Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ACORD din 19 mai 2009 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Bulgaria privind cooperarea politieneasca transfrontaliera in materie penala
EMITENT: ACT INTERNATIONAL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 7 iunie 2010
Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria, denumite în continuare pãrţi,
în dorinţa de a dezvolta pe mai departe relaţiile bilaterale şi de a întãri cooperarea poliţieneascã în materie penalã,
în vederea aderãrii la spaţiul Schengen,
având în vedere importanţa cooperãrii poliţieneşti în materie penalã pentru protejarea siguranţei naţionale şi ordinii publice,
dorind sã combatã eficient migraţia ilegalã, contrabanda şi traficul de persoane, precum şi alte forme de infracţionalitate transfrontalierã,
în scopul de a facilita fluenţa circulaţiei transfrontaliere,
luând în considerare prevederile Convenţiei semnate la Schengen la 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptatã a controalelor la frontierele comune, denumitã în continuare Convenţia Schengen, precum şi ale legislaţiilor naţionale ale statelor pãrţilor,
au convenit dupã cum urmeazã:
PARTEA I
Obiective şi definiţii
ART. 1
Obiectul acordului şi raportul faţã de alte reglementãri
(1) Obiectul prezentului acord îl reprezintã intensificarea cooperãrii între pãrţi în vederea prevenirii pericolelor la adresa ordinii şi siguranţei publice şi combaterea criminalitãţii transfrontaliere.
(2) Obligaţia de informare a autoritãţii competente prin procedura folositã pentru cooperarea poliţieneascã internaţionalã nu este afectatã de prevederile prezentului acord.
ART. 2
Definiţii
În sensul prezentului acord:
1. autoritãţi înseamnã:
- pentru partea românã:
a) Poliţia Românã şi Poliţia de Frontierã Românã din Ministerul Administraţiei şi Internelor;
b) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor din Ministerul Finanţelor Publice;
- pentru partea bulgarã:
a) Direcţia Generalã Poliţia Criminalã, Direcţia Generalã a Poliţiei de Ordine Publicã, Direcţia Generalã a Poliţiei de Frontierã, Direcţia generalã proceduri premergãtoare procesului, Direcţia specializatã pentru operaţiuni şi operaţii tehnice din Ministerul de Interne al Republicii Bulgaria şi structurile teritoriale ale acestuia;
b) Agenţia Vãmilor din Ministerul de Finanţe;
2. autoritãţi centrale în domeniul cooperãrii poliţieneşti internaţionale, denumite în continuare autoritãţi centrale, înseamnã:
- pentru partea românã:
- Centrul de cooperare poliţieneascã internaţionalã din Inspectoratul General al Poliţiei Române, Ministerul Administraţiei şi Internelor;
- pentru partea bulgarã:
- Direcţia cooperare poliţieneascã operativã internaţionalã din Ministerul de Interne;
3. zone de frontierã înseamnã:
- pe teritoriul României:
30 km de la frontiera de stat în interiorul teritoriului naţional;
- pe teritoriul Republicii Bulgaria:
30 km de la frontiera de stat în interiorul teritoriului naţional.
Sunt asimilate zonelor de frontierã:
- trenul care se aflã în mişcare pe porţiunea de cale feratã dintre frontiera de stat pânã la prima staţie de oprire, conform mersului trenului;
- navele civile de la frontiera de stat pânã la primul loc de acostare.
PARTEA a II-a
Forme generale de cooperare
ART. 3
Mãsuri generale de cooperare
Autoritãţile pãrţilor pot lua, în limitele competenţelor proprii, toate mãsurile necesare pentru întãrirea cooperãrii, prin:
(1) intensificarea schimbului de informaţii şi dezvoltarea structurilor de comunicaţii prin:
1. schimb de informaţii în cazuri specifice;
2. schimb de informaţii în scopul înlãturãrii pericolelor pentru ordinea şi siguranţa publicã, astfel încât sã poatã fi întreprinse activitãţile necesare în timp util;
3. schimbul de informaţii asupra evenimentelor care, în opinia autoritãţii care le transmite, pot afecta teritoriul statului celeilalte pãrţi;
4. pânã la trecerea la sistemul radio unitar de aparaturã la standarde europene şi frecvenţe, realizarea şi folosirea unei legãturi radio, prin schimbul de aparate radio, în scopul îmbunãtãţirii modalitãţilor de comunicare, în special a traficului radio de-a lungul frontierei. Soluţiile tehnice în domeniul comunicaţiilor, necesare pentru facilitarea şi îmbunãtãţirea cooperãrii transfrontaliere, vor fi convenite separat de autoritãţile competente;
(2) desfãşurarea misiunilor, investigarea infracţiunilor şi combaterea pericolelor la adresa ordinii şi siguranţei publice, prin:
1. planificarea în comun a misiunilor personalului în zonele de frontierã;
2. la nevoie, constituirea de centre comune de comandã a misiunii;
3. la nevoie, înfiinţarea de echipe comune de investigaţii, în conformitate cu prevederile Convenţiei cu privire la asistenţa judiciarã reciprocã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene, adoptatã la Bruxelles la 29 mai 2000;
4. planificarea şi executarea de programe comune pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor;
5. efectuarea regulatã şi la nevoie de şedinţe comune pentru verificarea calitãţii cooperãrii, dezbaterea noilor strategii, pentru convenirea planurilor de misiune, de urmãrire şi de patrulare, pentru a face schimb de date statistice şi pentru coordonarea programelor de lucru;
6. efectuarea de stagii comune de pregãtire la instituţiile din domeniu;
7. invitarea reprezentanţilor autoritãţilor celeilalte pãrţi pentru participarea ca observator la misiuni de importanţã deosebitã;
8. schimbul permanent/zilnic de buletine informative, statistici, analize ale fenomenului infracţional între structurile teritoriale ale autoritãţilor competente ale pãrţilor.
