────────── Adoptate prin REZOLUŢIA MSC.370(93) din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 692 din 14 septembrie 2015────────── Întregul text al Codului IGC se înlocuieşte cu următorul text: Cuprins Introducere Capitolul 1 Generalităţi Capitolul 2 Capacitatea de supravieţuire a navei şi amplasarea tancurilor de marfă Capitolul 3 Amenajarea navei Capitolul 4 Stocarea mărfii Capitolul 5 Recipiente sub presiune pentru procesare, instalaţii cu tubulaturi pentru lichide şi vapori şi instalaţii cu tubulaturi sub presiune Capitolul 6 Materiale de construcţie şi controlul calităţii Capitolul 7 Controlul presiunii sau temperaturii mărfii Capitolul 8 Instalaţii de aerisire a stocării mărfii Capitolul 9 Controlul atmosferei sistemului de stocare a mărfii Capitolul 10 Instalaţii electrice Capitolul 11 Protecţia contra incendiului şi stingerea incendiului Capitolul 12 Ventilaţia mecanică în zona de marfă Capitolul 13 Aparate de măsurare şi dispozitive automatizate Capitolul 14 Protecţia personalului Capitolul 15 Limite de umplere a tancurilor de marfă Capitolul 16 Utilizarea mărfii ca şi combustibil Capitolul 17 Cerinţe speciale Capitolul 18 Cerinţe privind exploatarea Capitolul 19 Rezumatul cerinţelor minime Apendice 1 Formular pentru raportarea datelor privind produsele prevăzute de Codul IGC Apendice 2 Model de Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate Apendice 3 Exemplu de act adiţional la Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate Apendice 4 Materiale nemetalice Apendice 5 Normă pentru utilizarea metodelor de calcul a condiţiilor limită de rezistenţă în cazul proiectării sistemelor de stocare a mărfii cu configuraţie nouă Introducere 1. Scopul codului este oferirea unei norme internaţionale referitoare la securitatea transportului maritim în vrac al gazelor lichefiate şi a altor substanţe speciale indicate în capitolul 19. Ţinând cont de natura produselor transportate, se impun norme de proiectare şi construcţie a navelor utilizate pentru un asemenea transport, precum şi norme pentru echipamentul pe care acestea trebuie să-l aibă în vederea reducerii la minim a pericolului la care este expusă nava, echipajul său şi mediul înconjurător. 2. Codul se bazează în mod fundamental pe principiul repartizării navelor pe diferite tipuri, în funcţie de pericolele pe care le prezintă produsele vizate de Cod. Fiecare dintre produse poate avea una sau mai multe proprietăţi periculoase, cum ar fi inflamabilitatea, toxicitatea, acţiunea corozivă şi reactivitatea. Un alt risc poate rezulta eventual din faptul că produsele sunt transportate în stare de refrigerare sau sub presiune. 3. Eventualele ciocniri sau eşuări grave pot provoca o avariere a tancurilor de marfă şi pot antrena o deversare necontrolată a produsului. În urma unei astfel de deversări, produsul se poate evapora şi dispersa şi, în anumite cazuri, se poate produce ruperea corpului navei datorită fragilităţii. Prevederile Codului vizează reducerea acestui pericol în măsura în care acest lucru este practic posibil, ţinând cont de cunoştinţele şi tehnologia actuale. 4. Pe parcursul elaborării Codului, s-a recunoscut că acesta trebuie să se bazeze pe noţiuni de construcţie şi mecanică navală valabile, ca şi pe cele mai recente cunoştinţe referitoare la pericolele pe care le prezintă diferitele produse vizate. Tehnologia de proiectare a navelor cisternă pentru transportul gazelor nu este numai o tehnologie complexă ci şi una care evoluează rapid şi Codul nu trebuie să aibă un caracter imuabil. Organizaţia trebuie să reexamineze periodic Codul ţinând cont atât de experienţa acumulată cât şi de progresele care intervin. 5. Prevederile aplicabile noilor produse şi condiţiilor lor de transport vor fi difuzate, cu titlu provizoriu, sub formă de recomandări, atunci când vor fi adoptate de Comitetul de siguranţă maritimă al Organizaţiei, înainte de intrarea în vigoare a amendamentelor pertinente, în conformitate cu dispoziţiile articolului VIII al Convenţiei internaţionale din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare. 6. Codul se referă în primul rând la construcţia şi echipamentul navelor. Totuşi pentru asigurarea transportului în siguranţă al produselor, trebuie ca întreg sistemul să fie evaluat. Alte aspecte importante ale securităţii transportului de produse, cum ar fi pregătirea, exploatarea, controlul traficului şi manevrarea în porturi, sunt în curs de examinare sau vor fi examinate în continuare de către Organizaţie. 7. Elaborarea Codului a fost facilitată în mare măsură de o serie de organizaţii cu statut consultativ, ca de exemplu Societatea internaţională a navelor cisternă pentru transport gaze lichefiate şi a operatorilor de terminale (SIGTTO) şi de alte organizaţii, ca de exemplu membrii Asociaţiei internaţionale a societăţilor de clasificare (IACS). 8. Capitolul 18 al Codului, care se referă la exploatarea navelor cisternă pentru transportul gazelor, scoate în evidenţă regulile de exploatare enunţate în alte capitole şi se face referire la alte caracteristici importante în materie de securitate care sunt specifice exploatării navelor cisternă pentru transportul gazelor. 9. Formatul Codului este similar cu Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul IBC) adoptat de către Comitetul pentru siguranţă maritimă în cadrul celei de a patruzeci şi opta sesiune a sa. Navele cisternă pentru transportul gazelor pot, de asemenea, să transporte produsele chimice în vrac prevăzute de Codul IBC, dar în condiţiile indicate în Codul IGC. 10. Unităţile plutitoare de producţie, depozitare şi transfer (FPSO), care sunt concepute pentru manipularea gazelor lichefiate în vrac, nu intră sub incidenţa prevederilor Codului IGC. Cu toate acestea, proiectanţii acestor unităţi pot lua în considerare aplicarea prevederilor Codului IGC în măsura în care Codul conţine măsuri de atenuare a riscurilor corespunzătoare operaţiunilor pe care aceste unităţi le vor efectua. În cazul în care şi alte măsuri adecvate de atenuare a riscurilor sunt stabilite şi acestea sunt contrare prevederilor prezentului Cod, ele trebuie să prevaleze asupra acelora din Cod. CAP. 1 GENERALITĂŢI Scopul De a oferi o normă internaţională pentru transportul maritim în vrac, în condiţii de siguranţă, al gazelor lichefiate prin stabilirea normelor de proiectare şi construcţie a navelor utilizate într-un astfel de transport şi echipament, care pot reduce riscul pentru navă, echipajul său şi mediu, având în vedere natura produselor, inclusiv inflamabilitatea, toxicitatea, asfixierea, acţiunea corozivă, reactivitatea şi temperatura scăzută şi presiunea vaporilor. 1.1. Aplicare şi implementare 1.1.1. Codul se aplică navelor indiferent de mărimea lor, inclusiv acelora cu un tonaj brut mai mic de 500, care transportă gaze lichefiate având o presiune absolută a vaporilor ce depăşeşte 0,28 MPa la o temperatură de 37,8°C, precum şi alte produse cum ar fi acelea menţionate în capitolul 19, în cazul în care acestea sunt transportate în vrac. 1.1.2.1. Dacă nu se prevede în mod expres altfel, Codul se aplică navelor ale căror chile au fost puse sau care se află într-un stadiu în care: .1 începe construcţia identificabilă cu o navă; şi .2 a început asamblarea navei, având cel puţin 50 de tone sau 1% din masa estimată a întregului material de construcţie, luându-se în considerare valoarea cea mai mică dintre acestea, la 1 iulie 2016 sau după această dată. 1.1.2.2. În scopul aplicării prevederilor prezentului Cod, expresia "nave construite" înseamnă nave ale căror chile sunt puse sau care se află într-un stadiu similar de construcţie. 1.1.2.3. Dacă nu se prevede în mod expres altfel, în cazul navelor construite la 1 iulie 1986 sau după această dată şi înainte de 1 iulie 2016, Administraţia trebuie să se asigure că sunt respectate cerinţele care sunt aplicabile în conformitate cu prezentul Cod, aşa cum a fost adoptat prin Rezoluţia MSC.5(48) şi modificat prin rezoluţiile MSC.17(58), MSC.30(61), MSC.32(63), MSC.59(67), MSC.103(73), MSC.177(79) şi MSC.220(82). 1.1.3. O navă, indiferent de data construcţiei, care este transformată la 1 iulie 2016 sau după această dată în navă cisternă pentru transportul gazelor, trebuie considerată ca şi navă cisternă pentru transportul gazelor la data la care începe această transformare. 1.1.4.1. Dacă tancurile de marfă conţin produse pentru care Codul impune o navă de tipul 1G, nici lichidele inflamabile al căror punct de inflamabilitate este mai mic sau egal cu 60°C (încercarea în creuzet închis) şi nici produsele inflamabile menţionate la capitolul 19, nu trebuie să fie transportate în tancuri situate în zonele protejate descrise la paragraful 2.4.1.1. 1.1.4.2. În mod similar, atunci când tancurile de marfă conţin produse pentru care Codul impune o navă de tipul 2G/2PG, lichidele inflamabile menţionate la paragraful 1.1.4.1 nu trebuie să fie transportate în tancuri situate în zonele protejate descrise la paragraful 2.4.1.2. 1.1.4.3. În fiecare caz, restricţia se referă la zonele protejate care sunt situate în limitele lungimii spaţiilor de magazie destinate tancurilor de marfă care conţin produse pentru care Codul impune o navă de tipul 1G sau 2G/2PG. 1.1.4.4. Lichidele şi produsele inflamabile menţionate la paragraful 1.1.4.1 pot să fie transportate în aceste zone protejate atunci când cantitatea de produse reţinută în tancurile de marfă, pentru care Codul impune transportul cu o navă de tipul lG sau 2G/2PG, este folosită exclusiv pentru răcire, circulaţie sau alimentare cu combustibil. 1.1.5. În afara cazurilor prevăzute la paragraful 1.1.7.1, atunci când se intenţionează efectuarea transportului produselor prevăzute în prezentul Cod şi al produselor prevăzute în Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul IBC) adoptat prin rezoluţia MSC.4(48), aşa cum poate fi amendat de către Organizaţie, nava trebuie să corespundă prevederilor ambelor Coduri aplicabile produselor transportate. 1.1.6.1. În cazul în care se intenţionează efectuarea transportului produselor ce pot fi considerate că intră în domeniul de aplicare a prezentului Cod, dar care în prezent nu sunt menţionate la capitolul 19, Administraţia şi Administraţiile porturilor implicate în acest transport trebuie să stabilească un Acord Tripartit pe baza unei evaluări provizorii şi să formuleze condiţiile preliminare corespunzătoare de transport pe baza principiilor Codului. 1.1.6.2. În scopul evaluării acestor produse, producătorul produsului trebuie să transmită Administraţiei un formular de evaluare completat (a se vedea Apendicele 1) care include tipul de navă propus pentru transportul produsului şi cerinţele aplicabile în cazul acestui transport. 1.1.6.3. În cazul în care o evaluare provizorie pentru un produs pur sau pur tehnic a fost efectuată sau pusă de acord cu alte părţi, Administraţia trebuie să prezinte la subcomitetul corespunzător al Organizaţiei formularul de evaluare însoţit de o propunere de a include în cadrul Codului IGC o nouă rubrică completată (a se vedea Apendicele 1). 1.1.6.4. După evaluarea provizorie, ca parte a Acordului Tripartit, şi după aprobarea expresă sau tacită a Acordului, poate fi publicat un act adiţional la certificatul navei în cauză (a se vedea Apendicele 3). 1.1.7.1. Prevederile prezentului Cod trebuie avute în vedere atunci când o navă este proiectată şi construită pentru transportul următoarelor produse: .1 acelea enumerate în mod exclusiv la capitolul 19 al acestui Cod; şi .2 unul sau mai multe din produsele care sunt enumerate atât în acest Cod, cât şi în Codul internaţional pentru produse chimice în vrac. Aceste produse sunt indicate printr-un asterisc (*) în coloana"a" din tabelul de la capitolul 19. 1.1.7.2. În cazul în care o navă este destinată transportului în mod exclusiv a unui produs sau a mai multor produse dintre acelea indicate la paragraful 1.1.7.1.2, trebuie să se aplice prevederile Codului internaţional pentru produse chimice în vrac, aşa cum a fost amendat. 1.1.8. Conformitatea navei cu prevederile Codului internaţional pentru transportul gazelor trebuie să fie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, prevăzut la secţiunea 1.4. Conformitatea cu amendamentele la Cod, dacă există, trebuie de asemenea să fie indicată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate. 1.1.9. În cazul în care în Cod se face referire la un paragraf, se vor aplica şi toate prevederile alineatelor corespunzătoare acestui paragraf. 1.1.10. În cazul în care o navă este destinată să opereze în anumite perioade într-o locaţie fixă în regim de regazeificare şi descărcare de gaz sau de alimentare cu gaz, procesare, lichefiere şi stocare, Administraţia şi Administraţiile portului implicate în operare trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că sunt puse în aplicare prevederile Codului aplicabile modalităţilor propuse. Mai mult decât atât, cerinţe suplimentare trebuie să fie stabilite pe baza principiilor Codului, precum şi a normelor recunoscute, care includ riscuri specifice ce nu sunt prevăzute de către acesta. Aceste riscuri pot include următoarele aspecte, dar fără a se limita la acestea: .1 incendiu şi explozie; .2 evacuare; .3 extinderea zonelor cu potenţial pericol la gaze; .4 descărcarea la ţărm a gazelor sub presiune; .5 degajarea gazelor de înaltă presiune; .6 condiţii perturbatoare de proces; .7 depozitarea şi manipularea agenţilor frigorifici inflamabili; .8 prezenţa continuă a mărfurilor lichide şi a vaporilor de marfă în afara sistemului de stocare a mărfii; .9 tancuri de suprapresiune şi subpresiune; .10 transferul de la navă la navă a mărfii lichide; şi .11 riscul de coliziune în timpul manevrelor de acostare. 1.1.11. În cazul în care în cadrul Codului se utilizează o evaluare a riscurilor sau un studiu al scopurilor similare, rezultatele trebuie să includă de asemenea următoarele aspecte ca dovadă a valabilităţii lor, fără a se limita totuşi la acestea: .1 descrierea metodologiei şi a normelor aplicate; .2 diferenţe de interpretare a oricăror surse de scenariu sau de eroare posibile în studiu; .3 validarea procesului de evaluare a riscurilor de către o terţă parte independentă şi calificată; .4 sistemul calităţii în conformitate cu care s-a efectuat evaluarea riscului; .5 sursa, calitatea şi valabilitatea datelor utilizate în cadrul evaluării; .6 baza de informaţii cu privire la persoanele implicate în cadrul evaluării; .7 sistemul de distribuire a rezultatelor la părţile interesate; şi .8 validarea rezultatelor de către o terţă parte independentă şi calificată. 1.1.12. Deşi Codul este în mod legal considerat ca şi un instrument obligatoriu în conformitate cu Convenţia SOLAS, prevederile din secţiunea 4.28 şi apendicii 1, 3 şi 4 din Cod au un caracter de recomandare sau informativ. 1.2. Definiţii Dacă nu se prevede în mod expres altfel, în cadrul Codului se aplică următoarele definiţii. În diferite capitole ale acestui Cod sunt date şi alte definiţii. 1.2.1. Încăperi de locuit sunt acele spaţii utilizate ca încăperi sociale, coridoare, spălătoare, cabine, birouri, infirmerii, săli de cinematograf, săli de jocuri şi distracţii, frizerii, oficii care nu conţin echipamente pentru gătit şi spaţii similare. 1.2.2. Construcţii de tip "A" înseamnă construcţiile aşa cum sunt definite la regula II-2/3.2 din Convenţia SOLAS. 1.2.3. Administraţie înseamnă Guvernul statului al cărui pavilion nava este autorizată să-l arboreze. Pentru Administraţie (port) vezi Administraţia portului. 1.2.4. Dată de aniversare înseamnă ziua şi luna fiecărui an care vor corespunde datei de expirare a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate. 1.2.5. Punct de fierbere este temperatura la care un produs are o presiune de vapori egală cu presiunea atmosferică. 1.2.6. Lăţimea (B) înseamnă lăţimea maximă a navei, măsurată la mijlocul său peste coaste pentru navele cu corp metalic şi peste bordaj pentru navele cu corp din orice alt material. Lăţimea (B) trebuie să se măsoare în metri. 1.2.7. Zona de marfă este acea parte a navei care cuprinde sistemul de stocare a mărfii şi compartimentele pompelor de marfă şi ale compresoarelor şi include zonele de punte situate pe întreaga lungime şi lăţime a părţii din navă de deasupra spaţiilor mai sus menţionate. În cazul în care sunt prevăzute, coferdamurile, spaţiile de balast sau spaţiile goale situate la extremitatea pupa a spaţiului de magazie situat cel mai în pupa sau la extremitatea prova a spaţiului de magazie situat cel mai în prova, sunt excluse din zona de marfă. 1.2.8. Sistem de stocare a mărfii este amenajarea destinată pentru stocarea mărfii incluzând, dacă sunt prevăzute, o barieră primară şi secundară, izolaţia aferentă şi orice spaţii intermediare, precum şi structura adiacentă, dacă este necesar, pentru a susţine aceste elemente. Dacă bariera secundară face parte din structura corpului, aceasta poate fi un perete al spaţiului de magazie. 1.2.9. Post de comandă pentru operaţiuni cu marfa este o încăpere utilizată pentru comanda operaţiunilor de manipulare a mărfii. 1.2.10. Încăperi de maşini pentru marfă sunt spaţiile în care se află compresoarele sau pompele de marfă, unităţile pentru prelucrarea mărfii, inclusiv acelea care alimentează cu combustibil gazos compartimentul motoarelor. 1.2.11. Pompe de marfă sunt pompele utilizate pentru transferul mărfii lichide, incluzând pompele principale, releele de pompare, pompele de pulverizare etc. 1.2.12. Mărfuri sunt produsele enumerate la capitolul 19, transportate în vrac de navele la care se face referire în Cod. 1.2.13. Încăperi de serviciu pentru marfă sunt încăperile situate în interiorul zonei de marfă care sunt utilizate ca ateliere, dulapuri şi spaţii de depozitare cu suprafaţa mai mare de 2 mp. 1.2.14. Tanc de marfă este o carcasă etanşă la lichide, concepută pentru a constitui sistemul primar de stocare a mărfii şi include toate sistemele de stocare de acest fel chiar dacă acestea sunt sau nu sunt izolate sau/şi dacă au sau nu au bariere secundare. 1.2.15. Prelevare de eşantioane în buclă închisă înseamnă un sistem de prelevare a eşantioanelor de marfă care reduce la minim degajarea în atmosferă a vaporilor de marfă prin returul produsului în tancul de marfă în timpul prelevării eşantioanelor. 1.2.16. Coferdam este spaţiul de separare cuprins între doi pereţi adiacenţi metalici sau între două punţi adiacente metalice. Acest spaţiu poate fi un spaţiu gol sau un spaţiu de balast. 1.2.17. Posturi de comandă sunt acele încăperi în care se află echipamentul radio sau echipamentul principal de navigaţie al navei sau sursa de energie în caz de avarie sau în care este centralizat echipamentul de detectare a incendiului sau de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului. Acestea nu includ echipamentul special de comandă pentru instalaţiile de stingere a incendiului care poate fi cel mai practic amplasat în zona de marfă. 1.2.18. Produse inflamabile sunt acele produse identificate prin litera "F" în coloana "f" din tabelul de la capitolul 19. 1.2.19. Limite de inflamabilitate sunt acele condiţii care definesc starea în care se află un amestec de combustibil şi oxidant atunci când la aplicarea unei surse externe de aprindere suficient de puternică poate să se producă aprindere instantanee într-un aparat de încercare dat. 1.2.20. Codul FSS este Codul pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului care înseamnă Codul internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului, adoptat de Comitetul de siguranţă maritimă al Organizaţiei prin rezoluţia MSC.98(73), aşa cum a fost amendat. 1.2.21. Navă cisternă pentru transportul gazelor este o navă de marfă construită sau adaptată şi utilizată pentru transportul în vrac al oricăror gaze lichefiate sau al altor produse indicate în tabelul de la capitolul 19. 1.2.22. Unitate de ardere a gazelor (GCU) este un mijloc de eliminare a excesului de vapori de marfă prin oxidare termică. 1.2.23. Consumator de gaze este orice unitate de pe navă care utilizează vapori de marfă ca şi combustibil. 1.2.24. Zonă cu potenţial pericol la gaze est o zonă în care există sau poate exista o atmosferă de gaz exploziv în cantităţi care necesită luarea măsurilor speciale de precauţie pentru construcţia, instalarea şi utilizarea echipamentelor electrice. Atunci când există o atmosferă de gaz, pot exista şi următoarele pericole: toxicitate, asfixiere, acţiune corozivă, reactivitate şi temperatură scăzută. Aceste pericole trebuie să fie luate în considerare şi de asemenea adoptate măsuri de precauţie suplimentare pentru ventilarea spaţiilor şi protecţia echipajului. Exemple de zone cu potenţial pericol la gaze, fără a se limita la acestea, sunt date în continuare*1): *1) Se face referire la capitolul 10 pentru o listă separată de exemple şi clasificare a zonelor cu potenţial pericol la gaze în scopul selectării şi proiectării instalaţiilor electrice. .1 interioarele sistemelor de stocare a mărfii şi oricare din tubulaturile de marfă sub presiune sau alte sisteme de ventilare pentru tancurile de marfă, tubulaturile şi echipamentele care conţin marfă; .2 spaţiile dintre bariere; .3 spaţiile de magazie atunci când marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară; .4 spaţiile de magazie atunci când marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care nu necesită o barieră secundară; .5 un spaţiu separat de un spaţiu de magazie printr-un singur perete metalic etanş la gaze la care i sistemul de stocare a mărfii necesită o barieră secundară; .6 încăperile de maşini pentru marfă; .7 zonele de pe puntea deschisă sau spaţiile semiînchise situate pe puntea deschisă, aflate la o distanţă mai mică de 3 m faţă de posibile surse de degajare a gazelor, cum ar fi supapele de marfă, flanşele tubulaturii de marfă, orificiile de ventilaţie ale încăperile de maşini pentru marfă; .8 zonele de pe puntea deschisă sau spaţiile semiînchise situate pe puntea deschisă, aflate la o distanţă de 1,5 m faţă de accesul în încăperile de maşini pentru marfă, intrările de ventilaţie ale încăperilor de maşini pentru marfă; .9 zonele de pe puntea deschisă care se întind pe zona de marfă şi pe o distanţă de 3 m în faţa şi în spatele zonei de marfă de pe puntea deschisă până la o înălţime de 2,4 m deasupra punţii expuse la intemperii; .10 o zonă situată la mai puţin de 2,4 m de la suprafaţa exterioară a unui sistem de stocare a mărfii, atunci când această suprafaţă este expusă la intemperii; .11 un spaţiu închis sau semiînchis în care se află tubulaturi care conţin marfă, cu excepţia acelora în care se află tubulaturi care conţin produse de marfă pentru instalaţiile care utilizează gazul de evaporare ca şi combustibil; .12 un spaţiu închis sau semiînchis cu deschidere directă spre orice zonă cu potenţial pericol la gaze; .13 spaţiile goale, coferdamurile, puţurile, coridoarele şi spaţiile închise şi semiînchise care sunt adiacente la sistemul de stocare a mărfii sau sunt situate imediat deasupra sau sub sistemul de stocare a mărfii; .14 zonele de pe puntea deschisă sau spaţiile semiînchise de pe puntea deschisă situate deasupra şi din vecinătatea oricărui orificiu de refulare a unei coloane de aerisire, în interiorul unui cilindru vertical care nu are restricţie de înălţime şi cu o rază de 6 m, axat pe centrul orificiului şi pe o emisferă cu o rază de 6 m sub orificiu; şi .15 zonele de pe puntea deschisă situate în interiorul zonei de recuperare a scurgerilor de marfă din jurul supapelor manifoldului de marfă şi la o distanţă de 3 m dincolo de aceste supape până la o înălţime de 2,4 m deasupra punţii. 1.2.25. Zonă protejată la gaze este o zonă alta decât o zonă cu potenţial pericol la gaze. 1.2.26. Spaţiu de magazie este un spaţiu închis de structura navei în care se află un sistem de stocare a mărfii. 1.2.27. Codul IBC înseamnă Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase, adoptat de Comitetul de siguranţă maritimă al Organizaţiei prin rezoluţia MSC.4(48), aşa cum a fost amendat. 1.2.28. Independent înseamnă că, de exemplu, o instalaţie cu tubulaturi sau o instalaţie de aerisire nu este sub nici o formă racordată la altă instalaţie şi că nu sunt prevăzute mijloace care să permită o posibilă racordare la alte instalaţii. 1.2.29. Spaţiul de izolaţie este spaţiul care poate fi sau nu poate fi un spaţiu dintre bariere, ocupat în întregime sau parţial de izolaţie. 1.2.30. Spaţiul dintre bariere este spaţiul cuprins între o barieră primară şi o barieră secundară, chiar dacă acesta este sau nu este ocupat în întregime sau parţial de izolaţie sau alt material. 1.2.31. Lungime (L) înseamnă lungimea aşa cum s-a definit în Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare. 1.2.32. Încăperi de maşini de categoria A sunt acele încăperi şi puţurile aferente acestor încăperi care conţin: .1 maşini cu ardere internă utilizate pentru propulsia principală; sau .2 maşini cu ardere internă utilizate în alte scopuri decât propulsia principală, dacă puterea lor totală este de cel puţin 375 kW; sau .3 orice căldare pentru ardere combustibil lichid, orice instalaţie de combustibil lichid sau orice echipamente pentru ardere combustibil lichid altele decât căldările, ca de exemplu generatoarele de gaz inert, incineratoarele etc. 1.2.33. Încăperi de maşini sunt toate încăperile de maşini de categoria A şi toate celelalte încăperi care conţin maşini de propulsie, căldări, instalaţii de combustibil lichid, maşini cu abur şi motoare cu ardere internă, generatoare şi motoare electrice importante, staţii de încărcare a combustibilului, instalaţii frigorifice, stabilizatoare de ruliu, instalaţii de ventilaţie şi de aer condiţionat, precum şi alte încăperi similare şi puţurile aferente acestor încăperi. 1.2.34. MARVS înseamnă presiunea maximă admisibilă a supapelor de siguranţă ale unui tanc de marfă (presiunea manometrică). 1.2.35. Inspector numit este un inspector numit/desemnat de către o Administraţie să aplice prevederile din regulile Convenţiei SOLAS referitor la inspecţii şi acordarea scutirilor de la acestea. 1.2.36. Instalaţie de combustibil lichid este echipamentul folosit pentru pregătirea combustibilului lichid destinat alimentării căldării cu combustibil lichid sau echipamentul destinat alimentării cu combustibil încălzit a unui motor cu combustie internă şi cuprinde toate pompele de presiune, filtrele şi încălzitoarele care lucrează cu combustibil la o presiune mai mare de 0,18 MPa. 1.2.37. Organizaţie este Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI). 1.2.38. Permeabilitatea unui spaţiu este raportul dintre volumul acestui spaţiu care se presupune a fi ocupat de apă şi volumul total al acestui spaţiu. 1.2.39. Administraţia portului este autoritatea competentă din ţara în portul căreia nava este încărcată sau descărcată. 1.2.40. Bariera primară este structura interioară proiectată în vederea stocării mărfii atunci când sistemul de stocare a mărfii cuprinde doi pereţi. 1.2.41. Produse este termenul colectiv utilizat în legătură cu lista de gaze din capitolul 19 din acest Cod. 1.2.42. Încăperi sociale sunt acele încăperi de locuit în care se includ holuri, săli de mese, saloane şi alte încăperi similare complet închise. 1.2.43. Organizaţie recunoscută este o organizaţie autorizată de către o Administraţie în conformitate cu regula SOLAS XI-1/1. 1.2.44. Norme recunoscute sunt normele internaţionale sau naţionale acceptate de către Administraţie pentru a fi aplicate sau normele stabilite şi aplicate de către organizaţia recunoscută. 1.2.45. Densitatea relativă este raportul dintre masa unui volum al unui produs şi masa unui volum egal de apă dulce. 1.2.46. Barieră secundară este structura exterioară a unui sistem de stocare a mărfii, rezistent la lichide şi proiectat pentru a putea opri temporar orice scurgere previzibilă a mărfii lichide prin bariera primară şi pentru a împiedica scăderea temperaturii structurii navei până la un nivel periculos. Diversele tipuri de bariere secundare sunt definite mai complet la capitolul 4. 1.2.47. Sisteme separate sunt acele instalaţii de tubulaturi de marfă şi instalaţii de evacuare a gazelor de marfă care nu sunt racordate permanent unele de altele. 1.2.48. Încăperi de serviciu sunt acele încăperi utilizate pentru bucătării, oficii care conţin echipamente pentru gătit, dulapuri, încăperi pentru poştă şi valori, spaţii de depozitare, ateliere, care nu fac parte din încăperile de maşini, şi încăperi similare împreună cu puţurile aferente acestor încăperi. 1.2.49. Convenţia SOLAS este Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, aşa cum a fost amendată. 1.2.50. Capac de tanc este o structură de protecţie destinată fie să protejeze sistemul de stocare a mărfii împotriva tuturor avariilor atunci când aceasta se produce la puntea expusă la intemperii, fie să asigure continuitatea şi integritatea structurii punţii. 1.2.51. Dom de tanc este prelungirea verticală a unei părţi dintr-un tanc de marfă. În cazul sistemelor de stocare a mărfii situate sub punte, domul de tanc traversează puntea expusă la intemperii sau capacul tancului. 1.2.52. Metoda de oxidare termică înseamnă un sistem pentru utilizarea gazelor de evaporare ca şi combustibil la bordul navei sau un sistem de încălzire reziduală sub rezerva prevederilor de la capitolul 16 sau un sistem care nu utilizează gazul ca şi combustibil în conformitate cu acest Cod. 1.2.53. Produse toxice sunt acele produse identificate prin litera "T" în coloana "f" din tabelul de la capitolul 19. 1.2.54. Compartimente de tip turelă sunt acele spaţii şi coloane care conţin echipament şi maşini ce permit preluarea şi eliberarea sistemului deconectabil de amarare al turelei, a sistemelor hidraulice de înaltă presiune, a sistemelor de protecţie contra incendiului şi a supapelor pentru transfer marfă. 1.2.55. Presiunea vaporilor este presiunea absolută de echilibru al vaporilor saturaţi de deasupra lichidului, exprimată în pascali (Pa), la o temperatură dată. 1.2.56. Spaţiu gol este un spaţiu închis situat în zona de marfă în exteriorul unui sistem de stocare a mărfii, altul decât un spaţiu de magazie, un spaţiu de balast, un tanc de combustibil lichid, un compartiment al pompelor de marfă sau al compresoarelor de marfă, sau orice spaţiu utilizat în mod normal de către personal. 1.3. Echivalenţe 1.3.1. Dacă prevederile Codului impun montarea sau transportarea la bordul unei nave a unei anumite instalaţii, a unui anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea unei anumite prevederi, sau conformitatea cu o procedură sau amenajare, Administraţia poate autoriza montarea sau transportarea la bord a unei alte instalaţii, a unui alt material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau adoptarea oricăror alte prevederi, proceduri sau amenajări pentru acea navă, dacă s-a stabilit, în urma încercărilor sau prin alt mod, că această instalaţie, acest material, dispozitiv, aparat sau element al echipamentului sau un tip al acestora, sau că această prevedere, procedură sau amenajare, au o eficacitate cel puţin egală cu aceea prevăzută de Cod. Totuşi, Administraţia nu poate autoriza adoptarea de metode sau proceduri de exploatare ca alternativă la o anumită instalaţie, un anumit material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau la un tip al acestora, care sunt prevăzute de Cod, în afară de cazul în care o astfel de substituire este permisă în mod special prin prevederile Codului. 1.3.2. Dacă Administraţia autorizează astfel substituirea unei instalaţii, a unui material, dispozitiv, aparat, element al echipamentului sau a unui tip al acestora, sau a unei prevederi, proceduri sau amenajări, atunci ea trebuie să comunice Organizaţiei particularităţile acestora însoţite de un raport justificativ, pentru ca Organizaţia să le poată comunica şi altor guverne contractante la Convenţia SOLAS din 1974 în scopul informării inspectorilor lor. 1.4. Inspecţii şi certificare 1.4.1. Procedura de inspecţie 1.4.1.1. Inspecţia navelor, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor Codului şi acordarea de scutiri de la acestea, trebuie să fie efectuată de către inspectorii Administraţiei. Totuşi, Administraţia poate încredinţa inspecţiile fie inspectorilor numiţi în acest scop, fie organizaţiilor recunoscute de către ea. 1.4.1.2. Organizaţia recunoscută, a cărei definiţie este dată la 1.2.43, trebuie să respecte prevederile din Convenţia SOLAS şi Codul pentru organizaţiile recunoscute (Codul RO). 1.4.1.3. Administraţia care numeşte inspectori sau care recunoaşte organizaţii pentru efectuarea inspecţiilor, trebuie să împuternicească orice inspector numit sau organizaţie recunoscută ca cel puţin: .1 să solicite reparaţii la o navă; şi .2 să efectueze inspecţii dacă se solicită de către autorităţile competente ale statului portului respectiv. Administraţia trebuie să notifice Organizaţiei responsabilităţile şi condiţiile specifice delegării de autoritate inspectorilor numiţi sau organizaţiilor recunoscute pentru a fi difuzate guvernelor contractante. 1.4.1.4. Dacă un inspector numit sau o organizaţie recunoscută stabileşte că starea tehnică a navei sau a echipamentului său nu corespunde de fapt menţiunilor din Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate sau este astfel încât nava nu poate efectiv să iasă în mare fără a prezenta pericol pentru navă sau persoanele aflate la bord, sau fără a prezenta vreo ameninţare de distrugere a mediului marin, acest inspector sau această organizaţie trebuie să se asigure imediat că sunt luate măsuri de remediere şi trebuie să informeze Administraţia în timp util. Dacă nu sunt luate aceste măsuri de remediere, certificatul respectiv trebuie să fie retras, iar Administraţia informată imediat. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, autorităţile competente ale statului portului trebuie, de asemenea, să fie informate imediat. Dacă un inspector al Administraţiei, un inspector numit sau o organizaţie recunoscută a informat autorităţile competente ale statului portului, guvernul statului portului respectiv trebuie să acorde inspectorului Administraţiei, inspectorului numit sau organizaţiei orice asistenţă necesară pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin conform acestui paragraf. După caz, guvernul statului portului respectiv trebuie să ia astfel de măsuri pentru a se asigura că nava nu poate să iasă în mare sau să părăsească portul în scopul de a ajunge la cel mai apropiat şantier de reparaţii disponibil fără a prezenta pericol pentru ea însăşi sau persoanele de la bord sau fără a prezenta vreo ameninţare de distrugere a mediului marin. 1.4.1.5. În fiecare caz, Administraţia trebuie să garanteze efectuarea completă şi eficientă a inspecţiei şi să se angajeze în luarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea acestei obligaţii. 1.4.2. Cerinţe privind inspecţia În cazul navelor cisternă care transportă gaze, structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele (altele decât elementele pentru care au fost eliberate un Certificat de siguranţă a construcţiei pentru nava de marfă, un Certificat de siguranţă a echipamentului pentru nava de marfă şi un Certificat de siguranţă radio pentru nava de marfă sau un Certificat de siguranţă pentru nava de marfă prevăzut de Convenţia SOLAS) trebuie să fie supuse următoarelor inspecţii: .1 O inspecţie iniţială, efectuată înainte ca nava să fie pusă în exploatare sau înainte de a i se elibera pentru prima dată Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, care trebuie să includă o examinare completă a structurii sale, a echipamentelor, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale în măsura în care acest Cod se aplică navei. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele sale corespund prevederilor aplicabile ale acestui Cod. .2 O inspecţie de reînnoire la intervalele specificate de către Administraţie, dar fără a depăşi cinci ani, cu excepţia aplicării prevederilor regulilor 1.4.6.2.1, 1.4.6.5, 1.4.6.6 sau 1.4.6.7. Inspecţia de reînnoire trebuie să fie astfel încât să se asigure că structura navei, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele sale corespund pe deplin cu prevederilor aplicabile ale acestui Cod. .3 O inspecţie intermediară în decurs de trei luni înainte sau după a doua dată de aniversare sau în decurs de trei luni înainte sau după a treia dată de aniversare a certificatului, care va ţine locul uneia din inspecţiile anuale specificate la 1.4.2.4. Inspecţia intermediară trebuie să fie astfel încât să se asigure că echipamentul de siguranţă şi alte echipamente, precum şi instalaţiile de pompare şi tubulatura aferentă, corespund pe deplin prevederilor aplicabile din acest Cod şi sunt în bună stare de funcţionare. Aceste inspecţii intermediare trebuie să fie menţionate în certificatul eliberat conform prevederilor de la 1.4.4 sau 1.4.5. .4 O inspecţie anuală obligatorie în decurs de trei luni înainte sau după data de aniversare a certificatului, inclusiv o examinare generală a structurii navei, echipamentului, instalaţiilor, amenajărilor şi materialelor sale prevăzute la 1.4.2.1 pentru a se asigura că acestea au fost menţinute în conformitate cu prevederile de la 1.4.3 şi că rămân în toate privinţele satisfăcătoare pentru exploatarea căreia îi este destinată nava. Inspecţiile anuale trebuie să fie menţionate în certificatul eliberat conform prevederilor de la 1.4.4 sau 1.4.5. .5 O inspecţie suplimentară, generală sau parţială după caz, care trebuie să fie efectuată dacă se consideră necesar după o investigaţie conform prevederilor de la 1.4.3.3 sau ori de câte ori nava suferă reparaţii sau înlocuiri importante. Această inspecţie trebuie să fie astfel încât să se asigure că reparaţiile sau înlocuirile necesare au fost efectiv realizate, că materialele folosite la aceste reparaţii sau înlocuiri şi calitatea execuţiei acestora sunt satisfăcătoare şi că nava poate să iasă în mare fără a prezenta pericol pentru ea însăşi sau persoanele de la bord sau fără a prezenta vreo ameninţare de distrugere a mediului marin. 1.4.3. Menţinerea stării tehnice a navei după efectuarea inspecţiei 1.4.3.1. Starea tehnică a navei şi a echipamentului său trebuie să fie menţinute conform prevederilor Codului şi să se asigure că nava poate ieşi în mare fără a prezenta pericol pentru ea însăşi sau persoanele de la bord sau fără a prezenta o ameninţare de distrugere a mediului marin. 1.4.3.2. După finalizarea oricăreia dintre inspecţiile navei prevăzută la 1.4.2, nu trebuie să fie făcută nicio modificare la structura, echipamentul, instalaţiile, amenajările şi materialele care au făcut obiectul inspecţiei, fără autorizaţia Administraţiei, cu excepţia înlocuirii directe a acestora. 1.4.3.3. Ori de câte ori se produce un accident la o navă sau este descoperită o defecţiune, care fie afectează siguranţa navei, fie eficienţa sau integralitatea mijloacelor sale de salvare sau a unui alt echipament din acest Cod, comandantul sau armatorul navei trebuie să informeze cu prima ocazie Administraţia, inspectorul numit sau organizaţia recunoscută răspunzătoare pentru eliberarea certificatului respectiv, care trebuie să iniţieze cercetări pentru a stabili dacă este necesară o inspecţie conform prevederilor de la 1.4.2.5. Dacă nava se află în portul unui alt guvern contractant, comandantul sau armatorul navei trebuie să informeze imediat autorităţile competente ale Statului portului, iar inspectorul numit sau organizaţia recunoscută trebuie să se convingă că o astfel de informare a fost făcută. 1.4.4. Eliberarea şi vizarea unui Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate 1.4.4.1. Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie să fie eliberat după efectuarea unei inspecţii iniţiale sau de reînnoire la o navă cisternă care transportă gaze şi este destinată voiajelor internaţionale şi care corespunde prevederilor pertinente din Cod. 1.4.4.2. Acest certificat trebuie să aibă forma corespunzătoare modelului dat în Apendicele 2. Dacă limba utilizată nu este engleza, franceza sau spaniola, textul trebuie să includă o traducere într-una din aceste limbi. 1.4.4.3. Certificatul eliberat în conformitate cu prevederile acestei secţiuni trebuie să fie disponibil în orice moment la bordul navei pentru inspecţie. 1.4.4.4. Fără a aduce atingere vreunor alte prevederi ale amendamentelor la Codul adoptat de Comitetul de siguranţă maritimă prin rezoluţia MSC.17(58), un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, care este valabil în cazul în care aceste amendamente intră în vigoare, va rămâne valabil până la data sa de expirare în conformitate cu prevederile acestui Cod înainte de intrarea în vigoare a amendamentelor. 1.4.5. Eliberarea şi vizarea unui Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate de către un alt guvern 1.4.5.1. Un guvern contractant la Convenţia SOLAS poate, la solicitarea altui guvern contractant, să dispună inspecţia unei nave autorizată să arboreze pavilionul altui stat şi, dacă se constată că cerinţele Codului sunt îndeplinite, să elibereze sau să autorizeze eliberarea pentru această navă a Certificatului internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate şi, după caz, să vizeze sau să autorizeze vizarea Certificatului de la bordul navei în conformitate cu Codul. Orice certificat astfel eliberat trebuie să conţină o declaraţie care să stabilească că el a fost eliberat la cererea guvernului statului al cărui pavilion nava este autorizată să-l arboreze. 1.4.6. Durata şi valabilitatea unui Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate 1.4.6.1. Un Certificat internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie să fie eliberat pentru o perioadă de timp specificată de Administraţie, care nu va depăşi cinci ani. 1.4.6.2.1. Fără a aduce atingere prevederilor de la 1.4.6.1, atunci când se finalizează inspecţia de reînnoire în decurs de trei luni înainte de data de expirare a certificatului existent, noul certificat va rămâne valabil de la data efectuării inspecţiei de reînnoire până la o dată care nu va depăşi cinci ani de la data de expirare a certificatului existent. 1.4.6.2.2. Atunci când inspecţia de reînnoire este finalizată după data de expirare a certificatului existent, noul certificat va rămâne valabil de la data finalizării inspecţiei de reînnoire până la o dată care nu va depăşi cinci ani de la data de expirare a certificatului existent. 1.4.6.2.3. Atunci când inspecţia de reînnoire este finalizată cu mai mult de trei luni înainte de data de expirare a certificatului existent, noul certificat va rămâne valabil de la data finalizării inspecţiei de reînnoire până la o dată care nu va depăşi cinci ani de la data finalizării inspecţiei de reînnoire. 1.4.6.3. Dacă un certificat este eliberat pentru o perioadă de timp mai mică de cinci ani, Administraţia poate extinde valabilitatea certificatului după data de expirare până la o perioadă de timp maximă, aşa cum se indică la 1.4.6.1, cu condiţia ca inspecţiile prevăzute la regulile 1.4.2.3 şi 1.4.2.4, aplicabile atunci când un certificat este eliberat pentru o perioadă de timp de cinci ani, să fie efectuate în mod corespunzător. 1.4.6.4. Dacă o inspecţie de reînnoire a fost finalizată şi un nou certificat nu poate fi eliberat sau pus la dispoziţia navei înainte de data de expirare a certificatului existent, persoana sau organizaţia autorizată de către Administraţie poate să vizeze certificatul existent. Acest certificat trebuie să fie acceptat ca fiind valabil pe o perioadă de timp ulterioară care nu va depăşi cinci luni de la data de expirare. 1.4.6.5. Dacă la data de expirare a unui certificat o navă nu se află într-un port în care urmează să fie inspectată, Administraţia poate prelungi perioada de valabilitate a acestui certificat. Totuşi, o astfel de prelungire va fi acordată numai pentru a permite unei nave să-şi efectueze voiajul spre portul în care urmează să fie inspectată şi numai dacă este potrivit şi rezonabil. 1.4.6.6. Un certificat eliberat unei nave destinată să efectueze voiaje scurte, care nu a fost prelungit conform prevederilor anterioare din această secţiune, poate fi prelungit de către Administraţie pe o perioadă de timp de maximum o lună de la data de expirare înscrisă în el. Atunci când inspecţia de reînnoire este finalizată, noul certificat va rămâne valabil până la o dată care nu va depăşi cinci ani de la data de expirare a certificatului existent înainte ca prelungirea să fi fost acordată. 1.4.6.7. În condiţii speciale, stabilite de către Administraţie, un nou certificat nu este necesar să fie datat de la data de expirare a certificatului existent conform prevederilor de la 1.4.6.2.2, 1.4.6.5 sau 1.4.6.6. În aceste condiţii, noul certificat va fi valabil până la o dată care nu va depăşi cinci ani de la data finalizării inspecţiei de reînnoire. 1.4.6.8. Dacă o inspecţie anuală sau intermediară este finalizată înainte de perioada de timp specificată la 1.4.2, atunci: .1 data de aniversare indicată pe certificat trebuie să fie modificată prin vizarea cu o dată care nu va fi mai târzie de trei luni de la data la care s-a finalizat inspecţia; .2 următoarea inspecţie anuală sau intermediară prevăzută la 1.4.2 trebuie să fie finalizată, la intervalele de timp prevăzute de această secţiune, utilizând noua dată de aniversare; şi .3 data de expirare poate rămâne neschimbată cu condiţia ca una sau mai multe inspecţii anuale sau intermediare, după caz, să fie efectuate astfel încât intervalele maxime de timp dintre inspecţiile prevăzute la 1.4.2 să nu fie depăşite. 1.4.6.9. Un certificat eliberat conform 1.4.4 sau 1.4.5 trebuie să înceteze să mai fie valabil într-unul din următoarele cazuri: .1 dacă inspecţiile corespunzătoare nu sunt finalizate în perioadele de timp indicate la 1.4.2; .2 dacă certificatul nu este vizat în conformitate cu prevederile de la 1.4.2.3 sau 1.4.2.4; şi .3 la transferul navei sub pavilionul altui stat. Un nou certificat trebuie să fie eliberat numai atunci când guvernul care eliberează noul certificat are certitudinea că nava este în conformitate cu prevederile de la 1.4.3.1 şi 1.4.3.2. În cazul unui transfer între Guvernele contractante la Convenţia SOLAS, dacă se solicită în decurs de trei luni după ce a avut loc transferul, guvernul statului al cărui pavilion nava a fost autorizată anterior să-l arboreze, trebuie să transmită Administraţiei, cât mai curând posibil, copii ale certificatului existent la bordul navei înainte de transfer şi, dacă sunt disponibile, copii ale rapoartelor de inspecţie corespunzătoare. CAP. 2 CAPACITATEA DE SUPRAVIEŢUIRE A NAVEI ŞI AMPLASAREA TANCURILOR DE MARFĂ Scopul De a se asigura că, în cazul producerii unei avarii minore la corpul navei, tancurile de marfă se situează într-un loc protejat şi că nava poate să supravieţuiască în condiţiile unei inundări ipotetice. 2.1. Generalităţi 2.1.1. Navele, care intră sub incidenţa Codului, vor supravieţui efectelor hidrostatice ale inundării care rezultă după o avarie ipotetică a corpului navei provocată de forţe exterioare. În plus, pentru a asigura protecţia navei şi a mediului înconjurător, tancurile de marfă trebuie să fie protejate la penetrare în caz de avarie minoră suferită de navă, de exemplu, în urma unui şoc datorită izbirii de cheu sau de un remorcher, şi, într-o anumită măsură, să fie protejate contra avariei datorată unei coliziuni sau unei eşuări, prin localizarea lor la distanţe minime stabilite spre interior în raport cu bordajul navei. Atât avaria ipotetică cât şi amplasarea tancurilor de marfă în raport cu bordajul navei trebuie să fie dependente de gradul de pericol pe care îl prezintă produsele ce urmează a fi transportate. În plus, amplasarea tancurilor de marfă în raport cu bordajul navei trebuie să fie dependentă de volumul tancului de marfă. 2.1.2. Navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să fie proiectate în conformitate cu una dintre următoarele norme: .1 O navă de tipul 1G este o navă cisternă pentru transportul gazelor utilizată pentru transportul produselor indicate la capitolul 19 care necesită măsuri maxime de prevenire a producerii deversărilor. .2 O navă de tipul 2G este o navă cisternă pentru transportul gazelor utilizată pentru transportul produselor indicate la capitolul 19 care necesită măsuri importante de prevenire a producerii deversărilor. .3 O navă de tipul 2PG este o navă cisternă pentru transportul gazelor, cu o lungime mai mică sau egală cu 150 m, utilizată pentru transportul produselor indicate la capitolul 19, care necesită măsuri importante de prevenire a producerii deversărilor şi la bordul căreia produsele sunt transportate în tancuri independente de tip C (a se vedea 4.23) cu un MARVS de cel puţin 0,7 MPa şi o temperatură de calcul pentru sistemul de stocare a mărfii mai mare sau egală cu -55°C. O navă care corespunde acestei descrieri şi care are o lungime mai mare de 150 m va fi considerată ca şi navă de tip 2G. .4 O navă de tipul 3G este o navă cisternă pentru transportul gazelor utilizată la transportul produselor indicate la capitolul 19 care necesită anumite măsuri de prevenire a producerii deversărilor. Astfel, o navă de tipul 1G este o navă cisternă pentru transportul gazelor utilizată la transportul produselor considerate ca prezentând cel mai mare risc general, în timp ce navele de tipul 2G/2PG şi de tipul 3G sunt utilizate la transportul produselor care prezintă riscuri cu importanţă progresiv scăzută. În consecinţă, o navă de tipul lG trebuie să supravieţuiască celei mai severe norme de avarie, iar tancurile sale de marfă trebuie să fie amplasate la distanţa maximă prevăzută în raport cu bordajul exterior. 2.1.3. Tipul de navă cerut pentru transportul fiecărui produs este indicat în coloana"c" din tabelul de la capitolul 19. 2.1.4. Dacă o navă este destinată să transporte mai mult de un produs dintre acelea enumerate în capitolul 19, norma de avarie trebuie să corespundă acelui produs care are cele mai severe cerinţe referitor la tipul de navă. Totuşi, cerinţele privind amplasarea fiecărui tanc de marfă sunt acelea pentru tipurile de navă prevăzute pentru respectivele produse care urmează a fi transportate. 2.1.5. În scopul aplicării prevederilor acestui Cod, poziţia liniei teoretice la diferite sisteme de stocare a mărfii este indicată în figurile 2.5(a) până la (e). 2.2. Bordul liber şi stabilitatea 2.2.1. Navelor, care intră sub incidenţa Codului, li se poate atribui un bord liber minim autorizat de Convenţia internaţională asupra liniilor de încărcare în vigoare. Totuşi, pescajul corespunzător bordului liber atribuit nu trebuie să fie mai mare decât pescajul maxim autorizat de acest Cod. 2.2.2. Stabilitatea navei în toate condiţiile de navigaţie pe mare şi în cursul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare a mărfii trebuie să îndeplinească cerinţele din Codul internaţional privind stabilitatea navei în stare intactă*2), inclusiv cazurile de umplere parţială şi de încărcare şi de descărcare pe mare, după caz. Stabilitatea în timpul operaţiunilor cu apa de balast trebuie să îndeplinească criteriile de stabilitate. *2) Se face referire la Codul internaţional din 2008 privind stabilitatea navei în stare intactă (Codul IS 2008), adoptat de către Comitetul de siguranţă maritimă al Organizaţiei prin rezoluţia MSC.267(85). 2.2.3. Pentru a calcula efectul suprafeţelor libere ale lichidelor consumabile pentru cazurile de încărcare, trebuie să se considere că, pentru fiecare tip de lichid, cel puţin o pereche de tancuri laterale sau un singur tanc central are o suprafaţă liberă. Tancul sau combinaţia de tancuri care va fi luată în considerare trebuie să fie aceea unde efectul suprafeţei libere este cel mai mare. Efectul suprafeţei libere în compartimentele neavariate trebuie să fie calculat în conformitate cu o metodă conformă cu prevederile Codului internaţional privind stabilitatea navei în stare intactă. 2.2.4. În mod normal, balastul solid nu trebuie să fie folosit în spaţiile dublului fund din zona de marfă. Totuşi, dacă din considerente de stabilitate, amplasarea balastului solid în aceste spaţii devine inevitabilă, dispunerea acestui balast trebuie să fie dictată de necesitatea asigurării accesului în vederea efectuării examinării şi pentru a se asigura asupra faptului că sarcinile de şoc care rezultă din avarierea fundului navei nu sunt transmise direct la structura tancului de marfă. 2.2.5. Comandantul navei trebuie să primească Informaţia asupra încărcăturii şi stabilităţii navei. Această Informaţie trebuie să conţină detaliile referitoare la cazurile tipice de exploatare şi la operaţiunile de încărcare, descărcare şi balastare, prevederile pentru evaluarea altor condiţii de încărcare şi un rezumat cu informaţii referitoare la capacitatea de supravieţuire a navei. De asemenea, Informaţia trebuie să conţină suficiente date pentru a-i permite comandantului navei să încarce şi să exploateze nava în siguranţă şi în conformitate cu uzanţele maritime. 2.2.6. Toate navele, care intră sub incidenţa Codului, trebuie să fie echipate cu un calculator de stabilitate, care poate să verifice respectarea cerinţelor privind stabilitatea navei în stare intactă şi stabilitatea navei în caz de avarie, aprobate de către Administraţie pe baza normelor de performanţă recomandate de către Organizaţie.*3) *3) Se face referire la capitolul 4 din partea B a Codului internaţional din 2008 privind stabilitatea navei în stare intactă (Codul IS 2008), aşa cum a fost amendat; secţiunea 4 din anexa Instrucţiunilor privind aprobarea calculatoarelor de stabilitate (MSC.1/Circ.1229), aşa cum au fost amendate; şi normele tehnice definite în partea 1 din Instrucţiunile privind verificarea cerinţelor cu privire la stabilitatea în caz de avarie a navelor cisternă (MSC.1/Circ.1461). .1 navele construite înainte de 1 iulie 2016 trebuie să se conformeze prevederilor acestui paragraf la prima inspecţie de reînnoire programată a navei după 1 iulie 2016, dar nu mai târziu de 1 iulie 2021; .2 fără a aduce atingere cerinţelor paragrafului 2.2.6.1, un calculator de stabilitate instalat pe o navă construită înainte de 1 iulie 2016 nu este necesar să fie înlocuit dacă acesta este capabil să verifice îndeplinirea criteriilor privind stabilitatea navei în stare intactă şi stabilitatea navei în caz de avariere, conform cerinţelor Administraţiei; şi .3 în scopul controlului prevăzut la regula XI-1/4 din Convenţia SOLAS, Administraţia trebuie să elibereze un document de autorizare pentru calculatorul de stabilitate. 2.2.7. Administraţia poate renunţa la cerinţele de la 2.2.6 pentru următoarele nave, cu condiţia ca metodele utilizate pentru verificarea stabilităţii navei în stare intactă şi stabilitatea navei în caz de avarie să ofere acelaşi nivel de siguranţă, ca în cazul în care acestea ar fi încărcate în conformitate cu condiţiile aprobate*4). Orice astfel de derogare trebuie să fie indicată în mod corect în Certificatul internaţional de conformitate prevăzut la paragraful 1.4.4: *4) Se face referire la instrucţiunile operaţionale prevăzute în partea 2 din Instrucţiunile privind verificarea cerinţelor de stabilitate a navei în caz de avarie pentru navele cisternă (MSC.1/Circ.1461). .1 navele care sunt supuse unei anumite exploatări, cu un număr limitat de permutări de încărcare astfel încât toate condiţiile anticipate au fost aprobate în informaţia asupra stabilităţii navei furnizată comandantului navei conform prevederilor de la paragraful 2.2.5; .2 navele a căror stabilitate este verificată de la distanţă cu ajutorul mijloacelor aprobate de către Administraţie; .3 navele care sunt încărcate în limitele autorizate ale condiţiilor de încărcare; sau .4 navele construite înainte de 1 iulie 2016 a căror limitare aprobată a curbelor KG/GM îndeplineşte toate cerinţele aplicabile privind stabilitatea navei în stare intactă şi stabilitatea navei în caz de avarie. 2.2.8. Condiţii de încărcare Capacitatea de supravieţuire a navei după avariere trebuie să fie analizată pe baza informaţiilor cu privire la încărcare comunicate Administraţiei pentru toate condiţiile de încărcare anticipate şi toate variaţiile de pescaj şi asietă, inclusiv informaţiile cu privire la balast şi, după caz, înclinarea navei datorită alunecării mărfii. 2.3. Ipoteze referitoare la avarie 2.3.1. Dimensiunile maxime ale avariei ipotetice trebuie să fie următoarele:
┌────┬─────────────────────────────────────────┐
│.1 │Avarie de bordaj: │
├────┼──────────────┬──────────────────────────┤
│ │Extindere │1/3L^2/3 sau 14,5 m, │
│.1.1│longitudinală:│luându-se valoarea cea mai│
│ │ │mică dintre acestea │
├────┼──────────────┼──────────────────────────┤
│ │Extindere │ │
│ │transversală: │ │
│ │măsurată pe │ │
│ │bordaj de la │ │
│ │linia │ │
│ │teoretică a │B/5 sau 11,5 m, luându-se │
│.1.2│învelişului │valoarea cea mai mică │
│ │exterior │dintre acestea │
│ │perpendicular │ │
│ │pe planul │ │
│ │diametral la │ │
│ │nivelul liniei│ │
│ │de încărcare │ │
│ │de vară │ │
├────┼──────────────┼──────────────────────────┤
│ │Extindere │ │
│ │verticală: │ │
│ │pornind de la │De la linia de bază în │
│.1.3│linia │sus, nelimitat │
│ │teoretică a │ │
│ │tablelor │ │
│ │bordajului │ │
├────┼──────────────┼──────────────────────────┤
├────┼──────────────┼──────────────┬───────────┤
│ │ │Pe o lungime │ │
│ │Avarie de │de 0,3 L │Pe orice │
│.2 │fund: │măsurată de la│altă parte │
│ │ │perpendiculara│a navei │
│ │ │prova a navei │ │
├────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │ │1/3L^2/3 sau │1/3L^2/3 │
│ │ │14,5 m, │sau 14,5 m,│
│ │Extindere │luându- se │luându-se │
│.2.1│longitudinală:│valoarea cea │valoarea │
│ │ │mai mică │cea mai │
│ │ │dintre acestea│mică dintre│
│ │ │ │acestea │
├────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │ │ │B/6 sau 5 │
│ │ │B/6 sau 10 m, │m, │
│ │Extindere │luându-se │luându-se │
│.2.2│transversală: │valoarea cea │valoarea │
│ │ │mai mică │cea mai │
│ │ │dintre acestea│mică dintre│
│ │ │ │acestea │
├────┼──────────────┼──────────────┼───────────┤
│ │ │ │B/15 sau 2 │
│ │ │B/15 sau 2 m, │m, │
│ │ │luându-se │luându-se │
│ │ │valoarea cea │valoarea │
│ │ │mai mică │cea mai │
│ │ │dintre │mică dintre│
│ │ │acestea, │acestea, │
│ │Extindere │măsurată de la│măsurată de│
│.2.3│verticală: │linia │la linia │
│ │ │teoretică a │teoretică a│
│ │ │învelişului │învelişului│
│ │ │fundului în │fundului │
│ │ │planul │navei în │
│ │ │diametral (a │planul │
│ │ │se vedea │diametral │
│ │ │2.4.3) │(a se vedea│
│ │ │ │2.4.3) │
└────┴──────────────┴──────────────┴───────────┘
2.3.2. Alte avarii 2.3.2.1. Dacă o avarie cu dimensiuni mai mici decât dimensiunile maxime ale avariei specificate la paragraful 2.3.1 ar conduce la o situaţie mult mai severă, această avarie trebuie să fie luată în considerare. 2.3.2.2. Avaria locală de bordaj situată în orice punct al zonei de marfă pe o distanţă "d", aşa cum s-a definit la 2.4.1, măsurată perpendicular pe bordajul corpului navei trebuie să fie luată în considerare. Pereţii transversali se vor considera avariaţi atunci când se aplică prevederile corespunzătoare ale alineatelor paragrafului 2.6.1. Dacă o avarie cu dimensiuni mai mici decât distanţa "d", a condus la o situaţie mult mai nefavorabilă, atunci această avarie trebuie să fie luată în considerare. 2.4. Amplasarea tancurilor de marfă 2.4.1. Tancurile de marfă trebuie să fie amplasate la următoarele distanţe faţă de bordaj: .1 Nave de tipul 1G: pornind de la linia teoretică a tablelor bordajului, distanţa nu trebuie să fie mai mică decât extinderea transversală a avariei specificate la paragraful 2.3.1.1.2 şi, pornind de la linia teoretică a învelişului fundului în planul diametral, această distanţă nu trebuie să fie mai mică decât extinderea verticală a avariei indicată la paragraful 2.3.1.2.3 şi în niciun punct ea nu trebuie să fie mai mică decât "d", unde "d" este după cum urmează: .1 în cazul Vc mai mică sau egală cu 1000 mc, d = 0,8 m; .2 în cazul 1000 mc < Vc < 5000 mc, d = 0,75 + Vc x 0,2/4000 m; .3 în cazul 5000 mc ≤ Vc < 30000 mc, d = 0,8 + Vc/25000 m; şi .4 în cazul Vc ≥ 30000 mc, d = 2 m, în care: - Vc corespunde în procent de 100% din volumul brut de calcul al unul tanc de marfă individual la 20°C, inclusiv domurile şi proeminenţele (a se vedea figurile 2.1 şi 2.2). În scopul aplicării distanţelor de protecţie ale tancului de marfă, volumul tancului de marfă este volumul total al tuturor componentelor tancului care are un perete (pereţi) comun; şi – distanţa "d" este măsurată la oricare secţiune perpendiculară pe linia teoretică a tablelor bordajului. Limitările dimensiunilor tancului se pot aplica la navele de marfă de tipul 1G în conformitate cu capitolul 17. .2 Nave de tipul 2G/2PG: pornind de la linia teoretică a învelişului fundului navei în planul diametral, distanţa nu trebuie să fie mai mică decât extinderea verticală a avariei specificate la 2.3.1.2.3. şi în niciun punct ea nu trebuie să fie mai mică decât "d" aşa cum se indică la 2.4.1.1 (a se vedea figurile 2.1 şi 2.3). .3 Nave de tipul 3G: măsurată de la linia teoretică a învelişului fundului navei în planul diametral, distanţa nu trebuie să fie mai mică decât extinderea verticală a avariei specificate la 2.3.1.2.3. şi în niciun punct ea nu trebuie să fie mai mică decât "d", în care "d" = 0,8 m pornind de la linia teoretică a tablelor bordajului (a se vedea figurile 2.1 şi 2.4). 2.4.2. Pentru amplasarea tancurilor, extinderea verticală a avariei fundului navei trebuie să fie măsurată până la plafonul dublului fund, în cazul în care se utilizează tancuri cu membrană sau semi- membrană, sau până la fundul tancurilor de marfă în alte cazuri. Extinderea transversală a avariei bordajului trebuie să fie măsurată până la peretele longitudinal în cazul în care se utilizează tancuri cu membrană sau semi-membrană, sau până la bordajul tancurilor de marfă în alte cazuri. Distanţele indicate la 2.3 şi 2.4 se aplică şi la figurile 2.5 (a) până la (e). Aceste distanţe trebuie măsurate placă la placă, de la linia teoretică la linia teoretică, excluzând izolaţia. (a se vedea imaginea asociată) Profil de plan diametral - Nave de tipul 1G, 2G, 2PG şi 3G Figura 2.1 - Prevederi referitoare la amplasarea tancului de marfă (a se vedea imaginea asociată) Secţiuni transversale - Navă de tipul 1G Figura 2.2 - Prevederi referitoare la amplasarea tancului de marfă (a se vedea imaginea asociată) Secţiuni transversale - Nave de tipul 2G şi 2PG Figura 2.3 - Prevederi referitoare la amplasarea tancului de marfă (a se vedea imaginea asociată) Secţiuni transversale - Nave de tipul 3G Figura 2.4 - Prevederi referitoare la amplasarea tancului de marfă (a se vedea imaginea asociată) Tanc independent prismatic Figura 2.5(a) - Distanţa de protecţie (a se vedea imaginea asociată) Tanc cu semi-membrană Figura 2.5(b) - Distanţa de protecţie (a se vedea imaginea asociată) Tanc cu membrană Figura 2.5(c) - Distanţa de protecţie (a se vedea imaginea asociată) Tanc sferic Figura 2.5(d) - Distanţa de protecţie (a se vedea imaginea asociată) Tanc de tip de presiune Figura 2.5(e) - Distanţa de protecţie 2.4.3. Cu excepţia navelor de tipul 1G, puţurile de aspiraţie prevăzute în tancurile de marfă pot pătrunde în zona de avarie verticală a fundului navei indicată la 2.3.1.2.3, cu condiţia ca suprafaţa acestor puţuri să fie cât mai restrânsă posibil şi ca pătrunderea să nu se extindă sub plafonul dublului fund pe o înălţime mai mare de 25% din înălţimea dublului fund sau 350 mm, luându-se în considerare valoarea cea mai mică dintre aceste dimensiuni. Dacă nu există dublu fund, pătrunderea sub limita superioară a avariei de fund nu trebuie să depăşească 350 mm. Puţurile de aspiraţie prevăzute în conformitate cu acest paragraf pot fi excluse atunci când se determină compartimentele afectate de avarie. 2.4.4. Tancurile de marfă nu trebuie să fie amplasate în faţa peretelui de coliziune. 2.5. Ipoteze referitoare la inundare 2.5.1. Prevederile de la 2.7 trebuie să fie confirmate prin calcule care să ţină seama de caracteristicile de proiectare ale navei, de dispunerea, configuraţia şi conţinutul compartimentelor avariate, de repartizarea, densităţile relative şi efectul suprafeţelor libere de lichide, precum şi de pescaj şi de asietă pentru toate condiţiile de încărcare. 2.5.2. Permeabilităţile spaţiilor în care se presupune că s-a produs o avarie trebuie să fie următoarele:
┌───────────────────────┬──────────────┐
│Spaţii │Permeabilităţi│
├───────────────────────┼──────────────┤
│Magazii pentru provizii│0,60 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Ocupate de încăperi de │0,95 │
│locuit │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Ocupate de maşini │0,85 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Goale │0,95 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Magazii de marfă │0,95^1 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Destinate lichidelor │De la 0 la │
│consumabile │0,95^2 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Destinate altor lichide│De la 0 la │
│ │0,95^2 │
└───────────────────────┴──────────────┘
