - coeficient de penalizare funcţie de starea coşului/coşurilor de evacuare a fumului p(11) = 1.00 ● p(12) - coeficient de penalizare care ţine seama de posibilitatea asigurării necesarului de aer proaspăt la valoarea de confort p(12) = 1.06
p(0) = PI[p(i)] = 1,436
3.6. Nota energetică Relaţia de calcul a notei energetice este următoarea:
N = exp[-B(1) * q(tot) * p(0) + B(2)] dacă q(tot) * p(0) ≥ q(Tm)
N = 100 dacă q(tot) * p(0) < q(Tm)
● B(1) = 0.001053, B(2) = 4.73667 - coeficienţi numerici determinaţi
conform MC 001 2006;
● p(0) - coeficient de penalizare a notei acordate clădirii;
● q(Tm) - consumul specific anual normal de energie minim.
rho(tot) * p(0) = 341.20 [kWh/mp an]
(a se vedea imaginea asociată) 3.7. Definirea clădirii de referinţă Conform definiţiei clădirii de referinţă din MC001/PIII, se vor obţine următoarele valori caracteristice pentru clădirea de referinţă ataşată clădirii reale: ● Rezistenţele termice corectate conform cerinţelor minime sunt:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 3.7.1: REZISTENTE TERMICE CORECTATE │
├────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┤
│Elementul de construcţie│ A R' real R' minim referinţă│
│ ├───────────────────────────────────────────┤
│ │ [mp] [mpK/W] [mpK/W] │
├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Perete exterior │ 1362.51 1.16 1.40 │
├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Placa peste subsol │ 453.72 0.75 1.65 │
├────────────────────────┼───────────────────────────────────────────┤
│Placa peste ultimul etaj│ 453.72 1.16 3.00 │
└────────────────────────┴───────────────────────────────────────────┘
● Coeficienţii de transfer de căldură ai clădirii de referinţă calculaţi conform metodologiei prezentate anterior: H(T) = 1899.15 [W/K] H(V) = 712.24 [W/K] H = 2611.39 [W/K] ● Determinarea perioadei de încălzire a clădirii de referinţă: theta(ed) = 15.45°C
┌────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 3.7.2: Determinarea perioadei de încălzire │
├───────────────────────┬────────────────────────────────────┤
│ │ 8 septembrie - 23 aprilie │
│ ├────────────────────────────────────┤
│ │ Valori convenţionale │
├───────────────────────┴────────────────────────────────────┤
│ Luna t(eo) t theta(e) theta(em) │
├────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ - [°C] [zile] [°C] [°C] │
├───────────┬──────────────────────────────────┬─────────────┤
│Iulie │ 15.45 0 22 │ 5,3385 │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│August │ 15.45 0 21.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Septembrie │ 15.45 23 16.9 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Octombrie │ 15.45 31 10.8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Noiembrie │ 15.45 30 5.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Decembrie │ 15.45 31 0.2 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Ianuarie │ 15.45 31 -2.4 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Februarie │ 15.45 28 -0,1 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Martie │ 15.45 31 4.8 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Aprilie │ 15.45 23 11.3 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Mai │ 15.45 0 16.7 │ │
├───────────┼──────────────────────────────────┤ │
│Iunie │ 15.45 0 20.2 │ │
├───────────┴──────────────────────────────────┴─────────────┤
│ 228 zile de încălzire │
└────────────────────────────────────────────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) ● Pierderile de căldură ale clădirii de referinţă: Q(L) = 204759.12 [kWh] ● Aporturile de căldură ale clădirii de referinţă: Q(i) = 35121.48 [kWh] Q(s) = 27209.26 [kWh] Q(g) = 62330.75 [kWh] eta = 0.9994 ● Necesarul de căldură pentru încălzire clădirii de referinţă: Q(h) = 142461.17 [kWh] ● Consumul de energie pentru încălzire, Q(fh): Q(fh) = 154732.83 [kWh/an] ● Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum, Q(acm): Calculul consumului specific de căldură pentru prepararea apei calde de consum la clădirea de referinţă, racordată la un sistem de încălzire districtual (punct termic central sau centrala termică de cartier), se face conform MC001/PIII, Anexa 9:
A(loc)
q(acm) = 1958 * i(loc) * ─────── [kWh/mp an]
A(inc)
– i(loc) = 0,078 - indice mediu statistic de ocupare a locuinţelor (Metodologia de calcul al performanţei energetice a clădirilor - partea a II-a, Anexa II.3.C); – A(loc) = 916.7 - aria utilă a camerelor de locuit; – A(inc) = 1604.60 - aria utilă a spaţiului încălzit. q(acm) = 87.25 [kWh/mp an] Q(acm) = 140002.09 [kWh/an] ● Consumul de energie pentru iluminat, W(il): W(il) = 18073.87 [kWh/an] ● Energia primară şi emisiile de CO(2): E(p) = 374815.26 [kg/an] E(CO(2)) = 62047.31 [kg/an]
E(CO(2))
I(CO(2)) = ──────── = 38.67 [kgCO(2)/mp an]
A(inc)
Notarea energetică a clădirii de referinţă se realizează în funcţie de consumurile specifice aferente utilităţilor din clădire, utilizând scalele energetice corespunzătoare fiecărui consum, considerându-se penalizările p(0) = 1, astfel: ● Consumul anual specific de energie pentru încălzirea spaţiilor:
Q(inc)
q(inc) = ────── = 96.43 [kWh/mp an]
A(inc)
(a se vedea imaginea asociată) ● Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum:
Q(acm)
q(acm) = ────── = 87.25 [kWh/mp an]
A(inc)
(a se vedea imaginea asociată) ● Consumul anual specific de energie pentru iluminat:
W(il)
w(il) = ────── = 11.26 [kWh/mp an]
A(inc)
(a se vedea imaginea asociată) ● Consumul anual specific de energie: q(tot) = 194.95 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) Relaţia de determinare a notei energetice este următoarea: N = exp[-B(1) * q(tot) * p(0) + B(2)] dacă q(tot) * p(0) ≥ q(Tm) N = 100 dacă q(tot) * p(0) < q(Tm) ● B(1) = 0.001053, B(2) = - coeficienţi numerici determinaţi conform MC 001 - 2006; ● p(0) - coeficient de penalizare a notei acordate clădirii; ● q(Tm) - consumul specific anual normal de energie minim. q(tot) * p(0) = 194.95 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) 4. Descrierea soluţiilor de reabilitare/modernizare termică Auditul energetic s-a efectuat conform noii metodologii de auditare aprobate prin Ordinul nr. 157/2007 al Ministerului Construcţiilor, Transporturilor şi Turismului. Soluţiile propuse corespund cerinţelor din Ordonanţa de Guvern OG nr. 18/2009 care menţionează limitarea consumului specific de energie termică pentru încălzire la valoarea de 100 [kWh/mp an] şi valori sporite ale rezistenţelor termice corectate. În cazul clădirii auditate s-au identificat următoarele soluţii posibile de reabilitare: Soluţia 1 (S1) - Sporirea rezistenţei termice a pereţilor exteriori peste valoarea de 2,5 mpK/W prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin izolarea termică a pereţilor exteriori cu un strat de polistiren expandat ignifugat de 10 cm grosime, inclusiv protecţia acestuia şi aplicarea tencuielii exterioare. La aplicarea termosistemului se va acorda o atenţie deosebită acoperirii punţilor termice existente. Soluţia 2 (S2) - Înlocuirea tâmplăriei existente din lemn şi metal de pe faţade, corespunzătoare celor două scări, cu tâmplărie termoizolantă etanşă cu ramă din PVC, având minim 5 camere şi geamuri duble, tratate low-e şi eventual cu strat de Argon. Pentru asigurarea calităţii aerului interior şi evitarea creşterii umidităţii interioare tâmplăria va fi prevăzută cu fante higroreglabile. Soluţia 3 (S3) - Sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol peste valoarea minimă de 1,25 mpK/W prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin fixarea, lipirea sau prinderea cu dispozitive mecanice a unui strat termoizolant realizat din plăci din polistiren expandat de 10 cm grosime sau vată minerală. Stratul termoizolant se va cobora pe pereţii laterali ai subsolului pe o înălţime de 0,9 m pentru a "închide" punţile termice. Termoizolaţia se va proteja cu o masa de şpaclu armata cu plasă din fibră de sticlă. Soluţia 4 (S4) - Sporirea rezistenţei termice a terasei peste valoarea minimă de 3,5 mpK/W prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin îndepărtarea straturilor exterioare până la hidroizolaţie şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Stratul termoizolant poate fi alcătuit din: - plăci de polistiren expandat de înaltă densitate, cu grosime de 10 cm, protejate cu o şapă din mortar de ciment armată, sau – plăci de polistiren extrudat cu grosime de 10 cm. La exterior terasa se va proteja cu un strat hidroizolant alcătuit din cel puţin 2 membrane bituminoase multistrat, cea exterioară fiind cu ardezie. Stratul termoizolant va "îmbrăca" aticul şi se va racorda cu cel de pe faţadele clădirii. Soluţiile propuse formează împreună un pachet de soluţii care răspunde cerinţelor OG nr. 18/2009 ■ Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii - refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii – montare robineţi cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire – montare debitmetre la punctele de consum apă caldă şi apă rece – montarea becurilor economice în locul celor incandescente – asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupuri sanitare) Pachetul 1, P1 -> S1 + S2 + S3 + S4 - Cuplarea soluţiei S1 cu soluţia S2, S3 şi S4 propune izolarea termică a pereţilor exteriori, înlocuirea tâmplăriei existente vechi cu tâmplărie termoizolantă etanşă din PVC, sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol şi sporirea rezistenţei termice a planşeului peste ultimul nivel. Analiza energetică a soluţiilor de reabilitare Această analiză presupune reevaluarea indicatorilor energetici de baza ai clădirii pentru fiecare soluţie în parte. În principal, este vorba de consumul anual de energie al clădirii care rezulta prin aplicarea fiecărei măsuri, mai redus decât cel aferent situaţiei actuale. Analiza s-a efectuat atât pentru soluţiile prezentate cât şi pentru pachetul de soluţii menţionat. Rezultatele analizei sunt următoarele:
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Varianta Necesar Consum Consum Consum Consum Economia anuală Nota Durata │
│ căldură al anual anual total total Energetică de │
│ clădirii încălzire specific specific încălzire│
│ încălzire │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ (kWh/an) (kWh/an) (kWh/mp,an) (kWh/mp,an) (kWh/an) (kWh/an) (%) [zile] │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ V0 │
│(Cl. Reală) 204283,81 224790,91 140,09 235,49 377864,4 0 0 79,64 239 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V1 (S1) 129958,20 140589,97 87,62 183,01 293663,5 84200,93 22,28 88,54 225 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V2 (S2) 179364,56 196537,79 122,48 217,88 349611,3 28253,11 9,62 85,11 235 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V3 (S3) 197037,44 216536,58 134,95 230,34 369610,1 8254,32 2,18 81,62 239 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V4 (S4) 184811,73 202676,47 126,31 221,71 355750,9 22114,44 5,85 81,33 237 │
├────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V5 (P1) 89383,22 94768,14 59,06 154,46 247841,6 130022,76 34,41 95,34 213 │
