Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Ratificat prin LEGEA nr. 81 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 11 aprilie 2024.────────── Statele membre contractante, considerând că cooperarea între statele membre ale Uniunii Europene în domeniul brevetelor contribuie în mod semnificativ la procesul de integrare din Europa, în special la instituirea unei pieţe interne în cadrul Uniunii Europene, caracterizate prin libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor şi la crearea unui sistem care să garanteze că la nivelul pieţei interne concurenţa nu este denaturată, considerând că piaţa fragmentată a brevetelor şi variaţiile semnificative dintre sistemele instanţelor naţionale sunt în detrimentul inovaţiei, în special în ceea ce priveşte întreprinderile mici şi mijlocii care au dificultăţi în a aplica brevetele proprii şi a se proteja de cererile nefondate şi de cererile referitoare la brevete care ar trebui revocate, considerând că Convenţia brevetului european („CBE“), care a fost ratificată de toate statele membre ale Uniunii Europene, prevede o procedură unică pentru acordarea brevetelor europene de către Oficiul European de Brevete, considerând că prin Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012^(1) titularii brevetelor pot solicita un efect unitar al brevetului lor european pentru a obţine protecţie unitară prin brevet în statele membre ale Uniunii Europene care participă la cooperarea consolidată, ^(1) Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare prin brevet (JO L 361, 31.12.2012, p. 1), inclusiv orice modificări ulterioare. dorind să îmbunătăţească asigurarea respectării brevetelor şi protecţia împotriva cererilor nefondate şi a brevetelor care ar trebui revocate şi să consolideze siguranţa juridică prin crearea unei Curţi unice în materie de brevete, competentă în ceea ce priveşte litigiile privind încălcarea şi valabilitatea brevetelor, considerând că Curtea unică în materie de brevete ar trebui concepută pentru a garanta hotărâri rapide şi de înaltă calitate, care să asigure un echilibru corect între interesele titularilor drepturilor şi celelalte părţi şi să ia în considerare nevoia de proporţionalitate şi de flexibilitate, considerând că Curtea unică în materie de brevete ar trebui să fie o instanţă comună statelor membre contractante şi, prin urmare, să facă parte din sistemul lor judiciar, având competenţă exclusivă în privinţa brevetelor europene cu efect unitar şi a brevetelor europene eliberate în temeiul dispoziţiilor CBE, considerând că instanţa care trebuie să asigure uniformitatea ordinii juridice a Uniunii şi supremaţia dreptului Uniunii Europene este Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, reamintind obligaţiile statelor membre contractante în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) şi al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), inclusiv obligaţia de cooperare loială, astfel cum este prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din TUE, şi obligaţia de a asigura, prin intermediul Curţii unice în materie de brevete, aplicarea deplină şi respectarea dreptului Uniunii pe teritoriul lor, precum şi protecţia judiciară a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului respectiv, considerând că, la fel ca orice instanţă naţională, Curtea unică în materie de brevete trebuie să respecte şi să aplice dreptul Uniunii şi, în colaborare cu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în calitate de gardian al dreptului Uniunii, să asigure aplicarea corectă şi interpretarea uniformă a acestuia; Curtea unică în materie de brevete trebuie în special să coopereze cu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea adecvată a dreptului Uniunii, bazându-se pe jurisprudenţa acesteia din urmă şi prin solicitarea unor hotărâri preliminare în conformitate cu articolul 267 din TFUE, considerând că statele membre contractante ar trebui, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind răspunderea extracontractuală, să fie ţinute răspunzătoare pentru prejudiciile cauzate de încălcările dreptului Uniunii de către Curtea unică în materie de brevete, inclusiv nesolicitarea unei hotărâri preliminare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, considerând că încălcările dreptului Uniunii de către Curtea unică în materie de brevete, inclusiv nesolicitarea unei hotărâri preliminare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, sunt direct imputabile statelor membre contractante, iar procedurile în constatarea încălcărilor pot fi intentate în temeiul articolelor 