Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ACT FINAL din 13 decembrie 2007 la Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007
EMITENT: Act Internaţional PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 107 din 12 februarie 2008
CONFERINŢA REPREZENTANŢILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE
Bruxelles, 3 decembrie 2007
CIG 15/07
Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre, convocată la Bruxelles, la 23 iulie 2007, pentru a adopta de comun acord modificările care trebuie aduse la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, adoptă următoarele texte:
I. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene
II. Protocoale
A. Protocoalele anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, după caz, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice:
- Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană
– Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii
– Protocolul privind Eurogrupul
– Protocolul privind cooperarea structurată permanentă instituită prin articolul 28 A din Tratatul privind Uniunea Europeană
– Protocolul cu privire la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
– Protocolul privind piaţa internă şi concurenţa
– Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia şi în Regatul Unit
– Protocolul privind exercitarea competenţelor partajate
– Protocolul privind serviciile de interes general
– Protocolul privind decizia Consiliului referitoare la punerea în aplicare a articolului 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, pe de o parte, şi începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte
– Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii
B. Protocoale anexate la Tratatul de la Lisabona – Protocolul nr. 1 de modificare a protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
– Tabelele de corespondenţă menţionate la articolul 2 din Protocolul nr. 1 de modificare a protocoalelor anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi/sau la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
– Protocolul nr. 2 de modificare a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
III. Anexă la Tratatul de la Lisabona:
- Tabelele de corespondenţă menţionate la articolul 5 din Tratatul de la Lisabona
– Conferinţa adoptă declaraţiile enumerate în continuare şi anexate la prezentul act final:
A. Declaraţiile cu privire la dispoziţiile tratatelor
1. Declaraţia cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
2. Declaraţia cu privire la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
3. Declaraţia cu privire la articolul 7a din Tratatul privind Uniunea Europeană
4. Declaraţia cu privire la componenţa Parlamentului European
5. Declaraţia cu privire la acordul politic al Consiliului European referitor la proiectul de decizie privind componenţa Parlamentului European
6. Declaraţia cu privire la articolul 9 B alineatele (5) şi (6), la articolul 9 D alineatele (6) şi (7) şi la articolul 9 E din Tratatul privind Uniunea Europeană
7. Declaraţia cu privire la articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
8. Declaraţia cu privire la măsurile practice de adoptat la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona în ceea ce priveşte preşedinţia Consiliului European şi cea a Consiliului Afaceri Externe
9. Declaraţia cu privire la articolul 9 C alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului
10. Declaraţia cu privire la articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană
11. Declaraţia cu privire la articolul 9 D alineatele (6) şi (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană
12. Declaraţia cu privire la articolul 9 E din Tratatul privind Uniunea Europeană
13. Declaraţia cu privire la politica externă şi de securitate comună
14. Declaraţia cu privire la politica externă şi de securitate comună
15. Declaraţia cu privire la articolul 13a din Tratatul privind Uniunea Europeană
16. Declaraţia cu privire la articolul 53 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană
17. Declaraţia cu privire la supremaţie
18. Declaraţia cu privire la delimitarea competenţelor
19. Declaraţia cu privire la articolul 8 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
20. Declaraţia cu privire la articolul 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
21. Declaraţia cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti
22. Declaraţia cu privire la articolele 42 şi 63a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
23. Declaraţia cu privire la articolul 42 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
24. Declaraţia cu privire la personalitatea juridică a Uniunii Europene
25. Declaraţia cu privire la articolele 61 H şi 188 K din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
26. Declaraţia cu privire la neparticiparea unui stat membru la o măsură întemeiată pe partea a treia titlul IV din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
27. Declaraţia cu privire la articolul 69 D alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
28. Declaraţia cu privire la articolul 78 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
29. Declaraţia cu privire la articolul 87 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
30. Declaraţia cu privire la articolul 104 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
31. Declaraţia cu privire la articolul 140 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
32. Declaraţie cu privire la articolul 152 alineatul (4) litera (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
33. Declaraţia cu privire la articolul 158 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
34. Declaraţia cu privire la articolul 163 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
35. Declaraţia cu privire la articolul 176 A din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
36. Declaraţia cu privire la articolul 188 N din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene privind negocierea şi încheierea de către statele membre a unor acorduri internaţionale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
37. Declaraţia cu privire la articolul 188 R din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
38. Declaraţia cu privire la articolul 222 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la numărul de avocaţi generali ai Curţii de Justiţie
39. Declaraţia cu privire la articolul 249 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
40. Declaraţia cu privire la articolul 280 D din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
41. Declaraţia cu privire la articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
42. Declaraţia cu privire la articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
43. Declaraţia cu privire la articolul 311a alineatul (6) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
B. Declaraţiile cu privire la protocoalele anexate tratatelor
44. Declaraţia cu privire la articolul 5 din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
45. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatul (2) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
46. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatul (3) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
47. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatele (3), (4) şi (5) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
48. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei
49. Declaraţia cu privire la Italia
50. Declaraţia cu privire la articolul 10 din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii
În plus, Conferinţa ia act de declaraţiile enumerate în continuare şi anexate la prezentul act final:
51. Declaraţia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele naţionale
52. Declaraţia Regatului Belgiei, a Republicii Bulgaria, a Republicii Federale Germania, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei, a Republicii Italiene, a Republicii Cipru, a Republicii Lituania, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Austria, a Republicii Portugheze, a României, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace cu privire la simbolurile Uniunii Europene
53. Declaraţia Republicii Cehe cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
54. Declaraţia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria şi a Regatului Suediei
55. Declaraţia Regatului Spaniei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
56. Declaraţia Irlandei cu privire la articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
57. Declaraţia Republicii Italiene cu privire la componenţa Parlamentului European
58. Declaraţia Republicii Letonia, a Republicii Ungare şi a Republicii Malta cu privire la ortografierea denumirii monedei unice în tratate
59. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul 270a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
60. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul 311a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
61. Declaraţia Republicii Polone cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
62. Declaraţia Republicii Polone cu privire la Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia şi în Regatul Unit
63. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la definiţia noţiunii "resortisanţi"
64. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
65. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la articolul 61 H din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene
Semnat la Lisabona la treisprezece decembrie două mii şapte.
............................................................