└────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Analiza economică a soluţiilor propuse Această analiză presupune evaluarea următorilor indicatori: ● costurilor de investiţie a variantelor de reabilitare; ● duratei de viaţă a variantelor de reabilitare; ● economiile energetice datorate adoptării variantelor de reabilitare. Ţinând seama de costul specific al energiei termice se stabilesc următoarele: ● durata de recuperare a investiţiei pentru fiecare variantă de reabilitare; ● costul specific al energiei termice economisite; ● reducerea procentuală a facturii la utilităţile de energie termică. În analiza economică a variantelor de reabilitare s-a avut în vedere un cost specific al agentului de încălzire de 0,5 lei/kWh. Această valoare reprezintă preţul nesubvenţionat indicat de furnizorul de agent termic pentru încălzire în Bucureşti. Preţurile unitare aferente fiecărei soluţii reprezintă valori medii ale pieţei la momentul întocmirii auditului. Rezultatele analizei economice:
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Varianta Economia Cost Durata Durata Costul specific │
│ anuală aproximativ de recuperare al economiei │
│ investiţie viaţă investiţie energetice │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ (kWh/an) (lei) (ani) (ani) (lei/kWh) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V1 (S1) 84200,93 172902,01 20 4,11 0,103 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V2 (S2) 28253,12 35993,07 15 2,55 0,085 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V3 (S3) 8254,32 34546,24 15 8,37 0,279 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V4 (S4) 22114,44 61415,53 10 5,55 0,278 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│V5 (P1) 130022,76 304856,86 10 4,69 0,156 │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
5. Concluzii Analizele energetice şi economice prezentate în tabelele 1 şi 2 pun în evidenţă performanţele diferitelor soluţii de reabilitare. Astfel: ● Varianta de reabilitare V1 (S1) - implica un cost de cca. 172902 lei şi se recuperează în cca. 4.11 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.102 lei/kWh. Această soluţie implica un cost relativ mare al investiţiei dar aduce o economie semnificativă de energie şi îmbunătăţeşte confortul termic interior. În acelaşi timp, soluţia aduce îmbunătăţiri performanţei energetice a anvelopei clădirii prin limitarea efectelor punţilor termice. Această soluţie se va aplica conform detaliilor şi indicaţiilor date în proiectul de execuţie întocmit de un specialist în domeniul construcţiilor civile care va analiza starea clădirii din punct de vedere al rezistenţei. ● Varianta de reabilitare V2 (S2) - implica un cost de cca. 35993 lei şi se recuperează în cca. 2.55 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.08 lei/kWh. Această soluţie este cea mai performantă din punct de vedere tehnico-economic. ● Varianta de reabilitare V3 (S3) - implica un cost de cca. 34546 lei şi se recuperează în cca. 8.37 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.27 lei/kWh. Aplicând soluţia de termoizolare a plăcii peste subsol printr-o costul investiţiei este relativ mare comparativ cu economia de energie însă îmbunătăţeşte semnificativ confortul termic din spaţiile de la parter şi asigură închiderea punţilor termice pe ansamblul anvelopei. ● Varianta de reabilitare V4 (S4) - implica un cost de cca. 61415.53 lei şi se recuperează în cca. 5.55 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0.27 lei/kWh. Aplicând soluţia de termoizolare a plăcii planşeului de pod ca şi în cazul termoizolării plăcii pe sol se asigură continuitatea stratului termoizolant aplicat anvelopei clădirii şi se reduc pierderile de energie. ● Varianta de reabilitare V5 (P1) - implica un cost de cca. 304856 lei şi se recuperează în cca. 4.69 ani, costul specific al economiei energetice fiind de 0,15 lei/kWh. Varianta de reabilitare este bună atât din punct de vedere energetic cât şi economic rezultând scăderea consumului anual specific pentru încălzire la valoarea de 59.06 kwh/mp an, respectând prevederile Ordonanţei de Guvern OG nr. 18/2009. În analiza şi decizia finală privind adoptarea anumitor soluţii şi pachete de soluţii în scopul reducerii consumurilor energetice trebuie avut în vedere faptul ca preţul specific al energiei termice va creşte în următorii ani, astfel încât durata de recuperare a investiţiilor se va reduce corespunzător. Centralizator al soluţiilor de reabilitare energetică a clădirii din Bucureşti
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nr. Soluţie/ Consum Consum Consum Econ. de Econ. Durata Costul Durata de Costul │
│crt. Pachet specific specific specific energie, relat de investiţiei recup. a energiei │
│ soluţii încălzire acm total Delta E de viaţă, (LEI) investiţiei, economisite, │
│ modernizare (kWh/mp,an) (kWh/mp,an) (kWh/mp,an) (kWh/an) energie N(s) N(R), (ani) e (LEI/kWh) │
│ (%) (ani) │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 1 V1 (S1) 87,62 84,13 183,01 84200,9 22,28 20 172902,01 4,11 0,102672 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 2 V2 (S2) 122,48 84,13 217,88 28253,1 9,62 15 35993,07 2,55 0,08493 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 3 V3 (S3) 134,95 84,13 230,34 8254,3 2,18 15 34546,24 8,37 0,279015 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 4 V4 (S4) 126,31 84,13 221,71 22114,4 5,85 10 61415,53 5,55 0,277717 │
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ 5 V5 (P1) 59,06 84,13 154,46 130022,8 34,41 10 304856,86 4,69 0,156309 │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Bibliografie Întocmirea raportului de audit energetic al clădirii s-a efectuat în conformitate cu prevederile noii Metodologii Mc 001/2006, privind calculul consumurilor de energie a clădirilor. Alte documente conexe sunt: ● Legea nr. 325/27.05.2002 pentru aprobarea O.G. nr. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice. ● O.G. nr. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice. ● O.G. nr. 18/04.03.2009 - Ordonanţa de urgenţă privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe publicată în MO nr. 155/2009. ● Norma Metodologică din 17.03.2009 - Norma metodologică de aplicare a O.G. nr. 18/04.03.2009 ● Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. ● NP 008-97 - Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară. ● GT 032-2001 - Ghid privind proceduri de efectuare a măsurărilor necesare expertizării termoenergetice a construcţiilor şi instalaţiilor aferente. ● SC 007-2002 - Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente. ● C 107/1-2005 - Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit. ● C 107/3-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor. ● C 107/5-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul. ● SR 4839-1997 - Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile. ● SR 1907/1-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul. ● SR 1907/2-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul. ● STAS 4908-85 - Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Arii şi volume convenţionale. ● STAS 11984-83 - Instalaţii de încălzire centrală. Suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire. Certificat de performanţă energetică (a se vedea imaginea asociată) DATE PRIVIND EVALUAREA PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRII (a se vedea imaginea asociată) [] Performanţa energetică a clădirii de referinţă:
┌───────────────────────────────────────────┬─────────────────┐
│ Consum anual specific de energie │ │
│ [kWh/mp an] │Notare energetică│
├───────────────────────────────────────────┼─────────────────┤
│pentru: │ 92,90 │
├───────────────────────────────────────────┤ │
│Încălzire: 96,43 │ │
│Apă caldă de consum: 87,25 │ │
│Climatizare: - │ │
│Ventilare mecanică: - │ │
│Iluminat: 11,26 │ │
└───────────────────────────────────────────┴─────────────────┘
[] Penalizări acordate clădirii certificate şi motivarea acestora:
P(0) = 1.436 - după cum urmează.
■ Subsol inundat/inundabil p(1) = 1,05
■ Uşa nu este prevăzută cu sistem automat de închidere şi este lăsată frecvent deschisă în perioada de neutilizare p(2) = 1,05
■ Ferestre/uşi în stare proastă, lipsă sau sparte p(3) = 1,02
■ Corpuri statice sunt dotate cu armături de reglaj dar unele nu funcţionează p(4) = 1.02
■ Corpurile statice nu au fost demontate şi spălate/curăţate în totalitate după ultimul sezon de încălzire p(5) = 1,05
■ Coloanele de încălzire sunt prevăzute cu armături de separare şi golire a acestora, funcţionale p(6) = 1,02
■ Există contor general de căldură pentru încălzire şi acm.m p(7) = 1,00
■ Stare proastă a tencuielii exterioare p(8) = 1,05
■ Pereţii exteriori umezi p(9) = 1,05
■ Terasa degradată, dar în stare uscată p(10) = 1,00
■ Nu prezintă coşuri de fum p(11) = 1,00
■ Există sistem de ventilare naturală, stare de nefuncţionare p(12) = 1,06
Clasificarea energetică a clădirii este făcută funcţie de consumul total de energie al clădirii, estimat prin analiză termică şi energetică a construcţiei şi instalaţiilor aferente. Notarea energetică a clădirii ţine seama de penalizările datorate utilizării neraţionale a energiei. Perioada de valabilitate a prezentului Certificat Energetic este de 10 ani de la data eliberării acestuia [] Recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii: ■ Soluţii recomandate pentru anvelopa clădirii: Soluţia 1 (S1) - Sporirea rezistenţei termice a pereţilor exterior peste valoarea de 2,5 mpk/W., prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin izolarea termică a pereţilor exteriori cu un strat de polistiren expandat ignifugat de 10 cm grosime, inclusiv protecţia acestuia şi aplicarea tencuielii exterioare. La aplicarea termosistemului se va acorda o atenţie deosebită închiderii punţilor termice existente. Soluţia 2 (S2) - Înlocuirea tâmplăriei existente din lemn şi metal de pe faţade, corespunzătoare celor două scări, cu tâmplărie termoizolantă etanşă din PVC, minim 3 camere şi geamuri duble cu strat de Argon. Pentru asigurarea calităţii aerului interior şi evitarea creşterii umidităţii interioare tâmplăria va fi prevăzută cu fante higroreglabile. Soluţia 3 (S3) - Sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol peste valoarea minimă de 1,25 mpK/W prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin fixarea, lipirea sau prinderea cu dispozitive mecanice a unui strat termoizolant realizat din plăci din polistiren extrudat de 10 cm grosime sau vată minerală. Stratul termoizolant se va cobora pe pereţii laterali ai subsolului pe o înălţime de 0,9 m pentru a închide punţile termice. Termoizolaţia se va proteja cu un strat impermeabil rezistent. Soluţia 4 (S4) - Sporirea rezistenţei termice a terasei peste valoarea minimă de 3,5 mpK/W prevăzută de norma metodologică de aplicare a OG nr. 18/2009, prin îndepărtarea straturilor exterioare până la hidroizolaţia existentă şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Stratul termoizolant poate fi alcătuit din: - plăci de polistiren expandat cu grosime de 10 cm, armat cu plasă de sârmă şi protejat cu o şapă din mortar de ciment, sau – plăci de polistiren extrudat cu grosime de 10 cm, protejat cu o şapă din mortar de ciment, La exterior terasa se va proteja cu un strat hidroizolant din membrana de bitum în două straturi. Soluţiile propuse formează împreună un pachet de soluţii care răspunde cerinţelor OG nr. 18/2009 ■ Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii ● refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii ● montare robineţi cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire ● montare debitmetre la punctele de consum apă caldă şi apă rece ● montarea becurilor economice în locul celor incandescente ● asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupuri sanitare) INFORMAŢII PRIVIND CLĂDIREA CERTIFICATĂ Anexa la Certificatul de performanţă energetică nr. .............. 1. Date privind construcţia:
[] Categoria clădirii: (bloc) [ ] de locuit, individuală [x] de locuit cu mai multe apartamente
[ ] cămine, internate [ ] spitale, policlinici
[ ] hoteluri şi restaurante [ ] clădiri pentru sport
[ ] clădiri social-culturale [ ] clădiri pentru servicii de comerţ
[ ] alte tipuri de clădiri consumatoare de energie
[] Nr. niveluri: [x] Subsol, [ ] Demisol,
[x] Parter + 3 etaje
[] Nr. de apartamente şi suprafeţe:
┌──────────────┬───────────────┬──────────────┐
│ Tip. ap. │ Nr. ap. │ S(ap) [mp] │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│ 2 cam. │ 8 │ 46,36 │
├──────────────┼───────────────┼──────────────┤
│ 3 cam. │ 16 │ 66,1 │
└──────────────┴───────────────┴──────────────┘
[] Volumul încălzit al clădirii: 4252,19 mc
[] Caracteristici geometrice şi termotehnice ale anvelopei:
┌────────────────────────────────────┬────────────────┬───────────────────────┐
│ Element de construcţie │ Suprafaţă │ Rezistenţă termică │
│ │ │ corectată │
│ ├────────────────┼───────────────────────┤
│ │ mp │ mp K/W │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Perete exterior opaci │ 1362,51 │ 1,16 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Planşeu peste subsol │ 453,72 │ 0,75 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Planşeu peste ultimul nivel │ 453,72 │ 1,15 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Tâmplărie lemn │ 75,01 │ 0,39 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Tâmplărie PVC │ 171,67 │ 0,55 │
├────────────────────────────────────┼────────────────┼───────────────────────┤
│Tâmplărie metal │ 10,08 │ 0,17 │
└────────────────────────────────────┴────────────────┴───────────────────────┘
2. Date privind instalaţia de încălzire interioară: [] Sursa de energie pentru încălzirea spaţiilor: [ ] Sursă proprie, cu combustibil: [ ] Centrală termică de cartier [ ] Termoficare - punct termic central [x] Termoficare - punct termic local [ ] Altă sursă sau sursă mixtă: [] Tipul sistemului de încălzire: [ ] Încălzire locală cu sobe, [x] Încălzire centrală cu corpuri statice, [ ] Încălzire centrală cu aer cald, [ ] Încălzire centrală cu planşee încălzitoare, [ ] Alt sistem de încălzire: [] Date privind instalaţia de încălzire locală cu sobe: - Numărul sobelor: – Tipul sobelor, [] Date privind instalaţia de încălzire interioară cu corpuri statice:
┌───────────────┬────────────────────────────────────────────────┐
│Tip corp static│ Număr de corpuri statice [buc] │
│ ├──────────────────┬──────────────────┬──────────┤
│ │În spaţiul locuit │ În spaţiul comun │ Total │
├───────────────┼──────────────────┼──────────────────┼──────────┤
│ 624/4 │ 144 │ - │ 144 │
└───────────────┴──────────────────┴──────────────────┴──────────┘
- Necesarul de căldură de calcul:........ 84412.48 ....... W
- Racord la sursa centralizată cu căldură: [x] racord unic,
[ ] multiplu: .... puncte,
- Contor de căldură: - tip contor ..............,
- anul instalării ..............,
- existenţa vizei metrologice ..............;
- Elemente de reglaj termic şi hidraulic:
- la nivel de racord ..............,
- la nivelul coloanelor ..............,
- la nivelul corpurilor statice armături de reglaj;
- Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii
neîncălzite 206,28 m
3. Date privind instalaţia de apă caldă de consum:
[] Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum:
[ ] Sursă proprie, cu: ..................
[ ] Centrală termică de cartier
[ ] Termoficare - punct termic central
[x] Termoficare - punct termic local
[ ] Altă sursă sau sursă mixtă: ..................
[] Tipul sistemului de preparare a apei calde de consum:
[x] Din sursă centralizată,
[ ] Centrală termică proprie,
[ ] Boiler cu acumulare,
[ ] Preparare locală cu aparate de tip instant a.c.m.,
[ ] Preparare locală pe plită,
[ ] Alt sistem de preparare a.c.m.: ..................
[] Puncte de consum a.c.m.: 80
[] Numărul de obiecte sanitare - pe tipuri: 32 WC: 32 lavoare: 24 baterii: 24 spălătoare
[] Racord la sursa centralizată cu căldură: [ ] racord unic,
[ ] multiplu: puncte,
[] Conducta de recirculare a a.c.m.:
[ ] funcţională,
[ ] nu funcţionează
[x] nu există
[] Contor de căldură general: - tip contor .................,
- anul instalării .................,
- existenţa vizei metrologice .................;
[] Debitmetre la nivelul punctelor de consum:[x] nu există
[ ] parţial
[ ] peste tot
- Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii neîncălzite 124 m
4. Date privind instalaţia de iluminat: La interiorul apartamentelor sunt folosite preponderent becuri incandescente. Conform normativului de calcul a eficienţei energetice Mc 001/2006, în vigoare, consumul specific de energie electrica, este:
┌──────────┬───────────────┬─────────────────┬────────────────────┐
│Nr. camere│Nr. apartamente│S apartament (mp)│ Consum specific pe │
│ │ │ │ apartament (KWh/an)│
├──────────┼───────────────┼─────────────────┼────────────────────┤
│ 2 │ 8 │ 46,36 │ 501,84 │
├──────────┼───────────────┼─────────────────┼────────────────────┤
│ 3 │ 16 │ 66,1 │ 757,10 │
└──────────┴───────────────┴─────────────────┴────────────────────┘
Întocmit,
Auditor energetic pentru clădiri,
Numele şi prenumele,
Ştampila şi semnătura
VII. EXEMPLU DE CALCUL PRIVIND APLICAREA BREVIARULUI DE CALCUL PENTRU STABILIREA PERFORMANŢELOR ENERGETICE ALE UNUI APARTAMENT DE LOCUIT 1. Obiectul lucrării Exemplul de calcul privind evaluarea energetică pentru un apartament din Bucureşti dintr-un bloc de locuinţe, având S+P+3 niveluri, este efectuat pe baza datelor şi observaţiilor obţinute în urma analizei apartamentului şi a instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat. Apartamentul nu este dotat cu sistem de ventilare mecanică sau de climatizare. Evaluarea s-a realizat pe baza documentaţiei tehnice. Rezultatele obţinute pe baza evaluării energetice a apartamentului şi instalaţiilor de încălzire, preparare a apei calde de consum şi iluminat aferente acesteia servesc la Certificarea energetică a apartamentului. 2. Analiza termică şi energetică a apartamentului 2.1. Caracteristici geometrice şi de alcătuire a apartamentului 2.1.1. Descrierea arhitecturală a apartamentului Apartamentul evaluat este situat într-un bloc de locuinţe din Bucureşti, administrat de Asociaţia de Proprietari. Construcţia a fost executată în anul 1985 şi a fost proiectată de Institutul de Proiectare, Bucureşti. Apartamentul studiat este situat la etajul al doilea (apartament de mijloc), orientarea principală fiind Sud-Est. Apartamentul este decomandat. Dimensiunile în plan ale acestuia sunt 9,6 m x 6,5 m cu o suprafaţa totală construită de 62,22 mp. Accesul în apartament se face pe o scară interioară comună, cu o singură rampă şi podest de nivel. Soluţia de compartimente arhitecturală existentă pentru apartament: [] cameră de zi [] dormitor [] dormitor [] bucătărie [] baie [] hol Înălţimea libera de nivel este 2,65 m. 2.1.2. Descrierea alcătuirii elementelor de construcţie şi structurii de rezistenţă Pereţii exteriori care alcătuiesc anvelopa apartamentului sunt alcătuiţi astfel: [] tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior; [] zidărie din blocuri de B.C.A. având grosimea de 35 cm; [] tencuieli de cca. 2 cm grosime la exterior; Pereţii interiori sunt din zidărie de blocuri din B.C.A., iar cei în contact direct cu casa scării sunt din beton armat. Tâmplăria exterioară a apartamentului este din lemn de răşinoase, de tip cuplată, cu 2 foi de geam simplu, prezentând elemente de degradare. Uşa de intrare în apartament şi uşa de la apartament sunt din lemn. Finisajele interioare sunt obişnuite: [] tencuieli de cca. 2 cm grosime la interior, zugrăveli în culori de apă; [] pereţii băilor şi bucătăriilor au fost prevăzuţi cu faianţă pe toată suprafaţa pereţilor; [] tencuieli de cca. 2 cm la exterior, cu finisaj de praf de piatră; [] pardoseli, în camere, din parchet; pardoseli de gresie, în bucătării, băi şi spaţii comune; Structura de rezistenţă a blocului deasupra cotei 0,00 este alcătuită astfel: [] elemente verticale din beton armat monolit - stâlpi de rezistenţă; [] elemente orizontale - planşee prefabricate din beton armat şi grinzi realizate atât prefabricat cât şi monolit; scările sunt prefabricate. Infrastructura este realizată după cum urmează: [] pereţi structurali din beton armat atât pe linia elementelor structurale ale suprastructurii cât şi suplimentari faţă de aceştia; [] planşeul peste nivel realizat din beton armat turnat monolit; [] fundaţii continue de tip talpă şi cuzinet din beton armat. 2.1.3. Descrierea tipurilor de instalaţii interioare şi comune şi alcătuirea acestora (încălzire, ventilare/climatizare, apă caldă menajeră, iluminat) Încălzirea apartamentului analizat este asigurată prin alimentarea cu agent termic de la un punct termic învecinat. Conductele subtraversează carosabilul şi o zonă verde până la PT, printr-un canal termic care se deschide în subsolul clădiri. Ca urmare a uzurii avansate a conductelor de încălzire şi apă caldă şi a armăturilor cu care acestea sunt echipate, se constată pierderi mari de căldură şi umiditate atât pe canalul termic cât şi în subsolul blocului. Corpurile de încălzire din apartament sunt din fontă. Casa scării nu este încălzită în mod direct. Distribuţia agentului termic se realizează prin sistem bitubular cu distribuţie inferioară şi coloane verticale care străbat planşeele. Coloanele sunt aparente şi sunt racordate la partea superioară a apartamentului la vasul de aerisire. În subsolul tehnic al clădirii conductele formează o reţea de distribuţie ramificată. Instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum urmează acelaşi traseu la subsol, ca şi instalaţia de alimentare cu căldură şi se ramifică pe verticală în coloane care alimentează bucătăriile şi băile din apartament. Se constată degradarea şi lipsă pe arii extinse a termoizolaţiei aferente conductelor de alimentare cu apă caldă de consum. Apartamentul este alimentat cu apă rece de la reţeaua orăşenească. În apartament sunt montate 4 puncte de consum apă rece şi 3 de puncte de consum apă caldă. Condiţiile convenţionale de calcul sunt fixate de valorile: Theta(T) = 80°C, Theta(R) = 60°C, Theta(i) = 20°C, Theta(e) = -15°C. Sistemul de iluminat este echipat cu becuri incandescente. 2.1.4. Regimul de ocupare al apartamentului Regimul de ocupare al apartamentului este de 24 de ore pe zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Apartamentul nu este echipat cu sisteme de ventilare mecanică, răcire sau condiţionarea aerului. 2.1.5. Anvelopa apartamentului şi volumul încălzit al apartamentului Anvelopa apartamentului reprezintă totalitatea elementelor de construcţie care închid volumul încălzit, direct sau indirect, al acestuia. 2.2. Caracteristici termice 2.2.1. Calculul rezistenţelor termice unidirecţionale
delta(j) 1 delta(j) 1
R = R(i) + Σ ────────────── + R(e) = ─── + Σ ────────────── + ──── [mpK/W]
α(j) lambda(j) α(i) α(j) lambda(j) α(e)