258, 259 şi 260 din TFUE împotriva oricărui stat membru contractant, pentru a asigura respectarea supremaţiei şi aplicarea adecvată a dreptului Uniunii, reamintind supremaţia dreptului Uniunii, care include TUE, TFUE, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiile generale ale dreptului Uniunii, astfel cum au fost dezvoltate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, şi în special dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe şi la un proces echitabil şi public, într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi legislaţia secundară a Uniunii, considerând că acest acord ar trebui să fie deschis aderării pentru orice stat membru al Uniunii Europene; statele membre care au decis să nu participe la cooperarea consolidată din domeniul creării unei protecţii unitare prin brevet pot participa la prezentul acord în ceea ce priveşte brevetele europene acordate pentru teritoriul lor, considerând că prezentul acord ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2014 sau în prima zi a celei de-a patra luni care urmează celei de-a treisprezecea depuneri, cu condiţia ca statele membre contractante care vor fi depus instrumentele lor de ratificare sau de aderare să includă cele trei state în care a fost în vigoare cel mai ridicat număr de brevete europene în anul care a precedat anul în care a fost semnat acordul, sau în prima zi a celei de-a patra luni care urmează intrării în vigoare a modificărilor aduse Regulamentului (UE) nr. 1.215/2012^(1) referitoare la relaţia acestuia cu prezentul acord, oricare intervine mai târziu, ^(1) Regulamentul (UE) nr. 1.215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1), inclusiv orice modificări ulterioare. convin după cum urmează: PARTEA I Dispoziţii generale şi instituţionale CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Curtea unică în materie de brevete Se instituie o Curte unică în materie de brevete în vederea soluţionării litigiilor referitoare la brevetele europene şi la brevetele europene cu efect unitar. Curtea unică în materie de brevete este o instanţă comună statelor membre contractante şi, prin urmare, face obiectul aceloraşi obligaţii în temeiul dreptului Uniunii ca orice instanţă naţională din statele membre contractante. ART. 2 Definiţii În sensul prezentului acord: (a) „Curte“ înseamnă Curtea unică în materie de brevete creată prin prezentul acord. (b) „Stat membru“ înseamnă un stat membru al Uniunii Europene. (c) „Stat membru contractant“ înseamnă un stat membru parte la prezentul acord. (d) „CBE“ înseamnă Convenţia privind eliberarea brevetelor europene din 5 octombrie 1973, inclusiv orice modificări ulterioare. (e) „Brevet european“ înseamnă un brevet eliberat în temeiul dispoziţiilor CBE, care nu beneficiază de efect unitar în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1.257/2012. (f) „Brevet european cu efect unitar“ înseamnă un brevet eliberat în temeiul dispoziţiilor CBE, care beneficiază de efect unitar în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1.257/2012. (g) „Brevet“ înseamnă un brevet european şi/sau un brevet european cu efect unitar. (h) „Certificat suplimentar de protecţie“ înseamnă un certificat suplimentar de protecţie eliberat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 469/2009^(2) sau al Regulamentului (CE) nr. 1.610/96^(3). ^(2) Regulamentul (CE) nr. 469/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecţie pentru medicamente (JO L 152, 16.6.2009, p. 1), inclusiv orice modificări ulterioare. ^(3) Regulamentul (CE) nr. 1.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produsele fitosanitare (JO L 198, 8.8.1996, p. 30), inclusiv orice modificări ulterioare. (i) „Statut“ înseamnă statutul Curţii, astfel cum figurează în anexa I, care este parte integrantă din prezentul acord. (j) „Regulament de procedură“ înseamnă Regulamentul de procedură al Curţii, astfel cum este instituit în conformitate cu articolul 41. ART. 3 Domeniu de aplicare Prezentul acord se aplică: (a) oricărui brevet european cu efect unitar; (b) oricărui certificat de protecţie suplimentară eliberat pentru un produs protejat de un brevet; (c) oricărui brevet european a cărui valabilitate nu a expirat încă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau care a fost eliberat după această dată, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 83; şi (d) oricărei cereri de brevet european care este pendinte la data intrării în vigoare a prezentului acord sau care a fost depusă după această dată, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 83. ART. 4 Statut juridic (1) Curtea