Nota 1 Alte valori ale permeabilităţii pot fi luate în considerare pe baza calculelor detaliate. Se face referire la interpretările regulii din partea B-1, capitolul II-1 din Convenţia SOLAS (Circulara MSC/Circ.651). Nota 2 Permeabilitatea compartimentelor parţial umplute trebuie să corespundă cantităţii de lichide transportate în compartiment 2.5.3. Dacă avaria penetrează un tanc care conţine lichid, trebuie să se considere că lichidul acestui compartiment este complet n pierdut şi înlocuit cu apa de mare până la nivelul de echilibru final. 2.5.4. În cazul în care se ia în considerare avaria dintre doi pereţi transversali etanşi la apă, aşa cum se indică la 2.6.1.4, 2.6.1.5 şi 2.6.1.6, pereţii transversali trebuie să fie amplasaţi la o distanţă cel puţin egală cu lungimea avariei indicată la 2.3.1.1.1 pentru a fi consideraţi eficienţi. În cazul în care pereţii transversali sunt amplasaţi la o distanţă mai mică, pentru a se determina compartimentele inundate, unul sau mai mulţi dintre aceşti pereţi, care se află în interiorul limitelor de avarie, se consideră că nu există. În plus, trebuie să se considere avariată orice parte a unui perete transversal care separă compartimente laterale sau compartimente din dublu fund dacă limitele peretelui etanş la apă se află în cadrul limitelor înălţimii sau extinderii transversale a avariei prevăzută în secţiunea 2.3. De asemenea, trebuie să se considere că un perete transversal este avariat dacă prezintă o nişă sau o baionetă cu o lungime mai mare de 3 m situată în cadrul limitelor de pătrundere a avariei convenţionale. Nişa formată de peretele picului pupa şi plafonul picului tancului pupa nu trebuie să fie considerată ca atare pentru aplicarea acestui paragraf. 2.5.5. Nava trebuie să fie proiectată astfel încât să se reducă inundarea asimetrică până la un nivel minim compatibil cu dispunerile eficiente. 2.5.6. Dispozitivele de echilibrare care necesită mijloace mecanice, cum ar fi supapele sau tubulaturile de echilibrare, dacă există, nu trebuie să fie luate în considerare pentru a se reduce unghiul de bandare sau pentru a se atinge intervalul minim de stabilitate reziduală pentru a respecta prevederile de la 2.7.1, iar o stabilitate reziduală suficientă trebuie să fie asigurată în toate stadiile de echilibrare. Spaţiile care sunt legate prin canale cu secţiune mare pot fi considerate comune. 2.5.7. Dacă tubulaturile, canalele, puţurile sau tunelurile se situează în limitele avariei ipotetice, aşa cum s-a definit la 2.3, trebuie să fie luate măsuri pentru a împiedica extinderea inundării progresive la alte compartimente decât acelea considerate a fi inundate în fiecare caz de avarie. 2.5.8. Nu trebuie să se ţină cont de flotabilitatea suprastructurilor situate direct deasupra bordajului avariat. Totuşi, părţile neinundate ale suprastructurilor situate în afara zonei de extindere a avariei pot să fie luate în considerare cu condiţia ca: .1 ele să fie separate de spaţiul avariat prin pereţi etanşi la apă şi să corespundă cerinţelor de la 2.7.1.1 în ceea ce priveşte aceste spaţii intacte; şi .2 deschiderile practicate în aceşti pereţi despărţitori să poată fi închise prin intermediul uşilor glisante etanşe la apă acţionate de la distanţă, iar deschiderile neprotejate să nu fie imersate în intervalul minim de stabilitate reziduală prevăzut la 2.7.2.1. Totuşi, se poate permite imersarea oricăror altor deschideri prevăzute cu închidere etanşă la intemperii. 2.6. Norme referitoare la avarie 2.6.1. Navele trebuie să poată supravieţui avariilor indicate la secţiunea 2.3 ţinând cont de ipotezele referitoare la inundare din secţiunea 2.5, având o extindere determinată de tipul navei conform următoarelor norme: .1 o navă de tipul 1G trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa; .2 o navă de tipul 2G cu o lungime mai mare de 150 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, .3 o navă de tipul 2G cu o lungime mai mică sau egală cu 150 m trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze vreunul dintre cei doi pereţi care delimitează o încăpere de maşini amplasată la pupa navei; .4 o navă de tipul 2PG trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei indicată la 2.3.1.1.1; .5 o navă de tipul 3G cu o lungime mai mare sau egală cu 80 m trebuie să poată suporta o avarie oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei indicată la 2.3.1.1.1; şi .6 o navă de tipul 3G cu o lungime mai mică de 80 m trebuie să poată suporta o avarie situată oriunde pe lungimea sa, fără ca aceasta să afecteze pereţii transversali situaţi la o distanţă mai mare decât lungimea avariei indicată la 2.3.1.1.1 şi încăperea de maşini, dacă aceasta este situată la pupa. 2.6.2. În cazul navelor mici de tipul 2G/2PG şi 3G, care nu corespund în întregime cerinţelor pertinente de la 2.6.1.3, 2.6.1.4 şi 2.6.1.6, Administraţia nu poate avea în vedere derogări speciale decât dacă pot fi luate alte măsuri care să asigure un grad echivalent de siguranţă. Natura acestor măsuri alternative trebuie să fie aprobată şi indicată în mod clar; aceste măsuri trebuie să fie puse la dispoziţia Administraţiei portului. Orice derogare referitor la acest aspect trebuie să fie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4.4. 2.7. Cerinţe referitoare la supravieţuire Navele prevăzute de Cod trebuie să poată supravieţui avariei ipotetice indicate la 2.3, în conformitate cu normele prevăzute la 2.6, în condiţii de echilibru stabil şi să corespundă următoarelor criterii: 2.7.1. În oricare stadiu de inundare: .1 linia de plutire, ţinând cont de afundare, bandare şi asietă, trebuie să fie situată sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care se poate produce o inundare progresivă sau o inundare rapidă. Aceste deschideri trebuie să includă tubulaturile de aerisire şi deschiderile care sunt închise cu ajutorul uşilor sau capacelor etanşe la intemperii şi se pot exclude acele deschideri închise prin capacele gurilor de vizitare cu soclu şi fără soclu etanşe la apă, capacele mici etanşe la apă ale gurilor tancurilor de marfă care menţin o etanşeitate ridicată a punţii, uşile glisante etanşe la apă, acţionate de la distanţă şi hublourile de bordaj de tip fix; .2 unghiul maxim de bandare datorat unei inundări asimetrice nu trebuie să depăşească 30°; şi .3 stabilitatea reziduală în cursul stadiilor intermediare de inundare nu trebuie să fie mai mică decât aceea prevăzută la 2.7.2.1. 2.7.2. În situaţia finală de echilibru după inundare: .1 diagrama braţelor de redresare trebuie să aibă o extindere minimă de 20° dincolo de poziţia de echilibru în corelaţie cu un braţ maxim de redresare rezidual de cel puţin 0,1 m pe un interval de 20°; aria cuprinsă sub diagrama braţelor de redresare nu trebuie să fie mai mică de 0,0175 m rad. Intervalul de 20° poate fi măsurat de la orice unghi care începe între poziţia de echilibru şi unghiul de 25° (sau 30° dacă nu se produce imersiunea punţii). Deschiderile neprotejate nu trebuie să intre în apă atunci când unghiul de bandare al navei se situează în acest interval, în afară de cazul în care spaţiul respectiv se consideră inundat. În cadrul acestui interval se permite intrarea în apă a oricărei deschideri menţionate la 2.7.1.1 şi a altor deschideri care pot fi închise etanş la intemperii; şi .2 sursa de energie de avarie trebuie să fie în stare de funcţionare. CAP. 3 AMENAJAREA NAVEI Scop De a se asigura că sistemul de stocare a mărfii şi sistemul de manipulare a mărfii sunt situate astfel încât să se reducă la minim consecinţele unei posibile scurgeri de marfă şi pentru a permite accesul în condiţii de siguranţă în scopul exploatării şi inspectării. 3.1. Separarea zonei de marfă 3.1.1. Spaţiile de magazie trebuie să fie separate de încăperile de maşini şi de acelea ale căldărilor, de încăperile de locuit, de încăperile de serviciu şi de posturile de comandă, de puţurile pentru lanţuri, de tancurile pentru apă potabilă sau menajeră şi de magaziile pentru provizii. Spaţiile de magazie trebuie să fie situate în faţa încăperilor de maşini de categoria A. Alte prevederi, inclusiv acelea privind amplasarea spaţiilor de magazie în faţa încăperilor de maşini de categoria A, pot fi acceptate, în conformitate cu regula II-2/17 din Convenţia SOLAS, după ce au fost analizate riscurile implicate, inclusiv riscul de scurgere a mărfii şi modalităţile de atenuare a acestuia. 3.1.2. Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care nu necesită o barieră secundară parţială sau totală, separarea spaţiilor de magazie de spaţiile prevăzute la 3.1.1 sau de spaţiilor situate sub spaţiile de magazie, fie în exteriorul acestora, se poate face prin coferdamuri, tancuri pentru combustibil lichid sau printr-un singur perete etanş la gaze, sudat în întregime şi constituind o construcţie de tip A-60. Dacă nu există vreo sursă de aprindere sau un pericol de incendiu în încăperile învecinate, este suficient un perete etanş la gaze de tip A-0. 3.1.3. Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară parţială sau totală, separarea spaţiilor de magazie de spaţiile prevăzute la 3.1.1 sau de spaţiile situate fie sub spaţiile de magazie, fie în exteriorul spaţiilor de magazie care conţin o sursă de aprindere sau prezintă pericol de incendiu, trebuie să se facă prin coferdamuri sau tancuri pentru combustibil lichid. Dacă nu există vreo sursă de aprindere sau un pericol de incendiu în încăperile învecinate, este suficient un perete etanş la gaze de tip A-0. 3.1.4. Separarea compartimentelor de tip turelă de spaţiile prevăzute la 3.1.1 sau spaţiile situate fie sub compartimentul de tip turelă, fie în exteriorul acestuia, care conţin o sursă de aprindere sau prezintă un pericol de incendiu, trebuie să se facă prin coferdamuri sau o construcţie de tip A-60. Dacă nu există vreo sursă de aprindere sau un pericol de incendiu în încăperile învecinate, este suficient un perete etanş la gaze de tip A-0. 3.1.5. În plus, riscul de propagare a incendiului din compartimentele de tip turelă în spaţiile adiacente trebuie să fie evaluate printr-o analiză a riscului (a se vedea 1.1.11) şi, dacă este necesar, să fie luate măsuri preventive, ca de exemplu amplasarea unui coferdam în jurul compartimentului de tip turelă. 3.1.6. Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară parţială sau totală: .1 la temperaturi mai mici de -10°C, spaţiile de magazie trebuie să fie separate de mare printr-un dublu fund; şi .2 la temperaturi mai mici de -55°C, nava trebuie să aibă, de asemenea, un perete longitudinal care să formeze tancuri laterale. 3.1.7. Se vor lua măsuri de etanşare a punţilor expuse la intemperii din dreptul deschiderilor sistemelor de stocare a mărfii. 3.2. Încăperi de locuit, încăperi de serviciu, încăperi de maşini şi posturi de comandă 3.2.1. Nicio încăpere de locuit, încăpere de serviciu sau niciun post de comandă nu trebuie să se situeze în interiorul zonei de marfă. Peretele încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu sau al posturilor de comandă dinspre zona de marfă trebuie să fie situat astfel încât în urma unei avarii singulare a unei punţi sau a unui perete al navei să se evite pătrunderea gazelor din spaţiul de magazie în aceste încăperi care conţin un sistem de stocare a mărfii ce necesită o barieră secundară. 3.2.2. În scopul protecţiei la pericolul datorat vaporilor potenţial periculoşi, trebuie să se acorde o atenţie specială amplasării orificiilor de admisie aer sau de refulare şi deschiderilor în încăperile de locuit, încăperile de serviciu, încăperile de maşini şi posturile de comandă în raport cu tubulatura instalaţiei de marfă, instalaţia de aerisire de la tancurile de marfă şi cu evacuările din încăperile de maşini care provin de la instalaţiile de ardere a gazelor. 3.2.3. Accesul prin uşi, etanşe sau neetanşe la gaze, nu trebuie să fie permis dintr-o zonă protejată la gaze într-o zonă cu potenţial pericol la gaze, cu excepţia accesului în încăperile de serviciu situate în faţa zonei de marfă făcut prin camere de ecluzare conform prevederilor de la 3.6.1 atunci când încăperile de locuit sunt situate la pupa. 3.2.4.1. Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu, încăperilor de maşini şi posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre zona de marfă. Ele trebuie să fie situate pe peretele de capăt care nu este orientat spre zona de marfă sau pe pereţii laterali ai suprastructurii sau ai rufului, ori pe ambele, la o distanţă cel puţin egală cu 4% din lungimea (L) a navei, dar nu mai puţin de 3 m de la extremitatea suprastructurii sau a rufului dinspre zona de marfă. Totuşi, această distanţă nu trebuie să depăşească 5 m. 3.2.4.2. Ferestrele şi hublourile care sunt orientate spre zona de marfă şi acelea care sunt prevăzute pe pereţii laterali ai suprastructurilor sau ai rufurilor la distanţele indicate mai sus trebuie să fie de tip fix (să nu se deschidă). Ferestrele din timonerie se pot deschide, iar uşile timoneriei pot fi situate la distanţele indicate mai sus în măsura în care sunt proiectate astfel încât timoneria să poată fi rapid şi eficient etanşată la vapori şi gaze. 3.2.4.3. Administraţia poate aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate pentru navele destinate exclusiv transportului de mărfuri care nu prezintă nici pericol de incendiu, nici de toxicitate. 3.2.4.4. Accesul la spaţiile teugii, care conţin surse de aprindere, poate fi autorizat a se face printr-o singură uşă dinspre zona de marfă, cu condiţia ca uşile să fie amplasate în afara zonelor cu potenţial pericol la gaze, aşa cum s-a definit la capitolul 10. 3.2.5. Ferestrele şi hublourile care sunt orientate spre zona de marfă şi acelea care sunt prevăzute pe pereţii laterali ai suprastructurilor şi ai rufurilor la distanţele indicate la 3.2.4, cu excepţia ferestrelor timoneriei, trebuie să fie de construcţie de tip A-60. Ferestrele timoneriei trebuie să fie construite cel puţin cu construcţii de tip A-0 (în cazul sarcinii calorice externe). Hublourile situate în corpul navei, sub puntea continuă cea mai de sus, şi acelea de la primul nivel al suprastructurii sau rufului trebuie să fie de tip fix (să nu se deschidă). 3.2.6. Toate orificiile de admisie aer, de refulare şi alte deschideri în încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi posturile de comandă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de închidere. Dacă nava transportă produse toxice, aceste dispozitive trebuie să poată fi acţionate din interiorul încăperii. Cerinţa privind existenţa orificiilor de aspiraţie aer şi a deschiderilor prevăzute cu dispozitive de închidere acţionate din interiorul încăperii destinate produselor toxice nu este necesar să se aplice spaţiilor în care, în mod normal, nu există personal, ca de exemplu spaţiile pentru provizii situate pe punte, spaţiile pentru provizii din teugă, atelierele de lucru. În plus, această cerinţă nu se aplică posturilor de comandă pentru operaţiuni cu marfa situate în interiorul zonei de marfă. 3.2.7. Posturile de comandă şi încăperile de maşini ale instalaţiilor de tip turelă pot fi situate în zona de marfă, în faţa sau în spatele tancurilor de marfă, pe navele cu astfel de instalaţii. Accesul în încăperile de acest tip, în care există surse de aprindere, poate fi autorizat a se efectua prin uşile orientate spre zona de marfă cu condiţia ca aceste uşi să fie situate în exteriorul zonelor cu potenţial pericol la gaze sau accesul să se facă prin camere de ecluzare. 3.3. Încăperile de maşini pentru marfă şi compartimentele de tip turelă 3.3.1. Încăperile de maşini pentru marfă trebuie să fie situate deasupra punţii expuse la intemperii şi în interiorul zonei de marfă. Încăperile de maşini pentru marfă şi compartimentele de tip turelă trebuie să fie considerate ca şi compartimente ale pompelor de marfă în scopul protecţiei lor contra incendiului conform regulii II-2/9.2.4 din SOLAS şi în scopul prevenirii pericolului de explozie conform regulii II- 2/4.5.10 din SOLAS. 3.3.2. Dacă încăperile de maşini pentru marfă se situează la extremitatea din spate a spaţiului de magazie situat cel mai spre pupa sau la extremitatea din faţă a spaţiului de magazie situat cel mai spre prova, limitele zonei de marfă, aşa cum s-a definit la 1.2.7, trebuie să fie prelungite astfel încât să includă încăperile de maşini pentru marfă pe întreaga lăţime şi înălţime a navei corespunzător spaţiului ocupat de acestea, precum şi zonele de punte situate deasupra acestor spaţii. 3.3.3. Dacă limitele zonei de marfă sunt prelungite conform prevederilor de la 3.3.2, peretele care separă încăperile de maşini pentru marfă de încăperile de locuit şi de încăperile de serviciu, de posturile de comandă şi de încăperile de maşini de categoria A, trebuie să fie amplasat astfel încât să se evite pătrunderea gazelor în aceste încăperi în urma unei avarii singulare a unei punţi sau a unui perete. 3.3.4. Compresoarele şi pompele de marfă pot fi acţionate de motoare electrice situate într-un spaţiu adiacent protejat la gaze, separat de un perete sau o punte, dacă spaţiul din jurul penetrării peretelui sau punţii asigură separarea etanşă la gaze a celor două spaţii. Alternativ acest echipament poate fi de asemenea acţionat de motoare electrice de un tip certificat de securitate adiacente acestora, dacă instalaţia electrică respectă cerinţele de la capitolul 10. 3.3.5. Amenajările din încăperile de maşini pentru marfă şi compartimentele de tip turelă trebuie să asigure accesul liber la ele, fără a prezenta pericol pentru personalul care poartă îmbrăcăminte de protecţie şi care are un aparat de respiraţie, iar în caz de accident să permită evacuarea din aceste spaţii a persoanelor care şi-au pierdut cunoştinţa. Cel puţin două uşi şi căi separate de evacuare trebuie să fie prevăzute în încăperile de maşini pentru marfă, cu excepţia faptului că o singură cale de evacuare poate fi acceptată dacă distanţa maximă de parcurs până la uşă este mai mică sau egală cu 5 m. 3.3.6. Personalul care poartă îmbrăcăminte de protecţie trebuie să poată avea acces cu uşurinţă la toate supapele necesare pentru manevrarea mărfii. Trebuie să se ia măsuri adecvate pentru a asigura drenarea compartimentelor pompelor şi compresoarelor. 3.3.7. Compartimentele de tip turelă trebuie să fie proiectate astfel încât să-şi menţină integritatea structurii în caz de explozie sau de degajare necontrolată de gaze sub presiune (suprapresiune şi/sau rupere fragilă) şi caracteristicile lor trebuie să se bazeze pe o analiză a riscurilor care ţine seama de capacitatea dispozitivelor de decompresiune. 3.4. Posturi de comandă pentru operaţiuni cu marfa 3.4.1. Orice post de comandă pentru operaţiuni cu marfa trebuie să fie situat deasupra punţii expuse la intemperii şi poate fi amplasat în interiorul zonei de marfă. Postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa poate fi situat în interiorul încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu sau al posturilor de comandă cu condiţia respectării următoarelor prevederi: .1 postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa să fie o zonă protejată la gaze; .2 dacă intrarea corespunde prevederilor de la 3.2.4.1, postul de comandă poate avea acces la încăperile descrise mai sus; şi .3 dacă intrarea nu corespunde prevederilor de la 3.2.4.1, postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa nu trebuie să aibă acces la încăperile descrise mai sus şi pereţii de separare pentru aceste încăperi trebuie să fie izolaţi cu construcţii de tip A-60. 3.4.2. În cazul în care postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa este proiectat ca o încăpere protejată la gaze, aparatele trebuie să fie, în măsura în care este posibil, cu citire indirectă şi trebuie, în orice caz, să fie proiectate astfel încât să împiedice orice scurgere de gaze în atmosfera acestei încăperi. Instalarea detectorului de gaze în postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa nu va determina considerarea acestui post ca şi zonă cu potenţial pericol la gaze dacă el este instalat în conformitate cu prevederile de la 13.6.11. 3.4.3. În cazul în care postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa al navelor care transportă mărfuri inflamabile este o încăpere cu potenţial pericol la gaze, trebuie să fie eliminată orice sursă de aprindere şi orice echipament electric trebuie să fie instalat în conformitate cu prevederile capitolului 10. 3.5. Accesul la spaţiile din zona de marfă 3.5.1. Trebuie să fie posibilă examinarea vizuală a cel puţin uneia dintre feţele structurii interne a corpului dublu al navei fără demontarea vreunui element de structură fixă sau a vreunei instalaţii fixe. Dacă această examinare vizuală, fie că este sau nu este însoţită de inspecţiile prevăzute la 3.5.2, 4.6.2.4 sau 4.20.3.7, este posibil a fi efectuată doar la suprafaţa exterioară a corpului dublu al navei, atunci suprafaţa interioară a corpului dublu al navei nu trebuie să fie peretele unui tanc pentru combustibil lichid. 3.5.2. Trebuie să fie posibilă examinarea uneia dintre feţele oricărei izolaţii în spaţiile de magazie. Dacă integritatea sistemului de izolaţie se poate verifica inspectând din exterior pereţii spaţiului de magazie, atunci când tancurile se află la temperatura de serviciu, nu mai este necesară examinarea uneia din feţele izolaţiei spaţiului de magazie. 3.5.3. Amenajările pentru spaţiile de magazie, spaţiile goale şi alte spaţii precum şi tancurile de marfă, care pot fi considerate drept zone cu potenţial pericol la gaze, trebuie să fie dispuse astfel încât să permită accesul şi examinarea de către un personal care poartă îmbrăcăminte de protecţie şi are un aparat de respiraţie, iar în caz de accident să permită evacuarea din aceste spaţii a persoanelor rănite şi/sau care şi-au pierdut cunoştinţa. Aceste amenajări trebuie să corespundă următoarelor prevederi: .1 Accesul trebuie să fie asigurat după cum urmează: .1 la toate tancurile de marfă. Accesul trebuie să fie direct de la puntea expusă la intemperii; .2 prin deschideri orizontale, capace sau guri de vizitare. Dimensiunile deschiderii trebuie să fie suficient de mari pentru a permite unei persoane care poartă un aparat de respiraţie să urce sau să coboare pe o scară înclinată fără a fi obstrucţionată şi pentru a permite scoaterea cu uşurinţă a unei persoane rănite aflată pe fundul spaţiului respectiv. Dimensiunile minime ale acestor deschideri nu trebuie să fie mai mici de 600 mm x 600 mm; .3 prin deschideri verticale sau prin guri de vizitare care să permită traversarea spaţiului pe întreaga sa lungime şi lăţime. Dimensiunile minime ale deschiderii nu trebuie să fie mai mici de 600 mm x 800 mm şi la o înălţime de cel mult 600 mm pornind de la învelişul fundului în cazul în care nu sunt prevăzute trepte sau alte mijloace de sprijin pentru picioare; şi .4 deschiderile circulare pentru acces de la tancurile de tip C trebuie să aibă un diametru de cel puţin 600 mm. .2 Dimensiunile indicate la 3.5.3.1.2 şi. 3.5.3.1.3. pot fi reduse dacă pot fi respectate prevederile de la 3.5.3 conform cerinţelor Administraţiei. .3 Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară, cerinţele de la 3.5.3.1.2 şi 3.5.3.1.3 nu se aplică spaţiilor separate de un spaţiu de magazie printr-un singur perete metalic etanş la gaze. Aceste spaţii trebuie să fie prevăzute cu acces direct sau indirect spre puntea expusă la intemperii, excluzând orice zonă închisă protejată la gaze. .4 Accesul necesar în scopul efectuării inspectării trebuie să fie un acces proiectat pentru a traversa structurile situate dedesubtul şi deasupra tancurilor de marfă, care trebuie să aibă cel puţin secţiunile indicate la 3.5.3.1.3. .5 În sensul prevederilor de la 3.5.1 sau 3.5.2 se aplică următoarele prevederi: .1 dacă se impune traversare între suprafaţa ce va fi inspectată, care este plată sau curbă, şi structuri, ca de exemplu traverse de punte, montanţi, coaste, carlingi etc., distanţa dintre suprafaţa şi marginea liberă a elementului structural trebuie să fie de cel puţin 380 mm. Distanţa dintre suprafaţa ce va fi inspectată şi suprafaţa la care se prind elementele structurale indicate mai sus, de exemplu puntea, peretele etanş sau bordajul, trebuie să fie de cel puţin 450 mm în cazul unei suprafeţe curbe a tancului (de exemplu tanc de tip C) sau de 600 mm în cazul unei suprafeţe plate a tancului (de exemplu tanc de tip A) (a se vedea figura 3.1); .2 dacă nu se impune traversare între suprafaţa ce va fi inspectată şi oricare parte a structurii, atunci, din motive de vizibilitate, distanţa dintre marginea liberă a acelui element structural şi suprafaţa ce va fi inspectată trebuie să fie de 50 mm sau jumătate din lăţimea feţei plate a structurii, luându-se în considerare valoarea cea mai mare dintre acestea (a se vedea figura 3.2); .3 dacă în cazul inspectării unei suprafeţe curbe unde se prevede traversare între această suprafaţă şi o altă suprafaţă, plată sau curbă, la care nu se prinde niciun element structural, distanţa dintre aceste suprafeţe trebuie să fie de cel puţin 380 mm (a se vedea figura 3.3). Dacă nu se impune traversare între suprafaţa curbă şi o altă suprafaţă, o distanţă mai mică de 380 mm poate fi acceptată ţinând seama de forma suprafeţei curbe; .4 dacă în cazul inspectării unei suprafeţe aproximativ plate, unde se impune traversare între două suprafeţe aproximativ plate şi aproximativ paralele la care nu se prinde niciun element structural, distanţa dintre aceste suprafeţe trebuie să fie de cel puţin 600 mm. Dacă sunt prevăzute scări înclinate fixe de acces, o distanţă de siguranţă de cel puţin 450 mm trebuie să fie prevăzute pentru acces (a se vedea figura 3.4); .5 distanţele minime dintre un bazin de decantare al tancului şi structura dublu fundului adiacentă în dreptul unui puţ de aspiraţie nu trebuie să fie mai mici decât acelea indicate în figura 3.5. (figura 3.5 indică faptul că distanţa dintre suprafeţele plane ale bazinului de decantare şi puţ este de minimum 150 mm şi că distanţa liberă între marginea dintre plafonul dublului fund şi peretele vertical al puţului şi punctul de cotitură dintre suprafaţa sferică sau circulară şi bazinul tancului este de cel puţin 380 mm). Dacă nu există puţ de aspiraţie, distanţa dintre bazinul de decantare al tancului de marfă şi dublu fund nu trebuie să fie mai mică de 50 mm; .6 distanţa dintre domul tancului de marfă şi structurile punţii trebuie să fie de cel puţin 150 mm (a se vedea figura 3.6); .7 trebuie să fie instalat un eşafodaj fix sau mobil dacă este necesar pentru examinarea tancurilor de marfă, suporţilor şi prinderilor tancurilor de marfă (de exemplu sisteme antiruliu, antitangaj şi antiflotaţie), a izolaţiei tancurilor de marfă. Acest eşafodaj nu trebuie să reducă distanţele prevăzute la 3.5.3.5.1 până la 3.5.3.5.4; şi .8 dacă conductele de ventilaţie fixe sau mobile trebuie să fie instalate în conformitate cu prevederile de la 12.1.2, aceste conducte nu trebuie să reducă distanţele prevăzute la 3.5.3.5.1 până la 3.5.3.5.4. 3.5.4. Accesul de pe puntea deschisă expusă la intemperii spre încăperile protejate la gaze trebuie să fie situat în exteriorul zonelor cu potenţial pericol la gaze, aşa cum s-a indicat la capitolul 10, în afară de cazul în care accesul se face prin intermediul unei camere de ecluzare în conformitate cu prevederile de la 3.6. 3.5.5. Compartimentele de tip turelă trebuie să fie amenajate cu două mijloace de acces/evacuare independente. 3.5.6. Accesul dintr-o zonă cu potenţial pericol la gaze situată sub puntea expusă la intemperii într-o zonă protejată la gaze nu este permis. 3.6. Camere de ecluzare 3.6.1. Accesul dintr-o zonă cu potenţial pericol la gaze situată sub puntea expusă la intemperii şi spaţiile protejate la gaze trebuie să se facă printr-o cameră de ecluzare. Această cameră de ecluzare trebuie să aibă două uşi metalice, cu autoînchidere, suficient de etanşe la gaze, care nu sunt prevăzute cu niciun dispozitiv de închidere, care pot menţine o suprapresiune şi care sunt situate la o distanţă de cel puţin 1,5 m, dar nu mai mult de 2,5 m una faţă de alta. Spaţiul camerei de ecluzare trebuie să fie ventilat mecanic dintr-un spaţiu protejat la gaze, iar suprapresiunea trebuie să fie menţinută la nivelul zonei cu potenţial pericol la gaze de pe puntea deschisă expusă la intemperii. 3.6.2. Dacă spaţiile sunt protejate prin presurizare, ventilaţia trebuie să fie proiectată şi montată în conformitate cu normele recunoscute*5). *5) Ca în publicaţiile recomandate de către Comisia internaţională de electrotehnică (IEC), în special Publicaţia IEC 60092-502:1999. 3.6.3. Trebuie să se prevadă un dispozitiv de alarmă sonoră şi vizuală destinat să semnalizeze în ambele părţi ale camerei de ecluzare. Alarma sonoră trebuie să indice dacă una din uşi este deschisă. Alarma sonoră trebuie să semnalizeze în ambele părţi ale camerei de ecluzare dacă una din uşi nu este închisă. 3.6.4. La bordul navelor care transportă produse inflamabile, echipamentul electric, care se află în încăperile protejate prin camerele de ecluzare şi nu este de tip în execuţie antiexplozivă, trebuie să fie scos de sub tensiune atunci când există o pierdere de suprapresiune în aceste încăperi. 3.6.5. Echipamentul electric utilizat pentru manevre, ancorare şi legare, precum şi pompele pentru incendiu în caz de avarie, care se află în încăperi protejate prin camere de ecluzare, trebuie să fie de tip în execuţie antiexplozivă. 3.6.6. Spaţiul cu camere de ecluzare trebuie să fie supravegheat în vederea detectării vaporilor proveniţi de la marfă (a se vedea 13.6.2). 3.6.7. Sub rezerva prevederilor Convenţiei internaţionale asupra liniilor de încărcare în vigoare, înălţimea pragului uşilor nu d trebuie să fie mai mică de 300 mm. 3.7. Măsuri privind santina, balastul şi combustibilul lichid 3.7.1. Dacă marfa este transportată într-un sistem de stocare a mărfii care nu necesită o barieră secundară, spaţiile de magazie trebuie să fie prevăzute cu instalaţii corespunzătoare de drenare care să nu fie racordate la încăperea de maşini. Trebuie să fie prevăzute mijloace care să permită detectarea oricărei scurgeri. 3.7.2. Dacă există o barieră secundară, trebuie să fie prevăzute instalaţii corespunzătoare de drenare în cazul în care prin părţile învecinate ale structurii navei se produce vreo scurgere în spaţiile de magazie sau în spaţiile de izolaţie. Aspiraţia nu trebuie să ducă la pompele situate în interiorul încăperii de maşini. Trebuie să fie prevăzute mijloace care să permită detectarea acestei scurgeri. 3.7.3. Spaţiile de magazie sau spaţiile pentru bariere de la navele care au tancuri independente de tip A trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de drenare corespunzătoare pentru manevrarea mărfii lichide în caz de scurgere a mărfii sau de avariere a tancurilor de marfă. Această instalaţie trebuie să fie prevăzută pentru redirijarea oricăror scurgeri de marfă în tubulatura de marfă lichidă. 3.7.4. Instalaţia indicată la 3.7.3 trebuie să fie prevăzută cu un manşon de racordare detaşabil. 3.7.5. Spaţiile de balast, inclusiv chila tunel utilizată ca tubulatură pentru balast, tancurile de combustibil lichid şi spaţiile protejate la gaze pot fi racordate la pompele din încăperile de maşini. Chilele tunel, prin care trec tubulaturi de balast, pot fi racordate la pompele din încăperile de maşini cu condiţia ca racordurile să fie scoase direct la aceste pompe şi cu condiţia ca refulările acestora să se efectueze direct peste bord, fără să existe posibilitatea de a se realiza comunicarea instalaţiilor cu tubulaturi care provin de la chilele tunel cu instalaţiile cu tubulaturi care deservesc spaţiile protejate la gaze, prin intermediul unor supape sau colectoare. Aerisirile pompelor nu trebuie să se deschidă în încăperile de maşini. 3.8. Măsuri privind încărcarea şi descărcarea pe la prova sau pupa navei 3.8.1. Conform prevederilor din această secţiune şi din capitolul 5, tubulatura de marfă poate să fie instalată astfel încât să permită încărcarea şi descărcarea pe la prova sau pupa navei. 3.8.2. Tubulaturile de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa navei, care se extind dincolo de încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă, nu trebuie să fie utilizate pentru transferul de produse care necesită transportul la bordul unei nave de tipul 1G. Aceste tubulaturi nu trebuie să fie utilizate pentru transferul produselor toxice indicate la 1.2.53, dacă presiunea de calcul este mai mare de 2,5 MPa. 3.8.3. Nu se permite utilizarea echipamentelor portabile. 3.8.4.1. Intrările, aerisirile şi deschiderile încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu, încăperilor de maşini şi posturilor de comandă nu trebuie să fie orientate spre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova şi pupa navei. Ele trebuie să fie situate pe peretele lateral al suprastructurii sau rufului la o distanţă egală cu cel puţin 4% din lungimea navei, dar nu mai mică de 3 m, de la extremitatea suprastructurii sau rufului care se află înspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul al instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa navei. Totuşi, această distanţă nu trebuie să depăşească 5 m. 3.8.4.2. Ferestrele şi hublourile dinspre amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi acelea de pe pereţii laterali ai suprastructurii sau rufului, care se situează în cadrul distanţei mai sus menţionată, trebuie să fie de tip fix (fără posibilitate de deschidere). 3.8.4.3. În plus, în timpul utilizării instalaţiilor de încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa navei, toate uşile, porţile şi alte deschideri din bordul corespunzător al suprastructurii sau rufului trebuie să fie menţinute închise. 3.8.4.4. În cazul navelor mici, care nu corespund prevederilor de la 3.2.4.1 până la 3.2.4.4 şi 3.8.4.1 până la 3.8.4.3, Administraţia poate aproba derogări de la prevederile mai sus menţionate. 3.8.5. Deschiderile punţilor şi orificiile de admisie aer şi de refulare de la încăperile situate la mai puţin de 10 m de racordul de legătură cu uscatul trebuie să fie menţinute închise atunci când sunt utilizate instalaţiile de încărcare şi de descărcare pe la prova sau pupa navei. 3.8.6. Instalaţiile de combatere a incendiului prevăzute pentru zonele de încărcare şi de descărcare pe la prova sau pupa navei trebuie să corespundă prevederilor de la 11.3.1.4 şi 11.4.6. 3.8.7. Trebuie să fie prevăzute mijloace de comunicare între postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa şi amplasamentul racordului de legătură cu uscatul şi, dacă este necesar, trebuie să fie aprobate din punct de vedere al siguranţei utilizării în zone cu potenţial pericol la gaze. Figura 3.1 (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.2 (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.3 (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.4 (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.5 (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.6 (a se vedea imaginea asociată) CAP. 4 STOCAREA MĂRFII Scop De a asigura izolarea mărfii în siguranţă în conformitate cu toate condiţiile de proiectare şi exploatare ţinând seama de natura mărfii transportate. Aceasta înseamnă luarea măsurilor pentru: .1 asigurarea rezistenţei la sarcinile definite; .2 menţinerea încărcăturii în stare lichidă; .3 proiectarea sau protejarea structurii corpului navei la expunerea la temperatură scăzută; şi .4 împiedicarea pătrunderii apei sau aerului în sistemul de stocare a mărfii. 4.1. Definiţii 4.1.1. Un punct rece este o parte din suprafaţa corpului navei sau a izolaţiei termice unde apare o scădere de temperatură în raport cu temperatura minimă admisibilă a corpului navei sau a structurii sale adiacente sau în raport cu posibilităţile de proiectare a instalaţiilor de control al presiunii/temperaturii mărfii prevăzute în capitolul 7. 4.1.2. Presiunea de calcul a vaporilor "P(0)" este presiunea maximă efectivă la partea superioară a tancului, care va fi utilizată la proiectarea tancului 4.1.3. Temperatura de calcul pentru alegerea materialelor este temperatura minimă la care se poate încărca sau transporta marfa în tancurile de marfă. 4.1.4. Tancuri independente sunt tancuri autoportante. Acestea nu fac parte din corpul navei şi nu sunt absolut necesare pentru Rezistenţa corpului navei. Există trei categorii de tancuri independente care sunt menţionate la 4.21, 4.22 şi 4.23. 4.1.5. Tancuri cu membrană sunt tancuri neautoportante care se compun dintr-un perete (membrană) subţire etanş la lichide şi gaze susţinut prin intermediul izolaţiei de către structura adiacentă a corpului navei. Tancurile cu membrană sunt descrise la 4.24. 4.1.6. Tancuri structurale sunt tancuri care fac parte din corpul navei şi care sunt supuse aceloraşi sarcini care acţionează pe structura adiacentă a corpului navei. Tancurile structurale sunt descrise la 4.25. 4.1.7. Tancuri cu semi-membrană sunt tancuri neautoportante în condiţii de încărcare care se compun dintr-un perete, ale cărui elemente componente sunt susţinute prin intermediul izolaţiei, de către structura adiacentă a corpului navei. Tancurile cu semi-membrană sunt descrise la 4.26. 4.1.8. În plus faţă de definiţiile de la 1.2, definiţiile date în acest capitol se vor aplica întregului Cod. 4.2. Aplicare Dacă nu se specifică altfel în partea E, cerinţele din părţile A până la D trebuie să se aplice tuturor tipurilor de tancuri, inclusiv acelora prevăzute în partea F. PARTEA A STOCAREA MĂRFII 4.3. Cerinţe de exploatare 4.3.1. Durata de viaţă a sistemului de stocare a mărfii luată în calcul la proiectare nu trebuie să fie mai mică decât durata de viaţă a navei luată în calcul la proiectare. 4.3.2. Sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie proiectate pentru condiţiile de mediu din Atlanticul de Nord şi diagramele de dispersie corespunzătoare stării mării pe termen lung în scopul navigării fără restricţii. Condiţii mai puţin restrictive de mediu, care corespund utilizării prevăzute, pot fi acceptate de către Administraţie pentru sistemele de stocare a mărfii utilizate în mod exclusiv pentru navigarea supusă restricţiilor. Condiţii de mediu mai stricte pot fi necesare pentru sistemele de stocare a mărfii exploatate în condiţii mai severe decât în condiţiile de mediu din Atlanticul de Nord. 4.3.3. Sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie proiectate cu limite de siguranţă corespunzătoare: .1 pentru a rezista, în stare intactă, la condiţiile de mediu anticipate pentru durata de viaţă luată în calcul la proiectarea sistemului de stocare a mărfii şi la condiţiile de încărcare aplicabile, care includ condiţiile pentru o încărcătură completă omogenă şi pentru o încărcătură parţială, umplerea parţială în limitele stabilite şi încărcăturile de balast în voiaj; şi .2 care sunt adecvate pentru incertitudini în încărcări, modelare structurală, oboseală, coroziune, efecte termice, variabilitatea materialelor, îmbătrânire şi toleranţe de construcţie. 4.3.4. Rezistenţa structurală a sistemului de stocare a mărfii trebuie să fie evaluată în raport cu modurile de avariere, incluzând deformarea plastică, flambajul şi oboseala, dar fără a se limita la acestea. Condiţiile specifice de proiectare, care trebuie să fie luate în considerare la proiectarea fiecărui sistem de stocare a mărfii, sunt indicate la 4.21 până la 4.26. În continuare sunt menţionate trei categorii principale privind condiţiile de proiectare: .1 Condiţia de proiectare finală - structura sistemului de stocare a mărfii şi componentele acestei structuri trebuie să reziste la sarcinile ce pot fi exercitate în timpul construcţiei sistemului, la efectuarea încercărilor şi la utilizarea sa anticipată în exploatare, fără pierderea integrităţii structurii. Proiectarea trebuie să ia în considerare combinaţiile corespunzătoare ale următoarelor sarcini: .1 presiune internă; .2 presiune externă; .3 sarcini dinamice datorate mişcărilor navei; .4 sarcini termice; .5 sarcini datorate mişcărilor lichidului; .6 sarcini care corespund deformărilor navei; .7 greutatea tancului şi a mărfii cu reacţia corespunzătoare în dreptul suporţilor; .8 greutatea izolaţiei; .9 sarcini în dreptul pilonilor şi a altor elemente de fixare; şi .10 sarcini de încercare. .2 Condiţii de proiectare privind comportamentul la oboseală - structura sistemului de stocare a mărfii şi a componentelor acestei structuri nu vor intra sub incidenţa încărcării ciclice acumulate. .3 Sistemul de stocare a mărfii trebuie să respecte următoarele criterii: .1 Coliziune - sistemul de stocare a mărfii trebuie să fie amplasat într-un loc protejat în conformitate cu prevederile de la 2.4.1 şi să reziste sarcinilor de coliziune indicate la 4.15.1 fără deformarea suporţilor sau structurii tancului în dreptul suporţilor astfel încât să pună în pericol structura tancului. .2 Incendiu - sistemul de stocare a mărfii trebuie să menţină, fără distrugere, creşterea presiunii interne indicată la 8.4.1, conform cazurilor de incendiu prevăzute a avea loc în acesta. .3 Inundarea unui compartiment care a produs flotabilitatea la tanc - dispozitivele antiflotaţie trebuie să reziste la forţele crescătoare indicate la 4.15.2 şi nu trebuie să aibă deformări plastice care ar putea produce o avarie la corpul navei. 4.3.5. Trebuie să fie luate măsuri pentru a se asigura că dimensionarea prevăzută respectă cerinţele privind Rezistenţa structurală şi va fi menţinută pe toată durata proiectării. Măsurile pot include selecţia materialului, acoperirile, adaosurile de coroziune, protecţie catodică şi inertizarea, dar fără a se limita la acestea. Nu este necesar ca toleranţa la coroziune să fie cerută în plus faţă de grosimea rezultată din analiza structurală. Totuşi, în cazul în care nu există un control al mediului, cum ar fi inertizarea în jurul tancului de marfă, sau în cazul în care marfa este de natură corozivă, Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate solicita o toleranţă corespunzătoare de coroziune. 4.3.6. Un plan de inspecţie/sondaj a sistemului de stocare a mărfii trebuie să fie elaborat şi aprobat de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. Acest plan trebuie să identifice zonele care necesită examinarea lor în timpul inspecţiilor efectuate pe parcursul duratei de viaţă a sistemului de stocare a mărfii şi, în mod special, în timpul efectuării tuturor inspecţiilor şi a întreţinerii necesare în cadrul exploatării pe baza cărora au fost selectaţi parametrii de proiectare a sistemului de stocare a mărfii. Sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie proiectate, construite şi echipate pentru a oferi mijloacele adecvate de acces la zonele care necesită examinarea, aşa cum s-a indicat în planul de inspecţie/sondaj. Sistemele de stocare a mărfii, inclusiv toate echipamentele interne corespunzătoare acestora, trebuie să fie proiectate şi construite pentru a asigura siguranţa în timpul operaţiunilor, inspectării şi întreţinerii (a se vedea 3.5). 4.4. Principii de siguranţă aplicate sistemelor de stocare a mărfii 4.4.1. Sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie echipate cu o barieră secundară completă, etanşă la lichid care poate să reţină în condiţii de siguranţă toate scurgerile care ar putea să apară la trecerea prin bariera primară şi, în ceea ce priveşte sistemul de izolaţie termică, să împiedice scăderea temperaturii structurii navei până la un nivel periculos. 4.4.2. Totuşi, dimensiunile şi configuraţia sau dispunerea barierei secundare pot fi reduse în cazul în care un nivel echivalent de siguranţă este demonstrat în conformitate cu cerinţele de la 4.4.3. până la 4.4.5, după caz. 4.4.3. Sistemele de stocare a mărfii, pentru care s-a stabilit că probabilitatea ca avaria structurală să evolueze într-o stare critică este extrem de scăzută, dar atunci când nu poate fi exclus riscul producerii scurgerilor prin bariera primară, trebuie să fie echipate cu o barieră secundară parţială şi un mic sistem de protecţie împotriva scurgerilor, capabil de manipularea şi evacuarea scurgerilor în condiţii de deplină siguranţă. Acest dispozitiv trebuie să respecte următoarele cerinţe: .1 evoluţia avariei, care poate fi identificată în mod sigur înainte de a se transforma într-o stare critică (de exemplu prin detectarea gazelor sau inspecţie), trebuie să se producă pe parcursul unei perioade de timp suficient de lungă pentru ca măsurile de remediere să poată fi luate; şi .2 evoluţia avariei, care nu poate fi identificată cu certitudine înainte de a se transforma într-o stare critică, trebuie să fie o evoluţie anticipată pe o perioadă de timp care este mult mai mare decât durata de viaţă preconizată a tancului. 4.4.4. Nicio barieră secundară nu este necesară în cazul sistemelor de stocare a mărfii, de exemplu la tancuri independente de tip C, unde probabilitatea producerii avariilor structurale şi scurgerilor prin bariera primară este extrem de scăzută şi poate fi neglijată. 4.4.5. Nicio barieră secundară nu este necesară dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică este mai mare sau egală cu -10°C. 4.5. Bariere secundare adaptate la tipurile de tancuri Barierele secundare adaptate la tipurile de tancuri definite la 4.21 până la 4.26 trebuie să fie dotate conform tabelului de mai jos:
┌─────────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│Temperatura │Mai mare │Între │ │
│mărfii la │sau egală│-10°C şi │Mai mică │
│presiunea │cu │-55°C │de -55°C │
│atmosferică │-10şC │ │ │
├─────────────┼─────────┼─────────┼─────────┤
│ │Nu se │Corpul │Barieră │
│ │prevede │poate │secundară│
│Tip principal│nici o │servi ca │distinctă│
│de tanc │barieră │şi │dacă se │
│ │secundară│barieră │prevede │
│ │ │secundară│ │
├─────────────┼─────────┼─────────┴─────────┤
│ │ │Tip de tanc │
│ │ │neautorizat în mod │
│ │ │normal1 Cu barieră │
│Structural Cu│ │secundară completă │
│membrană Cu │ │Cu barieră │
│semi-membrană│ │secundară completă2│
│Independent: │ │Cu barieră │
│- tip A - tip│ │secundară completă │
│B - tip C │ │Cu barieră │
│ │ │secundară parţială │
│ │ │Nu se prevede nicio│
│ │ │barieră secundară │
├─────────────┴─────────┴───────────────────┤
│Nota 1: În mod normal, o barieră secundară │
│completă se prevede dacă mărfurile cu o │
│temperatură la presiunea atmosferică │
│situată sub -10°C sunt autorizate în │
│conformitate cu prevederile de la 4.25.1. │
│Nota 2: În cazul tancurilor cu │
│semi-membrană care corespund din toate │
│punctele de vedere prevederilor aplicabile │
│tancurilor independente de tip B, cu │
│excepţia modului de susţinere, │
│Administraţia poate, ca urmare a unei │
│examinări speciale, să accepte o barieră │
│secundară parţială. │
└───────────────────────────────────────────┘
4.6. Proiectarea barierelor secundare 4.6.1. Dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică nu este mai mică de -55°C, structura corpului navei poate servi ca şi barieră secundară în următoarele condiţii: .1 materialul corpului navei trebuie să fie adaptat la temperatura mărfii la presiunea atmosferică în conformitate cu prevederile de la 4.19.1.4; şi .2 proiectarea trebuie să fie făcută astfel încât această temperatură să nu supună corpul navei la tensiuni inadmisibile ale corpului. 4.6.2. Bariera secundară trebuie să fie proiectată astfel încât să îndeplinească următoarele condiţii: .1 să poată reţine pentru o perioadă de 15 zile orice scurgere posibilă de marfă lichidă, în afară de cazul în care se aplică diferite prevederi pentru anumite voiaje, ţinând cont de spectrul sarcinilor indicat la 4.18.2.6; .2 fenomenele fizice, mecanice sau acelea legate de operaţiuni de exploatare care se produc în tancul de marfă şi care ar putea cauza avarierea barierei primare nu trebuie să afecteze buna funcţionare a barierei secundare şi invers; .3 avarierea unui suport sau a unei prinderi de structura corpului navei nu va duce la pierderea etanşeităţii la lichid a barierei primare şi secundare; .4 să poată fi verificată periodic cu privire la eficacitatea sa prin mijloace acceptate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. Acest lucru se poate face prin intermediul unei examinări vizuale sau a unei probe la presiune/depresiune sau prin alte mijloace adecvate efectuate în conformitate cu o metodă documentată convenită cu Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său; .5 metodele prevăzute la .4 de mai sus trebuie să fie aprobate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său şi, dacă se aplică metoda de încercare, trebuie să includă următoarele: .1 informaţii detaliate cu privire la dimensiunea defectelor care sunt acceptabile şi poziţia lor în interiorul barierei secundare, înainte ca eficacitatea etanşeităţii sale la lichid să fie afectată; .2 acurateţea şi gama de valori ale metodei propuse pentru detectarea defectelor de la .1 de mai sus; .3 factorii de scalare ce vor fi utilizaţi în stabilirea criteriilor de acceptare, dacă încercarea pe model la scara reală nu a fost realizată; şi .4 efectele încărcării ciclice termice şi mecanice asupra eficacităţii încercării propuse; şi .5 bariera secundară trebuie să-şi îndeplinească funcţiile la un unghi static de bandare de 30°. 4.7. Bariere secundare parţiale şi mici sisteme de protecţie împotriva scurgerilor de la bariera primară 4.7.1. Barierele secundare parţiale permise conform prevederilor de la 4.4.3 trebuie să fie utilizate cu un mic sistem de protecţie la scurgere şi să îndeplinească toate cerinţele de la 4.6.2. Acest mic sistem de protecţie împotriva scurgerilor trebuie să includă un mijloc pentru a detecta o scurgere de la bariera primară, care poate fi, de exemplu, un ecran de protecţie la pulverizare pentru a devia eventualele mărfuri lichide în jos, în bariera secundară parţială, precum şi un mijloc de îndepărtare a excesului de lichid, care poate fi evaporarea naturală. 4.7.2. Capacitatea barierei secundare parţiale trebuie să fie determinată pe baza scurgerii de marfă care corespunde extinderii avariei ce rezultă din spectrul de sarcini indicat la 4.18.2.6, după detectarea iniţială a unei scurgeri de la bariera primară. Se poate lua în considerare evaporarea lichidului, viteza de scurgere a lichidului, capacitatea de pompare şi alţi factori relevanţi. 4.7.3. Detectarea scurgerilor de lichid prevăzute se poate face prin intermediul unor senzori de lichide, prin utilizarea eficientă a instalaţiilor de control al presiunii, temperaturii sau de detectare a gazelor sau prin orice combinaţie a acestor mijloace. 4.8. Elemente de susţinere 4.8.1. Tancurile de marfă trebuie să fie susţinute de corpul navei astfel încât să se evite orice mişcare a tancului sub efectul sarcinilor statice şi dinamice definite la 4.12 până la 4.15, după caz, permiţând însă contracţia şi dilatarea tancului sub efectul variaţiilor de temperatură şi al deformaţiilor corpului navei, fără a se induce tensiuni suplimentare în tanc şi corpul navei. 4.8.2. La tancurile independente trebuie să fie prevăzute sisteme de susţinere antiflotaţie, care trebuie să poată rezista la sarcinile indicate la 4.15.2 fără să apară vreo deformare plastică care ar putea produce o avariere a structurii corpului navei. 4.8.3. Suporţii şi elementele de susţinere trebuie să reziste la sarcinile indicate la 4.13.9 şi 4.15, dar aceste sarcini nu trebuie să fie combinate între ele sau cu sarcinile induse de val. 4.9. Structură şi echipamente asociate 4.9.1. Sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie proiectate pentru a rezista la sarcinile impuse de structura şi echipamentele asociate care includ suporţii pentru pompe, domurile de marfă, pompele şi tubulatura de marfă, pompele şi conductele de drenaj, conductele pentru azot, gurile de acces, scările, trecerile de tubulaturi, indicatoarele de nivel de lichid, indicatoarele independente de alarmă de nivel, duzele de pulverizare şi sistemele de aparatură (cum ar fi manometre, indicatori de temperatură şi extensometre). 4.10. Izolaţia termică 4.10.1. Izolaţia termică trebuie să fie prevăzută, dacă se cere, pentru a proteja corpul navei de temperaturile situate sub valorile admisibile (a se vedea 4.19.1) şi pentru a limita fluxul de căldură în tanc la nivelurile care pot fi menţinute de instalaţiile de control al presiunii şi temperaturii prevăzute în capitolul 7. 4.10.2. La determinarea grosimii izolaţiei, trebuie să se ţină cont de cantitatea de căldură admisibilă pentru evaporare în corelaţie cu instalaţia de relichefiere de la bord, cu maşinile principale de propulsie sau cu orice altă instalaţie de control al temperaturii. PARTEA B SARCINI DE CALCUL 4.11. Generalităţi Această secţiune indică sarcinile de calcul care vor fi luate în considerare în legătură cu cerinţele de la 4.16, 4.17 şi 4.18, inclusiv: .1 categoriile de sarcini (permanente, de exploatare, de mediu şi accidentale) şi descrierea sarcinilor; .2 măsura în care aceste sarcini se vor lua în considerare în funcţie de tipul de tanc şi acest lucru este detaliat în paragrafele următoare; şi .3 tancurile, împreună cu suporţii lor şi alte elemente de fixare, care trebuie să fie proiectate ţinând seama de combinaţiile corespunzătoare ale sarcinilor indicate mai jos. 4.12. Sarcini permanente 4.12.1. Sarcini gravitaţionale Greutatea tancului, izolaţia termică, sarcinile exercitate de suporţii pompelor şi alte elemente de fixare trebuie să fie luate în considerare. 4.12.2. Sarcini externe permanente Sarcinile gravitaţionale ale structurilor şi a echipamentelor ce acţionează pe partea exterioară a tancului trebuie să fie luate în considerare. 4.13. Sarcini de exploatare 4.13.1. Sarcinile care rezultă în urma utilizării operaţionale a instalaţiilor tancului trebuie să fie clasificate ca şi sarcini de exploatare. Toate sarcinile de exploatare care sunt esenţiale pentru asigurarea integrităţii instalaţiilor tancului, în toate condiţiile de proiectare, trebuie să fie luate în considerare. La definirea sarcinilor de exploatare trebuie să se ia în considerare cel puţin efectele următoarelor criterii, după caz. .1 presiunea internă; .2 presiunea externă; .3 sarcinile induse termic; .4 vibraţii; .5 sarcini datorate interacţiunilor; .6 sarcini aferente construcţiei şi instalării; .7 sarcini de încercare; .8 sarcini cauzate de înclinarea statică; şi .9 greutatea mărfii. 4.13.2. Presiunea internă .1 În toate cazurile, inclusiv 4.13.2.2, P(0) nu trebuie să fie mai mică decât MARVS. .2 În cazul tancurilor de marfă la care nu există niciun control al temperaturii şi în care presiunea încărcăturii este dictată numai de temperatura mediului ambiant, P(0) nu trebuie să fie mai mică decât presiunea efectivă a vaporilor încărcăturii la o temperatură de 45°C, cu excepţia următoarelor condiţii: .1 Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate accepta valori mai mici pentru temperatura ambientală în cazul navelor care operează în zonele cu restricţii. În caz contrar, pot fi necesare valori mai ridicate ale temperaturii ambientale; şi .2 în cazul navelor care efectuează voiaje cu o durată limitată, P(0) poate fi calculată pe baza creşterii efective a presiunii în timpul voiajului şi se poate lua în considerare izolarea termică a tancurilor. .3 În conformitate cu cerinţele speciale ale Administraţiei şi cu limitările indicate la 4.21 până la 4.26, la diferite tipuri de tancuri, o presiune a vaporilor P(h) mai mare decât P(0) poate fi acceptată în condiţiile specifice unui sit (port sau alte locaţii), în cazul în care sarcinile dinamice sunt reduse. Toate reglajele efectuate la supapele de siguranţă în conformitate cu prezentul alineat trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate. .4 Presiunea internă P(eq) rezultă din presiunea de calcul a vaporilor P(0) sau P(h) şi din presiunea maximă corespunzătoare dinamică a lichidului P(gd), dar fără să includă efectele datorate mişcărilor lichidului. Formulele recomandate pentru calcularea presiunii dinamice corespunzătoare a lichidului P(gd) sunt indicate la 4.28.1. 4.13.3. Presiunea externă Sarcinile din presiunea externă de calcul trebuie să se bazeze pe diferenţa dintre presiunea internă minimă şi presiunea externă maximă la care orice parte a tancului poate fi supusă simultan. 4.13.4. Sarcinile induse termic 4.13.4.1. În cazul tancurilor destinate mărfurilor cu temperaturi mai mici de -55°C, trebuie să se ia în considerare sarcinile tranzitorii induse termic care apar în timpul perioadelor de răcire. 4.13.4.2. Sarcinile permanente induse termic trebuie să fie luate în considerare în cazul sistemelor de stocare a mărfii în care proiectarea suporţilor sau a elementelor de fixare şi temperatura de serviciu poate duce la solicitări termice semnificative (a se vedea 7.2). 4.13.5. Vibraţii Trebuie să ia în considerare efectele potenţial nocive ale vibraţiilor asupra sistemului de stocare a mărfii. 4.13.6. Sarcini de interacţiune Trebuie să ia în considerare componenta statică a sarcinilor care rezultă din interacţiunea între sistemul de stocare a mărfii şi structura corpului navei, precum şi sarcinile datorate structurii şi echipamentelor corespunzătoare. 4.13.7. Sarcini asociate construcţiei şi instalării Trebuie să ia în considerare sarcinile sau condiţiile aferente construcţiei şi instalării, ca de exemplu ridicarea. 4.13.8. Sarcini de încercare Trebuie să ia în considerare sarcinile corespunzătoare încercării sistemului de stocare a mărfii indicate la 4.21 până la 4.26. 4.13.9. Sarcini cauzate de înclinarea statică Trebuie să ia în considerare sarcinile corespunzătoare celui mai defavorabil unghi static de bandare din intervalul cuprins între 0° şi 30°. 4.13.10. Alte sarcini Trebuie să ia în considerare alte sarcini care nu sunt prevăzute în mod special, dar care ar putea avea un efect asupra sistemului de stocare a mărfii. 4.14. Sarcini de mediu Sarcinile de mediu sunt definite ca şi sarcini care se exercită asupra sistemului de stocare a mărfii, care sunt produse de mediul înconjurător şi care nu se clasifică ca şi sarcini permanente, de exploatare sau accidentale. 4.14.1. Sarcini datorate mişcărilor navei 4.14.1.1. Pentru a determina sarcinile dinamice trebuie să ţină seama de repartizarea pe termen lung a mişcărilor navei pe mare agitată, la care va fi supusă nava în cursul duratei sale de exploatare. Se poate ţine cont de reducerea sarcinilor dinamice datorate necesităţii reducerii vitezei şi schimbării direcţiei. 4.14.1.2. Mişcările navei trebuie să includă oscilaţiile longitudinale, laterale, verticale, de ruliu, tangaj şi rotaţie în jurul axei verticale. Se consideră că acceleraţiile care acţionează asupra tancurilor sunt aplicate în centrul lor de greutate şi cuprind următoarele componente: .1 acceleraţia verticală: acceleraţie datorată oscilaţiilor verticale, de tangaj şi, eventual, de ruliu (perpendicular pe planul de bază al navei); .2 acceleraţia transversală: acceleraţie datorată oscilaţiilor laterale, de rotaţie în jurul axei verticale şi de ruliu şi componentei gravitaţiei la înclinarea datorată ruliului; şi .3 acceleraţia longitudinală: acceleraţie datorată oscilaţiilor longitudinale şi de tangaj şi componentei gravitaţiei la înclinarea datorată tangajului. 4.14.1.3. Metodele de a anticipa acceleraţiile datorate mişcărilor navei trebuie să fie propuse şi aprobate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 4.14.1.4. Formulele recomandate cu privire la componentele acceleraţiei sunt indicate la 4.28.2. 4.14.1.5. Navele destinate unei exploatări restricţionate pot face obiectul unei examinări speciale. 4.14.2. Sarcini datorate interacţiunii dinamice Trebuie să ia în considerare componenta dinamică a sarcinilor care rezultă din interacţiunea dintre sistemele de stocare a mărfii şi structura corpului navei, inclusiv sarcinile datorate structurii şi echipamentelor asociate. 4.14.3. Sarcini datorate mişcărilor lichidului 4.14.3.1. Sarcinile datorate mişcărilor lichidului care se exercită asupra unui sistem de stocare a mărfii şi componentelor sale interne trebuie să fie luate în considerare pe baza nivelurilor de umplere admisibile. 4.14.3.2. În cazul în care se preconizează să apară sarcini importante datorate mişcărilor lichidului, trebuie să fie efectuate calcule şi încercări speciale care includ întregul domeniu al nivelurilor de umplere prevăzute. 4.14.4. Sarcini datorate zăpezii şi gheţii Zăpada şi gheaţa trebuie să fie luate în considerare, dacă este cazul. 4.14.5. Sarcini datorate navigaţiei prin gheţuri Sarcinile datorate navigaţiei prin gheţuri trebuie să fie luate în considerare în cazul navelor destinate acestei exploatări. 4.15. Sarcini accidentale Sarcinile accidentale sunt definite ca şi sarcini care se exercită asupra unui sistem de stocare a mărfii complet plin şi asupra elementelor sale portante în condiţii anormale şi neprevăzute. 4.15.1. Sarcini de coliziune Sarcinile de coliziune sunt definite ca şi sarcini care se exercită asupra unui sistem de stocare a mărfii aflat în condiţia de încărcare completă cu o forţă de inerţie de 0,5 g pe direcţia înainte şi 0,25 g pe direcţia înapoi, unde "g" este acceleraţia gravitaţională. 4.15.2. Sarcini datorate inundării navei În cazul tancurilor independente, forţa ascendentă creată de tancul gol în spaţiul de magazie inundat la pescajul de vară al navei trebuie să fie luată în considerare la proiectarea sistemului portant antiflotaţie şi structurii portante a corpului navei. PARTEA C INTEGRITATE STRUCTURALĂ 4.16. Generalităţi 4.16.1. Proiectarea structurii trebuie să fie astfel încât tancurile să aibă o capacitate adecvată pentru a susţine toate încărcăturile în limita corespunzătoare de siguranţă. Aceasta trebuie să ţină seama de posibilitatea de deformare plastică, flambaj, oboseală şi pierderea etanşeităţii la lichide şi gaze. 4.16.2. Integritatea structurală a sistemelor de stocare a mărfii trebuie să fie demonstrată prin conformitatea cu prevederile de la 4.21 până la 4.26, după caz, în funcţie de tipul de stocare a mărfii. 4.16.3. Integritatea structurii tipurilor de sisteme de stocare a mărfii care au o proiectare nouă şi care diferă în mod semnificativ de acelea prevăzute la 4.21 până la 4.26 trebuie să fie demonstrată prin conformitatea cu prevederile de la 4.27 pentru a se asigura că este menţinut nivelul general de siguranţă indicat în acest capitol. 4.17. Analize structurale 4.17.1. Analize 4.17.1.1. Analizele structurale în etapa de proiectare trebuie să se bazeze pe principiile acceptate de statică, dinamică şi rezistenţă a materialelor. 4.17.1.2. Se pot utiliza metode sau analize simplificate pentru calculul efectelor sarcinilor, cu condiţia ca acestea să fie conservatoare. Încercările efectuate pe model pot fi utilizate în combinaţie cu calculele teoretice sau în locul acestora. În cazul în care metodele teoretice nu sunt adecvate pentru încercare, pot fi necesare încercări pe model sau la scară reală. 4.17.1.3. Atunci când răspunsurile la sarcinile dinamice sunt determinate, efectul dinamic trebuie să fie luat în considerare în cazul în care el poate afecta integritatea structurii. 4.17.2. Ipoteze de încărcare 4.17.2.1. Pentru fiecare locaţie sau parte din sistemul de stocare a mărfii ce va fi luată în considerare şi pentru fiecare posibilă situaţie de avarie ce va fi analizată, trebuie să fie luate în considerare toate combinaţiile relevante ale sarcinilor care pot acţiona simultan. 4.17.2.2. Trebuie să fie luate în considerare cele mai nefavorabile ipoteze pe care sistemul de stocare a mărfii le poate suporta în toate etapele relevante din timpul construcţiei, manipulării, încercării şi exploatării, precum şi pentru toate condiţiile corespunzătoare. 4.17.3. Dacă tensiunile statice şi dinamice sunt calculate separat şi dacă alte metode de calcul nu sunt justificate, tensiunile totale trebuie să fie calculate conform următoarelor formule: (a se vedea imaginea asociată) unde: (a se vedea imaginea asociată) fiecare tensiune dintre acestea trebuie să fie determinată în mod separat pornind de la componentele acceleraţiei şi de la componentele de deformare a corpului navei datorită încovoierii şi torsiunii. 4.18. Condiţii de proiectare Toate situaţiile relevante de avarie trebuie să fie luate în considerare în proiectare pentru toate ipotezele de încărcare relevante şi condiţiile de proiectare. Condiţiile de proiectare sunt indicate în partea anterioară a acestui capitol, iar ipotezele de încărcare sunt prevăzute la 4.17.2. 4.18.1. Condiţia de proiectare finală Rezistenţa structurii se poate determina prin încercări sau analiză, în funcţie de proprietăţile elastice şi plastice ale materialelor, utilizând o analiză simplificată a proprietăţilor elastice liniare sau prin intermediul prevederilor Codului. 4.18.1.1. Deformarea plastică şi flambajul trebuie să fie luate în considerare. 4.18.1.2. Analiza trebuie să se bazeze pe valorile caracteristice ale sarcinii după cum urmează:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Sarcini │Valori preconizate │
│permanente:│ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Sarcini de │Valori specificate │
│exploatare:│ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Pentru sarcinile de val: │
│Sarcini de │cea mai mare sarcină │
│mediu: │probabilă care se exercită│
│ │pe parcursul a 10^8 │
│ │întâlniri cu valul. │
└───────────┴──────────────────────────┘
4.18.1.3. În scopul evaluării rezistenţei ultime, se aplică următorii parametrii ai materialelor: .1.1 R(e) = limita minimă de curgere specifică la temperatura ambiantă (N/mmp). Dacă pe curba tensiune-deformare nu apar limite de elasticitate definite, se aplică limita de elasticitate de 0,2%. .1.2 R(m) = rezistenţa minimă de rupere la tracţiune specifică la temperatura ambiantă (N/mmp). Pentru îmbinările sudate la care sudurile dezechilibrate sunt inevitabile, şi anume în cazul în care metalul de adaos are o rezistenţă de rupere la tracţiune mai mică decât metalul de bază, ca de exemplu cazul unor aliaje de aluminiu, trebuie utilizate valorile corespunzătoare ale R(e) şi R(m) ale sudurilor, după aplicarea unui eventual tratament termic la cald. În acest caz, Rezistenţa de rupere la tracţiune transversală a sudurii nu trebuie să fie mai mică decât limita de curgere efectivă a metalului de bază. Dacă acest lucru nu poate fi realizat, structurile sudate fabricate din aceste materiale nu trebuie să fie incluse în sistemele de stocare a mărfii. .2 Proprietăţile mai sus menţionate trebuie să corespundă proprietăţilor mecanice minime specifice materialului, inclusiv metalul de adaos pentru sudură aşa cum a fost fabricat. Sub rezerva unei examinări speciale de către Administraţie sau organizaţia care acţionează în numele său, se poate ţine cont de limita de curgere şi Rezistenţa de rupere la tracţiune mai ridicate la temperatură scăzută. Temperatura pe care se bazează proprietăţile materialului trebuie să fie menţionată în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4. 4.18.1.4. Tensiunea echivalentă delta(c) (von Mises, Huber) trebuie să fie determinată prin formula: (a se vedea imaginea asociată) unde: (a se vedea imaginea asociată) Valorile de mai sus trebuie să fie calculate conform prevederilor de la 4.17.3. 4.18.1.5. Tensiunile admisibile pentru materiale altele decât acelea prevăzute de capitolul 6 trebuie să facă obiectul aprobării de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său, pentru fiecare caz. 4.18.1.6. Tensiunile pot fi limitate ulterior după analiza comportamentului la oboseală, analiza propagării fisurilor şi criteriile de stabilitate. 4.18.2. Condiţii de proiectare privind comportamentul la oboseală 4.18.2.1. Condiţia de proiectare privind comportamentul la oboseală este condiţia de proiectare cu privire la acumularea sarcinilor ciclice. 4.18.2.2. Dacă se cere o analiză privind comportamentul la oboseală, efectul cumulat al solicitărilor la oboseală trebuie să corespundă următoarei formule: (a se vedea imaginea asociată) unde: n(i) - numărul ciclurilor de tensiune la fiecare nivel de tensiune pe durata de viaţă a tancului; N(i) - numărul ciclurilor până la rupere pentru nivelul de tensiune corespunzător, conform curbei Wohler (S-N); n(sarcină) - numărul ciclurilor de încărcare şi descărcare pe durata de viaţă a tancului nu va fi mai mic de 1000*6). Ciclurile de încărcare şi descărcare includ un ciclu de presiune complet şi ciclu termic complet; *6) 1000 de cicluri care corespund în mod normal unei perioade de timp de exploatare de 20 ani. N(sarcină) - numărul ciclurilor până la rupere pentru solicitările la oboseală datorate încărcării şi descărcării; şi C(w) - rata maximă admisibilă a avariilor acumulate cauzate de oboseală. Avaria cauzată de oboseală trebuie să se bazeze pe durata de viaţă preconizată a tancului, dar să nu fie mai mică de 10^8 întâlniri cu valul. 4.18.2.3. În cazul în care este necesar, sistemul de stocare a mărfii trebuie să fie supus unei analize a comportamentului la oboseală, luând în considerare toate solicitările la oboseală şi combinaţiile acestora pe durata de viaţă preconizată a sistemului de stocare a mărfii. Trebuie luate în considerare diferitele condiţii de umplere. 4.18.2.4.1. Curbele de calcul S-N utilizate în cadrul acestei analize trebuie să se aplice materialelor şi sudurilor, detaliilor de construcţie, procedurilor de fabricaţie şi situaţiilor aplicabile de tensiuni preconizate. 4.18.2.4.2. Curbele S-N se bazează pe o probabilitate de 97,6% de supravieţuire corespunzătoare curbelor de medii minus 2 deviaţii standard a datelor experimentale până la ruperea finală. Utilizarea curbelor S-N derivate într-un mod diferit necesită ajustări ale valorilor acceptabile C(W) menţionate la 4.18.2.7 până la 4.18.2.9. 4.18.2.5. Analiza trebuie să se bazeze pe valorile caracteristice ale sarcinii după cum urmează:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Sarcini │Valori preconizate │
│permanente:│ │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Sarcini de │Valori specificate sau │
│exploatare:│istoricul specificat │
├───────────┼──────────────────────────┤
│ │Istoricul valorilor │
│Sarcini de │preconizate pentru │
│mediu: │sarcini, dar nu mai puţin │
│ │de 10^8 cicluri │
└───────────┴──────────────────────────┘
Dacă spectrele simplificate de sarcini dinamice sunt utilizate pentru evaluarea duratei de viaţă la oboseală, ele trebuie să facă obiectul unei examinări speciale din partea Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său. 4.18.2.6.1. În cazul în care dimensiunile barierei secundare sunt reduse, aşa cum s-a prevăzut la 4.4.3, trebuie să se efectueze analize privind mecanica ruperii la propagarea fisurilor datorate oboselii pentru a determina: .1 căi de propagare a fisurilor în structură; .2 viteza de producere a fisurilor; .3 timpul necesar pentru ca o fisură să se propage şi să producă o scurgere din tanc; .4 dimensiunea şi forma fisurilor prin grosime; şi .5 timpul necesar pentru ca fisurile detectate să ajungă la o stare critică. În general, mecanica ruperii se bazează pe date privind extinderea fisurilor luate ca valoare medie la care se adaugă două devieri standard a datelor de încercare. 4.18.2.6.2. Atunci când se efectuează analiza propagării fisurilor, aceasta se va baza pe cele mai mari fisuri iniţiale care nu se pot detecta prin metoda inspectării, ţinând seama de examinarea nedistructivă şi criteriile de examinare vizuală admisibile, după caz. 4.18.2.6.3. Analiza propagării fisurilor în condiţiile specificate la 4.18.2.7: se poate utiliza repartiţia şi secvenţa de sarcini simplificate pe o perioadă de 15 zile. Aceste repartiţii pot fi obţinute aşa cum se indică în figura 4.4. Repartiţia şi secvenţa de sarcini pe perioade mai lungi, aşa cum se prevede la 4.18.2.8 şi 4.18.2.9 trebuie să fie aprobate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 4.18.2.6.4. Instalaţiile trebuie să respecte prevederile de la 4.18.2.7 până la 4.18.2.9, după caz. 4.18.2.7. În cazul avariilor care pot fi imediat detectate prin detectarea scurgerilor: C(w) trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,5. Timpul preconizat, care rămâne pentru evoluţia avariei, începând din momentul detectării scurgerii până la atingerea stării critice, nu trebuie să fie mai mic de 15 zile, în afară de cazul în care se aplică diferite cerinţe pentru navele angajate în anumite voiaje. 4.18.2.8. În cazul avariilor care nu pot fi detectate prin scurgeri, dar care pot fi imediat detectate cu ocazia efectuării inspecţiilor de exploatare: C(w) trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,5. Timpul preconizat, care rămâne pentru evoluţia avariei, începând din momentul în care cea mai mare fisură, care nu a putut fi detectată prin metodele efectuării inspecţiilor de exploatare, şi până când aceasta a ajuns la o stare critică, nu trebuie să fie mai mic decât de trei ori intervalul dintre aceste inspecţii. 4.18.2.9. În anumite locuri ale tancului, în care nu este posibil să se detecteze o avarie efectivă sau o producere a unei fisuri, trebuie să se aplice cel puţin următoarele criterii, mai severe, de acceptare a oboselii: C(w) trebuie să fie mai mic sau egal cu 0,1. Timpul preconizat pentru evoluţia avariei, începând din momentul considerării producerii avariei iniţiale şi până când aceasta a ajuns la o stare critică, nu trebuie să fie mai mic decât de trei ori durata de viaţă a tancului. 4.18.3. Condiţia de proiectare accidentală 4.18.3.1. Condiţia de proiectare accidentală este o situaţie de calcul pentru sarcini accidentale care au o probabilitate de producere extrem de redusă. 4.18.3.2. Analiza trebuie să se bazeze pe valorile caracteristice ale sarcinii după cum urmează:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Sarcini │Valori preconizate │