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.1: PERETE EXTERIOR │
├────┬────────────────────────────────┬────────┬──────────┬──────┬───────────┬───────────┤
│Nr. │ │ │ │ │ │ │
│crt.│ Material │ delta │ lambda │ a │ lambda' │ R │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│[-] │ [-] │ [m] │ [W/mK] │ [-] │ [W/mK] │ [mpK/W] │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 1 │Tencuială din mortar de var │ 0,02 │ 0.7 │ 1.05 │ 0.74 │ 0.03 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 2 │Zidărie din blocuri B.C.A. │ 0,35 │ 0.22 │ 1.15 │ 0.25 │ 1.38 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 3 │Tencuială din mortar var-ciment │ 0,02 │ 0.87 │ 1.15 │ 1.00 │ 0.02 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ │TOTAL │ │ │ │ │ 1.43 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ │R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) │ │ │ │ │ 1.60 │
└────┴────────────────────────────────┴────────┴──────────┴──────┴───────────┴───────────┘
a(i): coeficient de transfer termic superficial
interior 8 [W/mpK]
a(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 24 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în
funcţie de starea şi vechimea materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.2.1.2: PEREŢI ADIACENŢI CASEI SCĂRII (BETON ARMAT) │
├────┬────────────────────────────────┬────────┬──────────┬──────┬───────────┬───────────┤
│Nr. │ │ │ │ │ │ │
│crt.│ Material │ delta │ lambda │ a │ lambda' │ R │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│[-] │ [-] │ [m] │ [W/mK] │ [-] │ [W/mK] │ [mpK/W] │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 1 │Tencuială din mortar de var │ 0,02 │ 0.7 │ 1.05│ 0.74 │ 0.03 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 2 │Beton armat │ 0,15 │ 2.03 │ 1.05│ 2.13 │ 0.07 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ 3 │Tencuială din mortar var-ciment │ 0,02 │ 0.87 │ 1.05│ 0.91 │ 0.02 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ │ TOTAL │ │ │ │ │ 0.12 │
├────┼────────────────────────────────┼────────┼──────────┼──────┼───────────┼───────────┤
│ │ R(0) = 1/α(i) + R + 1/α(e) │ │ │ │ │ 0.33 │
└────┴────────────────────────────────┴────────┴──────────┴──────┴───────────┴───────────┘
a(i): coeficient de transfer termic superficial interior 8 [W/mpK]
a(e): coeficient de transfer termic superficial exterior 12 [W/mpK]
a: coeficient de majorare a conductivităţii termice în funcţie de starea şi vechimea
materialelor, cf. tab. 5.3.2, Mc001 - PI
lambda: conductivitatea termică de calcul
lambda': conductivitatea termică corectată de calcul
┌───────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.2.1.3: TÂMPLĂRIE EXTERIOARĂ │
├───────────────────────────────────────────┤
│ Material R │
├───────────────────────────────────────────┤
│ [-] [mpK/W] │
├───────────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie din lemn cuplată 0.39 │
└───────────────────────────────────────────┘
2.2.2. Calculul rezistenţelor termice corectate
l mp K
R' = r.R = R ──────────────────────────── [────]
R[Σ (Psi.l) + Σ x] W
1+ ─────────────────────────
A
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.2.2.1: COEFICIENŢI SPECIFICI LINIARI DE TRANSFER TERMIC │
├────────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de │ Tabel Psi l Psi(xl) │
│construcţie │ Detaliu C107/3 [W/mK] [m] [W/K] │
├────────────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Perete exterior │1. Intersecţie pereţi cu │
│ │stâlpişor 1 0.1 56.77 5.677 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │2. Intersecţie pereţi fără │
│ │stâlpişor 1 -0.04 13.25 -0.53 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │3. Colţ pereţi cu stâlpişor 3 0.16 15.1 2.416 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │4. Colţ pereţi fără │
│ │stâlpişor 3 0.09 5.32 0.4788 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │5. Grindă B.A. │
│ │(consolă sus) 1 24 0.14 23.3 3.262 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │6. Grindă B.A. │
│ │(consolă sus) 2 24 0.04 23.3 0.932 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │7. Tâmplărie cuplată │
│ │(fără urechi) 61 0.12 12.8 1.536 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │8. Buiandrug tâmplărie │
│ │cuplată 62 0.12 8.2 0.984 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │9. Solbanc tâmplărie │
│ │cuplată 53 0.12 8.2 0.984 │
│ ├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ Total 15.74 │
└────────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
[] Psi = transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare;
[] l = lungimea punţilor termice liniare de acelaşi fel;
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.2.2.2: REZISTENŢE TERMICE CORECTATE │
├──────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de │ A R Σ(Psi x l) [Σ(Psi x l)]/A 1/R' R' r │
│construcţie ├───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │[mp] [mpK/W] [W/K] [W/mpK] [W/mpK] [mpK/W] [-] │
├──────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Perete exterior │66.22 1.60 15.74 0.24 0.87 0.72 1.16 │
└──────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
[] A = aria elementelor anvelopei apartamentului;
[] R = rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A (Conform C107/1);
[] R' = rezistenţa termică corectată;
[] r = coeficient de corecţie pentru punţile termice
2.3. Parametrii climatici 2.3.1. Temperatura convenţională exterioară de calcul Pentru iarnă, temperatura convenţională de calcul a aerului exterior se consideră în funcţie de zona climatică în care se află localitatea Bucureşti (zona II), conform STAS 1907/1, astfel: Theta(e) = -15°C 2.3.2. Intensitatea radiaţiei solare şi temperaturile exterioare medii lunare Intensităţile medii lunare şi temperaturile exterioare medii lunare au fost stabilite în conformitate cu Mc001 - PI, anexa A.9.6, respectiv SR4839, pentru localitatea Bucureşti.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.3.2.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare │
├──────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ ├──────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ NV SE SV NE │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Ianuarie │ 14.90 59.3 59.3 14.9 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Februarie │ 28 87.3 87.3 28 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Martie │ 38.9 91.4 91.4 38.9 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Aprilie │ 52.8 91.6 91.6 52.8 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Mai │ 70.4 86 86 70.4 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Iunie │ 78.2 92.8 92.8 78.2 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Iulie │ 71.1 89.9 89.9 71.1 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│August │ 75.8 123.8 123.8 75.8 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Septembrie │ 60.1 119.1 119.1 60.1 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Octombrie │ 36.3 104.1 104.1 36.3 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Noiembrie │ 16.5 57.4 57.4 16.5 │
├──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────┤
│Decembrie │ 12.3 53 53 12.3 │
└──────────────────────┴──────────────────────────────────────────────────────┘
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.3.2.2: Valori medii ale temperaturii exterioare │
├─────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │ Temperatura medie [°C] │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Ianuarie │ -2.4 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Februarie │ -0.1 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Martie │ 4.8 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Aprilie │ 11.3 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Mai │ 16.7 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Iunie │ 20.2 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Iulie │ 22 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│August │ 21.2 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Septembrie │ 16.9 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Octombrie │ 10.8 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Noiembrie │ 5.2 │
├─────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┤
│Decembrie │ 0.2 │
└─────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┘
2.4. Temperaturi de calcul ale spaţiilor interioare 2.4.1. Temperatura interioară predominantă a încăperilor încălzite Conform Metodologiei Mc001- PI (I.9.1.1.1), temperatura predominantă pentru clădiri de locuit este: Theta(i) = 20°C 2.4.2. Temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite Conform Metodologiei Mc001 - PI (I.9.1.1.1), temperatura interioară a spaţiilor neîncălzite de tip subsol şi casa scărilor, se calculează pe bază de bilanţ termic. [] Temperatura casei scării neîncălzită, este: Theta(ucs) = 17.13 [°C] 2.4.3. Temperatura interioară de calcul Conform Metodologiei Mc001 - 2006/PII, dacă diferenţa de temperatură între volumul încălzit şi casa scărilor este mai mică de 4°C, întregii clădiri se aplică calculul monozonal. În acest caz, temperatura interioară de calcul a apartamentului, este:
Σ Theta(ij) * A(j)
Theta(i) = ────────────────────── [°C]
Σ A(j)
A(j) = aria zonei j [mp];
[] Theta(ij) = temperatura interioară a zonei j [°C]
Theta(i) = 19.67 [°C]
2.5. Calculul coeficienţilor de pierderi de căldură H(T) şi H(V) a. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, H
H = H(V) + H(T) [W/K]
b. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, prin ventilare, H(V)
[Rho(a) * c(a) * n(a) * V] W
H(V) = ─────────────────────────── ───
3,6 K
[] Rho(a) = 1,2 kg/mc - densitatea aerului (Mc001-P II-1, pag. 14);
[] c(a) = 1,005 [kJ/kgK] - căldura specifică a aerului;
[] n(a) = 0,6 [h-1] - numărul mediu de schimburi de aer (conform Mc001-PI);
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Numărul de schimburi de aer pe oră │
├───────────────────────────┬────────────────────┬─────────────────────────────┤
│ Categoria │ │ Clasa de permeabilitate │
│apartamentului │Clasa de adăpostire ├──────────┬───────┬──────────┤
│ │ │ ridicată │ medie │ scăzută │
├───────────────────────────┼────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│Clădiri individuale │neadăpostite │ 1.5 │ 0.8 │ 0.5 │
│ ├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │moderat adăp. │ 1.1 │ 0.6 │ 0.5 │
│ ├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │adăpostite │ 0.7 │ 0.5 │ 0.5 │
├──────────────────┬────────┼────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│Clădiri cu mai │dublă │neadăpostite │ 1.2 │ 0.7 │ 0.5 │
│multe apartamente,│expunere├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│cămine, internate │ │moderat adăp. │ 0.9 │ 0.6 │ 0.5 │
│etc. │ ├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │ │adăpostite │ 0.6 │ 0.5 │ 0.5 │
│ ├────────┼────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │simplă │neadăpostite │ 1 │ 0.6 │ 0.5 │
│ │expunere├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │ │moderat adăp. │ 0.7 │ 0.5 │ 0.5 │
│ │ ├────────────────────┼──────────┼───────┼──────────┤
│ │ │adăpostite │ 0.5 │ 0.5 │ 0.5 │
└──────────────────┴────────┴────────────────────┴──────────┴───────┴──────────┘
[] V = 168 [mc] - volumul încălzit, direct sau indirect, al apartamentului.
