Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
ACORD din 21 mai 2014 privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul unic de rezoluţie
────────── Ratificat de Legea nr. 205/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 17 noiembrie 2016. ──────────
Părţile contractante, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croaţia, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă şi Republica Finlanda, angajate în finalizarea instituirii unui cadru financiar integrat în Uniunea Europeană, uniunea bancară reprezentând o componentă fundamentală a acestuia, reamintind decizia reprezentanţilor statelor membre care fac parte din zona euro, reuniţi în cadrul Consiliului Uniunii Europene la 18 decembrie 2013, privind negocierea şi încheierea unui acord interguvernamental referitor la Fondul unic de rezoluţie (denumit în continuare "fondul") instituit în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor firme de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie*1) (denumit în continuare "Regulamentul MUR"), precum şi mandatul anexat la decizia respectivă, ────────── *1) Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor firme de investiţii în cadrul unui mecanism unic de rezoluţie şi al unui fond unic de rezoluţie şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului. ──────────
întrucât: (1) În anii trecuţi, Uniunea Europeană a adoptat o serie de acte juridice fundamentale pentru realizarea pieţei interne în domeniul serviciilor financiare şi pentru garantarea stabilităţii financiare a zonei euro şi a Uniunii în ansamblul ei, precum şi pentru procesul aprofundării uniunii economice şi monetare. (2) În iunie 2009, Consiliul European a solicitat elaborarea unui "set unic de norme la nivelul întregii UE aplicabile tuturor instituţiilor financiare active pe piaţa unică". Uniunea a stabilit astfel un set unic de norme prudenţiale armonizate pe care instituţiile de credit din întreaga Uniune trebuie să le respecte, prin intermediul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului*1) şi al Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului*2). ────────── *1) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din >26 >iunie >2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1). *2) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). ──────────
(3) În continuare, Uniunea a instituit autorităţi europene de supraveghere (ESA), cărora le sunt încredinţate un număr de atribuţii în domeniul supravegherii microprudenţiale. Acestea sunt Autoritatea Bancară European (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului*3), Autoritatea Europeană de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului*4) şi Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului*5). Aceasta a fost însoţită de instituirea Comitetului european pentru risc sistemic prin Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului*6), căruia i-au fost atribuite o serie de funcţii de supraveghere macroprudenţială. ────────── *3) Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). *4) Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48). *5) Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84). *6) Regulamentul (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar şi de înfiinţare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1). ──────────
(4) Uniunea a instituit un mecanism unic de supraveghere prin intermediul Regulamentului (UE) nr. 1.024/2013 al Consiliului*7), conferind atribuţii specifice Băncii Centrale Europene (BCE) în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi acordând BCE, care acţionează împreună cu autorităţile naţionale competente, competenţe de supraveghere asupra instituţiilor de credit stabilite în statele membre a căror monedă este euro şi în statele membre a căror monedă nu este euro care au instituit o cooperare strânsă cu BCE în scopul supravegherii (denumite în continuare "statele membre participante"). ────────── *7) Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuţii specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce priveşte politicile legate de supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63). ──────────
(5) Prin intermediul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii*8) (denumită în continuare "Directiva RRB"), Uniunea armonizează actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale privind rezoluţia instituţiilor de credit şi a anumitor întreprinderi de investiţii, inclusiv instituirea unor mecanisme naţionale de finanţare a rezoluţiei. ────────── *8) Directiva Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi de modificare a Directivei 82/891/CE a Consiliului şi a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE şi 2013/36/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.093/2010 şi (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European şi ale Consiliului. ──────────
(6) La 13-14 decembrie 2012, Consiliul European a declarat că "într-un context în care supravegherea bancară este efectiv transferată unui mecanism de supraveghere unic, va fi necesar un mecanism unic de rezoluţie, care să aibă competenţa necesară pentru a asigura rezoluţia oricărei bănci din statele membre participante cu ajutorul instrumentelor adecvate". Consiliul European din 13-14 decembrie 2012 a declarat, de asemenea, că "mecanismul unic de rezoluţie ar trebui să se bazeze pe contribuţii din partea sectorului financiar însuşi şi să includă mecanisme de sprijin adecvate şi efective. Sprijinul respectiv ar trebui să fie neutru din punct de vedere fiscal pe termen mediu prin asigurarea faptului că asistenţa publică este recuperată prin intermediul unor taxe ex post aplicate industriei financiare". În contextul menţionat, Uniunea a adoptat Regulamentul MUR care creează un sistem decizional centralizat pentru rezoluţie, dotat cu mijloacele adecvate de finanţare prin instituirea fondului. Regulamentul MUR se aplică entităţilor situate în statele membre participante. (7) Regulamentul MUR instituie în special fondul, precum şi modalităţile de utilizare a acestuia. Directiva RRB şi Regulamentul MUR stabilesc criterii generale pentru a determina fixarea şi calcularea contribuţiilor ex ante şi ex post ale instituţiilor, necesare pentru finanţarea fondului, precum şi obligaţia statelor membre de a le percepe la nivel naţional. Cu toate acestea, statele membre participante care colectează contribuţiile aplicate instituţiilor situate pe teritoriile lor în conformitate cu Directiva RRB şi cu Regulamentul MUR îşi menţin competenţa de a transfera contribuţiile respective către fond. Obligaţia de a transfera contribuţiile colectate la nivel naţional către fond nu decurge din dreptul Uniunii. O astfel de obligaţie va fi instituită prin prezentul acord, care prevede condiţiile în care părţile contractante, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale specifice, decid de comun acord să transfere către fond contribuţiile pe care le colectează la nivel naţional. (8) Competenţa fiecăruia dintre statele membre participante de a transfera contribuţiile colectate la nivel naţional ar trebui exercitată în aşa fel încât să fie respectat principiul cooperării loiale, consfinţit prin articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), conform căruia, printre altele, statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a atribuţiilor sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii. Din acest motiv, statele membre participante ar trebui să se asigure că resursele financiare sunt direcţionate uniform către fond, garantând astfel funcţionarea sa adecvată. (9) În consecinţă, părţile contractante au încheiat prezentul acord prin care, printre altele, îşi stabilesc obligaţia de a transfera contribuţiile colectate la nivel naţional către fond, pe baza unor criterii, modalităţi şi condiţii uniforme, în special alocarea pe parcursul unei perioade de tranziţie a contribuţiilor pe care le colectează la nivel naţional unor