│permanente: │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Sarcini de │Valori specificate │
│exploatare: │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Sarcini de │Valori specificate │
│mediu: │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Sarcini │Valori specificat sau │
│accidentale: │valori preconizate │
└─────────────┴────────────────────────┘
4.18.3.3. Sarcinile indicate la 4.13.9 şi 4.15 nu trebuie să fie combinate unele cu altele şi nici cu sarcinile induse de val. PARTEA D MATERIALE ŞI CONSTRUCŢIE 4.19. Materiale Scop De a se asigura că sistemul de stocare a mărfii, barierele secundare şi primare, izolaţia termică, structura adiacentă a navei şi alte materiale incluse în sistemul de stocare a mărfii sunt executate din materiale cu proprietăţi corespunzătoare pentru condiţiile în care vor fi experimentate, atât în exploatare cât şi în cazul avarierii barierei primare, după caz. 4.19.1. Materiale care formează structura navei 4.19.1.1. Pentru a determina calitatea foilor de tablă şi secţiunilor utilizate în structura corpului navei, temperatura trebuie să fie calculată pentru toate tipurile de tancuri atunci când temperatura mărfii este sub -10°C. În acest calcul, trebuie luate în considerare următoarele ipoteze: .1 bariera primară a tuturor tancurilor trebuie să se considere a fi la temperatura mărfii; .2 în plus faţă de prevederile de la alineatul .1, dacă se cere o barieră secundară completă sau parţială, aceasta trebuie să se considere a fi la temperatura mărfii la presiunea atmosferică numai pentru un singur tanc; .3 pentru serviciul global, temperaturile ambientale trebuie să se considere a fi de 5°C în aer şi 0°C pentru apa mării. Valori mai mari pot fi acceptate în cazul navelor care operează în zone cu restricţii şi, invers, valori mai mici pot fi stabilite de către Administraţie în cazul navelor care operează în zone în care pe timpul lunilor de iarnă sunt previzibile temperaturi scăzute; .4 trebuie să se ia în considere ipoteza condiţiilor de aer calm şi apă de mare calmă, şi anume fără vreo corecţie pentru convecţia forţată; .5 trebuie să se ia în considerare ipoteza degradării proprietăţilor de izolaţie termică pe durata de viaţă a navei din cauza unor factori cum ar fi îmbătrânirea termică şi mecanică, compactarea, mişcările navei şi vibraţiile tancului, aşa cum s-a definit la 4.19.3.6 şi 4.19.3.7; .6 trebuie să se ţină seama de efectul de răcire a aburilor în cazul scurgerilor de marfă, dacă este cazul; .7 se poate avea în vedere încălzirea corpului navei în conformitate cu prevederile de la 4.19.1.5, cu condiţia ca instalaţiile de încălzire să respecte prevederile de la 4.19.1.6; .8 nu trebuie să se aibă în vedere alte mijloace de încălzire, cu excepţia acelora prevăzute la 4.19.1.5; şi .9 în cazul elementelor care se prind de dublu corp şi învelişul exterior al navei, pentru determinarea calităţii oţelului se poate lua în considerare temperatura medie. Temperaturile ambientale utilizate în proiectare, conform prevederilor acestui paragraf, trebuie să fie indicate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4.4. 4.19.1.2. Învelişul bordajului şi punţii navei şi toate elementele de rigidizare care se prind de acestea trebuie să respecte normele recunoscute. Dacă temperatura calculată a materialului în condiţiile de proiectare este sub -5°C ca urmare a efectului temperaturii mărfii, materialul trebuie să fie conform cu specificaţiile prevăzute în Tabelul 6.5. 4.19.1.3. Materialele de la toate celelalte elemente de structură a corpului navei pentru care temperatura calculată în condiţiile de proiectare este sub 0°C ca urmare a efectului temperaturii mărfii şi care nu fac parte din bariera secundară, trebuie de asemenea să corespundă specificaţiilor din Tabelul 6.5. Aceste prevederi se aplică structurii corpului navei care susţine tancurile de marfă, învelişului interior al fundului navei, pereţilor longitudinali, pereţilor transversali, varangelor, coastelor întărite, stringherilor şi tuturor elementelor de osatură de care se prind acestea. 4.19.1.4. Materialul corpului navei care formează bariera secundară trebuie să respecte specificaţiile prevăzute în Tabelul 6.2. Dacă bariera secundară este formată de învelişul punţii sau al bordajului navei, calitatea materialului prevăzut în Tabelul 6.2 trebuie să fie utilizată într-o măsură potrivită pentru învelişul adiacent al bordajului sau punţii navei, după caz. 4.19.1.5. Mijloace de încălzire a materialelor de construcţie pot fi utilizate astfel încât temperatura materialului să nu scadă sub valoarea minimă permisă pentru calitatea materialului indicată în tabelul 6.5. În calculele indicate la 4.19.1.1, se poate lua în considerare această încălzire după cum urmează: .1 pentru toate elementele de structură transversală a corpului navei; .2 pentru elementele de structură longitudinală a corpului navei indicate la 4.19.1.2 şi 4.19.1.3 unde sunt specificate temperaturi ambientale mai scăzute, cu condiţia ca materialul să rămână adecvat pentru temperaturi de +5°C în aer şi de 0°C pentru apa de mare fără ca încălzirea să fie luată în considerare în calcule; şi .3 ca alternativă la prevederile alineatului .2, pentru peretele longitudinal situat între tancurile de marfă, se poate lua în considerare încălzirea, cu condiţia ca materialul să rămână adecvat pentru o temperatură de calcul minimă de -30°C sau pentru o temperatură cu 30°C mai mică decât aceea stabilită la 4.19.1.1 cu luarea în considerare a încălzirii, luându-se valoarea mai mică dintre acestea. În acest caz, Rezistenţa longitudinală a navei trebuie să respecte prevederile regulii II-1/3-1 din SOLAS pentru ambele cazuri în care peretele sau pereţii se consideră a fi sau nu eficace. 4.19.1.6. Mijloacele de încălzire indicate la 4.19.1.5 trebuie să respecte următoarele cerinţe: .1 instalaţia de încălzire trebuie să fie instalată astfel încât, în cazul unei avarii la vreuna din componentele sale, încălzirea de rezervă să poată fi menţinută egală cu cel puţin 100% din necesarul teoretic de căldură; .2 instalaţia de încălzire trebuie să fie considerată drept un auxiliar esenţial. Toate componentele electrice de la cel puţin una din instalaţiile prevăzute la 4.19.1.5.1 trebuie să fie alimentată de la o sursă de energie electrică de avarie; şi .3 proiectarea şi construcţia instalaţiei de încălzire trebuie să fie incluse în aprobarea sistemului de stocare a mărfii de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 4.19.2. Materiale utilizate pentru barierele primare şi secundare 4.19.2.1. Materiale metalice utilizate în construcţia barierelor primare şi secundare, care nu formează corpul navei, trebuie să fie adaptate la sarcinile de calcul la care pot fi supuse şi să îndeplinească prevederile din Tabelul 6.1, 6.2 sau 6.3. 4.19.2.2. Materialele metalice sau nemetalice, care nu sunt prevăzute în tabelele 6.1, 6.2 şi 6.3 şi care sunt utilizate la barierele primare sau secundare, pot fi aprobate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său, luând în considerare sarcinile de calcul la care acestea pot fi supuse, proprietăţile lor şi utilizarea căreia îi sunt destinate. 4.19.2.3. În cazul în care materialele nemetalice, inclusiv materialele compozite, sunt utilizate pentru barierele primare sau secundare sau sunt încorporate în aceste bariere, trebuie să fie verificate în ceea ce priveşte următoarele proprietăţi, după caz, pentru a se asigura asupra conformităţii lor cu exploatarea căreia îi sunt destinate: .1 compatibilitate cu marfa; .2 îmbătrânire; .3 proprietăţi mecanice; .4 dilatare şi contracţie termică; .5 abraziune; .6 coeziune; .7 rezistenţă la vibraţii; .8 rezistenţă la foc şi la propagarea flăcării; şi .9 Rezistenţa la avarie datorată îmbătrânirii şi propagării fisurii. 4.19.2.4. Proprietăţile de mai sus trebuie să fie verificate, după caz, pentru intervalul dintre temperatura maximă prevăzută în exploatare şi temperatura de +5°C sub temperatura minimă de calcul, dar nu mai puţin de -196°C. 4.19.2.5.1. În cazul în care materialele nemetalice, inclusiv materialele compozite, sunt utilizate pentru barierele primare sau secundare, metodele de îmbinare trebuie să fie de asemenea încercate, aşa cum s-a descris mai sus. 4.19.2.5.2. Recomandarea privind utilizarea materialelor nemetalice în construcţia barierelor primare şi secundare este indicată în apendice 4. 4.19.2.6. Se poate lua în considerare utilizarea la bariera primară şi bariera secundară a materialelor care nu sunt rezistente la foc şi la propagarea flăcării, cu condiţia ca acestea să fie protejate cu un mijloc corespunzător, ca de exemplu un mediu permanent de gaz inert sau cu condiţia existenţei unei bariere ignifuge. 4.19.3. Izolaţia termică şi alte materiale utilizate în sistemele de stocare a mărfii 4.19.3.1. Izolaţia termică portantă şi alte materiale utilizate în sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie adaptate la sarcinile de calcul. 4.19.3.2. Izolaţia termică şi alte materiale utilizate în sistemele de stocare a mărfii trebuie să aibă următoarele caracteristici, după caz, pentru a se asigura asupra conformităţii lor cu exploatarea căreia îi sunt destinate: .1 compatibilitate cu marfa; .2 solubilitate în marfă; .3 absorbţie a mărfii; .4 contracţie; .5 îmbătrânire; .6 procentaj de celule închise; .7 densitate; .8 proprietăţi mecanice, în măsura în care acestea sunt supuse efectelor mărfii şi a altor încărcături, dilatarea şi contracţia termică; .9 abraziune; .10 coeziune; .11 conductivitatea termică; .12 rezistenţa la vibraţii; .13 rezistenţa la foc şi la propagarea flăcării; şi .14 rezistenţa la oboseală şi propagarea fisurii. 4.19.3.3. Proprietăţile de mai sus trebuie să fie verificate, după caz, pentru intervalul dintre temperatura maximă prevăzută în exploatare şi temperatura de +5°C sub temperatura minimă de calcul, dar nu mai puţin de -196°C. 4.19.3.4. Datorită amplasării sau condiţiilor de mediu, materialele pentru izolare termică trebuie să aibă proprietăţi corespunzătoare de rezistenţă la foc şi la propagarea flăcării şi trebuie să fie protejate în mod adecvat împotriva penetrării de către vaporii de apă şi împotriva deteriorării mecanice. În cazul în care izolaţia termică este situată pe puntea expusă sau deasupra acesteia, precum şi în dreptul capacelor de tanc, aceasta trebuie să aibă caracteristici adecvate de rezistenţă la foc în conformitate cu normele recunoscute sau să fie acoperită cu un material care are proprietăţi reduse de propagare a flăcării şi care formează o etanşare eficientă aprobată împotriva vaporilor. 4.19.3.5. Izolaţia termică, care nu respectă normele recunoscute privind Rezistenţa la foc poate fi utilizată în spaţiile de magazie care nu sunt menţinute permanent în atmosferă inertă, cu condiţia ca suprafeţele sale să fie acoperite cu un material care are caracteristici reduse de propagare a flăcării şi care formează o etanşare eficientă aprobată împotriva vaporilor. 4.19.3.6. Încercarea la conductivitatea termică a izolaţiei termice trebuie să fie efectuată pe eşantioane cu vechime corespunzătoare. 4.19.3.7. În cazul în care se utilizează izolaţie termică sub formă de pulbere sau granule, trebuie să fie luate măsuri pentru a reduce compactarea în cadrul exploatării şi pentru a menţine conductivitatea termică necesară, precum şi pentru a preveni orice creştere excesivă a presiunii în sistemul de stocare a mărfii. 4.20. Metode de construcţie Scop De a defini metodele de construcţie şi metodele de încercare adecvate pentru a se asigura, în măsura în care este practic posibil, faptul că sistemul de stocare a mărfii va performa în mod satisfăcător în exploatare în conformitate cu ipotezele din etapa de proiectare. 4.20.1. Proiectarea îmbinărilor sudate 4.20.1.1. Toate îmbinările sudate ale pereţilor tancurilor independente trebuie să fie de tip sudură cap la cap, cu pătrundere completă. Pentru racordurile dintre dom şi înveliş, Administraţia poate aproba suduri în formă de T cu pătrundere completă. De asemenea, cu excepţia micilor deschideri în domuri, sudurile ştuţurilor trebuie să fie în general proiectate cu pătrundere completă. 4.20.1.2. Detaliile privitoare la îmbinările sudate de la tancurile independente de tip C şi la barierele primare etanşe la lichid de la tancurile independente de tip B construite, în general, cu suprafeţe curbe trebuie să fie după cum urmează: .1 toate îmbinările longitudinale şi circulare trebuie să fie de tip suduri cap la cap, cu pătrundere completă, sub formă de X sau V. Sudurile cap la cap, cu pătrundere completă, trebuie să se obţină prin sudarea celor două capete sau utilizându-se inele de susţinere. Dacă sunt folosite inele de susţinere, acestea trebuie să fie îndepărtate, cu excepţia acelora de la recipientele foarte mici sub presiune pentru procesare. Alte prelucrări ale marginilor pot fi autorizate în conformitate cu rezultatele încercărilor executate în stadiul de aprobare a metodei de sudare; şi .2 prelucrarea prin polizare a îmbinărilor dintre corpul recipientului sub presiune şi domuri şi dintre domuri şi armăturile corespunzătoare trebuie să fie proiectată în conformitate cu o normă acceptată de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. Toate sudurile care leagă ştuţuri, domuri sau alte elemente de penetrare a recipientului, precum şi toate sudurile care leagă flanşele de recipient sau ştuţuri trebuie să fie suduri cu pătrundere completă. 4.20.1.3. După caz, toate metodele de construcţie şi încercare, cu excepţia prevederilor de la 4.20.3, trebuie să se aplice în conformitate cu prevederile aplicabile ale capitolului 6. 4.20.2. Proiectarea asamblării prin metoda lipirii şi a altor metode de îmbinare Proiectarea îmbinărilor ce vor fi asamblate prin lipire (sau prin alte metode cu excepţia sudurii) trebuie să ţină seama de caracteristicile de rezistenţă ale procesului de îmbinare. 4.20.3. Efectuarea încercărilor 4.20.3.1. Toate tancurile de marfă şi recipientele sub presiune pentru procesare trebuie să fie supuse unei probe hidrostatice sau hidropneumatice în conformitate cu prevederile de la 4.21 până la 4.26, în funcţie de tipul de tanc. 4.20.3.2. Toate tancurile trebuie să fie supuse unei încercări la etanşeitate care poate fi efectuată în combinaţie cu proba de presiune prevăzută la 4.20.3.1. 4.20.3.3. Cerinţele referitoare la inspecţia barierelor secundare trebuie să fie decise de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său pentru fiecare caz, ţinând seama de accesibilitatea la bariere (a se vedea 4.6.2). 4.20.3.4. Administraţia poate cere ca, la navele echipate cu tancuri noi independente de tip B sau tancuri proiectate în conformitate cu prevederile de la 4.27, cel puţin un tanc prototip împreună cu structurile sale de susţinere trebuie să fie dotat cu mărci tensiometrice sau alte echipamente corespunzătoare pentru a verifica nivelurile de tensiune. Dispozitive similare pot fi necesare la tancurile independente de tip C, în funcţie de configuraţia lor şi de dispunerea suporţilor săi şi a elementelor sale de fixare. 4.20.3.5. Trebuie să se verifice funcţionarea generală a sistemului de stocare a mărfii pentru a verifica conformitatea parametrilor de proiectare pe durata primei încărcări şi descărcări complete de marfă, în conformitate cu metoda şi cerinţele prevăzute la 1.4 şi cu cerinţele Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său. Rezultatele obţinute cu privire la funcţionarea componentelor şi echipamentelor esenţiale pentru verificarea parametrilor de proiectare trebuie să fie consemnate şi puse la dispoziţia Administraţiei. 4.20.3.6. Instalaţiile de încălzire, dacă sunt montate în conformitate cu prevederile de la 4.19.1.5 şi 4.19.1.6, trebuie să fie supuse unei încercări pentru a verifica dacă producerea şi distribuţia energiei termice corespund cerinţelor prevăzute în acest sens. 4.20.3.7. În timpul primului voiaj al navei cu încărcătură sau imediat după efectuarea acestuia, sistemul de stocare a mărfii trebuie să fie inspectat pentru a se stabili punctele reci. Inspectarea integrităţii suprafeţelor de izolaţie termică care nu pot fi examinate vizual trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele recunoscute. PARTEA E TIPURI DE TANC 4.21. Tancuri independente de tip A 4.21.1. Principiul de proiectare 4.21.1.1. Tancurile independente de tip A sunt tancuri a căror proiectare este bazată în primul rând pe norme recunoscute privind metodele de analiză clasică a structurii navelor. Dacă aceste tancuri sunt construite mai ales cu suprafeţe plane, presiunea de calcul a vaporilor P(0) trebuie să fie mai mică de 0,07 MPa. 4.21.1.2. Dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică se află sub -10°C, trebuie să fie prevăzută o barieră secundară completă conform prevederilor de la 4.5. Bariera secundară trebuie să fie proiectată în conformitate cu prevederile de la 4.6. 4.21.2. Analiza structurală 4.21.2.1. O analiză structurală trebuie să fie efectuată luând în considerare presiunea internă indicată la 4.13.2 şi sarcinile de interacţiune cu sistemul portant şi de fixare, precum şi o parte rezonabilă a corpului navei. 4.21.2.2. Pentru detalii, cum ar fi structuri portante, care de altfel nu fac obiectul cerinţelor din Cod, tensiunile se vor determina prin calcule directe, ţinând cont de sarcinile menţionate la 4.12 până la 4.15, în măsura în care ele sunt aplicabile, şi de deformările navei în dreptul structurilor portante. 4.21.2.3. Tancurile cu suporţi trebuie să fie proiectate pentru sarcinile accidentale indicate la 4.15. Aceste sarcini nu trebuie să fie combinate între ele sau cu sarcinile de mediu. 4.21.3. Condiţia de proiectare finală 4.21.3.1. În cazul tancurilor construite, în principal, cu suprafeţe plane, tensiunile nominale din membrană la elementele primare şi secundare (elemente de rigidizare, coaste întărite, nervuri, grinzi) atunci când se calculează prin metode analitice convenţionale nu trebuie să depăşească cea mai mică valoare dintre R(m)/2,66 sau R(e)/1,33 pentru oţeluri cu nichel, oţeluri cu carbon-mangan, oţeluri austenitice şi aliaje de aluminiu, unde R(m) şi R(e) sunt definite la 4.18.1.3. Totuşi, în cazul în care se efectuează calcule detaliate pentru elementele primare, tensiunea echivalentă sc, aşa cum s-a definit la 4.18.1.4, poate fi crescută la o valoare mai mare decât aceea indicată mai sus până la o valoare autorizată de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. Calculele trebuie să ia în considerare efectele la încovoiere, forfecare, deformare axială şi torsiune, precum şi efectele forţelor de interacţiune dintre tancurile de marfă şi corpul navei datorate deformării dublu fundului navei şi a fundurilor tancurilor de marfă. 4.21.3.2. Dimensionarea pereţilor de separaţie ai tancului trebuie să îndeplinească cel puţin cerinţele Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său, care se aplică diptancurilor ţinând seama de presiunea internă, aşa cum s-a indicat la 4.13.2, şi de orice adaos de coroziune prevăzut la 4.3.5. 4.21.3.3. Structura tancului de marfă trebuie să fie examinată cu privire la eventuale semne de flambaj. 4.21.4. Condiţii de proiectare accidentale 4.21.4.1. Tancurile şi suporţii lor trebuie să fie proiectate pentru sarcini accidentale şi condiţiile de proiectare indicate la 4.3.4.3 şi 4.15, după caz. 4.21.4.2. Atunci când este supusă sarcinilor accidentale indicate la 4.15, tensiunea trebuie să îndeplinească criteriile indicate la 4.21.3, modificată după caz, ţinând seama de probabilitatea cea mai mică de aplicare a acestora. 4.21.5. Efectuarea încercărilor Toate tancurile independente de tip A trebuie să fie supuse unei probe hidrostatice sau hidropneumatice. Încercarea trebuie să fie efectuată astfel încât tensiunile să fie cât mai apropiate posibil de tensiunile de calcul, iar presiunea în partea superioară a tancului să corespundă cel puţin cu MARVS. Dacă se efectuează o probă hidropneumatică, condiţiile trebuie să simuleze, cât mai mult posibil, sarcina de calculul a tancului şi structurii sale portante, inclusiv componentele dinamice, evitând în acelaşi timp nivelurile de tensiune, care ar putea duce la deformare permanentă. 4.22. Tancuri independente de tip B 4.22.1. Principiul de calcul 4.22.1.1. Tancurile independente de tip B sunt tancurile proiectate pe baza încercărilor pe model, aparatelor de precizie şi a metodelor de analiză analitică pentru a determina nivelurile tensiunilor, a duratei de viaţă la oboseală şi a caracteristicilor de propagare a fisurilor. În cazul în care aceste tancuri sunt construite, în principal, cu suprafeţe plane (tancuri prismatice), presiunea de calcul a vaporilor P(0) trebuie să fie mai mică de 0,07 MPa. 4.22.1.2. Dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică este mai mică de -10°C, o barieră secundară parţială cu un mic sistem de protecţie împotriva scurgerilor trebuie să fie asigurat conform prevederilor de la 4.5. Acest dispozitiv mic de protecţie împotriva scurgerilor trebuie să fie proiectat în conformitate cu 4.7. 4.22.2. Analiza structurală 4.22.2.1. Efectele tuturor sarcinilor statice şi dinamice trebuie să fie luate în considerare pentru a stabili dacă structura este corespunzătoare în ceea ce priveşte: .1 deformarea plastică; .2 flambajul; .3 ruperea la oboseală; şi .4 propagarea fisurilor. Se va efectua o analiză prin metoda elementelor finite sau prin alte metode echivalente şi o analiză a mecanicii ruperii sau o analiză echivalentă. 4.22.2.2. Trebuie să fie efectuată o analiză tridimensională pentru a evalua nivelurile de tensiune, inclusiv interacţiunile cu corpul navei. Modelul utilizat pentru această analiză trebuie să includă tancul de marfă împreună cu sistemul său portant şi de fixare, precum şi o mare parte a corpului navei. 4.22.2.3. Trebuie să fie efectuată o analiză cuprinzătoare a acceleraţiilor şi mişcărilor unei anumite nave pe valuri neregulate şi răspunsul navei şi tancurilor sale de marfă la aceste forţe şi mişcări, cu excepţia cazului în care există date disponibile de la nave similare. 4.22.3. Condiţia de proiectare finală 4.22.3.1. Deformare plastică 4.22.3.1.1. În cazul tancurilor independente de tip B, formate în principal din suprafeţele de revoluţie, tensiunile admisibile nu trebuie să depăşească: sigma(m) ≤ f sigma(L) ≤ 1,5 f sigma(b) ≤ 1,5 F sigma(L) + sigma(b) ≤ 1,5 F sigma(m) + sigma(b) ≤ 1,5 F sigma(m) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3,0 F sigma(L) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3,0 F unde: sigma(m) = tensiune primară generală echivalentă din membrană; sigma(L) = tensiune primară locală echivalentă din membrană; sigma(b) = tensiune primară echivalentă la încovoiere; sigma(g) = tensiune secundară echivalentă; F = (R(m)/A) sau (R(e)/B), luându-se valoarea mai mică dintre aceste două valori; şi F = (R(m)/C) sau (R(e)/D), luându-se valoarea mai mică dintre aceste două valori, cu R(m) şi R(e) aşa cum s-au definit la 4.18.1.3. Referitor la tensiunile sigma(m), sigma(L), sigma(b) şi sigma(g), definirea categoriilor de tensiuni se face la 4.28.3. Valorile A şi B trebuie să fie înscrise în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate şi trebuie să aibă cel puţin următoarele valori minime:
┌─┬───────────────┬───────────┬────────┐
│ │Oţeluri cu │ │Aliaje │
│ │nichel şi │Oţeluri │de │
│ │oţeluri cu │austenitice│aluminiu│
│ │carbon mangan │ │ │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│A│3 │3,5 │4 │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│B│2 │1,6 │1,5 │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│C│3 │3 │3 │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│D│1,5 │1,5 │1,5 │
└─┴───────────────┴───────────┴────────┘
Cifrele de mai sus pot fi modificate, ţinând seama de condiţiile de proiectare luate în considerare cu acordul Administraţiei. 4.22.3.1.2. În cazul tancurilor independente de tip B, construite în principal cu suprafeţe plane, tensiunile echivalente admisibile din membrană utilizate în analiză prin metoda elementelor finite nu trebuie să depăşească: .1 în cazul oţelurilor cu nichel şi a oţelurilor cu carbon-mangan, valoarea mai mică dintre R(m)/2 sau R(e)/1,2; .2 în cazul oţelurilor austenitice, valoarea mai mică dintre R(m)/2,5 sau R(e)/1,2; şi .3 în cazul aliajelor de aluminiu, valoarea mai mică dintre R(m)/2,5 sau R(e)/1,2. Cifrele de mai sus pot fi modificate, ţinând seama de localizarea tensiunilor, metoda de analiză a tensiunilor şi condiţia de proiectare luată în considerare cu acordul Administraţiei. 4.22.3.1.3. Grosimea plăcii şi dimensiunea rigidizării nu trebuie să fie mai mici decât acelea prevăzute pentru tancurile independente de tip A. 4.22.3.2. Flambaj Analiza stabilităţii la flambaj a tancurilor de marfă supuse presiunii externe şi altor sarcini care produc tensiuni de compresiune trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele recunoscute. Metoda trebuie să ţină seama în mod corespunzător de diferenţa dintre tensiunile teoretice şi tensiunile reale de flambaj care rezultă din abaterile de aliniere a suprafeţelor, deoarece acestea nu sunt drepte sau plate, din ovalitate şi din devierea de la forma circulară pe o anumită lungime de arc sau coardă. 4.22.4. Condiţii de proiectare privind comportamentul la oboseală 4.22.4.1. Evaluarea situaţiei privind comportamentul la oboseală şi la propagarea fisurilor trebuie să fie efectuată conform prevederilor de la 4.18.2. Criteriile de acceptare trebuie să îndeplinească prevederile de la 4.18.2.7, 4.18.2.8 sau 4.18.2.9, în funcţie de detectabilitatea avariei. 4.22.4.2. Analiza privind comportamentul la oboseală trebuie să ia în considerare toleranţele de construcţie. 4.22.4.3. Dacă Administraţia consideră necesar, încercările pe model pot fi necesare pentru a determina factorii de concentrare a tensiunilor şi durata de viaţă la oboseală a elementelor structurale. 4.22.5. Condiţii de proiectare accidentale 4.22.5.1. Tancurile şi suporţii lor trebuie să fie proiectate la sarcini accidentale şi la condiţiile de proiectare indicate la 4.3.4.3 şi 4.15, după caz. 4.22.5.2. Atunci când este supusă sarcinilor accidentale indicate la 4.15, tensiunea trebuie să îndeplinească criteriile indicate la 4.22.3, modificată după caz, ţinând seama de probabilitatea cea mai mică de aplicare a acestora. 4.22.6. Încercări Tancurile independente de tip B trebuie să fie supuse unei probe hidrostatice sau hidropneumatice după cum urmează: .1 proba trebuie să fie efectuată conform prevederilor de la 4.21.5 pentru tancurile independente de tip A; şi .2 în plus, tensiunea primară maximă din membrană sau tensiunea maximă la încovoiere în condiţii de probă nu trebuie să depăşească 90% din Rezistenţa de curgere a materialului (aşa cum a fost fabricat) la temperatura de încercare. Pentru a se asigura că această condiţie este îndeplinită, atunci când calculele indică faptul că tensiunea depăşeşte 75% din Rezistenţa de curgere, proba prototipului trebuie să fie monitorizată prin utilizarea dispozitivelor tensiometrice sau a altor echipamente adecvate. 4.22.7. Marcare Toate marcările recipientelor sub presiune trebuie să fie efectuate printr-o metodă care nu produce creşteri inadmisibile de tensiune locală. 4.23. Tancuri independente de tip C 4.23.1. Principiul de proiectare 4.23.1.1. Principiul de proiectare pentru tancurile independente de tip C se bazează pe criteriile aplicabile recipientelor sub presiune, modificate pentru a include mecanica ruperii şi criteriile de propagare a fisurilor. Presiunea de calcul minimă definită la 4.23.1.2 este utilizată pentru a se asigura că tensiunea dinamică este suficient de scăzută pentru ca o avarie iniţială la suprafaţă să nu se propage pe mai mult de jumătate din grosimea peretelui pe parcursul duratei de viaţă a tancului. 4.23.1.2. Presiunea de calcul a vaporilor nu trebuie să fie mai mică de: P(0) = 0,2 + AC[rho(r)]^1,5 (MPa) unde: A = 0.00185 [sigma (m)/Delta sigma (A)]^2 cu: sigma(m) = tensiunea primară de calcul din membrană; Delta sigma(A) = tensiunea dinamică admisibilă din membrană (amplitudine dublă la nivelul de probabilitate Q=10^-8) şi egală cu: - 55 N/mmp pentru oţeluri feritice-perlitice, martensitice şi austenitice; – 25 N/mmp pentru aliaje de aluminiu (5083-O); C = o dimensiune caracteristică a tancului corespunde celei mai mari valori dintre următoarele trei valori: h, 0,75b sau 0,45l, cu: h = înălţimea tancului (dimensiunea luată în direcţia verticală a navei) (m); b = lăţimea tancului (dimensiunea luată în direcţia transversală a navei) (m); l = lungimea tancului (dimensiunea luată în direcţia longitudinală a navei) (m); rho(r) = densitatea relativă a mărfii (rho(r) = 1 pentru apă dulce) la temperatura de calcul. Dacă durata de viaţă preconizată a tancului este mai mare de 10^8 de întâlniri cu valul, Delta sigma(A) trebuie să fie modificată pentru a se obţine propagarea echivalentă a fisurilor care corespunde duratei de viaţă preconizate. 4.23.1.3. Administraţia poate considera că un tanc, care îndeplineşte criteriile de presiune de calcul minimă pentru tancurile de tip C, aşa cum se indică la 4.23.1.2, aparţine tipului A sau tipului B în funcţie de configuraţia tancului şi de dispunerea suporţilor săi şi a legăturilor sale. 4.23.2. Grosimea pereţilor 4.23.2.1. Grosimea pereţilor trebuie să fie astfel: .1 pentru recipientele sub presiune, grosimea calculată în conformitate cu prevederile de la 4.23.2.4 trebuie să fie considerată ca grosime minimă, după fasonare, fără nicio toleranţă negativă. .2 pentru recipientele sub presiune, grosimea minimă a învelişului şi pereţilor, inclusiv adaosul de coroziune, după fasonare, nu trebuie să fie mai mică de 5 mm pentru oţelurile cu carbon-mangan şi oţelurile cu nichel, de 3 mm pentru oţelurile austenitice sau de 7 mm pentru aliajele de aluminiu. .3 Coeficientul de rezistenţă a îmbinărilor sudate ce va fi utilizat în calculul efectuat conform prevederilor de la 4.23.2.4 trebuie să fie de 0,95 atunci când se efectuează inspecţia şi examinarea nedistructivă prevăzute la 6.5.6.5. Această valoare se poate mări până la 1,0 dacă se iau în considerare alte elemente, cum ar fi materialul utilizat, tipul de îmbinări, metoda de sudare şi tipul de încărcare. Pentru recipientele sub presiune de proces, Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate accepta examinări nedistructive parţiale, dar acestea trebuie să corespundă cel puţin condiţiilor prevăzute la 6.5.6.5, în funcţie de factori, cum ar fi materialele utilizate, temperatura de calcul, intervalul de temperatură în care materialul are ductilitatea nulă pe timpul fasonării, tipul de îmbinare şi metoda de sudare. Totuşi, în acest caz, trebuie să se adopte un coeficient de rezistenţă care să nu fie mai mare de 0,85. Pentru materialele speciale, factorii menţionaţi mai sus trebuie să fie reduşi în funcţie de proprietăţile mecanice specifice ale îmbinării sudate. 4.23.2.2. Presiunea de calcul a lichidului indicată la 4.13.2 trebuie să fie luată în considerare la calculul presiunii interne. 4.23.2.3. Presiunea externă de calcul Pe, utilizată pentru verificarea flambajului la recipientele sub presiune, nu trebuie să fie mai mică decât valoarea obţinută din următoarea formulă: P(e) = P(1) + P(2) + P(3) + P(4) (MPa), unde: P(1) = presiunea de reglare a supapelor de siguranţă pentru vacuum. Pentru recipientele care nu sunt dotate cu supape de siguranţă pentru vacuum, P(1) trebuie să facă obiectul unei examinări speciale, dar, în general, nu trebuie să fie mai mică de 0,025 MPa; P(2) = presiunea de reglare a supapelor de siguranţă (PRV) pentru spaţiile complet închisecare conţin recipiente sub presiune sau părţi ale recipientelor sub presiune; în celelalte cazuri P(2) = 0; P(3) = sarcini de compresiune exercitate asupra peretelui datorate greutăţii şi contractării izolaţiei termice, greutăţii peretelui, inclusiv adaosul de coroziune şi diverse alte presiuni externe la care poate fi supus recipientul sub presiune. Aceste sarcini includ greutatea domurilor, greutatea coloanelor şi a tubulaturilor, efectul produsului atunci când recipientul este parţial umplut, acceleraţiile şi deformarea corpului navei, dar fără a se limita la acestea. În plus, trebuie să se ţină cont de efectul local al presiunii externe sau interne sau al ambelor presiuni; şi P(4) = presiunea externă datorată coloanei de apă pentru recipientele sub presiune sau părţi ale recipientelor sub presiune de pe punţile descoperite; în alte cazuri P(4) = 0; 4.23.2.4. Eşantionarea pe baza presiunii interne trebuie să fie calculată după cum urmează: trebuie să fie determinată grosimea şi forma părţilor din recipientele sub presiune, inclusiv flanşe, supuse unei presiuni interne, aşa cum se prevede la 4.13.2. În toate cazurile, aceste calcule trebuie să se bazeze pe o teorie acceptată privind proiectarea recipientelor sub presiune. Deschiderile în părţi din recipientele sub presiune care sunt supuse la presiune trebuie să fie rigidizate în conformitate cu norme recunoscute. 4.23.2.5. Analiza tensiunii luând în considerare forţele statice şi dinamice trebuie să fi realizată după cum urmează: .1 Eşantionarea recipientelor sub presiune trebuie să fie determinată în conformitate cu prevederile de la 4.23.2.1 până la 4.23.2.4 şi de la 4.23.3. .2 Trebuie să fie efectuate calculele pentru sarcinile şi tensiunile în dreptul suporţilor şi al îmbinărilor peretelui de susţinere. După caz, trebuie să fie utilizate sarcinile indicate la 4.12 până la 4.15. Tensiunile în dreptul suporţilor de susţinere trebuie să corespundă unei norme recunoscute acceptată de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. În cazuri speciale, Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate cere o analiză a comportamentului la oboseală. .3 Dacă se cere de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său, tensiunile secundare şi tensiunile termice trebuie să fie luate în considerare în mod special. 4.23.3. Condiţia de proiectare finală 4.23.3.1. Deformarea plastică În cazul tancurilor independente de tip C, tensiunile admisibile nu trebuie să depăşească: sigma(m) ≤ f sigma(L) ≤ 1,5 f sigma(b) ≤ 1,5 f sigma(L) + sigma(b) ≤ 1,5 f sigma(m) + sigma(b) ≤ 1,5 f sigma(m) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3,0 f sigma(L) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3,0 f, unde: sigma(m) = tensiune primară generală echivalentă din membrană; sigma(L) = tensiune primară locală echivalentă din membrană; sigma(b) = tensiune primară echivalentă la încovoiere; sigma(g) = tensiune secundară echivalentă; f = (R(m)/A) sau (R(e)/B), luându-se valoarea mai mică dintre aceste două valori; şi cu R(m) şi R(e) aşa cum s-au definit la 4.18.1.3. Referitor la tensiunile sigma(m), sigma(L), sigma(b) şi sigma(g), definirea categoriilor de tensiuni se face la 4.28.3. Valorile A şi B trebuie să fie înscrise în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate şi trebuie să aibă cel puţin următoarele valori minime:
┌─┬───────────────┬───────────┬────────┐
│ │Oţeluri cu │ │Aliaje │
│ │nichel şi │Oţeluri │de │
│ │oţeluri cu │austenitice│aluminiu│
│ │carbon mangan │ │ │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│A│3 │3,5 │4 │
├─┼───────────────┼───────────┼────────┤
│B│1,5 │1,5 │1,5 │
└─┴───────────────┴───────────┴────────┘
4.23.3.2. Criteriile de stabilitate trebuie să fie următoarele: grosimea şi forma recipientelor sub presiune supuse la o presiune externă şi la alte sarcini, care induc tensiuni de compresiune trebuie să se bazeze pe calcule care utilizează o teorie acceptată în mod general cu privire la stabilitatea recipientelor sub presiune şi trebuie să ţină seama în mod corespunzător de diferenţa dintre tensiunile teoretice şi tensiunile reale de pierdere a stabilităţii care rezultă din abaterile de aliniere a tablelor, din ovalitate şi din devierea de la forma circulară pe o anumită lungime de arc sau coardă. 4.23.4. Condiţii de proiectare privind comportamentul la oboseală În cazul tancurilor independente de tip C, unde temperatura mărfii la presiunea atmosferică este mai mică de -55°C, Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate solicita verificarea suplimentară în scopul stabilirii conformităţii lor cu prevederile de la 4.23.1.1 referitor la tensiunea statică şi dinamică. 4.23.5. Condiţii de proiectare accidentale 4.23.5.1. Tancurile şi suporţii lor trebuie să fie proiectate la sarcinile accidentale şi la condiţiile de proiectare indicate la 4.3.4.3 şi 4.15, după caz. 4.23.5.2. Atunci când este supusă sarcinilor accidentale indicate la 4.15, tensiunea trebuie să îndeplinească criteriile de acceptare indicate la 4.23.3.1, modificate după caz, ţinând seama de probabilitatea cea mai mică de aplicare a acestora. 4.23.6. Efectuarea probelor de presiune 4.23.6.1. Fiecare recipient sub presiune va fi supus la o probă hidrostatică la o presiune măsurată la partea superioară a tancurilor care nu este mai mică de 1,5 P(0). În niciun caz, în timpul probei de presiune nu trebuie să fie calculată tensiunea primară din membrană în vreun punct ce depăşeşte 90% din limita de curgere a materialului. Pentru a se asigura că această condiţie este îndeplinită atunci când calculele indică faptul că această tensiune va depăşi de 0,75 ori limita de curgere, proba prototipului trebuie să fie monitorizată cu ajutorul mărcilor tensiometrice sau a altor echipamente adecvate recipientelor sub presiune, diferite de recipientele sub presiune sferice şi cilindrice simple. 4.23.6.2. Temperatura apei utilizate la probă trebuie să fie de cel puţin 30°C peste temperatura în care materialul are ductilitatea nulă pe timpul fasonării. 4.23.6.3. Presiunea trebuie să fie menţinută timp de 2 ore pe 25 mm grosime, dar în niciun caz mai puţin de 2 ore. 4.23.6.4. În cazul în care este necesar pentru recipientele sub presiune pentru marfă, trebuie să se efectueze o probă hidropneumatică, în condiţiile prevăzute la 4.23.6.1 până la 4.23.6.3. 4.23.6.5. O considerare specială trebuie acordată încercării tancurilor în care se utilizează tensiuni mai mari admisibile în funcţie de temperatura de exploatare. Cu toate acestea, cerinţele de la 4.23.6.1 trebuie să fie pe deplin respectate. 4.23.6.6. După finalizare şi asamblare, fiecare recipient sub presiune şi armăturile sale aferente trebuie să fie supuse la o probă de etanşeitate corespunzătoare, care poate fi realizată împreună cu proba de presiune prevăzută la 4.23.6.1. 4.23.6.7. Proba pneumatică a recipientelor sub presiune, altele decât tancurile de marfă, trebuie să fie luată în considerare numai de la caz la caz. Această probă este permisă numai pentru acele recipiente care sunt concepute sau susţinute astfel încât nu pot fi umplute în siguranţă cu apă sau pentru acele recipientele care nu pot fi uscate şi urmează să fie utilizate într-o exploatare în care nu pot fi tolerate urme de la efectuarea probei. 4.23.7. Marcare Marcarea cerută pentru recipientele sub presiune trebuie să se efectueze printr-o metodă care nu produce creşteri neacceptabile de tensiune locală. 4.24. Tancuri cu membrană 4.24.1. Principiul de proiectare 4.24.1.1. Sistemele de stocare a mărfii cu membrană sunt proiectate astfel încât dilatările şi contracţiile termice sau de altă natură să fie compensate fără riscuri suplimentare de pierdere a etanşeităţii membranei. 4.24.1.2. O abordare sistematică bazată pe analiză şi încercare trebuie să fie utilizată pentru a demonstra faptul că sistemul îşi îndeplineşte funcţia care îi este destinată luând în considerare evenimentele identificate în exploatare conform prevederilor de la 4.24.2.1. 4.24.1.3. Dacă temperatura mărfii la presiunea atmosferică este sub -10°C, o barieră secundară completă trebuie să fie asigurată aşa cum se prevede la 4.5. Bariera secundară trebuie să fie proiectată conform prevederilor de la 4.6. 4.24.1.4. Presiunea de calcul a vaporilor P(0) nu trebuie să depăşească în mod normal 0,025 MPa. Totuşi, dacă dimensiunile corpului sunt majorate în mod corespunzător şi dacă se ţine cont, după caz, de rezistenţa izolaţiei portante, P(0) se poate mări la o valoare mai mare, dar mai mică de 0,07 MPa. 4.24.1.5. Definiţia tancurilor cu membrană nu trebuie să excludă concepţiile cum ar fi acelea la care sunt utilizate membrane nemetalice sau la care membranele sunt incluse sau încorporate în o izolaţia termică. 4.24.1.6. Grosimea membranelor nu trebuie să depăşească în mod normal 10 mm. 4.24.1.7. Circulaţia gazului inert prin spaţiul cu izolaţie primară şi spaţiul cu izolaţie secundară, în conformitate cu prevederile de la 9.2.1, trebuie să fie suficientă pentru a permite detectarea gazelor prin mijloace eficiente. 4.24.2. Consideraţii teoretice 4.24.2.1. Trebuie să fie evaluate posibilele incidente care, pe durata de viaţă a membranelor, ar putea duce la pierderea etanşeităţii acestora la fluide. Printre acestea se includ: .1 Evenimente prevăzute finale: .1 ruperea la tracţiune a membranelor; .2 colapsul total al izolaţiei termice; .3 îmbătrânirea datorată tensiunilor termice; .4 pierderea legăturii între izolaţia termică şi structura corpului navei; .5 pierderea legăturii membranelor cu sistemul de izolaţie termică; .6 integritatea structurală a structurilor interne şi a elementelor lor structurale portante; şi .7 avaria structurii portante a corpului navei. .2 Evenimente prevăzute privind comportamentul la oboseală: .1 al membranelor, inclusiv al îmbinărilor şi al elementelor de fixare la structura corpului; .2 al fisurilor izolaţiei termice; .3 al structurilor interne şi al elementelor lor structurale portante; şi .4 al fisurilor la structura internă a corpul navei care duc la pătrunderea apei de balast. .3 Evenimente prevăzute privind comportamentul accidental: .1 deteriorări mecanice accidentale (de exemplu, obiecte căzute în interiorul tancului în timpul exploatării); .2 suprapresurizarea accidentală a spaţiilor cu izolaţie termică; .3 vacuum accidental în tanc; şi .4 pătrunderea apei prin structura internă a corpului navei. Calculele în care un singur eveniment intern poate produce avarii simultane sau în serie la ambele membrane nu sunt acceptate. 4.24.2.2. Proprietăţile fizice (mecanice, termice, chimice etc.) pe care trebuie să le aibă materialele utilizate la construcţia sistemului de stocare a mărfii trebuie să fie stabilite în timpul desfăşurării proiectării în conformitate cu prevederile de la 4.24.1.2. 4.24.3. Sarcini şi combinaţii de sarcini Trebuie să se acorde o atenţie deosebită posibilităţii de pierdere a integrităţii tancului datorită efectului unei suprapresiuni în spaţiul dintre bariere, a unui posibil vacuum în tancul de marfă, a mişcării lichidului, a vibraţiilor corpului navei sau datorită oricărei combinaţii dintre aceste cazuri. 4.24.4. Analiza structurală 4.24.4.1. Trebuie să se efectueze analiza structurală şi/sau încercarea în scopul determinării rezistenţei la rupere şi a evaluării comportamentului la oboseală al stocării de marfă şi al structurilor asociate, de exemplu structurile definite la 4.9. Analiza structurală trebuie să asigure datele necesare pentru a evalua fiecare situaţie de avariere care a fost identificată ca fiind critică pentru sistemul de stocare a mărfii. 4.24.4.2. Analiza structurală a corpului navei trebuie să ia în considerare presiunea internă indicată la 4.13.2. O atenţie deosebită trebuie să fie acordată deformărilor corpului navei şi compatibilităţii lor cu membrana şi izolaţia termică aferentă. 4.24.4.3. Analizele indicate la 4.24.4.1 şi 4.24.4.2 trebuie să se bazeze pe diferite mişcări, acceleraţii şi răspunsuri ale navelor şi sistemelor de stocare a mărfii. 4.24.5. Condiţia de proiectare finală 4.24.5.1. Rezistenţa structurală a tuturor componentelor, subsistemelor sau ansamblurilor esenţiale trebuie să fie stabilită în conformitate cu prevederile de la 4.24.1.2, pentru condiţiile de exploatare. 4.24.5.2. Alegerea criteriului de acceptare a rezistenţei pentru situaţiile de avarie a sistemului de stocare a mărfii, a elementelor sale de fixare de structura corpului navei şi a elementelor structurilor interne ale tancului trebuie să reflecte consecinţele corespunzătoare situaţiei de avarie. 4.24.5.3. Dimensionarea structurii interne a corpului trebuie să respecte cerinţele pentru diptancuri, ţinând seama de presiunea internă indicată la 4.13.2 şi de cerinţele corespunzătoare indicate la 4.13.3 pentru mişcările lichidului. 4.24.6. Condiţii de proiectare privind comportamentul la oboseală 4.24.6.1. Analiza privind comportamentul la oboseală trebuie să fie efectuată pentru elementele de structură din interiorul tancului, şi anume suporţii pentru pompe, precum şi pentru părţi ale membranelor şi elementele de fixare ale suporţilor pentru pompe la care supravegherea permanentă nu permite detectarea în mod sigur a apariţiei unei avarii. 4.24.6.2. Calculele privind comportamentul la oboseală trebuie să fie efectuate în conformitate cu prevederile de la 4.18.2, cerinţele corespunzătoare depinzând de: .1 importanţa componentelor structurale pentru integritatea structurală; şi .2 disponibilitatea pentru inspecţie. 4.24.6.3. În cazul elementelor structurale pentru care se poate demonstra prin încercări şi/sau analize că o fisură nu se va dezvolta astfel încât să producă o avarie simultană sau succesivă a două membrane, valoarea C(w) trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,5. 4.24.6.4. Elementele structurale supuse inspecţiei periodice şi în cazul în care fisura neglijabilă datorată oboselii poate evolua cauzând avaria simultană sau succesivă a două membrane, trebuie să se îndeplinească cerinţele privind comportamentul la oboseală şi mecanica ruperii prevăzute la 4.18.2.8. 4.24.6.5. Elementele structurale la care nu este posibil accesul pentru a efectua o inspecţie curentă şi, în cazul în care o fisură datorată oboselii poate evolua fără nicio avertizare cauzând avaria simultană sau succesivă a două membrane, trebuie să se îndeplinească cerinţele privind comportamentul la oboseală şi mecanica ruperii prevăzute la 4.18.2.9. 4.24.7. Condiţii de proiectare accidentale 4.24.7.1. Sistemul de stocare şi structura portantă a corpului navei trebuie să fie proiectate pentru sarcinile accidentale prevăzute la 4.15. Aceste sarcini nu trebuie să fie combinate unele cu altele sau cu sarcinile de mediu. 4.24.7.2. Trebuie să se stabilească scenarii suplimentare accidentale relevante care trebuie să fie luate în considerare pe baza unei analize a riscurilor. O atenţie deosebită trebuie să fie acordată dispozitivelor de fixare din interiorul tancurilor. 4.24.8. Încercări efectuate în timpul proiectării 4.24.8.1. Încercările efectuate în timpul proiectării, conform prevederilor de la 4.24.1.2, trebuie să includă o serie de modele analitice şi fizice ale barierei primare şi barierei secundare, inclusiv colţurile şi îmbinările, pentru a verifica dacă acestea vor rezista la tensiunile previzibile combinate datorate sarcinilor dinamice şi termice. Acestea se vor încheia cu construirea unui model de prototip la scară pentru sistemul de stocare a mărfii. Condiţiile de încercare luate în considerare la modelele analitice şi fizice trebuie să reprezinte condiţiile de funcţionare cele mai severe la care sistemul de stocare a mărfii poate fi expus pe durata sa de viaţă. Criteriile de acceptare propuse pentru a efectua încercarea periodică a barierelor secundare prevăzute la 4.6.2 se pot baza pe rezultatele încercărilor efectuate pe modelul de prototip la scară. 4.24.8.2. Comportamentul la oboseală al materialelor membranelor şi al îmbinărilor reprezentative sudate sau fixate de membrane trebuie să fie determinat prin încercări. Rezistenţa ultimă şi comportamentul la oboseală al elementelor utilizate pentru fixarea sistemului de izolaţie termică de structura corpului trebuie să fie stabilite prin analiză sau încercări. 4.24.9. Efectuarea încercărilor 4.24.9.1. La navele prevăzute cu sisteme de stocare a mărfii cu membrană, toate tancurile şi alte spaţii care, în mod normal, pot conţine lichide şi care sunt adiacente structurii corpului ce susţine membrana, trebuie să fie supuse probei hidrostatice. 4.24.9.2. Toate structurile de magazie care susţin membrana trebuie să fie supuse probei de etanşeitate înainte de instalarea unui sistem de stocare a mărfii. 4.24.9.3. Tunelurile de ţevi şi alte compartimente care, în mod normal, conţin lichid, nu trebuie să fie supuse probei hidrostatice. 4.25. Tancuri structurale 4.25.1. Principiul de proiectare Tancurile structurale, care fac parte din structura corpului navei şi sunt supuse în acelaşi mod şi aceloraşi sarcini care solicită structura adiacentă a corpului navei, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .1 presiunea de calcul a vaporilor P(0), aşa cum a fost definită la 4.1.2, nu trebuie să depăşească în mod normal 0,025 MPa. Totuşi, dacă dimensiunile învelişului sunt majorate în mod corespunzător, P(0) se poate mări la o valoare mai mare, dar mai mică de 0,07 MPa; .2 tancurile structurale pot fi folosite pentru produsele al căror punct de fierbere nu este sub -10°C. Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate accepta o temperatură mai scăzută sub rezerva unei examinări speciale, dar în acest caz trebuie să fie prevăzută o barieră secundară completă; şi .3 produsele prevăzute la capitolul 19 pentru a fi transportate cu nave de tip 1G nu trebuie să fie transportate în tancuri structurale. 4.25.2. Analiza structurală Analiza structurală a tancurilor structurale trebuie să respecte normele recunoscute. 4.25.3. Condiţia de proiectare finală 4.25.3.1. Dimensionarea pereţilor de separaţie ai tancului trebuie să îndeplinească cerinţele care se aplică diptancurilor, ţinând seama de presiunea internă, aşa cum s-a indicat la 4.13.2. 4.25.3.2. În cazul tancurilor structurale, tensiunile admisibile trebuie să fie în mod normal acelea date pentru structura corpului în cerinţele Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său. 4.25.4. Condiţii de proiectare accidentale 4.25.4.1. Tancurile şi suporţii tancurilor trebuie să fie proiectaţi la sarcini accidentale indicate la 4.3.4.3 şi 4.15, după caz. 4.25.4.2. Dacă este supusă sarcinilor accidentale indicate la 4.15, tensiunea trebuie să corespundă criteriilor de acceptare indicate la 4.25.3, modificate după caz, ţinând seama de probabilitatea lor scăzută de aplicare. 4.25.5. Încercări Toate tancurile structurale trebuie să fie supuse unei probe hidrostatice sau hidropneumatice. Proba trebuie să fie efectuată astfel încât tensiunile să fie cât mai apropiate posibil de tensiunile de calcul, iar presiunea în partea superioară a tancului să corespundă cel puţin cu MARVS. 4.26. Tancuri cu semi-membrană 4.26.1. Principiul de proiectare 4.26.1.1. Tancurile cu semi-membrană sunt tancuri neautoportante în condiţii de încărcare. Ele se compun dintr-un perete ale cărui elemente componente sunt susţinute, prin intermediul izolaţiei, de către structura adiacentă a corpului navei, în timp ce elementele conectate la această membrană, care leagă elementele componente susţinute mai sus menţionate, sunt şi ele proiectate pentru a suporta dilatări şi contracţii termice sau de altă natură. 4.26.1.2. În mod normal, presiunea de calcul a vaporilor P(0) nu trebuie să depăşească 0,025 MPa. Totuşi, dacă dimensionarea corpului este mărită în mod corespunzător şi dacă se ţine cont, după caz, de rezistenţa izolaţiei termice portante, P(0) se poate mări până la o valoare mai mare, dar mai mică de 0,07 MPa. 4.26.1.3. În cazul tancurilor cu semi-membrană, trebuie să se aplice cerinţele corespunzătoare din această secţiune pentru tancurile independente sau pentru tancurile cu membrană, după caz. 4.26.1.4. În cazul tancurilor cu semi-membrană care respectă în toate privinţele cerinţele aplicabile tancurilor independente de tip B, cu excepţia modului de susţinere, Administraţia poate, după o examinare specială, să accepte o barieră secundară parţială. PARTEA F SISTEME DE STOCARE A MĂRFII CU CONFIGURAŢIE NOUĂ 4.27. Proiectarea condiţiilor limită pentru proiectele noi 4.27.1. Sistemele de stocare a mărfii care au o configuraţie nouă ce nu poate fi proiectată conform prevederilor secţiunilor 4.21 până la 4.26 trebuie să fie proiectate în conformitate cu prevederile din această secţiune şi din părţile A şi B din acest capitol, precum şi din părţile C şi D, după caz. Proiectarea sistemului de stocare a mărfii în conformitate cu prevederile acestei secţiuni trebuie să se bazeze pe principiile proiectării condiţiilor limită care este o metodă de proiectare structurală ce poate fi aplicată modelelor existente sau noi. Această abordare mai generală permite menţinerea unui nivel de siguranţă similar cu acela obţinut pentru sistemele de stocare existente, care au fost proiectate în conformitate cu prevederile de la 4.21 până la 4.26. 4.27.2.1. Proiectarea condiţiilor limită este o metodă sistematică de evaluare unde fiecare element al structurii este evaluat referitor la posibilele situaţii de avarie care pot fi întâlnite în condiţiile de proiectare indicate la 4.3.4. O condiţie limită poate fi definită ca o condiţie dincolo de care structura, sau partea din structură, nu mai îndeplineşte cerinţele. 4.27.2.2. Pentru fiecare situaţie de avarie poate fi relevantă una sau mai multe condiţii limită. Prin considerarea tuturor condiţiilor limită relevante, sarcina limită pentru elementul structural este considerată a fi sarcina limită minimă rezultată din toate condiţiile limită relevante. Condiţiile limită se împart în următoarele trei categorii: .1 Condiţii limită de rezistenţă ultimă (ULS), care corespund valorii maxime a capacităţii portante sau, în unele cazuri, solicitării sau deformării maxime aplicabile în condiţii intacte (nedeteriorate). .2 Condiţii limită de rezistenţă privind comportamentul la oboseală (FLS), care corespund degradării datorate efectului de încărcare care variază în timp (ciclic). .3 Condiţii limită de rezistenţă accidentală (ALS), care sunt legate de capacitatea unei structuri de a rezista în caz de accident. 4.27.3. Metoda şi parametrii corespunzători de proiectare aplicabili la proiectarea condiţiilor limită trebuie să respecte Normele pentru utilizarea metodelor de calcul a limitelor în cazul proiectării sistemelor de stocare a mărfii cu configuraţie nouă (Norma LSD), aşa cum se prevede în Apendicele 5. PARTEA G RECOMANDĂRI 4.28. Note de recomandare pentru capitolul 4 4.28.1. Recomandări pentru calculul detaliat al presiunii interne în scopul proiectării statice 4.28.1.1. Această secţiune conţine recomandări pentru calculul presiunii dinamice corespunzătoare a lichidelor în scopul efectuării calculelor statice de proiectare. Această presiune poate fi utilizată pentru a calcula presiunea internă indicată la 4.13.2.4, în care: .1 [P(gd)]max de calcul este presiunea corespunzătoare a lichidelor determinată prin utilizarea acceleraţiilor de calcul maxime. .2 [P(gd) local]max de calcul este presiunea corespunzătoare a lichidelor determinată prin utilizarea acceleraţiilor specifice locale. .3 P(eq) trebuie să fie mai mare decât P(eq1) şi P(eq2) calculate după cum urmează: P(eq1) = P(0) + [P(gd)]max (MPa), P(eq2) = P(h) + [P(gd) local]max (MPa). 4.28.1.2. Presiunile interne ale lichidelor sunt acele presiuni create de acceleraţia rezultată din centrul de greutate al mărfii datorită mişcărilor navei indicate la 4.14.1. Valoarea presiunii interne a lichidului P(gd) care rezultă din efectele combinate ale acceleraţiilor gravitaţionale şi dinamice va fi calculată după cum urmează: (a se vedea imaginea asociată) unde: α(beta) = acceleraţia maximă adimensională (şi anume raportată la acceleraţia gravitaţională), care rezultă din sarcinile gravitaţionale şi dinamice, într-o direcţie arbitrară beta (a se vedea figura 4.1). La tancurile de dimensiuni mari, se va utiliza un elipsoid de acceleraţii, care ia în considerare acceleraţiile transversale, verticale şi longitudinale. z(beta) = cea mai mare înălţime a lichidului (m) deasupra punctului în care presiunea va fi determinată prin măsurare de la învelişul tancului în direcţia beta (a se vedea figura 4.2). Domurile tancului considerate că fac parte din volumul total acceptat al tancului trebuie să fie luate în considerare în cazul în care se determină z(beta), numai dacă volumul total al domurilor tancurilor V(d) nu depăşeşte următoarea valoare obţinută prin formula: (a se vedea imaginea asociată) cu: V(t) = volumul tancului fără domuri; şi FL = limita de umplere conform capitolului 15. rho = densitatea maximă a mărfii (kg/mc) la temperatura de calcul. Direcţia care indică valoarea maximă [P(gd)]max sau [P(gd)local]max va fi luată în considerare. Formula de mai sus se aplică numai tancurilor pline. 4.28.1.3. Se pot aplica metode de calcul echivalente. 4.28.2. Formule recomandate pentru componentele acceleraţiei 4.28.2.1. Următoarele formule sunt date cu caracter de recomandare pentru componentele acceleraţiei datorate mişcărilor navei care corespund nivelului de probabilitate de 10^-8 în Atlanticul de Nord; ele se aplică navelor care au o lungime mai mare de 50 m şi care navighează la viteza de serviciu sau la o viteză apropiată de aceasta: - acceleraţia verticală, aşa cum s-a definit la 4.14.1: (a se vedea imaginea asociată) – acceleraţia transversală, aşa cum s-a definit la 4.14.1: (a se vedea imaginea asociată) – acceleraţia longitudinală, aşa cum s-a definit la 4.14.1: (a se vedea imaginea asociată) unde: (a se vedea imaginea asociată) L(0) = lungimea navei folosită pentru stabilirea dimensionării, aşa cum s- a definit în normele recunoscute (m); C(B) = coeficientul bloc; B = cea mai mare lăţime de calcul a navei (m); x = distanţa longitudinală (m) dintre mijlocul navei şi centrul de greutate al tancului încărcat; x este pozitiv în prova şi negativ în pupa navei; y = distanţa transversală (m) între axa longitudinală şi centrul de greutate al tancului încărcat; z = distanţa verticală (m) între linia de plutire reală a navei şi centrul de greutate al tancului încărcat; z este pozitiv deasupra liniei de plutire şi negativ sub linia de plutire; K = 1 în general. Pentru condiţii de încărcare speciale şi forme speciale ale corpului navei, determinarea lui K poate fi necesară pornind de la formula de mai jos: K = 13 x GM/B, unde K ≥ 1 şi GM = înălţimea metacentrică (m); (a se vedea imaginea asociată) V = viteză de serviciu (noduri); a(x), a(y), a(z) = acceleraţiile maxime adimensionale (şi anume raportate la acceleraţia gravitaţională) în direcţiile respective, ele fiind considerate în calcule ca acţionând independent; a(z) nu cuprinde componenta datorată greutăţii statice, a(y) cuprinde componenta datorată greutăţii statice în direcţie transversală în timpul ruliului, iar a(x) cuprinde componenta datorată greutăţii statice în direcţie longitudinală în timpul tangajului. Acceleraţiile rezultate din formulele de mai sus sunt aplicabile numai navelor care navighează la viteza de serviciu sau la o viteză apropiată de aceasta şi care nu sunt la ancoră şi nici staţionare în zone expuse. 4.28.3. Categorii de tensiuni 4.28.3.1. În scopul evaluării tensiunilor, în prezenta secţiune sunt definite categoriile de tensiuni după cum urmează. 4.28.3.2. Tensiune normală este componenta tensiunii perpendiculară pe planul de referinţă. 4.28.3.3. Tensiunea de membrană este componenta tensiunii normale care este repartizată în mod uniform şi care este egală cu valoarea medie a tensiunii de-a lungul grosimii secţiunii considerate. 4.28.3.4. Tensiune la încovoiere este tensiunea variabilă de-a lungul grosimii secţiunii considerate, după deducerea tensiunii din membrană. 4.28.3.5. Tensiune la forfecare este componenta tensiunii care acţionează în planul de referinţă. 4.28.3.6. Tensiune primară este tensiunea produsă de sarcina impusă şi care este necesară pentru a echilibra forţele şi momentele exterioare. Caracteristica fundamentală a unei tensiuni primare este aceea care nu este autolimitativă. Tensiunile primare care depăşesc în mod considerabil limita de elasticitate au ca rezultat producerea avariei sau cel puţin producerea unor deformări importante. 4.28.3.7. Tensiune primară generală de membrană este tensiunea primară din membrană care este repartizată în structură astfel încât nu se produce nicio nouă repartizare a sarcinii ca urmare a deformării permanente. 4.28.3.8. Tensiune primară locală de membrană apare atunci când o tensiune de membrană datorată presiunii sau altor sarcini mecanice şi combinată cu o tensiune primară sau cu o tensiune de discontinuitate produce o distorsiune excesivă în transferul sarcinilor la alte părţi ale structurii. Această tensiune este considerată ca şi tensiune primară de membrană (locală) chiar dacă ea prezintă anumite caracteristici ale unei tensiuni secundare. O zonă de tensiune poate fi considerată locală dacă: (a se vedea imaginea asociată) unde: S(1) = distanţa în direcţia mediană pe care tensiunea echivalentă depăşeşte 1,1 f; S(2) = distanţa în direcţia mediană spre o altă zonă în care limitele tensiunii generale primare din membrană sunt depăşite, R = raza medie a recipientului; t = grosimea peretelui recipientului la amplasamentul în care limita tensiunii primare generale din membrană este depăşită; şi f = tensiunea primară generală admisibilă din membrană. 4.28.3.9. Tensiune secundară este tensiunea normală sau tensiunea de forfecare care rezultă din legăturile părţilor adiacente sau din autofixarea unei structuri. Caracteristica fundamentală a unei tensiuni secundare este faptul că aceasta este autolimitativă. O deformare locală şi distorsiunile minime pot îndeplini condiţiile care să producă tensiunea respectivă. (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.1 - Elipsoid de acceleraţii (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.2 - Determinarea coloanelor de presiune internă (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.3 - Determinarea înălţimii lichidului ZBeta în punctele 1, 2 şi 3 (a se vedea imaginea asociată) Figura 4.4 - Distribuţia simplificată a sarcinii CAP. 5 RECIPIENTE SUB PRESIUNE PENTRU PROCESARE, INSTALAŢII CU TUBULATURI PENTRU LICHIDE ŞI VAPORI ŞI INSTALAŢII CU TUBULATURI SUB PRESIUNE Scop De a se asigura manipularea şi procesarea în siguranţă a tuturor mărfurilor precum şi a lichidelor şi vaporilor pentru procesarea acestora, în toate condiţiile de operare, pentru a reduce la minimum riscul pentru navă, echipaj şi mediu, ţinând seama de natura produselor implicate. Prin aceasta: .1 se va asigura integritatea recipientelor sub presiune pentru procesare, a instalaţiilor de tubulaturi şi furtunurilor de marfă; .2 se va evita transferul necontrolat de marfă; .3 se vor asigura mijloacele corespunzătoare pentru umplerea şi golirea sistemelor de stocare a mărfii; şi .4 se va evita ca în timpul efectuării operaţiunilor de transfer marfă presiunea sau vacuumul de la sistemele de stocare a mărfii să depăşească parametrii de proiectare. 5.1. Generalităţi 5.1.1. Cerinţele din acest capitol trebuie să se aplice produselor şi tubulaturii pentru procesare, inclusiv tubulaturii pentru vapori, tubulaturilor de combustibil şi conductelor de evacuare ale supapelor de siguranţă sau tubulaturilor similare. Instalaţiile auxiliare de tubulatură care nu conţin marfă sunt scutite de la respectarea cerinţelor generale prevăzute în acest capitol. 5.1.2. Cerinţele pentru tancurile independente de tip C prevăzute la capitolul 4 pot de asemenea să se aplice recipientelor sub presiune pentru procesare. În acest caz, expresia, "recipiente sub presiune" utilizată în capitolul 4 se referă atât la tancurile independente de tip C cât şi la recipientele sub presiune pentru procesare. 5.1.3. Recipientele sub presiune pentru procesare includ tancurile tampon, schimbătoarele de căldură şi acumulatorii care stochează sau tratează marfa lichidă sau gazoasă. 5.2. Cerinţe cu privire la instalaţii 5.2.1. Instalaţiile de comandă pentru operaţiuni cu marfa şi de manipulare a mărfii trebuie să fie proiectate ţinând seama de următoarele aspecte: .1 evitarea agravării unei stări anormale care duce la scurgerea mărfii lichide sau la degajarea vaporilor de marfă; .2 colectarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă a mărfii lichide scurse; .3 evitarea formării de amestecuri inflamabile; .4 evitarea degajării lichidelor sau gazelor inflamabile şi a vaporilor inflamabili; şi .5 limitarea expunerii personalului la foc şi la alte pericole. 5.2.2. Amenajări: generalităţi 5.2.2.1. Toate instalaţiile cu tubulaturi care pot conţine marfă lichidă sau vapori de marfă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .1 să fie separate de alte instalaţii cu tubulaturi, cu excepţia cazului în care interconectările sunt prevăzute pentru efectuarea operaţiunilor cu marfa cum ar fi purjarea, degazarea sau inertizarea. Cerinţele de la 9.4.4 trebuie să fie avute în vedere cu privire la prevenirea returului mărfii. În aceste cazuri, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că marfa sau vaporii de marfă nu pot intra în alte instalaţii cu tubulaturi prin interconectări; .2 cu excepţia prevederilor din capitolul 16, nu trebuie să traverseze încăperi de locuit, încăperi de serviciu sau posturi de comandă sau nu trebuie să traverseze încăperi de maşini altele decât încăperile de maşini de marfă; .3 să fie racordate la sistemul de stocare a mărfii direct de pe punţile expuse la intemperii, cu excepţia cazului în care ţevile instalate într-un puţ vertical sau într-un spaţiu echivalent sunt utilizate pentru a traversa un spaţiu gol situat deasupra unui sistem de stocare a mărfii şi cu excepţia cazului în care conductele utilizate pentru drenare, aerisire sau purjare traversează coferdamuri; .4 să fie situate în zona de marfă deasupra punţii expuse la intemperii, cu excepţia instalaţiilor pentru încărcare şi descărcare pe la prova sau pupa navei, în conformitate cu prevederile de la 3.8, a instalaţiilor cu tubulaturi pentru evacuarea mărfii în mare în caz de urgenţă în conformitate cu prevederile de la 5.3.1, a instalaţiilor cu tubulaturi din compartimentul de tip turelă în conformitate cu prevederile de la 5.3.3 şi sub rezerva prevăzută de capitolul 16; şi .5 să fie situate în interior, în raport cu bordajul, la o distanţă mai mare decât distanţa prevăzută la 2.4.1 pentru amplasarea transversală a tancurilor, cu excepţia traversărilor tubulaturii de racordare la ţărm care nu este supusă presiunii interne a apei mării sau cu excepţia instalaţiilor cu tubulaturi pentru evacuarea mărfii în mare în caz de urgenţă. 5.2.2.2. Trebuie să fie prevăzute mijloace adecvate pentru ca înainte de deconectare să se reducă presiunea şi să se evacueze marfa lichidă din coloanele de încărcare şi descărcare, precum şi din toate tubulaturile dintre cele mai îndepărtate valvule de manifold şi braţe de încărcare sau furtunuri de marfă şi tancurile de marfă sau altă locaţie corespunzătoare. 5.2.2.3. Instalaţiile cu tubulaturi prin care circulă lichide destinate încălzirii directe sau răcirii mărfii nu trebuie să fie situate în afara zonei de marfă, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute mijloace corespunzătoare pentru evitarea sau detectarea migrării vaporilor de marfă în exteriorul zonei de marfă (a se vedea 13.6.2.6). 