ART. 4
Cooperarea în domeniul formãrii şi pregãtirii continue a personalului
Pãrţile vor coopera în domeniul formãrii şi pregãtirii continue a agenţilor autoritãţilor, în special prin: desemnarea unor persoane de contact, realizarea de consultãri, planificarea şi realizarea de întâlniri în scopul identificãrii activitãţilor comune pentru formarea şi pregãtirea continuã a agenţilor în scopul aplicãrii prezentului acord.
ART. 5
Acţiunile agenţilor autoritãţilor pãrţilor, desfãşurate sub subordonarea autoritãţilor pãrţii pe al cãrei teritoriu sunt desfãşurate acţiunile
(1) În caz de urgenţã, agenţii autoritãţilor competente se pot subordona, în mod excepţional, autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi, în vederea înlãturãrii pericolelor la adresa ordinii şi siguranţei publice, precum şi pentru cercetarea infracţiunilor, pentru îndeplinirea acţiunilor lor, inclusiv cele care implicã exerciţiul autoritãţii statale.
(2) Situaţia de urgenţã prevãzutã în alin. (1) existã atunci când mãsurile poliţieneşti ce urmeazã a fi întreprinse ar fi lipsite de succes, puse serios în pericol sau îngreunate considerabil, în absenţa unei intervenţii concertate.
(3) Agenţii menţionaţi la alin. (1) au dreptul sã acţioneze ca reprezentanţi ai autoritãţii statului numai sub conducerea sau în prezenţa agenţilor competenţi ai autoritãţilor pãrţii pe teritoriul statului cãreia acţioneazã. În acest caz, ei sunt obligaţi sã respecte legislaţia naţionalã a statului pãrţii pe teritoriul cãruia acţioneazã. Partea pe teritoriul statului cãreia acţioneazã agenţii îşi va asuma responsabilitatea acţiunilor lor.
ART. 6
Cooperarea la cerere
(1) Autoritãţile pãrţilor îşi vor acorda reciproc asistenţã, în limitele competenţelor lor, la cererile formulate conform modelului standard prevãzut în Decizia-cadru a Consiliului 2006/960/JHA.
(2) Autoritãţile pãrţilor îşi acordã reciproc asistenţã în vederea prevenirii şi identificãrii infracţiunilor, dacã legislaţia naţionalã nu stipuleazã cã cererea trebuie sã fie fãcutã şi transmisã prin intermediul autoritãţilor judiciare, precum şi cã cererea sau implementarea acesteia nu implicã şi aplicarea unor mãsuri restrictive de cãtre partea solicitatã, în special prin:
1. identificarea proprietarilor şi a operatorilor de autovehicule, ambarcaţiuni şi aparate de zbor;
2. identificarea locului de reşedinţã şi a domiciliului;
3. verificarea permiselor de şedere;
4. verificarea documentelor de trecere a frontierei - cãrţi de identitate, permise de conducere, certificate de înmatriculare, documente de transport şi acte de stare civilã;
5. identificarea de titulari de posturi telefonice şi a deţinãtorilor altor genuri de instalaţii de comunicaţii care sunt accesibile publicului;
6. stabilirea identitãţii persoanelor;
7. verificarea provenienţei bunurilor, de exemplu a armelor, autovehiculelor şi ambarcaţiunilor, inclusiv solicitãri privind istoricul vânzãrilor;
8. furnizarea de informaţii din bazele de date ale poliţiei, precum şi informaţii din bazele de date oficiale cu acces public;
9. furnizarea de informaţii legate de droguri, arme şi explozibili, precum şi înştiinţãri privind falsificãri de monedã şi de alte hârtii de valoare;
10. furnizarea de informaţii privind aplicarea mãsurilor referitoare la supravegherea transfrontalierã, urmãrirea transfrontalierã şi livrãri controlate;
11. compararea urmelor în cazul infracţiunilor;
12. coordonarea şi introducerea primelor mãsuri de urmãrire;
13. furnizarea de informaţii cu privire la migraţia ilegalã şi traficul de persoane.
(3) În cazul în care autoritatea cãreia i s-a adresat solicitarea nu are competenţã de soluţionare, aceasta va înainta solicitarea autoritãţii competente. Acest lucru este valabil şi în cazul în care autoritatea competentã este o autoritate judiciarã. Autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã asupra transmiterii cererii cãtre autoritatea competentã, iar autoritatea competentã soluţioneazã cererea şi transmite rezultatul cãtre autoritatea solicitantã.