(în toate limbile)
Pentru ..............................
.....................................
A. DECLARAŢIILE CU PRIVIRE LA DISPOZIŢIILE TRATATELOR
1. Declaraţia cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care are forţă juridică obligatorie, confirmă drepturile fundamentale garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre.
Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenţelor Uniunii, nici nu creează vreo competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.
2. Declaraţia cu privire la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană Conferinţa convine că aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie realizată în conformitate cu proceduri care să permită menţinerea aspectelor specifice ordinii juridice a Uniunii. În acest context, Conferinţa constată existenţa unui dialog constant între Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dialog care va putea fi consolidat cu ocazia aderării Uniunii la convenţia menţionată anterior.
3. Declaraţia cu privire la articolul 7a din Tratatul privind Uniunea Europeană Uniunea ia în considerare situaţia specială a ţărilor de dimensiuni mici cu care întreţine relaţii specifice de proximitate.
4. Declaraţia cu privire la componenţa Parlamentului European
Locul suplimentar din Parlamentul European va fi atribuit Italiei.
5. Declaraţia cu privire la acordul politic al Consiliului European referitor la proiectul de decizie privind componenţa Parlamentului European
Consiliul European îşi va da acordul la nivel politic cu privire la proiectul revizuit al deciziei privind componenţa Parlamentului European pentru legislatura 2009-2014, pe baza propunerii Parlamentului European.
6. Declaraţia cu privire la articolul 9 B alineatele (5) şi (6), la articolul 9 D alineatele (6) şi (7) şi la articolul 9 E din Tratatul privind Uniunea Europeană La alegerea persoanelor chemate să ocupe funcţiile de preşedinte al Consiliului European, de preşedinte al Comisiei şi de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, trebuie avută în vedere în mod corespunzător necesitatea de a respecta diversitatea geografică şi demografică a Uniunii, precum şi pe cea a statelor membre ale acesteia.
7. Declaraţia cu privire la articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că decizia privind punerea în aplicare a articolului 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene va fi adoptată de Consiliu la data semnării Tratatului de la Lisabona şi va intra în vigoare la data intrării în vigoare a tratatului menţionat. Textul proiectului deciziei menţionate este prevăzut în continuare:
Proiect de decizie a Consiliului privind punerea în aplicare a articolului 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, pe de o parte, şi începând cu 1 aprilie 2017, pe de altă parte
Consiliul Uniunii Europene,
întrucât:
(1) este oportună adoptarea unor dispoziţii care să permită o tranziţie fără dificultăţi de la sistemul de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului cu majoritate calificată - astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (3) din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, care continuă să se aplice până la 31 octombrie 2014 - la sistemul de vot prevăzut la articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care se aplică de la 1 noiembrie 2014, inclusiv, pentru o perioadă de tranziţie, până la 31 martie 2017, a unor dispoziţii specifice prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din protocolul menţionat;
(2) se reaminteşte faptul că depunerea tuturor eforturilor pentru consolidarea legitimităţii democratice a actelor adoptate cu majoritate calificată constituie o practică a Consiliului, decide:
SECŢIUNEA 1
Dispoziţiile aplicabile între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017
ART. 1
Între 1 noiembrie 2014 şi 31 martie 2017, în cazul în care membrii Consiliului reprezentând:
(a) cel puţin trei pătrimi din populaţie; sau
(b) cel puţin trei pătrimi din numărul statelor membre necesare pentru a constitui o minoritate de blocare rezultând din aplicarea articolului 9 C alineatul (4) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană sau a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene îşi exprimă opoziţia faţă de adoptarea unui act de către Consiliu cu majoritate calificată, Consiliul deliberează asupra chestiunii în cauză.
ART. 2
În cursul acestor deliberări, Consiliul depune toate eforturile pentru a ajunge, într-un termen rezonabil şi fără a aduce atingere termenelor obligatorii stabilite de dreptul Uniunii, la o soluţie satisfăcătoare, care să răspundă preocupării exprimate de membrii Consiliului menţionaţi la articolul 1.
ART. 3
În acest scop, preşedintele Consiliului, asistat de Comisie şi în conformitate cu regulamentul de procedură al Consiliului, întreprinde toate iniţiativele necesare pentru a facilita un acord pe baze mai largi în cadrul Consiliului. Membrii Consiliului îşi dau concursul în acest sens.
SECŢIUNEA 2
Dispoziţiile aplicabile începând cu 1 aprilie 2017
ART. 4
Începând cu 1 aprilie 2017, în cazul în care membrii Consiliului reprezentând:
(a) cel puţin 55% din populaţie; sau
(b) cel puţin 55% din numărul statelor membre necesare pentru a constitui o minoritate de blocare rezultând din aplicarea articolului 9 C alineatul (4) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană sau a articolului 205 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene îşi exprimă opoziţia faţă de adoptarea unui act de către Consiliu cu majoritate calificată, Consiliul deliberează asupra chestiunii în cauză.
ART. 5
În cursul acestor deliberări, Consiliul depune toate eforturile pentru a ajunge, într-un termen rezonabil şi fără a aduce atingere termenelor obligatorii stabilite de dreptul Uniunii, la o soluţie satisfăcătoare, care să răspundă preocupării exprimate de membrii Consiliului menţionaţi la articolul 4.
ART. 6
În acest scop, preşedintele Consiliului, asistat de Comisie şi în conformitate cu regulamentul de procedură al Consiliului, întreprinde toate iniţiativele necesare pentru a facilita un acord pe baze mai largi în cadrul Consiliului. Membrii Consiliului îşi dau concursul în acest sens.
SECŢIUNEA 3
Intrarea în vigoare
ART. 7
Prezenta decizie intră în vigoare la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
8. Declaraţia cu privire la măsurile practice de adoptat la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona în ceea ce priveşte preşedinţia Consiliului European şi cea a Consiliului Afaceri Externe
În cazul în care Tratatul de la Lisabona ar intră în vigoare după 1 ianuarie 2009, Conferinţa invită autorităţile competente ale statului membru care exercită preşedinţia semestrială a Consiliului în acel moment, pe de o parte, precum şi personalitatea care va fi aleasă Preşedinte al Consiliului European şi personalitatea care va fi numită Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, pe de altă parte, să ia, consultându-se cu preşedinţia semestrială următoare, măsurile concrete necesare care permit o tranziţie eficientă a aspectelor materiale şi organizaţionale ale exercitării preşedinţiei Consiliului European şi a Consiliului Afaceri Externe.