compartimente diferite aferente fiecăreia dintre părţile contractante, precum şi mutualizarea progresivă a utilizării compartimentelor în aşa fel încât acestea să înceteze să existe la sfârşitul perioadei de tranziţie. (10) Părţile contractante reamintesc că scopul pe care îl urmăresc este acela de a menţine condiţii de concurenţă echitabile şi de a minimiza costul total al rezoluţiei pentru contribuabili şi că vor avea în vedere sarcina totală ce revine sectorului bancar al fiecăreia în contextul stabilirii contribuţiilor la fond şi al determinării tratamentului fiscal aplicat acestora. (11) Conţinutul prezentului acord este limitat la acele elemente specifice referitoare la fond care rămân în sfera de competenţă a statelor membre. Prezentul acord nu afectează normele comune instituite în temeiul dreptului Uniunii şi nici nu modifică domeniul de aplicare al acestora. Acesta este conceput mai degrabă cu scopul de a completa legislaţia Uniunii cu privire la rezoluţia bancară şi de a sprijini şi a fi legat intrinsec de realizarea politicilor Uniunii, în special crearea pieţei interne în domeniul serviciilor financiare. (12) Actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale de punere în aplicare a Directivei RRB, inclusiv cele legate de crearea de mecanisme naţionale de finanţare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015. Dispoziţiile referitoare la instituirea fondului în temeiul Regulamentului MUR vor fi aplicabile, în principiu, începând cu data de 1 ianuarie 2016. În consecinţă, părţile contractante vor colecta contribuţiile alocate pentru mecanismul naţional de finanţare a rezoluţiei pe care acestea urmează să îl instituie până la data aplicării Regulamentului MUR, dată la care vor începe colectarea contribuţiilor alocate pentru fond. Pentru a consolida capacitatea financiară a fondului încă de la început, părţile contractante se angajează să transfere către fond contribuţiile pe care le-au colectat în temeiul Directivei RRB până la data aplicării Regulamentului MUR. (13) Se admite că pot exista situaţii în care mijloacele disponibile în cadrul fondului să nu fie suficiente pentru a face faţă unei anumite măsuri de rezoluţie şi în care contribuţiile ex post care ar trebui colectate pentru a acoperi sumele suplimentare necesare să nu fie accesibile imediat. Conform declaraţiei Eurogrupului şi a Consiliului din 18 decembrie 2013, pentru a asigura o finanţare continuă suficientă în perioada de tranziţie, părţile contractante vizate de o anumită măsură de rezoluţie ar trebui să furnizeze o finanţare-punte provenită din surse naţionale sau din Mecanismul european de stabilitate (MES), în conformitate cu procedurile convenite, inclusiv stabilirea de posibilităţi de transfer temporar între compartimentele naţionale. Părţile contractante ar trebui să dispună de proceduri care să le permită abordarea oricărei cereri de finanţare-punte în timp util. Un mecanism de sprijin comun va fi elaborat în cursul perioadei de tranziţie. Un astfel de mecanism de sprijin va facilita contractarea de împrumuturi de către fond. Sectorul bancar va fi răspunzător în ultimă instanţă de rambursare prin intermediul contribuţiilor în toate statele membre participante, inclusiv al contribuţiilor ex post. Mecanismele respective vor asigura un tratament egal al tuturor părţilor contractante care participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie, inclusiv al părţilor contractante care se alătură într-o etapă ulterioară, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile atât în perioada de tranziţie, cât şi în cursul regimului permanent. Mecanismele menţionate vor respecta condiţii de concurenţă echitabile cu statele membre care nu participă la mecanismul unic de supraveghere şi nici la mecanismul unic de rezoluţie. (14) Prezentul acord ar trebui să fie ratificat de toate statele membre a căror monedă este euro şi de către statele membre a căror monedă nu este euro care participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie. (15) Statele membre a căror monedă nu este euro şi care nu sunt părţi contractante ar trebui să adere la prezentul acord cu drepturi şi obligaţii depline, în conformitate cu cele ale părţilor contractante, la data la care adoptă efectiv moneda euro sau, dacă nu o adoptă, la data intrării în vigoare a deciziei BCE privind cooperarea strânsă menţionată la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013. (16) La 21 mai 2014, reprezentanţii guvernelor statelor membre au autorizat părţile contractante să solicite Comisiei Europene şi Comitetului unic de rezoluţie (denumit în continuare "comitetul") îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezentul acord. (17) La articolul 15 din Regulamentul MUR, la data adoptării sale iniţiale, se stabilesc principii generale care reglementează rezoluţia, în temeiul cărora acţionarii instituţiei aflate în rezoluţie suportă primele pierderi, iar creditorii instituţiei aflate în rezoluţie sunt plasaţi după acţionari în asumarea pierderilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora. La articolul 27 din Regulamentul MUR se instituie, în consecinţă, un instrument de recapitalizare internă care necesită ca o contribuţie la absorbţia pierderilor şi recapitalizare egală cu cel puţin 8% din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei aflate în rezoluţie, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 din Regulamentul MUR, să fie efectuată de acţionari, precum şi de titularii instrumentelor de capital relevante şi ai altor pasive eligibile prin reducerea valorii contabile, conversie sau prin alte modalităţi, şi necesită, de asemenea, ca contribuţia din partea fondului să nu depăşească 5% din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituţiei aflate în rezoluţie, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluţie în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 din Regulamentul MUR, cu excepţia cazului în care toate pasivele negarantate, neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile, au fost reduse ca valoare contabilă sau convertite integral. Mai mult, la articolele 18, 52 şi 55 din Regulamentul MUR, la data adoptării sale iniţiale, se stabilesc o serie de norme procedurale privind mecanismul decizional al Comitetului şi al instituţiilor Uniunii. Elementele menţionate ale Regulamentului MUR constituie o bază esenţială pentru consimţământul exprimat de părţile contractante de a-şi asuma obligaţii în temeiul prezentului acord. (18) Părţile contractante admit că dispoziţiile relevante din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, precum şi dreptul internaţional cutumiar se aplică în ceea ce priveşte orice modificare fundamentală a circumstanţelor care a avut loc împotriva voinţei lor şi care afectează fundamentul consimţământului părţilor contractante de a-şi asuma obligaţii în temeiul clauzelor prezentului acord, astfel cum se menţionează la considerentul (17). Prin urmare, părţile contractante pot invoca consecinţele care decurg din orice modificare fundamentală a circumstanţelor care a avut loc împotriva voinţei lor, în temeiul dreptului internaţional public. În cazul în care o parte contractantă invocă astfel de consecinţe, oricare altă parte contractantă poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie"). Curţii de Justiţie ar trebui să îi fie acordată competenţa de a confirma existenţa oricărei modificări fundamentale a circumstanţelor şi consecinţele care decurg din aceasta. Părţile contractante recunosc că o astfel de invocare a consecinţelor după abrogarea sau modificarea oricăruia dintre elementele Regulamentului MUR menţionate la considerentul (17), care a fost efectuată împotriva voinţei oricăreia dintre părţile contractante şi care este susceptibilă de a afecta temeiul esenţial al consimţământului lor de a-şi asuma obligaţii în temeiul clauzelor prezentului acord, va constitui un litigiu privind aplicarea prezentului acord, în sensul articolului 273 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care, prin urmare, poate fi înaintat Curţii de Justiţie, în conformitate cu dispoziţia respectivă. Totodată, oricare parte contractantă poate solicita Curţii de Justiţie măsuri provizorii, în conformitate cu articolul 278 din TFUE şi cu articolele 160-162 din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie*1). Când soluţionează litigiul şi când decide cu privire la admiterea unor măsuri provizorii, Curtea de Justiţie ar trebui să aibă în vedere obligaţiile ce revin părţilor contractante în temeiul TUE şi al TFUE, inclusiv cele aferente mecanismului unic de rezoluţie şi integrităţii acestuia. ────────── *1) Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie din 25 septembrie 2012 (JO L 265, 29.9.2012, p. 1), cu modificările ulterioare. ──────────