(4) Cererile autoritãţilor, conform alin. (1) şi (2), se vor transmite prin intermediul autoritãţilor centrale ale pãrţilor. Fãrã a se aduce atingere prevederilor alin. (1), cererile, altele decât cele menţionate în alin. (2), pot fi transmise şi soluţionate direct la nivelul autoritãţilor competente, dacã:
1. schimbul transfrontalier de informaţii se referã la infracţiunile care au fost sãvârşite ori care sunt cercetate în zonele de frontierã; sau
2. o cooperare directã este necesarã, dacã este impusã de împrejurãrile în care a fost comisã fapta sau conexiunile între persoanele implicate şi dacã existã o înţelegere în acest sens între autoritãţile centrale ale pãrţilor.
PARTEA a III-a
Forme speciale de cooperare
ART. 7
Supravegherea transfrontalierã
(1) Agenţii autoritãţii uneia dintre pãrţi care, în cadrul unei cercetãri penale, ţin sub supraveghere în ţara lor o persoanã suspectatã de a fi implicatã în sãvârşirea unei infracţiuni, care dã loc la extrãdare, sau o persoanã despre care existã motive serioase sã se creadã cã poate ajuta în procesul de identificare sau depistare a unei asemenea persoane vor fi autorizaţi sã îşi continue supravegherea pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, cu condiţia ca aceasta sã fi autorizat supravegherea transfrontalierã ca rãspuns la o cerere de asistenţã transmisã anterior.
(2) Cererea de asistenţã va fi adresatã sub o formã standard, agreatã de cãtre autoritãţile competente, şi remisã prin autoritãţile centrale.
(3) Cererea de asistenţã va fi adresatã Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în România, şi Parchetului Suprem de Casaţie, în Republica Bulgaria. Cererea va conţine toate informaţiile relevante în cauzã. Prin autorizaţie pot fi stabilite anumite condiţii.
(4) La cerere, supravegherea va fi încredinţatã agenţilor autoritãţii pãrţii pe teritoriul statului cãreia se desfãşoarã aceasta.
(5) Pe parcursul supravegherii transfrontaliere, agenţii unei pãrţi pot efectua supravegherea pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, iar frontiera comunã a statelor pãrţilor poate fi traversatã şi în afara punctelor de trecere a frontierei, precum şi în afara programului acestora de funcţionare.
(6) În cazul supravegherii transfrontaliere de urgenţã a unei persoane bãnuite cã a comis una dintre faptele enumerate la alin. (8), urmãtoarele condiţii trebuie întrunite:
1. în timpul supravegherii, trecerea frontierei va fi comunicatã imediat Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în România, şi Parchetului Suprem de Casaţie, în Republica Bulgaria, precum şi autoritãţilor competente ale pãrţii solicitate, prevãzute la art. 23 alin. (2);
2. o cerere de asistenţã formulatã în conformitate cu alin. (3) şi care expune motivele ce justificã trecerea frontierei fãrã autorizaţie prealabilã va fi transmisã fãrã întârziere.
Supravegherea va înceta de îndatã ce partea pe teritoriul statului cãreia are loc solicitã acest lucru, în urma notificãrii menţionate la pct. 1 sau a solicitãrii menţionate la pct. 2 ori dacã autorizaţia nu a fost obţinutã în termen de 5 ore de la trecerea frontierei.
(7) Supravegherea prevãzutã la alin. (1) şi (6) nu se poate desfãşura decât cu respectarea urmãtoarelor condiţii generale:
1. agenţii care efectueazã supravegherea trebuie sã se conformeze dispoziţiilor prezentului articol şi legislaţiei pãrţii pe teritoriul statului cãreia acţioneazã; ei trebuie sã se supunã instrucţiunilor primite din partea autoritãţilor competente conform locului supravegherii;
2. cu excepţia situaţiilor prezentate la alin. (6), în timpul supravegherii agenţii vor purta asupra lor un document care sã ateste autorizarea efectuãrii supravegherii transfrontaliere;
3. agenţii care efectueazã supravegherea trebuie sã poatã dovedi în orice moment cã acţioneazã în calitate oficialã; autoritãţile pãrţilor se vor informa reciproc despre tipul documentelor relevante;
4. agenţii care efectueazã supravegherea pot sã aibã asupra lor armele de serviciu în timpul supravegherii, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitatã hotãrãşte explicit în sens contrar în conformitate cu alin. (3); folosirea armelor este permisã numai în cazurile de legitimã apãrare;
5. intrarea în locuinţe particulare şi locuri care nu sunt accesibile publicului va fi interzisã;
6. în cazul în care în vederea efectuãrii supravegherii transfrontaliere sunt necesare mijloace tehnice, acestea pot fi utilizate numai dacã acest lucru este permis de legislaţia naţionalã a pãrţii solicitate; mijloacele tehnice care vor fi întrebuinţate trebuie menţionate în solicitarea transmisã conform alin. (3);
7. agenţii care efectueazã supravegherea nu pot nici aresta şi nici interoga persoana supravegheatã;
8. toate operaţiunile vor face obiectul unui raport prezentat autoritãţilor pãrţii pe teritoriul statului cãreia a avut loc supravegherea; agenţilor care efectueazã supravegherea li se poate cere sã se înfãţişeze personal în vederea clarificãrii circumstanţelor în care s-a desfãşurat operaţiunea;
9. autoritãţile pãrţii din care provin agenţii care supervizeazã supravegherea vor sprijini, dacã sunt solicitate de autoritãţile pãrţii pe teritoriul statului cãreia s-a desfãşurat supravegherea, ancheta ce urmeazã supravegherii la care au participat, inclusiv procedurile judiciare.