9. Declaraţia cu privire la articolul 9 C alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului
Conferinţa declară că, după semnarea Tratatului de la Lisabona, Consiliul ar trebui să înceapă pregătirea deciziei de stabilire a procedurilor de aplicare a deciziei privind exercitarea preşedinţiei Consiliului şi să o aprobe din punct de vedere politic în termen de şase luni. Un proiect de decizie a Consiliului European, care va fi adoptată la data intrării în vigoare a tratatului menţionat, este prevăzut în continuare:
Proiect de decizie a Consiliului European privind exercitarea preşedinţiei Consiliului
ART. 1
(1) Preşedinţia Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Externe, este asigurată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre. Aceste grupuri sunt formate în baza unui sistem egal de rotaţie a statelor membre, avându-se în vedere diversitatea acestora şi de echilibrul geografic al Uniunii.
(2) Fiecare membru al unui grup asigură, prin rotaţie, pentru o durată de şase luni, preşedinţia tuturor formaţiunilor Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Externe. Ceilalţi membri ai grupului asistă preşedinţia în îndeplinirea tuturor responsabilităţilor acesteia, pe baza unui program comun. Membrii grupului pot conveni asupra altor aranjamente.
ART. 2
Preşedinţia Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi ai guvernelor statelor membre este asigurată de un reprezentant al statului membru care asigură preşedinţia Consiliului Afaceri Generale.
Preşedinţia Comitetului Politic şi de Securitate este asigurată de un reprezentant al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.
Preşedinţia comisiilor pregătitoare a diverselor formaţiuni ale Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Externe, îi revine membrului grupului care asigură preşedinţia formaţiunii în cauză, cu excepţia cazului în care se decide altfel în conformitate cu articolul 4.
ART. 3
Consiliul Afaceri Generale asigură, în cooperare cu Comisia, coerenţa şi continuitatea lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului în cadrul unui program pe mai mulţi ani. Statele membre care deţin preşedinţia, sprijinite de Secretariatul General al Consiliului, iau toate măsurile necesare pentru organizarea şi buna desfăşurare a lucrărilor Consiliului.
ART. 4
Consiliul adoptă o decizie de stabilire a dispoziţiilor de aplicare a prezentei decizii.
10. Declaraţia cu privire la articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană Conferinţa consideră că, deoarece Comisia nu va mai cuprinde resortisanţi ai tuturor statelor membre, aceasta va trebui să acorde o atenţie specială necesităţii de a garanta o transparenţă absolută în relaţiile sale cu toate statele membre. În consecinţă, Comisia trebuie să menţină un contact strâns cu toate statele membre, indiferent dacă acestea au sau nu un resortisant printre membrii Comisiei şi, în acest sens, trebuie să acorde o atenţie specială nevoii de a transmite informaţiile tuturor statelor membre şi de a le consulta.
Conferinţa consideră că, printre altele, Comisia trebuie să ia toate măsurile utile pentru a garanta că realităţile politice, sociale şi economice ale tuturor statelor membre, inclusiv ale celor care nu au resortisanţi printre membrii Comisiei, se iau pe deplin în considerare. Printre aceste măsuri trebuie să se numere garanţia că punctele de vedere ale acestor state membre se iau în considerare prin adoptarea unor forme de organizare adecvate.
11. Declaraţia cu privire la articolul 9 D alineatele (6) şi (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană Conferinţa consideră că, în temeiul dispoziţiilor tratatelor, Parlamentului European şi Consiliului European le revine în comun răspunderea pentru buna desfăşurare a procesului de alegere a preşedintelui Comisiei Europene. În consecinţă, reprezentanţii Parlamentului European şi ai Consiliului European trebuie să procedeze, înainte de adoptarea deciziei Consiliului European, la efectuarea consultărilor necesare în cadrul considerat ca fiind cel mai adecvat. Aceste consultări vor viza profilul candidaţilor la funcţia de preşedinte al Comisiei, având în vedere alegerile pentru Parlamentul European, în conformitate cu articolul 9 D alineatul (7) primul paragraf. Formele de realizare a acestor consultări pot fi stabilite de către Parlamentul European şi Consiliul European în timp util şi de comun acord.
12. Declaraţia cu privire la articolul 9 E din Tratatul privind Uniunea Europeană
(1) Conferinţa declară că Parlamentul European va fi contactat în mod corespunzător pe parcursul lucrărilor pregătitoare ce preced numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care va avea loc la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în conformitate cu articolul 9E din Tratatul privind Uniunea Europeană şi cu articolul 5 din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii; mandatul Înaltului Reprezentant va începe la acea dată şi va înceta la data expirării mandatului Comisiei în exerciţiu la data respectivă.
(2) Mai mult, Conferinţa reaminteşte că Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, al cărui mandat va începe în noiembrie 2009 în acelaşi timp şi având aceeaşi durată ca şi mandatul viitoarei Comisii, va fi numit în conformitate cu dispoziţiile articolelor 9D şi 9E din Tratatul privind Uniunea Europeană.
13. Declaraţia cu privire la politica externă şi de securitate comună
Conferinţa subliniază faptul că dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană referitoare la politica externă şi de securitate comună, inclusiv crearea funcţiei de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi instituirea unui Serviciu pentru acţiune externă, nu aduc atingere responsabilităţilor statelor membre, în forma lor actuală, în ceea ce priveşte formularea şi exercitarea politicii lor externe şi nici modului în care acestea sunt reprezentate în ţări terţe şi în cadrul organizaţiilor internaţionale.
Conferinţa reaminteşte, de asemenea, că dispoziţiile care reglementează politica de securitate şi de apărare comună nu aduc atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a statelor membre.
Aceasta subliniază că Uniunea Europeană şi statele sale membre trebuie să respecte în continuare obligaţiile care decurg din dispoziţiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi, în special, din responsabilitatea principală care revine Consiliului de Securitate şi membrilor săi în domeniul menţinerii păcii şi a securităţii la nivel internaţional.