H(V) = 34,27 [W/K]
c. Calculul coeficientului de pierderi de căldură al apartamentului, prin transmisie, H(T)
H(T) = L + H(U) [W/K]
- L = coeficient de cuplaj termic prin anvelopa exterioară a
apartamentului [W/K];
L = Σ U'(j) * A(j) [W/K]
[] U'(j) = transmitanţa termică corectată a părţii j din anvelopa
apartamentului [W/mpK]
[] A(j) = aria pentru care se calculează U'(j) [mp].
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.5.1: Coeficienţi de cuplaj termic ai spaţiului încălzit al │
│ apartamentului │
├──────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de construcţie │ R'(j) U'(j) = 1/R'(j) A(j) U'(j) x A(j)│
│ ├───────────────────────────────────────────────────┤
│ │ [mpK/W] [W/mpK] [mp] [W/K] │
├────────────┬─────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│ Perete │ Exterior │ 1.16 0.87 56.77 49.35 │
├────────────┼─────────────┼───────────────────────────────────────────────────┤
│Tâmplărie │ Lemn │ 0.39 2.56 10.25 26.28 │
└────────────┴─────────────┴───────────────────────────────────────────────────┘
L = 75,64 [W/K]
- H(U) - coeficient de pierderi termice prin anvelopa apartamentului spre
spaţii neîncălzite, (conform SR EN ISO 13789) [W/K]
H(U) = 0 [W/K] deoarece diferenţa dintre Theta(i) = 19.67 [°C] şi
Theta(ucs) = 17.13 [°C] este mai mică de 4°C.
H(T) = 75,64 [W/K]
Prin urmare coeficientul de pierderi de căldură al apartamentului este:
H = H(T) + H(V) = 109,91 [W/K]
2.6. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare În prima fază a calculului consumurilor de energie se stabileşte perioada de încălzire preliminară, conform SR 4839. În acest caz temperatura convenţională de echilibru este Theta(eo) = 12°C.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Tabel 2.6.1: Determinarea perioadei de încălzire │
├──────────────────────────────────────────────────┬──────────────────────────┤
│ │24 septembrie - 4 aprilie │
│ ├──────────────────────────┤
│ │ Valori convenţionale │
├──────────────────────────────────────────────────┴──────────────────────────┤
│ Luna Theta(eo) t Theta(e) Theta(em)│
├─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ - [°C] [zile] [°C] [°C] │
├────────────────────────┬─────────────────────────────────────────┬──────────┤
│Iulie │ 12 0 22 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ 3,725 │
│August │ 12 0 21,2 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Septembrie │ 12 6 16,9 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Octombrie │ 12 31 10,8 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Noiembrie │ 12 30 5,2 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Decembrie │ 12 31 0,2 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Ianuarie │ 12 31 -2,4 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Februarie │ 12 28 -0,1 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Martie │ 12 31 4,8 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Aprilie │ 12 4 11,3 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Mai │ 12 0 16,7 │ │
├────────────────────────┼─────────────────────────────────────────┤ │
│Iunie │ 12 0 20,2 │ │
├────────────────────────┴─────────────────────────────────────────┴──────────┤
│ 192 zile de încălzire │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni. (a se vedea imaginea asociată) 2.6.1. Calculul pierderilor de căldură ale apartamentului Q(L) (calcul preliminar, pentru Theta(eo) = 12°C) Q(L) = H * [theta(i) - theta(e)] * t [kWh] [] H = 109,91 [W/K] - coeficient de pierderi de căldură al clădirii [W/K]; [] theta(i) = 19.67°C - temperatura interioară de calcul [°C]; [] theta(e) = 3,725°C - temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire [°C]; [] D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile]; [] t = 192 x 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(L) = 7144,41 [kWh] Calculul aporturilor de căldură ale apartamentului Q(g) (calcul preliminar, pentru Theta(eo) = 12°C) Q(g) = Q(i) + Q(s) [kWh] [] Q(i) = degajări de căldură interne [kWh]; Q(i) = [Phi(i,h) + (1 - b) * Phi(i,u)] * t [kWh] – Phi(i,h) = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite [W]; Phi(i,h) = Phi(i) * A(inc) = 248.9 [W] – Phi(i) = 4 W/mp fluxul termic mediu al degajărilor interne, cf. Mc001 - PII, [W]; – A(inc) = 62,22 - aria totală a spaţiului încălzit, [mp]; – Phi(i,u) = 0 - fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile neîncălzite [W]; – D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile]; – t = 192 x 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(i) = 1146.84 [kWh] [] Q(s) = aporturi solare prin elementele vitrate, [kWh]; Q(s) = Σ [I(sj) * Σ [A(snj]] * t [kWh] – I(sj) = radiaţia solară totală medie pe perioada de calcul pe o suprafaţa de 1 mp având orientarea j [W/mp]; – A(snj) = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j [mp] A(snj) = A * F(s) * F(F) * g [mp] – A = aria totală a elementului vitrat n [mp]; – F(s) = factorul de umbrire a suprafeţei n; F(s) = F(h) * F(o) * F(f) ● F(h) = factorul parţial de corecţie datorită orizontului; ● F(o) = factorul parţial de corecţie pentru proeminente; ● F(f) = factorul parţial de corecţie pentru aripioare. ● F(F) = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor; F(F) = A(t)/A ● g = transmitanţa totală la energie solară a suprafeţei n; g = F(w) g(┴) ● F(w) = factor de transmisie solară; ● g(┴) = transmitanţa totală la energia solară pentru radiaţiile perpendiculare pe vitraj; Valorile factorilor F(h), F(o), F(f), F(w) şi g(┴) se găsesc în SR ISO 13790 anexa H.
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.1.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare pentru perioada│
│ de încălzire │
├────────────┬────┬───────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │Zile│ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ │ ├───────────┬────────────┬─────────────────┬────────────────┤
│ │ │ NV │ SE │ SV │ NE │
├────────────┼────┼─────┬─────┼─────┬──────┼─────┬───────────┼───────┬────────┤
│Ianuarie │ 31 │14.90│26,17│59.3 │ 77.03│59.3 │ 77,03 │ 14.9 │ 26,17 │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Februarie │ 28 │ 28│ │87.3 │ │87.3 │ │ 28 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Martie │ 31 │ 38.9│ │91.4 │ │91.4 │ │ 38.9 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Aprilie │ 4 │ 52.8│ │91.6 │ │91.6 │ │ 52.8 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Mai │ 0 │ 70.4│ │ 86 │ │ 86 │ │ 70.4 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Iunie │ 0 │ 78.2│ │92.8 │ │92.8 │ │ 78.2 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Iulie │ 0 │ 71.1│ │89.9 │ │89.9 │ │ 71.1 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│August │ 0 │ 75.8│ │123.8│ │123.8│ │ 75.8 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Septembrie │ 6 │ 60.1│ │119.1│ │119.1│ │ 60.1 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Octombrie │ 31 │ 36.3│ │104.1│ │104.1│ │ 36.3 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Noiembrie │ 30 │ 16.5│ │ 57.4│ │ 57.4│ │ 16.5 │ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Decembrie │ 31 │ 12.3│ │ 53 │ │ 53 │ │ 12.3 │ │
└────────────┴────┴─────┴─────┴─────┴──────┴─────┴───────────┴───────┴────────┘
Intensitatea radiaţiei solare medii pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a intensităţilor medii lunare, cu numărul de zile ale fiecărei luni.
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.1.2: Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafeţei │
│ vitrate AS │
├─────┬────────┬─────────┬──────┬────────┬─────┬────────┬────────┬──────┬──────┤
│ Tip │ Nr. │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │ferestre│Orientare│Lăţime│Înălţime│ A │ F(s) │ F(F) │ g │ A(s) │
├─────┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼──────┼──────┤
│ - │ - │ - │ [m] │ [m] │[mp] │ - │ - │ - │[mp] │
├─────┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼──────┼──────┤
│F1 │ 3 │ SE │ 1.2 │ 1.2 │ 1.44│ 0.9506│ 0.839│ 0.60│ 1.38│
├─────┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼──────┼──────┤
│F2 │ 1 │ SE │ 1.8 │ 1.2 │ 2.16│ 0.9506│ 0.839│ 0.60│ 1.03│
├─────┼────────┼─────────┼──────┼────────┼─────┼────────┼────────┼──────┼──────┤
│F3 │ 1 │ SE │ 0.9 │ 1.2 │ 1.08│ 0.9506│ 0.839│ 0.60│ 0.52│
└─────┴────────┴─────────┴──────┴────────┴─────┴────────┴────────┴──────┴──────┘
Analog, determinarea ariei receptoare echivalente a suprafeţelor vitrate se face pentru fiecare fereastră, în funcţie de orientare, rezultând:
┌───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.1.3: Aporturi solare pe orientări │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Orientare Σ [A(snj)] [mp] I(sj) [W/mp] Q(sj) [W] │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SE 2.93 77.03 225.68 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 225.68 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────┘
– D(z) = 192 zile - durata perioadei de încălzire preliminară determinată grafic [zile]; – t = 192 X 24 = 4608 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(s) = 1039.93 [kWh] Q(g) = 2186.77 [kWh] Fluxul aporturilor de căldură se calculează astfel: Q(g)/t = 474.56 [W] 2.6.2. Determinarea factorului de utilizare preliminar, eta(n) Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, gamma, care reprezintă raportul dintre aporturi, Q(g) şi pierderi, Q(L), astfel: gamma = Q(g)/Q(L) = 0.21 [] Q(g) = 2186.77 - aporturi totale de căldură pentru apartament [kWh/an] [] Q(L) = 10074.26 - pierderile de căldură ale apartamentului [kWh/an]; Deoarece coeficient adimensional gamma diferit 1, atunci: eta = [1 - gamma^a] / [1 - gamma^(a+1)] – gamma= 0,21 - coeficient adimensional reprezentând raportul dintre aporturi şi pierderi; – a = parametru numeric care depinde de constanta de timp tau; a = a(0) + tau/tau(0) ● a(0) = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001-1); ● tau(0) = 30 h (conform Metodologiei Mc 001-1); ● tau = constanta de timp care caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit, h; tau = C/H ● C = capacitatea termică interioară a apartamentului
C = Σ Chi(j) * A(j) = Σ ΣRho(ij) * C(ij) * d(ij) * A(j) [J/K]
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.2.1: Determinarea capacităţii termice interioare a clădirii │
├───────────────────┬───────────┬──────────────────────────────────────────────┤
│Elementul de │ │ Rho c d A C │
│construcţie │ Componente├──────────────────────────────────────────────┤
│ │ │[kg/mc] [J/kgK] [m] [mp] [J/K] │
├───────────────────┼───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Pereţi interiori 1 │Tencuială │1700 840 0.04 40 2284800│
│ ├───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ │BCA │1800 870 0.15 40 9396000│
├───────────────────┼───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Pereţi interiori 2 │Tencuială │1700 840 0.04 8.4 479808│
│ ├───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ │Beton │2600 840 0.15 8.4 2751840│
├───────────────────┼───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Pereţi exteriori │Tencuială │1700 840 0.02 56.77 1621351│
│ ├───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ │BCA │1800 870 0.08 56.77 7112146│
│ │ │ ─────── │