(8) Supravegherea prevãzutã la alin. (6) poate fi efectuatã numai pentru infracţiunile enumerate în art. 40 alin. (7) din Convenţia Schengen, pentru participarea la organizaţiile criminale menţionate în Acţiunea comunã 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participãrii la organizaţiile criminale în statele membre ale Uniunii Europene sau pentru infracţiunile de terorism prevãzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.
ART. 8
Urmãrirea transfrontalierã
(1) Agenţii autoritãţilor uneia dintre pãrţi, care urmãresc în ţara lor o persoanã care a comis sau a participat la comiterea unei infracţiuni ce constituie baza emiterii mandatului european de arestare, vor fi autorizaţi sã continue urmãrirea fãrã limitã de timp pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, fãrã o autorizare prealabilã din partea acesteia din urmã, dacã, având în vedere urgenţa specialã a situaţiei, nu este posibilã notificarea autoritãţilor competente ale celeilalte pãrţi prin unul dintre mijloacele prevãzute la alin. (2), înainte de intrarea pe teritoriul statului acesteia, sau dacã aceste autoritãţi nu pot prelua acţiunea de urmãrire în timp util. Acelaşi lucru este valabil dacã persoana urmãritã a evadat aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.
(2) Notificarea la care se face referire în alin. (1) va fi transmisã securizat prin unul dintre urmãtoarele mijloace:
1. telefon, radio şi telex sau alte mijloace de comunicare directe din zona de frontierã;
2. echipamentul radio al ofiţerilor de legãturã;
3. legãturi comune ale poliţiilor şi autoritãţilor vamale care lucreazã în aceleaşi zone;
4. sisteme de comunicaţii standardizate şi compatibile.
(3) Agenţii care efectueazã urmãrirea vor contacta, imediat ce trec frontiera, autoritãţile competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia are loc urmãrirea transfrontalierã. Urmãrirea înceteazã la cererea pãrţii pe teritoriul statului cãreia are loc aceasta.
(4) La cererea agenţilor care efectueazã urmãrirea, autoritãţile locale competente vor reţine persoana urmãritã în vederea stabilirii identitãţii acesteia sau pentru a o lua în custodie, în conformitate cu legislaţia naţionalã a pãrţii pe teritoriul statului cãreia se desfãşoarã urmãrirea.
(5) Dacã nicio cerere de încetare a urmãririi nu a fost fãcutã şi dacã autoritãţile competente locale nu pot interveni în timp util, atunci agenţii care efectueazã urmãrirea pot opri persoana urmãritã, pânã când agenţii pãrţii pe teritoriul statului cãreia are lor urmãrirea pot stabili identitatea persoanei şi o pot reţine.
(6) O persoanã care, ca urmare a acţiunilor prevãzute la alin. (5), a fost reţinutã de cãtre autoritãţile competente poate fi audiatã, indiferent de naţionalitatea acesteia. Legislaţia naţionalã relevantã a pãrţii pe teritoriul statului cãreia a fost reţinutã persoana se va aplica mutatis mutandis. Dacã persoana nu este cetãţean al statului pãrţii pe teritoriul cãreia a fost reţinutã, mãsura reţinerii nu va depãşi 6 ore, fãrã a fi incluse orele dintre 00,00 şi 9,00 a.m., dacã autoritãţile competente locale nu au primit în prealabil o cerere pentru reţinerea provizorie a persoanei în vederea extrãdãrii.
(7) Urmãrirea transfrontalierã poate fi fãcutã cu îndeplinirea urmãtoarelor condiţii generale:
1. agenţii care efectueazã urmãrirea au obligaţia de a acţiona în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, precum şi cu legislaţia statului pãrţii pe al cãrei teritoriu efectueazã urmãrirea; ei trebuie sã se conformeze instrucţiunilor primite de la autoritãţile competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia are loc urmãrirea;
2. urmãrirea este posibilã numai peste frontierele terestre;
3. intrarea în locuinţe particulare sau în alte locuri inaccesibile publicului este interzisã;
4. agenţii care efectueazã urmãrirea trebuie sã fie uşor de identificat, fie prin purtarea uniformei, a unei banderole sau a unor însemne distinctive de identificare, amplasate pe autovehicul; folosirea unor haine civile, combinatã cu utilizarea unor vehicule nemarcate este interzisã; agenţii care efectueazã urmãrirea trebuie sã fie capabili în orice moment sã dovedeascã faptul cã acţioneazã în calitate oficialã;
5. agenţii care efectueazã urmãrirea pot purta armele de serviciu; folosirea acestora este permisã numai în caz de legitimã apãrare;
6. odatã reţinutã, conform prevederilor alin. (5), în scopul de a fi adusã în faţa autoritãţilor competente, persoana respectivã poate fi percheziţionatã; cãtuşele pot fi utilizate pe timpul transferului; obiectele aflate asupra persoanei urmãrite pot fi confiscate;
7. agenţii care efectueazã urmãrirea pot apãrea în faţa autoritãţilor competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia au acţionat şi vor raporta despre faptele şi circumstanţele cazului; la cererea acestor autoritãţi, vor rãmâne la dispoziţia acestora pânã când circumstanţele în care aceştia au acţionat au fost clarificate; aceste condiţii vor fi respectate chiar dacã urmãrirea nu s-a soldat cu reţinerea persoanei urmãrite;
8. autoritãţile pãrţii din care provin agenţii care efectueazã urmãrirea, la cererea autoritãţii pãrţii pe teritoriul statului cãreia s-a desfãşurat urmãrirea, pot asista la investigaţiile ulterioare operaţiunii care a avut loc, inclusiv la procedurile judiciare.