14. Declaraţia cu privire la politica externă şi de securitate comună
Pe lângă normele şi procedurile specifice menţionate la articolul 11 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Conferinţa subliniază faptul că dispoziţiile referitoare la politica externă şi de securitate comună, inclusiv cele referitoare la Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi la Serviciul pentru acţiune externă, nu aduc atingere bazei juridice existente, responsabilităţilor şi competenţelor fiecărui stat membru în ceea ce priveşte formularea şi exercitarea politicii sale externe, serviciile sale diplomatice naţionale, relaţiile sale cu ţările terţe, şi participarea sa în cadrul organizaţiilor internaţionale, inclusiv afilierea unui stat membru la Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Conferinţa ia notă, de asemenea, că dispoziţiile referitoare la politica externă şi de securitate comună nu atribuie Comisiei noi competenţe de iniţiere a deciziilor şi nu extinde rolul Parlamentului European.
Conferinţa reaminteşte, de asemenea, că dispoziţiile care reglementează politica de securitate şi apărare comună nu aduc atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a statelor membre.
15. Declaraţia cu privire la articolul 13a din Tratatul privind Uniunea Europeană Conferinţa declară că, de îndată ce a fost semnat Tratatul de la Lisabona, secretarul general al Consiliului, Înalt Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, Comisia şi statele membre trebuie să iniţieze lucrările pregătitoare referitoare la Serviciul european pentru acţiune externă.
16. Declaraţia cu privire la articolul 53 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană Conferinţa consideră că traducerea tratatelor în limbile menţionate la articolul 53 alineatul (2) contribuie la îndeplinirea obiectivului enunţat la articolul 2 alineatul (3) al patrulea paragraf, care prevede respectarea de către Uniune a bogăţiei diversităţii sale culturale şi lingvistice. În acest sens, Conferinţa confirmă angajamentul Uniunii faţă de diversitatea culturală a Europei şi faptul că va continua să acorde o atenţie specială acestor limbi, precum şi altor limbi.
Conferinţa recomandă ca statele membre care doresc să facă uz de posibilitatea menţionată la articolul 53 alineatul (2) să comunice Consiliului, în termen de şase luni de la semnarea Tratatului de la Lisabona, limba sau limbile în care va fi tradus acest tratat.
17. Declaraţia cu privire la supremaţie
Conferinţa reaminteşte că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, tratatele şi legislaţia adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condiţiile prevăzute de jurisprudenţa menţionată anterior.
În plus, Conferinţa a hotărât ca Avizul Serviciului juridic al Consiliului, astfel cum figurează în documentul 11197/07 (JUR 260), să fie anexat prezentului act final:
"Avizul Serviciului juridic al Consiliului din 22 iunie 2007
Din jurisprudenţa Curţii de Justiţie reiese că supremaţia dreptului comunitar este un principiu fundamental al dreptului comunitar. Conform Curţii, acest principiu este inerent naturii specifice a Comunităţii Europene. La data primei hotărâri din cadrul acestei jurisprudenţe consacrate (hotărârea din 15 iulie 1964, în cauza 6/64, Costa/ENEL*1), supremaţia nu era menţionată în tratat. Situaţia nu s-a schimbat nici astăzi. Faptul că principiul supremaţiei nu va fi inclus în viitorul tratat nu va schimba în niciun fel existenţa principiului şi jurisprudenţa în vigoare a Curţii de Justiţie.
*1) "Reiese (...) că, izvorând dintr-o sursă independentă, dreptului născut din tratat nu ar putea, dată fiind natura sa specifică originală, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia, fără a-şi pierde caracterul comunitar şi fără a fi pus în discuţie fundamentul juridic al Comunităţii înseşi.""
18. Declaraţia cu privire la delimitarea competenţelor
Conferinţa subliniază că, în conformitate cu sistemul partajării competenţelor între Uniune şi statele membre, astfel cum este prevăzut în Tratatul privind Uniunea Europeană şi de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, orice competenţă care nu a fost atribuită Uniunii prin tratate aparţine statelor membre.
În situaţia în care tratatele atribuie Uniunii competenţe partajate cu statele membre într-un anumit domeniu, statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa sau a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite. Această ultimă situaţie poate să apară atunci când instituţiile UE competente hotărăsc să abroge un act legislativ, în special pentru a garanta mai buna respectare în mod constant a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Consiliul poate solicita Comisiei, la iniţiativa unuia sau a mai multora dintre membrii săi (reprezentanţi ai statelor membre) şi în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, să înainteze propuneri de abrogare a unui act legislativ. Conferinţa salută declaraţia Comisiei, potrivit căreia aceasta va acorda o atenţie deosebită respectivelor solicitări.
În acelaşi sens, reprezentanţii guvernelor statelor membre, întruniţi în cadrul Conferinţei interguvernamentale, conform procedurii ordinare de revizuire prevăzute la articolul 48 alineatele (2)-(5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pot decide să modifice tratatele pe care se întemeiază Uniunea, inclusiv în vederea extinderii sau reducerii competenţelor atribuite Uniunii în tratatele menţionate anterior.
19. Declaraţia cu privire la articolul 3 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa convine că, în cadrul eforturilor globale ale Uniunii pentru eliminarea inegalităţilor dintre bărbaţi şi femei, aceasta va urmări, în cadrul diferitelor sale politici, lupta împotriva tuturor formelor de violenţă domestică. Statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a preveni şi reprima aceste acte criminale, precum şi pentru ajutorarea şi protejarea victimelor.
20. Declaraţia cu privire la articolul 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că, de fiecare dată când, în temeiul articolului 16 Ba, trebuie adoptate norme privind protecţia datelor cu caracter personal care ar putea avea un impact direct asupra securităţii naţionale, trebuie să se ţină seama de aceste norme în mod corespunzător. Conferinţa reaminteşte că legislaţia aplicabilă în prezent (a se vedea, în special, Directiva 95/46/CE ) prevede derogări specifice în acest sens.
21. Declaraţia cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti
Conferinţa recunoaşte că normele specifice privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date în domeniul cooperării judiciare în materie penală şi al cooperării poliţieneşti în temeiul articolului 16 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene s-ar putea dovedi necesare, având în vedere natura specifică a acestor domenii.