5.2.2.4. Supapele de siguranţă prin care se descarcă marfa lichidă din tubulaturile instalaţiei de marfă trebuie să descarce marfa lichidă în tancurile de marfă; ca variantă, acestea pot descărca în coloana de evacuare a gazelor de marfă dacă sunt prevăzute mijloace pentru a detecta şi elimina orice marfă lichidă care s-ar putea scurge în instalaţia de evacuare. Dacă este necesar să se împiedice o suprapresiune în tubulaturi în sensul descendent, supapele de siguranţă de pe pompele de marfă trebuie să descarce la aspiraţia pompelor. 5.3. Prevederi privind tubulatura de marfă situată în exteriorul zonei de marfă 5.3.1. Evacuarea mărfii în mare în caz de urgenţă În cazul în care există o instalaţie cu tubulaturi de marfă pentru evacuare în mare în caz de urgenţă, aceasta trebuie să respecte prevederile de la 5.2.2, după caz, şi poate fi dusă la pupa navei prin exteriorul încăperilor de locuit, încăperilor de serviciu sau posturilor de comandă sau încăperilor de maşini, dar nu trebuie să treacă prin acestea. În cazul în care o instalaţie cu tubulaturi de marfă pentru evacuare în mare în caz de urgenţă este instalată în mod permanent, un mijloc adecvat de izolare a instalaţiei cu tubulaturi trebuie să fie prevăzut în interiorul zonei de marfă. 5.3.2. Instalaţii privind încărcarea pe la prova şi pupa navei 5.3.2.1. Conform prevederilor de la 3.8 din această secţiune şi a prevederilor de la 5.10.1, tubulatura de marfă poate fi amplasată astfel încât să permită efectuarea încărcării şi descărcării pe la prova sau pupa navei. 5.3.2.2. Trebuie să se ia măsuri care să permită purjarea şi degazarea acestor instalaţii cu tubulaturi după folosirea lor. Atunci când nu sunt utilizate, manşoanele de racordare trebuie să fie înlăturate şi capetele tubulaturilor trebuie să fie obturate cu flanşe oarbe. Tubulaturile de evacuare a gazelor racordate la instalaţia de purjare trebuie să fie situate în zona de marfă. 5.3.3. Instalaţii pentru transfer marfă din compartimentul de tip turelă În cazul transferului mărfii lichide sau vaporilor de marfă printr-o instalaţie internă de tip turelă situată în afara zonei de marfă, tubulatura trebuie să respecte prevederile de la 5.2.2, prevederile de la 5.10.2, precum şi următoarele prevederi: .1 să fie amplasată deasupra punţii expuse la intemperii, cu excepţia racordului la turelă; .2 să nu se permită utilizarea echipamentelor portabile; şi .3 să se ia măsuri care să permită purjarea şi degazarea acestor instalaţii cu tubulaturi după folosirea lor. Atunci când nu sunt utilizate, manşoanele de racordare trebuie să fie înlăturate, iar capetele tubulaturilor trebuie să fie obturate prin flanşe oarbe. Tubulaturile de evacuare a gazelor racordate la instalaţia de purjare trebuie să fie situate în zona de marfă. 5.3.4. Instalaţii cu tubulaturi pentru combustibil gazos Tubulatura pentru combustibil gazos din încăperile de maşini trebuie să respecte toate prevederile secţiunilor din acest capitol suplimentar faţă de cerinţele din capitolul 16. 5.4. Presiunea de calcul 5.4.1. Presiunea de calcul P(0) utilizată pentru determinarea valorii minime a dimensiunilor tubulaturii şi componentelor instalaţiilor cu tubulaturi nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă la care instalaţia poate fi pusă în exploatare. Presiunea de calcul minimă utilizată nu trebuie să fie mai mică de 1 MPa (presiunea manometrică), cu excepţia conductelor cu capăt deschis sau a conductelor de evacuare cu supape de siguranţă, pentru care această presiune nu trebuie să fie mai mică de 0,5 MPa (presiunea manometrică) sau de 10 ori presiunea de reglare a supapei de siguranţă, luându-se valoarea mai mică dintre acestea. 5.4.2. Cea mai mare valoare a presiunii corespunzătoare următoarelor condiţii de calcul trebuie să fie utilizată pentru instalaţiile cu tubulaturi şi componentele acestora în funcţie de mărfurile ce vor fi transportate: .1 pentru instalaţiile cu tubulaturi pentru vapori sau componentele acestora, care pot fi separate de supapele lor de siguranţă şi care pot conţine o anumită cantitate de lichid, presiunea vaporilor saturaţi la o temperatură de 45°C. Se pot accepta valori mai mari sau mai mici (a se vedea paragraful 4.13.2.2); sau .2 pentru instalaţiile sau componentele acestora care pot fi separate de supapele lor de siguranţă şi care conţin în mod permanent numai vapori, presiunea vaporilor saturaţi supraîncălziţi la o temperatură de 45°C. Se pot accepta valori mai mari sau mai mici (a se vedea paragraful 4.13.2.2), presupunându-se o stare iniţială a vaporilor saturaţi din instalaţie la presiunea şi temperatura de serviciu a acesteia; sau .3 MARVS-ul tancurilor de marfă şi instalaţiilor pentru procesarea mărfii; sau .4 presiunea de reglare a supapei de siguranţă de la pompă sau compresorul aferent la descărcare; sau .5 sarcina totală maximă la descărcare sau înălţimea de încărcare a tubulaturii instalaţiei de marfă luând în considerare toate instalaţiile de pompare posibile sau presiunea de reglare a supapei de siguranţă de pe o instalaţie cu tubulaturi. 5.4.3. Acele părţi ale instalaţiilor cu tubulaturi pentru vapori care pot fi supuse unui şoc de presiune trebuie să fie proiectate pentru a rezista la această presiune. 5.4.4. Presiunea de calcul a ţevilor sau conductelor exterioare de la instalaţiile pentru combustibil gazos nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă de lucru a ţevii interioare pentru gaze. Ca alternativă, la instalaţiile cu tubulaturi pentru combustibil gazos cu o presiune de lucru mai mare de 1 MPa, presiunea de calcul a conductei exterioare nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă acumulată în spaţiul circular, ţinând seama de presiunea locală maximă instantanee în dreptul oricărei întreruperi, precum şi la instalaţiile de ventilaţie. 5.5. Cerinţe privind supapele instalaţiei de marfă 5.5.1.1. Fiecare tanc de marfă şi instalaţie cu tubulaturi trebuie să aibă supape acţionate manual în scopul izolării, aşa cum se prevede în această secţiune. 5.5.1.2. Suplimentar, supapele acţionate de la distanţă trebuie să fie de asemenea montate, după caz, ca parte constitutivă din instalaţiile cu închidere rapidă (ESD) al căror scop este oprirea fluxului de marfă sau a scurgerii în cazul unei situaţii de urgenţă atunci când se desfăşoară procesul de transfer marfă lichidă sau sub formă de vapori. Instalaţia ESD este destinată pentru a readuce instalaţia de marfă la o stare statică de siguranţă astfel încât să poată fi luate măsuri de remediere. O atenţie specială trebuie să fie acordată proiectării instalaţiei ESD pentru a evita producerea unui şoc de presiune în cadrul reţelei de tubulaturi pentru transfer marfă. Echipamentul, a cărui funcţionare urmează să fie oprită la activarea ESD, include supapele manifoldului la încărcare sau descărcare, toate pompele sau compresoarele etc. care transferă marfa în interior sau exterior (de exemplu la uscat sau la altă navă/barjă) şi supapele tancului de marfă, dacă MARVS depăşeşte 0,07 MPa. 5.5.2. Racordurile tancurilor de marfă 5.5.2.1. Toate racordurile pentru lichide sau gaze, cu excepţia supapelor de siguranţă şi a indicatoarelor de nivel, trebuie să aibă supape de închidere amplasate cât mai aproape de tanc. Aceste supape trebuie să asigure o închidere etanşă şi trebuie să poată fi manevrate manual local. De asemenea, trebuie să poată fi comandate de la distanţă. 5.5.2.2. La tancurile de marfă cu un MARVS ce depăşeşte 0,07 MPa, racordurile de mai sus trebuie să fie prevăzute cu supape ESD acţionate de la distanţă. Aceste supape trebuie să fie amplasate cât mai aproape posibil de tanc. O singură supapă poate fi înlocuită cu două supape separate cu condiţia ca acestea să respecte cerinţele de la 18.10.2 şi să asigure o închidere etanşă a conductei. 5.5.3. Racordurile manifoldului de marfă 5.5.3.1. O supapă ESD acţionată de la distanţă trebuie să fie prevăzută la fiecare racord pentru transferul de marfă utilizat astfel încât să se poată opri transferul de lichide şi vapori spre navă sau de la navă. Racordurile pentru transferul de marfă trebuie să fie izolate cu flanşe oarbe corespunzătoare atunci când nu sunt utilizate. 5.5.3.2. Dacă MARVS tancului de marfă depăşeşte 0,07 MPa, o supapă manuală suplimentară trebuie să fie prevăzută pentru fiecare racord pentru transferul de marfă utilizat şi poate fi amplasată în interiorul supapei ESD sau în exteriorul acesteia în funcţie de concepţia navei. 5.5.4. Supapele pentru limitarea debitului pot fi utilizate în locul supapelor ESD, dacă diametrul ţevii protejate nu depăşeşte 50 mm. Supapele pentru limitarea debitului de lichid sau vapori trebuie să se închidă automat la debitul nominal de închidere conform specificaţiilor producătorului. Conductele, inclusiv armăturile, supapele şi armăturile protejate de o supapă pentru limitarea debitului trebuie să aibă o capacitate mai mare decât debitul nominal de închidere al supapei pentru limitarea debitului. Supapele pentru limitarea debitului pot fi proiectate cu o derivaţie (by-pass) care să nu depăşească suprafaţa deschiderii circulare cu un diametru de 1 mm pentru a permite echilibrarea presiunii după activarea închiderii. 5.5.5. Racordurile tancului de marfă prevăzute la dispozitive de măsurare a presiunii sau la aparatele de măsurare nu trebuie să fie echipate cu supape pentru limitarea debitului sau supape ESD, cu condiţia ca dispozitivele să fie construite astfel încât debitul în exterior al conţinutului tancului să nu poată fi depăşit de acela care corespunde unui orificiu circular cu un diametru de 1,5 mm. 5.5.6. Toate tubulaturile sau componentele, care pot fi izolate atunci când se află într-o stare complet plină cu lichid, trebuie să fie protejate cu supape de siguranţă pentru a permite dilatarea termică şi evaporarea. 5.5.7. Toate tubulaturile sau componentele, care pot fi izolate în mod automat în caz de incendiu atunci când au volum de lichid rămas în ele mai mare de 0,05 mc, trebuie să fie prevăzute cu supape de siguranţă pentru reducerea presiunii ale căror dimensiuni sunt adecvate pentru un caz de incendiu. 5.6. Amenajări pentru transfer marfă 5.6.1. În cazul în care transferul de marfă se efectuează prin utilizarea pompelor de marfă care nu sunt accesibile pentru reparaţii, atunci când tancurile sunt în serviciu, trebuie să fie prevăzute cel puţin două mijloace separate pentru transferul mărfii din fiecare tanc de marfă şi construcţia trebuie să fie astfel încât avarierea unei pompe de marfă sau a unui mijloc pentru transfer marfă să nu împiedice transferul de marfă cu altă pompă sau cu alte pompe sau cu alte mijloace pentru transfer marfă. 5.6.2. Procedura pentru transfer marfă prin presurizarea gazelor trebuie să se facă fără deschiderea supapelor de siguranţă în timpul operaţiunii de transfer marfă. Presurizarea gazelor poate fi acceptată ca un mijloc pentru transferul de marfă pentru acele tancuri în cazul în care coeficientul de calcul al siguranţei nu este redus sub condiţiile existente în timpul operaţiunii de transfer marfă. În cazul în care supapele de siguranţă ale tancului de marfă sau presiunea de reglare se schimbă în acest scop, aşa cum se permite în conformitate cu prevederile de la 8.2.7 şi 8.2.8, noua presiune de reglare nu trebuie să depăşească P(h) aşa cum s-a definit la 4.13.2. 5.6.3. Racorduri pentru retur de vapori Trebuie să fie prevăzute racorduri pentru returul de vapori de marfă la instalaţiile de la uscat. 5.6.4. Instalaţii cu tubulaturi pentru aerisirea tancurilor de marfă Dispozitivul pentru reducerea presiunii trebuie să fie racordat la o instalaţie de aerisire cu tubulaturi proiectată astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea acumulării de vapori pe punţi sau intrarea acestora în încăperile de locuit, încăperile de serviciu, posturile de comandă şi încăperile de maşini sau în alte spaţii în care se pot crea condiţii periculoase. 5.6.5. Racorduri pentru prelevarea eşantioanelor de marfă 5.6.5.1. Racordurile la instalaţiile cu tubulaturi de marfă pentru prelevarea eşantioanelor de marfă trebuie să fie marcate vizibil şi proiectate pentru a reduce la minimum evacuarea vaporilor de marfă. În cazul navelor autorizate să transporte produse toxice, instalaţia pentru prelevarea eşantioanelor de marfă trebuie să fie proiectată cu o buclă închisă pentru a se asigura că marfa lichidă şi vaporii proveniţi de la aceasta nu sunt evacuaţi în atmosferă. 5.6.5.2. Instalaţiile pentru prelevarea eşantioanelor de marfă lichidă trebuie să fie prevăzute cu două supape pe conducta de prelevare eşantioane. Una din aceste supape trebuie să fie cu mai multe accesări pentru a preveni deschiderea accidentală şi trebuie să fie situată la o distanţă suficientă faţă de celelalte astfel încât să poată izola conducta dacă se produce un blocaj, cu gheaţă sau hidraţi. 5.6.5.3. La instalaţiile cu buclă închisă, supapele de pe conducta de retur trebuie de asemenea să respecte prevederile de la 5.6.5.2. 5.6.5.4. Racordul la recipientul pentru eşantioane trebuie să respecte normele recunoscute şi să fie susţinut, în măsura în care este posibil, astfel încât să susţină greutatea unui recipient pentru eşantioane. Racordurile filetate trebuie să fie de tip blocare prin sudură, sau de alt tip de blocare, pentru a împiedica desfacerea acestora în timpul operaţiunilor normale de racordare şi detaşarea recipientelor pentru eşantioanele prelevate. Racordul pentru prelevarea eşantioanelor trebuie să fie prevăzut cu un dop sau o flanşă de închidere, astfel încât să nu existe nicio scurgere atunci când nu este utilizat. 5.6.5.5. Racordurile pentru eşantionare utilizate numai pentru eşantioane de vapori proveniţi de la marfă pot fi prevăzute cu o singură supapă în conformitate cu prevederile de la 5.5, 5.8 şi 5.13 şi trebuie, de asemenea, să fie prevăzute cu un dop sau o flanşă de închidere. 5.6.5.6. Operaţiunile de prelevare a eşantioanelor trebuie să fie executate conform prevederilor de la 18.9. 5.6.6. Filtre de marfă Instalaţiile pentru marfa lichidă şi vaporii proveniţi de la aceasta trebuie să fie prevăzute cu filtre pentru a proteja împotriva deteriorărilor produse de corpuri străine. Aceste filtre pot fi permanente sau temporare, iar gradul de filtrare trebuie să fie adaptat la riscul prezentat de gunoaie etc. care intră în instalaţia de marfă. Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru a indica situaţia în care filtrele se blochează şi pentru a izola, depresuriza şi curăţa filtrele în condiţii de siguranţă. 5.7. Cerinţe privind instalarea 5.7.1. Proiectare la dilataţie şi contracţie Trebuie să se ia măsuri pentru a proteja tubulatura, instalaţia cu tubulaturi şi armăturile acesteia, precum şi tancurile de marfă împotriva tensiunilor excesive datorate schimbărilor de temperatură şi împotriva mişcărilor tancului şi corpului navei. Metoda preferată în exteriorul tancurilor de marfă este utilizarea de compensatoare, coturi sau lire dilataţie, dar se mai pot utiliza şi burdufuri multistrat în cazul în care compensatoarele, coturile sau lirele dilataţie nu pot fi folosite. 5.7.2. Măsuri de precauţie contra temperaturilor scăzute Tubulaturile cu temperatură scăzută trebuie să fie izolate termic de structura adiacentă a corpului navei, dacă este necesar, pentru a preveni scăderea temperaturii corpului navei sub temperatura de calcul a materialului corpului navei. În cazul în care tubulatura pentru lichide este demontată în mod regulat sau în cazul în care scurgerea de lichid poate fi prevăzută, de exemplu la racordurile de legătură cu uscatul şi la garniturile pompelor, trebuie să fie asigurată protecţia părţii din corpul navei situată sub aceste tubulaturi. 5.7.3. Perdea de apă În cazul temperaturilor mărfii situate sub -110°C, o instalaţie de distribuţie a apei trebuie să fie prevăzută în dreptul corpului navei sub racordurile de legătură cu uscatul pentru a asigura o perdea de apă cu presiune scăzută în scopul protecţiei suplimentare a corpului metalic al navei şi a structurii bordajului navei. Această instalaţie este suplimentară faţă de cerinţele prevăzute la 11.3.1.4 şi trebuie să fie pusă în funcţiune atunci când se efectuează transferul de marfă. 5.7.4. Pereţii tancului În cazul în care tancurile sau tubulatura de marfă şi echipamentul asociat sunt separate de corpul navei prin izolaţie termică, se vor lua măsuri pentru legarea la masă a tubulaturii şi tancurilor. Toate îmbinările de ţevi cu garnituri şi racordurile furtunurilor trebuie să fie legate la masă. Cu excepţia cazului în care sunt utilizate benzi de legare la masă, trebuie să se demonstreze că rezistenţa electrică a fiecărei îmbinări sau a fiecărui racord este mai mică de 1 MOhm. 5.8. Fabricarea tubulaturii şi a elementelor de îmbinare 5.8.1. Generalităţi Cerinţele din această secţiune se aplică tubulaturii din interiorul şi exteriorul tancurilor de marfă. Scutirea de la aplicarea acestor cerinţe poate fi acceptată, în conformitate cu normele recunoscute pentru tubulatura din interiorul tancurilor de marfă şi tubulatura cu capăt deschis. 5.8.2. Racorduri directe Următorul racord direct la tronsonul de ţevi, fără flanşe, se poate lua în considerare: .1 în toate cazurile se pot utiliza îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă la rădăcină. Pentru temperaturile de calcul mai mici de -10°C, îmbinările sudate cap la cap trebuie să fie sudate pe ambele părţi sau să fie de un tip echivalent unei suduri duble cap la cap. Pentru aceasta, se poate utiliza un inel de susţinere, un suport fuzibil sau o pernă de gaz inert pentru primul strat. Pentru presiunile de calcul care depăşesc 1 MPa şi temperaturile de calcul mai mici sau egale cu -10°C, inelele de susţinere trebuie să fie îndepărtate; .2 îmbinările cu mufe sudate şi sudura aferentă, având dimensiunile în conformitate cu normele recunoscute, trebuie să fie utilizate numai la tubulaturi pentru aparate de măsurare şi tubulaturi cu capăt deschis al căror diametru exterior este mai mic sau egal cu 50 mm şi temperaturi de calcul care nu sunt mai mici de -55°C; şi .3 cuplările filetate, care respectă normele recunoscute, trebuie să fie utilizate numai pentru traseele de tubulaturi auxiliare şi tubulaturile pentru aparate de măsurare cu diametre exterioare mai mici sau egale cu 25 mm. 5.8.3. Racorduri cu flanşă 5.8.3.1. Flanşele din racordurile cu flanşă trebuie să fie de tip flanşe pentru sudură, montate şi sudate sau sudate de soclu. 5.8.3.2. Flanşele trebuie să corespundă normelor recunoscute cu privire la tip, metoda de fabricare şi încercare. La toate tubulaturile, cu excepţia acelora cu capăt deschis, se aplică următoarele restricţii: .1 la temperaturi de calcul mai mici de -55°C, trebuie să fie utilizate numai flanşe pentru sudură de tip cu gât; şi .2 la temperaturi de calcul mai mici de -10°C, flanşele pentru sudură montate şi sudate nu trebuie să fie utilizate la dimensiuni nominale de peste 100 mm şi flanşele pentru sudură sudate de soclu nu trebuie să fie utilizate la dimensiuni nominale de peste 50 mm. 5.8.4. Compensatoare de dilataţie În cazul în care sunt prevăzute burdufuri şi compensatoare de dilataţie, conform prevederilor de la 5.7.1, se aplică următoarele cerinţe: .1 dacă este necesar, burdufurile trebuie să fie protejate contra îngheţului; şi .2 nu trebuie să fie utilizate îmbinări glisante, cu excepţia acelora din interiorul tancurilor de marfă. 5.8.5. Alte racorduri Racordurile ţevilor trebuie să fie asamblate în conformitate cu prevederile de la 5.8.2 până la 5.8.4, dar în cazuri excepţionale Administraţia poate lua în considerare şi alte variante. 5.9. Sudură, tratament termic la cald după sudură şi examinare nedistructivă 5.9.1. Generalităţi Sudura trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile de la 6.5. 5.9.2. Tratamentul termic la cald după sudură Tratamentul termic la cald după sudură este necesar la toate sudurile cap la cap ale ţevilor fabricate din oţel carbon, oţel carbon-mangan şi oţel slab aliat. Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate să renunţe la detensionarea termică a ţevilor cu grosimea pereţilor mai mică de 10 mm luând în considerare temperatura şi presiunea de calcul a instalaţiei cu tubulaturi în cauză. 5.9.3. Examinarea nedistructivă Suplimentar faţă de examinările prevăzute a se efectua în mod normal înainte şi în timpul sudării şi suplimentar faţă de examinarea vizuală a sudurilor efectuată după sudură, pentru a se asigura că acestea au fost executate în mod corespunzător şi în conformitate cu prevederile acestui paragraf, mai sunt necesare şi următoarele examinări: .1 examinarea radiografică 100% a îmbinărilor sudate cap la cap de la instalaţiile cu tubulaturi cu temperaturi de calcul mai mici de -10°C şi diametre interioare mai mari de 75 mm sau cu o grosime a peretelui mai mare de 10 mm; .2 dacă aceste îmbinări sudate cap la cap ale tronsoanelor de tubulaturi sunt executate prin procedee de sudare automată, cu aprobarea Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său, se poate conveni asupra unei reduceri progresive a volumului de examinare radiografică, dar în niciun caz acesta nu trebuie să fie mai mic de 10% pentru fiecare îmbinare. Dacă se constată că există defecte, examinarea radiografică trebuie să se extindă la 100% din îmbinări şi să includă sudurile acceptate anterior. Această aprobare specială poate fi acordată numai dacă documentaţia referitoare la procedurile de asigurare a calităţii şi la înregistrările privind aplicarea acestor proceduri este pusă la dispoziţie pentru a permite evaluarea capacităţii producătorilor de a executa constant suduri satisfăcătoare; şi .3 în cazul altor îmbinări sudate cap la cap ale ţevilor care nu se supun prevederilor de la 5.9.3.1 şi 5.9.3.2, trebuie să se efectueze o examinare radiografică prin sondaj, o examinare cu ultrasunete sau o altă examinare nedistructivă, în funcţie de condiţiile de exploatare, dispunere şi materialele din care sunt executate. În general, cel puţin 10% din îmbinările sudate cap la cap ale ţevilor trebuie să fie supuse examinării radiografice sau examinării cu ultrasunete. 5.10. Cerinţe privind instalarea pentru tubulatura de marfă din exteriorul zonei de marfă 5.10.1. Prevederi pentru încărcarea pe la prova şi pupa navei Următoarele cerinţe trebuie să se aplice tubulaturii de marfă şi armăturilor aferente acesteia care se situează în exteriorul zonei de marfă: .1 tubulatura de marfă şi armăturile aferente acesteia care se situează în exteriorul zonei de marfă trebuie să aibă numai îmbinări sudate. Tubulatura situată în exteriorul zonei de marfă trebuie să treacă pe punţile expuse la intemperii şi să fie situate la cel puţin 0,8 mm faţă de bordaj, cu excepţia tubulaturii din borduri pentru racordare la ţărm. Această tubulatură trebuie să fie identificată în mod vizibil şi prevăzută cu o supapă de control de închidere la îmbinarea ei cu tubulatura de marfă situată în interiorul zonei de marfă. În acest amplasament, ea trebuie de asemenea să poată fi separată prin intermediul unui manşon de racordare mobil şi a unor flanşe oarbe atunci când nu este utilizată; şi .2 tubulatura trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să fie supusă examinării radiografice şi examinării cu ultrasunete indiferent de diametrul său şi temperatura de calcul. Racordurile cu flanşe sunt autorizate numai pentru tronsoanele situate în interiorul zonei de marfă şi la racordul de legătură cu uscatul. 5.10.2. Instalaţii pentru transfer marfă situate în compartimentele de tip turelă Următoarele cerinţe trebuie să se aplice tubulaturii pentru lichide şi vapori de marfă dacă aceasta se situează în exteriorul zonei de marfă: .1 tubulatura de marfă şi armăturile aferente acesteia, care se situează în exteriorul zonei de marfă, trebuie să aibă numai îmbinări sudate; şi .2 tubulatura trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să fie supusă examinării radiografice şi examinării cu ultrasunete indiferent de diametrul său şi temperatura de calcul. Racordurile cu flanşe sunt autorizate numai pentru tronsoanele situate în interiorul zonei de marfă şi la racordurile la furtunurile de marfă şi la racordul de legătură cu turela. 5.10.3. Tubulatura pentru combustibil gazos Tubulatura pentru combustibil gazos, pe cât posibil, trebuie să aibă îmbinări sudate. Acele părţi din tubulatura pentru combustibil gazos, care nu sunt instalate în interiorul unei conducte sau unei ţevi ventilate conform prevederilor de la 16.4.3 şi nu sunt situate pe punţi expuse la intemperii în exteriorul zonei de marfă, trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să fie supuse examinării radiografice sau examinării cu ultrasunete. 5.11. Cerinţe privind armăturile instalaţiei cu tubulaturi 5.11.1. Dimensionarea tubulaturilor. Instalaţiile cu tubulaturi trebuie să fie proiectate în conformitate cu normele recunoscute. 5.11.2.1. Următoarele criterii trebuie să fie utilizate pentru determinarea grosimii pereţilor ţevilor. 5.11.2.2. Grosimea pereţilor ţevilor nu trebuie să fie mai mică de: (a se vedea imaginea asociată) unde: t(o) = grosimea teoretică determinată prin următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) în care: P = presiunea de calcul (MPa) indicată la 5.4; D = diametrul exterior (mm); K = tensiunea admisibilă (N/mmp) indicată la 5.11.3; e = coeficientul de eficienţă egal cu 1,0 pentru ţevile trase şi pentru ţevile sudate longitudinal sau elicoidal, livrate de producători autorizaţi pentru ţevi sudate, care sunt considerate echivalente ţevilor trase, în cazul în care se efectuează o examinare nedistructivă a sudurilor conform normelor recunoscute. În celelalte cazuri, un coeficient de eficienţă, mai mic decât 1, în conformitate cu normele recunoscute, poate fi cerut în funcţie de procesul de fabricaţie; b = toleranţa la îndoire (mm). Valoarea lui b trebuie să fie aleasă astfel încât tensiunea calculată la îndoirea ţevii, datorită doar presiunii interne, nu trebuie să depăşească tensiunea admisibilă. Dacă această justificare nu este dată, b trebuie să fie calculat astfel: (a se vedea imaginea asociată) în care: r = raza medie de îndoire (mm); c = adaos de coroziune (mm). Dacă se prevede posibilitatea unei coroziuni sau eroziuni, grosimea peretelui ţevii trebuie să fie majorată peste valoarea cerută de alte cerinţe de calcul. Acest adaos de coroziune trebuie să fie în funcţie de durata de viaţă prevăzută pentru ţeavă; şi a = toleranţa negativă pentru grosime în timpul procesului de fabricaţie (%). 5.11.2.3. Grosimea minimă a peretelui trebuie să respecte normele recunoscute. 5.11.2.4. Dacă este necesar în cazul rezistenţei mecanice ca să se prevină avaria, colapsul, încovoierea în contraarc sau flambajul excesiv al ţevilor care ar putea rezulta din sarcinile suplimentare, grosimea peretelui trebuie să fie majorată peste aceea prevăzută la 5.11.2.2 sau, dacă acest lucru este imposibil de realizat în practică sau ar putea cauza tensiuni locale excesive, alte metode de proiectare pot fi folosite pentru a reduce, proteja sau elimina aceste sarcini. Aceste sarcini suplimentare se pot datora structurilor portante, deformărilor navei, presiunii exercitate de valuri în timpul operaţiunilor de transfer marfă, greutăţii supapelor suspendate, reacţiei la racordurile braţului de încărcare sau altor elemente. 5.11.3. Tensiuni admisibile 5.11.3.1. În cazul ţevilor, tensiunea admisibilă K indicată în formula lui t(o) de la 5.11.2 este valoarea mai scăzută dintre următoarele valori: R(m)/A sau R(e)/B unde: R(m) = rezistenţa minimă specificată de rupere la tracţiune la temperatura ambiantă (N/mmp); şi R(e) = limita minimă specificată de curgere la temperatura ambiantă (N/mmp). Dacă pe curba tensiune-deformare nu apare un domeniu de curgere stabilit, atunci se consideră ca limită de curgere tensiunea la care alungirea este de 0,2%. Valorile lui A şi B trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4.4 şi trebuie să fie cel puţin egale cu următoarele valori A = 2,7 şi B = 1,8. 5.11.4. Dimensionarea ţevilor sau conductelor exterioare de combustibil gazos cu presiune ridicată În instalaţiile cu tubulaturi de combustibil gazos cu presiunea de proiectare mai mare decât presiunea critică, tensiunea de membrană tangenţială la porţiunea dreaptă de la o ţeavă sau conductă nu trebuie să depăşească rezistenţa la tracţiune împărţită la 1,5 (R(m)/1,5) atunci când este supusă la presiunea de proiectare prevăzută la 5.4. Gama de presiuni de la toate celelalte componente ale tubulaturii trebuie să corespundă aceluiaşi nivel de rezistenţă ca al ţevilor drepte. 5.11.5. Analiza tensiunilor Dacă temperatura de calcul este mai mică sau egală cu -110°C, trebuie să se prezinte Administraţiei o analiză completă a tensiunilor pentru fiecare ramificaţie a instalaţiei cu tubulaturi, ţinând cont de toate tensiunile datorate greutăţii ţevilor, inclusiv acelea datorate sarcinilor de inerţie, dacă ele sunt semnificative, presiunii interne, contracţiei termice şi sarcinilor datorate încovoierii în arc şi contraarc a corpului navei. Pentru temperaturi mai mari de -110°C, Administraţia poate cere o analiză a tensiunilor în legătură cu proiectarea sau rigiditatea instalaţiei cu tubulaturi şi alegerea materialelor. În toate cazurile, trebuie să se ţină cont de tensiunile termice, chiar dacă nu sunt prezentate calcule. Se pot efectua analize în conformitate cu un cod al practicii considerat acceptabil de către Administraţie. 5.11.6. Flanşe, supape şi armături 5.11.6.1. Flanşele, supapele şi alte armături trebuie să corespundă normelor recunoscute, ţinând seama de materialul selectat şi presiunea de calcul definite la 5.4. Pentru compensatoarele de dilataţie cu burduf utilizate la exploatarea cu vapori, poate fi acceptată o presiune minimă de calcul mai mică. 5.11.6.2. În cazul flanşelor care nu corespund unei norme recunoscute, dimensiunile acestora şi a bolţurilor respective trebuie să fie conform cerinţelor Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său. 5.11.6.3. Toate supapele cu închidere rapidă trebuie să fie de tip "cu închidere în caz de incendiu" (a se vedea 5.13.1.1 şi 18.10.2). 5.11.6.4. Compensatoarele de dilataţie cu burduf trebuie să fie proiectate şi instalate în conformitate cu prevederile normelor recunoscute şi fie echipate cu mijloace pentru evitarea avariei datorată unei dilatări excesive sau unei compresiuni. 5.11.7. Furtunurile de marfă ale navei 5.11.7.1. Furtunurile pentru lichide şi vapori utilizate la transferul mărfii trebuie să fie compatibile cu marfa şi rezistente la temperatura mărfii. 5.11.7.2. Furtunurile supuse la presiunea din tanc sau la presiunea de descărcare a pompelor sau a compresoarelor pentru vapori, trebuie să fie dimensionate pentru o presiune de rupere cel puţin egală cu de 5 ori presiunea maximă la care va fi supus furtunul în timpul efectuării transferului de marfă. 5.11.7.3. Fiecare tip nou de furtun de marfă, împreună cu accesoriile sale de la extremităţi, trebuie să fie supus unei încercări pe prototip la o temperatură ambiantă normală, cu 200 de cicluri de presiune pornind de la zero până la o presiune cel puţin egală cu de 2 ori presiunea sa maximă de lucru specificată. După efectuarea încercării cu presiune ciclică, încercarea pe prototip trebuie să demonstreze o presiune de rupere de cel puţin 5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată la temperaturi de lucru extreme de minim şi maxim. Furtunurile utilizate la încercarea pe prototip nu trebuie să fie utilizate pentru lucru în instalaţia de marfă. Prin urmare, înainte de a fi pusă în exploatare, fiecare bucată nouă de furtun pentru marfă trebuie ca, după fabricare, să fie supusă la o probă hidrostatică la temperatura ambiantă, la o presiune cel puţin egală cu de 1,5 ori presiunea sa maximă de lucru specificată, dar nu mai mare de două cincimi din presiunea sa de rupere. Pe furtunuri trebuie să fie marcată cu vopsea sau prin alte mijloace, presiunea sa maximă de lucru specificată şi, dacă furtunul este utilizat la alte temperaturi decât temperatura ambientală a mediului de lucru, temperatura sa maximă şi minimă de lucru, după caz. Presiunea maximă de lucru specificată nu trebuie să fie mai mică de 1 MPa. 5.12. Materiale 5.12.1. Alegerea şi încercarea materialelor utilizate la instalaţiile cu tubulaturi trebuie să corespundă prevederilor de la capitolul 6, ţinând cont de temperatura minimă de calcul. Totuşi, se pot acorda anumite derogări în ceea ce priveşte calitatea materialului pentru tubulatura de aerisire cu capătul deschis, cu condiţia ca temperatura mărfii la reglarea supapelor de siguranţă să fie mai mare sau egală cu 55°C şi cu condiţia ca în tubulatura de aerisire să nu se poată produce nicio evacuare de lichid. Pot fi acordate derogări asemănătoare, în aceleaşi condiţii de temperatură, pentru tubulaturi cu capăt deschis situate în interiorul tancurilor de marfă, exceptând tubulatura de descărcare şi întreaga tubulatură din interiorul tancurilor cu membrană şi al tancurilor cu semi-membrană. 5.12.2. Materialele al căror punct de topire este mai mic de 925°C nu trebuie să fie utilizate la fabricarea tubulaturilor situate în exteriorul tancurilor de marfă, cu excepţia unor tronsoane scurte ataşate tancurilor de marfă, caz în care trebuie să se prevadă o izolaţie rezistentă la foc. 5.12.3. Izolaţia tubulaturilor de marfă 5.12.3.1. Instalaţiile cu tubulaturi de marfă trebuie să fie prevăzute cu un sistem de izolaţie termică, după caz, pentru a reduce la minimum posibilitatea acumulării de căldură în marfă în timpul operaţiunilor de transfer şi pentru a proteja personalul la contactul direct cu suprafeţele reci. 5.12.3.2. În cazul în care se utilizează materiale de izolaţie, datorită amplasamentului şi a condiţiilor ambiante acestea trebuie să aibă caracteristici adecvate de rezistenţă la foc şi la propagarea flăcării şi trebuie să fie în mod corespunzător protejate împotriva pătrunderii vaporilor de apă şi a deteriorărilor mecanice. 5.12.4. În cazul în care instalaţia cu tubulaturi de marfă sunt dintr-un material susceptibil la fisurare din cauza solicitării la coroziune în mediu salin, trebuie să fie luate măsuri adecvate pentru a preveni producerea acestor fisuri examinând selecţia de materiale, protecţia împotriva expunerii la apă sărată şi/sau facilitarea inspectării. 5.13. Cerinţe privind efectuarea încercărilor 5.13.1. Încercări de tip pentru componentele tubulaturilor 5.13.1.1. Supape*7) *7) Se face referire la Publicaţia SIGTTO privind "Selectarea şi încercarea supapelor pentru aplicaţiile LNG 5.13.1.1. Fiecare tip de supapă destinată a fi utilizată la o temperatură de lucru mai mică de -55°C trebuie să fie supusă la următoarele încercări de tip: .1 fiecare dimensiune şi fiecare tip de supapă trebuie să fie supuse la o încercare de etanşeitate pentru întreaga gamă de presiuni de serviciu cu flux bidirecţional şi toată gama de temperaturi la presiunea de calcul nominală a supapei. Debitele admisibile de scurgere trebuie să îndeplinească cerinţele Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său. Pe durata încercării, trebuie să se verifice dacă supapa funcţionează în mod satisfăcător; .2 fluxul sau debitul unei supape trebuie să fie certificat în conformitate cu un standard recunoscut pentru fiecare dimensiune şi tip de supapă; .3 armăturile aflate sub presiune trebuie să fie supuse la proba de presiune de cel puţin 1,5 ori presiunea nominală; şi .4 pentru supapele cu închidere rapidă, cu materiale care au o temperatură de topire situată sub 925°C, încercarea de tip trebuie să includă o încercare privind comportamentul la foc conform unei norme acceptate de către Administraţie. 5.13.1.2. Compensatoare de dilataţie cu burduf Fiecare tip de compensator de dilataţie cu burduf destinat montării pe tubulatura de marfă din exteriorul tancului de marfă şi, dacă se consideră necesar de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său, pe tubulatura de marfă din interiorul tancurilor de marfă trebuie să fie supus la următoarele încercări de tip: .1 elementele burdufului neprecomprimat, trebuie să fie supuse, fără ca să cedeze, la proba de presiune de cel puţin cinci ori presiunea de calcul. Durata încercării nu trebuie să fie mai mică de cinci minute; .2 un compensator de dilataţie de tip, prevăzut cu toate accesoriile, cum ar fi flanşe, tiranţi şi articulaţii, trebuie să fie supus, fără să se deformeze permanent, la o încercare de presiune efectuată în condiţiile unei presiuni egală cu dublul presiunii de calcul în condiţiile extreme de deplasament recomandate de către fabricant. .3 o încercare ciclică (dilatări termice) trebuie să se efectueze pe un compensator de dilataţie complet care trebuie să reziste bine în condiţiile de presiune, de temperatură, de mişcare axială, de rotaţie şi de mişcare transversală la tot atâtea cicluri câte sunt în exploatarea curentă. Încercarea la temperatura ambiantă este permisă dacă această încercare este cel puţin la fel de severă ca şi încercarea la temperatura de exploatare; şi .4 un compensator de dilataţie complet, fără presiune interioară, trebuie să fie supus la o încercare la oboseală datorată solicitărilor ciclice (deformare a navei), simulându-se mişcarea burdufurilor, care corespunde unei lungimi de ţeavă compensată pe durata a cel puţin 2.000.000 de cicluri la o frecvenţă care să nu fie mai mare de 5 Hz. Această încercare se cere numai dacă, datorită modului de dispunere a tubulaturilor, sarcinile de deformare ale navei există realmente. 5.13.2. Cerinţe privind încercările instalaţiei cu tubulaturi 5.13.2.1. Cerinţele din această secţiune trebuie să se aplice tubulaturii din interiorul şi exteriorul tancurilor de marfă. 5.13.2.2. După asamblare, toate tubulaturile de marfă şi tubulaturile pentru procesare trebuie să fie supuse unii încercări de rezistenţă cu un fluid adecvat. Presiunea de încercare trebuie să fie de cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul (de 1,25 ori presiunea de calcul atunci când lichidul de încercare este compresibil) pentru magistrale de lichide şi de 1,5 ori presiunea de lucru maximă a instalaţiei cu tubulaturi (1,25 ori presiunea maximă de lucru a instalaţiei cu tubulaturi atunci când lichidul de încercare este compresibil) pentru magistralele de vapori. Atunci când instalaţiile cu tubulaturi sau elemente ale acestor instalaţii sunt fabricate în întregime şi dotate cu toate armăturile, încercarea se poate face înainte de instalarea acestora la bordul navei. Articulaţiile sudate de la navă trebuie să fie încercate la o presiune de cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. 5.13.2.3. După asamblare la bordul navei, fiecare instalaţie cu tubulaturi de marfă şi tubulaturile pentru procesare trebuie să fie supus la o încercare de penetrare cu aer sau cu alt agent adecvat, la o presiune în funcţie de metoda aplicată pentru detectarea penetrării. 5.13.2.4. Trebuie să fie de asemenea încercate la presiune tubulatura sau conducta exterioară a circuitelor de tubulatură pentru combustibil gazos cu perete dublu pentru a demonstra că aceasta poate rezista la presiunea maximă preconizată în caz de rupere a tubulaturii de gaz. 5.13.2.5. Toate instalaţiile cu tubulaturi, inclusiv supapele, armăturile şi echipamentele corespunzătoare pentru manipularea mărfurilor sau vaporilor trebuie să fie încercate în condiţii normale de funcţionare nu mai târziu de prima operaţiune de încărcare, în conformitate cu normele recunoscute. 5.13.3. Supape cu închidere rapidă Caracteristicile supapelor cu închidere rapidă utilizate la instalaţiile cu tubulaturi pentru încărcături lichide trebuie să fie supuse încercării pentru a demonstra conformitatea cu prevederile de la 18.10.2.1.3. Această încercare poate fi efectuată la bordul navei după instalare. CAP. 6 MATERIALE DE CONSTRUCŢIE ŞI CONTROLUL CALITĂŢII Scop De a identifica proprietăţile cerute, normele de încercare şi stabilitatea materialelor metalice şi nemetalice şi procesele de fabricaţie utilizate la construcţia sistemelor de stocare a mărfii şi a instalaţiilor cu tubulaturi pentru a se asigura că acestea deservesc funcţiile pentru care au fost selectate, aşa cum se prevede la capitolele 4 şi 5. 6.1. Definiţii 6.1.1. Dacă în acest capitol se face referire la categoriile de oţel A, B, D, E, AH, DH, EH şi FH utilizate pentru elementele structurale ale corpului navei, aceste categorii de oţel corespund normelor recunoscute. 6.1.2. O bucată este produsul rulat dintr-o singură placă, bară sau dintr-un singur lingou, în cazul în care aceasta se laminează direct în table, benzi, profile sau bare. 6.1.3. Un lot înseamnă numărul de componente sau bucăţi ce va fi acceptat sau respins pe baza încercărilor ce vor fi efectuate după o prelevare de eşantioane. Dimensiunea unui lot este indicată în normele recunoscute. 6.1.4. Laminare controlată (CR) este o metodă de laminare în care deformarea finală este realizată în intervalul de temperatură standard, rezultând în general un material echivalent cu acela obţinut prin normalizare. 6.1.5. Tratament termo-mecanic controlat (TMCP) se referă la o metodă bazată pe controlul strict al temperaturii oţelului şi reducerea rulării. Spre deosebire de CR, proprietăţile conferite de TMCP nu pot fi reproduse prin normalizare ulterioară sau alt tratament la cald. Utilizarea răcirii rapide după terminarea acestui tratament poate fi de asemenea acceptată sub rezerva aprobării de către Administraţie. Acelaşi principiu se aplică la utilizarea revenirii după terminarea TMCP. 6.1.6. Răcire rapidă (AcC) reprezintă un proces care are ca scop îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice prin răcirea controlată cu viteză mai mare decât aceea a răcirii cu aer imediat după finalizarea TMCP. Călirea directă este exclusă de la răcirea rapidă. Proprietăţile materialului conferite de TMCP şi AcC nu pot fi reproduse prin normalizarea ulterioară sau alt tratament la cald. 6.2. Scopul şi cerinţe generale 6.2.1. În acest capitol sunt date cerinţele referitoare la materiale metalice şi nemetalice utilizate la construirea instalaţiilor de marfă. Aici se includ cerinţele privind metodele de îmbinare, procesul de fabricaţie, calificarea personalului, examinarea nedistructivă şi examinarea, precum şi încercări, inclusiv încercările efectuate în cursul fabricaţiei. Cerinţele referitoare la materialele laminate, piesele forjate şi piesele turnate sunt date la 6.4 şi în tabelele 6.1 până la 6.5. Cerinţele referitoare la piesele sudate sunt date la 6.5 şi recomandările pentru materiale nemetalice sunt date în Apendicele 4. Un program privind controlul calităţii/asigurarea calităţii trebuie să fie implementat pentru a se asigura respectarea cerinţelor de la 6.2. 6.2.2. Fabricarea, încercarea, examinarea şi documentaţia trebuie să corespundă normelor recunoscute şi cerinţelor speciale din acest Cod. 6.2.3. Dacă se specifică sau se prevede tratamentul termic la cald după sudură, proprietăţile materialului de bază trebuie să se determine în condiţia de tratament termic la cald în conformitate cu tabelul corespunzător din prezentul capitol, iar proprietăţile sudurii în condiţia de tratament termic la cald în conformitate cu prevederile de la 6.5. Dacă se aplică un tratament termic la cald după sudură, prevederile privind încercările pot fi modificate conform cerinţelor Administraţiei. 6.3. Cerinţe şi specificaţii generale privind efectuarea încercărilor 6.3.1. Încercarea de rezistenţă privind ruperea la tracţiune 6.3.1.1. Încercarea de rezistenţă privind ruperea la tracţiune trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele recunoscute. 6.3.1.2. Rezistenţa privind ruperea la tracţiune, limita de curgere şi alungirea trebuie să fie conform cerinţelor Administraţiei. Pentru oţelul cu carbon-mangan şi pentru alte materiale ale căror limite de curgere sunt definite, trebuie să se acorde o atenţie deosebită limitării raportului dintre limita de curgere şi limita de rupere. 6.3.2. Încercarea la rezilienţă 6.3.2.1. Încercările privind acceptarea materialelor metalice trebuie să cuprindă încercări la rezilienţă pe epruvete Charpy cu crestătură în V, cu excepţia cazului în care Administraţia prevede altfel. Cerinţele specificate pentru încercările pe epruvete Charpy cu crestătură în V sunt valorile energiei de rupere medii minime pentru trei epruvete cu dimensiuni normale (10 mm x 10 mm) şi valorile energiei de rupere minime unice pentru fiecare epruvetă. Dimensiunile şi toleranţele epruvetelor Charpy cu crestătură în V trebuie să corespundă normelor recunoscute. Încercările şi cerinţele pentru epruvetele cu dimensiuni mai mici de 5 mm trebuie să corespundă normelor recunoscute. Valorile minime medii pentru epruvetele cu dimensiuni reduse trebuie să fie următoarele:
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Dimensiuni ale │Valoarea energiei │
│epruvetei Charpy │de rupere medii │
│cu crestătură în V│minime pentru trei │
│(mm) │epruvete │
├──────────────────┼───────────────────┤
│10 x10 │KV │
├──────────────────┼───────────────────┤
│10 x 7,5 │5/6 KV │
├──────────────────┼───────────────────┤
│10 x 5 │2/3 KV │
└──────────────────┴───────────────────┘
unde: KV = valori ale energiei (J) specificate în tabelele 6.1 până la 6.4. Doar o singură valoare poate fi mai mică decât valoarea medie specificată, cu condiţia ca aceasta să nu fie mai mică decât 70% din această ultimă valoare. 6.3.2.2. În cazul metalului de bază, epruvetele Charpy cu crestătură în V cu cea mai mare dimensiune posibilă ţinând seama de grosimea materialului, trebuie să fie prelucrate cu epruvetele fiind situate cât mai aproape posibil de un punct situat la jumătatea distanţei dintre suprafaţă şi mijlocul grosimii, axa longitudinală a crestăturii fiind perpendiculară pe suprafaţă (a se vedea figura 6.1). (a se vedea imaginea asociată) Figura 6.1 - Orientarea epruvetei utilizată la încercarea metalului de bază 6.3.2.3. În cazul unei epruvete utilizată la încercarea de sudură, epruvetele Charpy cu crestătură în V cu cea mai mare dimensiune posibilă, ţinând seama de grosimea materialului, trebuie să fie prelucrate cu epruvetele fiind situate cât mai aproape posibil de un punct situat la jumătatea distanţei dintre suprafaţă şi mijlocul grosimii. În toate cazurile, distanţa între suprafaţa materialului şi marginea epruvetei trebuie să fie aproximativ egală cu 1 mm sau mai mare. În plus, pentru sudurile cap la cap duble în V, epruvetele trebuie să fie prelucrate cât mai aproape de suprafaţa celei de-a doua părţi sudate. Epruvetele trebuie să fie luate, în general, la fiecare dintre următoarele locaţii, conform figurii 6.2, pe axa liniei de sudură, pe linia de fuziune şi la 1 mm, la 3 mm şi la 5 mm de la linia de fuziune. (a se vedea imaginea asociată) Figura 6.2 - Orientarea epruvetei utilizată la încercarea de sudură Amplasarea crestăturilor din figura 6.2: .1 Centrul sudurii. .2 Pe linia de fuziune. .3 În zona influenţată termic (ZIT), la 1 mm de la linia de fuziune. .4 În ZIT, la 3 mm de la linia de fuziune. .5 În ZIT, la 5 mm de la linia de fuziune. 6.3.2.4. Dacă valoarea medie a primelor trei epruvete Charpy cu crestătură în V nu corespunde prevederilor date sau valoarea pentru mai mult de o epruvetă se află sub valoarea medie prevăzută sau dacă valoarea pentru o epruvetă se află sub valoarea minimă permisă pentru o singură epruvetă, se pot efectua încercări pe trei epruvete suplimentare prelevate din acelaşi material şi rezultatele se pot combina cu acelea obţinute anterior, pentru a se obţine o nouă medie. Dacă această nouă medie corespunde prevederilor şi dacă cel mult două rezultate individuale sunt mai mici decât media prevăzută, iar dacă cel mult un rezultat este mai mic decât valoarea prevăzută pentru o singură epruvetă, atunci epruveta sau lotul de epruvete poate fi acceptat. 6.3.3. Încercarea la încovoiere 6.3.3.1. Încercarea la încovoiere poate fi omisă ca încercare de acceptare pentru materiale, dar ea poate fi cerută la încercările de sudură. În cazul în care se efectuează o încercare la încovoiere, aceasta trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele recunoscute. 6.3.3.2. Încercările la încovoiere trebuie să fie încercări la încovoiere transversală, care se pot face pe faţa, cu susul în jos sau pe o parte a epruvetei, conform cerinţelor Administraţiei. Cu toate acestea, încercările la încovoierea longitudinală pot fi cerute în locul încercărilor la încovoiere transversală în cazurile în care materialul de bază şi metalul de sudură depus au grade diferite de rezistenţă. 6.3.4. Examinarea profilurilor şi alte încercări De asemenea, Administraţia poate solicita macrografii, micrografii şi verificări de duritate care trebuie să fie efectuate în conformitate cu normele recunoscute, dacă este necesar. 6.4. Cerinţe privind materialele metalice 6.4.1. Cerinţe generale privind materialele metalice 6.4.1.1. Cerinţele pentru materialele de construcţie sunt indicate în tabelele de mai jos: .1 Tabelul 6.1: Table, ţevi (cu sau fără cordoane de sudură), profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă şi recipiente sub presiune pentru procesare cu temperaturi de calcul care nu sunt mai mici de 0°C. .2 Tabelul 6.2: Table, profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune pentru procesare cu temperaturi de calcul sub 0°C, dar până la -55°C. .3 Tabelul 6.3: Table, profile şi piese forjate pentru tancuri de marfă, bariere secundare şi recipiente sub presiune pentru procesare cu temperaturi de calcul sub -55°C, dar până la -165°C. .4 Tabelul 6.4: Ţevi (cu sau fără cordoane de sudură), piese forjate şi piese turnate pentru tubulaturi de marfă şi pentru procesare cu temperaturi de calcul sub 0°C, dar nu mai mici de -165°C. .5 Tabelul 6.5: Table şi profile pentru elementele structurale ale corpului navei prevăzute la 4.19.1.2 şi 4.19.1.3. Tabelul 6.1
┌──────────────────────────────────────┐
│TABLE, ŢEVI (CU SAU FĂRĂ CORDOANE DE │
│SUDURĂ) ^A SE VEDEA NOTELE 1 ŞI 2, │
│PROFILE ŞI PIESE FORJATE PENTRU │
│TANCURI DE MARFĂ ŞI RECIPIENTE SUB │
│PRESIUNE PENTRU PROCESARE LA │
│TEMPERATURI DE CALCUL CARE NU SUNT MAI│
│MICI DE 0°C │
├──────────────────────────────────────┤
│COMPOZIŢIE CHIMICĂ ŞI TRATAMENT TERMIC│
│LA CALD │
├──────────────────────────────────────┤
│◆ Oţel carbon-mangan │
├──────────────────────────────────────┤
│◆ Oţel complet calmat cu elemente de │
│finisare a granulaţiei │
├──────────────────────────────────────┤
│◆ Adaosuri mici de elemente de aliere,│
│cu acordul Administraţiei │
├──────────────────────────────────────┤
│◆ Limitele de compoziţie trebuie să │
│fie aprobate de către Administraţie │
├──────────────────────────────────────┤
│◆ Normalizare sau călire şi revenire^A│
│se vedea nota 4 │
├──────────────────────────────────────┤
│PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA DE│
│REZISTENŢĂ LA TRACŢIUNE ŞI ÎNCERCAREA │
│LA REZILIENŢĂ (ŞOC) │
├──────────────────────────────────────┤
│Frecvenţă de prelevare epruvete │
├──────────────┬───────────────────────┤
│◆ Table │Încercare pentru │
│ │fiecare "bucată" │
├──────────────┼───────────────────────┤
│◆ Profile şi │Încercare pe "lot" │
│piese forjate │ │
├──────────────┴───────────────────────┤
│Caracteristici mecanice │
├──────────────┬───────────────────────┤
│ │Limită minimă de │
│◆ │curgere specificată │
│Caracteristici│fără să depăşească 410 │
│la tracţiune │N/mmp^ A se vedea nota │
│ │5 │
├──────────────┴───────────────────────┤
│Rezilienţă (încercare pe epruvete │
│Charpy cu crestătură în V) │
├──────────────┬───────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│ │transversale de │
│◆ Table │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei medii│
│ │(KV): 27 J │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│◆ Profile şi │longitudinale de │
│piese forjate │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei medii│
│ │(KV): 41 J │
├──────────────┼───────────┬───────────┤
│ │ │Temperatură│
│ │Grosimea t │de │
│ │(mm) │încercare │
│ │ │(°C) │
│◆ Temperatură ├───────────┼───────────┤
│de încercare │T ≤ 20 │0 │
│ ├───────────┼───────────┤
│ │20 < t ≤ 40│ │
│ │^A se vedea│-20 │
│ │Nota 3 │ │
├──────────────┴───────────┴───────────┤
│Note │
│1 Pentru ţevile fără cordon de sudură │
│şi alte elemente, se aplică uzanţele │
│normale. Utilizarea de ţevi sudate │
│longitudinal sau elicoidal trebuie să │
│fie aprobată în mod special de către │
│Administraţie sau organizaţia │
│recunoscută care acţionează în numele │
│său. │
│2 Efectuarea încercărilor la şoc pe │
│epruvete Charpy cu crestătură în V nu │
│se cere pentru ţevi. │
│3 În general, prevederile din acest │
│tabel se aplică grosimilor de material│
│de până la 40 mm. Propunerile pentru │
│grosimi mai mari trebuie să fie │
│aprobate de către Administraţie sau │
│organizaţia recunoscută care │
│acţionează în numele său. │
│4 O procedură de laminare controlată │
│sau un tratament termo-mecanic │
│controlat (TMCP) se poate utiliza ca │
│variantă. │
│5 Materialele a căror valoare minimă │
│specificată a limitei de curgere │
│depăşeşte 410 N/mmp pot fi aprobate de│
│către Administraţie sau organizaţia │
│recunoscută care acţionează în numele │
│său. În cazul acestor materiale, │
│trebuie să se acorde o atenţie │
│deosebită durităţii sudurii şi zonelor│
│influenţate termic la cald. │
└──────────────────────────────────────┘
Tabelul 6.2
┌───────────────────────────────────────────┐
│TABLE, PROFILE SI PIESE FORJATE^ A se vedea│
│nota 1 PENTRU TANCURI DE MARFĂ, BARIERE │
│SECUNDARE ŞI RECIPIENTE SUB PRESIUNE PENTRU│
│PROCESARE LA TEMPERATURI DE CALCUL SUB 0°C,│
│DAR PÂNĂ LA -55°C Grosime maximă 25 mm^A se│
│vedea nota 2 │
├───────────────────────────────────────────┤
│COMPOZIŢIE CHIMICĂ ŞI TRATAMENT TERMIC LA │
│CALD │
├───────────────────────────────────────────┤
│◆ Oţel carbon-mangan │
├───────────────────────────────────────────┤
│◆Oţel complet calmat, aliat cu aluminiu în │
│vederea finisării granulaţiei │
├───────────────────────────────────────────┤
│◆Compoziţie chimică (analiză pe conexiune )│
├─────┬─────────┬─────────┬──────┬──────────┤
│C │Mn │Si │S │P │
├─────┼─────────┼─────────┼──────┼──────────┤
│0,16%│ │ │ │ │
│max^a│ │ │ │ │
│se │0,7-1,60%│0,1-0,50%│0,025%│0,025% max│
│vedea│ │ │max │ │
│nota │ │ │ │ │
│3 │ │ │ │ │
├─────┴─────────┴─────────┴──────┴──────────┤
│Elemente de adaos facultative: în general, │
│aliajele şi elementele de finisare a │
│granulaţiei trebuie să corespundă │
│următoarelor specificaţii: │
├────┬────────┬───────┬─────┬─────┬─────────┤
│Ni │Cr │Mo │Cu │Nb │V │
├────┼────────┼───────┼─────┼─────┼─────────┤
│0,8%│0,25% │0,08% │0,35%│0,05%│0,1% max │
│max │max │max │max │max │ │
├────┴────────┴───────┴─────┴─────┴─────────┤
│Conţinut total de Al 0,02% min (Acid │
│solubil 0,015% min) │
├───────────────────────────────────────────┤
│◆ Normalizare sau călire şi revenire^A se │
│vedea nota 4 │
├───────────────────────────────────────────┤
│PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA │
│TRACŢIUNE ŞI ÎNCERCAREA DE REZILIENŢA (ŞOC)│
├───────────────────────────────────────────┤
│Frecvenţă de prelevare epruvete │
├──────────────────┬────────────────────────┤
│◆ Table │Încercare pentru fiecare│
│ │"bucată" │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│◆ Profile şi piese│Încercare pe fiecare │
│forjate │"lot" │
├──────────────────┴────────────────────────┤
│Caracteristici mecanice │
├──────────────────┬────────────────────────┤
│◆ Caracteristici │Limită minimă de curgere│
│de rezistenţă la │specificată fără să │
│tracţiune │depăşească 410 N/mmp^ A │
│ │se vedea nota 5 │
├──────────────────┴────────────────────────┤
│Rezilienţă (încercare pe epruvete Charpy cu│
│crestătură în V) │
├──────────────────┬────────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│ │transversale de │
│◆ Table │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei medii │
│ │(KV): 27 J │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│◆ Profile şi piese│longitudinale de │
│forjate │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei medii │
│ │(KV): 41 J │
├──────────────────┼────────────────────────┤
│ │5°C sub temperatura de │
│◆ Temperatura de │calcul sau -20°C, │
│încercare │luându-se valoarea mai │
│ │mică dintre acestea │
├──────────────────┴────────────────────────┤
│Note │
├───────────────────────────────────────────┤
│1 Prevederile referitoare la încercarea pe │
│epruvete Charpy cu crestătură în V şi │
│acelea privind compoziţia chimică │
│aplicabile pieselor forjate pot face │
│obiectul unei examinări speciale efectuate │
│de către Administraţie. │
├───────────────────────────────────────────┤
│2 Pentru materiale cu o grosime mai mare de│
│25 mm, încercările Charpy pe epruvete cu │
│crestătură în V trebuie să fie efectuate │
│după cum urmează: │
├┬────────────┬───────────────────┬─────────┤
││Grosimea │Temperatura de │ │
││materialului│încercare (°C) │ │
││(mm) │ │ │
├┼────────────┼───────────────────┼─────────┤
││ │10° sub temperatura│ │
││ │de calcul sau -20°,│ │
││25<t ≤ 30 │luându-se valoarea │ │
││ │mai mică dintre │ │
││ │acestea │ │
├┼────────────┼───────────────────┼─────────┤
││ │15° sub temperatura│ │
││ │de calcul sau -20°,│ │
││30<t≤ 35 │luându-se valoarea │ │
││ │mai mică dintre │ │
││ │acestea │ │
├┼────────────┼───────────────────┼─────────┤
││35<t≤ 40 │20° sub temperatura│ │
││ │de calcul │ │
├┼────────────┼───────────────────┼─────────┤
││ │Temperatura │ │
││ │aprobată de către │ │
││40<t │Administraţie sau │ │
││ │organizaţia care │ │
││ │acţionează în │ │
││ │numele său │ │
├┼────────────┴───────────────────┴─────────┤
││Valoarea energiei la rupere trebuie să │
││corespundă prevederilor din tabel pentru │
││tipul corespunzător de epruvetă de │
││încercare. │
├┼──────────────────────────────────────────┤
││Materialele utilizate pentru tancurile şi │
││părţile tancurilor care au făcut obiectul │
││unei tratament termic complet de reducere │
││a tensiunilor după sudare pot fi încercate│
││la o temperatură cu 5°C sub temperatura de│
││calcul sau la -20°C, luându-se valoarea │
││mai mică dintre acestea. │
├┼──────────────────────────────────────────┤
││Pentru întărituri şi alte elemente care au│
││fost supuse unui tratament termic de │
││reducere a tensiunilor, temperatura de │
││încercare trebuie să fie aceeaşi cu aceea │
││prevăzută pentru grosimea învelişului │
││tancului adiacent. │
├┴──────────────────────────────────────────┤
│3 Sub rezerva unei aprobări speciale din │
│partea Administraţiei, conţinutul de carbon│
│poate fi majorat la maxim 0,18% cu condiţia│
│ca temperatura de calcul să nu fie mai mică│
│de -40°C. │
├───────────────────────────────────────────┤
│4 Un procedeu de laminare controlat sau un │
│tratament termo-mecanic controlat (TMCP) │
│poate fi utilizat ca alternativă. │
├───────────────────────────────────────────┤
│5 Materialele a căror valoare minimă │
│specificată a limitei de curgere depăşeşte │
│410 N/mmp pot fi aprobate de către │
│Administraţie sau organizaţia recunoscută │
│care acţionează în numele său. În cazul │
│acestor materiale, trebuie să se acorde o │
│atenţie deosebită durităţii sudurii şi │
│zonelor influenţate termic la cald. │
├───────────────────────────────────────────┤
│Recomandare: În cazul materialelor cu o │
│grosime mai mare de 25 mm, la care │
│temperatura de încercare este mai mică sau │
│egală cu -60°C, poate fi necesară │
│utilizarea unor oţeluri care au fost supuse│
│unui tratament special sau a unor oţeluri │
│corespunzătoare din tabelul 6.3. │
└───────────────────────────────────────────┘
Tabelul 6.3
┌─────────────────────────────────────────┐
│TABLE, PROFILE SI PIESE FORJATE^A se │
│vedea nota 1 PENTRU TANCURI DE MARFĂ, │
│BARIERE SECUNDARE ŞI RECIPIENTE SUB │
│PRESIUNE PENTRU PROCESARE LA TEMPERATURI │
│DE CALCUL SUB -55°C DAR NU MAI MICI DE │
│-165°C^A se vedea nota 2 Grosime maximă │
│25 mm^A se vedea notele 3 şi 4 │
├───────────┬─────────────────┬───────────┤
│ │Compoziţie │Temperatură│
│Temperatură│chimică^A se │de │
│minimă de │vedea nota 5 şi │încercare │
│calcul (°C)│tratament termic │la şoc (°C)│
│ │la cald │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţel cu nichel │ │
│ │(1,5%) - │ │
│ │normalizare sau │ │
│ │normalizare şi │ │
│-60 │revenire sau │-65 │
│ │călire şi │ │
│ │revenire sau TMCP│ │
│ │^A se vedea nota │ │
│ │6 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţel cu nichel │ │
│ │(2,25%) - │ │
│ │normalizare sau │ │
│ │normalizare şi │ │
│-65 │revenire sau │-70 │
│ │călire şi │ │
│ │revenire sau TMCP│ │
│ │^A se vedea │ │
│ │notele 6 şi 7 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţel cu nichel │ │
│ │(3,5%) - │ │
│ │normalizare sau │ │
│ │normalizare şi │ │
│-90 │revenire sau │-95 │
│ │călire şi │ │
│ │revenire sau TMCP│ │
│ │^A se vedea │ │
│ │notele 6 şi 7 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţel cu nichel │ │
│ │(5%) - │ │
│ │normalizare sau │ │
│ │normalizare şi │ │
│-105 │revenire sau │-110 │
│ │călire şi │ │
│ │revenire^A se │ │
│ │vedea notele 6, 7│ │
│ │şi 8 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţel cu nichel │ │
│ │(9%) - dublă │ │
│ │normalizare şi │ │
│-165 │revenire sau │-196 │
│ │călire şi │ │
│ │revenire^A se │ │
│ │vedea nota 6 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Oţeluri │ │
│ │austenitice cum │ │
│ │ar fi tipurile │ │
│-165 │304, 304 L, 316, │-196 │
│ │316L, 321 şi 347 │ │
│ │Tratament de │ │
│ │austenitizare^A │ │
│ │se vedea nota 9 │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Aliaje de │ │
│-165 │aluminiu, cum ar │Nu se cere │
│ │fi tipul 5083 │ │
│ │retopit │ │
├───────────┼─────────────────┼───────────┤
│ │Aliaj austenitic │ │
│ │de fier şi nichel│ │
│ │(36% nichel). │ │
│-165 │Tratament termic │Nu se cere │
│ │la cald conform │ │
│ │specificaţiilor │ │
│ │aprobate │ │
├───────────┴─────────────────┴───────────┤
│PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA │
│TRACŢIUNE ŞI ÎNCERCAREA LA REZILIENŢĂ │
│(ŞOC) │
├─────────────────────────────────────────┤
│Frecvenţă de prelevare epruvete │
├─────────────────┬───────────────────────┤
│◆ Table │Încercare pentru │
│ │fiecare "bucată" │
├─────────────────┼───────────────────────┤
│◆ Profile şi │Încercare pe fiecare │
│piese forjate │,,lot" │
├─────────────────┴───────────────────────┤
│Rezilienţă (pe epruvete Charpy cu │
│crestătură în V) │
├─────────────────┬───────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│ │transversale de │
│◆ Table │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei │
│ │medii: (KV) 27 J │
├─────────────────┼───────────────────────┤
│ │Bucăţi de epruvete │
│◆ Profile şi │longitudinale de │
│piese forjate │încercare. Valoarea │
│ │minimă a energiei │
│ │medii: (KV) 41 J │
├─────────────────┴───────────────────────┤
│Note │
├─────────────────────────────────────────┤
│1 Prevederea referitoare la încercarea la│
│şoc aplicabilă pieselor forjate utilizate│
│în aplicaţii critice trebuie să facă │
│obiectul unei examinări speciale │
│efectuate de către Administraţie. │
├─────────────────────────────────────────┤
│2 Cerinţele referitoare la temperaturi de│
│calcul mai mici de -165°C trebuie să fie │
│convenite în mod special cu │
│Administraţia. │
├─────────────────────────────────────────┤
│3 în cazul materialelor care conţin 1,5% │
│nichel, 2,25% nichel, 3,5% nichel şi 5% │
│nichel şi a căror grosime depăşeşte 25 │
│mm, încercările la şoc trebuie să fie │
│efectuate după cum urmează: │
├┬──────────────────────┬───────────┬─────┤
││ │Temperatura│ │
││Grosimea materialului │de │ │
││(mm) │încercare │ │
││ │(°C) │ │
├┼──────────────────────┼───────────┼─────┤
││ │10°C sub │ │
││25<t≤ 30 │temperatura│ │
││ │de calcul │ │
├┼──────────────────────┼───────────┼─────┤
││ │15°C sub │ │
││30<t≤ 35 │temperatura│ │
││ │de calcul │ │
├┼──────────────────────┼───────────┼─────┤
││ │20°C sub │ │
││35<t≤ 40 │temperatura│ │
││ │de calcul │ │
├┼──────────────────────┴───────────┴─────┤
││Valoarea energiei de rupere trebuie să │
││fie în conformitate cu tabelul pentru │
││tipul corespunzător de epruvetă de │
││încercare. Pentru grosimi de material │
││mai mari de 40 mm, valorile pentru │
││epruvetele Charpy cu crestătura în V │
││trebuie să fie supuse unei examinări │
││speciale. │
├┴────────────────────────────────────────┤
│4 În cazul oţelurilor cu 9% nichel, a │
│oţelurilor austenitice inoxidabile şi │
│aliajelor de aluminiu poate fi utilizată │
│o grosime mai mare de 25 mm. │
├─────────────────────────────────────────┤
│5 Limitele de compoziţie chimică trebuie │
│să fie în conformitate cu normele │
│recunoscute. │
├─────────────────────────────────────────┤
│6 Oţeluri cu nichel supuse unui tratament│
│termo-mecanic controlat (TMCP) vor face │
│obiectul aprobării de către │
│Administraţie. │
├─────────────────────────────────────────┤
│7 O temperatură de calcul minimă mai mică│
│pentru oţelurile călite şi revenite poate│
│fi convenită în mod special cu │
│Administraţia. │
├─────────────────────────────────────────┤
│8 Un oţel cu 5% nichel, care a fost supus│
│unui tratament termic special la cald, │
│cum ar fi tratamentul triplu termic la │
│cald al oţelului cu 5% nichel, poate fi │
│utilizat până la o temperatură de -165°C,│
│cu condiţia ca încercările la şoc să fie │
│efectuate la -196°C. │
├─────────────────────────────────────────┤
│9 încercarea la şoc poate fi omisă sub │
│rezerva acordului Administraţiei. │
└─────────────────────────────────────────┘
Tabelul 6.4
┌───────────────────────────────────────────────┐
│Ţevi (cu sau fără cordoane de sudură)^A se │
│vedea nota 1, piese forjate^A se vedea nota 2 │
│şi piese turnate^A se vedea nota 2 pentru │
│tubulaturi de marfă şi pentru procesare pentru │
│temperaturi de calcul sub 0°C, dar până la │
│-165°C^Asevedea nota 3 Grosime maximă 25 mm │
├───────────┬───────────────┬───────────────────┤
│ │ │Încercare la şoc │
│ │Compoziţie ├───────────┬───────┤
│Temperatură│chimică^A se │ │Energia│
│minimă de │vedea nota 5 şi│Temperatură│de │
│calcul (°C)│tratament │de │rupere │
│ │termic │încercare │minimă │
│ │ │(°C) │medie │
│ │ │ │(KV) │
├───────────┼───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Oţel cu │ │ │
│ │carbon-mangan. │ │ │
│ │Complet calmat │ │ │
│ │- cu elemente │ │ │
│ │de finisare a │A se vedea │ │
│-55 │granulaţiei. │nota 4 │27 │
│ │Normalizare sau│ │ │
│ │conform │ │ │
│ │specificaţiilor│ │ │
│ │convenite^A se │ │ │
│ │vedea nota 6 │ │ │
├───────────┼───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Oţel cu nichel │ │ │
│ │(2,25%). │ │ │
│ │Normalizare, │ │ │
│-65 │normalizare şi │-70 │34 │
│ │revenire sau │ │ │
│ │călire şi │ │ │
│ │revenire^A se │ │ │
│ │vedea nota 6 │ │ │
├───────────┼───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Oţel cu nichel │ │ │
│ │(3,5%). │ │ │
│ │Normalizare, │ │ │
│-90 │normalizare şi │-95 │34 │
│ │revenire sau │ │ │
│ │călire şi │ │ │
│ │revenire^A se │ │ │
│ │vedea nota 6 │ │ │
├───────────┼───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Oţel cu nichel │ │ │
│ │(9%)^A se vedea│ │ │
│ │nota 7. Dublă │ │ │
│ │normalizare şi │-196 │41 │
│ │revenire sau │ │ │
│ │călire şi │ │ │
│ │revenire │ │ │
│ ├───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Oţeluri │ │ │
│ │austenitice, │ │ │
│ │cum ar fi │ │ │
│-165 │oţelurile de │ │ │
│ │tip 304, 304L, │ │ │
│ │316, 316L, 321 │-196 │41 │
│ │şi 347. │ │ │
│ │Tratament de │ │ │
│ │austenitizare^A│ │ │
│ │se vedea nota │ │ │
│ │8. │ │ │
│ ├───────────────┼───────────┼───────┤
│ │Aliaje de │ │ │
│ │aluminiu, cum │ │Nu se │
│ │ar fi tipul │ │cere │
│ │5083 retopit │ │ │
├───────────┴───────────────┴───────────┴───────┤
│PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNCERCAREA LA │
│TRACŢIUNE ŞI ÎNCERCAREA LA REZILIENŢĂ (ŞOC) │
├───────────────────────────────────────────────┤
│Frecvenţă de prelevare epruvete │
├───────────────────────────────────────────────┤
│◆ Încercare pe fiecare "lot". │
├───────────────────────────────────────────────┤
│Rezilienţă (încercare pe epruvete Charpy cu │
│crestătură în V) │
├───────────────────────────────────────────────┤
│◆ Încercare la şoc: Pe bucăţi de epruvete de │
│încercare longitudinale │
├───────────────────────────────────────────────┤
│Note │
│1 Utilizarea de ţevi sudate longitudinal sau │
│elicoidal trebuie să fie aprobată în mod │
│special de către Administraţie. │
│2 Prevederile referitoare la piesele forjate şi│
│la piesele turnate pot face obiectul unei │
│examinări speciale de către Administraţie. │
│3 Trebuie să se convină în mod special cu │
│Administraţia asupra prevederilor referitoare │
│la temperaturi de calcul mai mici de -165°C. │
│4 Temperatura de încercare trebuie să fie cu │
│5°C sub temperatura de calcul sau de -20°C, │
│luându-se în considerare valoarea mai mică │