(19) Competenţa de a stabili dacă instituţiile Uniunii, Comitetul şi autorităţile naţionale de rezoluţie aplică instrumentul de recapitalizare internă de o manieră compatibilă cu dreptul Uniunii se înscrie în sfera de competenţe a Curţii de Justiţie, în conformitate cu căile de atac prevăzute în TUE şi TFUE, şi anume la articolele 258, 259, 260, 263, 265 şi 266 din TFUE. (20) Ca instrument de drept internaţional public, drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul acord sunt supuse principiului reciprocităţii. În consecinţă, consimţământul fiecărei părţi contractante de a-şi asuma obligaţii în temeiul prezentului acord depinde de exercitarea echivalentă a drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin fiecărei părţi contractante. Prin urmare, încălcarea de către oricare dintre părţile contractante a obligaţiei sale de a transfera contribuţiile către fond ar trebui să atragă după sine excluderea entităţilor autorizate pe teritoriul lor de la accesul la fond. Comitetului şi Curţii de Justiţie ar trebui să le fie acordată competenţa de a stabili şi de a declara dacă părţile contractante şi-au încălcat angajamentul de a transfera contribuţiile, în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul acord. Părţile contractante recunosc că, în caz de încălcare a obligaţiei de a transfera contribuţiile, singura consecinţă juridică va fi excluderea părţii contractante care s-a făcut vinovată de încălcare de la finanţare în cadrul fondului şi că obligaţiile celorlalte părţi contractante în temeiul prezentului acord nu sunt afectate. (21) Acordul stabileşte un mecanism prin care statele membre participante se angajează să ramburseze în mod solidar, prompt şi cu dobândă fiecărui stat membru care nu participă la mecanismul unic de supraveghere şi nici la mecanismul unic de rezoluţie cuantumul pe care statul membru neparticipant l-a plătit sub formă de resurse proprii corespunzătoare utilizării bugetului general al Uniunii în cazuri de răspundere extracontractuală şi costuri aferente acesteia, cu privire la exercitarea competenţelor de către instituţiile Uniunii în temeiul Regulamentului MUR. Răspunderea fiecărui stat membru participant în cadrul acestui mecanism ar trebui să fie separată şi individuală, şi nu solidară, prin urmare fiecare dintre statele membre participante ar trebui să răspundă doar pentru partea care îi revine din obligaţia de rambursare stabilită în conformitate cu prezentul acord. (22) În conformitate cu articolul 273 din TFUE, Curtea de Justiţie ar trebui să fie competentă pentru a statua cu privire la litigiile privind interpretarea şi aplicarea prezentului acord, apărute între părţile contractante, inclusiv cele referitoare la respectarea obligaţiilor prevăzute de acord. Statele membre a căror monedă nu este euro care nu sunt părţi la prezentul acord ar trebui să fie în măsură să sesizeze Curtea de Justiţie cu orice litigiu privind interpretarea şi asigurarea respectării clauzelor cu privire la compensarea pentru răspunderea extracontractuală şi la costurile aferente prevăzute în prezentul acord. (23) Transferul contribuţiilor de către părţile contractante care devin parte la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie la o dată ulterioară datei de aplicare a prezentului acord ar trebui să se efectueze cu respectarea principiului egalităţii de tratament în raport cu părţile contractante care participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie la data aplicării prezentului acord. Părţile contractante care participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie la data aplicării prezentului acord nu trebuie să suporte sarcina rezoluţiilor la care ar fi trebuit să contribuie, în temeiul acordurilor financiare naţionale, părţile care participă într-o etapă ulterioară. În mod asemănător, acestea din urmă nu trebuie să suporte costul rezoluţiilor generat înainte de data la care acestea devin state membre participante, pentru care ar trebui să fie răspunzător fondul. (24) În cazul în care cooperarea strânsă cu BCE a unei părţi contractante, a cărei monedă nu este euro, încetează în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013, ar trebui să se decidă o împărţire echitabilă a contribuţiilor cumulate provenite de la partea contractantă vizată, ţinându-se seama atât de interesele părţii contractante vizate, cât şi de cele ale fondului. În consecinţă, la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul MUR se definesc modalităţile, criteriile şi procedura prin care Comitetul ajunge la un acord împreună cu statul membru în cauză în ceea ce priveşte recuperarea contribuţiilor transferate de statul membru respectiv, înainte de încetarea cooperării strânse. (25) Cu respectarea deplină a procedurilor şi a cerinţelor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, obiectivul părţilor contractante este de a încorpora cât mai curând în cadrul juridic al Uniunii dispoziţiile de fond ale prezentului acord, în conformitate cu TUE şi cu TFUE, convin cu privire la următoarele dispoziţii:
TITLUL I Obiect şi domeniu de aplicare
ART. 1 (1) Prin prezentul acord, părţile contractante se angajează: (a) să transfere contribuţiile colectate la nivel naţional în conformitate cu Directiva RRB şi cu Regulamentul MUR către Fondul unic de rezoluţie (denumit în continuare "fondul") instituit de regulamentul respectiv; şi (b) să aloce, pe parcursul unei perioade de tranziţie care începe de la data aplicării prezentului acord, astfel cum este stabilită la articolul 12 alineatul (2) din prezentul acord, şi care se încheie la data la care fondul îşi atinge nivelul-ţintă stabilit la articolul 68 din Regulamentul MUR, dar nu mai târziu de 8 ani de la data aplicării prezentului acord (perioada de tranziţie), contribuţiile pe care le colectează la nivel naţional în conformitate cu Regulamentul MUR sau cu Directiva RRB către diferitele compartimente aferente fiecărei părţi contractante. Utilizarea compartimentelor face obiectul unei mutualizări progresive, în aşa fel încât acestea să înceteze să existe la sfârşitul perioadei de tranziţie, sprijinind astfel operaţiunile funcţionarea eficace a fondului. (2) Prezentul acord se aplică părţilor contractante ale căror instituţii fac obiectul mecanismului unic de supraveghere şi al mecanismului unic de rezoluţie, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 1.024/2013 şi, respectiv, ale Regulamentului MUR (părţile contractante participante la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie).
TITLUL II Coerenţa şi relaţia cu dreptul Uniunii
ART. 2 (1) Prezentul acord se aplică şi este interpretat de către părţile contractante în conformitate cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană şi cu dreptul Uniunii Europene, în special articolul 4 alineatul (3) din TUE şi legislaţia Uniunii privind rezoluţia instituţiilor. (2) Prezentul acord se aplică în măsura în care este compatibil cu tratatele pe care se întemeiază Uniunea şi cu dreptul Uniunii. Acesta nu aduce atingere competenţelor Uniunii de a acţiona în domeniul pieţei interne. (3) În sensul prezentului acord se aplică definiţiile relevante stabilite la articolul 3 din Regulamentul MUR.