22. Declaraţia cu privire la articolele 42 şi 63a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa consideră că, în cazul în care un proiect de act legislativ întemeiat pe articolul 63a alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor importante ale sistemului de securitate socială dintr-un stat membru, în special în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, costul sau structura financiară, sau ar afecta echilibrul financiar al acestuia după cum prevede articolul 42 al doilea paragraf, interesele statului respectiv vor fi luate în considerare în mod adecvat.
23. Declaraţia cu privire la articolul 42 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa reaminteşte că, în această situaţie, în conformitate cu articolul 9 B alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul European hotărăşte prin consens.
24. Declaraţia cu privire la personalitatea juridică a Uniunii Europene
Conferinţa confirmă că faptul că Uniunea Europeană are personalitate juridică nu o va autoriza în niciun fel să legifereze sau să acţioneze în afara competenţelor care îi sunt conferite de către statele membre prin tratate.
25. Declaraţia cu privire la articolele 61 H şi 188 K din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa reaminteşte că respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale implică, în special, acordarea unei atenţii suficiente protecţiei şi respectării drepturilor persoanelor fizice sau juridice în cauză de a beneficia de garanţiile prevăzute de lege. În acest scop şi pentru a garanta un control jurisdicţional riguros al deciziilor care supun o persoană fizică sau juridică unor măsuri restrictive, deciziile în cauză trebuie să se sprijine pe aceste criterii clare şi distincte. Aceste criterii trebuie adaptate caracteristicilor proprii fiecărei măsuri restrictive.
26. Declaraţia cu privire la neparticiparea unui stat membru la o măsură întemeiată pe partea a treia titlul IV din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că, atunci când un stat membru decide să nu participe la o măsură întemeiată pe partea a treia titlul IV din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Consiliul va dezbate toate aspectele şi eventualele implicaţii care decurg din neparticiparea acelui stat membru la măsura respectivă.
În plus, orice stat membru poate invita Comisia să examineze situaţia în temeiul articolului 96 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Paragrafele precedente nu aduc atingere posibilităţii unui stat membru de a sesiza Consiliul cu privire la această chestiune.
27. Declaraţia cu privire la articolul 69 D alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa consideră că regulamentele menţionate la articolul 69 D alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene vor trebui să ia în considerare normele şi practicile naţionale privind declanşarea anchetelor penale.
28. Declaraţia cu privire la articolul 78 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa constată că dispoziţiile articolului 78 trebuie aplicate în conformitate cu practica actuală. Termenii "măsurile (...) necesare (...) pentru a compensa dezavantajele economice cauzate, în urma divizării Germaniei, economiei anumitor regiuni din Republica Federală Germania afectate de divizare" trebuie interpretaţi în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
29. Declaraţia cu privire la articolul 87 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa constată că articolul 87 alineatul (2) litera (c) trebuie interpretat în conformitate cu jurisprudenţa existentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestor dispoziţii ajutoarelor acordate anumitor regiuni din Republica Federală Germania afectate de fosta divizare a Germaniei.
30. Declaraţia cu privire la articolul 104 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene În ceea ce priveşte articolul 104, Conferinţa confirmă că consolidarea potenţialului de creştere şi garantarea unor situaţii bugetare sănătoase formează cei doi piloni pe care se sprijină politica economică şi bugetară a Uniunii şi a statelor membre. Pactul de stabilitate şi de creştere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective.
Conferinţa îşi reafirmă angajamentul faţă de dispoziţiile privind Pactul de stabilitate şi de creştere, care constituie cadrul în care trebuie să se efectueze coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre.
Conferinţa confirmă faptul că un sistem întemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor şi egalitatea de tratament pentru toate statele membre.
În acest cadru, Conferinţa îşi reafirmă, de asemenea, angajamentul faţă de obiectivele Strategiei de la Lisabona: crearea de locuri de muncă, reforme structurale şi coeziune socială.
Uniunea urmăreşte o creştere economică echilibrată şi stabilitatea preţurilor. În consecinţă, politicile economice şi bugetare trebuie să stabilească priorităţi adecvate în domeniul reformelor economice, al inovaţiilor, al competitivităţii şi al consolidării investiţiilor private şi a consumului pe parcursul perioadelor în care creşterea economică este redusă. Acest lucru trebuie să se reflecte în orientările deciziilor bugetare de la nivel naţional şi de la nivelul Uniunii, în principal printr-o restructurare a veniturilor şi cheltuielilor publice, cu respectarea disciplinei bugetare în conformitate cu tratatele şi cu Pactul de stabilitate şi de creştere.
Provocările din domeniul bugetar şi economic cu care se confruntă statele membre evidenţiază importanţa unei politici bugetare sănătoase pentru întregul ansamblu al ciclului economic.
Conferinţa convine că statele membre trebuie să beneficieze activ de perioadele de relansare economică pentru a-şi consolida finanţele publice şi pentru a-şi ameliora situaţia bugetară. Obiectivul este acela de a realiza în mod treptat un excedent bugetar în perioadele favorabile, ceea ce ar crea marja de manevră necesară pentru a face faţă conjuncturilor defavorabile şi pentru a contribui astfel la viabilitatea pe termen lung a finanţelor publice.
Statele membre aşteaptă cu interes eventualele propuneri ale Comisiei şi noile contribuţii ale statelor membre destinate consolidării şi clarificării punerii în aplicare a Pactului de stabilitate şi de creştere. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea potenţialului lor de creştere economică. Acest obiectiv ar putea fi favorizat de o mai bună coordonare a politicii economice. Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere viitoarelor dezbateri privind Pactul de stabilitate şi de creştere.
31. Declaraţia cu privire la articolul 140 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa confirmă faptul că politicile descrise la articolul 140 sunt, în principal, de competenţa statelor membre. Măsurile de încurajare şi de coordonare care trebuie adoptate la nivelul Uniunii în conformitate cu dispoziţiile articolului menţionat anterior au un caracter complementar. Acestea servesc la consolidarea cooperării dintre statele membre şi nu la armonizarea sistemelor naţionale. Nu se aduce atingere garanţiilor şi practicilor existente în fiecare stat membru în ceea ce priveşte responsabilitatea partenerilor sociali.
Prezenta declaraţie nu poate aduce atingere dispoziţiilor tratatelor care atribuie competenţe Uniunii, inclusiv în domeniul social.