│dintre acestea. │
│5 Limitele de compoziţie chimică trebuie să fie│
│în conformitate cu normele recunoscute. │
│6 Se poate conveni în mod special cu │
│Administraţia asupra unei temperaturi de calcul│
│mai mici pentru materialele călite şi revenite.│
│7 Această compoziţie chimică nu este adecvată │
│pentru piesele turnate. 8 Încercările la şoc │
│pot fi omise sub rezerva acordului │
│Administraţiei. │
└───────────────────────────────────────────────┘
Tabelul 6.5
┌────────────────────────────────────┐
│TABLE ŞI PROFILE PENTRU ELEMENTELE │
│DE STRUCTURĂ ALE CORPULUI NAVEI │
│PREVĂZUTE LA PARAGRAFELE 4.19.1.2 ŞI│
│4.19.1.3 │
├────────────┬───────────────────────┤
│Temperatură │Grosime maximă (mm) │
│de calcul │pentru categoriile de │
│minimă a │oţel │
│elementelor │ │
│structurale ├──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┤
│ale corpului│A │B │D │E │AH│DH│EH│FH│
│navei (°C) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┤
│0 şi peste^A│ │
│se vedea │ │
│nota 1 -5 şi│Norme recunoscute │
│peste^A se │ │
│vedea nota 2│ │
├────────────┼──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┬──┤
│de la 0 la │15│25│30│50│25│45│50│50│
│-5 │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│de la -5 │x │20│25│50│20│40│50│50│
│la-10 │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│de la -10 la│x │x │20│50│x │30│50│50│
│-20 │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┼──┤
│de la -20 la│x │x │x │40│x │20│40│50│
│-30 │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┴──┤
│ │În conformitate cu │
│ │tabelul 6.2, cu │
│ │excepţia limitelor de │
│Sub -30 │grosime indicate în │
│ │acest tabel şi la nota │
│ │2 de mai jos, care nu │
│ │sunt aplicabile. │
├────────────┴───────────────────────┤
│Note │
│"x" înseamnă că nu trebuie utilizată│
│categoria de oţel indicată. │
│1 În sensul paragrafului 4.19.1.3. │
│2 În sensul paragrafului 4.19.1.2. │
└────────────────────────────────────┘
6.5. Sudarea materialelor metalice şi examinarea nedistructivă 6.5.1. Generalităţi 6.5.1.1. Prevederile din această secţiune se aplică numai barierelor primare şi secundare, inclusiv dublu corpului navei dacă acesta formează bariera secundară. Încercările de acceptare sunt indicate pentru oţelurile cu carbon, oţelurile cu carbon-mangan, oţelurile cu nichel şi oţelurile inoxidabile, dar aceste încercări pot constitui baza pentru încercările de acceptare pentru alte materiale. După cum stabileşte Administraţia, încercarea la şoc a îmbinărilor sudate în cazul oţelurilor inoxidabile şi aliajelor de aluminiu poate fi omisă şi alte încercări pot fi prevăzute în mod special pentru orice material. 6.5.2. Materiale consumabile pentru sudare 6.5.2.1. Materialele consumabile utilizate pentru sudarea tancurilor de marfă trebuie să corespundă normelor recunoscute. Încercările pentru metalul de sudare depus şi pentru sudura cap la cap trebuie să fie cerute pentru toate materialele consumabile. Rezultatele încercărilor de rezistenţă privind ruperea la tracţiune şi ale încercărilor la şoc pe epruvete Charpy cu crestătură în V trebuie să corespundă normelor recunoscute. Compoziţia chimică a metalului de sudare depus trebuie să fie consemnată cu titlu orientativ. 6.5.3. Încercări privind metoda de sudare la tancuri de marfă şi recipiente sub presiune pentru procesare 6.5.3.1. Încercările privind metoda de sudare la tancuri de marfă şi recipiente sub presiune pentru procesare se cer pentru toate sudurile cap la cap. 6.5.3.2. Seturile de epruvete de încercare trebuie să fie reprezentative pentru: .1 fiecare material de bază; .2 fiecare tip de material consumabil utilizat pentru sudare şi fiecare metodă de sudare; şi .3 fiecare poziţie de sudare. 6.5.3.3. În cazul sudurilor cap la cap practicate pe table, seturile de epruvete de încercare trebuie să fie pregătite astfel încât sensul de laminare să fie paralel cu sensul de sudare. Gama de grosimi omologată prin fiecare încercare privind metoda de sudare trebuie să corespundă normelor recunoscute. La alegerea fabricantului se poate opta pentru o examinare radiografică sau o examinare cu ultrasunete. 6.5.3.4. Următoarele încercări privind metoda de sudare utilizată în cazul tancurilor de marfă şi al recipientelor sub presiune pentru procesare trebuie să fie efectuate, în conformitate cu prevederile de la 6.3, având epruvete din fiecare set de încercare: .1 încercarea de rezistenţă privind ruperea la tracţiune a sudurii transversale; .2 încercări ale tuturor sudurilor longitudinale, dacă se cere în normele recunoscute; .3 încercări la încovoiere transversală, care se pot efectua cu rădăcina întinsă, comprimată sau lateral. Totuşi, se pot cere încercări la încovoiere longitudinală în locul încercărilor la încovoiere transversală dacă materialul de bază şi metalul depus au niveluri de rezistenţă diferite. .4 o serie de trei încercări la şoc efectuate pe epruvete Charpy cu crestătura în V, în general, în fiecare dintre următoarele locaţii, aşa cum se indică în figura 6.2: .1 în centrul sudurii; .2 pe linia de fuziune; .3 la 1 mm de la linia de fuziune; .4 la 3 mm de la linia de fuziune; şi .5 la 5 mm de la linia de fuziune; şi .5 de asemenea, pot fi cerute macrografii, micrografii şi verificări de duritate. 6.5.3.5. Fiecare încercare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: .1 încercări privind ruperea la tracţiune: rezistenţa la tracţiune în lungul sudurii nu trebuie să fie mai mică decât rezistenţa minimă la tracţiune specificată pentru materialele de bază corespunzătoare. În cazul aliajelor de aluminiu, se face referire la 4.18.1.3 în ceea ce priveşte cerinţele privind rezistenţa sudurilor cu metal depus (rezistenţa privind ruperea la tracţiune în lungul sudurii este mai mică decât aceea a metalului de bază). În toate cazurile, poziţia rupturii trebuie să fie indicată cu titlu orientativ. .2 încercări la încovoiere: nu se acceptă nicio ruptură după încovoiere la 180° pe un dorn al cărui diametru este egal cu de 4 ori grosimea epruvetelor de încercare; şi .3 încercări la şoc pe epruvete Charpy cu crestătura în V: încercările pe epruvete Charpy trebuie să fie efectuate la temperatura prevăzută pentru materialul de bază care va fi îmbinat. Rezultatele încercărilor la şoc efectuate pe metalul depus, valoarea energiei de rupere minimă medie (KV), trebuie să fie de cel puţin 27 J. Prevederile referitoare la metalul depus pentru epruvetele de dimensiuni reduse şi valorile individuale ale energiei trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 6.3.2. Încercările la şoc pe linia de fuziune şi zona influenţată termic trebuie să dea o valoare a energiei de rupere minimă medie (KV) corespunzătoare prevederilor pentru materialul de bază, longitudinal sau transversal, după caz, iar pentru epruvetele de dimensiuni reduse, valoarea energiei de rupere minimă medie (KV) trebuie să corespundă prevederilor paragrafului 6.3.2. Dacă grosimea materialului nu permite prelucrarea unor epruvete de dimensiuni normale sau de dimensiuni reduse, metoda de încercare şi criteriile de acceptare trebuie să corespundă normelor recunoscute. 6.5.3.6. Încercările privind metoda sudurii de colţ trebuie să respecte normele recunoscute. În aceste cazuri, materialele consumabile utilizate pentru sudură trebuie să fie selectate astfel încât să prezinte caracteristici satisfăcătoare în ceea ce priveşte rezistenta la şoc. 6.5.4. Încercări privind metoda de sudare pentru ţevi Încercările privind metoda de sudare pentru ţevi trebuie să fie efectuate şi să fie similare acelora prevăzute detaliat la 6.5.3 pentru tancurile de marfă. 6.5.5. Încercări de sudură efectuate în cursul fabricării 6.5.5.1. În cazul tuturor tancurilor de marfă şi al tuturor recipientelor sub presiune pentru procesare, cu excepţia tancurilor structurale şi a tancurilor cu membrană, trebuie, în general, să se efectueze încercări în cursul fabricării pentru aproximativ fiecare 50 m de îmbinări sudate cap la cap şi să fie reprezentative pentru fiecare poziţie de sudare. În cazul barierelor secundare, trebuie să se efectueze, în cursul fabricării, încercări de acelaşi tip ca acelea prevăzute pentru tancurile primare, cu excepţia faptului că numărul de încercări poate fi redus sub rezerva acordului Administraţiei. Pot fi prevăzute încercări, altele decât acelea specificate la 6.5.5.2 până la 6.5.5.5, pentru tancurile de marfă sau pentru barierele secundare. 6.5.5.2. Încercările efectuate în cursul fabricării pentru tancurile independente de tipul A şi B şi pentru tancurile cu semi-membrană trebuie să includă încercări la încovoiere şi, dacă se prevede la încercările privind metoda de încercare, o serie de trei încercări pe epruvete Charpy cu crestătură în V. Încercările trebuie să fie efectuate pentru fiecare 50 m de sudură. Încercările pe epruvete Charpy cu crestătură în V trebuie să fie efectuate pe epruvete a căror crestătură în V este situată alternativ în centrul sudurii şi în zona influenţată termic la cald (locul cel mai critic în baza rezultatelor metodelor de omologare). În cazul oţelului inoxidabil austenitic, toate crestăturile trebuie să se afle în centrul sudurii. 6.5.5.3. În cazul tancurilor independente de tip C şi recipientele sub presiune pentru procesare, se cer încercări privind ruperea la tracţiune în lungul sudurii suplimentar faţă de încercările indicate la 6.5.5.2. Încercările privind ruperea la tracţiune trebuie să respecte cerinţele de la 6.5.3.5. 6.5.5.4. Programul privind controlul calităţii/evaluarea calităţii trebuie să asigure conformitatea permanentă a sudurilor efectuate în cursul fabricării, aşa cum s-a definit în manualul calităţii de la producătorii de materiale. 6.5.5.5. Cerinţele privind încercarea tancurilor structurale şi a tancurilor cu membrană trebuie să fie aceleaşi ca cerinţele aplicabile în cazul încercărilor prevăzute la 6.5.3. 6.5.6. Examinarea nedistructivă 6.5.6.1. Toate metodele de examinare şi toate criteriile de acceptare trebuie să corespundă normelor recunoscute, cu excepţia cazului în care proiectantul indică o normă mai performantă pentru a respecta ipotezele de proiectare. Examenele radiografice trebuie să fie utilizate, în principiu, pentru detectarea defectelor interne. Totuşi, o metodă de examinare cu ultrasunete poate fi folosită în locul examinării radiografice, dar în acest caz, o examinare radiografică suplimentară trebuie să fie efectuată în locuri selectate pentru a verifica rezultatele. Rezultatele examinărilor radiografice şi a examinărilor cu ultrasunete trebuie să fie păstrate. 6.5.6.2. În cazul tancurilor independente de tip A şi al tancurilor cu semi-membrană, a căror temperatură de calcul este mai mică sau egală cu -20°C, şi în cazul tancurilor independente de tip B, oricare ar fi temperatura, toate sudurile cap la cap cu pătrundere completă pe peretele tancurilor de marfă trebuie să facă obiectul unei examinări nedistructive corespunzătoare pentru detectarea defectelor interne pe întreaga lor lungime. Examinarea cu ultrasunete în locul examinării radiografice poate fi efectuată conform aceloraşi condiţii ca acelea descrise la 6.5.6.1. 6.5.6.3. Dacă temperatura de calcul este mai mare de -20°C, toate sudurile cap la cap cu penetrare completă ale structurii tancului de marfă în dreptul intersectărilor şi cel puţin 10% din celelalte suduri cu pătrundere completă ale acestei structuri trebuie să facă obiectul unei examinări radiografice sau cu ultrasunete sub rezerva aceloraşi condiţii indicate la 6.5.6.1. 6.5.6.4. În fiecare caz, restul structurii tancului de marfă, inclusiv sudurile montanţilor şi ale altor elemente şi întărituri, trebuie să facă obiectul unei examinări cu pulberi magnetice sau cu lichide penetrante, dacă este necesar. 6.5.6.5. În cazul tancurilor independente de tip C, extinderea examinărilor nedistructive trebuie să fie totală sau parţială în conformitate cu normele recunoscute, dar examinările ce vor fi efectuate trebuie să includă cel puţin următoarele: .1 Examinarea nedistructivă totală indicată la 4.23.2.1.3: Examinarea radiografică: .1 toate sudurile cap la cap pe toată lungimea lor; Examinarea nedistructivă în cazul detectării fisurilor de suprafaţă: .2 toate sudurile cap la cap pe 10% din lungimea lor; .3 inelele de întărire ale deschiderilor, ştuţurilor etc. pe toată lungimea lor; Ca variantă, se poate accepta înlocuirea parţială a examinării radiografice printr-o examinare cu ultrasunete, conform prevederilor de la 6.5.6.1. Suplimentar, Administraţia poate cere o examinare totală cu ultrasunete a sudurilor inelelor de întărire ale deschiderilor, ştuţurilor etc. .2 Examinarea nedistructivă parţială indicată la 4.23.2.1.3: Examinarea radiografică: .1 toate intersectările îmbinărilor sudate cap la cap şi cel puţin 10% din lungimea totală a celorlalte suduri cap la cap în amplasamente alese pe baza unei repartizări uniforme; Examinarea nedistructivă în cazul detectării fisurilor de suprafaţă: .2 inelele de întărire ale deschiderilor, ştuţurilor etc. pe toată lungimea lor; Examinarea cu ultrasunete: .3 în conformitate cu prevederile Administraţiei sau organizaţiei recunoscute care acţionează în numele său în fiecare caz. 6.5.6.6. Programul privind controlul/asigurarea calităţii trebuie să asigure conformitatea permanentă a examinării nedistructive a sudurilor, aşa cum s-a stabilit în manualul calităţii de la producătorii de materiale. 6.5.6.7. Inspectarea tubulaturilor trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile capitolului 5. 6.5.6.8. Bariera secundară trebuie să facă obiectul unei examinări nedistructive destinată descoperirii defectelor interne, dacă este necesar. Dacă învelişul exterior al corpului navei face parte din bariera secundară, toate sudurile cap la cap ale filei de centură şi intersectările tuturor îmbinărilor cap la cap şi cordoanelor de sudură ale tablelor de bordaj trebuie să fie supuse unei examinări radiografice. 6.6. Alte cerinţe de construcţie pentru materiale metalice 6.6.1. Generalităţi 6.6.1.1. Inspectarea şi examinarea nedistructivă a sudurilor trebuie să fie efectuate în conformitate cu cerinţele de la 6.5.5 şi 6.5.6. În cazul în care norme sau toleranţe superioare sunt utilizate la proiectare, acestea trebuie să fie de asemenea respectate. 6.6.2. Tanc independent 6.6.2.1. În cazul tancurilor de tip C şi de tip B construite în general din corpuri de revoluţie, toleranţele de fabricare, cum ar fi abaterile de la sfericitate, deformările locale, defectele de aliniere a îmbinărilor sudate şi ajustarea tablelor cu grosimi diferite, trebuie să corespundă normelor recunoscute. De asemenea, toleranţele trebuie să fie luate în considerare la analiza flambajului prevăzută la 4.22.3.2 şi 4.23.3.2. 6.6.2.2. În cazul tancurilor de tip C din oţel cu carbon şi din oţel cu carbon-mangan, trebuie să se procedeze la un tratament termic la cald după sudură dacă temperatura de calcul este mai mică de - 10°C. În toate celelalte cazuri şi pentru alte materiale decât acelea menţionate mai sus, tratamentul termic la cald după sudură trebuie să corespundă normelor recunoscute. Temperatura tratamentului şi durata de menţinere a acestei temperaturi trebuie să corespundă normelor recunoscute. 6.6.2.3. În cazul tancurilor de tip C şi al recipientelor mari sub presiune pentru marfă executate din oţel cu carbon sau oţel cu carbon mangan, la care este greu de efectuat tratamentul termic la cald, în locul tratamentului termic la cald poate fi efectuată o detensionare mecanică prin punerea sub presiune, sub rezerva condiţiilor de mai jos: .1 părţile complicate sudate ale recipientului sub presiune, cum ar fi bazinele de decantare sau domurile împreună cu ştuţurile, cu tablele adiacente ale peretelui, trebuie să formeze obiectul unui tratament termic la cald înainte de a fi sudate la părţile mai mari ale recipientului sub presiune. .2 procesul de detensionare mecanică trebuie, de preferinţă, să fie aplicat în cursul probei de presiune hidrostatică prevăzută la 4.23.6, prin aplicarea unei presiuni mai mari decât presiunea de probă prevăzută la 4.23.6.1. Agentul folosit pentru punerea sub presiune trebuie să fie apa; .3 temperatura apei trebuie să fie aceea indicată la 4.23.6.2; .4 trebuie să se procedeze la detensionare atunci când tancul este susţinut de suportul său obişnuit sau de structura portantă obişnuită sau, atunci când detensionarea nu poate fi efectuată la bordul navei, astfel încât tensiunile şi distribuţia lor să fie aceleaşi ca în cazul în care tancul este susţinut de suportul său obişnuit sau de structura portantă obişnuită; .5 presiunea maximă de detensionare trebuie să fie menţinută timp de 2 h pentru fiecare 25 mm de grosime, dar în niciun caz în mai puţin de 2 h; .6 limitele superioare ale nivelurilor de tensiune calculate în cursul efectuării tratamentului de detensionare trebuie să fie următoarele: .1 tensiunea generală primară echivalentă din membrană: 0,9 R(e); .2 tensiunea echivalentă compusă din tensiunea primară de încovoiere plus tensiunea din membrană: 1,35 R(e), unde R(e) este limita specifică de curgere minimă sau limita de curgere la care alungirea este de 0,2% la temperatura de încercare a oţelului utilizat la construcţia tancului; .7 în mod normal, se cer măsurători tensiometrice pentru a se dovedi faptul că aceste limite sunt respectate, cel puţin în ceea ce priveşte primul tanc dintr-o serie de tancuri identice construite consecutiv. Amplasarea tensometrelor trebuie să fie inclusă în procedura de detensionare mecanică ce trebuie să fie realizată în conformitate cu prevederile de la 6.6.2.3; .8 procedura de încercare trebuie să demonstreze că între presiune şi deformare este asigurat un raport linear la sfârşitul procesului de detensionare atunci când presiunea este adusă din nou la nivelul presiunii de calcul; .9 după detensionarea mecanică, zonele cu tensiuni mari în dreptul discontinuităţilor geometrice, cum ar fi orificiile şi alte deschideri, trebuie să fie verificate în ceea ce priveşte existenţa fisurilor prin efectuarea examinării cu lichide penetrante sau cu pulberi magnetice. În acest sens, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tablelor a căror grosime este mai mare de 30 mm; .10 în general, oţelurile pentru care raportul dintre limita de curgere şi rezistenţa ultimă de rupere la tracţiune este mai mare de 0,8 nu trebuie să fie detensionate mecanic. Totuşi, dacă limita de curgere este majorată printr-o metodă care asigură o ductilitate ridicată a oţelului, raporturile puţin mai mari pot fi acceptate după o examinare pentru fiecare caz în parte; .11 detensionarea mecanică nu se poate substitui tratamentului termic la cald în cazul părţilor deformate la rece ale tancurilor atunci când gradul de deformare la rece este mai mare decât limita peste care este cerut tratament termic; .12 grosimea peretelui şi a părţii superioare a tancului nu trebuie să fie mai mare de 40 mm. Pot fi acceptate grosimi mai mari pentru părţile care sunt detensionate termic; .13 trebuie să fie luate măsuri de prevenire a flambajului local, mai ales atunci când partea superioară a tancurilor şi a domurilor are forma unei sfere toroidale; şi .14 metoda de detensionare mecanică trebuie să corespundă unei norme recunoscute. 6.6.3. Bariere secundare Pe durata construcţiei, cerinţele cu privire la încercarea şi examinarea barierelor secundare trebuie să fie aprobate sau acceptate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său (a se vedea 4.6.2.5 şi 4.6.2.6). 6.6.4. Tancuri cu semi-membrană În cazul tancurilor cu semi-membrană, trebuie să fie aplicate cerinţele corespunzătoare din secţiunea 6.6 pentru tancurile independente sau pentru tancurile cu membrană, după caz. 6.6.5. Tancuri cu membrană Programul privind controlul/asigurarea calităţii trebuie să asigure conformitatea permanentă cu metoda de sudare omologată, detaliile de proiectare, materiale, construcţii, inspecţia şi încercarea în cursul fabricaţiei a componentelor. Aceste norme şi proceduri trebuie să fie dezvoltate în timpul programului de încercare pe prototip. 6.7. Materiale nemetalice 6.7.1. Generalităţi Informaţiile cuprinse în Apendicele 4 au caracter de recomandare în vederea selectării şi utilizării acestor materiale, pe baza experienţei acumulate până în prezent. CAP. 7 CONTROLUL TEMPERATURII SAU PRESIUNII MĂRFII Scop De a menţine temperatura şi presiunea tancului de marfă în limitele de calcul ale cerinţelor privind sistemul de stocare a mărfii şi/sau transportul mărfii. 7.1. Metode de control 7.1.1. Cu excepţia tancurilor proiectate să reziste la presiunea maximă măsurată a vaporilor proveniţi din marfă în condiţiile temperaturilor superioare de calcul ale mediului ambiant, presiunea şi temperatura tancurilor de marfă trebuie să fie menţinute permanent în limitele lor de calcul cu ajutorul unei sau a unei combinaţii a următoarelor metode: .1 relichefierea vaporilor de marfă; .2 oxidarea termică a vaporilor; .3 acumularea presiunii; şi .4 răcirea mărfii lichide. 7.1.2. Pentru anumite mărfuri specificate la capitolul 17, sistemul de stocare a mărfii trebuie să poată rezista la presiunea maximă a vaporilor de marfă în condiţiile limitelor superioare de calcul ale temperaturilor mediului ambiant, indiferent de instalaţia prevăzută pentru tratarea gazelor de evaporare. 7.1.3. Ventilarea mărfii pentru menţinerea presiunii şi temperaturii tancului de marfă nu trebuie să fie acceptată în situaţii de urgenţă. Administraţia poate autoriza controlul anumitor mărfuri prin evacuarea vaporilor de marfă în atmosferă în timp ce nava se află pe mare. De asemenea, această evacuare se poate efectua în port, dar cu autorizaţia Administraţiei portului. 7.2. Sisteme de calcul În cazul exploatării normale, limitele superioare de calcul ale temperaturilor mediului ambiant trebuie să fie: - apa mării: 32°C – aer: 45°C În cazul exploatării în zone deosebit de calde sau reci, aceste temperaturi de calcul trebuie să fie mărite sau reduse, după cum consideră Administraţia. Capacitatea totală a instalaţiei trebuie să fie astfel încât să se poată controla presiunea în cadrul condiţiilor de calcul fără ventilarea atmosferei. 7.3. Relichefierea vaporilor de marfă 7.3.1. Generalităţi Instalaţia de relichefiere poate fi montată într-unul din următoarele moduri: .1 o instalaţie directă, în care vaporii de marfă sunt comprimaţi, condensaţi şi redirijaţi la tancurile de marfă; .2 o instalaţie indirectă, în care marfa sau vaporii de marfă sunt răciţi sau condensaţi prin refrigerare fără a fi comprimaţi; .3 o instalaţie mixtă, în care vaporii de marfă sunt comprimaţi şi condensaţi într-un schimbător de căldură pentru marfă/agent frigorific şi redirijaţi la tancurile de marfă; şi .4 dacă instalaţia de relichefiere produce în timpul operaţiunilor de reglare a presiunii în limitele de calcul un flux de reziduuri cu conţinut de metan, aceste gaze reziduale nu vor fi evacuate în atmosferă, în măsura în care este practic posibil. Notă: Prevederile capitolelor 17 şi 19 pot interzice utilizarea unei instalaţii sau a mai multor instalaţii sau pot indica utilizarea unei anumite instalaţii. 7.3.2. Compatibilitate Agenţii frigorifici utilizaţi pentru relichefiere trebuie să fie compatibili cu marfa cu care pot veni în contact. În plus, dacă se utilizează mai mulţi agenţi frigorifici şi pot veni în contact cu marfa, aceştia trebuie să fie compatibili unii cu alţii. 7.4. Oxidarea termică a vaporilor 7.4.1. Generalităţi Menţinerea temperaturii şi presiunii tancului de marfă cu ajutorul oxidării termice a vaporilor de marfă, aşa cum s-a definit la 1.2.52 şi 16.2, trebuie să fie permisă numai pentru mărfurile LNG. În general: .1 instalaţiile de oxidare termică nu trebuie să producă flacără vizibilă la exterior şi trebuie să menţină temperatura conductei sub 535°C; .2 amenajarea spaţiilor în care sunt amplasate instalaţii de oxidare trebuie să îndeplinească prevederile de la 16.3 şi instalaţiile de alimentare trebuie să îndeplinească prevederile de la 16.4; şi .3 dacă gazele reziduale care provin de la altă instalaţie urmează să fie arse, instalaţia de oxidare trebuie să fie proiectată pentru a prelua toate compoziţiile anticipate ale gazului de alimentare. 7.4.2. Instalaţii de oxidare termică Instalaţiile de oxidare termică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .1 fiecare instalaţie de oxidare termică trebuie să aibă un coş de evacuare separat; .2 fiecare instalaţie de oxidare termică trebuie să aibă un dispozitiv specializat de tiraj forţat; şi .3 camerele de ardere şi coşurile de evacuare ale instalaţiilor de oxidare termică trebuie să fie proiectate pentru a preveni orice acumulare de gaze. 7.4.3. Arzătoare Arzătoarele trebuie să fie proiectate pentru a menţine arderea stabilă în toate condiţiile de ardere nominale. 7.4.4. Siguranţă 7.4.4.1. Dispozitive adecvate trebuie să fie furnizate şi montate pentru a se asigura că alimentarea cu gaz a arzătoarelor va fi întreruptă dacă nu s-a stabilit sau menţinut o aprindere corespunzătoare. 7.4.4.2. Fiecare instalaţie de oxidare trebuie să fie prevăzută cu o închidere manuală a alimentării cu combustibil gazos dintr-un loc accesibil în condiţii de siguranţă. 7.4.4.3. Trebuie să fie luate măsuri pentru purjarea automată cu gaz inert a tubulaturii de alimentare cu gaze de la arzătoare, după stingerea acestor arzătoare. 7.4.4.4. În cazul neaprinderii tuturor arzătoarelor utilizate pentru exploatarea cu combustibil gazos sau cu combustibil lichid sau cu ambele tipuri de combustibil, camerele de ardere ale instalaţiei de oxidare trebuie să fie purjate automat înainte de reaprindere. 7.4.4.5. Trebuie să fie luate măsuri pentru a putea efectua purjarea manuală a camerei de ardere. 7.5. Instalaţii de acumulare a presiunii Izolaţia sau presiunea de calcul a sistemului de stocare, sau o combinaţie a acestor două elemente trebuie să fie astfel încât să asigure o limită adecvată pentru durata de timp şi temperaturile de serviciu corespunzătoare. Nu este necesară nicio instalaţie suplimentară de control al temperaturii şi presiunii. Condiţiile de acceptare trebuie să fie menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4.4. 7.6. Răcirea mărfii lichide Marfa lichidă în vrac poate fi refrigerată cu ajutorul unui lichid frigorific care circulă în serpentinele frigorifice situate în interiorul tancului de marfă sau pe suprafaţa externă a tancului de marfă. 7.7. Separare Dacă două sau mai multe mărfuri, care pot reacţiona din punct de vedere chimic într-un mod periculos, sunt transportate simultan, atunci trebuie să fie prevăzute instalaţii separate pentru fiecare marfă, aşa cum s-a definit la 1.2.47, fiecare îndeplinind criteriile de disponibilitate indicate la 7.8. Pentru transportul simultan a două sau mai multor mărfuri care nu reacţionează între ele decât în cazul vaporilor lor, sunt necesare instalaţii separate, iar separarea poate fi efectuată cu ajutorul supapelor de izolaţie. 7.8. Disponibilitate Disponibilitatea sistemului şi a serviciilor sale auxiliare de urgenţă trebuie să fie astfel încât: .1 în cazul unei avarii singulare la o componentă mecanică nestatică sau la o componentă a instalaţiei de comandă, presiunea şi temperatura tancurilor de marfă pot fi menţinute în limitele lor nominale fără să afecteze alte servicii esenţiale; .2 instalaţii de tubulaturi redundante nu sunt cerute; .3 schimbătoarele de căldură care sunt necesare numai pentru menţinerea presiunii şi temperaturii tancurilor de marfă în limitele valorilor lor de calcul să aibă un schimbător de căldură de siguranţă în afară de cazul în care acestea au o capacitate mai mare de 25% din cea mai mare capacitate prevăzută pentru controlul presiunii şi pot fi reparate la bordul navei fără utilizarea resurselor externe. În cazul în care se prevede o altă metodă suplimentară a controlului presiunii şi temperaturii tancului de marfă, care nu se bazează doar pe un singur schimbător de căldură, nu se cere un schimbător de căldură de siguranţă; şi .4 în cazul tuturor agenţilor de încălzire sau răcire, instalaţiile trebuie să fie echipate pentru detectarea scurgerilor toxice sau a vaporilor inflamabili într-o zonă care de altfel este protejată la gaze sau peste bord în conformitate cu prevederile de la 13.6. Toate orificiile de refulare de la această instalaţie de detectare a scurgerilor trebuie să se afle într-o zonă protejată la gaze şi să fie prevăzute cu un ecran de protecţie contra flăcării. CAP. 8 INSTALAŢII DE AERISIRE A STOCĂRII MĂRFII Scop De a proteja sistemele de stocare a mărfii la suprapresiune sau depresiune în orice moment. 8.1. Generalităţi Toate tancurile de marfă trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de siguranţă pentru reducerea presiunii corespunzător proiectării sistemului de stocare a mărfii şi mărfii ce urmează a fi transportată. Spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere, care pot fi supuse la presiuni mai mari decât presiunea de calcul, trebuie, de asemenea, să fie prevăzute cu un dispozitiv de siguranţă corespunzător pentru reducerea presiunii. Instalaţiile de control al presiunii prevăzute la capitolul 7 trebuie să fie independente de dispozitivele de siguranţă pentru reducerea presiunii. 8.2. Dispozitive de siguranţă pentru reducerea presiunii 8.2.1. Tancurile de marfă, inclusiv tancurile de pe punte, trebuie să fie prevăzute cu cel puţin două supape de siguranţă pentru reducerea presiunii (PRV), având dimensiuni egale în limitele toleranţelor fabricantului şi fiind proiectate şi construite în mod corespunzător pentru utilizarea prevăzută. 8.2.2. Spaţiile dintre bariere trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă pentru reducerea presiuni*8). La sistemele cu membrane, proiectantul trebuie să demonstreze dimensionarea adecvată a dispozitivelor de siguranţă pentru reducerea presiunii din spaţiile dintre bariere. *8) Se face referire la Interpretarea unificată GC9 a IACS din 1988 intitulată "Recomandări pentru dimensionarea dispozitivelor de siguranţă pentru reducerea presiunii în cazul spaţiilor dintre bariere". 8.2.3. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii nu trebuie să fie reglate la o presiune mai mare decât presiunea vaporilor care a fost utilizată la proiectarea tancului. În cazul în care sunt prevăzute două sau mai multe supape de siguranţă pentru reducerea presiunii, reglajul supapelor, al căror debit nu va depăşi 50% din debitul total de depresurizare, poate fi efectuat la o presiune de până la 5% peste MARVS pentru a permite deschiderea treptată şi reducerea la minimum a degajării inutile de vapori. 8.2.4. Următoarele cerinţe cu privire la temperatură se aplică supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii de la dispozitivele de siguranţă pentru reducerea presiunii: .1 supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii de la tancurile de marfă cu o temperatură de calcul sub 0°C trebuie să fie proiectate şi amplasate astfel încât să se prevină scoaterea lor din funcţiune datorită formării gheţii; .2 efectele formării gheţii datorită temperaturilor ambientale trebuie să fie luate în considerare la construcţia şi amplasarea supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii; .3 supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie executate din materiale al căror punct de topire este mai mare de 925°C. Materialele cu un punct de topire mai scăzut pot fi acceptate pentru utilizare la părţile interne şi la îmbinări cu condiţia ca funcţionarea de siguranţă a supapelor să nu fie compromisă; şi .4 circuitele de senzori şi supapele de siguranţă pilotate situate pe conductele de evacuare, trebuie să aibă o construcţie robustă adecvată pentru a preveni avarierea. 8.2.5. Efectuarea încercării supapelor 8.2.5.1. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie supuse încercărilor de tip. Aceste încercări trebuie să includă: .1 verificarea debitului; .2 încercarea criogenică atunci când funcţionarea are loc la temperaturi de calcul mai mici de -55°C; .3 verificarea etanşeităţii scaunului supapei; şi .4 presiunea părţilor aflate sub presiune care sunt supuse încercării la o presiune de cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie supuse încercării în conformitate cu normele recunoscute*9). *9) ISO 21013-1:2008 - Recipiente criogenice - Dispozitive de siguranţă pentru uz criogenic - Partea 1: Supape cu reînchidere şi ISO 4126-1: 2004 - Dispozitive de siguranţă pentru protecţie împotriva presiunii excesive - Partea 1 şi Partea 4: Supape de siguranţă. 8.2.5.2. Fiecare supapă de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie supusă la încercări pentru a se asigura faptul că: .1 se deschide la presiunea stabilită prevăzută, cu o toleranţă care să nu depăşească ±10% pentru o presiune de la 0 la 0,15 MPa, ±6% pentru o presiune de la 0,15 la 0,3 MPa, ±3% pentru o presiune mai mare sau egală cu 0,3 MPa; .2 etanşeitatea scaunului supapei este acceptabilă; şi .3 părţile care se află sub presiune vor rezista la o presiune de cel puţin 1,5 ori presiunea de calcul. 8.2.6. Fiecare supapă de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie reglată şi sigilată de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său şi la bordul navei trebuie să fie păstrat un proces verbal în legătură cu această operaţiune, care să includă valorile presiunii de reglare. 8.2.7. Se permite ca tancurile de marfă să aibă mai mult de o supapă de siguranţă, iar reglarea acestora se poate face prin: .1 instalarea a două sau mai multe supape de siguranţă pentru reducerea presiunii, care sunt reglate şi sigilate în mod corespunzător, şi asigurarea mijloacelor, dacă este necesar, pentru izolarea supapelor neutilizate de la tancul de marfă; sau .2 instalarea supapelor de siguranţă a căror reglare poate fi modificată prin utilizarea unui dispozitiv aprobat în prealabil care nu necesită supunerea la o probă de presiune pentru a se verifica noua presiune de reglare. Toate celelalte reglări ale supapelor trebuie să fie sigilate. 8.2.8. Modificarea presiunii de reglare stabilită la 8.2.7, precum şi reglarea corespunzătoare din nou a alarmelor prevăzute la 13.4.2 trebuie să se facă sub supravegherea comandantului navei, în conformitate cu procedurile aprobate şi definite în manualul de exploatare a navei. Modificările presiunii de reglare trebuie să fie consemnate în jurnalul de bord al navei şi o inscripţie trebuie să fie afişată în postul de comandă pentru operaţiuni cu marfă, dacă există, şi pe fiecare supapă de siguranţă trebuie să fie indicată presiunea de reglare. 8.2.9. În cazul defectării unei supape de siguranţă pentru reducerea presiunii instalată pe un tanc de marfă, trebuie să fie disponibil un mijloc sigur de izolare de urgenţă: .1 Procedurile trebuie să fie prevăzute şi incluse în manualul privind operaţiunile cu marfa (a se vedea secţiunea 18.2). .2 Aceste proceduri trebuie să permită izolarea numai a unei singure supape de siguranţă pentru reducerea presiunii instalată pe tancul de marfă. .3 Izolarea supapei de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie efectuată sub supravegherea comandantului navei. Această operaţiune trebuie să fie consemnată în jurnalul de bord al navei şi o inscripţie trebuie să fie afişată în postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa, dacă există, precum şi pe supapa de siguranţă pentru reducerea presiunii. .4 Tancul nu trebuie să fie încărcat decât după ce întreaga sa capacitate de depresurizare a fost restabilită. 8.2.10. Fiecare supapă de siguranţă pentru reducerea presiunii montată pe un tanc de marfă trebuie să fie racordată la o instalaţie de aerisire care trebuie: .1 să fie construită astfel încât evacuarea gazului să nu fie împiedicată şi dirijată vertical în sens ascendent înspre ieşire; .2 să fie amplasată astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea pătrunderii apei sau zăpezii în instalaţia de aerisire, .3 să fie amplasată la o înălţime a ieşirilor de aerisire deasupra punţii expuse la intemperii ce nu este mai mică de B/3 sau 6 m, luându-se valoarea mai mare dintre acestea; şi .4 să fie la 6 m deasupra zonei de lucru şi pasarelelor de trecere. 8.2.11.1. Deschiderile de evacuare ale supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii de la tancurile de marfă trebuie să fie situate la o distanţă cel puţin egală cu B sau cu 25 m, luându-se valoarea mai mică dintre acestea, de la cea mai apropiată priză de aer, deschidere sau acces care conduce la încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi la posturile de comandă sau la alte spaţii protejate la gaze. Pentru nave cu o lungime mai mică de 90 m, pot fi permise distanţe mai mici. 8.2.11.2. Toate celelalte deschideri de aerisire racordate la sistemul de stocare marfă trebuie să fie situate la o distanţă de cel puţin 10 m de la priza de aer sau de la deschiderea cea mai apropiată care conduce spre încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi posturile de comandă sau alte spaţii protejate la gaze. 8.2.12. Toate celelalte deschideri de aerisire pentru marfă, care nu sunt prevăzute la alte capitole, trebuie să fie dispuse în conformitate cu prevederile de la 8.2.10, 8.2.11.1 şi 8.2.11.2. Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru prevenirea debordării de lichid de la deschiderile coloanelor de aerisire datorită presiunii hidrostatice din interiorul spaţiilor la care sunt racordate. 8.2.13. Dacă se transportă simultan mărfuri care reacţionează între ele în mod periculos, un dispozitiv de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie instalat pentru fiecare marfă transportată. 8.2.14. Tubulaturile instalaţiei de aerisire trebuie să fie prevăzute cu mijloace de drenare a lichidului din locurile în care acesta se poate acumula. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii şi tubulaturile trebuie să fie dispuse astfel încât lichidul să nu se poată acumula în niciun caz în interiorul sau în apropierea acestor supape de siguranţă. 8.2.15. Ecrane de protecţie adecvate, cu ochiuri de 13 mm, trebuie să fie instalate la orificiile de refulare pentru a împiedica pătrunderea obiectelor străine, dar fără a afecta debitul. Alte cerinţe cu privire la ecranele de protecţie se aplică atunci când se transportă mărfuri speciale (a se vedea 17.9 şi 17.21). 8.2.16. Toate tubulaturile de aerisire trebuie să fie proiectate şi instalate astfel încât să nu fie afectate de variaţiile de temperatură la care pot fi supuse, de forţele de curgere sau de mişcările navei. 8.2.17. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie racordate în partea cea mai de sus a tancului de marfă, deasupra nivelului punţii. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie situate pe tancurile de marfă astfel încât ele să rămână în faza de vapori la limita de umplere (FL), aşa cum s-a definit la capitolul 15, la un unghi de bandare de 15° şi o asietă de 0,015 L, unde L este definit la 1.2.31. 8.2.18. Conformitatea instalaţiei de aerisire prevăzută la tancurile încărcate, în conformitate cu prevederile de la 15.5.2 trebuie să fie demonstrată de către Administraţie, ţinând seama de instrucţiunile elaborate de către Organizaţie*10). Un certificat corespunzător trebuie să existe în mod permanent la bordul navei. În sensul prezentului paragraf, instalaţia de aerisire înseamnă: *10) Se face referire la Instrucţiunile privind evaluarea adecvării instalaţiilor de aerisire de la tancurile de tip C (Rezoluţia A.829(19)). .1 deschiderea de refulare a tancului şi tubulatura dinaintea supapei de siguranţă pentru reducerea presiunii; .2 supapa de siguranţă pentru reducerea presiunii; şi .3 tubulatura de la supapa de siguranţă pentru reducerea presiunii până la locul de evacuare în atmosferă, inclusiv toate interconexiunile şi tubulaturile de legătură la alte tancuri. 8.3. Sisteme de protecţie la depresiune 8.3.1. Tancurile de marfă care nu sunt proiectate să reziste la o presiune diferenţială externă maximă de 0,025 MPa sau tancurile care nu pot să reziste la presiunea diferenţială externă maximă ce poate fi atinsă la debite maxime de descărcare fără retur de vapori în tancurile de marfă sau la funcţionarea unei instalaţii frigorifice de marfă sau la oxidare termică, trebuie să fie prevăzute cu: .1 două presostate independente pentru a acţiona în primul moment alarma şi a opri ulterior întreaga aspirare a mărfii sub formă de lichid sau de vapori din tancul de marfă şi, dacă se prevede, un echipament frigorific instalat prin mijloace corespunzătoare la o presiune suficient de mică faţă de presiunea diferenţială externă maximă de calcul a tancului de marfă; sau .2 supape de siguranţă la depresiune, având un debit de gaze cel puţin egal cu debitul maxim de descărcare pe tanc de marfă şi fiind reglate astfel încât să se deschidă la o presiune suficient de joasă faţă de presiunea diferenţială externă de calcul a tancului de marfă. 8.3.2. Sub rezerva prevederilor capitolului 17, supapele de siguranţă la depresiune trebuie să permită trecerea gazului inert, a vaporilor provenind de la marfă sau a aerului în tancul de marfă şi să fie amplasate astfel încât să se reducă la minim posibilitatea pătrunderii apei sau zăpezii în acestea. Dacă vaporii de marfă sunt admişi, aceştia trebuie să provină din altă sursă decât din circuitele de vapori de marfă. 8.3.3. Dispozitivul de protecţie la depresiune trebuie să poată fi supus la încercări pentru a se asigura faptul că el funcţionează la presiunea prevăzută. 8.4. Dimensionarea dispozitivului de siguranţă pentru reducerea presiunii 8.4.1. Dimensionarea supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii Debitul tuturor supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii de la fiecare tanc de marfă, trebuie să permită, fără ca presiunea din tanc să crească mai mult de 20% peste MARVS, evacuarea celei mai mari dintre cantităţile de mai jos: 8.4.1.1. Debitul maxim al instalaţiei de inertizarea a tancului de marfă, dacă presiunea de serviciu maximă a instalaţiei de inertizarea a tancului de marfă depăşeşte MARVS-ul tancurilor de marfă; sau 8.4.1.2. Vaporii produşi ca urmare a unei expuneri la foc, calculaţi cu ajutorul următoarei formule: Q = FGA^0,82 (mc/s), unde: Q = valoarea minimă cerută pentru evacuarea aerului în condiţii standard de 273,15 grade Kelvin (K) şi 0,1013 MPa; F = factorul de expunere la foc pentru diferite tipuri de marfă, după cum urmează: - 1 pentru tancuri fără izolaţie situate pe punte; – 0,5 pentru tancuri situate deasupra punţii, având izolaţie aprobată de către Administraţie. Aprobarea trebuie să se bazeze pe utilizarea unui material ignifugat, pe conductibilitatea termică a izolaţiei şi pe stabilitatea sa în cazul expunerii la foc; – 0,5 pentru tancuri independente fără izolaţie, situate în magazii; – 0,2 pentru tancuri independente cu izolaţie, situate în magazii (sau tancuri independente fără izolaţie, situate în magazii izolate); – 0,1 pentru tancuri independente cu izolaţie, situate în magazii inertizate (sau tancurile independente fără izolaţie, situate în magazii izolate, inertizate); – 0,1 pentru tancuri cu membrană şi tancuri cu semi-membrană. Pentru tancurile independente care pătrund parţial prin punţile descoperite, factorul de expunere la foc trebuie să fie determinat în funcţie de extinderea suprafeţelor situate deasupra punţii şi sub punte. G = coeficient pentru gaze conform formulei: (a se vedea imaginea asociată) în care: T = temperatura în grade Kelvin (K) în condiţii de acumulare, şi anume 120% din presiunea la care supapa de siguranţă este reglată; L = căldura latentă de vaporizare a lichidului în condiţii de acumulare, exprimată în kJ/kg, D = o constantă bazată pe relaţia dintre căldura specifică k care este calculată după cum urmează: (a se vedea imaginea asociată) unde: k = coeficient pentru căldura specifică în condiţii de acumulare, a cărui valoare se situează între 1 şi 2,2. Dacă valoarea lui k nu este cunoscută, atunci trebuie să se considere că D = 0,606; Z = coeficient de compresibilitate a gazelor în condiţii de acumulare (dacă valoarea lui Z nu este cunoscută, trebuie să se considere că Z = 1,0); şi M = masa moleculară a produsului. Coeficientul pentru gaze pentru fiecare produs ce va fi transportat trebuie să fie determinat şi valoarea cea mai mare trebuie să fie utilizată pentru dimensionarea supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii. A = zonă de suprafaţă externă a tancului (mp), conform prevederilor de la 1.2.14, pentru diferite tipuri de tancuri, aşa cum se indică în figura 8.1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 8.1 8.4.1.3. Debitul masic al aerului cerut în condiţiile de acumulare este calculat după următoarea formulă: M(air) = Q rho(air) (kg/s), unde: densitatea aerului [rho(air)] = 1,293 kg/mc (aer la 273,15 K, 0,1013 MPa). 8.4.2. Dimensionarea instalaţiei cu tubulaturi de aerisire Pierderile de presiune trebuie să fie luate în considerare în sensul ascendent şi descendent al supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii în vederea determinării dimensiunii lor pentru a îndeplini cerinţele cu privire la debit prevăzute la 8.4.1. 8.4.3. Pierderile de presiune în sens ascendent 8.4.3.1. Scăderea presiunii în conductele de aerisire ale tancului la orificiul de admisie al supapei de siguranţă pentru reducerea presiunii nu trebuie să depăşească 3% din presiunea de reglare a supapei la debitul calculat, în conformitate cu prevederile de la 8.4.1. 8.4.3.2. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii pilotate nu trebuie să fie afectate de pierderile de presiune la intrarea în tubulatură atunci când pilotul detectează direct din domul tancului. 8.4.3.3. Trebuie să se ia în considerare pierderile de presiune în conductele cu senzori acţionaţi prin pilot de la distanţă pentru supapele pilotate de tip cu curgere. 8.4.4. Pierderi de presiune în sens descendent 8.4.4.1. În cazul în care există coloane de aerisire şi deschideri de aerisire comune, calculele trebuie să includă debitul de la toate supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii instalate. 8.4.4.2. Acumularea contra presiunii în tubulaturile de aerisire, între supapa de siguranţă pentru reducerea presiunii şi locul de degajare în atmosferă, inclusiv toate conexiunile tubulaturii de aerisire de legătură la alte tancuri, nu trebuie să depăşească următoarele valori: .1 pentru supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii neechilibrate: 10% din MARVS; .2 pentru supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii echilibrate: 30% din MARVS; şi .3 pentru supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii cu acţionare prin pilot: 50% din MARVS. Valori alternative prevăzute de fabricantul supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii pot fi acceptate. 8.4.5. Pentru a asigura funcţionarea stabilă a supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii, presiunea de evacuare nu trebuie să fie mai mică decât suma pierderilor de presiune la orificiul de admisie şi 0,02 MARVS la debitul nominal. CAP. 9 CONTROLUL ATMOSFEREI SISTEMULUI DE STOCARE A MĂRFII Scop De a face posibilă monitorizarea integrităţii sistemului de stocare a mărfii şi de a se asigura asupra faptului că atmosfera din interiorul sistemului şi al magaziilor de marfă este menţinută în condiţii de siguranţă în orice moment atâta timp cât nava este în exploatare. 9.1. Controlul atmosferei în interiorul sistemului de stocare a mărfii 9.1.1. Trebuie să se prevadă o instalaţie cu tubulaturi care să permită degazarea în siguranţă a tancurilor de marfă, precum şi purjarea lor în siguranţă după efectuarea unei degazări. Instalaţia trebuie să fie amenajată astfel încât să se reducă la minimum posibilitatea formării pungilor de gaz sau de aer după schimbarea atmosferei din interiorul acestora. 9.1.2. În cazul mărfurilor inflamabile, instalaţia trebuie să fie proiectată astfel încât să se reducă posibilitatea formării unui amestec inflamabil în tancul de marfă în orice moment al derulării operaţiunilor de schimbare a atmosferei acestuia utilizându-se un agent de inertizare ca etapă intermediară. 9.1.3. Instalaţiile cu tubulaturi care pot să conţină mărfuri inflamabile trebuie să îndeplinească prevederile de la 9.1.1 şi 9.1.2. 9.1.4. Pentru fiecare tanc de marfă şi instalaţie cu tubulaturi de marfă trebuie să fie prevăzut, un număr suficient de puncte de prelevare a eşantioanelor de gaz pentru a permite supravegherea corespunzătoare a derulării operaţiunilor de schimbare a atmosferei din interiorul acestora. Racordurile de prelevare a eşantioanelor de gaz trebuie să fie dotate cu o singură supapă situată deasupra punţii principale, etanşată cu un capac sau obturator adecvat (a se vedea 5.6.5.5). 9.1.5. Gazul inert utilizat pentru aceste operaţiuni poate fi furnizat de la mal sau de către navă. 9.2. Controlul atmosferei în spaţiile de magazie (sisteme de stocare a mărfii altele decât tancurile independente de tip C) 9.2.1. Spaţiile dintre bariere şi spaţiile de magazie aferente sistemelor de stocare a mărfii pentru gazele inflamabile care necesită bariere secundare complete sau parţiale trebuie să fie inertizate cu ajutorul unui gaz inert uscat corespunzător şi să fie menţinute în această stare cu ajutorul unui gaz de rezervă furnizat de o instalaţie de producere a gazului inert de la bordul navei sau cu ajutorul unei rezerve de gaz inert de la bordul navei, care trebuie să fie suficientă pentru un consum normal de cel puţin 30 de zile. 9.2.2. Ca variantă, sub rezerva restricţiilor capitolului 17, spaţiile menţionate la 9.2.1, care necesită doar o barieră secundară parţială, pot să fie umplute cu aer uscat, cu condiţia ca nava să dispună de o rezervă de gaz inert suficientă sau să fie echipată cu un generator de gaz inert suficient pentru a inertiza cel mai mare dintre aceste spaţii şi cu condiţia ca dispunerea spaţiilor şi instalaţiilor respective de detectare a vaporilor, împreună cu posibilitatea de debitare a instalaţiilor de inertizare, să asigure faptul că orice scurgere din tancurile de marfă va fi rapid detectată şi că inertizarea a fost efectuată înainte de dezvoltarea unei situaţii periculoase. Trebuie să se prevadă echipamentul necesar pentru a furniza o cantitate suficientă de aer uscat cu o calitate corespunzătoare pentru a se respecta cerinţa prevăzută. 9.2.3. Pentru gazele neinflamabile, spaţiile prevăzute la 9.2.1 şi 9.2.2 pot fi menţinute în mod adecvat cu o atmosferă de aer uscat sau o atmosferă inertă. 9.3. Controlul mediului din spaţiile ce înconjoară tancurile independente de tip C Spaţiile din jurul tancurilor de marfă, care nu au bariere secundare, trebuie să fie umplute cu gaz inert uscat sau cu aer uscat corespunzător şi trebuie să fie menţinute în această stare cu ajutorul unui gaz inert de rezervă furnizat de o instalaţie de producere a gazului inert de la bordul navei, cu ajutorul unei rezerve de gaz inert de la bordul navei sau cu ajutorul aerului uscat produs de un aparat adecvat de uscare a aerului. Dacă marfa este transportată la temperatura ambiantă, aerul uscat şi gazul inert nu sunt cerute. 9.4. Inertizarea 9.4.1. Inertizarea se referă la procesul de producere a unei atmosfere necombustibile. Gazele inerte trebuie să fie compatibile, din punct de vedere chimic şi operaţional, la toate temperaturile care ar putea apărea în spaţiile ce urmează a fi inertizate. Trebuie să fie luate în considerare punctele de condensare ale gazelor. 9.4.2. Dacă la bord există şi rezerve de gaz inert pentru combaterea incendiului, acestea trebuie să fie transportate în containere separate şi nu trebuie să fie utilizate pentru operaţiuni legate de marfă. 9.4.3. Dacă un gaz inert este stocat la temperaturi mai mici de 0°C, sub formă de lichid sau vapori, sistemul de stocare şi instalaţia de alimentare trebuie să fie proiectate astfel încât temperatura structurii navei să nu scadă sub nivelul impus. 9.4.4. În legătură cu marfa transportată trebuie să se ia măsurile corespunzătoare în vederea împiedicării returului vaporilor de marfă în instalaţiile de gaz inert. În cazul în care aceste instalaţii sunt amplasate în încăperile de maşini sau în alte spaţii din afara zonei de marfă, două supape de reţinere sau dispozitive echivalente şi, suplimentar, un manşon de racordare detaşabil trebuie să fie instalate pe colectorul principal de gaz inert din zona de marfă. Atunci când instalaţia de gaz inert nu este utilizată, aceasta trebuie să fie separată de instalaţia de marfă din zona de marfă, cu excepţia racordurilor la spaţiile de magazie sau spaţiile dintre bariere. 9.4.5. Măsurile prevăzute trebuie să fie astfel încât fiecare dintre spaţiile inertizate să poată fi izolat şi să se prevadă regulatoare şi supape de siguranţă etc. necesare pentru reglarea presiunii în aceste spaţii. 9.4.6. Dacă gazul inert este furnizat în mod continuu în spaţiile de izolare ca parte a instalaţiei de detectare a scurgerilor, trebuie să fie asigurate mijloace pentru a monitoriza cantitatea de gaze livrate în fiecare spaţiu. 9.5. Producerea de gaz inert la bordul navei 9.5.1. Echipamentul trebuie să poată produce gaz inert a cărui concentraţie de oxigen să nu depăşească în niciun moment 5% din volumul de gaz, sub rezerva prevederilor speciale ale capitolului 17. Un aparat de măsurare cu indicare continuă a concentraţiei de oxigen trebuie să fie instalat la alimentarea cu gaz inert şi să fie dotat cu o instalaţie de alarmă reglată la un maximum de 5% concentraţie de oxigen în raport cu volumul de gaz, sub rezerva prevederilor capitolului 17. 9.5.2. O instalaţie de gaz inert trebuie să fie dotată cu regulatoare de presiune şi cu dispozitive de supraveghere corespunzătoare a sistemului de stocare a mărfii. 9.5.3. Spaţiile care conţin instalaţii de producere a gazului inert nu trebuie să aibă acces direct la încăperile de locuit, încăperile de serviciu sau posturile de comandă, dar pot fi amplasate în încăperile de maşini. Instalaţiile cu tubulaturi pentru gaz inert nu trebuie să traverseze încăperi de locuit, încăperi de serviciu sau posturi de comandă. 9.5.4. Echipamentul care utilizează arzătoare cu flacără pentru a produce gaz inert nu trebuie să fie situat în interiorul zonei de marfă. O atenţie deosebită trebuie să fie acordată amplasării instalaţiei de gaz inert care utilizează metoda de combustie catalitică. CAP. 10 INSTALAŢII ELECTRICE Scop De a se asigura că instalaţiile electrice sunt proiectate astfel încât să se reducă la minimum riscul de producere a incendiului şi exploziei de la produsele inflamabile şi că, pentru transportul, manipularea şi pregătirea în condiţii de siguranţă a mărfurilor lichide şi sub formă de vapori, sunt disponibile instalaţii de producere şi de distribuţie a energiei electrice. 10.1. Definiţii În sensul acestui capitol, dacă nu se prevede în mod expres altfel, se vor aplica definiţiile de mai jos. 10.1.1. Zonă cu potenţial pericol la gaze este o zonă*2) în care poate exista o atmosferă de gaze explozive în cantităţi care să necesite măsuri de precauţie speciale cu privire la construcţia, instalarea şi utilizarea aparatelor electrice. *2) Exemple privind împărţirea zonelor cu potenţial pericol la gaze pot fi găsite în publicaţia Comisiei internaţionale de electrotehnică: IEC 60092-502:1999. Instalaţii electrice la nave - Nave cisternă. 10.1.1.1. Zona 0 cu potenţial pericol la gaze este o zonă în care se poate constata, în mod continuu sau pe perioade lungi de timp, existenţa unei atmosfere de gaze explozive. 10.1.1.2. Zona 1 cu potenţial pericol la gaze este o zonă în care există riscul existenţei unei atmosfere de gaze explozive în condiţii normale de exploatare. 10.1.1.3. Zona 2 cu potenţial pericol la gaze este o zonă în care este posibil să nu existe o atmosferă de gaze explozive în condiţii normale de exploatare dar, dacă această atmosferă se produce, este posibil ca ea să nu fie frecventă şi pe lungi perioade de timp. 10.1.2. Zonă protejată la gaze este o zonă în care o atmosferă de gaze explozive nu se preconizează să existe în cantităţi care să necesite măsuri de precauţie speciale cu privire la construcţia, instalarea şi utilizarea aparatelor electrice. 10.2. Cerinţe generale 10.2.1. Instalaţiile electrice trebuie să fie astfel încât să se reducă riscul de incendiu şi de explozie de la produsele inflamabile. 10.2.2. Instalaţiile electrice trebuie să corespundă normelor recunoscute*3). *3) Se face referire la recomandarea publicată de Comisia internaţională de electrotehnică, în mod special la publicaţia IEC 60092-502:1999. 10.2.3. Echipamentele electrice sau cablurile electrice nu trebuie să fie instalate în zone cu potenţial pericol la gaze, cu excepţia cazului în care sunt neesenţiale din punct de vedere al funcţionării sau întăririi siguranţei. 10.2.4. Dacă un echipament electric este instalat în zone cu potenţial pericol la gaze în conformitate cu prevederile de la 10.2.3, acest echipament trebuie să fie selectat, instalat şi menţinut în conformitate cu normele care nu sunt inferioare acelora acceptate de către Organizaţie. Echipamentul pentru zonele cu potenţial pericol la gaze trebuie să fie evaluat şi autorizat sau enumerat într-o listă de către o autoritate acreditată pentru încercări sau de către un organism notificat care este recunoscut de Administraţie. Izolarea automată a echipamentului necertificat pentru detectarea unui gaz inflamabil nu trebuie să fie acceptat ca alternativă la utilizarea echipamentului autorizat. 10.2.5. Pentru a facilita selectarea echipamentelor electrice corespunzătoare şi proiectarea instalaţiilor electrice adecvate, zonele cu potenţial pericol la gaze sunt împărţite în zone conforme cu normele recunoscute. 10.2.6. Instalaţiile de producere şi de distribuţie a energiei electrice, precum şi instalaţiile de comandă aferente trebuie să fie proiectate astfel încât o singură defecţiune să nu aibă ca rezultat pierderea capacităţii de a menţine presiunea tancului de marfă în limitele normale de funcţionare, conform prevederilor de la 7.8.1, şi temperatura corpului navei, conform prevederilor de la 4.19.1.6. Modurile de defectare şi efectele acestora trebuie să fie analizate şi documentate cu norme care nu sunt inferioare acelora acceptate de către Administraţie*4). *4) Publicaţia IEC 60812, ediţia 2.0 2006-01 "Tehnici de analiză a fiabilităţii sistemelor - Procedură pentru modul de defectare şi analiză a efectelor (FMEA)". 10.2.7. Instalaţia de iluminat din zonele cu potenţial pericol la gaze trebuie să fie împărţită între cel puţin două circuite derivate. Toate întrerupătoarele şi dispozitivele de protecţie trebuie să întrerupă toţi polii sau fazele şi să fie instalate într-un spaţiu protejat la gaze. 10.2.8. Sondele ultrasonice sau lochurile electrice şi electrozii sau anozii sistemelor de protecţie catodică cu curent injectat trebuie să fie protejate cu carcase etanşe la gaz. 10.2.9. Motoarele pompelor de marfă de tip imersat şi cablurile lor de alimentare pot fi instalate în sistemele de stocare a mărfii. Trebuie să se ia măsuri pentru decuplarea în mod automat a motoarelor în caz de nivel scăzut al lichidului. În acest scop, se poate detecta o presiune slabă de evacuare a pompei, un curent slab absorbit de motor sau un nivel scăzut de lichid. Această decuplare trebuie să fie semnalată printr-o alarmă la postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa. Motoarele pompelor de marfă trebuie să poată fi separate de sursa lor de alimentare cu energie electrică pe durata operaţiunilor de degazare. CAP. 11 PROTECŢIA CONTRA INCENDIULUI ŞI STINGEREA INCENDIULUI Scop De a se asigura că sunt prevăzute instalaţii corespunzătoare pentru protecţia navei şi a echipajului contra incendiului în zona de marfă. 11.1. Cerinţe privind siguranţa contra incendiului 11.1.1. Cerinţele capitolului II-2 din Convenţia SOLAS aplicabile navelor cisternă trebuie aplicate navelor prevăzute de Cod, indiferent de tonajul lor, inclusiv navelor cu un tonaj brut mai mic de 500, cu excepţia următoarelor cazuri: .1 prevederile regulilor 4.5.1.6 şi 4.5.10 nu se aplică; .2 prevederile regulilor 10.4 şi 10.5 trebuie să se aplice aşa cum se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 2000; .3 prevederile regulii 10.5.6 trebuie să se aplice navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 2000; .4 prevederile următoarelor reguli din capitolul II-2 din Convenţia SOLAS, nu se aplică navelor cisternă şi sunt înlocuite de prevederile capitolelor şi secţiunilor din Cod, aşa cum se indică mai jos:
┌─────────────┬────────────────────────┐
│Regula │Se înlocuieşte cu │
├─────────────┼────────────────────────┤
│10.10 │11.6 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│4.5.1.1 şi │Capitolul 3 │
│4.5.1.2 │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│4.5.5 │Secţiunile │
│ │corespunzătoare din Cod │
├─────────────┼────────────────────────┤
│10.8 │11.3 şi 11.4 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│10.9 │11.5 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│10.2 │11.2.1 până la 11.2.4; │
└─────────────┴────────────────────────┘