│ │Placa beton│2600 840 0.06 26.22 3435869│
├───────────────────┼───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│Tavan │Tencuială │1700 840 0.01 62.22 888502│
│ ├───────────┼──────────────────────────────────────────────┤
│ │Placa beton│2600 840 0.09 62.22 12229963│
└───────────────────┴───────────┴──────────────────────────────────────────────┘
● Rho = densitatea materialului; ● c = capacitatea calorică masică a materialului; ● d = grosimea stratului; ● A = aria elementului; C = 48,9 [MJ] ● H = 109,91 [W/K] - coeficient de transfer de căldură [W/K]; tau = 393837.87 s = 109.39 [h] a = 4.45 eta(1) = 0.9991 2.6.3. Determinarea temperaturii de echilibru şi perioada de încălzire reală a apartamentului theta(ed) = theta(id) - [eta * Phi(a)]/H [] theta(ed) = temperatura de echilibru; [] theta(id) = 19.67°C - temperatura interioară de calcul; [] eta = 0,9991 - factorul de utilizare al aporturilor; [] Phi(a) = 225.68 W - aporturile solare şi interne medii pe perioada de încălzire [W]; [] H = 109,91 [W/K] - coeficientul de pierderi termice ale clădirii [W/K]; Temperatura de echilibru a apartamentului este: theta(ed) = 15.21°C
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.6.3.1: Determinarea perioadei de încălzire │
├────────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────┤
│ │4 Septembrie - 26 Aprilie│
│ ├─────────────────────────┤
│ │Valori convenţionale │
├────────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────┤
│ Luna theta(ed) t theta(e) theta(em) │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ - [°C] [zile] [°C] [°C] │
├───────────────┬──────────────────────────────────────────┬───────────────────┤
│Iulie │ 15.21 0 22 │ 5,463 │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│August │ 15.21 0 21.2 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Septembrie │ 15.21 26 16.9 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Octombrie │ 15.21 31 10.8 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Noiembrie │ 15.21 30 5.2 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Decembrie │ 15.21 31 0.2 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Ianuarie │ 15.21 31 -2.4 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Februarie │ 15.21 28 -0.1 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Martie │ 15.21 31 4.8 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Aprilie │ 15.21 26 11.3 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Mai │ 15.21 0 16.7 │ │
├───────────────┼──────────────────────────────────────────┤ │
│Iunie │ 15.21 0 20.2 │ │
├───────────────┴──────────────────────────────────────────┴───────────────────┤
│ 235 zile de încălzire │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Durata sezonului de încălzire reală este de 235 de zile, adică 5640 ore. Temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul de zile ale fiecărei luni. (a se vedea imaginea asociată) 2.7. Programul de funcţionare şi regimul de furnizare a agentului termic Clădirea de locuit are un program de funcţionare continuu, având un regim de furnizare a agentului termic continuu. 2.8. Calculul pierderilor de căldură ale apartamentului Q(L) = H * [theta(i) - theta(e)] * t [kWh] [] H = 109,91 [W/K] - coeficient de pierderi de căldură [W/K]; [] theta(i) = 19,67°C - temperatura interioară convenţională de calcul [°C]; [] theta(e) = 5,463°C - temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire [°C]; [] D(z) = 235 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile]; [] t = 235 X 24 = 5640 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(L) = 8806,61 [kWh] 2.9. Calculul aporturilor de căldură ale apartamentului Q(g) = Q(i) + Q(s) [kWh] [] Q(i) = degajări de căldură interne [kWh]; Q(i) = [Phi(i,h) + (1-b) * Phi(i,u)] * t [kWh] – Phi(i,h) = fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile încălzite [W]; Phi(i,h) = Phi(i) * A(inc) = 248.9 [W] ● Phi(i,h) = 4 W/mp fluxul termic mediu al degajărilor interne [W] ● A(inc) = 62,22 - aria totală a spaţiului încălzit [mp]; ● Phi(i,u) = 0 fluxul termic mediu al degajărilor interne în spaţiile neîncălzite [W]; ● D(z) = 235 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile]; ● t = 235 x 24 = 5640 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(i) = 1403.68 [kWh] [] Q(s) = aporturi solare ale elementelor vitrate [kWh]; Q(s) = Σ [I(sj) * Σ [A(sjn)]] * t [kWh] – I(sj) = radiaţia solară totală pe perioada de calcul pe o suprafaţa de 1 mp având orientarea j [W/mp]; – A(snj) = aria receptoare echivalentă a suprafeţei n având orientarea j [mp] A(snj) = A * F(s) * F(f) * g [mp] ● A = aria totală a elementului vitrat n [mp]; ● F(s) = factorul de umbrire a suprafeţei n; F(s) = F(h) * F(o) * F(f) – F(h) = factorul parţial de corecţie datorită orizontului; – F(o) = factorul parţial de corecţie pentru proeminente; – F(f) = factorul parţial de corecţie pentru aripioare. ● F(F) = factorul de reducere pentru ramele vitrajelor; F(F) = A(t)/A ● g = transmitanţa totală la energie solară a suprafeţei n; – F(W) = factor de transmisie solară; – g(┴) = transmitanţa totală la energia solară pentru radiaţiile perpendiculare pe vitraj;
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.9.1: Valori medii ale intensităţii radiaţiei solare pentru perioada │
│ de încălzire │
├────────────┬────┬───────────────────────────────────────────────────────────┤
│ Luna │Zile│ Intensitatea radiaţiei solare [W/mp] │
│ │ ├───────────┬────────────┬─────────────────┬────────────────┤
│ │ │ NV │ SE │ SV │ NE │
├────────────┼────┼─────┬─────┼─────┬──────┼─────┬───────────┼───────┬────────┤
│Ianuarie │ 31 │14.90│32,08│ 59.3│ 82,42│ 59.3│ 82,42 │ 14.9│ 32,08 │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Februarie │ 28 │ 28│ │ 87.3│ │ 87.3│ │ 28│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Martie │ 31 │ 38.9│ │ 91.4│ │ 91.4│ │ 38.9│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Aprilie │ 26 │ 52.8│ │ 91.6│ │ 91.6│ │ 52.8│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Mai │ 0 │ 70.4│ │ 86│ │ 86│ │ 70.4│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Iunie │ 0 │ 78.2│ │ 92.8│ │ 92.8│ │ 78.2│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Iulie │ 0 │ 71.1│ │ 89.9│ │ 89.9│ │ 71.1│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│August │ 0 │ 75.8│ │123.8│ │123.8│ │ 75.8│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Septembrie │ 26 │ 60.1│ │119.1│ │119.1│ │ 60.1│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Octombrie │ 31 │ 36.3│ │104.1│ │104.1│ │ 36.3│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Noiembrie │ 30 │ 16.5│ │ 57.4│ │ 57.4│ │ 16.5│ │
├────────────┼────┼─────┤ ├─────┤ ├─────┤ ├───────┤ │
│Decembrie │ 31 │ 12.3│ │ 53│ │ 53│ │ 12.3│ │
└────────────┴────┴─────┴─────┴─────┴──────┴─────┴───────────┴───────┴────────┘
┌───────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.9.2: Aporturi solare pe orientări │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│Orientare Σ [A(snj)] [mp] I(sj) [W/mp] Q(sj) [W] │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ SE 2.93 82,42 241.47 │
├───────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ TOTAL 241.46 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────┘
– D(z) = 235 zile - durata perioadei de încălzire determinată grafic [zile]; – t = 235 x 24 = 5640 h - număr de ore perioada de încălzire. Q(s) = 1361.89 [kWh] Q(g) = 2765,57 [kWh] 2.10. Necesarul de căldură pentru încălzirea apartamentului, Q(h) Necesarul de căldură pentru încălzirea spaţiilor se obţine făcând diferenţa între pierderile de căldură ale clădirii, Q(L), şi aporturile totale de căldură Q(g), cele din urma fiind corectate cu un factor de diminuare, eta, astfel: Q(h) = Q(L) - eta * Q(g) kWh] [] Q(L) = 8806,61 - pierderile de căldură ale clădirii [kWh]; [] Q(g) = 2765,57 - aporturi totale de căldură [kWh]; [] eta = factor de utilizare; Pentru a putea calcula factorul de utilizare trebuie stabilit un coeficient adimensional, gamma, care reprezintă raportul dintre aporturi, Q(g) şi pierderi, Q(L), astfel:
Q(g)
gamma = ────── = 0.31
Q(L)
Deoarece coeficient adimensional gamma diferit 1, atunci:
1 - gamma^a
eta = ───────────────
1 - gamma^(a+1)
– gamma = 0,31 - coeficient adimensional reprezentând raportul dintre aporturi şi pierderi; – a = parametru numeric care depinde de constanta de timp;
tau
a = a(0) + ──────
tau(0)
● a(0) = 0,8 - parametru numeric (conform Metodologiei Mc 001/1); ● tau(0) = 30 h (conform Metodologiei Mc 001/1); ● tau = 393837.87 [s] = 109.39 [h] a = 5.35 eta = 0.9986 Q(h) = 8171.02 [kWh/an] 2.11. Consumul de energie pentru încălzire, Q(fh) Q(fh) = Q(h) + Q(th) - Q(rh,h) - Q(rwh) [kWh/an] [] Q(h) = 6069,69 [kWh] - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii; [] Q(th) = totalul pierderilor de căldură datorate instalaţiei de încălzire, inclusiv pierderile de căldură recuperate. Se includ de asemenea pierderile de căldură suplimentare datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii în incinte şi reglarea imperfectă a temperaturii interioare, în cazul în care nu sunt luate deja în considerare la temperatura interioară convenţională; Q(th) = Q(em) + Q(d) [kWh/an] – Q(em) = pierderi de căldură cauzate de un sistem non-ideal de transmisie a căldurii la consumator; Q(em) = Q(em,str) + Q(em,c) [kWh] ● Q(em,str) = pierderi de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii;
1 - eta(em)
Q(em,str) = ─────────── * Q(h) [kWh]
eta(em)
● eta(em) = 0,93 - eficienţa sistemului de transmisie a căldurii în funcţie de tipul de corp de încălzire (MC II-1 Anexa II. Tab. 1B); ● Q(h) = 8171.02 - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii; Q(em,str) = 456.78 [kWh] ● Q(em,c) = pierderi de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare utilizând metoda bazată pe eficienţa sistemului de reglare eta(c);
1 - eta(c)
Q(em,c) = ─────────── * Q(h) [kWh]
eta(c)
● eta(ec) = 0,94 - eficienţa sistemului de reglare (MC II-1 Anexa II. Tab. 3B); ● Q(h) = 204283.80 - necesarul de energie pentru încălzirea clădirii; Q(em,c) = 387,36 [kWh/an] Q(em) = 844,14 [kWh/an] - Q(d) = energia termică pierdută pe reţeaua de distribuţie; Q(d) = Σ U'(i) * [Theta(m)-Theta(ai)] * L(i) * t(H) [kWh/an] ● U'(i) = valoarea coeficientului de transfer de căldură;
pi
U'(i) = ────────────────────────────────────── [W/mK]
1 d(a) 1
────────────── * 1n ──── + ───────────
2 * lambda(iz) d(i) α(a) * d(a)
● lambda(iz) = 0,0462 [W/mK] - coeficientul de conducţie a izolaţiei [W/mK];
● d(a) = diametrul exterior al conductei cu izolaţie [m];
● d(i) = diametrul conductei fără izolaţie [m];
1
● α(a) = ──── [W/mpK] - coeficientul global de transfer termic [W/mpK];
0.33
■ theta(m) = temperatura medie a agentului termic;
theta(tur) + theta(retur)
theta(m) = ───────────────────────── = 70 [°C];
2
■ theta(ai) = temperatura aerului exterior conductelor [°C];
■ L(i) = lungimea conductei [m];
■ t(H) = t * 24 = 5640 [h] numărul de ore în pasul de timp [h];
■ L(ea) = 4 [m] - lungimea echivalentă a armăturilor pentru conducte
neizolate, cu diametrul < 100 mm şi L(ea) = 1,5 [m] -
lungimea echivalentă a armăturilor pentru conducte
izolate, cu diametrul < 100 mm.