are personalitate juridică în fiecare stat membru contractant şi dispune de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul dreptului intern al statului respectiv. (2) Curtea este reprezentată de preşedintele Curţii de Apel, care este ales în conformitate cu statutul. ART. 5 Răspundere (1) Răspunderea contractuală a Curţii este reglementată de dreptul aplicabil contractului în cauză, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008^(1) (Roma I), după caz, sau, în caz contrar, în conformitate cu legislaţia statului membru al instanţei sesizate. (^1) Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, p. 6), inclusiv orice modificări ulterioare. (2) Răspunderea extracontractuală a Curţii cu privire la orice prejudiciu cauzat de aceasta sau de personalul acesteia în exercitarea funcţiilor sale, în măsura în care nu este vorba de o chestiune în materie civilă şi comercială în sensul Regulamentului (CE) nr. 864/2007^(2) (Roma II), este reglementată de dreptul statului membru contractant unde s-a produs prejudiciul. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere aplicării articolului 22. (^2) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40), inclusiv orice modificări ulterioare. (3) Instanţa competentă să judece litigiile în temeiul alineatului (2) este o instanţă a statului membru contractant pe teritoriul căruia s-a produs prejudiciul. CAP. II Dispoziţii instituţionale ART. 6 Curtea (1) Curtea cuprinde un Tribunal de Primă Instanţă, o Curte de Apel şi o grefă. (2) Curtea îndeplineşte funcţiile care îi sunt conferite prin prezentul acord. ART. 7 Tribunalul de Primă Instanţă (1) Tribunalul de Primă Instanţă cuprinde o divizie centrală şi divizii locale şi regionale. (2) Divizia centrală are sediul la Paris, cu secţii la Londra şi Munchen. Cauzele aflate pe rolul diviziei centrale sunt distribuite în conformitate cu anexa II, care face parte integrantă din prezentul acord. (3) O divizie locală este instituită pe teritoriul unui stat membru contractant la solicitarea acestuia, în conformitate cu statutul. Un stat membru contractant pe teritoriul căruia se găseşte o divizie locală desemnează sediul acesteia. (4) O divizie locală suplimentară este instituită într-un stat membru contractant, la solicitarea acestuia, pentru fiecare o sută de cauze privitoare la brevete pe an calendaristic iniţiate în respectivul stat membru contractant pe durata a trei ani consecutivi anterior sau ulterior datei de intrare în vigoare a prezentului acord. Numărul de divizii locale pentru fiecare stat membru contractant nu poate depăşi patru. (5) O divizie regională este instituită pentru două sau mai multe state membre contractante, la solicitarea acestora, în conformitate cu statutul. Astfel de state membre contractante desemnează sediul diviziei respective. Divizia regională poate examina cauze în diferite locuri. ART. 8 Alcătuirea completelor de judecată ale Tribunalului de Primă Instanţă (1) Orice complet de judecată al Tribunalului de Primă Instanţă are o componenţă multinaţională. Fără a aduce atingere alineatului (5) din prezentul articol şi articolului 33 alineatul (3) litera (a), acesta are în componenţa sa trei judecători. (2) Orice complet al unei divizii locale dintr-un stat membru contractant în faţa căruia, pe o durată de trei ani consecutivi anterior sau ulterior intrării în vigoare a prezentului acord, au fost iniţiate în medie mai puţin de cincizeci de cauze privitoare la brevete pe an calendaristic are în componenţa sa un singur judecător calificat din punct de vedere juridic, resortisant al statului membru contractant pe teritoriul căruia se găseşte divizia locală în cauză şi doi judecători calificaţi din punct de vedere juridic, care nu sunt resortisanţi ai statului membru contractant respectiv şi care sunt repartizaţi din cadrul corpului de judecători în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), în funcţie de fiecare cauză în parte. (3) În pofida alineatului (2), orice complet al unei divizii locale dintr-un stat membru contractant în faţa căruia, pe o durată de trei ani consecutivi anterior sau ulterior intrării în vigoare a prezentului acord, au fost iniţiate în medie cincizeci sau mai multe cauze privitoare la brevete pe an calendaristic are în componenţa sa doi judecători calificaţi din punct de vedere juridic, resortisanţi ai statului membru contractant pe teritoriul căruia se găseşte divizia locală în cauză şi un judecător calificat din punct de vedere juridic, care nu este resortisant al statului membru contractant respectiv, repartizaţi din cadrul corpului de