.5 prevederile regulilor 13.3.4 şi 13.4.3 trebuie să se aplice navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 500. 11.1.2. Toate sursele de aprindere trebuie să fie excluse din încăperile în care se pot acumula vapori inflamabili, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut altfel la capitolele 10 şi 16. 11.1.3. Prevederile acestei secţiuni şi acelea ale capitolului 3 trebuie să se aplice simultan. 11.1.4. Pentru combaterea incendiului, toate zonele de punte expuse la intemperii situate deasupra coferdamurilor, spaţiilor de balast sau spaţiilor goale care se află la extremitatea cea mai din spate a spaţiului de magazie cel mai din pupa sau la extremitatea cea mai din faţă a spaţiului de magazie cel mai din prova trebuie să fie incluse în zona de marfă. 11.2. Tubulaturi principale de incendiu şi hidranţi de incendiu 11.2.1. Toate navele, oricare ar fi dimensiunile lor, care transportă produse prevăzute de acest Cod, trebuie să corespundă prevederilor regulii II-2/10.2 din Convenţia SOLAS, aplicabile navelor de marfă. Totuşi, debitul cerut al tubulaturii principale de incendiu şi al tubulaturii de apă nu trebuie să fie limitat de prevederile regulilor II-2/10.2.2.4.1 şi II-2/10.2.1.3, dacă o pompă de incendiu este utilizată pentru alimentarea instalaţiei pentru pulverizarea apei, conform prevederilor de la 11.3.3 din Cod. Debitul acestei pompe de incendiu trebuie să fie astfel încât aceste zone să poată fi protejate atunci când se face alimentarea simultană a două jeturi de apă din furtunurile de incendiu cu ajutaje de 19 mm la o presiune de cel puţin 0,5 MPa. 11.2.2. Trebuie să se ia măsurile necesare pentru ca cel puţin două jeturi de apă să poată atinge orice parte a punţii din zona de marfă, precum şi părţile sistemului de stocare a mărfii şi capacele tancurilor situate deasupra punţii. În acest scop şi pentru respectarea prevederilor regulilor II-2/10.2.1.5.1 şi II- 2/10.2.3.3 din Convenţia SOLAS, trebuie să se asigure numărul necesar de hidranţi de incendiu cu furtunuri având lungimea indicată în regula II-2/10.2.3.1.1 din Convenţia SOLAS. Suplimentar, cerinţele regulii II-2/10.2.1.6 din Convenţia SOLAS trebuie să fie respectate pentru o presiune de cel puţin 0,5 MPa. 11.2.3. Supapele de închidere trebuie să fie instalate în fiecare traversă prevăzută şi în tubulatura sau tubulaturile principale de incendiu dintr-un loc protejat, înainte de a intra în zona de marfă şi la distanţe care să permită izolarea oricărei secţiuni singulare avariate a tubulaturii principale de incendiu, astfel încât să se îndeplinească prevederile de la 11.2.2 prin utilizarea a cel mult două lungimi de furtunuri de la cel mai apropiat hidrant. Alimentarea cu apă la tubulatura principală de incendiu care deserveşte zona de marfă trebuie să fie o tubulatură circulară alimentată de pompele de incendiu sau o singură tubulatură de incendiu alimentată de pompe de incendiu situate în faţa sau în spatele zonei de marfă, din care una trebuie să fie independentă. 11.2.4. Ajutajele trebuie să fie de un tip aprobat cu dublă utilizare (şi anume în jet compact sau în jet dispersat) şi să fie prevăzute cu un dispozitiv de blocare. 11.2.5. După instalarea lor, ţevile, supapele, racordurile şi dispozitivele asamblate trebuie să fie supuse unei probe de etanşeitate şi de funcţionare. 11.3. Instalaţia pentru pulverizarea apei 11.3.1. La bordul navelor care transportă produse inflamabile sau toxice trebuie să fie prevăzută o instalaţie pentru pulverizarea apei pentru răcire, în vederea prevenirii incendiului şi protecţia echipajului. Această instalaţie trebuie să protejeze: .1 domurile expuse ale tancurilor de marfă, orice alte părţi expuse ale tancurilor de marfă şi orice parte din capacele tancurilor de marfă care poate fi expusă la căldura degajată de incendiu la nivelul echipamentelor adiacente care conţin marfă, cum ar fi pompele de suprapresiune/încălzitoare/instalaţii de regazeificare sau relichefiere, denumite în continuare unităţi pentru procesarea gazelor, situate pe punţile expuse la intemperii; .2 recipientele pentru stocarea produselor inflamabile sau toxice, care sunt situate pe punte; .3 unităţi pentru procesarea gazelor, care sunt situate pe punte; .4 manifoldurile de încărcare şi descărcare a lichidelor şi vaporilor de marfă, inclusiv prima flanşă şi zona în care se situează supapele lor de comandă, care trebuie să fie cel puţin egale cu suprafaţa tăvilor prevăzute pentru colectarea scurgerilor; .5 toate supapele de închidere rapidă (ESD) de la conductele pentru lichide şi vapori de marfă, inclusiv supapa de închidere principală pentru alimentarea consumatorilor de gaze); .6 pereţii exteriori care dau în zona de marfă, cum ar fi pereţii etanşi ai suprastructurilor şi rufurilor cu supraveghere permanentă, ai încăperilor de maşini pentru marfă, ai spaţiilor de depozitare în care se află obiecte cu pericol ridicat de incendiu şi ai posturilor de comandă pentru operaţiuni cu marfa. Pereţii orizontali expuşi din aceste zone nu necesită protecţie, cu excepţia cazului în care racordurile detaşabile ale tubulaturii de marfă sunt amplasate deasupra sau dedesubt. Pereţii structurilor teugii, unde nu există supraveghere permanentă şi nici obiecte sau echipamente care prezintă un pericol ridicat de incendiu, nu necesită o protecţie contra incendiilor asigurată printr-o instalaţie pentru pulverizarea apei; .7 bărcile de salvare, plutele de salvare şi posturile de adunare expuse, care sunt situate în zona de marfă, indiferent de distanţa lor în raport cu zona de marfă; şi .8 toate încăperile de maşini pentru marfă parţial închise şi toate compartimentele motoarelor de marfă parţial închise. Navele destinate exploatării conform prevederilor de la 1.1.10 trebuie să facă obiectul unei examinări speciale (a se vedea 11.3.3.2). 11.3.2.1. Instalaţia pentru pulverizarea apei trebuie să poată asigura în toate zonele prevăzute de la 11.3.1.1 până la 11.3.1.8 o distribuţie uniformă a apei pulverizate de cel puţin 10 l/mp/min pentru cele mai mari suprafeţe proiectate în plan orizontal şi de 4 l/mp/min pentru suprafeţele verticale. Pentru structurile care nu au suprafeţe verticale sau orizontale definite în mod clar, capacitatea instalaţiei pentru pulverizarea apei nu trebuie să fie mai mică decât suprafaţa proiectată în plan orizontal înmulţită cu 10 l/mp/min. 11.3.2.2. Pe suprafeţele verticale, distanţa de amplasare a ajutajelor care asigură protecţia zonelor situate la nivel inferior poate fi determinată ţinând cont de scurgerile estimate pornind de la suprafeţele situate mai sus. Pe tubulatura principală de pulverizare a apei trebuie să fie prevăzute supape de închidere, la distanţe care să nu depăşească 40 m, pentru ca secţiunile avariate să poată fi izolate. Ca alternativă, instalaţia se poate împărţi în două sau mai multe secţiuni ce pot funcţiona independent, cu condiţia ca comenzile necesare să fie reunite într-un loc uşor accesibil din exteriorul zonei de marfă. O secţiune care asigură protejarea tuturor zonelor prevăzute la 11.3.1.1 şi 11.3.1.2 trebuie să acopere cel puţin ansamblul amenajării transversale a tancurilor din această zonă. Orice unitate pentru procesarea gazelor prevăzută la 11.3.1.3 poate fi deservită de o secţiune independentă. 11.3.3. Debitul pompelor instalaţiei pentru pulverizarea apei trebuie să fie suficient pentru a asigura protecţia simultană a celor mai mari suprafeţe după cum urmează: .1 două grupuri complete, transversale de tancuri, inclusiv toate unităţile pentru procesarea gazelor situate în interiorul acestor zone; sau .2 în cazul navelor destinate a fi exploatate conform prevederilor de la 1.1.10, protecţia necesară, sub rezerva unei examinări speciale conform prevederilor de la 11.3.1, pentru orice risc de incendiu suplimentar şi pentru grupurile transversale de tancuri din apropiere, în plus faţă de suprafeţele prevăzute la 11.3.1.4 până la 11.3.1.8. Ca alternativă, pompele tubulaturii principale de incendiu pot fi folosite în acest sens, cu condiţia majorării debitului total al acestora cu cantitatea de apă necesară pentru instalaţia de pulverizare a apei. În ambele cazuri, prin intermediul unei supape de închidere trebuie să fie stabilită o conexiune între tubulatura principală de incendiu şi tubulatura instalaţiei pentru pulverizarea apei în exteriorul zonei de marfă. 11.3.4. Incintele suprastructurilor şi rufurilor în care există personal în mod permanent şi zonele în care se află bărcile de salvare, plutele de salvare şi posturile de adunare care dau spre zona de marfă, trebuie să poată fi de asemenea deservite de una din pompele de incendiu sau de pompa de incendiu pentru caz de avarie, atunci când un incendiu produs într-unul din compartimente ar putea face indisponibile ambele pompe de incendiu. 11.3.5. Pompele de apă utilizate în mod normal în alte scopuri de exploatare pot fi instalate pentru alimentarea tubulaturii principale de incendiu care alimentează instalaţia pentru pulverizarea apei. 11.3.6. Toate ţevile, supapele, ajutajele şi alte armături ale instalaţiilor pentru pulverizarea apei trebuie să fie rezistente la acţiunea corozivă a apei de mare. Tubulatura, racordurile şi elementele conexe din interiorul zonei de marfă (cu excepţia garniturilor) trebuie să fie proiectate pentru a rezista la o temperatură de 925°C. Instalaţia pentru pulverizarea apei trebuie să fie prevăzută cu filtre legate în serie în scopul împiedicării producerii obstrucţiei în ţevi şi la ajutaje. Suplimentar, trebuie să fie prevăzute mijloace pentru clătirea instalaţiei cu apă dulce. 11.3.7. Acţionarea de la distanţă a pompelor care alimentează instalaţia pentru pulverizarea apei şi acţionarea de la distanţă a oricăror supape normal închise ale instalaţiei trebuie să se facă din locuri corespunzătoare situate în afara zonei de marfă, în apropierea încăperilor de locuit, şi să fie imediat accesibile şi utilizabile în caz de incendiu în zonele protejate. 11.3.8. După instalarea lor, ţevile, supapele, racordurile şi dispozitivele asamblate trebuie să fie supuse unei probe de etanşeitate şi de funcţionare. 11.4. Instalaţii de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată 11.4.1. Navele destinate transportului de produse inflamabile trebuie să fie prevăzute cu instalaţii fixe de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată, aprobate de către Administraţie pe baza instrucţiunilor elaborate de către Organizaţie*14), în scopul combaterii incendiului pe puntea din zona de marfă, inclusiv toate manifoldurile de încărcare şi descărcare pentru lichide şi vapori de marfă situate pe punte şi în zonele de manipulare a mărfii pe la prova sau pupa, după caz. *14) Se face referire la Instrucţiunile pentru aprobarea instalaţiilor de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată pentru protecţia navelor destinate transportului în vrac al gazelor lichefiate (Circulara MSC.1/Circ.1315). 11.4.2. Instalaţia trebuie să poată furniza pulberea la cel puţin două magistrale de furtunuri de incendiu sau la o combinaţie de magistrale de furtunuri/tunuri de incendiu, la orice parte expusă din tubulatura pentru lichide şi vapori de marfă, manifoldul de încărcare/descărcare şi unităţile expuse pentru procesarea gazelor. 11.4.3. Instalaţia de stingere a incendiului cu pulbere chimică uscată trebuie să fie proiectată cu cel puţin două unităţi independente. Orice parte cerută a fi protejată în conformitate cu prevederile de la 11.4.2 trebuie să poată fi accesibilă din cel puţin două unităţi independente prevăzute cu comenzi corespunzătoare, tubulatură fixă cu agent sub presiune, tunuri de incendiu sau magistrale de furtunuri de incendiu. În cazul navelor a căror capacitate de încărcare marfă este mai mică de 1000 mc, numai una dintre aceste unităţi este suficient să fie prevăzută. Un tun de incendiu trebuie să fie instalat pentru a proteja zona cu manifolduri de încărcare/descărcare şi să poată fi comandat şi descărcat de la distanţă şi local. Nu este necesar ca tunul de incendiu să fie acţionat de la distanţă, dacă el poate proiecta dintr-o singură poziţie pulberea necesară pentru toate zonele care trebuie să fie protejate. O magistrală de furtun de incendiu trebuie să fie prevăzută, atât în babord cât şi în tribord, la capătul zonei de marfă care dă spre încăperile de locuit şi ele trebuie să fie uşor accesibile din aceste încăperi. 11.4.4. Debitul unui tun de incendiu nu trebuie să fie mai mic de 10 kg/s. Magistralele de furtunuri de incendiu trebuie să fie astfel încât să nu se răsucească şi să fie dotate cu o ţeavă de refulare care să poată funcţiona cu intermitenţe şi să poată proiecta pulberea la un debit care să nu fie mai mic de 3,5 kg/s. Debitul maxim trebuie să fie astfel încât furtunul să poată fi utilizat de către o singură persoană. Lungimea unei magistrale de furtun de incendiu nu trebuie să depăşească 33 m. Dacă tubulatura fixă este prevăzută între rezervorul de pulbere şi o magistrală de furtun de incendiu sau un tun de incendiu, lungimea tubulaturii nu trebuie să depăşească limita în interiorul căreia este posibilă menţinerea pulberii în stare fluidă în caz de utilizare prelungită sau intermitentă şi golirea de pulbere dacă instalaţia nu funcţionează. Magistralele de furtunuri de incendiu şi ţevile de refulare trebuie să fie construite astfel încât să reziste la intemperii sau să fie depozitate în locuri ferite de intemperii sau sub capote rezistente la intemperii. Ele trebuie să fie uşor accesibile. 11.4.5. Distanţa maximă de protecţie eficientă a fiecărei magistrale de furtunuri de incendiu trebuie să fie considerată egală cu lungimea furtunului. O atenţie deosebită va fi acordată în cazul în care zonele ce vor fi protejate sunt substanţial mai mari decât locaţiile în care este dispus tunul de incendiu sau tamburul pentru rularea furtunului de incendiu. 11.4.6. Navele prevăzute cu manifolduri de încărcare sau descărcare pe la prova sau pupa navei trebuie să fie prevăzute cu unităţi independente cu pulbere uscată pentru protecţia tubulaturii pentru lichide sau vapori de marfă, din prova sau pupa zonei de marfă, prin magistrale de furtunuri de incendiu şi un tun de incendiu pentru protecţia încărcării sau descărcării pe la prova sau pupa navei în conformitate cu prevederile de la 11.4.1 până la 11.4.5. 11.4.7. Navele destinate a fi exploatate conform prevederilor de la 1.1.10 trebuie să facă obiectul unei examinări speciale. 11.4.8. După instalarea lor, ţevile, supapele, racordurile şi dispozitivele asamblate trebuie să fie supuse unei probe de etanşeitate şi de funcţionare din posturile cu comandă de la distanţă şi comandă locală. Proba iniţială trebuie de asemenea să includă o descărcare a unei cantităţi suficiente de pulbere chimică uscată pentru a verifica dacă instalaţia funcţionează în mod corespunzător. Întreaga tubulatură de distribuţie trebuie să fie purjată cu aer uscat pentru a verifica dacă tubulatura este liberă de blocaje. 11.5. Spaţii închise care conţin echipamente pentru manipularea mărfii 11.5.1. Spaţiile închise, care respectă criteriile aplicabile încăperilor de maşini pentru marfă de la 1.2.10, şi compartimentul motoarelor de marfă din interiorul zonei de marfă al oricărei nave trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie fixă de stingere a incendiului care îndeplineşte prevederile din Codul FSS şi care ţine seama de concentraţiile necesare sau debitul de aplicare pentru stingerea incendiilor cu gaz. 11.5.2. La bordul navelor care sunt destinate transportului unui număr restrâns de mărfuri, spaţiile închise din zona de marfă, care respectă criteriile aplicabile încăperilor de maşini pentru marfă prevăzute la capitolul 3.3, trebuie să fie protejate printr-o instalaţie de stingere a incendiului corespunzătoare mărfii transportate. 11.5.3. Compartimentele de tip turelă de la orice navă trebuie să fie protejate prin pulverizarea apei interne, cu un debit de aplicare de cel puţin 10 l/mp/min pentru cea mai mare suprafaţă proiectată în plan orizontal. Dacă presiunea fluxului de gaz din turelă depăşeşte 4 MPa, debitul de aplicare trebuie să fie majorat la 20 l/mp/min. Această instalaţie trebuie să fie proiectată pentru a proteja toate suprafeţele interne. 11.6. Echipamente pentru pompieri 11.6.1. Fiecare navă care transportă produse inflamabile trebuie să aibă la bord echipamente pentru pompieri care respectă prevederile regulii II-2/10.10 din Convenţia SOLAS în următoarele proporţii:
┌─────────────────────┬────────────────┐
│Volumul total de │Număr de │
│marfă │echipamente │
├─────────────────────┼────────────────┤
│mai mic sau egal cu │4 │
│5000 mc │ │
├─────────────────────┼────────────────┤
│mai mare de 5000 mc │5 │
└─────────────────────┴────────────────┘
11.6.2. Cerinţele suplimentare pentru echipamentul de siguranţă sunt indicate în capitolul 14. 11.6.3. Toate aparatele de respiraţie, care trebuie să facă parte din echipamentul pentru pompieri, trebuie să fie aparate autonome de respiraţie, cu o capacitate de cel puţin 1200 l de aer la presiune atmosferică. CAP. 12 VENTILAŢIA MECANICĂ ÎN ZONA DE MARFĂ Scop De a se asigura că spaţiile închise din zona de marfă sunt prevăzute cu instalaţii pentru a controla acumularea de vapori inflamabili şi/sau toxici. Domeniul de aplicare Cerinţele din acest capitol înlocuiesc cerinţele regulilor II-2/4.5.2.6 şi 4.5.4.1 din Convenţia SOLAS, aşa cum a fost amendată. 12.1. Încăperi în care se intră în mod normal în cursul operaţiunilor de manipulare a mărfii 12.1.1. Compartimentele motoarelor electrice, compartimentele pompelor şi compresoarelor de marfă, celelalte încăperi închise care conţin echipament pentru manipularea mărfii şi alte încăperi închise în care se pot acumula vapori de marfă, trebuie să fie prevăzute cu instalaţii fixe de ventilaţie mecanică care pot să fie comandate din exteriorul acestor încăperi. Ventilaţia trebuie să funcţioneze în mod continuu pentru a preveni acumularea de vapori toxici şi/sau inflamabili cu ajutorul unor mijloace de supraveghere acceptate de către Administraţie spre a fi asigurate. În exteriorul acestor compartimente trebuie să fie afişată o notă de avertizare prin care se cere efectuarea acestei ventilaţii înainte de a intra în ele. 12.1.2. Orificiile de aspiraţie şi de refulare aferente ventilaţiei mecanice trebuie să fie dispuse astfel încât să se asigure o circulaţie suficientă a aerului în încăpere pentru a se evita acumularea de vapori inflamabili, toxici sau asfixianţi şi pentru a se asigura o atmosferă de lucru în siguranţă. 12.1.3. Instalaţia de ventilaţie trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 30 de schimburi de aer pe oră, raportat la volumul total al încăperii. Prin excepţie, în posturile de comandă pentru operaţiuni cu marfa care sunt protejate la gaze, numărul de schimburi de aer pe oră poate să fie doar de opt. 12.1.4. Dacă o încăpere are o deschidere care permite accesul la o încăpere sau o zonă adiacentă cu un potenţial pericol mai mare la gaze, aceasta trebuie să fie ţinută sub presiune. Această încăpere se poate transforma într-o încăpere cu un potenţial pericol mai mic la gaze sau într-o încăpere protejată la gaze prin protecţie la suprapresiune în conformitate cu normele recunoscute. 12.1.5. Conductele de ventilaţie, prizele de aspiraţie şi de refulare a aerului care deservesc instalaţiile mecanice de ventilaţie trebuie să fie dispuse în conformitate cu normele recunoscute*15). *15) Se face referire la recomandarea publicată de Comisia internaţională de electrotehnică, în mod special, la publicaţia IEC 60092-502:1999. 12.1.6. Conductele de ventilaţie care deservesc zonele cu potenţial pericol la gaze nu trebuie să traverseze încăperi de locuit, încăperi de serviciu, încăperi de maşini sau posturi de comandă, cu excepţia acelora prevăzute la capitolul 16. 12.1.7. Motoarele electrice de antrenare a ventilatoarelor trebuie să fie amplasate în exteriorul conductelor de ventilaţie care pot conţine vapori inflamabili. Ventilatoarele nu trebuie să producă o sursă de aprindere a vaporilor în spaţiul ventilat sau în instalaţia de ventilaţie racordată la acest spaţiu. În zonele cu potenţial pericol la gaze, ventilatoarele şi canalele de ventilaţie, adiacente ventilatoarele, trebuie să aibă o construcţie astfel încât să nu producă scântei, aşa cum se indică mai jos: .1 rotoare sau carcase din materiale nemetalice, ţinând cont de necesitatea evitării electricităţii statice; .2 rotoare şi carcase din materiale neferoase, .3 rotoare şi carcase din oţel austenitic inoxidabil; şi .4 rotoare şi carcase din materiale feroase cu o distanţă liberă între ele de cel puţin 13 mm. Orice combinaţie dintre un element fix sau rotativ executat dintr-un aliaj de aluminiu sau de magneziu şi un element fix sau rotativ executat din material feros, oricare ar fi distanţa liberă prevăzută, este considerată ca prezentând un potenţial pericol de producere a scânteilor şi nu trebuie să fie utilizată în aceste locuri. 12.1.8. În cazul în care în acest capitol sunt prevăzute ventilatoare, capacitatea maximă de ventilaţie prevăzută pentru fiecare încăpere trebuie să fie disponibilă după defectarea unui singur ventilator sau trebuie să fie asigurate piese de rezervă care includ: un motor, piese de rezervă de pornire şi un element rotativ complet, inclusiv lagăre din fiecare tip. 12.1.9. Orificiile exterioare ale canalelor de ventilaţie trebuie să fie prevăzute cu sită de protecţie cu ochiuri având cel mult 13 mm. 12.1.10. În cazul în care încăperile sunt protejate prin presurizare, ventilaţia trebuie să fie proiectată şi instalată în conformitate cu normele recunoscute*16). *16) Se face referire la recomandarea publicată de Comisia internaţională de electrotehnică, în mod special, la publicaţia IEC 60092-502:1999. 12.2. Spaţii în care în mod normal nu se intră 12.2.1. Spaţiile închise în care se pot acumula vapori de marfă trebuie să poată fi ventilate pentru a se asigura o atmosferă fără pericol în interiorul lor în cazul în care este necesară intrarea în ele. Acest lucru trebuie să se poată efectua fără a fi necesară intrarea în prealabil. 12.2.2. În cazul instalaţiilor permanente, trebuie să fie asigurate 8 schimburi de aer pe oră şi în cazul sistemelor portabile trebuie să fie asigurate 16 schimburi de aer pe oră. 12.2.3. Ventilatoarele sau suflantele trebuie să fie separate de deschiderile destinate accesului personalului şi să corespundă prevederilor de la 12.1.7. CAP. 13 APARATE DE MĂSURARE ŞI DISPOZITIVE AUTOMATIZATE Scop De a se asigura că aparatele de măsurare şi dispozitivele automatizate asigură transportul, manipularea şi menţinerea în condiţii de siguranţă a lichidelor şi vaporilor de marfă. 13.1. Generalităţi 13.1.1. Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv care să indice nivelul, presiunea şi temperatura mărfii. Manometrele şi dispozitivele pentru indicarea temperaturii mărfii trebuie să fie amplasate pe instalaţiile cu tubulaturi pentru lichide şi vapori, pe instalaţiile frigorifice pentru marfă. 13.1.2. Dacă încărcarea şi descărcarea navei se efectuează prin intermediul supapelor şi pompelor comandate de la distanţă, toate comenzile şi toate indicatoarele respective ale unui tanc de marfă dat trebuie să fie grupate la un singur post de comandă. 13.1.3. Aparatele de măsurare trebuie să fie încercate pentru asigurarea fiabilităţii lor în exploatare şi trebuie să fie recalibrate la intervale regulate. Metodele de verificare a aparatelor de măsurare şi intervalele de timp dintre două recalibrări trebuie să fie în conformitate cu recomandările fabricantului. 13.2. Indicatoare de nivel ale tancurilor de marfă 13.2.1. Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv sau dispozitive de măsurare a nivelului de lichid instalat/instalate astfel încât să se asigure că citirea unui nivel se obţine întotdeauna atunci când tancul de marfă este în exploatare. Dispozitivul sau dispozitivele trebuie să fie proiectat/proiectate astfel încât să funcţioneze în domeniul presiunii nominale a tancului de marfă şi la temperaturile din domeniul de temperatură pentru exploatarea mărfii. 13.2.2. În cazul în care nu există decât un dispozitiv de măsurare a nivelului de lichid, acesta trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi menţinut în stare de funcţionare fără a fi necesară golirea sau degazarea tancului. 13.2.3. Dispozitivele de măsurare a nivelului de lichid din tancurile de marfă pot fi dintr-unul din următoarele tipuri, sub rezerva prevederilor speciale pentru anumite mărfuri indicate în coloana "g" a tabelului de la capitolul 19: .1 dispozitiv de tip indirect care determină cantitatea de marfă prin cântărire sau prin indicaţiile unui debitmetru; .2 dispozitiv de tip închis care nu pătrunde în tancul de marfă, cum ar fi dispozitivele care utilizează radioizotopi sau ultrasunete; .3 dispozitiv de tip închis care pătrunde în tancul de marfă, dar care face parte dintr-un ansamblu închis şi împiedică evacuarea conţinutului tancului, cum ar fi dispozitivele cu flotor, sondele electronice, sondele magnetice şi indicatorul de nivel cu tub cu bule. Dacă un dispozitiv de măsurare de acest tip nu este montat direct pe tanc, el trebuie să fie prevăzut cu o supapă amplasată cât mai aproape posibil de tanc; şi .4 dispozitiv de tip cu deschidere limitată, care pătrunde în tanc şi, care în timpul utilizării, permite degajarea în atmosferă a unei mici cantităţi de marfă în stare gazoasă sau lichidă, ca de exemplu dispozitivul de măsurare a nivelului cu tub fix sau cu tub mobil. Dacă dispozitivul nu este în uz, el trebuie să fie complet închis. Dispozitivul trebuie să fie conceput şi instalat astfel încât nicio degajare periculoasă de marfă să nu poată avea loc atunci când acesta este în funcţiune. Aceste dispozitive trebuie să fie concepute astfel încât deschiderea maximă să nu depăşească 1,5 mm în diametru sau aria echivalentă, cu excepţia cazului în care dispozitivul este prevăzut cu o supapă pentru debit suplimentar. 13.3. Controlul preaplinului 13.3.1. Sub rezerva prevederilor de la 13.3.4, fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu o alarmă de nivel maxim de lichid care să funcţioneze independent de alte indicatoare ale nivelului de lichid şi care să emită un semnal sonor şi vizual de avertizare atunci când se declanşează. 13.3.2. Un alt senzor de detectare, care funcţionează independent de alarma de nivel maxim de lichid, trebuie să acţioneze automat o supapă astfel încât să se evite o presiune excesivă a lichidului în tubulatura de încărcare şi să împiedice umplerea tancului în întregime cu lichid. 13.3.3. Supapa cu închidere rapidă prevăzută la 5.5 şi 18.10 poate fi utilizată în acest scop. Dacă în acest scop se utilizează o altă supapă, la bordul navei trebuie să existe informaţii identice cu acelea de la 18.10.2.1.3. De fiecare dată când, în timpul încărcării, utilizarea unor asemenea supape riscă să provoace presiuni excesive în circuitul de încărcare, trebuie să fie luate diferite măsuri cum ar fi reducerea debitului de încărcare etc. 13.3.4. O alarmă de nivel maxim de lichid şi o instalaţie de întrerupere automată a umplerii tancului de marfă nu este necesar să fie prevăzute atunci când tancul de marfă: .1 este sub presiune cu un volum maxim de 200 mc; sau .2 este conceput pentru a suporta presiunea maximă posibilă pe durata operaţiunilor de încărcare şi această presiune este mai mică decât presiunea de reglare a supapei de siguranţă a tancului de marfă. 13.3.5. Trebuie să fie posibilă verificarea amplasării senzorilor în tanc înainte de punerea lor în funcţiune. Cu prima ocazie de încărcare completă la livrare şi la fiecare andocare, verificarea alarmelor de nivel maxim de lichid trebuie să fie efectuată prin creşterea nivelului încărcăturii lichide în tancul de marfă până la punctul de alarmă. 13.3.6. Toate elementele alarmelor de nivel maxim, inclusiv circuitul electric şi senzorul sau senzorii, şi alarmele de preaplin trebuie să poată fi verificate în funcţiune. Instalaţiile trebuie să fie verificate anterior în ceea ce priveşte operaţiunile cu marfa în conformitate cu prevederile de la 18.6.2. 13.3.7. În cazul în care sunt prevăzute dispozitive pentru neutralizarea instalaţiei de control al preaplinului, aceste dispozitive trebuie să fie astfel încât să se prevină funcţionarea lor din neatenţie. Atunci când dispozitivul pentru neutralizare este în stare de funcţionare, o indicaţie vizuală continuă trebuie să fie transmisă la postul de comandă corespunzător sau la posturile de comandă corespunzătoare şi la puntea de comandă. 13.4. Manometre 13.4.1. Spaţiul cu vapori al fiecărui tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de măsurare a presiunii cu afişaj direct. Suplimentar, la postul de comandă trebuie să fie prevăzut un indicator conform cerinţelor de la 13.1.2. Presiunile maxime şi minime admise trebuie să fie marcate în mod clar pe indicatoare. 13.4.2. O alarmă de presiune maximă şi, dacă este necesară o protecţie contra depresiunii, o alarmă de presiune scăzută trebuie să fie prevăzute pe puntea de comandă şi în postul de comandă conform cerinţelor de la 13.1.2. Alarmele trebuie să se declanşeze înainte ca presiunile de reglare să fie atinse. 13.4.3. În cazul tancurilor de marfă dotate cu supape de siguranţă pentru reducerea presiunii care pot fi reglate la mai multe presiuni de reglare în conformitate cu prevederile 8.2.7, trebuie să se prevadă o alarmă de presiune maximă pentru fiecare presiune de reglare. 13.4.4. Fiecare tubulatură de descărcare de la pompa de marfă şi fiecare manifold de marfă lichidă sau gazoasă trebuie să fie prevăzute cu cel puţin un manometru. 13.4.5. Trebuie să fie prevăzute dispozitive de măsurare a presiunii cu indicare locală la manifold a presiunii dintre supapele şi racordurile de cuplare a furtunurilor la instalaţiile de la uscat. 13.4.6. Spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere, fără legătură deschisă cu atmosfera, trebuie să fie prevăzute cu manometre. 13.4.7. Toate manometrele prevăzute trebuie să poată indica presiunea pe întreg domeniul presiunii de serviciu. 13.5. Dispozitive pentru indicarea temperaturii 13.5.1. Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu cel puţin două dispozitive pentru indicarea temperaturilor mărfii, unul fiind amplasat pe fundul tancului de marfă şi altul în apropierea părţii superioare a acestuia, sub nivelul maxim admisibil al lichidului. Cea mai joasă temperatură pentru care a fost proiectat tancul de marfă, aşa cum se menţionează în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4.4, trebuie să fie indicată în mod vizibil printr-un semn situat pe dispozitivele pentru indicarea temperaturii sau lângă acestea. 13.5.2. Dispozitivele pentru indicarea temperaturii trebuie să poată asigura indicarea temperaturii în limitele domeniului prevăzut al temperaturii de exploatare a mărfii din tancurile de marfă. 13.5.3. În cazul în care sunt instalate tuburi termometrice, acestea trebuie să fie proiectate pentru a reduce la minimum defectarea din cauza oboselii în exploatarea normală. 13.6. Detectarea gazelor 13.6.1. Echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să fie instalat pentru a supraveghea integritatea sistemelor de stocare a mărfii, de manipulare a mărfii şi a sistemelor asociate în conformitate cu prevederile acestei secţiuni. 13.6.2. Un echipament pentru detectarea gazelor şi o instalaţie de alarmă sonoră şi vizuală trebuie să fie instalate în mod permanent în următoarele încăperi: .1 toate încăperile de marfă şi încăperile de maşini pentru marfă închise (inclusiv compartimentele de tip turelă) care conţin tubulaturi de gaz, echipamente pentru gaze sau consumatori de gaze; .2 alte încăperi închise sau semiînchise în care se pot acumula vapori, inclusiv spaţiile dintre bariere şi spaţiile de magazie de la tancurile independente altele decât tancurile de tip C; .3 camerele de ecluzare; .4 spaţiile în care se află motoarele cu ardere internă pe bază de gaze, conform prevederilor de la 16.7.3.3; .5 hotele de ventilaţie şi conductele de gaz, conform prevederilor din capitolul 16; .6 circuitele de răcire sau încălzire, conform prevederilor de la 7.8.4; .7 coloanele de alimentare a generatorului de gaz inert; şi .8 compartimentele motoarelor maşinilor pentru manipularea mărfii. 13.6.3. Echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să fie proiectat, instalat şi verificat în conformitate cu normele recunoscute*17) şi trebuie să corespundă mărfurilor ce urmează a fi transportate în conformitate cu indicaţiile din coloana "f" a tabelului de la capitolul 19. *17) Se face referire la publicaţia IEC 60079-29-1 - Atmosfere explozive - Detectoare de gaze - Cerinţe de funcţionare a detectoarelor pentru gaze inflamabile. 13.6.4. În cazul în care în coloana "f" a tabelului de la capitolul 19 s-au indicat nave autorizate pentru transportul produselor neinflamabile, un dispozitiv pentru monitorizarea deficitului de oxigen trebuie să fie instalat în încăperile de maşini pentru marfă şi încăperile de magazii pentru marfă. În plus, echipamentul pentru monitorizarea deficitului de oxigen trebuie să fie instalat în încăperile închise sau semiînchise care conţin echipamente ce pot duce la crearea unui mediu cu deficit de oxigen, cum ar fi generatoarele de azot, generatoarele de gaz inert sau instalaţiile frigorifice care utilizează azot. 13.6.5. În cazul produselor toxice sau produselor toxice şi inflamabile, exceptând cazul în care în coloana "f" a tabelului de la capitolul 19 se face referire la 17.5.3, echipamentul portabil poate fi utilizat pentru detectarea gazelor toxice în locul unei instalaţii montate permanent. Acest echipament trebuie să fie utilizat înainte ca personalul să intre în încăperile prevăzute la 13.6.2 şi apoi la intervale de 30 minute atâta timp cât acesta rămâne în aceste încăperi. 13.6.6. În cazul gazelor clasificate ca produse toxice, spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie cu tubulaturi montată permanent care să permită prelevarea eşantioanelor de gaz. Gazul din aceste spaţii trebuie să fie prelevat şi analizat de la fiecare priză de colectare. 13.6.7. Echipamentul fix pentru detectarea gazelor trebuie să funcţioneze în mod continuu şi să poată reacţiona imediat. Dacă nu este utilizat pentru activarea închiderii de siguranţă conform prevederilor de la 13.6.9 şi capitolul 16, se poate accepta detectarea prin prelevarea eşantioanelor. 13.6.8. Dacă se utilizează echipamentul pentru detectarea gazelor prin prelevarea eşantioanelor, trebuie să fie îndeplinite următoarele cerinţe: .1 echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să poată efectua prelevarea şi analiza secvenţială a eşantioanele de la fiecare priză de colectare la intervale de timp care să nu depăşească 30 de minute; .2 conductele individuale pentru prelevarea eşantioanelor trebuie să fie montate la prizele de colectare ale echipamentului pentru detectare; şi .3 traseele de ţevi de la prizele de colectare nu trebuie să traverseze spaţiile protejate la gaze, exceptând cazurile permise la 13.6.9. 13.6.9. Echipamentul pentru detectarea gazelor poate fi amplasat într-o încăpere protejată la gaze cu condiţia ca echipamentul pentru detectare, cum ar fi tubulatura pentru prelevarea eşantioanelor, pompele pentru prelevarea eşantioanelor, solenoizii şi elementele de analiză, să fie situat într-o carcasă metalică complet închisă şi uşa să fie etanşată cu o garnitură. Atmosfera din interiorul incintei trebuie să fie monitorizată în mod continuu. La concentraţii de gaze mai mari de 30% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL), echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să fie oprit în mod automat. 13.6.10. În cazul în care incinta nu poate fi amenajată direct pe peretele din faţă, tubulaturile pentru prelevarea eşantioanelor trebuie să fie din oţel sau dintr-un material echivalent şi lungimea lor trebuie să fie cât mai scurtă. Racordurile detaşabile nu sunt permise, cu excepţia punctelor de racord pentru supapele de izolare prevăzute la 13.6.11 şi a echipamentelor de analiză. 13.6.11. În cazul în care echipamentul pentru prelevarea eşantioanelor de gaze este amplasat într-o încăpere protejată la gaze, la fiecare tubulatură de prelevare a eşantioanelor de gaze trebuie să fie instalat un ecran de protecţie contra flăcării şi o supapă de izolare acţionată manual. Supapa de izolare trebuie să fie amplasată pe partea protejată la gaze. Trecerile tubulaturii de prelevare a eşantioanelor prin zonele cu potenţial pericol la gaze şi zonele protejate la gaze trebuie să menţină integritatea construcţiei traversate. Gazele de evacuare trebuie să fie descărcate în atmosferă într-o zonă protejată la gaze. 13.6.12. La fiecare instalaţie, numărul şi amplasarea prizelor pentru detectarea gazelor trebuie să fie determinate ţinând seama de dimensiunea şi amplasarea compartimentului, compoziţia şi densitatea produselor care urmează a fi transportate şi de diluarea rezultată în urma purjării sau ventilării compartimentelor şi zonelor de stagnare. 13.6.13. Toate situaţiile anormale sesizate de o instalaţie pentru detectarea gazelor prevăzută de această secţiune trebuie să declanşeze o alarmă vizuală şi sonoră: .1 pe puntea de comandă; .2 în postul sau posturile de comandă corespunzătoare în care se efectuează monitorizarea continuă a nivelurilor de gaze; şi .3 în locaţia detectorului de gaze. 13.6.14. În cazul produselor inflamabile, echipamentul pentru detectarea gazelor, prevăzut pentru spaţiile de magazie şi spaţiile dintre bariere care trebuie să fie inertizate, trebuie să poată măsura concentraţii de gaz de la 0 la 100% din volum. 13.6.15. Alarmele trebuie să fie acţionate atunci când concentraţia de vapori din volum atinge echivalentul a 30% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL) în aer. 13.6.16. În cazul sistemelor de stocare cu membrană, spaţiile de izolare primară şi secundară trebuie să poată fi inertizate şi conţinutul lor de gaze analizat în mod individual*18). Alarma din spaţiul de izolare secundar trebuie să fie setată în conformitate cu prevederile de la 13.6.15, iar alarma din spaţiul de izolare primar trebuie să fie setată la o valoare aprobată de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. *18) Concentraţii de gaze în spaţiile cu izolaţie prin membrane la navele cisternă pentru transport gaze naturale lichefiate (LNG), martie 2007 (publicat de SIGTTO). 13.6.17. În cazul celorlalte spaţii prevăzute la 13.6.2, alarmele trebuie să fie declanşate atunci când concentraţia de vapori atinge 30% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL) şi funcţiile de siguranţă prevăzute de capitolul 16 trebuie să fie declanşate înainte de a atinge concentraţia de vapori de 60% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL). Carterele motoarelor cu ardere internă care pot funcţiona cu gaze trebuie să fie reglate pentru declanşarea alarmei înainte de a atinge concentraţia de 100% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL). 13.6.18. Echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să fie proiectat astfel încât să fie uşor accesibil la efectuarea încercărilor. Încercările şi calibrarea trebuie să fie efectuate la intervale regulate. Echipamentul corespunzător în acest sens trebuie să fie disponibil la bordul navei şi utilizat în conformitate cu recomandările fabricantului. Racordurile la acest echipament de încercare trebuie să fie fixe. 13.6.19. Fiecare navă trebuie să fie prevăzută cu cel puţin două seturi de echipamente portabile pentru detectarea gazelor care să respecte cerinţele prevăzute la 13.6.3 sau ale unei norme internaţionale sau naţionale acceptabile. 13.6.20. Un aparat corespunzător pentru măsurarea nivelurilor de oxigen în atmosfere inerte trebuie să fie asigurat. 13.7. Cerinţe suplimentare pentru sistemele de stocare a mărfii care necesită o barieră secundară 13.7.1. Integritatea barierelor În cazul în care este necesară o barieră secundară, aparatură de măsurare instalată permanent trebuie să fie asigurată pentru a detecta dacă bariera primară nu mai este etanşă la lichid în vreun loc sau atunci când încărcătura lichidă intră în contact cu bariera secundară în vreun loc. Această aparatură de măsurare trebuie să se compună din echipamente corespunzătoare pentru detectarea gazelor în conformitate cu prevederile de la 13.6. Totuşi, nu este necesar ca aparatura de măsurare utilizată să poată indica locul în care încărcătura lichidă se scurge prin bariera primară sau este în contact cu bariera secundară. 13.7.2. Dispozitive pentru indicarea temperaturii 13.7.2.1. Numărul şi poziţia dispozitivelor pentru indicarea temperaturii trebuie să fie adaptate la cerinţele privind proiectarea sistemului de stocare şi cerinţele privind operaţiunile cu marfa. 13.7.2.2. Atunci când marfa este transportată într-un sistem de stocare cu o barieră secundară, la o temperatură mai mică de -55°C, dispozitivele pentru indicarea temperaturii trebuie să fie amplasate în interiorul izolaţiei tancului de marfă sau pe partea structurii corpului adiacentă sistemelor de stocare a mărfii. Dispozitivele trebuie să indice temperatura la intervale regulate şi, dacă este cazul, să declanşeze o alarmă atunci când temperaturile se apropie de valoarea minimă corespunzătoare corpului metalic. 13.7.2.3. Dacă încărcătura urmează să fie transportată la temperaturi mai mici de -55°C, pereţii tancului de marfă trebuie, dacă acest lucru corespunde proiectării sistemului de stocare a mărfii, să fie prevăzuţi cu un număr suficient de dispozitive pentru indicarea temperaturii pentru a permite să se constate că nu există un gradient necorespunzător de temperatură. 13.7.2.4. În scopul verificării proiectării şi pentru a determina eficacitatea derulării procedurii iniţiale de răcire pe o singură navă sau serii de nave identice, un tanc trebuie să fie echipat cu dispozitive al căror număr depăşeşte numărul dispozitivelor prevăzute la 13.7.2.1. Aceste dispozitive pot fi instalate temporar sau permanent şi doar pe prima navă, în cazul în care se construieşte o serie de nave identice. 13.8. Echipamente automatizate 13.8.1. Cerinţele din această secţiune trebuie să se aplice în cazul în care echipamentele automatizate sunt utilizate pentru a asigura funcţiile de comandă, de monitorizare/semnalizare sau de siguranţă conform cerinţelor prezentului Cod. 13.8.2. Echipamentele automatizate trebuie să fie proiectate, instalate şi supuse încercării în conformitate cu normele recunoscute*19). *19) Se face referire la recomandările aplicabile sistemelor informatice incluse în norma publicată de către Comisia internaţională de electrotehnică: IEC 60092-504:2001 "Instalaţii electrice navale - Caracteristici speciale - Comandă şi aparate de măsurare". 13.8.3. Prin omologarea de tip sau prin alte mijloace trebuie să se demonstreze că hardware-ul este adecvat utilizării în mediul marin. 13.8.4. Software-ul trebuie să fie proiectat şi însoţit de documentaţie pentru a facilita utilizarea sa, inclusiv testarea, exploatarea şi întreţinerea. 13.8.5. Interfaţa cu utilizatorul trebuie să fie proiectată astfel încât echipamentul care este comandat să poată fi exploatat în condiţii de siguranţă şi în mod eficient în orice moment. 13.8.6. Echipamentele automatizate trebuie să fie instalate astfel încât un defect hardware sau o eroare datorată operatorului să nu ducă la crearea unei situaţii periculoase. Trebuie să fie prevăzute protecţii adecvate pentru prevenirea funcţionării incorecte. 13.8.7. Trebuie să se separe în mod corespunzător funcţiile de comandă, de monitorizare/semnalizare şi de siguranţă pentru limitarea efectului avariilor izolate. Luarea măsurilor corespunzătoare trebuie să includă toate părţile echipamentelor automatizate care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor specifice, inclusiv dispozitivele conectate şi alimentarea electrică. 13.8.8. Echipamentele automatizate trebuie să fie instalate astfel încât setările de configurare şi parametrii software să fie protejate la modificările neautorizate sau accidentale. 13.8.9. Un management al procesului de modificare trebuie să fie aplicat pentru a proteja împotriva consecinţelor nedorite ale modificării. Înregistrările modificărilor de configuraţie şi aprobările trebuie să fie păstrate la bordul navei. 13.8.10. Metodele privind dezvoltarea şi întreţinerea sistemelor integrate trebuie să fie conforme cu normele recunoscute*20). Aceste metode trebuie să includă identificarea şi gestionarea adecvată a riscurilor. *20) Se face referire la norma Comisiei internaţionale de electrotehnică: ISO/IEC 15288:2008 "Ingineria sistemelor şi software - Procesele ciclului de viaţă al sistemului" şi la norma ISO 17894: 2005 "Nave şi tehnologie maritimă - Aplicaţii informatice - Principii generale pentru dezvoltarea şi utilizarea sistemelor electronice programabile pentru aplicaţii marine". 13.9. Integrarea sistemelor 13.9.1. Funcţiile esenţiale de siguranţă trebuie să fie proiectate astfel încât riscurile de vătămare a personalului, de deteriorare a instalaţiei sau mediului să fie reduse la un nivel considerat acceptabil de către Administraţie, atât în condiţii normale de funcţionare cât şi în cazul defectării. Funcţiile trebuie să asigure siguranţa intrinsecă. Rolurile şi responsabilităţile pentru integrarea sistemelor trebuie să fie în mod clar definite şi aprobate de către părţile în cauză. 13.9.2. Cerinţele de exploatare ale fiecărui subsistem component trebuie să fie în mod clar definite pentru a se asigura că sistemul integrat îndeplineşte cerinţele de exploatare şi de siguranţă specifice şi ia în considerare orice limitări ale echipamentul în cauză. 13.9.3. Pericolele principalele ale sistemului integrat trebuie să fie identificate prin utilizarea tehnicilor corespunzătoare în funcţie de risc. 13.9.4. Sistemul integrat trebuie să aibă mijloace corespunzătoare pentru efectuarea unei comenzi de reversiune. 13.9.5. Deteriorarea unei părţi dintr-un sistem integrat nu trebuie să afecteze funcţionalitatea altor părţi, cu excepţia acelor funcţii care depind direct de partea defectă. 13.9.6. Funcţionalitatea unui sistem integrat trebuie să fie cel puţin la fel de eficace ca şi echipamentele sau sistemele autonome. 13.9.7. Integritatea maşinilor sau sistemelor esenţiale în condiţii de funcţionare normală şi în caz de defectare trebuie să fie demonstrată. CAP. 14 PROTECŢIA PERSONALULUI Scop De a se asigura asupra faptului că echipamentul de protecţie este prevăzut pentru echipajul navei, ţinând seama de efectuarea operaţiunilor de rutină sau de situaţiile de urgenţă şi de posibilele efecte pe termen scurt sau lung ale produsului ce urmează a fi manipulat. 14.1. Echipament de protecţie 14.1.1. Echipament de protecţie adecvat, inclusiv pentru protejarea ochilor conform unei norme recunoscută în plan naţional sau internaţional, trebuie să fie asigurat pentru protecţia membrilor echipajului angajaţi în efectuarea operaţiunilor normale cu marfa, ţinând seama de caracteristicile produselor ce urmează a fi transportate. 14.1.2. Echipamentul de protecţie individual şi de siguranţă prevăzut în prezentul capitol trebuie să fie păstrat în dulapuri corespunzătoare, marcate vizibil şi situate în locuri uşor accesibile. 14.1.3. Aparatele cu aer comprimat trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe lună de către un ofiţer responsabil care va menţiona efectuarea acestei inspecţii în jurnalul de bord. Acest echipament trebuie de asemenea să fie inspectat şi încercat de către un expert cel puţin o dată pe an. 14.2. Echipament pentru acordarea primului ajutor 14.2.1. O brancardă, care să permită ridicarea unei persoane rănite din încăperile situate sub punte, trebuie să fie păstrată într-un loc uşor accesibil. 14.2.2. La bordul navei trebuie să existe un echipament pentru acordarea primului ajutor, inclusiv un echipament de reanimare cu oxigen, bazat pe cerinţele Ghidului pentru acordarea primului ajutor (MFAG) pentru mărfurile menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate indicat în apendicele 2. 14.3. Echipament de siguranţă 14.3.1. Un număr suficient de seturi complete de echipamente de siguranţă, dar nu mai puţin de trei, trebuie să fie asigurat în plus faţă de echipamentul pentru pompieri prevăzut la paragraful 11.6.1. Fiecare set trebuie să asigure protecţia adecvată a personalului permiţându-i acestuia să intre şi să lucreze într-o încăpere cu gaze. Acest echipament trebuie să ţină seama de natura mărfurilor menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate indicat în apendicele 2. 14.3.2. Fiecare set complet de echipament de siguranţă trebuie să cuprindă: .1 un aparat de respiraţie autonom cu presiune pozitivă, inclusiv o mască, care nu utilizează rezerva de oxigen şi care are o capacitate mai mică de 1200 l de aer la presiune atmosferică. Fiecare set trebuie să fie compatibil cu prevederile de la 11.6.1; .2 îmbrăcăminte, cizme şi mănuşi de protecţie conform unei norme recunoscute; .3 un cordon de siguranţă cu inimă de oţel; şi .4 o lampă cu protecţie antideflagrantă. 14.3.3. Trebuie să fie prevăzută o alimentare corespunzătoare cu aer comprimat şi ea trebuie să cuprindă una din următoarele situaţii: .1 cel puţin un set de butelii de rezervă pline cu aer, pentru fiecare aparat de respiraţie prevăzut la paragraful 14.3.1; .2 un compresor special de aer care să poată funcţiona continuu, furnizând aer la presiune ridicată şi care să aibă puritatea cerută; şi .3 un distribuitor de aer care să permită umplerea unui număr suficient de butelii de schimb pentru aparatele de respiraţie prevăzute la paragraful 14.3.1. 14.4. Cerinţe privind protecţia personalului contra unor produse speciale 14.4.1. Cerinţele din această secţiune trebuie să se aplice navelor care transportă produse pentru care aceste paragrafe sunt indicate în coloana "i" a tabelului de la capitolul 19. 14.4.2. În caz de evacuare de urgenţă, pentru fiecare dintre persoanele aflate la bord trebuie să fie prevăzute protecţii pentru căile respiratorii şi ochi, sub rezerva următoarelor condiţii: .1 mijloacele de protecţie respiratorie de tip filtru nu sunt acceptate; .2 aparatele de respiraţie autonome trebuie să poată funcţiona în mod normal cel puţin 15 minute; şi .3 protecţia pentru căile respiratorii utilizată pentru evacuarea în caz de urgenţă nu trebuie să fie folosită la combaterea incendiului sau la manipularea mărfii şi trebuie să fie în mod corespunzător marcată în acest scop. 14.4.3. Pe punte trebuie să existe duşuri de decontaminare şi spălătoare pentru ochi semnalate în mod vizibil, luând în considerare mărimea şi planul general al navei. Duşurile şi spălătoarele pentru ochi trebuie să poată fi utilizate în toate condiţiile de mediu ambiant. 14.4.4. Îmbrăcămintea de protecţie prevăzută la 14.3.2.2 trebuie să fie de tip protejat la gaze. CAP. 15 LIMITE DE UMPLERE A TANCURILOR DE MARFĂ Scop De a determina cantitatea maximă de marfă care poate fi încărcată. 15.1. Definiţii 15.1.1. Limita de umplere (FL) înseamnă volumul maxim de lichid dintr-un tanc de marfă raportat la volumul total al tancului atunci când încărcătura lichidă a atins temperatura de referinţă. 15.1.2. Limita de încărcare (LL) înseamnă volumul maxim admisibil de lichid raportat la volumul tancului la care tancul poate fi încărcat. 15.1.3. Doar în sensul aplicării prevederilor acestui capitol temperatura de referinţă înseamnă: .1 temperatura corespunzătoare a presiunii vaporilor de marfă la presiunea de reglare a supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii în cazul în care nu este prevăzut controlul presiunii vaporilor şi al temperaturii mărfii conform prevederilor de la capitolul 7; şi .2 temperatura cea mai mare a mărfii la terminarea încărcării, în timpul transportului sau cu ocazia descărcării, oricare dintre acestea este mai mare, în cazul în care nu este prevăzut controlul presiunii vaporilor şi al temperaturii mărfii conform prevederilor de la capitolul 7. 15.1.4. Temperatura de calcul a mediului ambiant în condiţii de funcţionare fără restricţii înseamnă o temperatură a apei mării de 32°C şi o temperatură a aerului de 45°C. Totuşi, temperaturi mai scăzute pot fi acceptate de către Administraţie, în cazul navelor care operează în zone cu restricţii sau care efectuează voiaje de scurtă durată; în aceste cazuri, se poate ţine seama de orice izolaţie a tancurilor. În schimb, temperaturi mai ridicate pot fi prevăzute în cazul navelor care operează în mod continuu în zonele în care temperatura mediului ambiant este ridicată. 15.2. Cerinţe generale Limita maximă de umplere a tancurilor de marfă trebuie să fie determinată astfel încât spaţiul pentru vapori să aibă un volum minim la temperatura de referinţă care să permită: .1 toleranţa aparatelor de măsurare, cum ar fi indicatoarele de nivel şi de temperatură; .2 expansiunea volumetrică a încărcăturii între presiunea de reglare a supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii şi creşterea maximă admisibilă menţionată în 8.4; şi .3 o marjă operaţională care ia în considerare lichidul drenat înapoi în tancurile de marfă după finalizarea încărcării, timpul de răspuns al operatorului şi timpul de închidere a supapelor, a se vedea 5.5 şi 18.10.2.1.4. 15.3. Valoarea prestabilită pentru limita de umplere Valoarea prestabilită pentru limita de umplere (FL) a tancurilor de marfă este de 98% la temperatura de referinţă. Excepţiile de la această valoare trebuie să respecte cerinţele de la 15.4. 15.4. Determinarea limitei superioare de umplere 15.4.1. O limită de umplere mai mare decât limita de 98% indicată la 15.3 poate fi autorizată în condiţiile de asietă şi bandare prevăzute la 8.2.17 cu condiţia ca: .1 nicio pungă izolată de vapori să nu fie creată în interiorul tancului de marfă; .2 intrarea supapei de siguranţă pentru reducerea presiunii să rămână în spaţiul de vapori; şi .3 să fie prevăzute toleranţele necesare pentru: .1 extinderea volumetrică a încărcăturii lichide ca urmare a creşterii presiunii de la presiunea de reglare a supapelor de siguranţă până la debitul total admisibil al presiunii în conformitate cu prevederile de la 8.4.1; .2 o marjă operaţională de minimum 0,1% din volumul tancului; şi .3 toleranţele aparatelor de măsurare, cum ar fi indicatoarele de nivel şi temperatură. 15.4.2. În niciun caz nu este autorizată depăşirea limitei de umplere de 99,5% la temperatura de referinţă. 15.5. Limita de încărcare maximă 15.5.1. Limita de încărcare maximă (LL) la care poate fi încărcat un tanc de marfă este determinată prin următoarea formulă: (a se vedea imaginea asociată) unde: LL = limita de încărcare, aşa cum s-a definit la 15.1.2, exprimată ca procent; FL = limita de umplere, aşa cum s-a definit la 15.3 sau 15.4, exprimată ca procent; rho(R) = densitatea relativă a mărfii la temperatura de referinţă; şi rho(L) = densitatea relativă a mărfii la temperatura de încărcare. 15.5.2. Administraţia poate autoriza încărcarea tancurilor de marfă de tip C conform formulei de la 15.5.1, cu densitatea relativă rho(R) aşa cum s-a definit mai jos, cu condiţia ca sistemul de ventilare a tancului să fie aprobat în conformitate cu prevederile de la 8.2.18: rho(R) = densitatea relativă a mărfii la cea mai ridicată temperatură pe care marfa o poate atinge la terminarea încărcării, în timpul transportului sau la descărcare, conform condiţiilor de temperatură de calcul a mediului ambiant de la 15.1.4. Acest paragraf nu se aplică produselor care necesită transport cu o navă de tip 1G. 15.6. Informaţii ce vor fi furnizate comandantului navei 15.6.1. Un document trebuie să fie furnizat navei cu indicarea limitelor maxime admisibile de încărcare pentru fiecare tanc de marfă şi produs, pentru fiecare temperatură de încărcare şi temperatură de referinţă maximă ce se pot aplica. Informaţiile din acest document trebuie să fie aprobate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 15.6.2. Presiunile la care supapele pentru reducerea presiunii au fost reglate trebuie de asemenea să fie menţionate în document. 15.6.3. O copie a documentului mai sus menţionat trebuie să fie păstrat permanent la bord de către comandantul navei. CAP. 16 UTILIZAREA MĂRFII CA ŞI COMBUSTIBIL Scop De a asigura utilizarea în siguranţă a mărfii ca şi combustibil. 16.1. Generalităţi Cu excepţia prevederilor de la 16.9, metanul (gazul natural lichefiat - LNG) este singura marfă ai cărei vapori sau ale cărei gaze de evaporare se pot utiliza în încăperile de maşini de categoria A şi, în aceste încăperi, se pot utiliza doar pentru căldări, generatoare de gaz inert, motoare cu ardere internă, unităţile de ardere cu gaze şi turbine cu gaz. 16.2. Utilizarea vaporilor de marfă ca şi combustibil Această secţiune se referă la utilizarea de mărfuri sub formă de vapori ca şi combustibil pentru căldări, generatoare de gaz inert, motoare cu ardere internă, unităţi de ardere gaze şi turbine cu gaz. 16.2.1. În cazul LNG sub formă de vapori, instalaţia de alimentare cu combustibil trebuie să corespundă cerinţelor de la 16.4.1, 16.4.2 şi 16.4.3. 16.2.2. În cazul LNG sub formă de vapori, unităţile de ardere a gazelor nu trebuie să prezinte vreo flacără vizibilă şi trebuie să menţină temperatura gazului de evacuare sub 535°C. 16.3. Amenajarea încăperilor în care sunt amplasate unităţi de ardere cu gaze 16.3.1. Încăperile în care sunt amplasate unităţi de ardere cu gaze trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie de ventilaţie mecanică care să fie dispusă astfel încât să se evite zonele unde se pot acumula gaze, luând în considerare densitatea vaporilor şi posibilele surse de aprindere. Această instalaţie de ventilaţie trebuie să fie separată de instalaţiile care deservesc alte spaţii. 16.3.2. În aceste încăperi trebuie să fie instalate detectoare de gaze, în special în zonele cu o circulaţie redusă a aerului. Instalaţia de detectare a gazelor trebuie să corespundă cerinţelor capitolului 13. 16.3.3. Echipamentul electric situat în interiorul instalaţiei cu tubulaturi cu pereţi dubli sau al conductei specificate la 16.4.3 trebuie să corespundă cerinţelor capitolului 10. 16.3.4. Toate aerisirile şi circuite de epurare care pot conţine combustibil gazos sau care pot fi contaminate cu acesta trebuie să conducă la un loc sigur în afara încăperii de maşini şi să fie echipate cu un ecran de protecţie contra flăcării. 16.4. Alimentarea cu combustibil gazos 16.4.1. Generalităţi 16.4.1.1. Cerinţele din această secţiune trebuie să se aplice tubulaturii pentru alimentare cu combustibil gazos situată în exteriorul zonei de marfă. Tubulatura pentru combustibilul gazos nu trebuie să traverseze încăperi de locuit, încăperi de serviciu, compartimente cu echipament electric sau posturi de comandă. Traseul tubulaturii trebuie să ţină seama de riscuri potenţiale privind deteriorările mecanice, în zone cum ar fi zonele de depozitare sau zonele pentru manipularea maşinilor. 16.4.1.2. Trebuie să se prevadă mijloace de inertizarea şi degazare a segmentului de tubulatură a instalaţiei pentru combustibil gazos din încăperea de maşini. 16.4.2. Detectarea scurgerilor Trebuie să existe monitorizare continuă şi alarme pentru a detecta o scurgere în instalaţiile cu tubulaturi situate în spaţii închise şi oprirea alimentării cu combustibilul gazos în cauză. 16.4.3. Traseul tubulaturii pentru alimentare cu combustibil Tubulatura pentru combustibil nu trebuie să traverseze sau să se extindă în încăperile închise altele decât acelea prevăzute la 16.4.1 cu condiţia respectării uneia din următoarele situaţii: .1 tubulatura pentru combustibil gazos trebuie să fie o tubulatură cu pereţi dubli, cu spaţiul între ţevile concentrice presurizat cu gaz inert la o presiune mai mare decât presiunea combustibilului gazos. Supapa principală a instalaţiei pentru combustibil gazos, prevăzută la 16.4.6, trebuie să se închidă automat la pierderea presiunii gazului inert; sau .2 tubulatura pentru combustibil gazos trebuie să fie instalată în interiorul unei conducte sau a unui canal prevăzut cu ventilaţie mecanică de extracţie care să asigure cel puţin 30 de schimburi de aer pe oră. Instalaţia de ventilaţie trebuie să fie dispusă astfel încât să menţină o presiune mai mică decât presiunea atmosferică. Ventilaţia mecanică trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile capitolului 12, după caz. Ventilaţia trebuie să funcţioneze întotdeauna atâta timp cât în tubulaturi există combustibil gazos şi supapa principală a instalaţiei pentru combustibil gazos, prevăzută la 16.4.6, se închide în mod automat dacă debitul de aer cerut nu este stabilit şi menţinut de instalaţia de ventilaţie cu extracţie. Priza de aer sau canalul de ventilaţie poate să provină de la încăperea de maşini fără pericole şi aerul refulat din aceste instalaţii trebuie să fie evacuat într-un amplasament protejat. 16.4.4. Cerinţe pentru combustibil gazos cu presiunea mai mare de 1 MPa 16.4.4.1. Conductele de alimentare cu combustibil situate între pompele/compresoarele pentru combustibil de înaltă presiune şi consumatori trebuie să fie protejate de o instalaţie cu tubulatură cu pereţi dubli capabilă să conţină o avarie a tubulaturii de înaltă presiune, luând în considerare efectele atât de presiune cât şi de temperatură scăzută. O conductă cu un singur perete în zona de marfă până la supapa sau supapele de izolare prevăzute la 16.4.6 este acceptabilă. 16.4.4.2. Dispunerea prevăzută la 16.4.3.2 poate fi, de asemenea, acceptabilă cu condiţia ca tubulatura sau truncul să poată conţine combustibil în caz de avarie a tubulaturii de înaltă presiune, conform cerinţelor de la 16.4.7 şi luând în considerare efectele atât de presiune cât şi de posibilă temperatură scăzută, şi cu condiţia ca admisia aerului şi refularea conductei exterioare sau truncului să fie în zona de marfă. 16.4.5. Izolarea consumatorilor de gaze Tubulatura de alimentare a fiecărei unităţi de ardere cu gaze trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv automat pentru izolarea alimentării cu combustibil gazos prin blocare şi epurare, a cărei aerisire este efectuată într-un loc protejat la gaze, atât în condiţiile de funcţionare normale cât şi în caz de urgenţă. Supapele automate trebuie să fie montate astfel să se închidă în caz de întrerupere a energiei. Într-o încăpere care conţine mai multe unităţi de ardere cu gaze, oprirea unuia dintre consumatori nu trebuie să afecteze alimentarea cu combustibil gazos a altor încăperi. 16.4.6. Încăperi care conţin consumatori de gaze 16.4.6.1. Trebuie să fie posibil să se izoleze alimentarea cu combustibil gazos pentru fiecare încăpere individuală care conţine unul sau mai mulţi consumatori de gaze sau prin care trec conducte de alimentare cu combustibil gazos, cu o supapă principală individuală care este situată în interiorul zonei de marfă. Izolarea alimentării cu combustibil gazos a unei încăperi nu trebuie să afecteze alimentarea cu combustibil gazos a altor încăperi care conţin consumatori de gaze dacă aceştia se situează în două sau mai multe încăperi şi nu trebuie să ducă la pierderea puterii de propulsie sau a energiei electrice. 16.4.6.2. În cazul în care dubla placare din jurul instalaţiei de alimentare cu gaze nu este continuă datorită existenţei prizelor de aer sau a altor deschideri sau dacă există un punct în care o singură avarie va duce la o scurgere în încăpere, supapa principală individuală din încăpere trebuie să funcţioneze în următoarele condiţii: .1 automat prin: .1 detectarea gazelor în interiorul încăperii; .2 detectarea scurgerilor de gaze în spaţiul circular al unei conducte cu pereţi dubli; .3 detectarea scurgerilor de gaze în alte compartimente din interiorul încăperii care conţine tubulaturi de gaze cu un singur perete; .4 pierderea ventilaţiei în spaţiul circular al unei conducte cu pereţi dubli; şi .5 pierderea ventilaţiei în alte compartimente din interiorul încăperii care conţine tubulaturi de gaze cu un singur perete; şi .2 manual din interiorul încăperii şi cel puţin dintr-o locaţie cu comandă de la distanţă. 16.4.6.3. În cazul în care dubla barieră din jurul instalaţiei de alimentare cu gaze este continuă, o supapă principală individuală situată în zona de marfă poate fi prevăzută pentru fiecare consumator de gaze din interiorul încăperii. Supapa principală individuală trebuie să funcţioneze în următoarele condiţii: .1 automat prin: .1 detectarea scurgerilor de gaze în spaţiul circular al unei conducte cu pereţi dubli care este deservită de această supapă principală individuală; .2 detectarea scurgerilor de gaze în alte compartimente din interiorul încăperii, care conţine tubulaturi de gaze cu un singur perete ce fac parte din instalaţia de alimentare cu gaze care este deservită de această supapă principală individuală; şi .3 pierderea ventilaţiei sau a presiunii în spaţiul circular al unei conducte cu pereţi dubli; şi .2 manual din interiorul încăperii şi cel puţin dintr-o locaţie cu comandă de la distanţă. 16.4.7. Construcţia tubulaturii şi canalelor Tubulatura pentru combustibil gazos situată în încăperile de maşini trebuie să corespundă prevederilor de la 5.2 până la 5.5, după caz. Tubulatura trebuie, pe cât posibil, să aibă îmbinări sudate. Acele părţi ale tubulaturii pentru combustibil gazos, care nu sunt închise într-o conductă sau canal de ventilaţie în conformitate cu prevederile de la 16.4.3 şi care sunt situate pe punţile expuse la intemperii în exteriorul zonei de marfă, trebuie să aibă îmbinări sudate cap la cap cu pătrundere completă şi să facă obiectul unei examinări radiografice complete. 16.4.8. Detectarea gazelor Instalaţiile pentru detectarea gazelor, prevăzute în conformitate cu cerinţele acestui capitol, trebuie să declanşeze alarma la atingerea concentraţiei de gaz de 30% din limita inferioară de inflamabilitate (LFL) şi să închidă supapa principală a circuitului pentru combustibil gazos, indicată la 16.4.6, înainte ca şi concentraţia de gaz să atingă 60% din limita inferioară de inflamabilitate (a se vedea 13.6.17). 16.5. Cerinţe privind combustibilul gazos 16.5.1. Toate echipamentele (pentru încălzit, comprimare, evaporare, filtrare etc.) necesare pentru pregătirea mărfii şi/sau gazelor de marfă sub formă de vapori în scopul utilizării sale ca şi combustibil, precum şi tancurile de stocare aferente, trebuie să fie situate în zona de marfă. Dacă aceste echipamente se află într-o încăpere închisă, atunci trebuie ca această încăpere să fie ventilată în conformitate cu prevederile de la 12.1 şi să fie echipată cu o instalaţie fixă de stingere a incendiului, în conformitate cu prevederile de la 11.5, şi cu un echipament pentru detectarea gazelor, în conformitate cu prevederile de la 13.6, după caz. 16.5.2. Oprirea de la distantă 16.5.2.1. Toate echipamentele rotative utilizate la pregătirea mărfii în scopul utilizării sale ca şi combustibil trebuie să fie amenajate pentru oprire manuală cu telecomandă din compartimentul maşinilor. Dispozitive suplimentare de oprire de la distanţă trebuie să fie situate în zone în care să fie, în orice moment, uşor accesibile, şi anume în postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa, puntea de comandă şi postul de comandă pentru stingerea incendiului. 16.5.2.2. Echipamentul pentru alimentarea cu combustibil trebuie să fie oprit automat în cazul presiunii scăzute de admisie sau a detectării incendiului. Dacă nu se indică în mod expres altfel, cerinţele de la 18.10 nu trebuie să se aplice compresoarelor sau pompelor pentru combustibil gazos, atunci când se utilizează pentru alimentarea consumatorilor de gaze. 16.5.3. Agenţi de încălzire şi de răcire Dacă agentul de încălzire sau de răcire utilizat la instalaţia pentru pregătirea combustibilului gazos este retrimis în încăperile situate în exteriorul zonei de marfă, trebuie să fie luate măsuri pentru detectarea şi declanşarea alarmei în cazul existenţei mărfii/ vaporilor mărfii în mediu. Toate orificiile de evacuare trebuie să fie situate într-un amplasament protejat şi să fie dotate cu un ecran de protecţie eficient contra flăcării, de un tip aprobat. 16.5.4. Tubulaturi şi recipiente sub presiune Tubulaturile sau recipientele sub presiune ale instalaţiei pentru alimentarea cu combustibil gazos trebuie să corespundă prevederilor capitolului 5. 16.6. Prevederi speciale aplicabile căldărilor principale 16.6.1. Amenajări 16.6.1.1. Fiecare căldare trebuie să aibă un coş de evacuare distinct. 16.6.1.2. Fiecare căldare trebuie să aibă o instalaţie corespunzătoare de tiraj forţat. Un racord de trecere între instalaţiile de tiraj forţat ale căldărilor poate fi prevăzut pentru utilizare în caz de urgenţă cu condiţia menţinerii funcţiilor de siguranţă. 16.6.1.3. Camerele de combustie şi coşurile de evacuare ale căldărilor trebuie să aibă o configuraţie corespunzătoare astfel încât să se evite acumularea gazelor. 16.6.2. Echipament pentru ardere 16.6.2.1. Arzătoarele trebuie să fie de tip mixt, capabile să ardă fie combustibilul lichid, fie combustibilul gazos, sau ambele tipuri de combustibil în acelaşi timp. 16.6.2.2. Arzătoarele trebuie să fie proiectate pentru a menţine arderea stabilă în toate condiţiile de ardere. 16.6.2.3. Trebuie să fie prevăzut o instalaţie automată pentru trecerea de la exploatarea cu combustibil gazos la exploatarea cu combustibil lichid fără întreruperea procesului de ardere în căldări în cazul opririi alimentării cu combustibil gazos. 16.6.2.4. Injectoarele de gaz şi instalaţia de comandă a arzătorului trebuie să fie configurate astfel încât combustibilul gazos să fie aprins numai de flacăra arzătorului pentru combustibil lichid, cu excepţia cazului în care căldarea şi echipamentul de ardere sunt proiectate şi aprobate de către organizaţia recunoscută pentru a fi aprinse de combustibilul gazos. 16.6.3. Siguranţă 16.6.3.1. Trebuie să se ia măsuri astfel încât să se asigure că intrarea combustibilului gazos în arzător este întreruptă automat atâta timp cât nu s-a realizat şi menţinut o aprindere corespunzătoare. 16.6.3.2. Ţeava de alimentare a fiecărui arzător pentru gaz trebuie să fie dotată cu o supapă manuală de închidere. 16.6.3.3. Trebuie să se ia măsuri în vederea purjării automate a tubulaturii de alimentare cu gaz a arzătoarelor, cu ajutorul gazului inert, după stingerea acestor arzătoare. 16.6.3.4. Instalaţia automată pentru schimbarea exploatării cu combustibil conform prevederilor de la 16.6.2.3 trebuie să fie supravegheată cu alarme pentru a se asigura asupra funcţionării continue a acesteia. 16.6.3.5. Trebuie să se ia măsuri în vederea purjării automate a camerelor de ardere ale căldărilor înainte de reaprindere, după stingerea flăcării tuturor arzătoarelor utilizate pentru exploatare. 16.6.3.6. Trebuie să se ia măsuri pentru a se permite purjarea manuală a căldărilor. 16.7. Prevederi speciale aplicabile motoarelor cu ardere internă cu gaze Motoarelor cu combustibil de tip mixt sunt acele motoare care utilizează combustibil gazos (cu un arzător pe bază de combustibil lichid) şi combustibil lichid. Combustibilii lichizi pot fi combustibili distilaţii şi combustibili reziduali. Motoarele cu ardere internă numai cu gaze sunt acele motoare care utilizează numai combustibil gazos. 16.7.1. Amenajări 16.7.1.1. În cazul în care gazul este furnizat sub forma unui amestec de aer printr-un manifold comun, ecranele de protecţie contra flăcării trebuie să fie instalate înaintea fiecărei coloane cilindrice. 16.7.1.2. Fiecare motor trebuie să aibă propriul său coş de evacuare. 16.7.1.3. Coşurile de evacuare trebuie să aibă o configuraţie astfel încât să se evite acumularea combustibilului gazos nears. 16.7.1.4. Cu excepţia cazului de proiectare pentru a rezista la cele mai nefavorabile condiţii de suprapresiune din cauza scurgerilor de gaze arse, orificiile de ventilaţie, scurgerile locale, instalaţia de evacuare şi carterele motoarelor trebuie să fie echipate cu dispozitive corespunzătoare de siguranţă la presiune. Aceste dispozitive trebuie să conducă într-un loc sigur, departe de echipaj. 16.7.1.5. Fiecare motor trebuie să fie echipat cu circuite de aerisire, independente faţă de alte motoare, pentru cartere, bazine de decantare şi instalaţii de răcire. 16.7.2. Echipament pentru ardere 16.7.2.1. Înainte de admisia combustibilului gazos, trebuie să se verifice funcţionarea corectă a instalaţiei pilot de injecţie a combustibilului pe fiecare unitate. 16.7.2.2. În cazul motoarelor cu aprindere prin scânteie, dacă aprinderea nu a fost detectată prin sistemul de monitorizare a motorului într-o anumită perioadă de timp după deschiderea supapei pentru alimentarea cu gaz, această supapă trebuie să fie automat închisă şi secvenţa de demarare terminată. Trebuie să se verifice dacă tot amestecul de gaze nearse este purjat din instalaţia de evacuare. 16.7.2.3. În cazul motoarelor cu combustibil mixt prevăzute cu o instalaţie pilot de injecţie a combustibilului o instalaţie automată trebuie să fie instalată pentru a face trecerea de la funcţionarea cu combustibil gazos la funcţionarea cu combustibil lichid cu o variaţie minimă a puterii motorului. 16.7.2.4. În cazul funcţionării instabile a motoarelor cu combustibilul mixt indicat la 16.7.2.3 la pornirea pe gaz, motorul trebuie să treacă în mod automat la regimul de funcţionare cu combustibil lichid. 16.7.3. Siguranţă 16.7.3.1. La oprirea motorului, combustibilul gazos trebuie să fie automat oprit înaintea sursei de aprindere. 16.7.3.2. Trebuie să se ia măsuri pentru a se asigura că înainte de aprindere nu există combustibil gazos nears în instalaţia de evacuare. 16.7.3.3. Aerisirile de la carterele motoarelor, bazinele de decantare, spaţiile de captare şi instalaţia de răcire trebuie să fie prevăzute cu un echipament de detectare a gazelor (a se vedea 13.6.17). 16.7.3.4. Motorul trebuie să fie proiectat astfel încât să permită o monitorizare continuă a posibilelor surse de aprindere în interiorul carterului motorului. Aparatele de măsură montate în interiorul carterului trebuie să îndeplinească cerinţele din capitolul 10. 16.7.3.5. Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru a monitoriza şi a detecta arderea slabă a combustibilului care în timpul funcţionării poate conduce la nearderea combustibilului gazos în instalaţia de evacuare. În acest caz, alimentarea cu combustibil gazos trebuie să fie închisă. Aparatele de măsură montate în interiorul instalaţiei de evacuare trebuie să îndeplinească cerinţele din capitolul 10. 16.8. Prevederi speciale aplicabile turbinelor cu gaz 16.8.1. Amenajări 16.8.1.1. Fiecare turbină trebuie să aibă coşul său propriu de evacuare. 16.8.1.2. Coşurile de evacuare trebuie să aibă o configuraţie corespunzătoare astfel încât să se evite acumularea combustibilului gazos nears. 16.8.1.3. Cu excepţia cazului de proiectare pentru a rezista la cele mai nefavorabile condiţii de suprapresiune din cauza scurgerilor de gaze arse, dispozitive de siguranţă la presiune corespunzătoare trebuie să fie proiectate şi montate în mod corespunzător, ţinând seama de exploziile datorate scurgerilor de gaze. Aceste dispozitive din interiorul coşurilor de evacuare trebuie să conducă într-un amplasament protejat la gaze, departe de echipaj. 16.8.2. Echipament pentru ardere O instalaţie automată trebuie să fie instalată pentru schimbarea uşoară şi rapidă a exploatării cu combustibil gazos în exploatare cu combustibil lichid, cu o variaţie minimă a puterii motorului. 16.8.3. Siguranţă 16.8.3.1. Trebuie să fie prevăzute mijloace pentru a monitoriza şi a detecta arderea slabă a combustibilului care în timpul funcţionării poate conduce la nearderea combustibilului gazos în instalaţia de evacuare. În acest caz, alimentarea cu combustibil gazos trebuie să fie închisă. 16.8.3.2. Fiecare turbină trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv automat de închidere la temperaturi mari de evacuare. 16.9. Combustibili şi tehnologii alternative 16.9.1. Dacă se acceptă de către Administraţie, alte gaze de marfă pot fi utilizate ca şi combustibil cu condiţia să aibă acelaşi nivel de siguranţă ca şi gazele naturale prevăzute în prezentul Cod. 16.9.2. Utilizarea de mărfuri considerate ca şi produse toxice nu trebuie să fie autorizată. 