TITLUL III Transferul contribuţiilor şi compartimente
ART. 3 Transferul contribuţiilor (1) Părţile contractante se angajează solidar să transfere irevocabil către fond contribuţiile colectate de la instituţiile autorizate pe teritoriul fiecăreia dintre ele în temeiul articolelor 69 şi 70 din Regulamentul MUR şi în conformitate cu criteriile prevăzute în acesta, precum şi în actele delegate şi de punere în aplicare la care fac trimitere acestea. Transferul contribuţiilor se desfăşoară în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolele 4-10 din prezentul acord. (2) Părţile contractante transferă contribuţiile ex ante corespunzătoare fiecărui an cel târziu la data de 30 iunie a anului respectiv. Transferul iniţial al contribuţiilor ex ante către fond va avea loc la 30 iunie 2016 cel târziu sau, în cazul în care acordul nu a intrat în vigoare până la data respectivă, în termen de 6 luni de la intrarea sa în vigoare. (3) Contribuţiile colectate de către părţile contractante în conformitate cu articolele 103 şi 104 din Directiva RRB înainte de data aplicării prezentului acord sunt transferate către fond la 31 ianuarie 2016 cel târziu sau, în cazul în care acordul nu a intrat în vigoare până la data respectivă, în termen de o lună de la data intrării în vigoare a acestuia. (4) Orice sumă plătită prin intermediul mecanismului de finanţare a rezoluţiei al părţilor contractante înainte de data aplicării prezentului acord pentru măsurile de rezoluţie de pe teritoriul lor se deduce din contribuţiile care urmează să fie transferate către fond menţionat la alineatul (3) de către partea contractantă respectivă. În acest caz, partea contractantă în cauză este în continuare obligată să transfere către fond o sumă echivalentă cu cea care ar fi fost necesară pentru atingerea nivelului-ţintă al mecanismului său de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 102 din Directiva RRB şi în termenele prevăzute la articolul respectiv. (5) Părţile contractante transferă contribuţiile ex post imediat după colectarea acestora. ART. 4 Compartimentele (1) Pe parcursul perioadei de tranziţie, contribuţiile colectate la nivel naţional sunt transferate către fond, în aşa fel încât să fie alocate compartimentelor aferente fiecărei părţi contractante. (2) Dimensiunea compartimentelor fiecărei părţi contractante este egală cu totalitatea contribuţiilor plătibile de către instituţiile autorizate în fiecare dintre teritoriile acestora în temeiul articolelor 68 şi 69 din Regulamentul MUR şi al actelor delegate şi de punere în aplicare la care fac trimitere acestea. (3) La data intrării în vigoare a prezentului acord, Comitetul întocmeşte o listă cu titlu pur informativ, în care prezintă în detaliu dimensiunea compartimentelor fiecărei părţi contractante. Lista respectivă se actualizează anual în perioada de tranziţie. ART. 5 Funcţionarea compartimentelor (1) În cazul în care, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Regulamentul MUR, se decide recurgerea la fond, Comitetul are competenţa de a dispune de compartimentele fondului în felul următor: (a) În primul rând, costurile sunt suportate de compartimentele aferente părţilor contractante pe teritoriul cărora este stabilit(ă) sau autorizat(ă) instituţia sau grupul aflat în rezoluţie. În cazul în care un grup transfrontalier se află în rezoluţie, costurile sunt distribuite între diferitele compartimente aferente părţilor contractante în care întreprinderea-mamă şi filialele sale sunt stabilite sau autorizate proporţional cu cuantumul relativ al contribuţiilor pe care fiecare dintre entităţile grupului aflat în rezoluţie le-a furnizat compartimentelor sale respective în raport cu cuantumul agregat al contribuţiilor pe care toate entităţile grupului le-au furnizat compartimentelor lor naţionale. În cazul în care o parte contractantă în care întreprinderea-mamă sau filiala este stabilită sau autorizată consideră că aplicarea acestui criteriu de distribuire a costurilor menţionate la primul paragraf conduce la o asimetrie semnificativă între distribuţia costurilor între compartimente şi profilul de risc al entităţilor vizate de rezoluţie, aceasta poate solicita Comitetului să ia în considerare fără întârziere şi criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (5) din Directiva RRB. În cazul în care Comitetul nu dă curs solicitării formulate de partea contractantă respectivă, acesta îşi justifică public poziţia. Se recurge la mijloacele financiare disponibile în cadrul compartimentelor aferente părţilor contractante menţionate la primul paragraf, până la costul cu care trebuie să contribuie fiecare compartiment naţional, conform criteriilor pentru distribuirea costurilor enunţate la primul şi al doilea paragraf, după cum urmează: - în primul an al perioadei de tranziţie se recurge la toate mijloacele financiare disponibile în cadrul compartimentelor respective; - în al doilea şi al treilea an al perioadei de tranziţie se recurge la 60% şi, respectiv, la 40% din mijloacele financiare disponibile în cadrul compartimentelor respective; - în anii următori ai perioadei de tranziţie, disponibilitatea mijloacelor financiare în compartimentele aferente acestor părţi contractante relevante scade anual cu 6 ? puncte procentuale. Reducerea anuală sus-menţionată a disponibilităţii mijloacelor financiare din compartimentele aferente părţilor contractante relevante se împarte egal pe trimestru. (b) În al doilea rând, dacă mijloacele financiare disponibile în compartimentele părţilor contractante menţionate la litera (a) nu sunt suficiente pentru a respecta misiunea fondului prevăzută la articolul 75 din Regulamentul MUR, se recurge la mijloacele financiare disponibile din compartimentele fondului aferente tuturor părţilor contractante. Mijloacele financiare disponibile în compartimentele tuturor părţilor contractante se completează, în măsura specificată la al treilea paragraf de la prezenta literă, cu mijloacele financiare rămase în compartimentele naţionale aferente părţilor contractante vizate de rezoluţie, menţionate la litera (a). În cazul rezoluţiei unui grup transfrontalier, alocarea mijloacelor financiare puse la dispoziţie între compartimentele părţilor contractante vizate în conformitate cu primul şi al doilea paragraf de la prezenta literă respectă aceeaşi cheie de distribuire a costurilor între acestea, astfel cum se prevede la litera (a). În cazul în care instituţia sau instituţiile autorizate în una dintre părţile contractante vizate care fac obiectul rezoluţiei unui grup nu necesită totalitatea mijloacelor financiare disponibile în temeiul prezentei litere (b), mijloacele financiare disponibile care nu sunt necesare în temeiul prezentei litere (b) se utilizează la rezoluţia entităţilor autorizate pe teritoriul celorlalte părţi contractante vizate de rezoluţia unui grup. Pe parcursul perioadei de tranziţie se recurge la toate compartimentele naţionale ale părţilor contractante, după cum urmează: - în primul şi în al doilea an al perioadei de tranziţie se recurge la 40% şi, respectiv, la 60% din mijloacele financiare disponibile în cadrul compartimentelor respective; - în anii următori ai perioadei de tranziţie, disponibilitatea mijloacelor financiare în compartimentele respective creşte anual cu 6 2/3 puncte procentuale. Creşterea anuală sus-menţionată a disponibilităţii mijloacelor financiare din toate compartimentele naţionale ale părţilor contractante se împarte egal pe trimestru. (c) În al treilea rând, dacă mijloacele financiare utilizate în conformitate cu litera (b) nu sunt suficiente pentru a respecta misiunea fondului menţionată la articolul 75 din Regulamentul MUR, se recurge la orice mijloc financiar rămas în compartimentele aferente părţilor contractante vizate, menţionate la litera (a). În cazul rezoluţiei unui grup transfrontalier, se recurge la compartimentele părţilor contractante vizate care nu au pus la dispoziţie suficiente mijloace financiare în temeiul literelor (a) şi (b) în ceea ce priveşte rezoluţia entităţilor autorizate pe teritoriile lor. Contribuţiile pentru fiecare compartiment se stabilesc pe baza criteriilor de distribuire a