judecători în conformitate cu articolul 18 alineatul (3). Cel deal treilea judecător va activa în cadrul diviziei locale pe termen lung, în cazul în care acest lucru este necesar pentru funcţionarea eficientă a diviziilor cu un volum de muncă ridicat. (4) Orice complet al unei divizii regionale are în componenţa sa doi judecători calificaţi din punct de vedere juridic aleşi de pe o listă regională de judecători, resortisanţi ai statelor membre contractante respective şi un judecător calificat din punct de vedere juridic, care nu este resortisantul statelor membre contractante respective şi care este repartizat din cadrul corpului de judecători în conformitate cu articolul 18 alineatul (3). (5) La solicitarea uneia dintre părţi, orice complet al unei divizii locale sau regionale solicită preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă să repartizeze din cadrul corpului de judecători, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), un judecător suplimentar calificat din punct de vedere tehnic, care să deţină calificări şi experienţă în domeniul tehnologic respectiv. Mai mult, orice complet al unei divizii locale sau regionale poate, după audierea părţilor, să înainteze din proprie iniţiativă astfel de solicitări, în cazul în care consideră adecvat. În cauzele în care este repartizat un astfel de judecător calificat din punct de vedere tehnic nu poate fi repartizat niciun alt judecător calificat din punct de vedere tehnic, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) litera (a). (6) Orice complet de judecată al diviziei centrale are în componenţa sa doi judecători calificaţi din punct de vedere juridic, resortisanţi ai unor state membre contractante diferite, şi un judecător calificat din punct de vedere tehnic repartizat din corpul de judecători în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), care deţine calificări şi experienţă în domeniul tehnologic vizat. Cu toate acestea, orice complet al diviziei centrale care instrumentează acţiunile intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i) are în componenţa sa trei judecători calificaţi din punct de vedere juridic, resortisanţi ai unor state membre contractante diferite. (7) În pofida alineatelor (1)-(6) şi în conformitate cu Regulamentul de procedură, părţile pot conveni ca judecarea cauzei lor să se facă de un singur judecător calificat din punct de vedere juridic. (8) Orice complet de judecată al Tribunalului de Primă Instanţă este prezidat de un judecător calificat din punct de vedere juridic. ART. 9 Curtea de Apel (1) Orice complet de judecată al Curţii de Apel are o componenţă multinaţională de cinci judecători. Completul are în componenţă trei judecători calificaţi din punct de vedere juridic, resortisanţi ai unor state membre contractante diferite, şi doi judecători calificaţi din punct de vedere tehnic şi care deţin calificări şi experienţă în domeniul tehnologic vizat. Respectivii judecători calificaţi din punct de vedere tehnic sunt repartizaţi completului de judecată de către preşedintele Curţii de Apel, fiind selectaţi din corpul de judecători în conformitate cu articolul 18. (2) În pofida alineatului (1), un complet care instrumentează acţiunile intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i) are în componenţa sa trei judecători calificaţi din punct de vedere juridic, resortisanţi ai unor state membre contractante diferite. (3) Orice complet de judecată al Curţii de Apel este prezidat de către un judecător calificat din punct de vedere juridic. (4) Completele de judecată ale Curţii de Apel sunt instituite în conformitate cu statutul. (5) Curtea de Apel are sediul la Luxemburg. ART. 10 Grefa (1) Se instituie o grefă la sediul Curţii de Apel. Aceasta este gestionată de către grefier şi îndeplineşte funcţiile care îi sunt atribuite în conformitate cu statutul. Sub rezerva condiţiilor prevăzute în prezentul acord şi în Regulamentul de procedură, registrul ţinut de grefă este public. (2) Se instituie subgrefe la toate diviziile Tribunalului de Primă Instanţă. (3) Grefa ţine evidenţa tuturor cauzelor Curţii. La depunere, subgrefa vizată notifică fiecare cauză grefei. (4) Curtea numeşte grefierul în conformitate cu articolul 22 din statut şi elaborează normele care reglementează activitatea acestuia. ART. 11 Comitete Se instituie un Comitet de gestiune, un Comitet bugetar şi un Comitet consultativ pentru a asigura punerea în aplicare şi executarea eficientă a prezentului acord. Acestea exercită în special funcţiile prevăzute în prezentul acord şi în statut. ART. 12 Comitetul de gestiune (1) Comitetul