16.9.3. Pentru încărcături, altele decât gazele naturale lichefiate, instalaţia de alimentare cu combustibil trebuie să corespundă prevederilor de la 16.4.1, 16.4.2, 16.4.3 şi 16.5, după caz, şi trebuie să includă mijloace pentru prevenirea condensului de vapori în instalaţie. 16.9.4. Instalaţiile de alimentare cu combustibil de gaze lichefiate trebuie să corespundă prevederilor de la 16.4.5. 16.9.5. În plus faţă de prevederile de la 16.4.3.2, atât orificiile de admisie cât şi de refulare a ventilaţiei trebuie să se situeze într-o zonă protejată la gaze din exteriorul încăperii de maşini. CAP. 17 CERINŢE SPECIALE Scop De a stabili cerinţe suplimentare privind mărfurile speciale. 17.1. Generalităţi Cerinţele din acest capitol se aplică în cazul în care se face o referire la ele în coloana "i" a tabelului de la capitolul 19. Aceste cerinţe sunt suplimentare faţă de cerinţele generale din Cod. 17.2. Materiale de construcţie Materialele care pot fi expuse la marfă în cursul operaţiunilor normale trebuie să fie rezistente la acţiunea corozivă a gazelor. În plus, următoarele materialele de construcţie pentru tancurile de marfă, tubulaturile aferente, supape, armăturile şi alte elemente nu trebuie să fie utilizate în cazul anumitor produse aşa cum s-a indicat în coloana "i" a tabelului de la capitolul 19: .1 mercur, cupru şi aliaje conţinând cupru şi zinc; .2 cupru, argint, mercur, magneziu şi alte metale susceptibile de a forma acetiluri; .3 aluminiu şi aliaje conţinând aluminiu; .4 cupru, aliaje de cupru, zinc şi oţel galvanizat; .5 aluminiu, cupru, aliaje de aluminiu şi aliaje de cupru; şi .6 cupru şi aliaje de cupru conţinând mai mult de 1% cupru. 17.3. Tancuri independente 17.3.1. Produsele trebuie să fie transportate numai în tancuri independente. 17.3.2. Produsele trebuie să fie transportate în tancuri independente de tip C şi să se aplice prevederile de la 7.1.2. Presiunea de calcul a tancului de marfă trebuie să ţină cont de orice presiune de compensare sau orice presiune de refulare a vaporilor cu ocazia descărcării. 17.4. Instalaţii frigorifice 17.4.1. Trebuie să fie utilizată numai instalaţia indirectă descrisă la 7.3.1.2. 17.4.2. Pentru o navă destinată transportului de produse care formează cu uşurinţă peroxizi periculoşi, nu trebuie să se permită mărfii recondensate să formeze pungi stagnante de lichid neinhibitor. În acest scop se poate utiliza una dintre cele două situaţii: .1 cazul în care se utilizează instalaţia indirectă conform prevederilor de la 7.3.1.2, condensatorul aflându-se în interiorul tancului de marfă; sau .2 cazul în care se utilizează instalaţia directă sau instalaţia mixtă conform prevederilor de la 7.3.1.1 şi respectiv 7.3.1.3, sau a instalaţiei indirecte prevăzută la 7.3.1.2, condensatorul aflându-se la exteriorul tancului de marfă. Instalaţia de condensare trebuie să fie proiectată astfel încât să se evite orice loc în care s-ar putea forma lichid şi acesta ar putea fi reţinut. Dacă acest lucru este imposibil, în amonte de acest loc trebuie să se adauge lichid inhibitor. 17.4.3. Dacă nava este destinată transportului consecutiv de produse conform prevederilor de la 17.4.2 cu o navigaţie în balast între două transporturi succesive, trebuie ca înaintea navigaţiei în balast să fie eliminat întregul lichid neinhibitor. Dacă nava trebuie să transporte o a doua marfă între aceste transporturi succesive, instalaţia de relichefiere trebuie să fie perfect drenată şi purjată înainte de încărcarea celei de-a doua mărfi. Purjarea trebuie să fie efectuată utilizându-se fie gaz inert, fie vaporii proveniţi de la cea de-a doua marfă, dacă aceştia sunt compatibili. Trebuie să se ia măsuri practice pentru asigurarea că polimerii sau peroxizii nu se acumulează în sistemul de stocare a mărfii. 17.5. Mărfuri care necesită transport cu nave de tip 1G 17.5.1. Se cere o examinare radiografică la 100% din toate îmbinările sudate cap la cap ale tubulaturilor de marfă al căror diametru depăşeşte 75 mm. 17.5.2. Tubulaturile pentru prelevarea eşantioanelor de gaze nu trebuie să ducă la zonele protejate la gaze sau nu trebuie să treacă prin acestea. Alarmele prevăzute la 13.6.2 trebuie să fie declanşate atunci când concentraţia de vapori atinge valoarea limită autorizată. 17.5.3. Nu trebuie să fie autorizată varianta utilizării unui echipament portabil în conformitate cu prevederile paragrafului 13.6.5. 17.5.4. Posturile de comandă pentru operaţiuni cu marfa trebuie să fie situate într-o zonă protejată la gaze şi, în plus, toate aparatele de măsurare trebuie să fie de tip indirect. 17.5.5. Personalul trebuie să fie protejat contra efectelor unei degajări importante de marfă prin prevederea unei încăperi în cadrul zonei de locuit care este proiectată şi dotată conform cerinţelor Administraţiei. 17.5.6. Fără a aduce atingere cerinţelor de la 3.2.4.3, se interzice accesul la încăperile situate în teugă printr-o uşă care dă spre zona de marfă, cu excepţia camerei de ecluzare conform prevederilor de la 3.6. 17.5.7. Fără a aduce atingere prevederilor de la 3.2.7, se interzice accesul în posturile de comandă şi încăperile de maşini ale compartimentelor de tip turelă prin uşi care dau spre zona de marfă. 17.6. Evacuarea aerului din spaţiile cu vapori Aerul din tancurile de marfă şi tubulaturile aferente trebuie să fie evacuat înaintea încărcării, folosindu-se apoi una din următoarele metode: .1 introducerea de gaz inert pentru a menţine o presiune pozitivă. Capacitatea de stocare sau de producere a gazului inert trebuie să fie suficientă pentru a respecta prevederile referitoare la exploatarea normală şi pentru a compensa scăpările supapelor de siguranţă. Concentraţia de oxigen din gazul inert nu trebuie să fie, în niciun moment, mai mare de 0,2% din volum; sau .2 controlarea temperaturii mărfii astfel încât să se menţină permanent o presiune pozitivă. 17.7. Controlul umidităţii Pentru gazele care nu sunt inflamabile şi care pot deveni corozive sau pot reacţiona în mod periculos în contact cu apa, trebuie să fie efectuat controlul umidităţii pentru a se asigura că tancurile de marfă sunt uscate înainte de încărcare şi că, în timpul descărcării, este admis aer uscat sau vapori de marfă pentru a se evita o depresiune. În sensul acestui paragraf, aerul uscat este un aer care are un punct de condensare de cel mult -45°C la presiunea atmosferică. 17.8. Inhibare Trebuie să fie luate măsuri în vederea asigurării că marfa este suficient de inhibată pentru prevenirea autoreacţiei (polimerizare sau dimerizare) în orice moment pe durata voiajului. Producătorul trebuie să furnizeze navei un certificat care să conţină următoarele menţiuni: .1 numele şi cantitatea de inhibitor adăugat; .2 data la care inhibitorul a fost adăugat şi durata normală a eficacităţii sale prevăzute; .3 toate limitele de temperatură ce afectează inhibitorul; şi .4 măsura ce va fi luată în cazul în care durata voiajului a depăşit durata de eficacitate a inhibitorilor. 17.9. Ecrane de protecţie contra flăcării amplasate la orificiile de evacuare Dacă se transportă o marfă la care se face referire în această secţiune, orificiile de refulare ale tancurilor de marfă trebuie să fie prevăzute cu ecrane de protecţie contra flăcării sau cu capete de siguranţă, eficiente şi uşor de înlocuit, de un tip aprobat. În cadrul proiectării ecranelor de protecţie contra flăcării şi a coloanelor de aerisire, o atenţie deosebită trebuie să fie acordată posibilităţii blocării acestor dispozitive ca urmare a îngheţării vaporilor de marfă sau a formării gheţii atunci când condiţiile meteorologice sunt nefavorabile. Ecranele de protecţie contra flăcării trebuie să fie înlăturate şi înlocuite cu ecrane de protecţie conform prevederilor de la 8.2.15, atunci când mărfurile transportate nu sunt indicate în această secţiune. 17.10. Cantitatea maximă de marfă admisibilă per tanc Dacă se transportă o marfă la care se face referire în această secţiune, cantitatea de marfă nu trebuie să depăşească 3000 mc pe un singur tanc. 17.11. Pompe de marfă şi instalaţii de descărcare 17.11.1. Dacă se transportă lichide inflamabile în tancuri de marfă echipate cu pompe cu motor electric imersat, spaţiul ocupat de vapori trebuie să fie inertizat şi să aibă o presiune pozitivă înainte de încărcare, în timpul transportului şi în timpul descărcării. 17.11.2. Marfa trebuie să fie descărcată numai prin intermediul unor pompe submersibile de mare adâncime sau al unor pompe submersibile cu acţionare hidraulică. Aceste pompe trebuie să fie amplasate astfel încât să se evite exercitarea presiunii lichidului asupra presgarniturii axului. 17.11.3. Deplasarea cu ajutorul gazului inert poate fi utilizată pentru descărcarea mărfii din tancurile independente de tip C, cu condiţia ca sistemul de stocare a mărfii să fie proiectat pentru presiunea prevăzută. 17.12. Amoniac 17.12.1. Amoniacul anhidru poate provoca o fisurare ca urmare a coroziunii sale sub efectul presiunii în sistemele de stocare şi procesare construite din oţel cu carbon-mangan sau oţel cu nichel. Pentru a se reduce la minimum un asemenea risc, trebuie să se ia măsurile detaliate de la 17.12.2 până la 17.12.8, după caz. 17.12.2. Dacă se utilizează oţel cu carbon-mangan, tancurile de marfă, recipientele sub presiune pentru procesare şi tubulaturile de marfă trebuie să fie fabricate din oţel cu elemente de granulaţie fină a căror limită de curgere minimă specificată să nu fie mai mare de 355 N/mmp şi a căror limită de curgere efectivă să nu fie mai mare 440 N/mmp. De asemenea, din punct de vedere al construcţiei sau exploatării trebuie să fie luată una din următoarele măsuri: .1 să se utilizeze un material cu o rezistenţă minimă la rupere care să nu depăşească 410 N/mmp; sau .2 tancurile de marfă etc. să fie supuse unui tratament termic de reducere a tensiunilor după sudură; sau .3 temperatura de transport să fie menţinută, de preferinţă, la un o temperatură apropiată de punctul de fierbere al produsului, şi anume -33°C, fără a depăşi în niciun caz -20°C; sau .4 concentraţia de apă din amoniac să nu fie mai mică de 0,1% (masă) şi comandantul navei să furnizeze documentaţia care demonstrează acest fapt. 17.12.3. Dacă se utilizează oţeluri cu carbon-mangan având proprietăţi de curgere mai mari decât limitele specificate la 17.12.2, toate tancurile de marfă, tubulaturile etc. trebuie să fie supuse unui tratament termic de reducere a tensiunii după sudură. 17.12.4. Recipientele sub presiune pentru procesare şi tubulaturile părţii de condensare a instalaţiei frigorifice trebuie să fie supuse unui tratament termic de reducere a tensiunii după sudură dacă ele sunt fabricate din materialele indicate la 17.12.1. 17.12.5. Caracteristicile de rezistenţă la rupere şi de curgere ale materialelor pentru sudare trebuie să depăşească cât mai puţin posibil caracteristicile materialelor folosite la construcţia tancurilor sau tubulaturilor. 17.12.6. Oţelul cu nichel care conţine mai mult de 5% nichel şi oţelul cu carbon-mangan care nu corespund prevederilor de la 17.12.2 şi 17.12.3 sunt în mod special susceptibile la fisurare ca urmare a coroziunii datorată amoniacului sub efectul presiunii şi nu trebuie să fie utilizate la sistemele de stocare şi la instalaţiile cu tubulaturi care sunt destinate transportului acestui produs. 17.12.7. Oţelul cu nichel care nu conţine mai mult de 5% nichel poate să fie utilizat cu condiţia ca temperatura de transport să corespundă prevederilor paragrafului 17.12.2.3. 17.12.8. Pentru a reduce la minimum riscul fisurării ca urmare a coroziunii datorată amoniacului sub efectul presiunii, se recomandă menţinerea concentraţiei de oxigen dizolvat la o valoare mai mică de 2,5 ppm (masă). Aceasta se poate obţine prin reducerea la minimum a concentraţiei medii de oxigen în tancuri, înainte de introducerea în acestea a amoniacului lichid, la valori mai mici decât acelea indicate în funcţie de temperatura de transport T din tabelul de mai jos:
┌──────────────────┬───────────────────┐
│T (°C) │O2 (%, v/v) │
├──────────────────┼───────────────────┤
│-30 şi sub │0,90 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│-20 │0,50 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│-10 │0,28 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│0 │0,16 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│+10 │0,10 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│+20 │0,05 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│+30 │0,03 │
└──────────────────┴───────────────────┘
Procentajele de oxigen pentru temperaturile intermediare pot fi obţinute prin interpolare directă. 17.13. Clor 17.13.1. Sistem de stocare a mărfii 17.13.1.1. Capacitatea fiecărui tanc nu trebuie să fie mai mare de 600 mc şi capacitatea totală a tuturor tancurilor de marfă nu trebuie să depăşească 1200 mc. 17.13.1.2. Presiunea de calcul a vaporilor tancului de marfă nu trebuie să fie mai mică de 1,35 MPa (a se vedea şi 7.1.2 şi 17.3.2). 17.13.1.3. Părţile tancului care ies deasupra punţii superioare trebuie să fie dotate cu un mijloc de protecţie contra radiaţiei termice, luându-se în considerare înconjurarea totală de către foc. 17.13.1.4. Fiecare tanc trebuie să fie dotat cu două supape de siguranţă pentru reducerea presiunii. Între tanc şi supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie amplasată o membrană de siguranţă dintr-un material corespunzător. Presiunea de rupere a membranei trebuie să fie mai mică cu 0,1 MPa faţă de presiunea efectivă de deschidere a supapei de siguranţă, care trebuie să fie reglată la presiunea de calcul a vaporilor din tanc, dar nu mai mică de 1,35 MPa. Spaţiul dintre membrana de siguranţă şi supapa de siguranţă trebuie să fie racordate, prin intermediul unei supape de reducere a debitului, la un manometru şi la o instalaţie pentru detectarea gazelor. Trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării normale presiunea din acest spaţiu să rămână egală cu presiunea atmosferică sau să fie apropiată de aceasta. 17.13.1.5. Refulările supapelor de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie dispuse astfel încât să se reducă la minimum riscurile la bordul navei, precum şi pe acelea pentru mediul înconjurător. Scurgerile din supapele de siguranţă trebuie să ducă la instalaţia de absorbţie, în scopul reducerii la minimum a concentraţiei de gaze. Conducta de evacuare cu supapă de siguranţă trebuie să ducă la extremitatea prova a navei şi să fie dispusă astfel încât această evacuare să se efectueze în afara bordului la nivelul punţii, fiind prevăzută cu o instalaţie de selectare a babordului sau tribordului, ca bord de evacuare; această instalaţie trebuie să fie dotată cu o blocare mecanică pentru asigurarea că una din conducte de la unul din aceste borduri este mereu deschisă. 17.13.1.6. Administraţia şi Administraţia portului pot cere transportarea clorului în stare de refrigerare la o presiune maximă specificată. 17.13.2. Instalaţii cu tubulaturi de marfă 17.13.2.1. Descărcarea mărfii trebuie să se realizeze cu ajutorul vaporilor de clor comprimaţi proveniţi de la mal, cu ajutorul aerului uscat sau al unui alt gaz acceptabil sau cu ajutorul pompelor complet imersate. Presiunea efectivă din spaţiul tancului ocupat de vapori nu trebuie să fie mai mare de 1,05 MPa pe durata descărcării. 17.13.2.2. Presiunea de calcul a instalaţiei cu tubulaturi de marfă nu trebuie să fie mai mică de 2,1 MPa. Diametrul interior al ţevilor de marfă nu trebuie să fie mai mare de 100 mm. Compensarea mişcărilor ţevilor datorate variaţiilor de temperatură trebuie să se facă numai cu ajutorul coturilor de dilataţie. Utilizarea de îmbinări cu flanşe trebuie să fie limitată la minimum şi, în cazul în care acestea sunt utilizate, flanşele trebuie să fie flanşe tip cu gât şi cu limbă (în canal şi pană). 17.13.2.3. Supapele de siguranţă de pe tubulatura instalaţiei de marfă trebuie să evacueze în instalaţia de absorbţie şi limitarea debitului creat de această instalaţie trebuie să fie luată în considerare la proiectarea instalaţiei cu supape de siguranţă (a se vedea 8.4.3 şi 8.4.4). 17.13.3. Materiale 17.13.3.1. Tancurile de marfă şi tubulaturile instalaţiilor de marfă trebuie să fie construite dintr-un oţel corespunzător pentru marfă şi pentru o temperatură de -40°C, chiar dacă temperatura în cursul transportului trebuie să fie mai ridicată. 17.13.3.2. Tancurile trebuie să fie supuse la un tratament termic de reducere a tensiunii. Reducerea mecanică a tensiunii nu trebuie să fie acceptată ca metodă echivalentă. 17.13.4. Aparate de măsurare: dispozitive de siguranţă 17.13.4.1. Nava trebuie să fie dotată cu o instalaţie de absorbţie a clorului racordată la tubulatura instalaţiei de marfă şi la tancurile de marfă. Această instalaţie de absorbţie trebuie să fie capabilă să neutralizeze cel puţin 2% din capacitatea totală a tancurilor de marfă la un nivel acceptabil de absorbţie. 17.13.4.2. Pe durata degazării tancurilor de marfă, vaporii nu trebuie să fie evacuaţi în atmosferă. 17.13.4.3. Trebuie să se prevadă un echipament pentru detectarea gazelor care poate să detecteze concentraţii de clor de cel puţin 1 ppm din volum. Puncte de prelevare a eşantioanelor trebuie să fie prevăzute: .1 în apropierea fundului spaţiilor de magazie; .2 în ţevile de la supapele de siguranţă; .3 la ieşirea instalaţiei de absorbţie a gazului; .4 la orificiul de admisie a aerului de la instalaţiile de ventilaţie care deservesc încăperile de locuit, încăperile de serviciu şi încăperile de maşini, precum şi posturile de comandă; şi .5 pe punte, la extremitatea din prova zonei de marfă, în mijlocul navei zonei de marfă şi la extremitatea din pupa zonei de marfă. Aceste puncte nu se utilizează decât în timpul manipulării mărfii şi în timpul operaţiunilor de degazare. Echipamentul pentru detectarea gazelor trebuie să fie prevăzut cu o alarmă sonoră şi vizuală care să se declanşeze la 5 ppm. 17.13.4.4. Fiecare tanc de marfă trebuie să fie prevăzut cu o alarmă sonoră pentru presiune ridicată care să se declanşeze dacă presiunea efectivă atinge valoarea de 1,05 MPa. 17.13.5. Protecţia personalului Încăperea închisă prevăzută la 17.5.5 trebuie să respecte următoarele cerinţe: .1 încăperea trebuie să fie uşor şi imediat accesibilă de pe punţile expuse la intemperii şi din încăperile de locuit prin camere de ecluzare şi să poată fi în mod rapid închisă etanş la gaze; .2 unul dintre duşurile de decontaminare prevăzut la 14.4.3 trebuie să fie situat pe puntea expusă la intemperii în apropierea camerei de ecluzare care oferă acces la încăpere; .3 încăperea trebuie să fie proiectată astfel încât să poată prelua întregul echipaj al navei şi trebuie să fie prevăzută cu o sursă de aer necontaminat care să o alimenteze timp de cel puţin 4 ore; şi .4 un set de echipament pentru oxigenoterapie trebuie să fie prevăzut în încăpere. 17.13.6. Limite de umplere a tancurilor de marfă 17.13.6.1. Prevederile de la 15.1.3.2 nu se aplică dacă se intenţionează transportul clorului. 17.13.6.2. Concentraţia de clor a gazului conţinut în spaţiul tancului de marfă ocupat de vapori, după încărcare, trebuie să fie mai mare de 80% din volum. 17.14. Oxid de etilenă 17.14.1. Prevederile de la 17.18 se aplică transportului de oxid de etilenă, cu adăugările şi modificările de mai jos. 17.14.2. La transportul oxidului de etilenă nu trebuie să se utilizeze tancuri de punte. 17.14.3. Oţelurile inoxidabile de tipurile 416 şi 442 şi fonta nu trebuie să fie utilizate la sistemele de stocare şi tubulaturile instalaţiei de marfă pentru oxid de etilenă. 17.14.4. Înainte de încărcare, tancurile şi instalaţiile cu tubulaturile aferente trebuie să fie curăţate foarte bine şi eficient astfel încât să se elimine orice urmă din mărfurile precedente, cu excepţia cazului în care ultima marfă a fost oxidul de etilenă, oxidul de propilenă sau amestecuri ale acestor două produse. Trebuie să se ia măsuri speciale în cazul amoniacului conţinut în tancurile construite din oţel, altul decât oţelul inoxidabil. 17.14.5. Oxidul de etilenă nu trebuie să fie descărcat decât cu ajutorul pompelor submersibile de mare adâncime sau prin deplasare cu gaz inert. Dispunerea pompelor trebuie să corespundă prevederilor de la 17.18.15. 17.14.6. Oxidul de etilenă nu trebuie să fie transportat decât în stare de refrigerare şi trebuie să fie menţinut la o temperatură mai mică de 30°C. 17.14.7. Supapele de siguranţă pentru reducerea presiunii trebuie să fie reglate la o presiune efectivă nu mai mică de 0,55 MPa. Presiunea maximă de reglare trebuie să facă obiectul unei aprobări speciale din partea Administraţiei. 17.14.8. Stratul protector de azot prevăzut la 17.18.27 trebuie să fie astfel încât concentraţia de azot în spaţiul tancului de marfă ocupat de vapori să nu fie niciodată mai mică de 45% din volum. 17.14.9. Înainte de încărcare şi atâta timp cât tancurile de marfă conţin oxid de etilenă, lichid sau gazos, atmosfera lor trebuie să fie inertizată cu azot. 17.14.10. Instalaţia pentru pulverizarea apei prevăzută la 17.18.29 şi aceea prevăzută la secţiunea 11.3 trebuie să funcţioneze automat în caz de incendiu care periclitează sistemul de stocare a mărfii. 17.14.11. Trebuie să se prevadă o instalaţie de evacuare în mare care să permită descărcarea oxidului de etilenă în caz de reacţie spontană necontrolabilă. 17.15. Instalaţii cu tubulaturi separate Trebuie să se prevadă instalaţii cu tubulaturi separate aşa cum s-a definit la 1.2.47. 17.16. Amestecuri de metilacetilenă şi propadienă 17.16.1. Amestecurile de metilacetilenă şi propadienă trebuie să fie stabilizate în mod convenabil în vederea transportului lor. În plus, limite superioare de temperatură şi de presiune în timpul refrigerării trebuie să fie specificate pentru amestecuri. 17.16.2. Exemple de compoziţii stabilizate acceptabile: .1 Compoziţia 1: .1 raport molar maxim metilacetilenă/propadienă: 3 la 1; .2 concentraţie molară maximă combinată de metilacetilenă şi propadienă: 65%; .3 concentraţie molară minimă combinată de propan, de butan şi de izobutan: 24% din care cel puţin o treime (pe o bază molară) trebuie să fie butan şi o treime propan; şi .4 concentraţie molară maximă combinată de propilenă şi de butadienă: 10%; .2 Compoziţia 2: .1 concentraţie molară maximă combinată de metilacetilenă şi de propadienă: 30%; .2 concentraţie molară maximă de metilacetilenă: 20%; .3 concentraţie molară maximă de propadienă: 20%; .4 concentraţie molară maximă de propilenă: 45%; .5 concentraţie molară maximă combinată de butadienă şi butilenă: 2%; .6 concentraţie molară minimă de hidrocarburi saturate C(4): 4%; şi .7 concentraţie molară minimă de propan: 25%. 17.16.3. Se pot accepta alte compoziţii cu condiţia ca stabilitatea amestecului să fie demonstrată conform cerinţelor Administraţiei. 17.16.4. Dacă o navă are o instalaţie frigorifică directă cu vapori comprimaţi, ea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe, sub rezerva limitărilor de presiune şi temperatură în funcţie de compoziţie. Pentru compoziţiile indicate ca exemplu la 17.16.2, trebuie să se prevadă următoarele dispozitive: .1 un compresor de vapori care, pe durata funcţionării sale, să nu mărească temperatura vaporilor peste 60°C şi nici presiunea efectivă a acestora peste 1,75 MPa şi în interiorul căruia vaporii să nu poată stagna în cazul în care el continuă să funcţioneze; .2 tubulatura de evacuare a fiecărui etaj al compresorului sau a fiecărui cilindru al aceluiaşi etaj al unui compresor cu piston trebuie să cuprindă: .1 două întrerupătoare de oprire a căror declanşare este reglată la o creştere a temperaturii mai mică sau egală cu 60°C; .2 un întrerupător de oprire a cărui declanşare este reglat la o creştere a presiunii mai mică sau egală cu 1,75 MPa; şi .3 o supapă de siguranţă reglată la o presiune efectivă mai mică sau egală cu 1,8 MPa; .3 evacuarea supapei de siguranţă prevăzută la alineatul 2.3 trebuie să se facă printr-o coloană care să corespundă prevederilor de la 8.2.10, 8.2.11, şi 8.2.15 şi nu spre ţeava de aspiraţie a compresorului; şi .4 o alarmă sonoră care să se declanşeze la postul de comandă a operaţiunilor cu marfa şi pe puntea de comandă în cazul în care s-a acţionat un întrerupător de presiune ridicată sau un întrerupător de temperatură înaltă. 17.16.5. Instalaţia cu tubulaturi, inclusiv instalaţia frigorifică de marfă a tancurilor care trebuie să fie umplută cu amestecuri de metilacetilenă şi de propadienă, trebuie să fie ori independentă (aşa cum s-a definit la 1.2.28), ori separată (aşa cum s-a definit la 1.2.47) de instalaţiile cu tubulaturi şi instalaţiile frigorifice ale altor tancuri. Această separare se aplică tuturor ţevilor de evacuare a lichidelor şi vaporilor şi oricăror altor eventuale racorduri, cum ar fi ţevile comune de alimentare cu gaz inert. 17.17. Azot Materialele de construcţie şi echipamentul auxiliar, cum ar fi izolaţia, trebuie să reziste la efectele concentraţiilor puternice de oxigen produse de condensare şi de îmbogăţire la temperaturi scăzute atinse în anumite părţi ale sistemului de stocare a mărfii. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită ventilării în zonele în care s-ar putea produce condensarea, în scopul evitării stratificării atmosferei bogate în oxigen. 17.18. Oxid de propilenă şi amestecuri de oxid de etilenă-oxid de propilenă cu conţinut de oxid de etilenă nu mai mult de 30% din greutate 17.18.1. Produsele transportate în conformitate cu prevederile acestei secţiuni trebuie să fie lipsite de acetilenă. 17.18.2. Dacă tancurile de marfă nu au fost curăţate în mod corespunzător, ele nu trebuie să fie utilizate pentru transportul acestor produse, în cazul în care una din cele trei mărfuri transportate anterior a fost un produs cunoscut ca favorizant al polimerizării, cum ar fi: .1 amoniacul anhidru şi soluţiile amoniacale; .2 aminele şi soluţiile de amine; şi .3 substanţele oxidante (spre exemplu clorul). 17.18.3. Înainte de încărcare tancurile trebuie să fie complet curăţate în scopul eliminării tuturor urmelor din marfă anterioară rămasă în tancuri şi reţeaua de tubulaturi aferente, cu excepţia cazului în care ultima marfă transportată a fost oxidul de propilenă sau amestecul oxid de etilena/oxid de propilenă. Trebuie să se ia măsuri speciale în cazul amoniacului conţinut în tancuri construite din oţel, altul decât oţelul inoxidabil. 17.18.4. În toate cazurile, eficacitatea procedeelor de curăţare a tancurilor şi tubulaturilor aferente trebuie să fie verificată prin probe sau inspecţii corespunzătoare pentru a stabili că nu a mai rămas nicio urmă de substanţă acidă sau alcalină care ar putea crea un potenţial pericol în prezenţa acestor produse. 17.18.5. Tancurile trebuie să fie accesate şi inspectate în interior înaintea fiecărei încărcări iniţiale a acestor produse pentru a se verifica absenţa contaminării, a depunerilor importante de rugină şi a defectelor structurale vizibile. Dacă tancurile de marfă sunt destinate transportului permanent al acestor produse, inspecţiile trebuie să fie efectuate la intervale nu mai mari de doi ani. 17.18.6. Tancurile destinate transportului acestor produse trebuie să fie construite din oţel sau oţel inoxidabil. 17.18.7. Tancurile pentru transportul acestor produse pot fi utilizate la transportul altor mărfuri după o curăţare minuţioasă, prin spălarea sau purjarea tancurilor şi a instalaţiilor cu tubulaturi aferente. 17.18.8. Toate supapele, flanşele, armăturile şi echipamentul auxiliar trebuie să fie de un tip corespunzător pentru a fi folosite cu aceste produse şi trebuie să fie construite din oţel sau oţel inoxidabil în conformitate cu normele recunoscute. Discurile sau suprafeţele discurilor, scaunele şi alte părţi ale supapelor care sunt supuse uzurii, trebuie să fie din oţel inoxidabil cu un conţinut de crom de cel puţin 11%. 17.18.9. Garniturile de etanşare trebuie să fie din materiale care nu reacţionează cu aceste produse, care nu se dizolvă în aceste produse şi care nu determină scăderea temperaturii de autoaprindere a acestor produse şi care să fie rezistente la foc şi să aibă un comportament mecanic adecvat. Suprafaţa aflată în contact cu marfa trebuie să fie din politetrafluoretilenă (PTFE) sau din materiale care să asigure un grad de siguranţă similar în ceea ce priveşte caracterul lor inert. Garnituri de etanşare construite din spirale de oţel inoxidabil cu umplutură din PTFE sau dintr-un polimer fluorat similar pot fi acceptate dacă se aprobă de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 17.18.10. Dacă se utilizează izolaţie şi presgarnituri, acestea trebuie să fie executate dintr-un material care nu reacţionează cu aceste produse, care nu se dizolvă în aceste produse şi care nu determină scăderea temperaturii de autoaprindere a acestor produse. 17.18.11. În general, s-a constatat că următoarele materialele sunt necorespunzătoare pentru garniturile de etanşare, presgarnituri şi utilizări similare folosite în sistemele de stocare a acestor produse şi ele trebuie să fie încercate înainte de a fi aprobate: .1 neoprenul sau cauciucul natural, dacă intră în contact cu aceste produse; .2 azbestul sau lianţii utilizaţi cu azbest; şi .3 materialele care conţin oxizi de magneziu, ca de exemplu vata minerală. 17.18.12. Tubulatura de încărcare şi descărcare a mărfii trebuie să se extindă până la o distanţă de cel puţin 100 mm de la fundul tancului sau al oricărui bazin de decantare. 17.18.13. Produsele trebuie să fie încărcate şi descărcate astfel încât să se împiedice orice degajare de vapori din tancuri în aer liber. Dacă în timpul încărcării tancului se utilizează returul de vapori către uscat, instalaţia de retur a vaporilor racordată la sistemul de stocare a produselor trebuie să fie independentă de toate celelalte sisteme de stocare. 17.18.14. În timpul operaţiunilor de descărcare, presiunea efectivă în interiorul tancului de marfă trebuie să fie menţinută la un nivel mai mare de 0,007 MPa. 17.18.15. Marfa trebuie să fie descărcată numai cu ajutorul pompelor submersibile de mare adâncime, al pompelor submersibile cu acţionare hidraulică sau prin deplasare cu gaz inert. Fiecare pompă de marfă trebuie să fie dispusă astfel încât să nu se producă o încălzire semnificativă a produsului dacă tubulatura de refulare a pompei este închisă sau obturată într-un alt fel. 17.18.16. Tancurile care transportă aceste produse trebuie să fie ventilate independent de tancurile care transportă alte produse. Trebuie să se prevadă instalaţii pentru prelevarea eşantioanelor din conţinutul tancurilor fără deschiderea tancului în atmosferă. 17.18.17. Furtunurile de marfă utilizate pentru transferul acestor produse trebuie să fie marcate cu menţiunea "SE UTILIZEAZĂ NUMAI PENTRU TRANSFERUL OXIDULUI DE ALCHIL". 17.18.18. Spaţiile de magazie care conţin aceste produse trebuie să fie supravegheate. Spaţiile de magazie care înconjoară tancurile independente de tipurile A şi B trebuie, de asemenea, să fie inertizate, iar conţinutul de oxigen trebuie să fie monitorizat. Acesta trebuie să fie menţinut sub 2% din volum. Se poate utiliza un echipament portabil de detectare. 17.18.19. Înainte de a deconecta conductele de legătură cu uscatul, presiunea din conductele de lichid şi de vapori trebuie să fie micşorată cu ajutorul supapelor corespunzătoare instalate pe colectorul de încărcare. Lichidele şi vaporii din aceste conducte nu trebuie să fie evacuate în atmosferă. 17.18.20. Tancurile trebuie să fie concepute pentru presiunea maximă prevăzută pentru încărcarea, transportul şi descărcarea mărfii. 17.18.21. Tancurile destinate transportului de oxid de propilenă a căror presiune de calcul a vaporilor este mai mică de 0,06 MPa şi tancurile destinate transportului de amestecuri de oxid de etilena şi de oxid de propilenă a căror presiune de calcul a vaporilor este mai mică de 0,12 MPa trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de răcire pentru a se menţine marfa sub temperatura de referinţă. Pentru temperatura de referinţă a se vedea prevederile de la 15.1.3. 17.18.22. Supapele de siguranţă nu trebuie să fie reglate la o presiune efectivă mai mică de 0,02 MPa, iar în cazul tancurilor independente de marfă de tip C, aceste supape nu trebuie să fie reglate la o presiune efectivă mai mare de 0,7 MPa pentru transportul oxidului de propilenă şi la mai mult de 0,53 MPa pentru transportul amestecurilor de oxid de etilena şi de oxid de propilenă. 17.18.23. Instalaţia cu tubulaturi pentru tancurile care vor fi încărcate cu aceste produse trebuie să fie complet separată de instalaţiile cu tubulaturi ale tuturor celorlalte tancuri, inclusiv tancurile goale, şi de toate compresoarele de marfă. Dacă instalaţia cu tubulaturi a tancurilor care vor fi încărcate cu aceste produse nu este independentă, aşa cum s-a definit în paragraful 1.2.28, separarea cerută a instalaţiilor cu tubulaturi trebuie să se facă prin demontarea manşoanelor de racordare, a supapelor sau a altor tronsoane de ţevi şi prin instalarea de flanşe de obturare în aceste locuri. Separarea cerută se aplică tuturor tubulaturilor pentru lichide şi vapori, tubulaturilor de ventilaţie a lichidelor şi vaporilor şi oricăror alte ramificaţii posibile, cum ar fi tubulatura comună de alimentare cu gaz inert. 17.18.24. Aceste produse trebuie să fie transportate numai în conformitate cu planurile pentru manipularea mărfii aprobate de către Administraţie. Fiecare repartiţie planificată a încărcării trebuie să fie indicată pe un plan separat pentru manipularea mărfii. Planurile pentru manipularea mărfii trebuie să indice întreaga instalaţie cu tubulaturi de marfă şi locurile pentru montarea flanşelor de obturare, pentru a fi respectate prevederile de mai sus referitoare la separarea instalaţiilor cu tubulaturi. O copie din fiecare plan aprobat pentru manipularea mărfii trebuie să fie păstrat la bordul navei. Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate trebuie să conţină o viză cu privire la planurile aprobate pentru manipularea mărfii. 17.18.25. Înainte de fiecare încărcare iniţială a acestor produse şi înainte de orice revenire ulterioară la aceste tipuri de încărcare, trebuie să se obţină de la o persoană responsabilă considerată acceptabilă de către Administraţia portului un certificat care să ateste faptul că separarea instalaţiilor cu tubulaturi prevăzută a fost efectuată, iar acest certificat trebuie să fie păstrat la bordul navei. Orice racord între o flanşă de obturare şi o flanşă de la instalaţia cu tubulaturi trebuie să cuprindă un fir metalic şi un sigiliu aplicat de persoana responsabilă, astfel încât să fie imposibilă demontarea flanşei de obturare din neatenţie. 17.18.26. Limitele maxime admisibile de umplere a fiecărui tanc de marfă trebuie să fie indicate pentru fiecare temperatură de încărcare aplicabilă în conformitate cu prevederile de la 15.5. 17.18.27. Marfa trebuie să fie transportată sub un strat protector de azot gazos. Trebuie să fie instalat un sistem automat pentru completarea cantităţii de azot în scopul evitării scăderii presiunii efective din tanc sub 0,007 MPa în cazul scăderii temperaturii produsului datorită condiţiilor mediului ambiant sau a funcţionării defectuoase a instalaţiei frigorifice. La bordul navei trebuie să fie disponibilă o cantitate suficientă de azot pentru a compensa necesităţile dispozitivului automat de control al presiunii. Trebuie să fie utilizat azotul comercial pur (99,9% volum) pentru realizarea stratului protector. În contextul acestui paragraf, se poate considera că o baterie de butelii de azot racordate la tancurile de marfă printr-un reductor de presiune respectă sensul expresiei "automat". 17.18.28. Înainte şi după încărcare, atmosfera spaţiului de vapori a tancului de marfă trebuie să fie analizată pentru a se asigura dacă conţinutul de oxigen este de 2% din volum sau mai puţin. 17.18.29. Trebuie să fie prevăzută o instalaţie pentru pulverizarea apei sub presiune cu un debit suficient pentru a permite acoperirea eficientă a suprafeţei din jurul manifoldului de încărcare, a tubulaturilor de pe puntea expusă la intemperii care servesc la manipularea produsului şi a domurilor tancurilor. Dispunerea tubulaturii şi ajutajelor trebuie să permită o pulverizare uniformă la un debit de 10 l/mp/minut. Amplasarea trebuie să asigure că orice scurgere de marfă este imediat îndepărtată prin spălare cu apă. 17.18.30. Instalaţia pentru pulverizarea apei trebuie să poată fi comandată atât local cât şi manual prin acţionare de la distantă în caz de incendiu produs la sistemul de stocare a mărfii. Acţionarea manuală de la distanţă trebuie să fie amplasată astfel încât punerea în funcţiune de la distanţă a pompelor de alimentare a instalaţiei pentru pulverizarea apei şi acţionarea de la distantă a oricăror supape normal închise ale instalaţiei să poată fi realizată dintr-un loc corespunzător situat în exteriorul zonei de marfă, în apropierea încăperilor de locuit şi uşor accesibil şi operabil în caz de incendiu în zonele protejate. 17.18.31. Suplimentar, trebuie să fie prevăzut un furtun pentru apă sub presiune la ajutaj şi dacă temperaturile ambiante permit acest lucru, acesta va fi racordat, gata de a fi utilizat imediat pe perioada operaţiunilor de încărcare şi descărcare. 17.19. Clorură de vinil Dacă se împiedică polimerizarea clorurii de vinil prin adăugarea unui inhibitor, se aplică prevederile de la secţiunea 17.8. Dacă produsul nu este inhibat sau este insuficient inhibat, concentraţia de oxigen din gazul inert utilizat în sensul aplicării prevederilor de la 17.6, nu trebuie să fie mai mare de 0,1% din volum. Înainte de a se începe încărcarea, trebuie să se analizeze eşantioanele de gaz inert care provin de la tanc şi instalaţiile cu tubulaturi. Trebuie să fie menţinută permanent o presiune pozitivă în tancuri cu ocazia transportului de clorură de vinil, precum şi în timpul navigaţiei în balast între voiaje succesive. 17.20. Mărfuri combinate C4 17.20.1. Mărfurile care pot fi transportate în mod individual conform cerinţelor din acest Cod, şi anume butan, butilenă şi butadienă pot fi transportate în amestecuri, sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni. Aceste mărfuri pot fi indicate prin diferite denumiri ca de exemplu "C4 brut", "Butadienă brută", "C4 brut obţinut prin cracarea cu abur", "C4 rezidual obţinut prin cracare cu abur", "C4 flux", "C4 rafinat" sau poate fi expediat sub o descriere diferită. În toate cazurile, fişele cu date de securitate pentru mărfurile periculoase (MSDS) trebuie să fie consultate deoarece conţinutul de butadienă din amestec este de prim interes din cauză că aceasta este potenţial toxic şi reactiv. Deşi este recunoscut faptul că butadiena are o presiune de vapori relativ scăzută, în cazul în care aceste amestecuri conţin butadienă ele sunt considerate toxice şi trebuie să se aplice măsurile de precauţie corespunzătoare. 17.20.2. În cazul în care mărfurile combinate C4 expediate conform prevederilor acestei secţiuni au o concentraţie molară de butadienă de peste 50%, se aplică măsuri de precauţie pentru inhibitorul indicat la 17.8. 17.20.3. Dacă nu se dau date specifice cu privire la coeficienţii de dilatare a lichidului pentru un anumit amestec încărcat, restricţiile privind limitele de umplere prevăzute în capitolul 15 trebuie să fie calculate presupunând că încărcătura are un conţinut de 100% de componente cu rata de expansiune cea mai mare. 17.21. Dioxid de carbon: puritate mare 17.21.1. Scăderea necontrolată a presiunii încărcăturii poate produce o "sublimare" şi marfa se poate trece din stare lichidă în stare solidă. Temperatura exactă la "punctul triplu" pentru o încărcătură dată de dioxid de carbon trebuie să fie furnizată înainte de încărcarea mărfii şi va depinde de puritatea acesteia şi de acest fapt trebuie să se ţină seama atunci când se etalonează aparatele de măsurare. Presiunea de etalonare pentru alarmele şi măsurătorile automate indicate în această secţiune trebuie să fie stabilite la cel puţin 0,05 MPa peste punctul triplu al încărcăturii speciale ce va fi transportată. "Punctul triplu" al dioxidului de carbon pur este de 0,5 MPa (presiune manometrică) şi -54,4°C. 17.21.2. Există posibilitatea ca încărcătura să se solidifice caz în care supapa de siguranţă a tancului de marfă, montată în conformitate cu prevederile de la 8.2, nu se deschide. Pentru a evita acest lucru, trebuie să existe o modalitate de a izola supapele de siguranţă ale tancurilor de marfă şi cerinţele de la 8.2.9.2 nu se aplică în cazul transportului dioxidului de carbon în această stare. Conductele de refulare de la supape de siguranţă pentru presiune trebuie să fie proiectate astfel încât ele să nu rămână blocate, ceea ce ar putea duce la înfundare. Nu se instalează ecrane de protecţie la ieşirile supapelor de siguranţă de la tubulatura de evacuare, astfel încât prevederile de la 8.2.15 nu se aplică. 17.21.3. Conductele de evacuare de la supapele de siguranţă pentru presiune nu trebuie să îndeplinească prevederile de la 8.2.10, dar trebuie să fie proiectate astfel încât ele să nu rămână blocate, ceea ce ar putea duce la înfundare. Ecrane de protecţie nu trebuie să fie instalate la refulările supapelor de siguranţă de la tubulatura de evacuare, astfel încât prevederile de la 8.2.15 nu se aplică. 17.21.4. În cazul transportului dioxidului de carbon, tancurile de marfă trebuie să fie monitorizate permanent pentru a detecta presiunea joasă. O alarmă sonoră şi vizuală trebuie să se declanşeze în postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa şi pe puntea de comandă. Dacă presiunea din interiorul tancului de marfă continuă să scadă până la 0,05 MPa din "punctul triplu" al acestei încărcături date, instalaţia de monitorizare trebuie să închidă în mod automat toate supapele manifoldului pentru mărfuri lichide şi gazoase şi să oprească toate compresoarele şi pompele de marfă. Instalaţia de închidere rapidă prevăzută la secţiunea 18.10 poate fi folosită în acest scop. 17.21.5. Toate materialele utilizate în tancurile de marfă şi instalaţia cu tubulaturi de marfă trebuie să fie adecvate pentru cea mai joasă temperatură ce poate să apară în exploatare, care este definită ca temperatura de saturaţie a încărcăturii de dioxid de carbon la presiunea de etalonare a dispozitivului automat de siguranţă conform prevederilor de la 17.21.1. 17.21.6. Spaţiile magaziilor de marfă, compartimentele cu compresoare de marfă şi alte spaţii închise în care dioxidul de carbon s-ar putea acumula trebuie să fie prevăzute cu monitorizare permanentă pentru conţinutul de dioxid de carbon. Această instalaţie fixă de detectarea gazelor înlocuieşte cerinţele de la secţiunea 13.6 şi spaţiile de magazie trebuie să fie monitorizate în mod permanent, chiar dacă nava este echipată cu un sistem de stocare de tip C. 17.22. Dioxid de carbon: de recuperare 17.22.1. Prevederile de la 17.21 se aplică de asemenea acestei încărcături. În plus, materialele de construcţie utilizate în sistemul de stocare a mărfii trebuie să ia în considerare posibilitatea de corodare în cazul în care încărcătura de dioxid de carbon de recuperare conţine impurităţi cum ar fi apă, dioxid de sulf etc. care pot produce coroziune acidă sau alte probleme. CAP. 18 CERINŢE PRIVIND EXPLOATAREA Scop De a se asigura că întreg personalul navei implicat în operaţiuni cu marfa are informaţii suficiente cu privire la proprietăţile mărfii şi exploatarea sistemului de stocare a mărfii astfel încât acesta să poată efectua operaţiunile cu marfa în condiţii de siguranţă. 18.1. Generalităţi 18.1.1. Persoanele implicate în efectuarea operaţiunilor de la bordul navelor cisternă pentru transportul gazelor lichefiate trebuie să cunoască cerinţele speciale corespunzătoare şi măsurile de precauţie necesare pentru siguranţa exploatării. 18.1.2. O copie a Codului sau reglementările naţionale care includ prevederile din Cod trebuie să fie disponibile la bordul fiecărei nave căreia i se aplică prevederile Codului. 18.2. Manuale privind operaţiunile cu marfa 18.2.1. Nava trebuie să aibă la bord copii ale manualelor de operare suficient de detaliate a sistemului de stocare a mărfii, aprobate de către Administraţie astfel încât personalul calificat să poate exploata în condiţii de siguranţă nava ţinând cont de riscurile şi proprietăţile mărfurilor care sunt autorizate pentru transport. 18.2.2. Aceste manuale trebuie să conţină următoarele informaţii, dar fără a se limita la acestea, astfel: .1 exploatarea generală a navei între două andocări, inclusiv metodele de răcire şi încălzire a tancurilor de marfă, transfer marfă (inclusiv transferul de la navă la navă), prelevarea eşantioanelor de marfă, degazarea, balastarea, curăţarea tancurilor şi schimbarea de marfă; .2 instalaţii de control al temperaturii şi presiunii mărfii; .3 limitări ale sistemului de stocare a mărfii, inclusiv temperaturile minime (sistemul de stocare a mărfii şi corpul interior), presiuni maxime, rate de transfer marfă, limite de umplere şi limitări privind mişcarea lichidelor; .4 instalaţii de gaz inert şi azot; .5 proceduri privind stingerea incendiului: exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere a incendiului şi utilizarea agenţilor pentru stingerea incendiului; .6 echipament special necesar pentru manipularea în siguranţă a mărfii; .7 dispozitive fixe şi portabile pentru detectarea gazelor; .8 instalaţii de control, alarmă şi siguranţă; .9 dispozitive cu închidere rapidă; .10 proceduri de modificare a presiunii de reglare a supapei de siguranţă de la tancul de marfă în conformitate cu prevederile de la 8.2.8 şi 4.13.2.3; şi .11 proceduri pentru situaţii de urgenţă, inclusiv izolarea supapelor de siguranţă de la tancurile de marfă, degazarea tancului şi accesul individual în tanc, precum şi pentru operaţiuni de transfer marfă de la navă la navă într-o situaţie de urgenţă. 18.3. Informaţia asupra mărfii 18.3.1. Informaţia asupra mărfii trebuie să existe la bord şi să fie pusă la dispoziţia tuturor celor interesaţi sub forma unor fişe cu datele necesare privind transportul mărfii în siguranţă. Aceste informaţii trebuie să cuprindă următoarele elemente pentru fiecare produs transportat: .1 o descriere completă a proprietăţilor fizice şi chimice ale produsului, necesară pentru transportul şi stocarea în siguranţă a mărfii; .2 reacţia cu alte mărfuri care pot fi transportate la bord în conformitate cu Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate; .3 măsuri ce trebuie să fie luate în caz de deversări sau scurgeri; .4 măsuri ce trebuie să fie luate în caz de contact accidental individual; .5 metode şi agenţi utilizaţi pentru stingerea incendiului; .6 echipament special necesar pentru manipularea în siguranţă a încărcăturii respective; şi .7 metode ce trebuie să fie urmate în caz de urgenţă. 18.3.2. Datele fizice comunicate comandantului navei conform prevederilor de la 18.3.1.1 trebuie să includă informaţii privind densitatea relativă a mărfii la diferite temperaturi pentru a permite calculul limitelor de umplere a tancurilor de marfă în conformitate cu cerinţele din capitolul 15. 18.3.3. Planurile de intervenţie elaborate conform prevederilor de la 18.3.1.3 în caz de deversare a încărcăturii transportată la temperatura ambiantă trebuie să ia în considerare posibila reducere a temperaturii locale ca de exemplu atunci când marfa este evacuată la presiunea atmosferică şi este posibil efectul acestei răciri pe corpul metalic. 18.4. Compatibilitate pentru transport 18.4.1. Comandantul navei trebuie să verifice dacă cantitatea şi caracteristicile fiecărui produs ce urmează să fie încărcat corespund limitelor indicate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate prevăzut la 1.4 şi în Informaţia asupra încărcării şi stabilităţii navei prevăzută la 2.2.5 şi dacă aceste produse sunt menţionate în Certificatul internaţional de conformitate pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate, aşa cum este prevăzut la secţiunea 4 a certificatului. 18.4.2. Trebuie să fie luate măsuri pentru evitarea reacţiilor chimice periculoase în caz de combinare a mărfurilor. Aceste măsuri de prevedere sunt deosebit de importante în ceea ce priveşte: .1 metodele de curăţare a tancurilor utilizate în transportul succesiv de mărfuri diferite în acelaşi tanc; şi .2 transportul simultan de mărfuri care reacţionează în caz de combinare. Nu trebuie să se autorizeze acest mod de efectuare a transportului decât dacă sistemele complete de stocare a mărfii, inclusiv reţeaua tubulaturii instalaţiei de marfă, tancurile, instalaţiile de aerisire şi instalaţiile frigorifice, dar fără a se limita la acestea, sunt separate în conformitate cu prevederile de la 1.2.47. 18.4.3. În cazul în care produsele necesită inhibitor, înainte de plecarea navei trebuie să fie furnizat certificatul prevăzut la 17.8, iar în caz contrar marfa trebuie să fie refuzată pentru transport. 18.5. Transportul de marfă la temperatură scăzută Dacă se transportă marfă la temperatură scăzută, trebuie să se respecte următoarele prevederi: .1 trebuie să se aplice cu stricteţe procedura de răcire prevăzută pentru tancul de marfă dat, tubulatura şi echipamentul aferente; .2 încărcarea trebuie să fie efectuată astfel încât să se asigure că temperatura nu este depăşită cu niciun grad în tancul de marfă, instalaţiile cu tubulaturi sau alt echipament asociat; şi .3 dispozitivele de încălzit aferente, dacă există, împreună cu sistemele de stocare a mărfii trebuie să funcţioneze astfel încât temperatura să nu scadă sub limita pentru care este proiectat materialul din structura corpului. 18.6. Operaţiuni de transfer marfă 18.6.1. Înainte de a începe efectuarea operaţiunilor de transfer marfă, personalul navei şi persoanele responsabile cu instalaţia de transfer trebuie să colaboreze făcând schimb de informaţii. Schimbul de informaţii trebuie să includă detalii cu privire la operaţiunile de transfer marfă şi metodele ce trebuie să fie urmate în caz de urgenţă. Trebuie să fie întocmită o listă de control recunoscută în domeniu cu privire la transferul de marfă, iar comunicarea eficientă trebuie să fie menţinută pe întreaga durată a acestor operaţiuni. 18.6.2. Comenzile şi alarmele esenţiale privind manipularea încărcăturii trebuie să fie verificate şi încercate înainte de a începe operaţiunile de transfer marfă. 18.7. Pregătirea personalului 18.7.1. Personalul trebuie să fie instruit în mod corespunzător în legătură cu aspectele privind exploatarea şi condiţiile de siguranţă la bordul navelor cisternă pentru transportul gazelor lichefiate conform cerinţelor din Convenţia internaţională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, Codul internaţional de managementului al siguranţei (Codul ISM) şi Ghidul pentru acordarea primului ajutor medical (MFAG). Cel puţin: .1 întregul personal trebuie să fie instruit în mod corespunzător în ceea ce priveşte utilizarea echipamentului de protecţie prevăzut la bord şi să aibă pregătirea de bază în legătură cu procedurile corespunzătoare sarcinilor lor pe care trebuie să le aplice în caz de urgenţă; şi .2 ofiţerii trebuie să fie pregătiţi în legătură cu procedurile de urgenţă utilizate în cazul scurgerii, deversării sau al unui incendiu care implică marfa respectivă. Un număr suficient dintre aceştia trebuie să fie instruiţi şi pregătiţi în mod special ca să poată acorda primul ajutor în funcţie de mărfurile transportate. 18.8. Accesul în încăperile închise*21) *21) Se face referire la Recomandările revizuite pentru accesul în încăperile închise la bordul navelor, adoptate de către organizaţie prin Rezoluţia A.1050(27). 18.8.1. În următoarele condiţii normale de exploatare, personalul nu trebuie să intre în tancurile de marfă, spaţiile de magazie, spaţiile goale sau în alte încăperi închise unde se pot acumula gaze, în afară de cazul în care se verifică concentraţia de gaze în atmosfera acestui spaţiu cu ajutorul unui echipament fix sau portabil pentru a se asigura că există suficient oxigen şi că atmosfera nu este toxică. 18.8.2. Dacă este necesară degazarea şi aerisirea unui spaţiu de magazie din jurul unui tanc de marfă de tip A în vederea efectuării inspecţiei de rutină şi dacă marfa inflamabilă este transportată într-un tanc de marfă, inspecţia trebuie să fie efectuată atunci când tancul conţine numai cantitatea minimă de mărfuri suficientă pentru a menţine tancul de marfă în stare rece. Magazia trebuie să fie reinertizată de îndată ce inspecţia este finalizată. 18.8.3. Personalul, care pătrunde în orice spaţiu desemnat ca zonă cu potenţial pericol la gaze de la bordul unei nave care transportă produse inflamabile, nu trebuie să introducă în acest spaţiu nicio sursă potenţială de aprindere, în afară de cazul în care acesta a fost certificat ca degazat şi menţinut în această stare. 18.9. Prelevarea eşantioanelor de marfă 18.9.1. Toate prelevările de eşantioane trebuie să fie efectuate sub supravegherea unui ofiţer responsabil care trebuie să se asigure că toate persoanele care efectuează operaţiuni cu marfa poartă îmbrăcăminte de protecţie adaptată la pericolele prezentate de marfă. 18.9.2. Atunci când se prelevează eşantioane de mărfuri lichide, ofiţerul responsabil trebuie să se asigure că echipamentul pentru prelevarea eşantioanelor este adecvat pentru temperaturile şi presiunile implicate, inclusiv presiunea de descărcare a pompelor de marfă, dacă este cazul. 18.9.3. Ofiţerul responsabil trebuie să se asigure că echipamentul pentru prelevarea eşantioanelor de marfă este racordat corect pentru a preveni scurgerea de marfă. 18.9.4. În cazul în care marfa din care se vor preleva eşantioane este un produs toxic, ofiţerul responsabil trebuie să se asigure că dispozitivul pentru prelevarea eşantioanelor în buclă închisă, prevăzut la 1.2.15, este utilizat pentru a reduce la minimum orice degajare de marfă în atmosferă. 18.9.5. După terminarea operaţiunilor de prelevare a eşantioanelor, ofiţerul responsabil trebuie să se asigure că toate supapele pentru prelevarea eşantioanelor au fost corect închise şi racordurile utilizate au fost obturate corect. 18.10. Instalaţii cu închidere rapidă (ESD) 18.10.1. Generalităţi 18.10.1.1. O instalaţie cu închidere rapidă trebuie să fie montată pentru a opri fluxul de marfă în caz de urgenţă fie pe navă, fie în timpul transferului de marfă la navă sau la mal. Proiectarea instalaţiei ESD trebuie să fie astfel încât să se evite şocurile de presiune în interiorul tubulaturilor pentru transfer marfă (a se vedea 18.10.2.1.4). 18.10.1.2. Instalaţiile auxiliare pentru pregătirea mărfii care utilizează lichide toxice sau inflamabile sau sub formă de vapori trebuie să fie considerate ca şi instalaţii de marfă în sensul ESD. Instalaţiile frigorifice indirecte care utilizează un agent de inertizare, cum ar fi azotul, nu trebuie să fie incluse în funcţia ESD. 18.10.1.3. Instalaţia ESD trebuie să fie activată prin iniţiere manuală şi automată conform prevederilor din tabelul 18.1. Orice iniţieri suplimentare trebuie să fie incluse în instalaţia ESD dacă se poate demonstra că includerea lor nu reduce integritatea şi fiabilitatea instalaţiei în ansamblu. 18.10.1.4. Instalaţia ESD de pe navă trebuie să includă un racord de legătură navă-uscat în conformitate cu normele recunoscute*22). *22) ISO 28460:2010 Industria petrolului şi a gazelor naturale - Instalaţii şi echipamente pentru gazele naturale lichefiate - Interfaţă navă-uscat şi operaţiuni portuare. 18.10.1.5. O schemă funcţională a instalaţiei ESD şi a instalaţiilor conexe trebuie să fie disponibilă în postul de comandă marfă şi pe puntea de comandă. 18.10.2. Cerinţe pentru supape ESD 18.10.2.1. Generalităţi 18.10.2.1.1. Termenul supapă ESD înseamnă o supapă acţionată de o instalaţie ESD. 18.10.2.1.2. Supapele ESD trebuie să fie acţionate de la distanţă, să fie de un tip cu închidere automată în lipsă de energie (de închidere atunci când se opreşte sursa de alimentare), să fie cu închidere manuală locală şi să aibă o indicare clară a poziţiei în care se află. Ca alternativă la închiderea manuală locală a supapei ESD, o supapă de închidere prin acţionare manuală este posibil să se instaleze în serie cu supapa ESD. Supapa cu închidere manuală trebuie să fie amplasată în apropierea supapei ESD. Trebuie să fie luate măsuri pentru manipularea lichidului blocat dacă oprirea în caz de urgenţă este închisă în timp ce supapa cu închidere manuală este de asemenea închisă. 18.10.2.1.3. Supapele ESD de la instalaţiile cu tubulaturi pentru lichide trebuie să se închidă complet şi lin în decurs de 30 secunde. Informaţiile cu privire la timpul de închidere a supapelor şi la caracteristicile lor de exploatare trebuie să fie disponibile la bord şi timpul de închidere trebuie să poată fi verificat şi reprodus. 18.10.2.1.4. Timpul de închidere a supapei prevăzută la 13.3.1 până la 13.3.3 (şi anume timpul care se scurge din momentul în care este dat semnalul de închidere până când supapa este închisă complet) nu trebuie să depăşească: 3.600 U/LR x (s) unde: U = volumul de ulaj la nivelul la care semnalul se declanşează (mc); LR = debitul maxim de încărcare convenit între navă şi instalaţia de la mal (mc/h). Debitul de încărcare trebuie să fie reglat astfel încât să se limiteze şocurile de presiune la un nivel acceptabil în caz de închidere a supapei, ţinând cont de furtunul sau de braţul de încărcare, instalaţia cu tubulaturi ale navei şi de la mal, după caz. 18.10.2.2. Racordurile manifoldurilor navă-uscat şi navă-navă O supapă ESD trebuie să fie montată la fiecare racord de manifold. Racordurile manifoldurilor de marfă care nu au fost utilizate în timpul operaţiunilor de transfer marfă trebuie să fie obturate cu flanşe oarbe care să suporte presiunea de calcul a instalaţiei cu tubulaturi. 18.10.2.3. Supapele sistemului de stocare a mărfii Dacă supapele sistemului de stocare a mărfii, aşa cum au fost definite în secţiunea 5.5, sunt de asemenea supapele ESD cu sensul dat la 18.10, atunci se vor aplica cerinţele de la 18.10. 18.10.3. Comenzile instalaţiei ESD 18.10.3.1. Ca minim, instalaţia ESD trebuie să poată fi acţionată manual printr-o singură comandă de pe puntea de comandă şi dintr-unul din următoarele locuri: postul de comandă prevăzut la 13.1.2 sau postul de comandă pentru operaţiuni cu marfa, dacă există, şi din cel puţin două locuri situate în zona de marfă. 18.10.3.2. Instalaţia ESD trebuie să fie acţionată automat în cazul detectării unui incendiu pe punţile expuse la intemperii din zona de marfă şi/sau încăperile de maşini pentru marfă. Ca minim, metoda de detectare utilizată pe punţile expuse la intemperii trebuie să includă domurile cu lichid şi vapori de la tancurile de marfă, manifoldurile de marfă şi zonele unde tubulatura pentru lichide este în mod regulat îndepărtată. Detectarea se poate efectua cu ajutorul elementelor de siguranţă proiectate pentru a se topi la temperaturi cuprinse între 98°C şi 104°C sau prin metode de detectare a incendiului în zonă. 18.10.3.3. Maşinile pentru stocarea mărfii care sunt în funcţiune trebuie să fie oprite prin activarea instalaţiei ESD în conformitate cu matricea cauză-efect din tabelul 18.1. 18.10.3.4. Dispozitivul de comandă al instalaţiei ESD trebuie să fie configurat astfel încât verificarea alarmelor de nivel maxim de lichid prevăzute la 13.3.5 să se poată efectua în condiţii de siguranţă şi într-un mod controlat. În acest context, pompele de marfă pot fi acţionate în timp ce dispozitivul de control al preaplinului este neutralizat. Procedurile pentru verificarea alarmelor de nivel maxim de lichid şi resetarea instalaţiei ESD după finalizarea verificarea alarmelor de nivel maxim de lichid trebuie să fie incluse în manualul de exploatare prevăzut la 18.2.1. Tabel 18.1 - Dispozitive funcţionale ESD
┌────────────┬────────────────────┬──────────────────────────────────────────────┬──────┬────────┐
│ │Pompe │Instalaţii de compresoare │Supape│Racord │
├────────────┼────────┬───────────┼───────────┬───────────┬──────────┬───────────┼──────┼────────┤
│ │ │ │ │ │Instalaţie│ │ │ │
│ │ │ │ │ │de │ │ │Semnal │
│ │Pompe de│ │ │ │reliche- │ │ │la │
│Acţionare │marfă/ │Pompe │Compresoare│Compresoare│fiere***, │Instalaţie │ │racordul│
│închidere → │Pompe de│pulverizare│pentru │cu │inclusiv │cu │Supape│de │
│Iniţiere ↓ │amorsare│marfă/ │retur de │combustibil│pompele de│combustibil│ESD │legătură│
│ │marfă │santină │vapori │gazos │retur de │gazos │ │navă/ │
│ │ │ │ │ │condens, │ │ │uscat │
│ │ │ │ │ │dacă │ │ │**** │
│ │ │ │ │ │există │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Buton de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│pornire │ │ │ │ │ │ │ │ │
│rapidă (a se│v │v │v │Nota 2 │v │v │v │v │
│vedea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│18.10.3.1) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Detectare │ │ │ │ │ │ │ │ │
│incendiu pe │ │ │ │ │ │ │ │ │
│punte sau în│ │ │ │ │ │ │ │ │
│încăperea │v │v │v │v │v │v │v │v │
│compre- │ │ │ │ │ │ │ │ │
│soarelor (a │ │ │ │ │ │ │ │ │
│se vedea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│18.10.3.2) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Nivel │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ridicat în │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tancul de │v │v │v │Nota 1 │Nota 1 │Nota 1 │Nota 6│V │
│marfă (a se │ │ │ │Nota 2 │Nota 3 │ │ │ │
│vedea 13.3.2│ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi 13.3.3) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Semnal de la│ │ │ │ │ │ │ │ │
│racordul de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│legătură │v │v │v │Nota 2 │Nota 3 │n/a │v │n/a │
│navă/uscat │ │ │ │ │ │ │ │ │
│(a se vedea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│18.10.1.4) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Pierderea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│puterii la │v │v │v │Nota 2 │Nota 3 │n/a │v │v │
│supapele │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ESD** │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Pană de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│alimentare │Nota 7 │Nota 7 │Nota 7 │Nota 7 │Nota 7 │Nota 7 │v │v │
│electrică │ │ │ │ │ │ │ │ │
│principală │ │ │ │ │ │ │ │ │
├────────────┼────────┼───────────┼───────────┼───────────┼──────────┼───────────┼──────┼────────┤
│Neutralizare│ │ │ │ │ │ │ │ │
│alarmă de │ │Nota 4 │ │ │ │ │ │ │
│nivel (a se │Nota 4 │Nota 5 │v │Nota 1 │Nota 1 │Nota 1 │v │v │
│vedea │ │ │ │ │ │ │ │ │
│13.3.7) │ │ │ │ │ │ │ │ │
└────────────┴────────┴───────────┴───────────┴───────────┴──────────┴───────────┴──────┴────────┘
Nota 1: Aceste elemente ale echipamentului pot fi omise de la declanşatoarele automate de închidere cu condiţia ca orificiile de admisie aer ale echipamentului să fie protejate la pătrunderea mărfii lichide. Nota 2: Dacă compresorul cu combustibil gazos este utilizat la returul vaporilor de marfă la mal, el trebuie să fie inclus în instalaţia ESD dacă funcţionează în acest mod. Nota 3: Dacă compresoarele instalaţiei de relichefiere sunt utilizate pentru returul vaporilor/degajarea conductelor la mal, ele trebuie să fie inclus în instalaţia ESD dacă funcţionează în acest mod. Nota 4: Instalaţia de neutralizare autorizată conform 13.3.7 poate fi utilizată pe mare pentru a preveni alarmele false sau închiderile neprevăzute. Nota 5: Pompele pentru pulverizarea mărfii sau pompele de santină utilizate pentru alimentarea vaporizării forţate pot fi excluse din instalaţia ESD numai atunci când funcţionează în acest mod. Nota 6: Senzorii indicaţi la 13.3.2 pot fi utilizaţi la închiderea automată a supapei de umplere de la tancurile individuale pe care aceşti senzori sunt instalaţi, ca alternativă la închiderea supapei ESD prevăzută la 18.10.2.2. Dacă această opţiune este adoptată, activarea întregului dispozitiv ESD se iniţiază atunci când senzorii de nivel ridicat din toate tancurile care urmează să fie încărcate au fost activate. Nota 7: Echipamentul trebuie să fie proiectat pentru a nu fi repornit după restaurarea alimentării electrice principale şi fără confirmarea condiţiilor de siguranţă. * Siguranţele fuzibile, monitorizarea electronică a punctelor de temperatură sau detectarea incendiului în zonă pot fi utilizate în acest scop pe punte. ** Defectarea alimentării hidraulice, electrice sau pneumatice la dispozitivele de acţionare de la distanţă a supapelor ESD. *** În instalaţia ESD nu este necesar să se includă instalaţii frigorifice indirecte care fac parte din instalaţia de relichefiere dacă acestea utilizează azotul ca agent de inertizare. **** Semnal care nu este necesar să indice un eveniment care declanşează ESD. v - Cerinţă de exploatare. n/a - Nu se aplică. 18.10.4. Dispozitive de închidere suplimentare 18.10.4.1. Cerinţele prevăzute la 8.3.1.1 pentru a proteja tancul de marfă contra variaţiilor de presiune externă pot fi îndeplinite prin utilizarea unui comutator independent de joasă presiune pentru a declanşa dispozitivul ESD sau, cel puţin, pentru a opri pompele sau compresoarele de marfă. 18.10.4.2. Instalaţia de control al preaplinului prevăzut la 13.3 poate fi cuplată la instalaţia ESD pentru a opri funcţionarea pompelor sau compresoarelor de marfă care funcţionează la un moment dat la un nivel ridicat ce este detectat, deoarece această alarmă poate fi declanşată în cazul transferului accidental de marfă de la un tanc la altul. 18.10.5. Verificare înainte de începerea operaţiunilor Instalaţiile cu închidere rapidă şi instalaţiile de alarmă implicate în transferul de marfă trebuie să fie verificate şi încercate înainte de începerea operaţiunilor de manipulare a mărfii. 18.11. Lucru la cald în sistemele de stocare a mărfii sau în apropierea acestor sisteme 18.11.1. Măsuri speciale pentru stingerea incendiului trebuie să fie luate în apropierea tancurilor de marfă şi, în special, a sistemelor de izolare, care pot fi aprinse sau contaminate cu hidrocarburi sau care pot degaja gaze toxice ca un produs de ardere. 18.12. Prevederi suplimentare de exploatare Prevederile suplimentare de exploatare sunt date în următoarele paragrafe ale Codului: 2.2.2, 2.2.5, 2.2.8, 3.8.4, 3.8.5, 5.3.2, 5.3.3.3, 5.7.3, 7.1, 8.2.7, 8.2.8, 8.2.9, 9.2, 9.3, 9.4.4, 12.1.1, 13.1.3, 13.3.6, 13.6.18, 14.3.3, 15.3, 15.6, 16.6.3, 17.4.2, 17.6, 17.7, 17.9, 17.10, 17.11, 17.12, 17.13, 17.14, 17.16, 17.18, 17.19, 17.21, 17.22. CAP. 19 REZUMATUL CERINŢELOR MINIME Note explicative asupra rezumatului cerinţelor minime
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │Denumirea produsului │
│ │trebuie să fie utilizată │
│ │în documentul de │
│ │transport pentru orice │
│ │marfa destinată │
│ │transportului în vrac. │
│Numele │Orice denumire │
│produsului │suplimentară poate fi │
│(coloana a) │inclusă în paranteze după│
│ │denumirea produsului. În │
│ │unele cazuri, denumirea │
│ │produsului nu este │
│ │identică cu denumirea │
│ │indicată în ediţiile │
│ │anterioare ale Codului. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│(coloana b) │Se elimină │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │1: Navăde tip 1G(2.1.2.1)│
│Tip de navă │2: Navă de tip 2G │
│(coloana c) │(2.1.2.2) 3: Navă de tip │
│ │2PG (2.1.2.3) 4: Navă de │
│ │tip 3G (2.1.2.4) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Tanc │ │
│independent │Tanc independent de tip C│
│de tip C │(4.23) │
│prevăzut │ │
│(coloana d) │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Controlul │Inert: Inertizarea (9.4) │
│atmosferei │Uscat: Uscare(17.7) -: │
│tancului │Fără cerinţe speciale │
│(coloana e) │conform Codului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │F: Detectarea vaporilor │
│Detectarea │inflamabili T: Detectarea│
│vaporilor │vaporilor toxici F+T: │
│(coloana f) │Detectarea vaporilor │
│ │inflamabili şi toxici A: │
│ │Asfixiant │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │I: Tip indirect sauînchis│
│ │(13.2.2.1 şi 13.2.2.2) R:│
│Măsurarea │Tip indirect, închis sau │
│nivelului de│cu deschidere limitată │
│presiune │(13.2.2.1, │
│(coloana g) │13.2.2.2,13.2.2.3 şi │
│ │13.2.2.4) C: Tip indirect│
│ │sau închis (13.2.3.1, │
│ │13.2.3.2 şi 13.2.3.3) │
├────────────┼─────────────────────────┤
│(coloana h) │Se elimină │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │Daca se face referire │
│ │specifică la capitolele │
│Prevederi │14 şi/sau 17, aceste │
│speciale │cerinţe trebuie să fie │
│(coloana i) │suplimentare faţă de │
│ │cerinţele din oricare │
│ │altă coloană. │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gaze │Nu sunt gaze toxice şi │
│refrigerante│nici gaze inflamabile │
└────────────┴─────────────────────────┘
Dacă nu se prevede în mod expres altfel, amestecurile gazoase care conţin în total mai puţin de 5% acetilenă pot fi transportate fără a trebui să îndeplinească alte prevederi decât pe acelea prevăzute pentru componentele principale.