32. Declaraţia cu privire la articolul 152 alineatul (4) litera (c) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că măsurile ce vor fi adoptate în conformitate cu articolul 152 alineatul (4) litera (c) trebuie să respecte obiectivele comune de securitate şi trebuie să aibă ca scop stabilirea unor standarde înalte de calitate şi de securitate, în cazul în care standardele naţionale ce afectează piaţa internă ar împiedica atingerea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.
33. Declaraţia cu privire la articolul 158 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa consideră că sintagma "regiuni insulare", prevăzută la articolul 158, poate desemna şi statele insulare în ansamblu, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor necesare.
34. Declaraţia cu privire la articolul 163 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa convine că acţiunea Uniunii în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice va lua în considerare în mod corespunzător orientările şi alegerile fundamentale din cadrul politicilor de cercetare ale statelor membre.
35. Declaraţia cu privire la articolul 176 A din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa consideră că articolul 176 A nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta dispoziţiile necesare pentru a-şi asigura aprovizionarea cu energie în condiţiile prevăzute la articolul 297.
36. Declaraţia cu privire la articolul 188 N din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene privind negocierea şi încheierea de către statele membre a unor acorduri internaţionale privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
Conferinţa confirmă faptul că statele membre au dreptul de a negocia şi de a încheia acorduri cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale în domeniile aflate sub incidenţa părţii a treia titlul IV capitolele 3, 4 şi 5, în măsura în care aceste acorduri sunt conforme dreptului Uniunii.
37. Declaraţia cu privire la articolul 188 R din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Fără a aduce atingere măsurilor adoptate de Uniune în vederea îndeplinirii obligaţiei sale de solidaritate faţă de un stat membru care este afectat de un atac terorist sau este victima unei catastrofe naturale sau provocate de om, niciuna dintre dispoziţiile articolului 188 R nu poate aduce atingere dreptului altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achită de obligaţia sa de solidaritate faţă de statul membru menţionat anterior.
38. Declaraţia cu privire la articolul 222 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene referitor la numărul de avocaţi generali ai Curţii de Justiţie
Conferinţa declară că, în cazul în care, în conformitate cu articolul 222 primul paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie solicită ca numărul avocaţilor generali să se majoreze cu trei persoane (unsprezece, în loc de opt), Consiliul, hotărând în unanimitate, îşi va da acordul cu privire la această majorare.
În acest caz, Conferinţa convine ca Polonia, similar Germaniei, Franţei, Italiei, Spaniei şi Regatului Unit, să aibă un avocat general permanent şi să nu mai participe la sistemul de rotaţie, iar sistemul existent de rotaţie va funcţiona prin rotaţia a cinci avocaţi generali, în loc de trei.
39. Declaraţia cu privire la articolul 249 B din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa ia act de intenţia Comisiei de a continua consultarea experţilor desemnaţi de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.
40. Declaraţia cu privire la articolul 280 D din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că statele membre pot indica, în cazul în care prezintă o cerere pentru instituirea unei cooperări consolidate, dacă în stadiul respectiv intenţionează să recurgă la aplicarea articolului 280 H, care prevede extinderea votului cu majoritate calificată, sau să recurgă la procedura legislativă ordinară.
41. Declaraţia cu privire la articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa declară că trimiterea la obiectivele Uniunii prevăzută la articolul 308 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene are în vedere obiectivele stabilite la articolul 2 alineatele (2) şi (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi obiectivele stabilite la articolul 2 alineatul (5) din tratatul menţionat, referitoare la acţiunea externă, în temeiul părţii a cincea din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În consecinţă, se exclude posibilitatea ca o acţiune întemeiată pe articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene să urmărească exclusiv obiectivele stabilite la articolul 2 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest context, Conferinţa subliniază că, în conformitate cu articolul 15b alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, nu pot fi adoptate acte legislative în domeniul politicii externe şi de securitate comună.
42. Declaraţia cu privire la articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Conferinţa subliniază faptul că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, articolul 308 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care face parte integrantă dintr-un sistem instituţional bazat pe principiul competenţelor de atribuire, nu poate constitui temeiul pentru extinderea competenţelor Uniunii dincolo de cadrul general pe care îl constituie totalitatea dispoziţiilor tratatelor şi, în special, acele dispoziţii care definesc misiunile şi acţiunile Uniunii. În orice caz, articolul respectiv nu poate să constituie temeiul pentru adoptarea unor dispoziţii care, în esenţă, ar avea ca efect modificarea tratatelor cu eludarea procedurii prevăzute în acest scop.
43. Declaraţia cu privire la articolul 311a alineatul (6) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Înaltele părţi contractante convin asupra luării unei decizii de către Consiliul European, în temeiul articolului 311a alineatul (6), privind modificarea statutului insulei Mayotte în raport cu Uniunea, astfel încât acest teritoriu să devină o regiune ultraperiferică în înţelesul articolului 311a alineatul (1) şi al articolului 299, atunci când Consiliului şi Comisiei le este notificat de către autorităţile franceze faptul că evoluţia în curs de desfăşurare a statutului intern al insulei permite acest lucru.
B. DECLARAŢIILE CU PRIVIRE LA PROTOCOALELE ANEXATE TRATATELOR
44. Declaraţia cu privire la articolul 5 din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
Conferinţa ia notă de faptul că, atunci când un stat membru a notificat, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, faptul că nu doreşte să participe la o propunere sau la o iniţiativă, respectiva notificare poate fi retrasă în orice moment înainte de adoptarea măsurii întemeiate pe acquis-ul Schengen.
45. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatul (2) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
Conferinţa declară că, ori de câte ori Regatul Unit sau Irlanda transmite Consiliului intenţia sa de a nu participa la o măsură întemeiată pe o parte a acquis-ului Schengen la care participă unul sau celălalt dintre aceste două state, în cadrul Consiliului va avea loc dezbaterea tuturor aspectelor cu privire la eventualele implicaţii care decurg din neparticiparea respectivului stat membru la acea măsură. Dezbaterile din cadrul Consiliului se vor purta pe baza indicaţiilor furnizate de Comisie cu privire la relaţia dintre propunere şi acquis-ul Schengen.
46. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatul (3) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
Conferinţa reaminteşte că, în cazul în care Consiliul nu adoptă o decizie după o primă rundă de dezbateri pe fond referitoare la această chestiune, Comisia poate prezenta o propunere modificată pentru o examinare pe fond suplimentară în termen de patru luni.