PARTEA a IV-a
Forme speciale de cooperare poliţieneascã în scop preventiv
ART. 9
Operaţiuni comune pentru prevenirea ameninţãrilor la adresa ordinii şi siguranţei publice
(1) Pentru intensificarea cooperãrii în vederea prevenirii ameninţãrilor la adresa ordinii şi siguranţei publice, autoritãţile pãrţilor pot înfiinţa patrule comune, control comun, grupe de evaluare şi supraveghere, pot desfãşura operaţiuni comune.
(2) Operaţiunile comune prevãzute la alin. (1) se vor desfãşura cu respectarea legislaţiei pãrţii pe teritoriul statului cãreia au loc.
(3) Condiţiile pentru desfãşurarea operaţiunilor comune prevãzute în alin. (1) vor fi convenite de autoritãţile pãrţilor.
ART. 10
Schimb de informaţii pentru prevenirea ameninţãrilor la adresa ordinii şi siguranţei publice
Autoritãţile competente ale pãrţilor pot efectua, reciproc şi fãrã solicitare, în conformitate cu legislaţiile naţionale ale statelor lor, schimb de date, inclusiv date cu caracter personal, în mãsura în care existã indicii cã acestea ar putea servi la prevenirea unor ameninţãri la adresa ordinii sau siguranţei publice.
ART. 11
Mãsuri în cazul unui pericol iminent
(1) În cazuri urgente, agenţii autoritãţilor uneia dintre pãrţi pot trece frontiera comunã, fãrã autorizarea prealabilã a celeilalte pãrţi, pentru ca în zona de frontierã pe teritoriul statului celeilalte pãrţi sã întreprindã mãsuri temporare imediate necesare salvãrii integritãţii sau vieţii unei persoane. Mãsurile vor fi luate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale a pãrţii pe teritoriul statului cãreia au fost întreprinse mãsurile.
(2) Existã caz urgent în sensul alin. (1) doar atunci când aşteptarea intervenţiei unui agent al celeilalte pãrţi pe teritoriul statului cãreia a apãrut cazul urgent poate sã materializeze ameninţarea.
(3) Agenţii care trec frontiera vor informa fãrã întârziere autoritãţile competente ale celeilalte pãrţi. Autoritãţile competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia a apãrut ameninţarea va confirma primirea unei asemenea informãri şi vor lua, fãrã întârziere, mãsurile necesare pentru îndepãrtarea ameninţãrii şi preluarea conducerii operaţiunii. Agenţii care trec frontiera pot desfãşura activitãţi pe teritoriul statului celeilalte pãrţi numai pânã când autoritãţile competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia a apãrut ameninţarea sunt capabile sã ia mãsurile necesare. Agenţii care trec frontiera vor urma indicaţiile autoritãţilor competente ale pãrţii pe teritoriul statului cãreia a apãrut ameninţarea.
(4) Partea pe teritoriul statului cãreia au fost luate mãsurile prevãzute la alin. (1) îşi va asuma responsabilitatea pentru mãsurile luate de cãtre agenţii care trec frontiera.
ART. 12
Sprijinul în cazul evenimentelor de mare amploare, dezastre şi accidente grave
Autoritãţile pãrţilor se vor sprijini reciproc, în conformitate cu prevederile legislaţiilor naţionale ale statelor lor, cu privire la manifestãri publice şi alte evenimente de mare amploare, dezastre şi accidente grave, astfel:
1. se informeazã reciproc, cât mai curând posibil, asupra evenimentelor care pot afecta teritoriul statului celeilalte pãrţi;
2. vor întreprinde şi vor coordona mãsurile necesare pe teritoriul naţional în cazul unor evenimente care pot afecta teritoriul statului celeilalte pãrţi;
3. vor acorda asistenţã, la cererea pãrţii pe teritoriul statului cãreia a apãrut evenimentul, în mãsura în care acest lucru este posibil, prin trimiterea de specialişti şi consilieri, precum şi prin punerea la dispoziţie de echipamente.
ART. 13
Înfiinţarea unor puncte de control în caz de necesitate
(1) Un punct de control în caz de necesitate poate fi înfiinţat pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
1. nu existã la dispoziţie un spaţiu adecvat pe teritoriul statului celeilalte pãrţi;
2. nu are ca scop controlul la frontierã;
3. este bazat pe informaţii poliţieneşti generale şi expertizã cu privire la posibile ameninţãri la adresa securitãţii publice şi au ca obiectiv combaterea criminalitãţii transfrontaliere;
4. autoritatea competentã a celeilalte pãrţi a autorizat acest lucru.