┌───────────────┬─┬────┬───────────┬─────────┬──────────┬─────────┬─┬─────────┐
│a │b│c │d │e │f │g │h│i │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │Controlul│ │ │ │ │
│ │ │Tip │Tanc │spaţiului│ │Măsurarea│ │ │
│Numele │ │de │independent│de vapori│Detectarea│nivelului│ │Prevederi│
│produsului │ │navă│de tip C │din │vaporilor │de │ │speciale │
│ │ │ │prevăzut │tancurile│ │presiune │ │ │
│ │ │ │ │de marfă │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│Acetaldehidă │ │2G/ │- │Inert │F+T │C │ │14.3.3.1,│
│ │ │2PG │ │ │ │ │ │17.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.6.1 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │2G/ │ │ │ │ │ │14.4, │
│Amoniac anhidru│ │2PG │- │- │T │C │ │17.2.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.12 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.2.2, │
│Butadienă (toţi│ │2G/ │- │- │F+T │C │ │17.4.2, │
│izomerii) │ │2PG │ │ │ │ │ │17.4.3, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.6, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.8 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Butan (toţi │ │2G/ │- │- │F │R │ │ │
│izomerii) │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Butan/propan, │ │2G/ │- │- │F │R │ │ │
│amestecuri │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Butilenă (toţi │ │2G/ │- │- │F │R │ │ │
│izomerii) │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Dioxid de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carbon │ │3G │- │- │A │R │ │17.21 │
│(puritate mare)│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Dioxid de │ │ │ │ │ │ │ │ │
│carbon (de │ │3G │- │- │A │R │ │17.22 │
│recuperare) │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.4.1, │
│Clor │ │1G │Da │Uscat │T │I │ │17.5, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.7, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.13 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Dimetil eter │ │2G/ │ │ │F+T │C │ │ │
│ │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Etan │ │2G │- │- │F │R │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Clorură de │ │2G/ │- │- │F+T │C │ │ │
│metil │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Etilena │ │2G │- │- │F │R │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.2.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.2, │
│Oxid de etilenă│ │1G │Da │Inert │F+T │C │ │17.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.5, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.6.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.14 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Oxid de etilenă│ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│/oxid de │ │ │ │ │ │ │ │17.3.1, │
│propilenă, │ │ │ │ │ │ │ │17.4.1, │
│amestecuri │ │2G/ │- │Inert │F+T │C │ │17.6.1, │
│(concentraţie │ │2PG │ │ │ │ │ │17.9, │
│maximă de oxid │ │ │ │ │ │ │ │17.10, │
│de etilenă de │ │ │ │ │ │ │ │17.18 │
│30 % (în masă))│ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│Izopren* (toţi │ │2G/ │- │- │F │R │ │17.8, │
│izomerii) │ │2PG │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.1 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Izopren* │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│(parţial │ │2G/ │- │- │F │R │ │17.8, │
│rafinat) │ │2PG │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.1 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│ │ │2G/ │ │ │ │ │ │17.2.4, │
│Isopropilamină*│ │2PG │- │- │F+T │C │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.10, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.15 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Metan (LNG) │ │2G │- │- │F │C │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Metilacetilenă │ │2G/ │ │ │ │ │ │ │
│/ propadienă, │ │2PG │- │- │F │R │ │17.16 │
│amestecuri │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│Bromură de │ │ │ │ │ │ │ │17.2.3, │
│metil │ │1G │Da │- │F+T │C │ │17.3.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.5 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Clor metil │ │2G/ │- │- │F+T │C │ │17.2.3 │
│ │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.2.2, │
│Mărfuri C4 în │ │2G/ │- │- │F+T │C │ │17.4.2, │
│amestec │ │2PG │ │ │ │ │ │17.4.3, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.6, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.20 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.2.1, │
│ │ │2G/ │ │ │ │ │ │17.3.1, │
│Monoetilamina* │ │2PG │- │- │F+T │C │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.10, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.15 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Azot │ │3G │- │- │A │C │ │17.17 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Pentan (toţi │ │2G/ │- │- │F │R │ │17.9, │
│izomerii)* │ │2PG │ │ │ │ │ │17.11 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Pentenă (toţi │ │2G/ │- │- │F │R │ │17.9, │
│izomerii)* │ │2PG │ │ │ │ │ │17.11 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Propan │ │2G/ │- │- │F │R │ │ │
│ │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Propilenă │ │2G/ │- │- │F │R │ │ │
│ │ │2PG │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.1, │
│Oxid de │ │2G/ │ │ │ │ │ │17.4.1, │
│propilenă* │ │2PG │- │Inert │F+T │C │ │17.6.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.10, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.18 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│Gaze │ │3G │- │- │- │R │ │ │
│refrigerante │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.2, │
│Dioxid de sulf │ │1G │Da │Uscat │T │C │ │17.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.5, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.7 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│Clorură de │ │2G/ │ │ │ │ │ │17.2.2, │
│vinil │ │2PG │- │- │F+T │C │ │17.2.3, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.6, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.19 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.2.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.3.1, │
│Vinil etil │ │2G/ │- │Inert │F+T │C │ │17.6.1, │
│eter* │ │2PG │ │ │ │ │ │17.8, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.10, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.2, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.11.3 │
├───────────────┼─┼────┼───────────┼─────────┼──────────┼─────────┼─┼─────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │14.4.2, │
│Clorură de │ │2G/ │ │ │ │ │ │17.2.5, │
│viniliden* │ │2PG │- │Inert │F+T │C │ │17.6.1, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.8, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.9, │
│ │ │ │ │ │ │ │ │17.10 │
└───────────────┴─┴────┴───────────┴─────────┴──────────┴─────────┴─┴─────────┘
* Această marfă este de asemenea prevăzută în Codul IBC.1 FORMULAR PENTRU RAPORTAREA DATELOR PRIVIND PRODUSELE PREVĂZUTE DE CODUL IGC Caracteristici ale produselor propuse pentru transport la bordul navelor prevăzute în Codul IGC 1. IDENTIFICARE PRODUS Denumire produs Denumirea produsului se va utiliza în documentul de transport pentru orice marfă destinată transportului în vrac pe mare. Orice denumire suplimentară poate fi inclusă în paranteze după denumirea produsului. 1.1. Alte denumiri şi numere de identificare Denumire principală tehnică: ................................... Denumire principală chimică: ............................... Formula chimică : ................................... Număr CAS: ................................... Număr EHS: ................................... Număr BMR: ................................... Număr RTECS: ................................. 1.2. Sinonime asociate
┌──────────────────────────────────────┐
│Structură │
├──────────────────────────────┬───────┤
│Nume sinonim │Tip │
├──────────────────────────────┼───────┤
├──────────────────────────────┼───────┤
├──────────────────────────────┼───────┤
└──────────────────────────────┴───────┘
1.3. Compoziţie
┌─────────────────────────────┬──┬─────┐
│Denumire component │% │Tip │
├─────────────────────────────┼──┼─────┤
├─────────────────────────────┼──┼─────┤
├─────────────────────────────┼──┼─────┤
└─────────────────────────────┴──┴─────┘
2. Proprietăţi fizice
┌─────────────┬───────┬─────┬──────────────┬──────────────┬──────────────┐
│Proprietate │Unitate│Cal. │Valoare │Valoare │Referinţă/Obs.│
│ │ │ │inferioară │Superioară │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Greutate │ │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│moleculară │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Densitate la │(kg/mc)│[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│20°C │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Punct de │ │ │ │ │ │
│aprindere │(°C) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│(c.c) │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Punct de │(°C) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│fierbere │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Solubilitate │ │ │ │ │ │
│în apă la │(mg/l) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│20°C │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Presiunea │ │ │ │ │ │
│vaporilor la │(Pa) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│20°C │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Temperatura │ │ │ │ │ │
│de │(°C) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│autoaprindere│ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│Limite de │(% v/v)│[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
│explozie │ │ │ │ │ │
├─────────────┼───────┼─────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│MESG │(mm) │[___]│[____________]│[____________]│[____________]│
└─────────────┴───────┴─────┴──────────────┴──────────────┴──────────────┘
3. Proprietăţi chimice corespunzătoare
┌─────────┬───────┬─────────────────────────────────────────┐
│Reacţie │(0-2) │[____] │
│cu apa │ │ │
├─────────┼───────┼─────────────────────────────────────────┤
│0 = fără │ │ │
│reacţie 1│ │ │
│= reactiv│Detalii│[_______________________________________]│
│2 = │ │ │
│foarte │ │ │
│reactiv │ │ │
├─────────┴───────┴─────────────────────────────────────────┤
│A provocat produsul, prin reacţie cu aerul, vreo reacţie │
│potenţial periculoasă? [____] │
│(Da/Nu) │
├─────────┬───────┬─────────────────────────────────────────┤
│Dacă da, │ │ │
│faceţi │ │[_______________________________________]│
│precizări│ │ │
├─────────┼───────┼─────────────────────────────────────────┤
│Referinţă│ │[_______________________________________]│
├─────────┴───────┴─────────────────────────────────────────┤
│Este necesar un inhibitor sau stabilizator pentru │
│prevenirea unei reacţii potenţial periculoase? [____] │
│(Da/Nu) │
├─────────┬───────┬─────────────────────────────────────────┤
│Dacă da, │ │ │
│faceţi │ │[_______________________________________]│
│precizări│ │ │
├─────────┼───────┼─────────────────────────────────────────┤
│Referinţă│ │[_______________________________________]│
└─────────┴───────┴─────────────────────────────────────────┘
4. Toxicitate la mamifere 4.1. Toxicitate acută
┌────────┬────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│ │ │Cal. │Valoare │Valoare │Specii │Referinţă/ │
│ │ │ │inferioară │superioară │ │Obs. │
├────────┼────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Pe cale │ │ │ │ │ │ │
│orală │LD50│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│
│(mg/kg) │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Pe cale │ │ │ │ │ │ │
│cutanată│LD50│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│
│(mg/kg) │ │ │ │ │ │ │
├────────┼────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Prin │ │ │ │ │ │ │
│inhalare│LD50│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│
│(mg/l/ │ │ │ │ │ │ │
│4h) │ │ │ │ │ │ │
└────────┴────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┘
4.2. Corozivitate şi iritare
┌───────┬───────┬───────────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│ │Unitate│Cal. │Valoare │Valoare │Referinţă/ │
│ │ │ │inferioară │superioară │Obs. │
├───────┼───────┼───────────┼───────────┼───────────┼───────────┤
│Efect │ │ │ │ │ │
│coroziv│(ore) │[_________]│[_________]│[_________]│[_________]│
│cutanat│ │ │ │ │ │
└───────┴───────┴───────────┴───────────┴───────────┴───────────┘
┌─────────┬──────────────┬──────────────────┬──────────────┐
│ │Obs. rezultată│Specii │Referinţă/ │
│ │ │ │Obs. │
├─────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────┤
│Iritarea │ │ │ │
│cutanată │[____________]│[________________]│[____________]│
│(expunere│ │ │ │
│4 ore) │ │ │ │
├─────────┼──────────────┼──────────────────┼──────────────┤
│Iritarea │[____________]│[________________]│[____________]│
│ochilor │ │ │ │
├─────────┴──────────────┴──────────────────┴──────────────┤
│Neiritant, uşor iritant, puţin iritant, moderat iritant, │
│foarte iritant sau coroziv │
└──────────────────────────────────────────────────────────┘
4.3. Sensibilitate
┌─────────────┬──┬──────────┬─────────────────────┐
│ │ │ │Referinţă/Obs. │
├─────────────┼──┼──────────┼─────────────────────┤
│Sensibilitate│Da│ │ │
│respiratorie │/ │[________]│[___________________]│
│(umană) │Nu│ │ │
├─────────────┼──┼──────────┼─────────────────────┤
│Sensibilitate│Da│ │ │
│cutanată │/ │[________]│[___________________]│
│ │Nu│ │ │
└─────────────┴──┴──────────┴─────────────────────┘
4.4. Alte efecte specifice pe termen lung
┌───────────┬──┬──────────┬──────────────────────┐
│ │ │ │Referinţă/Obs. │
├───────────┼──┼──────────┼──────────────────────┤
│ │Da│ │ │
│Cancerigen │/ │[________]│[____________________]│
│ │Nu│ │ │
├───────────┼──┼──────────┼──────────────────────┤
│ │Da│ │ │
│Mutagen │/ │[________]│[____________________]│
│ │Nu│ │ │
├───────────┼──┼──────────┼──────────────────────┤
│Toxic │Da│ │ │
│pentru │/ │[________]│[____________________]│
│reproducere│Nu│ │ │
├───────────┼──┼──────────┼──────────────────────┤
│Alte efecte│Da│ │ │
│pe termen │/ │[________]│[____________________]│
│lung │Nu│ │ │
└───────────┴──┴──────────┴──────────────────────┘
4.5 Alte date specifice referitoare la toxicitatea la mamifere 5. Cerinţe propuse privind transportul
┌─────────┬────────────────────┬───────┐
│Coloana │ │ │
│din Codul│Proprietate │Valoare│
│IGC │ │ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│c │Tip de navă │ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│d │Tanc independent de │ │
│ │tip C prevăzut │ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│ │Controlul spaţiului │ │
│e │de vapori din tancul│ │
│ │de marfă │ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│f │Detectarea vaporilor│ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│g │Măsurarea nivelului │ │
│ │de presiune │ │
├─────────┼────────────────────┼───────┤
│i │Cerinţe speciale │ │
└─────────┴────────────────────┴───────┘
2 MODEL DE CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE CERTIFICAT INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE (Sigiliul oficial) Eliberat în virtutea prevederilor din CODUL INTERNAŢIONAL PENTRU CONSTRUCŢIA ŞI ECHIPAMENTUL NAVELOR PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE, din împuternicirea Guvernului .......... (numele complet al ţării) ................... de către .......... (titlul complet al persoanei competente sau organizaţiei recunoscute de către Administraţie) ........ Caracteristicile navei*1) Nume navă ....................... Număr sau litere distinctive .......... Număr IMO*2) .......... Port de înmatriculare ................ Capacitate marfă (mc) ................ Tipul navei*3) (paragraful 2.1.2 din Cod) ................ Data la care s-a pus chila sau la care nava a fost într-un stadiu similar de construcţie sau, în cazul unei nave transformate, data la care a început transformarea în navă cisternă pentru transportul gazelor ................. Nava corespunde, de asemenea, în întregime următoarelor amendamente la Cod: ................................... Nava este scutită de la aplicarea următoarelor prevederi ale Codului: ................................... SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL CĂ: 1. Nava a fost inspectată în conformitate cu prevederile secţiunii 1.4 a Codului. 2. În urma inspecţiei s-a constatat că construcţia şi echipamentul navei şi starea sa tehnică sunt satisfăcătoare din toate punctele de vedere şi că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului. 3. Au fost utilizate următoarele criterii de proiectare: .1 temperatura aerului ambiant .......... °C*4) .2 temperatura apei ambiante .......... °C*4) .3
┌──────────┬───────────┬────────────┬────────┐
│ │Coeficienţi│ │ │
│Tipul şi │de tensiune│Materiale*5)│MARVS*6)│
│numărul │^*5) │ │ │
│tancului ├──┬──┬──┬──┼────────────┼────────┤
│ │A │B │C │D │ │ │
├──────────┼──┼──┼──┼──┼────────────┼────────┤
├──────────┼──┼──┼──┼──┼────────────┼────────┤
│Tubulaturi│ │ │ │ │ │ │
│de marfă │ │ │ │ │ │ │
└──────────┴──┴──┴──┴──┴────────────┴────────┘
Notă: Numerele tancurilor la care se face referire în această listă corespund acelora din planul tancului semnat şi datat, care figurează la suplimentul 2. .4 Proprietăţile mecanice ale materialului tancurilor de marfă au fost determinate la ......°C*7). 4. Nava poate transporta în vrac următoarele produse, dacă sunt respectate toate regulile de exploatare pertinente ale Codului*8).
┌──────┬───────────────────┬───────────┐
│ │Condiţii de │Temperatura│
│Produs│transport (număr │minimă │
│ │tanc etc.) │ │
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┴───────────────────┴───────────┤
│Continuare în suplimentul 1 pe o foaie│
│suplimentară, semnată şi datată. │
│Numerele tancurilor la care se face │
│referire în această listă corespund │
│acelora din suplimentul 2, planul │
│tancului semnat şi datat. │
└──────────────────────────────────────┘
5. În conformitate cu secţiunea 1.4/paragraful 2.6.2*, prevederile Codului în legătură cu nava au fost modificate în următorul mod: * Se elimină, după caz. .................................. 6. Nava trebuie să fie încărcată: .1 * numai în conformitate cu condiţiile de încărcare care au fost verificate pentru a îndeplini criteriile de stabilitate a navei în stare intactă şi de stabilitate a navei după avarie cu ajutorului unui calculator de bord pentru stabilitate aprobat conform prevederilor de la 2.2.6 din Cod; .2 * în cazul în care s-a acordat o derogare în temeiul prevederilor de la 2.2.7 din Cod şi nu este montat calculatorul de bord pentru stabilitate aprobat conform prevederilor de la 2.2.6 din Cod, atunci încărcarea trebuie să se facă în conformitate cu una dintre următoarele metode aprobate: .i * în conformitate cu condiţiile de încărcare prevăzute în manualul de încărcare aprobat, ştampilat şi datat .......... şi semnat de către un ofiţer responsabil al Administraţiei sau de către o organizaţie recunoscută de către Administraţie; sau .ii * în conformitate cu condiţiile de încărcare verificate de la distanţă cu ajutorul unui mijloc aprobat ..........; sau .iii * în conformitate cu o condiţie de încărcare care aparţine unuia din domeniile aprobate ale condiţiilor definite în manualul de încărcare aprobat indicat la alineatul .i de mai sus; sau .iv * în conformitate cu o condiţie de încărcare verificată care utilizează datele privind limitele KG/GM aprobate, definite în manualul de încărcare aprobat indicat la alineatul .i de mai sus; .3 * în conformitate cu condiţiile de rezistenţă limită la încărcare anexate prezentului certificat. Dacă este necesară încărcarea navei altfel decât în conformitate cu instrucţiunile mai sus menţionate, calculele necesare pentru a se justifica condiţiile de încărcare propuse trebuie să fie comunicate Administraţiei care a eliberat certificatul, care poate autoriza în scris adoptarea condiţiei de încărcare propuse**. ** În loc de a fi inclus în Certificat, acest text poate fi anexat certificatului, dacă este semnat şi ştampilat în mod legal. Prezentul certificat este valabil până la ................ sub rezerva inspecţiilor prevăzute conform secţiunii 1.4 din Cod. Data finalizării inspecţiei pe care se bazează acest Certificat ...........(zz/ll/aaaa)........... Eliberat la .....(Locul eliberării certificatului)......
┌───────────┬──────────────────────────┐
│………….. │……..………………………. │
├───────────┼──────────────────────────┤
│(Data │(Semnătura persoanei │
│eliberării)│oficiale autorizată să │
│ │elibereze certificatul) │
├───────────┴──────────────────────────┤
│(Sigiliul sau ştampila autorităţii, │
│după caz) │
└──────────────────────────────────────┘
Note privind modul de completare a certificatului: *1) Caracteristicile navei pot fi de asemenea introduse orizontal în casete. *2) În conformitate cu Schema privind numărul de identificare OMI al navelor pe care Organizaţia l-a adoptat prin rezoluţia A.600(15). *3) Orice indicaţie trebuie să fie conformă cu toate recomandările pertinente, de exemplu menţiunea "Tip 2G" trebuie să desemneze o navă conformă din toate punctele de vedere cu prevederile Codului. *4) Se vor menţiona temperaturile ambiante prevăzute la 4.19.1.1. *5) Se vor menţiona coeficienţii de siguranţă şi materialele acceptate prevăzute la 4.22.3.1 şi 4.23.3.1 din Cod. *6) Se vor menţiona setările tuturor supapelor de siguranţă la presiune în conformitate cu prevederile de la 4.13.2. *7) Se vor menţiona temperaturile acceptate de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său în sensul aplicării prevederilor de la 4.18.1.3. *8) Trebuie să fie menţionate numai produsele enumerate în lista de la capitolul 19 al Codului sau produsele care au fost evaluate de către Administraţie în conformitate cu prevederile paragrafului 1.1.6.1 sau amestecurile compatibile ale acestor produse care au proprietăţi fizice ce respectă limitele impuse de proiectarea tancurilor de marfă. În ceea ce priveşte ultima categorie de "produse noi", într-un act adiţional la certificat trebuie să fie indicate toate prevederile speciale stipulate cu titlu provizoriu care au fost convenite prin acordul tripartit. ATESTAREA INSPECŢIILOR ANUALE ŞI INTERMEDIARE SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că, în urma unei inspecţii prevăzută la paragraful 1.4.2 din Cod, s-a constatat că nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului: Inspecţia anuală: Semnat: .......... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: .......... Data (zz/ll/aaaa): .......... (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) Inspecţia anuală/intermediară*): *) Se elimină, după caz. Semnat: .................. (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ................. Data (zz/ll/aaaa): ............... (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) Inspecţia anuală/intermediară*): *) Se elimină, după caz. Semnat: ..................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ..................... Data (zz/ll/aaaa): ................ (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) Inspecţia anuală: Semnat: ................ (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ................. Data (zz/ll/aaaa): .................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) INSPECŢIA ANUALĂ/INTERMEDIARĂ ÎN CONFORMITATE CU PREVEDERILE PARAGRAFULUI 1.4.6.8.3 SE CERTIFICĂ PRIN PREZENTUL că, la o inspecţie anuală/intermediară*) în conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.8.3 din Cod, s-a constatat că nava îndeplineşte cerinţele pertinente din Cod. *) Se elimină, după caz. Semnat: ...................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ...................... Data (zz/ll/aaaa): ................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) AVIZ PENTRU PRELUNGIREA CERTIFICATULUI DACĂ ACESTA ESTE VALABIL MAI PUŢIN DE 5 ANI ÎN CAZUL CÂND SE APLICĂ PREVEDERILE PARAGRAFULUI 1.4.6.3 Nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului şi, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.3 din Cod, acest certificat se acceptă ca fiind valabil până la ........... Semnat: ....................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: .............. Data (zz/ll/aaaa): ................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) AVIZ PENTRU PRELUNGIREA CERTIFICATULUI DUPĂ CE S-A EFECTUAT INSPECŢIA DE REÎNNOIRE ŞI ÎN CAZUL CÂND SE APLICĂ PREVEDERILE PARAGRAFULUI 1.4.6.4 Nava corespunde prevederilor pertinente ale Codului şi, în conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.4 din Cod, acest certificat se acceptă ca fiind valabil până la ........... Inspecţia anuală: Semnat: ................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ................... Data (zz/ll/aaaa): ................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) AVIZ PENTRU EXTINDEREA VALABILITĂŢII CERTIFICATULUI PÂNĂ CÂND NAVA VA AJUNGE ÎN PORTUL DE INSPECŢIE SAU PENTRU PERIOADĂ DE GRAŢIE ÎN CAZUL CÂND SE APLICĂ PREVEDERILE PARAGRAFULUI 1.4.6.5 SAU 1.4.6.6 În conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.5/1.4.6.6*) din Cod, acest certificat se acceptă ca fiind valabil până la ........... *) Se elimină, după caz. Semnat: ............... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ................ Data (zz/ll/aaaa): ................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) AVIZ PRIVIND AVANSAREA DATEI DE ANIVERSARE ÎN CAZUL CÂND SE APLICĂ PREVEDERILE PARAGRAFULUI 1.4.6.8 În conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.8 din Cod, noua dată de aniversare este .......... . Semnat: ................. (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: .................... Data (zz/ll/aaaa): .................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) În conformitate cu prevederile paragrafului 1.4.6.8, noua dată de aniversare este ........... Semnat: ...................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate) Locul: ....................... Data (zz/ll/aaaa): .................. (Sigiliul sau ştampila autorităţii, după caz) SUPLIMENT 1 LA CERTIFICATUL INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE Continuarea listei de produse cu acelea prevăzute la paragraful 4 din certificat şi condiţiile lor de transport.
┌──────┬───────────────────┬───────────┐
│ │Condiţii de │Temperatura│
│Produs│transport (număr │minimă │
│ │tanc etc.) │ │
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
├──────┼───────────────────┼───────────┤
└──────┴───────────────────┴───────────┘
┌───────────┬──────────────────────────┐
│Data: │…………………………… │
│……………….. │(Semnătura persoanei │
│(identică │oficiale autorizate să │
│cu aceea │elibereze Certificatul şi/│
│din │sau sigiliul autorităţii │
│certificat)│emitente) │
└───────────┴──────────────────────────┘
SUPLIMENTUL 2 LA CERTIFICATUL INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE PLANUL TANCULUI (specimen) Numele navei Numărul sau literele distinctive: (a se vedea imaginea asociată)
┌────────────┬─────────────────────────┐
│Data: │……………………………….. │
│……………………… │(Semnătura persoanei │
│(zz/ll/aaaa)│oficiale autorizate să │
│(identică cu│elibereze Certificatul şi│
│aceea din │/sau sigiliul autorităţii│
│certificat) │emitente) │
└────────────┴─────────────────────────┘
3 EXEMPLU DE ACT ADIŢIONAL LA CERTIFICATUL INTERNAŢIONAL DE CONFORMITATE PENTRU TRANSPORTUL ÎN VRAC AL GAZELOR LICHEFIATE
┌─────────────────────────────┬─────────────────┐
│Act adiţional la Certificatul│Eliberat la: zz/ │
│Nr . . . . . . . . . . : │ll/aaaa │
├─────────────────────────────┴─────────────────┤
│Eliberat în conformitate cu Codul internaţional│
│pentru construcţia şi echipamentul navelor │
│pentru transportul în vrac al gazelor │
│lichefiate, aşa cum a fost amendat, din │
│împuternicirea Guvernului din: │
│……………………………………………….. │
├────┬───────────┬─────┬─────────────┬─────┬────┤
│ │Număr sau │ │ │Volum│Tip │
│Nume│litere │Număr│Port de │de │de │
│navă│distinctive│OMI │înmatriculare│marfă│navă│
│ │ │ │ │(mc) │ │
├────┼───────────┼─────┼─────────────┼─────┼────┤
└────┴───────────┴─────┴─────────────┴─────┴────┘
PRIN PREZENTUL SE CERTIFICĂ următoarele: Nava îndeplineşte toate cerinţele privind transportul în vrac al următorului produs sau următoarelor produse cu condiţia ca toate prevederile de exploatare pertinente din Cod să fie respectate.
┌──────┬─────────────┬───────────┬─────┐
│ │Condiţii de │ │ │
│Produs│transport │Temperatura│MARVS│
│ │(numere tanc │minimă │ │
│ │etc.) │ │ │
├──────┼─────────────┼───────────┼─────┤
├──────┼─────────────┼───────────┼─────┤
├──────┼─────────────┼───────────┼─────┤
└──────┴─────────────┴───────────┴─────┘
Transportul acestui produs este autorizat între următoarele ţări: Eliberarea acestui Act adiţional se bazează pe documentul: ..................... Acordul Tripartit pentru acest produs este valabil până la: (zz/ll/aaaa) ................ Acest Act adiţional va rămâne în vigoare până la: (zz/ll/aaaa) ................... Locul şi data eliberării: (zz/ll/aaaa) ................. Semnat: ..................... (Semnătura persoanei oficiale autorizate)4 MATERIALE NEMETALICE 1. Generalităţi 1.1. Recomandările indicate în acest apendice sunt date suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la 4.19, aplicându-se materialelor nemetalice. 1.2. Fabricarea, încercarea, inspectarea şi documentarea materialelor nemetalice vor respecta, în principiu, normele recunoscute şi cerinţele specifice din acest Cod, după caz. 1.3. La selectarea unui material nemetalic, proiectantul trebuie să se asigure că acesta are proprietăţi adecvate pentru analiza şi specificarea cerinţelor privind sistemul de stocare a mărfii. Un material poate fi selectat pentru a îndeplini una sau mai multe cerinţe. 1.4. O gamă largă de materiale nemetalice poate fi luată în considerare. Prin urmare, următoarea secţiune privind criteriile de selecţie a materialelor nu poate include toate cazurile posibile şi va fi considerată drept recomandare. 2. Criterii pentru alegerea materialelor 2.1. Materialele nemetalice pot fi selectate pentru utilizarea în diferite părţi ale sistemelor de stocare a mărfii de la bordul navelor cisternă pentru transportul gazelor lichefiate, luând în considerare următoarele proprietăţi principale: .1 izolare - capacitatea de a limita fluxul de căldură; .2 capacitate portantă - capacitatea de a contribui la rezistenţa sistemului de stocare; .3 etanşeitate - capacitatea de a oferi bariere etanşe la lichide şi vapori; .4 asamblare - capacitatea de a fi asamblate (de exemplu prin joncţiune, sudură sau fixare prin lipire). 2.2. Consideraţii suplimentare se pot face în funcţie de proiectarea sistemului specific. 3. Proprietăţile materialelor 3.1. Elasticitatea materialului izolant este capacitatea unui material izolant de a fi îndoit sau modelat cu uşurinţă fără deteriorare sau rupere. 3.2. Materialul izolant de umplere este un solid omogen care se prezintă, în general, sub formă de particule fine, cum ar fi pulbere sau granule, de obicei pentru a umple golurile într-un spaţiu inaccesibil în scopul realizării unei izolări eficiente. 3.3. Un nanomaterial este un material cu proprietăţi care decurg din structura sa microscopică specială. 3.4. Materialul celular este un material tip fagure, cu celule care sunt deschise sau închise, sau ambele tipuri, şi care sunt distribuite de-a lungul masei sale. 3.5. Materialul adeziv este un produs care asigură îmbinarea sau fixarea a două suprafeţe adiacente prin lipire. 3.6. Alte materiale sunt materialele ale căror caracteristici nu sunt descrise în această secţiune a Codului şi care vor fi identificate şi enumerate. Încercările relevante utilizate pentru a evalua conformitatea materialului destinat utilizării în sistemul de stocare a mărfii trebuie să fie stabilite şi însoţite de documente. 4. Selectarea materialelor şi cerinţe privind încercarea 4.1. Specificaţii privind materialul 4.1.1. După selectarea iniţială a materialului, încercările trebuie să fie efectuate pentru a demonstra că materialul este adecvat pentru utilizarea prevăzută. 4.1.2. Materialul utilizat trebuie să fie identificat în mod clar şi încercările relevante trebuie să fie documentate în mod corespunzător. 4.1.3. Materialele trebuie să fie selectate în funcţie de utilizarea căreia îi sunt destinate. Acestea trebuie: .1 să fie compatibile cu toate produsele care pot fi transportate; .2 să nu fie contaminate de vreo marfă şi nici să nu reacţioneze cu ele; .3 să nu aibă vreo caracteristică sau proprietate modificată de către marfă; şi .4 să poată rezista şocurilor termice produse în domeniul temperaturii de serviciu. 4.2. Încercarea materialului Încercările necesare pentru un anumit material se bazează pe o analiză de proiectare, pe specificaţiile şi destinaţia acestuia. Lista încercărilor este dată mai jos ca un exemplu. Toate încercările suplimentare necesare, de exemplu în ceea ce priveşte alunecarea, izolarea fonică şi izolarea galvanică, trebuie să fie identificate în mod clar şi documentate. Materiale selectate în conformitate cu prevederile de la 4.1 din prezentul apendice trebuie să fie, de asemenea, încercate în conformitate cu următorul tabel:
┌───────────┬────────┬─────────┬───────────┬────────┐
│Funcţie │Izolaţie│Structura│Etanşeitate│Îmbinare│
│ │ │portantă │ │ │
├───────────┼────────┼─────────┼───────────┼────────┤
│Încercări │ │x │ │x │
│mecanice │ │ │ │ │
├───────────┼────────┼─────────┼───────────┼────────┤
│Încercări │ │ │ │ │
│de │ │ │x │ │
│etanşeitate│ │ │ │ │
├───────────┼────────┼─────────┼───────────┼────────┤
│Încercări │x │ │ │ │
│termice │ │ │ │ │
└───────────┴────────┴─────────┴───────────┴────────┘
Încercările la şoc termic trebuie să fie supuse materialului şi/sau ansamblul la cel mai mare grad de temperatură la care materialul va fi supus în exploatare. 4.2.1. Proprietăţi inerente ale materialelor 4.2.1.1. Indiferent de proprietăţile inerente şi destinaţia lor, toate materialele selectate nu vor avea un impact negativ cu privire la utilizarea prevăzută: 4.2.1.2. Pentru toate materialele selectate trebuie să fie evaluate următoarele proprietăţi; .1 densitate; exemplu norma ISO 845; şi .2 coeficient de dilatare termică liniară (LCTE); exemplu norma ISO 11359 considerat pe cel mai extins domeniu de temperatură de serviciu specifică. Totuşi, în cazul materialelor izolante de umplere, trebuie să fie evaluat coeficientul de dilatare termică volumetrică (VCTE) deoarece acesta este mai relevant. 4.2.1.3. Indiferent de proprietăţile inerente şi destinaţia lor, toate materialele selectate trebuie să fie încercate în domeniul de temperaturi de serviciu de calcul începând de la 5°C sub valoarea minimă a temperaturii de calcul, dar fără a depăşi -196°C. 4.2.1.4. Fiecare încercare de evaluare a proprietăţii trebuie să fie efectuată în conformitate cu normele recunoscute. În absenţa unor astfel de norme, metoda de încercare propusă va fi o descriere complet detaliată şi prezentată Administraţiei pentru acceptare. Prelevarea eşantioanelor va fi suficientă pentru a se asigura o reprezentare reală a proprietăţilor materialului selectat. 4.2.2. Încercări mecanice 4.2.2.1. Încercările mecanice trebuie să fie efectuate în conformitate cu următorul tabel:
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Încercări mecanice│Capacitatea │
│ │portantă │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │ISO 527 │
│La tracţiune │ISO 1421 │
│ │ISO 3346 │
│ │ISO 1926 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │ISO 4587 │
│La forfecare │ISO 3347 │
│ │ISO 1922 │
│ │ISO 6237 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│ │ISO 604 │
│La comprimare │ISO 844 │
│ │ISO 3132 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│La încovoiere │ISO 3133 │
│ │ISO 14679 │
├──────────────────┼───────────────────┤
│La infiltrare │ISO 7850 │
└──────────────────┴───────────────────┘
4.2.2.2. Dacă funcţia selectată a unui material se bazează pe anumite proprietăţi, cum ar fi rezistenţa de rupere la tracţiune, rezistenţa la comprimare şi forfecare, elasticitate, modul de rezistenţă sau alungire, aceste proprietăţi trebuie să fie supuse încercării conform unei norme recunoscute. Dacă proprietăţile necesare sunt evaluate prin simulare numerică conform unei legi de înaltă performanţă, încercarea se va desfăşura conform cerinţelor Administraţiei. 4.2.2.3. Infiltrarea poate fi cauzată de eforturi prelungite, de exemplu presiunea mărfii sau sarcinile portante. Încercarea la infiltrare trebuie să fie efectuată pe baza eforturilor prevăzute a se exercita asupra sistemului de stocare a mărfii pe durata sa de viaţă. 4.2.3. Încercări de etanşeitate 4.2.3.1. Cerinţa de etanşeitate pentru material se referă la funcţionalitatea sa în exploatare. 4.2.3.2. Încercările de etanşeitate se vor efectua pentru a indica permeabilitatea materialului în configuraţia corespunzătoare aplicaţiei date (de exemplu grosime şi tensiune) utilizând lichidul ce va fi reţinut (de exemplu marfă, apă, vapori sau urme de gaze). 4.2.3.3. Încercările de etanşeitate trebuie să fie pe baza încercărilor indicate ca exemplu în tabelul de mai jos.
┌──────────────────────────┬───────────┐
│Încercări de etanşeitate │Etanşeitate│
├──────────────────────────┼───────────┤
│ │ISO 15106 │
│Porozitate/Permeabilitate │ISO 2528 │
│ │ISO 2782 │
└──────────────────────────┴───────────┘
4.2.4. Încercări privind conductivitatea termică 4.2.4.1. Încercările privind conductivitatea termică trebuie să fie reprezentative pentru ciclul de viaţă al materialului de izolaţie astfel încât proprietăţile sale să poată fi evaluate pe durata de viaţă a sistemului de stocare a mărfii. În cazul în care aceste proprietăţi se pot deteriora în timp, materialul va îmbătrâni, în cel mai bun caz posibil, într-un mediu corespunzător ciclului său de viaţă ca de exemplu temperatură de serviciu, lumină, presiune şi instalare (de exemplu, ambalare, pungi, cutii etc.). 4.2.4.2. Cerinţele pentru valoarea absolută şi intervalul acceptabil de valori ale conductivităţii termice şi a capacităţii calorice trebuie să fie alese luând în considerare efectul asupra eficienţei exploatării sistemului de stocare a mărfii. O atenţie specială trebuie să fie acordată de asemenea dimensionării sistemului asociat de manipulare a mărfii şi componentelor, cum ar fi supapele de siguranţă pentru presiune în plus faţă de dispozitivul de retur al vaporilor şi echipamentele de manipulare. 4.2.4.3. Încercări fizice trebuie să fie pe baza încercărilor indicate ca exemple în următorul tabel:
┌───────────────────────────┬──────────┐
│Încercări termice │Izolaţie │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Conductivitate termică │ISO 8301 │
│ │ISO 8302 │
├───────────────────────────┼──────────┤
│Capacitate calorică │x │
└───────────────────────────┴──────────┘
4.2.5. Încercări fizice 4.2.5.1. În plus faţă de cerinţele de la 4.19.2.3 şi 4.19.3.2, următorul tabel furnizează recomandări şi informaţii cu privire la încercările fizice suplimentare care pot fi luate în considerare.
┌─────────────┬─────────────┬────────┬────────────┬────────┬────────┐
│ │Elasticitatea│Material│ │ │ │
│Încercări │materialului │izolant │Nanomaterial│Material│Material│
│fizice │izolant │de │ │celular │adeziv │
│ │ │umplere │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Granulometrie│ │x │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Procent de │ │ │ │ │ │
│celule │ │ │ │ISO 4590│ │
│închise │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Absorbţie/ │ISO 12571 │x │ │ISO 2896│ │
│Dezabsorbţie │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────┤x ├────────┼────────┤
│Vâscozitate │ │ │ │ │ISO 2555│
│ │ │ │ │ │ISO 2431│
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Timp liber │ │ │ │ │ISO │
│ │ │ │ │ │10364 │
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Proprietăţi │ │ │ │ │x │
│tixotropice │ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────────┼────────┼────────────┼────────┼────────┤
│Duritate │ │ │ │ │ISO 868 │
└─────────────┴─────────────┴────────┴────────────┴────────┴────────┘
4.2.5.2. Cerinţele pentru separarea materialului izolant de umplere trebuie să fie selectate luând în considerare efectele adverse posibile asupra proprietăţilor materialului (densitate, conductivitate termică) atunci când este supus variaţiilor de mediu, cum ar fi ciclicitate termică şi vibraţii. 4.2.5.3. Cerinţele privind materialele cu o structură celulară închisă trebuie să fie pe baza impactului potenţial al acestora asupra fluxului de gaz şi pe capacitatea tampon în timpul fazelor tranzitorii de căldură. 4.2.5.4. În mod similar, absorbţia şi cerinţele privind absorbţia trebuie să ia în considerare potenţialul efect negativ pe care tamponul necontrolat de lichid sau gaz îl poate avea asupra sistemului de stocare. 5. Asigurarea calităţii şi controlul calităţii (QA/QC) 5.1. Generalităţi 5.1.1. Odată ce un material a fost ales, după ce a fost supus încercărilor conform prevederilor din secţiunea 4 a acestui apendice, trebuie să fie aplicat un program detaliat privind asigurarea/controlul calităţii (QA/QC), pentru a se asigura asupra conformităţii continue a materialului în timpul instalării şi exploatării. Acest program trebuie să ia în considerare materialul prevăzut în manualul calităţii (QM) corespunzător producătorului şi apoi trebuie să fie urmărit pe durata construcţiei sistemului de stocare a mărfii. 5.1.2. Programul privind asigurarea/controlul calităţii (QA/QC) trebuie să includă metoda de fabricaţie, depozitare, manipulare şi măsurile preventive de protecţie împotriva expunerii unui material la efecte dăunătoare. Acestea pot include, de exemplu, efectul luminii solare asupra unor materiale izolante sau contaminarea suprafeţelor materialelor prin contact cu produse personale, cum ar fi creme de mâini. În programul QA/QC trebuie să fie indicate metodele de prelevare a eşantioanelor şi frecvenţa de încercare pentru a se asigura conformitatea continuă a materialului selectat pe durata fabricării sale şi la montare. 5.1.3. În cazul producerii unei pulberi sau granule de izolaţie, trebuie să fie luate măsuri pentru a preveni compactarea materialului datorită vibraţiilor. 5.2. Programul QA/QC în timpul fabricării componentelor Programul QA/QC cu privire la fabricarea componentelor trebuie să includă cel puţin următoarele elemente, dar fără a se limita la acestea. 5.2.1. Identificarea componentelor 5.2.1.1. Pentru fiecare material, producătorul trebuie să implementeze un sistem de marcaj pentru a identifica în mod clar lotul de producţie. Sistemul de marcaj nu trebuie să interacţioneze în niciun fel cu proprietăţile produsului. 5.2.1.2. Sistemul de marcaj trebuie să asigure trasabilitatea completă a componentei şi trebuie să indice: .1 data fabricaţiei şi posibila data de expirare; .2 referinţe privind fabricantul; .3 specificaţia de referinţă; .4 comanda de referinţă; şi .5 dacă este necesar, parametrii de mediu ce trebuie să fie menţinuţi pe durata transportului şi stocării. 5.2.2. Prelevarea eşantioanelor de producţie şi metoda de audit 5.2.2.1. Este necesar să se preleveze eşantioane în mod regulat în timpul producţiei pentru a se asigura calitatea şi conformitatea continuă a materialului selectat. 5.2.2.2. Frecvenţa, metoda şi încercările ce urmează a fi aplicate trebuie să fie definite în programul QA/QC; de exemplu aceste încercări trebuie să includă, de obicei, între altele, materii prime, parametrii de proces şi verificări de componente. 5.2.2.3. Parametrii de proces şi rezultatele încercărilor privind controlul calităţii (QC) producţiei trebuie să fie în strictă concordanţă cu prevederile din manualul calităţii (QM) pentru materialul selectat. 5.2.2.4. Obiectivul metodei de audit, aşa cum este descris în QM, este de a controla repetabilitatea procesului şi eficacitatea programului QA/QC. 5.2.2.5. În timpul auditului, auditorii trebuie să aibă acces liber la toate zonele de producţie şi zonele de control al calităţii. Rezultatele auditului trebuie să fie în conformitate cu valorile şi toleranţele indicate în QM corespunzător. 6. Cerinţe privind fixarea prin lipire şi îmbinarea şi efectuarea încercărilor 6.1. Acceptabilitatea procedurii de fixare prin lipire 6.1.1. Specificaţiile şi acceptabilitatea procedurii de fixare prin lipire trebuie să fie verificate conform normelor recunoscute. 6.1.2. Procedurile de fixare prin lipire trebuie să fie complet documentate înainte de începerea activităţii pentru a se asigura că proprietăţile de fixare prin lipire sunt acceptabile. 6.1.3. Următorii parametrii trebuie să fie luaţi în considerare atunci când se elaborează o specificaţie a procedurii de fixare prin lipire: .1 pregătirea suprafeţelor; .2 stocarea materialelor şi manipularea înainte de instalare; .3 durata aplicării; .4 timp de deschidere; .5 procente de amestec, cantitate depusă; .6 parametrii de mediu (temperatură, umiditate); şi .7 presiune, temperatură şi timp de uscare. 6.1.4. Pot fi incluse cerinţe suplimentare, dacă este necesar, pentru a se asigura obţinerea rezultatelor acceptabile. 6.1.5. Specificaţia procedurilor de fixare prin lipire trebuie să fie validată printr-un program corespunzător de încercare privind acceptabilitatea procedurilor. 6.2. Calificarea personalului 6.2.1. Personalul implicat în procesul de asamblare trebuie să fie instruit şi calificat conform normelor recunoscute. 6.2.2. Verificări regulate trebuie să fie efectuate pentru a se asigura că persoanele care participă la operaţiuni de fixare prin lipire urmează procedurile stabilite în scopul asigurării unei calităţi constante a fixării. 7. Încercări şi verificări efectuate la fixarea prin lipire 7.1. Examinarea nedistructivă Pe durata producţiei, eşantioane reprezentative trebuie să fie prelevate şi examinate pentru a se asigura că acestea corespund nivelului cerut de rezistenţă conform proiectării. 7.2. Încercarea nedistructivă 7.2.1. Pe durata producţiei, examinările care nu compromit integritatea fixării trebuie să fie efectuate cu ajutorul unor tehnici corespunzătoare, astfel: .1 examinare vizuală; .2 detectarea defectelor interne (de exemplu examinare acustică, încercări cu ultrasunete sau încercări la forfecare); şi .3 verificarea etanşeităţii locale. 7.2.2. Dacă fixările prin lipire trebuie să asigure etanşeitatea, ca parte a funcţiei lor de proiectare, o verificare a etanşeităţii globale a sistemului de stocare a mărfii se va efectua la terminarea instalării în conformitate cu programul proiectantului şi programul QA/QC. 7.2.3. Normele QA/QC trebuie să includă norme de acceptare cu privire la etanşeitatea componentelor fixate prin lipire în timpul construcţiei şi pe durata ciclului de viaţă a sistemului de stocare a mărfii.5 NORMĂ PENTRU UTILIZAREA METODELOR DE CALCUL A CONDIŢIILOR LIMITĂ DE REZISTENŢĂ ÎN CAZUL PROIECTĂRII SISTEMELOR DE STOCARE A MĂRFII CU CONFIGURAŢIE NOUĂ 1. Generalităţi 1.1. Scopul acestei norme este de a defini metodele şi parametrii de proiectare corespunzători pentru calculul condiţiilor limită de rezistenţă în cazul proiectării sistemelor de stocare a mărfii cu o configuraţie nouă în conformitate cu secţiunea 4.27 din acest Cod. 1.2. Proiectarea condiţiilor limită de rezistenţă este o abordare sistematică de evaluare, în care fiecare element al structurii este evaluat în legătură cu modurile de avarie ce pot fi întâlnite în situaţiile de proiectare prevăzute la 4.3.4 din acest Cod. O condiţie de rezistenţă limită poate fi definită ca o situaţie dincolo de care structura sau partea dintr-o structură nu mai îndeplineşte cerinţele. 1.3. Condiţiile limită de rezistenţă se împart în următoarele trei categorii: .1 Condiţii limită de rezistenţă ultimă (ULS), care corespund capacităţii portante maxime sau, în unele cazuri, solicitării, deformării sau instabilităţii maxime a structurii care rezultă în urma flambajului şi colapsului plastic în condiţii intacte; .2 Condiţii limită de rezistenţă privind comportamentul la oboseală (FLS), care corespund degradării datorită efectului încărcării ciclice; şi .3 Condiţii limită de rezistenţă accidentală (ALS) care sunt legate de capacitatea unei structuri de a rezista în situaţii accidentale. 1.4. Trebuie să se respecte prevederile din Partea A până la Partea D din capitolul 4 a acestui Cod, care sunt aplicabile în baza conceptului privind sistemul de stocare a mărfii. 2. Model de calcul 2.1. Modelul de calcul din prezenta normă se bazează pe principiile de calcul ale coeficienţilor de sarcină şi de rezistenţă. Principiul fundamental al acestui model îl constituie verificarea că efectele sarcinii de calcul L(d) nu depăşesc rezistenţele de calcul R(d), indiferent de modurile de avarie şi de scenariu: L(d) ≤ R(d) O sarcină de calcul F(dk) se obţine prin înmulţirea sarcinii caracteristice cu coeficientul de sarcină corespunzător pentru categoria de sarcină considerată: F(dk) = gammaf ● F(k) unde: gammaf este coeficientul de sarcină; şi F(k) este sarcina caracteristică conform prevederilor din părţile B şi C din capitolul 4 din acest Cod. Efectul sarcinii de calcul L(d) (de exemplu tensiuni, deformări, deplasamente sau vibraţii) este cel mai defavorabil efect al sarcinii combinate care rezultă din sarcinile de calcul şi poate fi exprimat prin următoarea formulă: L(d) = q[F(d1),F(d2), ..., F(dN),] unde q se referă la relaţia funcţională dintre sarcina şi efectul de sarcină determinată prin analize ale structurii. Rezistenţa de calcul R(d) este determinată după cum urmează: R(d) = R(k)/ gamma(R) ● gamma(C) unde: R(k) este rezistenţa caracteristică; în cazul materialelor prevăzute în Capitolul 6 din acest Cod, se poate indica, dar fără a se limita la acestea, limita de curgere minimă specificată, rezistenţa de rupere la tracţiune minimă specificată, rezistenţa plastică a secţiunilor transversale, precum şi rezistenţa ultimă la flambaj; gamma(R) este coeficientul de rezistenţă definit ca gamma(R) = gamma(m) ● gamma(s); gamma(m) este coeficientul de rezistenţă parţial care ia în considerare distribuţia probabilistică a proprietăţilor materiale (coeficient de material); gamma(s) este coeficientul de rezistenţă parţial care ia în considerare incertitudinile privind capacitatea structurii, cum ar fi calitatea construcţiei şi metoda utilizată pentru a evalua această capacitate, inclusiv gradul de acurateţe al analizei; şi; gamma(C) este coeficientului de clasă de impact, care corespunde impactului potenţial de avarie în ceea ce priveşte degajarea de marfă şi posibila vătămare umană. 2.2. Proiectarea sistemului de stocare a mărfii trebuie să ia în considerare posibilul impact al avariei. Clasele de impact sunt definite în Tabelul 1 pentru a specifica impactul avariei atunci când modul de avarie este legat de condiţia de rezistenţă limită ultimă, condiţia de rezistenţă limită privind comportamentul la oboseală şi condiţia de rezistenţă limită datorată accidentelor. Tabelul 1: Clase de impact
┌──────────┬───────────────────────────┐
│Clasa de │Definiţie │
│impact │ │
├──────────┼───────────────────────────┤
│Inferioară│Avaria implică degajare │
│ │minoră de marfă │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Avaria implică degajare de │
│Medie │marfă şi posibila vătămare │
│ │umană │
├──────────┼───────────────────────────┤
│ │Avaria implică degajare │
│Superioară│importantă de marfă şi │
│ │potenţial ridicat de │
│ │vătămare umană/fatalitate │
└──────────┴───────────────────────────┘
3. Analize necesare 3.1. Analizele tridimensionale trebuie să fie efectuate prin metoda elementelor finite pe un model integrat de tanc şi de corp al navei, împreună cu suporţii de susţinere şi ancorare, după caz. Toate modurile de avarie trebuie să fie identificate pentru a evita avariile neaşteptate. Analize hidrodinamice trebuie să fie efectuate pentru a determina acceleraţiile şi mişcările specifice navei în valuri neregulate, şi răspunsul navei şi al sistemelor sale de stocare a mărfii faţă de aceste forţe şi mişcări. 3.2. Analizele stabilităţii la flambaj a tancurilor de marfă supuse presiunii externe şi altor sarcini care produc tensiuni de compresiune trebuie să fie efectuate în conformitate cu normele recunoscute. Metoda trebuie să ţină seama în mod corespunzător de diferenţa dintre tensiunile teoretice şi tensiunile reale de flambaj care rezultă din abaterile de aliniere a suprafeţelor, deoarece acestea nu sunt drepte sau plate, din ovalitate şi din devierea de la forma circulară pe o anumită lungime de arc sau coardă, după caz. 3.3. Analiza comportamentului la oboseală şi la propagarea fisurilor trebuie să fie efectuată în conformitate cu prevederile de la 5.1 din această normă. 4. Condiţia de rezistenţă limită ultimă 4.1. Rezistenţa structurii poate fi stabilită prin încercări sau analize complete care să ţină seama de proprietăţile elastice şi plastice ale materialelor. Limitele de siguranţă trebuie să fie adoptate pentru rezistenţa ultimă prin coeficienţi parţiali de siguranţă care să ia în calcul contribuţia de natură stocastică (întâmplătoare) a sarcinilor şi rezistenţei (sarcini dinamice, sarcini datorate presiunii, sarcini gravitaţionale, rezistenţa materialului şi capacităţi de flambaj). 4.2. Combinaţii corespunzătoare de sarcini permanente, sarcini de exploatare şi sarcini de mediu, inclusiv sarcini datorate mişcării lichidelor trebuie să fie luate în considerare în cadrul analizei. Cel puţin două combinaţii de sarcini cu coeficienţi parţiali de încărcare, conform tabelului 2, trebuie să fie utilizate pentru evaluarea condiţiilor de rezistenţă limită ultimă. Tabelul 2: Coeficienţi parţiali de încărcare
┌──────────┬──────────┬──────────┬───────┐
│Combinaţie│Sarcini │Sarcini de│Sarcini│
│de sarcini│permanente│exploatare│de │
│ │ │ │mediu │
├──────────┼──────────┼──────────┼───────┤
│'a' │1,1 │1,1 │0,7 │
│'b' │1,0 │1,0 │1,3 │
└──────────┴──────────┴──────────┴───────┘
Coeficienţii de sarcină corespunzători sarcinilor permanente şi sarcinilor de exploatare din combinaţia de sarcini "a" sunt relevanţi pentru sarcinile specifice şi/sau sarcinile în mod normal controlate, aplicabile sistemelor de stocare a mărfii, cum ar fi presiunea vaporilor, greutatea mărfii, greutatea sistemului însuşi etc. Coeficienţi de sarcină mai mari pot fi relevanţi pentru sarcinile permanente şi sarcinile de exploatare în cazul în care variabilitatea inerentă şi/sau incertitudinile inerente din modelele de predicţie sunt mai mari. 4.3. În cazul sarcinilor datorate mişcării lichidelor, în funcţie de fiabilitatea metodei de evaluare, un coeficient de încărcare mai mare poate fi cerut de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 4.4. În cazurile în care se consideră că avaria la structura sistemului de stocare a mărfii implică un risc ridicat de vătămare umană şi degajare importantă de marfă, coeficientul de clasă de impact trebuie să fie luat ca gamma(C) = 1,2. Această valoare poate fi redusă dacă se justifică prin analiza de risc şi conform aprobării de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. Analiza de risc trebuie să ţină seama de factori care includ, dar fără a se limita la aceasta, existenţa unei bariere secundare parţiale sau complete pentru a proteja structura corpului navei împotriva scurgerilor şi a riscurilor de nivel scăzut asociate încărcăturii respective. În schimb, valorile mai mari pot fi stabilite de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său, de exemplu pentru nave care transportă marfă la presiune mai mare sau mai periculoasă. În toate cazurile, coeficientul de clasă de impact nu trebuie să fie mai mic de 1,0. 4.5. Coeficienţii de sarcină şi de rezistenţă utilizaţi trebuie să fie astfel încât nivelul de siguranţă să fie echivalent cu acela al sistemelor de stocare a mărfii conform secţiunilor 4.21 până la 4.26 din acest Cod. Acest lucru se poate realiza prin sortarea coeficienţilor în baza modelelor pozitive cunoscute. 4.6. Coeficientul de material gamma(m) trebuie să reflecte, în general, distribuţia statistică a proprietăţilor mecanice ale materialului şi trebuie să fie interpretat în legătură cu proprietăţile mecanice caracteristice specificate. Pentru materialele definite în capitolul 6 din acest Cod, coeficientul de material gamma(m) poate fi considerat egal cu: 1,1 atunci când proprietăţile mecanice caracteristice specificate de către organizaţia recunoscută reprezintă în general cuantile mai mici de 2,5% în distribuţia statistică a proprietăţilor mecanice; sau 1,0 atunci când proprietăţile mecanice caracteristice specificate de către organizaţia recunoscută reprezintă o cuantilă suficient de mică astfel încât probabilitatea proprietăţilor mecanice inferioare acelora specificate să fie extrem de redusă şi să poată fi neglijată. 4.7. Coeficienţii de rezistenţă parţiali gamma(si) trebuie să fie, în general, stabiliţi pe baza incertitudinilor privind capacitatea structurii ţinând seama de toleranţele de construcţie, calitatea construcţiei, precizia metodei de analiză aplicată etc. 4.7.1. În cazul proiectării împotriva deformării plastice excesive utilizând criteriile condiţiilor de rezistenţă limită indicate la paragraful 4.8 din această normă, coeficienţii de rezistenţă parţiali gamma(si) trebuie să fie consideraţi egali cu: (a se vedea imaginea asociată) Coeficienţii A, B, C şi D sunt definiţi în secţiunea 4.22.3.1 din acest Cod. R(m) şi R(e) sunt definiţi în secţiunea 4.18.1.3 din acest Cod. Coeficienţii de rezistenţă parţiali indicaţi mai sus rezultă dintr-o sortare efectuată pe tancuri independente de tip B convenţionale. 4.8. Proiectarea împotriva deformării plastice excesive 4.8.1. Criteriile de acceptare a tensiunilor indicate mai jos se referă la analizele tensiunilor elastice. 4.8.2. Elementele din sistemele de stocare a mărfii în care sarcinile sunt purtate, în principal, datorită răspunsului membranei în cadrul structurii, trebuie să îndeplinească următoarele criterii ale condiţiei de rezistenţă limită: sigma(m) ≤ f sigma(L) ≤ 1.5 f sigma(b) ≤ 1.5 F sigma(L) + sigma(b) ≤ 1.5 F sigma(m) + sigma(b) ≤ 1.5 F sigma(m) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3.0 F sigma(L) + sigma(b) + sigma(g) ≤ 3.0 F unde: sigma(m) = tensiune primară generală echivalentă de membrană; sigma(L) = tensiune primară locală echivalentă de membrană; sigma(b) = tensiune primară echivalentă la încovoiere; sigma(g) = tensiune secundară echivalentă; (a se vedea imaginea asociată) Cu privire la tensiunile sigma(m), sigma(L), sigma(b) şi sigma(g), a se vedea definiţia categoriilor de tensiuni din secţiunea 4.28.3 din acest Cod.
┌──────────────────────────────────────┐
│Notă de recomandare: Suma tensiunilor │
│indicate mai sus trebuie să fie făcută│
│din adunarea fiecărei componente a │
│tensiunii (σx, σy, σxy), iar apoi se │
│calculează tensiunea echivalentă pe │
│baza componentelor tensiunii obţinute,│
│aşa cum se indică mai jos: │
└──────────────────────────────────────┘
(a se vedea imaginea asociată) 4.8.3. Părţi ale sistemelor de stocare a mărfii în cazul în care sarcinile sunt în principal preluate prin încovoierea grinzilor, elementelor de rigidizare şi tablelor, trebuie să îndeplinească următoarele criterii ale condiţiei de rezistenţă limită: sigma(ms) + sigma(bp) ≤ 1.25 F (A se vedea notele 1, 2) sigma(ms) + sigma(bp) + sigma(bs) ≤ 1.25 F (A se vedea nota 2) sigma(ms) + sigma(bp) + sigma(bs) + sigma(bt) + sigma(g) ≤ 3.0 F Nota 1: Suma dintre tensiunea echivalentă de membrană în secţiune şi tensiunea echivalentă de membrană în structura primară [sigma(ms) + sigma(bp)] va fi în mod normal direct disponibilă din analiza tridimensională efectuată prin metoda elementelor finite. Nota 2: Coeficientul 1,25 poate fi modificat de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său luând în considerare conceptul de proiectare, configuraţia structurii şi metoda utilizată la calcularea tensiunilor. unde: sigma(ms) = tensiunea echivalentă de membrană în secţiunea din structura primară sigma(bp) = tensiunea echivalentă de membrană în secţiunea din structura primară şi tensiunea în structura secundară şi terţiară produsă la încovoierea structurii primare sigma(bs) = tensiunea la încovoiere în secţiunea din structura secundară şi tensiunea în structura terţiară produsă la încovoierea structurii secundare sigma(bt) = tensiunea la încovoiere în secţiunea din structura terţiară sigma(ms) = tensiunea secundară echivalentă (a se vedea imaginea asociată) Tensiunile sigma(ms), sigma(bp), sigma(bs), şi sigma(bt) sunt definite la 4.8.4. Pentru definiţia sigma(g), a se vedea secţiunea 4.28.3 din acest Cod.
┌──────────────────────────────────────┐
│Notă de recomandare: Însumarea │
│tensiunilor mai sus menţionate trebuie│
│să fie efectuată prin însumarea │
│fiecărei componente de tensiune (σx, │
│σy, τxy) şi tensiunile suplimentare │
│ulterioare trebuie să fie calculate pe│
│baza componentelor de tensiune care │
│rezultă. │
└──────────────────────────────────────┘
Tablele de bordaj trebuie să fie proiectate în conformitate cu cerinţele Administraţiei sau unei organizaţii recunoscute care acţionează în numele său. Atunci când tensiunea de membrană este semnificativă, efectul acestei tensiuni asupra capacităţii de încovoiere a tablelor trebuie de asemenea să fie luat în considerare în mod suplimentar. 4.8.4. Categorii de tensiune în secţiune Tensiunea normală este componenta tensiunii care este perpendiculară pe planul de referinţă. Tensiunea de membrană echivalentă în secţiune este componenta tensiunii normale care este distribuită uniform şi este egală cu valoarea medie a tensiunii ce se exercită pe întreaga secţiune a structurii considerate. Dacă este vorba de o secţiune simplă de bordaj, tensiunea de membrană în secţiune este identică cu tensiunea de membrană definită la 4.8.2 din această normă. Tensiunea la încovoiere în secţiune este componenta tensiunii normale, care este distribuită în mod liniar pe o secţiune a structurii expusă la încovoiere, aşa cum se indică în figura 1. (a se vedea imaginea asociată) Figura 1: Definirea celor trei categorii de tensiune în secţiune (Tensiunile sigma(bp) şi sigma(bs) sunt perpendiculare pe secţiunea reprezentativă) 4.9. Aceeaşi coeficienţi gamma(c), gamma(m), gamma(si) trebuie să fie utilizaţi la calculul împotriva flambajului cu excepţia cazului în care se prevede altfel în norma recunoscută aplicabilă la flambaj. În orice caz, nivelul general de siguranţă nu trebuie să fie mai mic decât acela dat de aceşti coeficienţi. 5. Stări de rezistenţă limită privind comportamentul la oboseală 5.1. Condiţia de proiectare privind comportamentul la oboseală conform prevederilor din secţiunea 4.18.2 din acest Cod trebuie să fie respectată în baza conceptului de sistem de stocare a mărfii aplicabil. Analiza privind comportamentul la oboseală este obligatorie pentru sistemul de stocare a mărfii proiectat în conformitate cu prevederile secţiunii 4.27 din acest Cod şi cu această normă. 5.2. Coeficienţii de sarcină pentru FLS trebuie să fie consideraţi egali cu 1,0 pentru toate categoriile de sarcini. 5.3. Coeficientul de clasă de impact gamma(C) şi coeficientul de rezistenţă trebuie să fie consideraţi egali cu 1,0. 5.4. Deteriorările datorate oboselii trebuie să fie calculate conform prevederilor de la 4.18.2.2 până la 4.18.2.5 din acest Cod. Proporţia calculată de avarii datorate oboselii cumulative la sistemele de stocare a mărfii trebuie să fie mai mică sau egală cu valorile indicate în tabelul 3. Tabelul 3: Proporţia maximă admisibilă de avarii datorate oboselii cumulative
┌─────┬────────────────────────────────┐
│ │Clasa de impact │
├─────┼─────────┬────────────┬─────────┤
│ │Mică │Medie │Mare │
│Cw ├─────────┼────────────┼─────────┤
│ │1,0 │0,5 │0,5* │
└─────┴─────────┴────────────┴─────────┘
Notă*: Conform prevederilor de la secţiunile 4.18.2.7 până la 4.18.2.9 din acest Cod trebuie să fie utilizată valoarea mai mică în funcţie de posibilitatea de detectare a avariei sau fisurii etc. 5.5. Administraţia sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său poate stabili valori inferioare, de exemplu la structurile tancurilor pentru care o detectare eficientă a avariei sau fisurii nu poate fi asigurată şi la navele care transportă încărcături mai periculoase. 5.6. Analiza propagării fisurilor este obligatorie în conformitate cu prevederile de la 4.18.2.6 până la 4.18.2.9 din acest Cod. Această analiză trebuie să fie efectuată în conformitate cu metodele indicate în norma recunoscută de către Administraţie sau organizaţia recunoscută care acţionează în numele său. 6. Condiţii de rezistenţă limită accidentale 6.1. Condiţia de proiectare accidentală conform prevederilor din secţiunea 4.18.3 din acest Cod trebuie să fie respectată în baza conceptului aplicabil de sistem de stocare a mărfii. 6.2. Coeficienţii de sarcină şi de rezistenţă pot fi stabiliţi comparativ cu condiţia de rezistenţă limită ultimă, cu condiţia ca deteriorările şi deformările să poată fi acceptate atâta timp cât ele nu agravează scenariul pentru cazuri de accident. 6.3. Coeficienţii de sarcină pentru ALS trebuie să fie consideraţi egali cu 1,0 în cazul sarcinilor permanente, sarcinilor de exploatare şi sarcinilor de mediu. 6.4. Sarcinile prevăzute la secţiunea 4.13.9 (Sarcini cauzate de înclinarea statică) şi secţiunea 4.15 (Sarcini de coliziune şi sarcini datorate inundării navei) din acest Cod nu trebuie să fie combinate unele cu altele sau cu sarcinile de mediu definite în secţiunea 4.14 din acest Cod. 6.5. Coeficientul de rezistenţă gamma(R) trebuie să fie considerat egal cu 1,0. 6.6. Coeficienţii de clasă de impact gamma(C) trebuie să fie, în general, stabiliţi conform prevederilor de la 4.4. din această normă, dar pot fi stabiliţi şi în funcţie de scenariul pentru cazuri de accident. 6.7. Rezistenţa caracteristică R(k) trebuie să fie, în general, considerată egală cu aceea a stării de rezistenţă limită ultimă, dar poate fi stabilită în funcţie de scenariul pentru cazuri de accident. 6.8. Scenariile suplimentare pertinente pentru cazurile de accident trebuie să fie stabilite pe baza unei analize a riscurilor. 7. Efectuarea încercărilor 7.1. Sistemele de stocare a mărfii proiectate conform acestei norme trebuie să fie încercate în acelaşi volum, aşa cum se prevede în secţiunea 4.20.3 din acest Cod, în baza conceptului aplicabil de sistem de stocare a mărfii. ----- 