47. Declaraţia cu privire la articolul 5 alineatele (3), (4) şi (5) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
Conferinţa ia notă de faptul că acele condiţii care urmează să fie stabilite prin decizia menţionată la articolul 5 alineatele (3), (4) sau (5) din Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene pot prevedea ca statul membru în cauză să suporte, după caz, consecinţele financiare directe, care decurg în mod necesar şi inevitabil din încetarea participării sale la anumite sau la toate actele din acquis menţionate în orice decizie adoptată de Consiliu în conformitate cu articolul 4 din protocolul menţionat.
48. Declaraţia cu privire la Protocolul privind poziţia Danemarcei
Conferinţa ia notă de faptul că, în ceea ce priveşte actele juridice pe care Consiliul trebuie să le adopte, separat sau împreună cu Parlamentul European, şi care conţin dispoziţii aplicabile Danemarcei, precum şi dispoziţii care nu i se aplică acesteia din urmă deoarece se întemeiază pe o bază juridică pentru care se aplică partea întâi din Protocolul privind poziţia Danemarcei, Danemarca declară că nu va face uz de dreptul său de vot pentru a se opune adoptării dispoziţiilor care nu îi sunt aplicabile.
În plus, Conferinţa ia notă de faptul că, pe baza declaraţiei sale cu privire la articolul 188 R, Danemarca declară că participarea sa la acţiuni sau la acte juridice în temeiul articolului 188 R se va realiza în conformitate cu părţile I şi II din Protocolul privind poziţia Danemarcei.
49. Declaraţia cu privire la Italia
Conferinţa ia act de faptul că Protocolul privind Italia, anexat în 1957 la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, astfel cum a fost modificat la adoptarea Tratatului privind Uniunea Europeană, preciza următoarele:
"Înaltele părţi contractante,
dorind să rezolve anumite probleme speciale privind Italia,
convin asupra dispoziţiilor următoare, anexate la tratat:
Statele membre ale comunităţii
iau act de faptul că guvernul italian s-a angajat în punerea în aplicare a unui program de expansiune economică pe zece ani având ca scop redresarea dezechilibrelor de structură din economia italiană, în special prin asigurarea infrastructurii pentru zonele mai puţin dezvoltate din sud şi din insule şi prin crearea de noi locuri de muncă în vederea eliminării şomajului;
reamintesc că acest program al guvernului italian a fost luat în considerare şi aprobat pe baza principiilor şi a obiectivelor sale de către organizaţiile de cooperare internaţională ale căror membre sunt;
recunosc că atingerea obiectivelor din programul italian este o problemă de interes comun;
convin, în vederea facilitării îndeplinirii acestei sarcini de către guvernul italian, să recomande tuturor instituţiilor Comunităţii să pună în aplicare toate mijloacele şi procedurile prevăzute de tratat, recurgând în special la o utilizare adecvată a resurselor Băncii Europene de Investiţii şi ale Fondului Social European;
sunt de părere că instituţiile Comunităţii trebuie să aibă în vedere, la aplicarea tratatului, efortul pe care va trebui să îl suporte economia italiană în anii următori şi posibilitatea de a evita producerea unor tensiuni periculoase, în special în ceea ce priveşte balanţa de plăţi şi nivelul de ocupare a forţei de muncă, care ar putea compromite aplicarea acestui tratat în Italia;
recunosc în special faptul că, în cazul aplicării articolelor 109 H şi 109 I, sunt necesare eforturi pentru ca măsurile solicitate guvernului italian să asigure finalizarea programului său de expansiune economică şi de creştere a nivelului de viaţă al populaţiei."
50. Declaraţia cu privire la articolul 10 din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii
Conferinţa invită Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, în cadrul atribuţiilor care le revin, să depună toate eforturile în vederea adoptării, dacă va fi cazul şi în măsura în care va fi posibil, în termenul de cinci ani prevăzut la articolul 10 alineatul (3) din protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, a actelor juridice care modifică sau care înlocuiesc actele menţionate la articolul 10 alineatul (1) din respectivul protocol.
C. DECLARAŢIILE STATELOR MEMBRE
În plus, Conferinţa ia act de declaraţiile enumerate în continuare şi anexate la prezentul act final:
51. Declaraţia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele naţionale
Belgia precizează că, în temeiul dreptului său constituţional, atât Camera Reprezentanţilor, cât şi Senatul Parlamentului Federal şi Adunările parlamentare ale Comunităţilor şi ale Regiunilor acţionează, în funcţie de competenţele exercitate de Uniune, în calitate de componente ale sistemului parlamentar naţional sau de camere ale Parlamentului naţional.
52. Declaraţia Regatului Belgiei, a Republicii Bulgaria, a Republicii Federale Germania, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei, a Republicii Italiene, a Republicii Cipru, a Republicii Lituania, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Austria, a Republicii Portugheze, a României, a Republicii Slovenia şi a Republicii Slovace, referitoare la simbolurile Uniunii Europene
Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România, Slovenia şi Slovacia declară că drapelul reprezentând un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru, imnul extras din "Oda Bucuriei" din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, deviza "Unită în diversitate", euro ca monedă a Uniunii Europene şi ziua Europei sărbătorită pe data de 9 mai, continuă să reprezinte pentru aceste state simbolurile apartenenţei comune a cetăţenilor Uniunii Europene şi ale legăturii lor cu aceasta.
53. Declaraţia Republicii Cehe cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 1. Republica Cehă reaminteşte că dispoziţiile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se adresează instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi a repartizării competenţelor între Uniunea Europeană şi statele membre, astfel cum se reafirmă în Declaraţia (nr. 18) referitoare la delimitarea competenţelor. Republica Cehă subliniază faptul că dispoziţiile acesteia se adresează statelor membre numai în măsura în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii şi nu atunci când acestea adoptă şi pun în aplicare dreptul naţional în mod independent de dreptul Uniunii.
2. Republica Cehă subliniază, de asemenea, faptul că această cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii şi nu instituie noi competenţe ale Uniunii. Aceasta nu restrânge domeniul de aplicare a dreptului naţional şi nu restrânge niciuna dintre competenţele existente ale autorităţilor naţionale în acest domeniu.