(2) Punctul de control în caz de necesitate trebuie sã fie cât mai aproape de frontierã, în afara localitãţilor, şi nu poate sã fie situat la o distanţã mai mare de 5 km de linia de frontierã comunã.
(3) Autorizarea prevãzutã la alin. (1) poate fi însoţitã de condiţii. Mãsura va fi sistatã la solicitarea autoritãţii pãrţii pe teritoriul statului cãreia se efectueazã mãsura.
(4) Controlul de frontierã se executã exclusiv în conformitate legislaţia naţionalã a statului pãrţii care a dispus controlul, conform art. 21 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de cãtre persoane (Codul Frontierelor Schengen). La punctele de control în caz de necesitate vor fi prezenţi agenţi ai autoritãţilor ambelor pãrţi.
ART. 14
Colaborarea în centrele comune de contact
(1) În scopul facilitãrii schimbului de informaţii, autoritãţile statelor pãrţilor pot folosi centrele comune de contact.
(2) În centrele comune de contact, agenţii autoritãţilor statelor pãrţilor vor colabora în limitele competenţelor proprii, pentru a face schimb de informaţii, pentru a analiza şi transmite mai departe datele în chestiuni care vizeazã domeniul de competenţã al autoritãţilor din zonele de frontierã, precum şi pentru a sprijini coordonarea cooperãrii în conformitate cu prezentul acord.
(3) Cooperarea include şi pregãtirea şi conlucrarea în ceea ce priveşte predarea-primirea cetãţenilor statelor terţe, în baza acordurilor în domeniu încheiate între pãrţi.
(4) Personalul centrelor comune de contact nu vor participa direct la activitãţile operative. Agenţii care lucreazã în cadrul centrelor comune de contact sunt subordonaţi administrativ şi profesional autoritãţilor lor naţionale.
(5) În centrele comune de contact, agenţii pot exercita activitãţi neoperative, în special cele legate de relaţii cu publicul şi de formare şi perfecţionare a agenţilor autoritãţilor pãrţilor.
(6) Detalii privind locul şi condiţiile înfiinţãrii centrelor comune de contact, modul de colaborare şi suportarea uniformã a costurilor aferente funcţionãrii acestora vor fi reglementate în înţelegeri distincte încheiate între pãrţi.
(7) Autoritãţile unei pãrţi pot participa la centrele comune de contact pe care cealaltã parte le întreţine împreunã cu un stat vecin ambelor state, în mãsura în care cealaltã parte şi statul vecin consimt asupra acestui lucru. Detaliile asupra cooperãrii şi suportãrii costurilor se reglementeazã între autoritãţile pãrţilor.
PARTEA a V-a
Prevederi generale pentru cooperare
ART. 15
Protecţia datelor cu caracter personal
Schimbul reciproc de date personale între autoritãţile competente ale pãrţilor se va face în conformitate cu legislaţia naţionalã, respectându-se condiţiile impuse de cãtre autoritatea competentã care le furnizeazã, şi cu urmãtoarele principii, care se aplicã în procesarea automatã şi neautomatã a datelor:
1. datele furnizate nu vor fi folosite în alte scopuri faţã de cele pentru care au fost iniţial furnizate, fãrã acordul autoritãţii trimiţãtoare;
2. datele furnizate vor fi distruse/corectate în cazul în care:
- datele se dovedesc a fi incorecte; sau
- autoritatea competentã trimiţãtoare anunţã cã datele au fost strânse ori furnizate prin încãlcarea legii; sau
- datele nu mai sunt necesare pentru scopul în care au fost furnizate, în afarã de cazul în care existã o autorizaţie specificã ca datele furnizate sã fie folosite şi în alte scopuri;
3. la cererea autoritãţii competente trimiţãtoare, autoritatea competentã a pãrţii primitoare poate furniza informaţii despre folosirea lor;
4. autoritatea competentã trimiţãtoare se va asigura cã datele transmise sunt corecte şi satisfãcãtoare. În cazul în care, ulterior, se stabileşte cã au fost transmise date incorecte sau date care nu ar fi trebuit sã fie trimise ori cã datele transmise legal în conformitate cu legislaţia statului autoritãţii competente transmiţãtoare sau primitoare ar trebui distruse ulterior, autoritatea competentã trimiţãtoare ori primitoare trebuie sã fie imediat notificatã pentru a le distruge sau pentru a face corectãrile necesare conform pct. 2;
5. autoritatea competentã primitoare va avea datoria sã protejeze în mod eficient datele furnizate împotriva accesului neautorizat, modificãrii sau circulaţiei;
6. în caz de acces neautorizat sau diseminare a datelor furnizate, autoritatea primitoare va informa imediat autoritatea competentã trimiţãtoare în legãturã cu împrejurãrile aferente accesului neautorizat sau diseminãrii, precum şi în legãturã cu mãsurile luate pentru evitarea unor astfel de incidente pe viitor;
7. atât autoritatea competentã trimiţãtoare, cât şi cea primitoare sunt obligate sã ţinã evidenţa trimiterii, primirii, modificãrii sau distrugerii datelor;
8. atunci când sunt trimise, autoritatea competentã care furnizeazã datele va specifica, în conformitate cu legislaţia naţionalã, termenul-limitã pentru distrugerea datelor;
9. persoana despre care au fost sau vor fi trimise date poate primi, în baza unei cereri scrise, informaţii despre datele furnizate şi scopul în care vor fi folosite, în conformitate cu legislaţia naţionalã a statelor pãrţilor. Dacã persoana la care se referã datele înainteazã o cerere pentru accesul, modificarea sau distrugerea acelor date, autoritatea primitoare va lua o decizie, ţinând cont de declaraţia autoritãţii competente trimiţãtoare;
10. autoritatea competentã care a primit o cerere pentru o informaţie de la un cetãţean al statului celeilalte pãrţi este obligatã sã informeze imediat autoritatea competentã a celeilalte pãrţi înainte de a furniza o astfel de informaţie;
11. datele pot fi furnizate şi unei terţe pãrţi numai dacã existã consimţãmântul scris al autoritãţii competente trimiţãtoare;
12. se poate înregistra un refuz pentru furnizarea de date numai dacã existã o ameninţare pentru securitatea naţionalã sau pentru ordinea publicã;
13. pãrţile se obligã sã ia toate mãsurile necesare, în conformitate cu legislaţia lor naţionalã, pentru a evita orice pagube produse unei terţe pãrţi, care rezultã din furnizarea, primirea sau utilizarea datelor şi pentru a elimina condiţiile esenţiale care duc la posibile consecinţe nefavorabile.