costurilor prevăzute la litera (a). (d) În al patrulea rând, fără a aduce atingere competenţelor Comitetului menţionate la litera (e), dacă mijloacele financiare menţionate la litera (c) nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile unei anumite măsuri de rezoluţie, părţile contractante vizate menţionate la litera (a) transferă fondului contribuţiile ex post extraordinare provenite de la instituţiile autorizate pe teritoriile lor, colectate în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 70 din Regulamentul MUR. În cazul rezoluţiei unui grup transfrontalier, contribuţiile ex post sunt transferate de părţile contractante vizate care nu au pus la dispoziţie suficiente mijloace financiare în temeiul literelor (a)-(c), în ceea ce priveşte rezoluţia entităţilor autorizate pe teritoriile lor. (e) În cazul în care mijloacele financiare menţionate la litera (c) nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile unei anumite măsuri de rezoluţie şi atât timp cât contribuţiile ex post extraordinare menţionate la litera (d) nu sunt imediat accesibile, inclusiv din motive legate de stabilitatea instituţiilor vizate, Comitetul îşi poate exercita competenţa de a contracta împrumuturi sau alte forme de sprijin pentru fond în conformitate cu articolele 72 şi 73 din Regulamentul MUR sau competenţa de a efectua transferuri temporare între compartimente în conformitate cu articolul 7 din prezentul acord. În cazul în care comitetul decide să exercite competenţele menţionate la primul paragraf de la prezenta literă, părţile contractante vizate menţionate la litera (d) transferă către fond contribuţiile ex post extraordinare cu scopul de a rambursa împrumuturile sau alte forme de sprijin sau transferul temporar între compartimente. (2) Veniturile obţinute din investiţii ale cuantumurilor transferate către fond, în conformitate cu articolul 74 din Regulamentul MUR, sunt alocate proporţional fiecăruia dintre compartimente, pe baza mijloacelor lor financiare disponibile, excluzând orice creanţă sau angajament de plată irevocabil în sensul articolului 75 din Regulamentul MUR atribuibile fiecărui compartiment. Veniturile obţinute din investiţii ale operaţiunilor de rezoluţie pe care fondul le poate efectua, în conformitate cu articolul 75 din Regulamentul MUR, sunt alocate proporţional fiecăruia dintre compartimente, pe baza contribuţiei lor respective la o anumită măsură de rezoluţie. (3) Toate compartimentele fuzionează şi încetează să existe la încheierea perioadei de tranziţie. ART. 6 Transferul contribuţiilor ex ante suplimentare şi nivelul-ţintă (1) Părţile contractante asigură, dacă este cazul, realimentarea fondului prin contribuţii ex ante, care urmează să fie plătite în termenele prevăzute la articolul 68 alineatele (2) şi (3) şi alineatul (5) litera (a) din Regulamentul MUR, într-un cuantum echivalent cu cel necesar pentru atingerea nivelului-ţintă precizat la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul MUR. (2) Pe parcursul perioadei de tranziţie, transferul contribuţiilor legate de realimentare se distribuie între compartimente în modul următor: (a) părţile contractante vizate de rezoluţie transferă contribuţiile la partea compartimentului lor care nu face încă obiectul mutualizării în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (a) şi (b); (b) toate părţile contractante transferă contribuţiile la partea compartimentelor lor respective care face obiectul mutualizării în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (a) şi (b). ART. 7 Transferul temporar între compartimente (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(d), părţile contractante vizate de rezoluţie pot solicita Comitetului, pe parcursul perioadei de tranziţie, să utilizeze temporar partea din mijloacele financiare disponibilă în compartimentele fondului care nu a fost încă mutualizată, aferente celorlalte părţi contractante. În acest caz, părţile contractante vizate transferă ulterior către fond, înainte de încheierea perioadei de tranziţie, contribuţii ex post extraordinare în cuantum echivalent cu cel primit de compartimentele lor, plus dobânzile acumulate, astfel încât celelalte compartimente să beneficieze de rambursare. (2) Cuantumul transferat temporar de la fiecare dintre compartimente la cele destinatare este proporţional cu dimensiunea acestora, stabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), şi nu depăşeşte 50% din mijloacele financiare disponibile în cadrul fiecărui compartiment care nu fac încă obiectul mutualizării. În cazul rezoluţiei unui grup transfrontalier, alocarea mijloacelor financiare puse la dispoziţie între compartimentele părţilor contractante vizate în temeiul prezentului alineat respectă aceeaşi cheie de distribuire a costurilor între acestea, astfel cum se prevede în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (a). (3) Deciziile Comitetului privind cererea de transfer temporar al mijloacelor financiare între compartimentele menţionate la alineatul (1) se iau cu o majoritate simplă a membrilor sesiunii sale plenare, după cum se precizează la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul MUR. În cuprinsul deciziei sale privind transferul temporar, Comitetul specifică rata dobânzii, perioada de rambursare şi alţi termeni şi condiţii privind transferul mijloacelor financiare între compartimente. (4) Decizia Comitetului prin care acesta convine asupra transferului temporar al mijloacelor financiare menţionate la alineatul (3) poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termen de 4 zile calendaristice de la data adoptării deciziei, nu a formulat obiecţii niciuna dintre părţile contractante din ale căror compartimente a fost efectuat transferul. Pe parcursul perioadei de tranziţie, dreptul de a formula obiecţii al unei părţi contractante poate fi exercitat numai dacă: (a) aceasta ar putea avea nevoie de mijloacele financiare din compartimentul naţional aferent în vederea finanţării unei operaţiuni de rezoluţie în viitorul apropiat sau dacă transferul temporar ar pune în pericol aplicarea unei măsuri de rezoluţie în curs pe teritoriul său; (b) transferul temporar ar reprezenta mai mult de 25% din partea sa din compartimentul naţional care nu face încă obiectul mutualizării în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (a) şi (b); sau (c) consideră că partea contractantă al cărei compartiment beneficiază de transferul temporar nu furnizează garanţii de rambursare din surse naţionale sau de asistenţă din partea MES, în conformitate cu procedurile convenite. Partea contractantă care intenţionează să formuleze obiecţii justifică în mod corespunzător apariţia oricăreia dintre circumstanţele menţionate la literele (a)-(c). În cazul în care se exprimă obiecţii în conformitate cu prezentul alineat, decizia comitetului privind transferul temporar se adoptă cu excluderea mijloacelor financiare ale compartimentelor părţilor contractante care au formulat obiecţii. (5) În cazul în care o instituţie a unei părţi contractante din al cărei compartiment au fost transferate mijloace financiare în temeiul prezentului articol face obiectul rezoluţiei, partea contractantă respectivă poate solicita comitetului să transfere din fond în compartimentul său un cuantum echivalent celui transferat iniţial din compartimentul respectiv. În urma unei astfel de solicitări, comitetul convine imediat asupra transferului. În acest caz, părţilor contractante care au beneficiat iniţial de utilizarea temporară a mijloacelor financiare le revine răspunderea de a transfera către fond cuantumurile alocate părţii contractante vizate în conformitate cu primul paragraf, cu respectarea termenilor şi condiţiilor care urmează a fi specificate de către comitet. (6) Comitetul precizează criteriile generale de stabilire a condiţiilor în care are loc transferul temporar al mijloacelor financiare între compartimente, prevăzut la prezentul articol. ART. 8 Părţile contractante a căror monedă nu este euro (1) În cazul în care, la o dată ulterioară datei aplicării prezentului acord în temeiul articolului 12 alineatul (2), Consiliul Uniunii Europene adoptă o decizie de abrogare a