Q(d) = 2897,36 [kWh/an] Q(th) = 3741,51 [kWh/an] [] Q(rh,h) = căldură recuperată de la subsistemul de încălzire: coloane + racorduri; Q(rh,h) = 2273,35 [kWh/an] [] Q(rh,w) = căldură recuperată de la subsistemul de preparare a a.c.c. pe perioada de încălzire (vezi paragraf 2.12); Q(rwh) = Q(coloane acc) + Q(distribuţie acc) = 911,96 [kWh/an] Q(fh) = 6624,88 [kWh/an] 2.12. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum, Q(acm) Q(acm) = Q(ac) + Q(ac,c) + Q(ac,d) [kWh/an] [] Q(ac) = necesarul de căldură pentru prepararea apei calde de consum livrată; Q(ac) = Rho * c * V(ac) * [theta(ac) - theta(ar)] [kWh/an] – Rho = 983,2 [kg/mc] - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C; – c = 4,183 [kJ/kgK] - căldură specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C; ● V(ac) = volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada consumată [mc/an];
N(u)
V(ac) = a * ──── [mc/an]
1000
● a = 75 [l/om,zi] - necesarul specific de apă caldă de consum pentru o persoana în clădiri de locuit multifamiliale, conform cu MC001/2 ● N(u) = 2 [persoane] - număr de persoane; V(ac) = 54,75 [mc/an] - theta(ac) = 60 [°C] - temperatura apei calde de consum; – theta(ar) = 10 [°C] - temperatura medie a apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum. Q(ac) = 3127,39 [kWh/an] [] Q(ac,c) = Pierderi de căldură aferente pierderilor şi risipei de apă caldă de consum; Q(ac,c) = Σ Rho * c * V(ac,c) * [theta(ac,c) - theta(ar)]] [kWh/an] – Rho = 983,2 [kg/mc] - densitatea apei calde de consum la temperatura de 60°C; – c = 4,183 [kJ/kgK] - căldură specifica a apei calde de consum la temperatura de 60°C; – V(ac,c) = volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată [mc/perioadă]; – în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%, atunci se estimează pierderi de 5 l/om,zi x [n(ac)/24], unde n(ac) reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală); – în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed, atunci se consideră pierderi de 30 l/om,zi x [n(ac)/24], unde n(ac) reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală). V(ac,c) = 5 * N(u)/1000 [mc/an] V(ac,c) = 3,65 [mc/an] - theta(ac,c) = 50 [°C] - temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum; – theta(ar) = 10 [°C] - temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum. Q(ac,c) = 166,79 [kWh/an] [] Q(ac,d) = pierderi de căldură pe conductele de distribuţie a apei calde de consum; Q(ac,d) = Σ U'(i) * [theta(m) - theta(ai)] * L(i) * t(H) [kWh/an] ■ U'(i) = valoarea coeficientului de transfer de căldură;
pi
U'(i) = ────────────────────────────────────── [W/mK]
1 d(a) 1
────────────── * 1n ──── + ───────────
2 * lambda(iz) d(i) α(a) * d(a)
● lambda(iz) = 0,0462 [W/mK] - conductivitatea termică a izolaţiei [W/mK];
● d(a) = diametrul exterior al conductei cu izolaţie [m];
● d(i) = diametrul exterior al conductei fără izolaţie [m];
1
● α(a) = ──── [W/mpK] - coeficientul de transfer termic;
0.33
■ theta(m) = temperatura medie medie a apei calde de consum livrată;;
theta(m) = 50°C;
■ theta(ai) = temperatura aerului exterior conductelor [°C];
■ L(i) = lungimea conductei [m];
■ t(H) = t * 24 = 8760 [h] numărul de ore în pasul de timp [h];
Q(ac,d) = 1866,42 [kWh/an] Pierderile de căldură recuperate ale conductelor de apă caldă de consum calculate pentru perioada de încălzire: Q(rwh) = Q(coloane acc) + Q(distribuţie acc) = 911,96 [kWh/an] Q(acm) = 5160,60 [kWh/an] 2.13. Consumul de energie pentru iluminat Calculul necesarului de energie pentru iluminat, în cazul clădirilor de locuit, se realizează conform Metodologiei Mc001 - PIV - tabelului 4 anexa II 4A1:
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Tabel 2.13.1: Calculul consumului de energie pentru iluminat │
├─────────────────────┬──────┬─────────────────────────────────────────────────┤
│Tip apart. │ S │Nr. Apart. W'(il) Total/apart W'(il,total)│
│ ├──────┤ [kWh/an] [kWh/an] │
│ │ [mp] │ │
├─────────────────────┼──────┼─────────────────────────────────────────────────┤
│3 camere │ 62,2│ 1 670,2 62,2 670,2 │
└─────────────────────┴──────┴─────────────────────────────────────────────────┘
Valoarea consumului total se corectează cu anumiţi coeficienţi în funcţie de: [] raportul dintre suprafaţa vitrată şi suprafaţa pardoselii: S(v)/S(p) = 0.27 < 0.3 => totalul se majorează cu 10% [] datorită faptului ca grupurile sanitare nu sunt prevăzute cu ferestre exterioare: => totalul se majorează cu 5% W(il) = 770,73 [kWh/an] 2.14. Energia primară şi emisiile de CO(2) 2.14.1. Energia primară E(p) = Q(f,h,l) * f(h,l) + A(f,w,l) * f(w,l) + W(i,l) * f(i,l) [kWh/an] [] Q(f,h,l) = 6624,88 [kWh/an] energia consumată pentru încălzire, combustibil gaz natural; [] Q(f,w,i) = 5160,60 [kWh/an] energia consumată pentru prepararea apei calde de consum, combustibil gaz natural; Q(f,w) = Q(acm) [] W(i,l) = 770,73 [kWh/an] energia consumată pentru iluminat, energie electrică; [] f(w,l) = f(h,l) = 1,1 [kg/kWh] - factorul de conversie în energie primară pentru gaz natural; [] f(i,l) = 2,8 - factorul de conversie în energie primară pentru energie electrică E(p) = 15122,08 [kWh/an] 2.14.2. Emisia de CO(2) E(C0(2)) = Q(f,h,l) * f(w,C0(2)) + Q(f,w,l) * f(w,CO(2)) + W(i,l) * f(i,CO(2)) [kg/an] [] f(h,CO(2)) = f(w,CO(2)) = 0,205 - [kg/kWh] - factorul de emisie gaz natural; [] f(i,CO(2)) = f(h,CO(2)) = 0,09 - [kg/kWh] - factorul de emisie electricitate; E(CO(2)) = 2485,39 [kg/an] Indicele de emisie echivalent CO(2) I(CO(2)) = E(CO(2))/A(inc) = 39,95 [kg CO(2)/mp an] 3. Certificarea energetică a apartamentului Notarea energetică a apartamentului se face în funcţie de consumurile specifice corespunzătoare utilităţilor din clădire şi penalităţilor stabilite corespunzător exploatării. Încadrarea în clasele energetice se face în funcţie de consumul specific de energie pentru fiecare tip de consumator în funcţie de scala energetică specifică. 3.1. Consumul anual specific de energie pentru încălzirea spaţiilor q(inc) = Q(inc)/A(inc) = 106,48 [kWh/mp an] Unde Q(inc) = Q(f,h) Suprafaţa încălzită a apartamentului este A(inc) = 62,22 mp. (a se vedea imaginea asociată) 3.2. Consumul anual specific de energie pentru prepararea apei calde de consum q(acm) = Q(acm)/A(inc) = 82,94 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) 3.3. Consumul anual specific de energie pentru iluminat w(il) = W(il)/A(inc) = 12,39 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) 3.4. Consumul total anual specific de energie q(tot) = q(inc) + q(acm) + w(il) = 201,80 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) 3.5. Penalizări acordate apartamentului certificat
[] P(1) - coeficient de penalizare funcţie de starea
armăturilor de închidere şi reglaj de la corpurile statice P(1) = 1.02
[] P(2) - coeficient de penalizare funcţie de spălarea/
curăţirea instalaţiei de încălzire interioară P(2) = 1.05
[] P(3) - coeficient de penalizare funcţie de existenţa
armăturilor de separare şi golire a coloanelor de încălzire P(3) = 1.02
[] P(4) - coeficient de penalizare funcţie de existenţa
echipamentelor de măsură pentru decontarea consumurilor
de căldură P(4) = 1.00
[] P(5) - coeficient de penalizare funcţie de starea
finisajelor exterioare ale pereţilor exteriori P(5) = 1.05
[] P(6) - coeficient de penalizare funcţie de starea
pereţilor exteriori din punct de vedere al conţinutului
de umiditate al acestora P(6) = 1.05
[] P(7) - coeficient de penalizare funcţie de starea
acoperişului peste pod P(7) = 1.00
[] P(8) - coeficient de penalizare funcţie de starea
coşului/coşurilor de evacuare a fumului P(8) = 1.00
[] P(9) - coeficient de penalizare care ţine seama de
posibilitatea asigurării necesarului de aer proaspăt
la valoarea de confort P(9) = 1.06
[] P(10) - coeficient de penalizare care ţine seama de
starea tehnică a apartamentului P(10) = 1.02
p(0) = PI p(i) = 1,367
3.6. Nota energetică Relaţia de calcul a notei energetice este următoarea:
N = exp(-B1 * q(tot) * p(0) + B(2)) dacă q(tot) * p(0) ≥ q(Tm)
N = 100 dacă q(tot) * p(0) < q(Tm)
[] B(1) = 0.001053, B(2) = 4.73667 - coeficienţi numerici determinaţi conform MC001-2006; [] p(0) - coeficient de penalizare a notei acordate clădirii; [] q(Tm) - consumul specific anual normal de energie minim. q(tot) * p(0) = 275,92 [kWh/mp an] (a se vedea imaginea asociată) Bibliografie Întocmirea raportului de audit energetic al apartamentului s-a efectuat în conformitate cu prevederile noii Metodologii Mc 001/2006, privind calculul consumurilor de energie a clădirilor. Alte documente conexe sunt: [] Legea nr. 325/27.05.2002 pentru aprobarea O.G. nr. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice. [] O.G. nr. 29/30.01.2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice. [] O.G. nr. 18/04.03.2009 - Ordonanţa de urgenţă privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe publicată în MO nr. 155/2009. [] Norma Metodologică din 17.03.2009 - Norma metodologică de aplicare a O.G. nr. 18/04.03.2009 [] Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. [] NP 008-97 - Normativ privind igiena compoziţiei aerului în spaţii cu diverse destinaţii, în funcţie de activităţile desfăşurate în regim de iarnă-vară. [] GT 032-2001 - Ghid privind proceduri de efectuare a măsurărilor necesare expertizării termoenergetice a construcţiilor şi instalaţiilor aferente. [] SC 007-2002 - Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetică a anvelopei clădirilor de locuit existente. [] C 107/1-2005 - Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit. [] C 107/3-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor. [] C 107/5-2005 - Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul. [] SR 4839-1997 - Instalaţii de încălzire. Numărul anual de grade-zile. [] SR 1907/1-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Prescripţii de calcul. [] SR 1907/2-1997 - Instalaţii de încălzire. Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare convenţionale de calcul. [] STAS 4908-85 - Clădiri civile, industriale şi agrozootehnice. Arii şi volume convenţionale. [] STAS 11984-83 - Instalaţii de încălzire centrală. Suprafaţa echivalentă termic a corpurilor de încălzire. (a se vedea imaginea asociată) - verso - (a se vedea imaginea asociată) [] Penalizări aplicate apartamentului şi motivarea acestora: P(0) = 1,302- după cum urmează:
● Corpuri statice sunt dotate cu armături de reglaj dar unele
nu funcţionează p(1) = 1,02
● Corpurile statice nu au fost demontate şi spălate curăţate
în totalitate după ultimul sezon de încălzire p(2) = 1,05
● Coloanele de încălzire sunt prevăzute cu armături de
separare şi golire a acestora, funcţionale p(3) = 1,02
● Există contor general de căldura pentru încălzire
şi a.c.c. p(4) = 1,00
● Stare proastă a tencuielii exterioare p(5) = 1,05
● Pereţii exteriori umezi p(6) = 1,05
● Terasă degradată, dar în stare uscată p(7) = 1,00
● Nu prezintă coşuri de fum p(8) = 1,00
● Există sistem de ventilare naturală, stare de
nefuncţionare p(9) = 1,06
● Alte penalităţi funcţie de starea tehnică a
apartamentului/blocului de locuinţe p(10) = 1,02
Recomandări pentru reducerea costurilor prin îmbunătăţirea performanţei energetice a apartamentului: A. Soluţii recomandate la nivel de clădire Soluţii recomandate pentru anvelopa clădirii: ● Sporirea rezistenţei termice a pereţilor exteriori peste valoarea minimă prevăzută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică. ● Sporirea rezistenţei termice a plăcii peste subsol peste valoarea minimă prevăzută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică. ● Sporirea rezistenţei termice a terasei peste valoarea minimă prevăzută de normele tehnice în vigoare, prin izolarea termică. ● Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă spaţiilor comune, cu tâmplărie eficientă energetic. Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente clădirii: ● Refacerea izolaţiei conductelor de distribuţie agent termic încălzire şi apă caldă de consum aflate în subsolul clădirii. ● Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire din spaţiile comune. ● Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a spaţiilor comune. ● Montarea debitmetrelor pe racordurile de apă caldă şi apă rece şi a gicacalorimetrelor. ● Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă din spaţiile comune. B. Soluţii recomandate la nivel de apartament Soluţii recomandate pentru anvelopa apartamentului: ● Înlocuirea tâmplăriei exterioare existente din lemn şi metal aferentă camerelor apartamentului, cu tâmplărie eficientă energetic. Pentru evitarea creşterii umidităţii interioare şi asigurarea calităţii aerului interior tâmplăria va fi prevăzută cu fante higroreglabile. Soluţii recomandate pentru instalaţiile aferente apartamentului: ● Montarea robineţilor cu termostat pe racordul corpurilor de încălzire. ● Montarea debitmetrelor la punctele individuale de consum apă caldă şi apă rece. ● Montarea becurilor economice în locul celor cu incandescenţă. ● Asigurarea calităţii aerului interior prin ventilare naturală sau ventilare hibridă a apartamentelor (introducere permanentă aer exterior prin orificii pe faţade şi evacuare aer interior prin băi şi grupuri sanitare) Sunt recomandate şi următoarele măsuri conexe în vederea creşterii în mod direct sau indirect a performanţei energetice a apartamentului din blocul de locuinţe: - măsuri generale de organizare: ● informarea administraţiei şi a locatarilor despre economisirea energiei; ● înţelegerea corectă a modului în care clădirea trebuie să funcţioneze atât în ansamblu cât şi la nivel de detaliu; ● desemnarea unui reprezentant al utilizatorilor pentru urmărirea execuţiei lucrărilor de reabilitare termică; ● încurajarea ocupanţilor de a utiliza clădirea corect, fiind motivaţi pentru a reduce consumul de energie; ● înregistrarea regulată a consumului de energie (electricitate, apă caldă, căldură-dacă există repartitoare de cost); ● analiza facturilor de energie şi a contractelor de furnizare a energiei şi modificarea contractelor, dacă este cazul; ● utilizarea serviciilor de consultanţă energetică din partea unor firme specializate (care să asigure şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor din construcţii); – măsuri asupra instalaţiilor de încălzire: ● schimbarea coloanelor de încălzire şi a racordurilor la corpurile de încălzire; ● demontarea şi spălarea corpurilor de încălzire sau înlocuirea lor; ● îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor către încăpere ● introducerea între perete şi radiator a unei suprafeţe reflectante care să reflecteze căldura radiantă către cameră; ● echilibrarea termo-hidraulică corectă a corpurilor de încălzire, coloanelor de agent termic, reţelei de distribuţie în general; ● executarea unui coş comun pentru fiecare coloană de apartamente, pentru evacuarea gazelor de ardere emise de centralele murale; – măsuri asupra instalaţiilor de apă caldă de consum: ● schimbarea coloanelor colmatate de a.c.c. şi a racordurilor cu pierderi la obiectele sanitare; ● înlocuirea obiectelor sanitare vechi/ineficiente; ● utilizarea panourilor solare pentru prepararea individuală/colectivă a a.c.c.; ● utilizarea de dispersoare de duş economice; ● înlocuirea garniturilor la robineţi şi repararea armăturilor defecte; ● echilibrarea hidraulică a reţelei de distribuţie a apei calde de consum. INFORMAŢII PRIVIND APARTAMENTUL CERTIFICAT Anexa la Certificatul de performanţă energetică nr. ............... 1. Date privind construcţia:
[] Categoria clădirii: [ ] de locuit, individuală [x] de locuit cu mai multe apartamente
[] Nr. niveluri: [x] Subsol, [ ] Demisol,
[x] Parter + 3 etaje
[] Număr & tip apartamente şi suprafeţe utile:
┌───────────────┬─────────────┬───────────────────┐
│ Tip. ap. │ Nr. ap. │ S(ap) [mp] │
├───────────────┼─────────────┼───────────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │
├───────────────┼─────────────┼───────────────────┤
│ 3 cam │ 24 │ 62,2 │
└───────────────┴─────────────┴───────────────────┘
[] Volumul încălzit al apartamentului: 168 mc [] Caracteristici geometrice şi termotehnice ale anvelopei:
┌──────────────────────────────┬─────────┬────────────────────────────┐
│ Element de construcţie │Suprafaţă│Rezistenţă termică corectată│
│ ├─────────┼────────────────────────────┤
│ │ mp │ mpK/W │
├──────────────────────────────┼─────────┼────────────────────────────┤
│ 1 │ 2 │ 3 │
├──────────────────────────────┼─────────┼────────────────────────────┤
│Perete exterior opaci │ 56,77 │ 1,150 │
├──────────────────────────────┼─────────┼────────────────────────────┤
│Tâmplărie lemn │ 6,12 │ 0,39 │
└──────────────────────────────┴─────────┴────────────────────────────┘
2. Date privind instalaţia de încălzire interioară: [] Sursa de energie pentru încălzirea spaţiilor: [ ] Sursă proprie, cu combustibil: [ ] Centrală termică de cartier [ ] Termoficare - punct termic central [x] Termoficare - punct termic local [ ] Altă sursă sau sursă mixtă: [] Tipul sistemului de încălzire: [ ] Încălzire locală cu sobe, [x] Încălzire centrală cu corpuri statice, [ ] Încălzire centrală cu aer cald, [ ] Încălzire centrală cu planşee încălzitoare, [ ] Alt sistem de încălzire: [] Date privind instalaţia de încălzire locală cu sobe: - Numărul sobelor: – Tipul sobelor, [] Date privind instalaţia de încălzire interioară cu corpuri statice:
┌───────────────┬────────────────────────────────────────┐
│Tip corp static│ Număr de corpuri statice [buc] │
│ ├─────────────────┬────────────────┬─────┤
│ │În spaţiul locuit│În spaţiul comun│Total│
├───────────────┼─────────────────┼────────────────┼─────┤
│ 624/4 │ 6 │ - │ 6 │
└───────────────┴─────────────────┴────────────────┴─────┘
- Necesarul de căldură de calcul: 4800 W
- Racord la sursa centralizată cu căldură: [x] racord unic,
[ ] multiplu: ....... puncte,
- Contor de căldură: - tip contor .............,
- anul instalării .............,
- existenţa vizei metrologice .............;
- Elemente de reglaj termic şi hidraulic:
- la nivel de racord .........................,
- la nivelul coloanelor .....................,
- la nivelul corpurilor statice - armături de reglaj;
- Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii
neîncălzite 2.06,3 m
------------
3. Date privind instalaţia de apă caldă de consum: [] Sursa de energie pentru prepararea apei calde de consum: [ ] Sursă proprie, cu: ................................. [ ] Centrală termică de cartier [ ] Termoficare - punct termic central [x] Termoficare - punct termic local [ ] Altă sursă sau sursă mixtă: ............................................. [] Tipul sistemului de preparare a apei calde de consum: [x] Din sursă centralizată, [ ] Centrală termică proprie, [ ] Boiler cu acumulare, [ ] Preparare locală cu aparate de tip instant a.c.c, [ ] Preparare locală pe plită, [ ] Alt sistem de preparare a.c.c: ......................................... [] Puncte de consum a.c.c: 3 [] Numărul de obiecte sanitare - pe tipuri: 1 WC: 1 lavoare: 1 baterii: 1 spălător
[] Racord la sursa centralizată cu căldură: [ ] racord unic,
[ ] multiplu: ....... puncte,
[] Conducta de recirculare a a.c.m.: [ ] funcţională,
[ ] nu funcţionează
[x] nu există
[] Contor de căldură general: - tip contor ................,
- anul instalării .............,
- existenţa vizei metrologice ............;
[] Debitmetre la nivelul punctelor de consum: [x] nu există
[ ] parţial
[ ] peste tot
- Lungimea totală a reţelei de distribuţie amplasată în spaţii
neîncălzite 124 m
-----------
4. Date privind instalaţia de iluminat:
[] Tip iluminat:
[ ] fluorescent [ ] incandescent [x] mixt
[] Starea reţelei de conductori pentru asigurarea iluminatului:
[ ] bună [ ] uzată [x] date indisponibile
[] Puterea instalată a sistemului de iluminat: aproximativ 670 W
Întocmit,
Auditor energetic pentru clădiri,
Numele şi prenumele,
Ştampila şi semnătura
----- 