ART. 16
Schimbul de informaţii clasificate
Schimbul de informaţii clasificate se va realiza cu respectarea dispoziţiilor Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind protecţia reciprocã a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 13 aprilie 2006.
ART. 17
Statutul juridic al agenţilor
(1) Agenţii autoritãţilor uneia dintre pãrţi, care se aflã pe teritoriul statului celeilalte pãrţi ca urmare a cooperãrii în baza prezentului acord, nu au niciun fel de competenţe de reprezentanţi ai autoritãţii publice, în afara celor prevãzute în prezentul acord. În timpul misiunilor, aceştia sunt obligaţi sã respecte legislaţia naţionalã a pãrţii pe teritoriul statului cãreia acţioneazã.
(2) Agenţii unei autoritãţi ai uneia dintre pãrţi, care se aflã pe teritoriul statului celeilalte pãrţi ca urmare a cooperãrii în baza prezentului acord, pot purta uniforma de serviciu, precum şi arma de serviciu şi alte echipamente din dotare. Armele de serviciu şi echipamentele din dotare pot fi folosite doar în caz de legitimã apãrare şi doar dacã agenţii statului pãrţii pe teritoriul cãruia se desfãşoarã misiunea sau şeful misiunii nu dispun în mod explicit utilizarea armei de serviciu ori a echipamentelor auxiliare, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale. Autoritãţile pãrţilor se vor informa reciproc asupra tipului şi numãrului armelor de serviciu şi echipamentelor auxiliare.
(3) În cazul în care agenţii autoritãţilor uneia dintre pãrţi utilizeazã, în cadrul mãsurilor efectuate în baza prezentului acord, pe teritoriul statului celeilalte pãrţi autovehicule, aceştia se vor supune aceloraşi prevederi legale privind circulaţia ca şi agenţii celeilalte pãrţi pe teritoriul statului cãreia se desfãşoarã misiunea. Acest lucru este valabil şi cu privire la privilegiile în circulaţia pe drumurile publice în timpul misiunii. Pãrţile se vor informa reciproc cu privire la reglementãrile în vigoare în acest domeniu.
ART. 18
Prevederi privind rãspunderea penalã
Agenţii care acţioneazã în baza prezentului acord pe teritoriul statului celeilalte pãrţi au, cu privire la infracţiunile sãvârşite de cãtre aceştia sau a celor sãvârşite împotriva acestora, acelaşi statut juridic ca şi agenţii autoritãţilor celeilalte pãrţi.
ART. 19
Prevederi privind rãspunderea materialã
(1) În cazul în care agenţii uneia dintre pãrţi, care acţioneazã pe teritoriul statului celeilalte pãrţi, au provocat prejudicii în timp ce au desfãşurat activitãţi legate de implementarea prevederilor art. 7 şi 8 sau în cadrul unei echipe comune de investigaţii, în conformitate cu prevederile Convenţiei cu privire la asistenţa judiciarã internaţionalã în materie penalã între statele membre ale Uniunii Europene, adoptatã la Bruxelles la 29 mai 2000, autoritatea ai cãrei agenţi au cauzat prejudiciile este responsabilã, în conformitate cu legislaţia pãrţii pe teritoriul statului cãreia acţioneazã.
(2) Partea pe teritoriul statului cãreia au fost produse prejudiciile va repara acele prejudicii, în condiţiile aplicabile în cazul prejudiciilor provocate de propriii lor agenţi.
(3) Partea al cãrei agent a provocat prejudicii unei persoane pe teritoriul statului celeilalte pãrţi va rambursa, în totalitate, acesteia din urmã orice sumã pe care a plãtit-o în numele lor.
(4) Fãrã a afecta exercitarea drepturilor sale în ceea ce priveşte pãrţile terţe şi cu excepţia alin. (3), fiecare parte se va abţine în cazul prevãzut la alin. (1) de la solicitarea rambursãrii prejudiciilor pe care le-a suportat de la altã parte.