derogării acordate unei părţi contractante a cărei monedă nu este euro, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE, sau a scutirii acordate părţii respective, astfel cum este menţionată în Protocolul (nr. 16) referitor la anumite dispoziţii privind Danemarca, anexat la TUE şi la TFUE (denumit în continuare "Protocolul privind anumite dispoziţii privind Danemarca"), sau dacă, în absenţa unei astfel de decizii, o parte contractantă a cărei monedă nu este euro devine parte la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie, aceasta transferă către fond contribuţii colectate pe teritoriul său în cuantum echivalent cu partea din nivelul-ţintă total corespunzător compartimentului său naţional, calculată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), care este astfel egală cu cuantumul care ar fi fost transferat de către partea contractantă vizată dacă aceasta ar fi participat la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie de la data aplicării prezentului acord în temeiul articolului 12 alineatul (2). (2) Orice sumă plătită prin intermediul mecanismului de finanţare a rezoluţiei al părţii contractante menţionate la alineatul (1) pentru măsurile de rezoluţie de pe teritoriul lor se deduce din sumele care urmează să fie transferate către fond de către partea contractantă respectivă, în temeiul alineatului (1). În acest caz, partea contractantă în cauză este în continuare obligată să transfere către fond o sumă echivalentă cu cea care ar fi fost necesară pentru atingerea nivelului-ţintă al mecanismului său de finanţare a rezoluţiei, în conformitate cu articolul 102 din Directiva RRB şi în termenele prevăzute la articolul respectiv. (3) Comitetul stabileşte, de comun acord cu partea contractantă vizată, cuantumul exact al contribuţiilor ce urmează a fi transferate de către aceasta, în conformitate cu criteriile prevăzute la alineatele (1) şi (2). (4) Costurile aferente oricărei măsuri de rezoluţie iniţiate pe teritoriul părţilor contractante a căror monedă nu este euro înainte de data la care intră în vigoare decizia de abrogare a derogării definite la articolul 139 alineatul (1) din TFUE sau scutirea menţionată în Protocolul referitor la anumite dispoziţii privind Danemarca sau înainte de data intrării în vigoare a deciziei BCE privind cooperarea strânsă menţionată la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013 nu sunt suportate de către fond. În cazul în care BCE, în cadrul evaluării sale cuprinzătoare a instituţiilor de credit menţionate la articolul 7 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013, consideră că oricare dintre instituţiile părţilor contractante vizate se află în situaţie de insolvenţă sau este susceptibilă de a intra în insolvenţă, costurile măsurilor de rezoluţie ale instituţiilor de credit respective nu sunt suportate de către fond. (5) În cazul în care cooperarea strânsă cu BCE încetează, contribuţiile transferate de partea contractantă vizată de încetarea cooperării strânse sunt recuperate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul MUR. Încetarea cooperării strânse cu BCE nu afectează drepturile şi obligaţiile părţilor contractante care decurg din măsurile de rezoluţie aplicate în perioada în care părţile contractante respective fac obiectul prezentului acord, referitoare la: - transferul contribuţiilor ex post, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (d); - realimentarea fondului, în conformitate cu articolul 6; şi - transferul temporar între compartimente, în conformitate cu articolul 7. ART. 9 Respectarea principiilor generale şi a obiectivelor rezoluţiei (1) Utilizarea fondului pe bază reciprocă şi transferul contribuţiilor către fond sunt condiţionate de existenţa unui cadru juridic permanent în materie de rezoluţie ale cărui norme conduc cel puţin la acelaşi rezultat precum cele prevăzute în temeiul Regulamentului MUR sau sunt echivalente cu acest rezultat, astfel cum se prevede în normele următoare, şi fără modificarea acestora: (a) normele procedurale privind adoptarea unei scheme de rezoluţie în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul MUR; (b) normele decizionale ale Comitetului, prevăzute la articolele 52 şi 55 din Regulamentul MUR; (c) principiile generale care reglementează rezoluţia, prevăzute la articolul 15 din Regulamentul MUR, în special principiul potrivit căruia acţionarii instituţiei aflate în rezoluţie suportă primele pierderi, iar creditorii instituţiei aflate în rezoluţie sunt plasaţi după acţionari în asumarea pierderilor, în conformitate cu ordinea priorităţii creanţelor acestora, stabilită la alineatul (1) literele (a) şi (b) de la respectivul articol; (d) normele privind instrumentele de rezoluţie menţionate la articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul MUR, în special cele privind aplicarea instrumentului de recapitalizare internă prevăzut la articolul 27 din regulamentul menţionat şi la articolele 43 şi 44 din Directiva RRB şi pragurile specifice stabilite de acestea în ceea ce priveşte impunerea pierderilor asupra acţionarilor şi creditorilor şi contribuţia fond la o anumită măsură de rezoluţie. (2) În cazul în care normele privind rezoluţia menţionate la alineatul (1) şi prevăzute în Regulamentul MUR, la data adoptării sale iniţiale, se abrogă sau se modifică într-un alt fel împotriva voinţei oricăreia dintre părţile contractante, inclusiv în cazul în care se adoptă norme de capitalizare internă într-un mod care nu este echivalent sau care nu (con)duce, cel puţin, la un rezultat identic şi nu mai puţin strict decât cel obţinut în temeiul Regulamentului MUR, la data adoptării sale iniţiale, iar partea contractantă în cauză îşi exercită drepturile care îi revin în temeiul dreptului internaţional public privind o modificare fundamentală a circumstanţelor, orice altă parte contractantă poate, în temeiul articolului 14 din prezentul acord, să solicite Curţii de Justiţie să confirme existenţa unei modificări fundamentale a circumstanţelor şi a consecinţelor care decurg din aceasta, în conformitate cu dreptul internaţional public. În solicitarea sa, orice parte contractantă poate cere Curţii de Justiţie să suspende aplicarea unei măsuri care face obiectul litigiului, caz în care sunt aplicabile articolul 278 din TFUE şi articolele 160-162 din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie. (3) Procedura prevăzută la alineatul (2) de la prezentul articol nu împiedică recurgerea la căile de atac prevăzute la articolele 258, 259, 260, 263, 265 şi 266 din TFUE şi nici nu afectează această recurgere. ART. 10 Respectarea obligaţiilor (1) Părţile contractante iau măsurile necesare, în cadrul ordinilor lor juridice naţionale, pentru a asigura respectarea obligaţiei lor de a transfera în mod solidar contribuţiile în conformitate cu prezentul acord. (2) Fără a aduce atingere competenţei Curţii de Justiţie în temeiul articolului 14 din prezentul acord, Comitetul, acţionând din proprie iniţiativă sau la cererea oricărei părţi contractante, poate examina dacă o parte contractantă nu şi-a respectat obligaţia de a transfera contribuţiile către fond astfel cum a fost instituită în prezentul acord. În cazul în care Comitetul constată că o parte contractantă nu şi-a respectat obligaţia de a transfera contribuţiile, acesta stabileşte un termen până la care partea contractantă vizată să ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării. În cazul în care partea contractantă vizată nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării în termenul stabilit de Comitet, utilizarea compartimentelor tuturor părţilor contractante în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) este exclusă în ceea ce priveşte rezoluţia instituţiilor autorizate pe teritoriul părţii contractante vizate. Excluderea respectivă încetează să se aplice din momentul în care Comitetul stabileşte că partea contractantă vizată a luat măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării. (3) Deciziile Comitetului în temeiul prezentului articol sunt luate cu majoritate simplă de preşedinte şi de membrii menţionaţi la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul MUR.