3. Republica Cehă subliniază faptul că, în măsura în care carta recunoaşte drepturi şi principii fundamentale, astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi şi principii trebuie să fie interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.
4. De asemenea, Republica Cehă subliniază că niciuna dintre dispoziţiile cartei nu poate fi interpretată ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt părţi, şi în special de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre.
54. Declaraţia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria şi a Regatului Suediei
Germania, Irlanda, Ungaria, Austria şi Suedia iau act de faptul că dispoziţiile esenţiale din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice nu au făcut obiectul unor modificări de fond de la intrarea în vigoare a tratatului menţionat anterior şi că este necesară o actualizare. Prin urmare, acestea sunt în favoarea ideii unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre care ar trebui convocată cât mai repede posibil.
55. Declaraţia Regatului Spaniei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
Tratatele se aplică, de asemenea, Gibraltarului, ca teritoriu european ale cărui relaţii externe sunt gestionate de un stat membru. Acest lucru nu implică nicio modificare a poziţiilor statelor membre în cauză.
56. Declaraţia Irlandei cu privire la articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei referitor la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
Irlanda îşi afirmă angajamentul faţă de Uniune ca un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie prin respectarea drepturilor fundamentale, a sistemelor juridice şi a tradiţiilor diferite ale statelor membre, în care cetăţenii beneficiază de un grad sporit de siguranţă.
În consecinţă, Irlanda îşi declară intenţia fermă de a-şi exercită dreptul recunoscut în temeiul articolului 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie de a participa, pe cât posibil, la adoptarea măsurilor aflate sub incidenţa părţii a treia titlul IV din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
Îndeosebi, Irlanda va participa, pe cât posibil, la măsurile în domeniul cooperării poliţieneşti.
De asemenea, Irlanda reaminteşte că, în conformitate cu articolul 8 din protocol, poate notifica Consiliului, în scris, dorinţa sa de a nu se mai afla sub incidenţa dispoziţiilor protocolului. Irlanda intenţionează să reexamineze funcţionarea acestor dispoziţii în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
57. Declaraţia Republicii Italiene cu privire la compunerea Parlamentului European
Italia constată că, în conformitate cu articolul 8 A (renumerotat articolul 10) şi articolul 9 A (renumerotat articolul 14) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Parlamentul European este compus din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii, a căror reprezentare este asigurată în mod proporţional descrescător.
De asemenea, Italia constată că, în temeiul articolului 8 (renumerotat articolul 9) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolului 17 (renumerotat articolul 20) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru.
Prin urmare, Italia consideră că, fără a aduce atingere deciziei referitoare la legislatura 2009-2014, orice decizie adoptată de Consiliul European, la iniţiativa Parlamentului European şi cu aprobarea acestuia, referitoare la stabilirea componenţei Parlamentului European, trebuie să respecte principiile menţionate la articolul 9 A (renumerotat articolul 14) alineatul (2) primul paragraf.
58. Declaraţia Republicii Letonia, a Republicii Ungare şi a Republicii Malta cu privire la ortografierea denumirii monedei unice în tratate
Fără a aduce atingere ortografierii unificate a denumirii monedei unice a Uniunii Europene menţionate de tratate şi celei care figurează pe bancnote şi monede, Letonia, Ungaria şi Malta declară că ortografierea numelui monedei unice, inclusiv a derivatelor sale, folosită în versiunea în limba letonă, în versiunea în limba maghiară şi în versiunea în limba malteză a tratatelor nu produce efecte asupra regulilor existente ale limbii letone, ale limbii maghiare şi ale limbii malteze.
59. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul 270 a din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Regatul Ţărilor de Jos va aproba o decizie de tipul celei menţionate la articolul 270a alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene atunci când revizuirea deciziei menţionate la articolul 269 al treilea paragraf din tratatul menţionat anterior va oferi Regatului Ţărilor de Jos o soluţie satisfăcătoare pentru situaţia sa de plăţi net negativă, în exces faţă de bugetul Uniunii.
60. Declaraţia Regatului Ţărilor de Jos cu privire la articolul 311 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Regatul Ţărilor de Jos declară că va prezenta o iniţiativă în vederea adoptării unei decizii în conformitate cu cea menţionată la articolul 311a alineatul (6), destinată modificării statutului Antilelor Olandeze şi/sau al Arubei în raport cu Uniunea, numai în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu statutul Regatului Ţărilor de Jos.
61. Declaraţia Republicii Polone cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Carta nu aduce în niciun fel atingere dreptului statelor membre de a legifera în domeniul moralităţii publice, al dreptului familiei, precum şi în domeniul protecţiei demnităţii umane şi al respectării integrităţii fizice şi morale a fiinţei umane.
62. Declaraţia Republicii Polone cu privire la Protocolul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în Polonia şi în Regatul Unit
Polonia declară că, având în vedere tradiţia mişcării sociale "Solidaritatea" şi contribuţia sa semnificativă la lupta pentru drepturi sociale şi de muncă, respectă pe deplin drepturile sociale şi de muncă stabilite prin dreptul Uniunii şi, în special, pe cele reafirmate în titlul IV din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
63. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la definiţia noţiunii "resortisanţi"
În ceea ce priveşte tratatele şi Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi orice act derivat din aceste tratate sau rămas în vigoare în temeiul acestora, Regatul Unit reia declaraţia sa din 31 decembrie 1982 privind definiţia noţiunii "resortisanţi", iar expresia "cetăţeni ai teritoriilor britanice dependente" trebuie înţeleasă ca "cetăţeni ai teritoriilor britanice de peste mări".
64. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
Regatul Unit observă faptul că articolul 9 A din Tratatul privind Uniunea Europeană şi alte dispoziţii ale tratatelor nu sunt destinate modificării bazei dreptului de vot la alegerile parlamentare europene.
65. Declaraţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord cu privire la articolul 61 H din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene Regatul Unit este pe deplin în favoarea unei acţiuni solide privind adoptarea de sancţiuni financiare destinate să prevină şi să combată actele de terorism şi alte acte similare. Astfel, Regatul Unit îşi declară intenţia de a-şi exercită, în temeiul articolului 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei cu privire la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, dreptul care i s-a conferit, de a lua parte la adoptarea tuturor propunerilor făcute în conformitate cu articolul 61 H din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