ART. 20
Trecerea frontierei
(1) Dacã acest lucru este necesar din considerente de trafic, agenţilor autoritãţilor unei pãrţi le este permis sã circule pe teritoriul statului celeilalte pãrţi în unul dintre scopurile prevãzute de prezentul acord, pentru a ajunge pe cel mai scurt drum pe teritoriul naţional. În mãsura în care este necesar, se poate face uz, în mod excepţional, de dispoziţiile speciale privind circulaţia pe drumurile publice în timpul misiunii. Autoritãţile statului pãrţii pe teritoriul cãreia s-a fãcut uz de privilegiile de circulaţie vor fi informate fãrã întârziere.
(2) Agenţii autoritãţilor unei pãrţi au voie ca, pentru mãsurile pe care aceştia le executã conform normelor interne în trenurile sau navele de pasageri pe timpul cât acestea se aflã pe porţiunile de rute situate pe teritoriul naţional, sã urce la bord încã de pe teritoriul statului celeilalte pãrţi sau sã coboare acolo dupã finalizarea misiunii.
ART. 21
Asistenţa acordatã în timpul misiunilor
(1) Fiecare parte este obligatã sã acorde agenţilor autoritãţilor celeilalte pãrţi aceeaşi protecţie şi asistenţã pe timpul executãrii serviciului de cãtre aceştia, ca şi propriilor agenţi.
(2) Agenţii autoritãţilor celeilalte pãrţi se supun, din punctul de vedere al dreptului funcţionarului public, în special în materie disciplinarã şi a rãspunderii, legislaţiei naţionale a pãrţii din care provin.
ART. 22
Refuzul asistenţei
Dacã o autoritate a uneia dintre pãrţi considerã cã soluţionarea unei cereri ori executarea sau întârzierea luãrii unei mãsuri în baza prezentului acord influenţeazã sau aduce atingere propriilor drepturi suverane, pune în pericol siguranţa statului ori alte interese fundamentale sau încalcã ordinea publicã, aceasta poate refuza parţial ori total colaborarea, în conformitate cu alte obligaţii internaţionale de cooperare, sau o poate condiţiona.
PARTEA a VI-a
Dispoziţii finale
ART. 23
Prevederi privind implementarea acordului
(1) Autoritãţile pãrţilor pot încheia, pe baza şi în limitele prezentului acord, protocoale sau alte documente care sã aibã ca scop implementarea prezentului acord.
(2) Autoritãţile centrale vor transmite o listã cu autoritãţile competente la nivel central şi local şi competenţele acestora în implementarea prezentului acord, precum şi datele lor de contact. Lista va fi actualizatã în cel mai scurt timp posibil în cazul apariţiei unor modificãri legate de denumirea autoritãţilor pãrţilor, competenţele acestora sau datele de contact.
(3) Administraţiile vamale fac obiectul prezentului acord în mãsura în care acestea exercitã şi atribuţii în legãturã cu încãlcãri ale interdicţiilor sau restricţiilor aplicate circulaţiei transfrontaliere a mãrfurilor.
ART. 24
Limbi
(1) Pentru aplicarea prezentului acord, autoritãţile pãrţilor vor folosi limba românã, limba bulgarã sau limba englezã.
(2) Cererile transmise în baza prezentului acord vor fi remise în limba pãrţii solicitate. În cazul în care nu este posibil ca cererea sã fie transmisã în limba pãrţii solicitate, aceasta va fi remisã în limba englezã.
ART. 25
Verificarea implementãrii şi modificarea acordului
(1) La cererea uneia dintre pãrţi, un grup de lucru comun compus din reprezentanţi ai pãrţilor va verifica implementarea prezentului acord şi va elabora, dacã este necesar, propuneri pentru modificarea sau completarea acestuia.
(2) Modificãrile şi completãrile intrã în vigoare potrivit procedurii prevãzute în art. 27 alin. (1).
ART. 26
Costuri
Autoritãţile fiecãrei pãrţi vor suporta costurile care vor rezulta din aplicarea prezentului acord, în mãsura în care nu hotãrãsc altfel, în cazurile individuale.
ART. 27
Intrarea în vigoare, denunţarea
(1) Prezentul acord se încheie pentru o perioadã nedeterminatã şi intrã în vigoare la data primirii ultimei notificãri prin care pãrţile se informeazã reciproc, prin canale diplomatice, despre îndeplinirea procedurilor interne legale pentru intrarea sa în vigoare.
(2) Prevederile art. 8 şi 13 vor intra în vigoare de la data eliminãrii controalelor la frontierele interne.
(3) Oricare dintre pãrţi poate denunţa prezentul acord în orice moment, printr-o notificare scrisã transmisã prin canale diplomatice. Denunţarea produce efecte dupã 6 luni de la data transmiterii unei astfel de notificãri celeilalte pãrţi.
Semnat la Vidin la 19 mai 2009, în douã exemplare originale, fiecare în limbile românã, bulgarã şi englezã, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor diferenţe de interpretare, textul în limba englezã va prevala.
Pentru Guvernul României,
Dan Nica,
viceprim-ministru,
ministrul administraţiei şi internelor
Pentru Guvernul Republicii Bulgaria,
Mihail Mikov,
ministrul afacerilor interne
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