TITLUL IV Dispoziţii generale şi finale
ART. 11 Ratificarea, aprobarea sau acceptarea şi intrarea în vigoare (1) Prezentul acord este supus ratificării, aprobării sau acceptării de către semnatarii săi în conformitate cu propriile lor cerinţe constituţionale. Instrumentele de ratificare, de aprobare sau de acceptare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare "depozitarul"). Depozitarul înştiinţează ceilalţi semnatari cu privire la fiecare depunere şi la data acesteia. (2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care instrumentele de ratificare, de aprobare sau de acceptare au fost depuse de semnatarii participanţi la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie care reprezintă nu mai puţin de 90% din totalul voturilor ponderate ale tuturor statelor membre participante la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie, în conformitate cu Protocolul (nr. 36) privind dispoziţiile tranzitorii anexat la TUE şi la TFUE. ART. 12 Aplicare(a) (1) Prezentul acord se aplică între părţile contractante care au depus instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare de către acestea, sub rezerva intrării prealabile în vigoare a Regulamentului MUR. (2) Sub rezerva alineatului (1) de la prezentul articol şi cu condiţia intrării sale în vigoare în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), prezentul acord se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016 între părţile contractante participante la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie care au depus instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare de către acestea până la data respectivă. Dacă prezentul acord nu intră în vigoare până la 1 ianuarie 2016, acesta se aplică începând cu data intrării sale în vigoare, între părţile contractante participante la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie care au depus instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare de către acestea până la data respectivă. (3) Prezentul acord se aplică părţilor contractante participante la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie care nu au depus instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare de către acestea până la data aplicării în temeiul alineatului (2), începând cu prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentelor lor de ratificare, aprobare sau acceptare. (4) Prezentul acord nu se aplică părţilor contractante care au depus instrumentele de ratificare, aprobare sau acceptare de către acestea, dar nu participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie până la data aplicării acordului. Cu toate acestea, părţile contractante respective participă la acordul special menţionat la articolul 14 alineatul (2) de la data aplicării prezentului acord, cu scopul de a sesiza Curtea de Justiţie cu orice litigiu privind interpretarea şi asigurarea respectării articolului 15. Se aplică în cazul părţilor contractante menţionate la primul paragraf începând cu data intrării în vigoare a deciziei de abrogare a derogării care le-a fost acordată, definită la articolul 139 alineatul (1) din TFUE, sau a scutirii care le-a fost acordată în conformitate cu Protocolul privind anumite dispoziţii privind Danemarca sau, în absenţa acesteia, începând cu data intrării în vigoare a deciziei BCE privind cooperarea strânsă menţionată la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013. Sub rezerva articolului 8, prezentul acord încetează să li se aplice părţilor contractante care au instituit cooperarea strânsă cu BCE menţionată la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2013 începând cu data încetării cooperării strânse în conformitate cu articolul 7 alineatul (8) din regulamentul menţionat. ART. 13 Aderarea Statele membre, altele decât părţile contractante, pot adera la prezentul acord. Sub rezerva articolului 8 alineatele (1)-(3), aderarea produce efecte la depunerea instrumentului de aderare la depozitar, care îl notifică celorlalte părţi contractante. În urma autentificării de către părţile contractante, textul prezentului acord, în limba oficială a statului membru aderent, care este, de asemenea, limbă oficială a instituţiilor Uniunii, se depune la arhivele depozitarului ca text autentic al prezentului acord. ART. 14 Soluţionarea litigiilor (1) În cazul existenţei unui dezacord între două părţi contractante cu privire la interpretarea oricăreia dintre dispoziţiile prezentului acord sau atunci când o parte contractantă consideră că o altă parte contractantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile în temeiul prezentului acord, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie. Hotărârea Curţii de Justiţie are caracter obligatoriu pentru părţile din procedura respectivă. În cazul în care Curtea de Justiţie constată că o parte contractantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile în temeiul prezentului acord, partea contractantă vizată ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii într-un termen care urmează să fie decis de Curtea de Justiţie. În cazul în care partea contractantă vizată nu ia măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării în termenul stabilit de Curtea de Justiţie, utilizarea compartimentelor tuturor părţilor contractante în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (b) este exclusă în ceea ce priveşte instituţiile autorizate pe teritoriul părţii contractante vizate. (2) Prezentul articol constituie un acord special între părţile contractante în sensul articolului 273 din TFUE. (3) Statele membre a căror monedă nu este euro care nu au ratificat prezentul acord pot notifica depozitarului intenţia lor de a fi parte la acordul special menţionat la alineatul (2), cu scopul de a sesiza Curtea de Justiţie cu orice litigiu privind interpretarea şi asigurarea respectării articolului 15. Depozitarul comunică părţilor contractante notificarea din partea statului membru în cauză, iar statul membru în cauză devine, în urma comunicării, parte la acordul special menţionat la alineatul (2) de la prezentul articol în sensul descris la prezentul alineat. ART. 15 Compensarea (1) Părţile contractante se angajează să ramburseze în mod solidar, prompt şi cu dobândă fiecărui stat membru care nu participă la mecanismul unic de supraveghere şi la mecanismul unic de rezoluţie (denumit în continuare "stat membru neparticipant") suma pe care acesta a plătit-o sub formă de resurse proprii corespunzătoare utilizării bugetului general al Uniunii în cazuri de răspundere extracontractuală şi costuri aferente acesteia, cu privire la exercitarea competenţelor de către instituţiile Uniunii în temeiul Regulamentului MUR. (2) Suma cu care se consideră că fiecare dintre statele membre neparticipante a contribuit la răspunderea extracontractuală şi la costurile aferente acesteia se determină proporţional pe baza venitului lor intern brut stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din Decizia 2007/436/CE, Euratom*1) a Consiliului sau cu orice act viitor al Uniunii, de modificare sau de abrogare a acesteia. ────────── *1) Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (JO L163, 23.6.2007, p. 17). ──────────
(3) Costurile de compensare sunt distribuite proporţional între părţile contractante pe baza ponderii venitului lor intern brut determinat în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din Decizia 2007/436/CE, Euratom sau cu orice act ulterior al Uniunii de modificare sau de abrogare a acesteia. (4) Statele membre neparticipante beneficiază de rambursare la datele înscrierilor în cont, prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.150/2000*2) al Consiliului, sau în orice act ulterior al Uniunii de modificare sau de abrogare a acestuia, ale cuantumurilor corespunzătoare plăţilor din bugetul Uniunii efectuate pentru a deconta răspunderea extracontractuală şi costurile aferente acesteia în urma adoptării bugetului rectificativ conex. ────────── *2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (JO L 130, 31.5.2000, p. 1), inclusiv orice modificare ulterioară. ──────────
Eventuala dobândă se calculează în conformitate cu dispoziţiile privind dobânda pentru sumele puse la dispoziţie cu întârziere, aplicabile resurselor proprii ale Uniunii. Sumele sunt convertite între monedele naţionale şi moneda euro la cursul de schimb stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.150/2000 al Consiliului sau cu orice act ulterior al Uniunii de modificare sau de abrogare a acestuia. (5) Comisia coordonează orice acţiune de rambursare a părţilor contractante, în conformitate cu criteriile stabilite în temeiul alineatelor (1)-(3). Rolul de coordonare al Comisiei include calcularea bazei în funcţie de care urmează a fi efectuate plăţile, emiterea de notificări adresate părţilor contractante prin care se solicită efectuarea de plăţi şi se calculează dobânda. ART. 16 Revizuirea (1) În termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, cel mai târziu şi ulterior, la intervale de câte 18 luni, Comitetul evaluează şi prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului acord, în special cu privire la funcţionarea corespunzătoare a utilizării reciproce a fondului şi impactul său asupra stabilităţii financiare şi a pieţei interne. (2) În termen de cel mult 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, pe baza evaluării experienţei de punere a sa în aplicare, cuprinsă în rapoartele redactate de Comitetul în conformitate cu alineatul (1), se iau măsurile necesare, în conformitate cu TUE şi cu TFUE, în scopul încorporării conţinutului prezentului acord în cadrul juridic al Uniunii. Întocmit la Bruxelles la 21 mai 2014, într-un exemplar original unic, ale cărui versiuni în limbile bulgară, croată, cehă, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză sunt egal autentice şi care se depune în arhivele depozitarului, care transmite câte o copie certificată fiecărei părţi contractante.
Declaraţii de intenţie ale părţilor contractante şi ale observatorilor participanţi la Conferinţa interguvernamentală care sunt membri ai Consiliului Uniunii Europene, declaraţii care urmează a fi depuse împreună cu Acordul:
Declaraţia nr. 1 Deşi respectă pe deplin cerinţele procedurale ale tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, părţile contractante şi observatorii participanţi la Conferinţa interguvernamentală care sunt membri ai Consiliului Uniunii Europene declară că, exceptând cazul în care toate părţile contractante convin altfel, obiectivul şi intenţia lor sunt ca: (a) articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul MUR, la data adoptării sale iniţiale, să nu fie abrogat sau modificat; (b) principiile şi normele legate de instrumentul de recapitalizare internă să nu fie abrogate sau modificate într-un mod care nu este echivalent şi nu (con)duce, cel puţin, la un rezultat identic şi nu mai puţin strict decât cel obţinut în temeiul Regulamentului MUR, la data adoptării sale iniţiale.
Declaraţia nr. 2 Semnatarii Acordului interguvernamental privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul unic de rezoluţie declară că vor depune toate eforturile pentru a finaliza procesul de ratificare a acestuia în conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare ale legislaţiei lor naţionale în timp util, permiţând astfel mecanismului unic de rezoluţie să devină complet funcţional până la 1 ianuarie 2016.
ANEXĂ
DECLARAŢIA Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Malta, României, Republicii Slovace şi Republicii Finlanda susţinută la data semnării Acordului privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul unic de rezoluţie
Întrucât - În 20 decembrie 2013, Eurogrup şi miniştrii Consiliului ECOFIN au emis o declaraţie cu privire la mecanismele de sprijin (18137/13) ale Mecanismului Unic de Rezoluţie (MUR), prin care au declarat că Pe parcursul perioadei de tranziţie, finanţarea-punte va proveni fie din surse naţionale, susţinute de contribuţii bancare, fie din Mecanismul european de stabilitate (MES), în conformitate cu procedurile convenite. Mecanismele din perioada de tranziţie vor fi funcţionale până la data înfiinţării FUR, inclusiv a funcţionării compartimentelor naţionale. - Articolul 6(4) al Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor norme uniforme şi a unei proceduri uniforme de rezoluţie a instituţiilor de credit şi a anumitor firme de investiţii în cadrul unui Mecanism unic de rezoluţie şi al unui Fond unic de rezoluţie şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, aprobat de către Reprezentanţii Comitetului Permanent la 27 martie 2014 şi de Parlamentul European la 15 aprilie 2014, prevede că "Deciziile sau acţiunile Comitetului, Consiliului sau Comisiei nu impun statelor membre să ofere sprijin financiar public extraordinar şi nici nu afectează suveranitatea bugetară şi responsabilităţile fiscale ale statelor membre". - În cadrul reuniunii sale din 11 septembrie 2013, Serviciul juridic al Consiliului a subliniat, în cadrul opiniei sale, asupra bazei legale propuse (13524/13) a Regulamentului MUR, că "finanţarea rezoluţiei nu poate în nicio circumstanţă să angajeze responsabilitatea bugetară a statelor membre. Articolul 114 al TFEU nu trebuie să fie utilizat pentru a obliga direct sau indirect statele membre să furnizeze contribuţii suplimentare către bugetul Uniunii sau către orice alt organism al său, în afară de sistemul de resurse proprii ale Uniunii, aşa cum este prevăzut la articolul 311 şi în decizia privind resursele proprii" (paragraf 54). - În 27 martie 2014, în cadrul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi, în ceea ce priveşte Regulamentul MUR, Republica Federală Germania, Republica Malta, România, Republica Slovacă şi Republica Finlanda au făcut următoarea declaraţie "Toate prevederile, precum şi preambulul Regulamentului MUR trebuie interpretate în linie şi în conformitate cu elementele mai sus menţionate. Nicio prevedere sau considerent nu trebuie să fie interpretat în sensul solicitării sau să conducă la solicitarea oricărui sprijin public financiar sau de măsuri care să afecteze suveranitatea bugetară sau responsabilitatea fiscală a statelor membre". La această declaraţie au aderat şi alte state membre. În cadrul aceleaşi sesiuni, Serviciul juridic al Consiliului a confirmat în scris că articolul 6(4) al Regulamentului MUR este clar şi nu poate fi modificat de considerentul 11 al Regulamentului MUR.
Republica Bulgaria,
Republica Cehă,
Republica Federală Germania, care, în plus, aminteşte declaraţia făcută de Cancelarul German în 19/20 decembrie 2013 la Consiliul European cu privire la MUR,
Republica Estonia,
Republica Malta,
România,
Republica Slovacă
şi
Republica Finlanda
declară:
În înţelegerea Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Malta, României, Republicii Slovace şi Republicii Finlanda, Acordul privind transferul şi mutualizarea contribuţiilor la Fondul unic de rezoluţie în integralitatea sa şi, în special, considerentele 6 şi 13, precum şi articolele 5 şi 7, precum şi considerentele şi articolele Regulamentului MUR vor fi interpretate într-o manieră care să nu creeze vreo obligaţie de răspundere comună a părţilor contractante, de modificare a Tratatului MES sau, în special, de a impune vreun sprijin financiar public sau măsuri care să afecteze suveranitatea bugetară sau responsabilitatea fiscală a părţilor contractante.
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