de gestiune este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru contractant. Comisia Europeană este reprezentată la reuniunile Comitetului de gestiune, în calitate de observator. (2) Fiecare stat membru contractant dispune de un vot. (3) Comitetul de gestiune adoptă decizii cu o majoritate de trei sferturi dintre statele membre contractante reprezentate şi care votează, cu excepţia cazurilor în care prezentul acord sau statutul dispune altfel. (4) Comitetul de gestiune îşi adoptă regulamentul de procedură. (5) Comitetul de gestiune îşi alege un preşedinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de trei ani. Mandatul poate fi reînnoit. ART. 13 Comitetul bugetar (1) Comitetul bugetar este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru contractant. (2) Fiecare stat membru contractant dispune de un vot. (3) Comitetul bugetar adoptă deciziile cu majoritatea simplă a reprezentanţilor statelor membre contractante. Cu toate acestea, pentru adoptarea bugetului este necesară o majoritate de trei sferturi din reprezentanţii statelor membre contractante. (4) Comitetul bugetar îşi adoptă regulamentul de procedură. (5) Comitetul bugetar îşi alege un preşedinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de trei ani. Mandatul poate fi reînnoit. ART. 14 Comitetul consultativ (1) Comitetul consultativ: (a) asistă Comitetul de gestiune în pregătirea numirii judecătorilor Curţii; (b) face propuneri Prezidiului menţionat la articolul 15 din statut cu privire la orientările referitoare la cadrul de formare a judecătorilor menţionat la articolul 19; şi (c) prezintă avize Comitetului de gestiune cu privire la cerinţele de calificare menţionate la articolul 48 alineatul (2). (2) Comitetul consultativ este alcătuit din judecători şi specialişti în domeniul dreptului şi al litigiilor în materie de brevete, cu cele mai înalte competenţe recunoscute. Aceştia sunt numiţi, în conformitate cu procedurile prevăzute în statut, pentru un mandat de şase ani. Mandatul poate fi reînnoit. (3) Componenţa Comitetului consultativ asigură o largă gamă de competenţe relevante şi asigură reprezentarea fiecărui stat membru contractant. Membrii Comitetului consultativ sunt complet independenţi în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi nu sunt obligaţi în temeiul vreunei instrucţiuni. (4) Comitetul consultativ îşi adoptă regulamentul de procedură. (5) Comitetul consultativ îşi alege un preşedinte din rândul membrilor săi pentru un mandat de trei ani. Mandatul poate fi reînnoit. CAP. III Judecătorii Curţii ART. 15 Criterii de eligibilitate pentru numirea judecătorilor (1) Curtea este alcătuită atât din judecători calificaţi din punct de vedere juridic, cât şi din judecători calificaţi din punct de vedere tehnic. Judecătorii asigură cele mai înalte standarde de competenţă şi au experienţă dovedită în domeniul litigiilor în materie de brevete. (2) Judecătorii calificaţi din punct de vedere juridic deţin calificările necesare pentru numirea pe un post judiciar dintr-un stat membru contractant. (3) Judecătorii calificaţi din punct de vedere tehnic sunt titulari ai unei diplome universitare şi au experienţă dovedită într-un domeniu tehnologic. Aceştia posedă, de asemenea, cunoştinţe dovedite în materie de drept civil şi procedură civilă, relevante în litigiile în materie de brevete. ART. 16 Procedura de numire (1) Comitetul consultativ stabileşte o listă a celor mai potriviţi candidaţi în vederea numirii în calitate de judecători ai Curţii, în conformitate cu statutul. (2) Pe baza respectivei liste, Comitetul de gestiune numeşte judecătorii Curţii, hotărând de comun acord. (3) Dispoziţiile de punere în aplicare privind numirea judecătorilor sunt prevăzute în statut. ART. 17 Independenţa şi imparţialitatea judiciară (1) Curtea, judecătorii acesteia şi grefierul se bucură de independenţă judiciară. În îndeplinirea funcţiilor lor, aceştia nu se supun niciunor instrucţiuni. (2) Judecătorii calificaţi din punct de vedere juridic, precum şi judecătorii calificaţi din punct de vedere tehnic care sunt judecători cu normă întreagă ai Curţii nu se pot angaja în nicio altă activitate, indiferent dacă aceasta este remunerată sau nu, cu excepţia cazurilor în care o derogare este acordată de către Comitetul de gestiune. (3) În pofida alineatului (2), exercitarea funcţiei de judecător nu exclude exercitarea altor funcţii judiciare la nivel naţional. (4) Exercitarea funcţiei de judecător calificat din punct de vedere tehnic în cazul judecătorilor cu fracţiune de normă ai Curţii nu exclude exercitarea altor funcţii, cu condiţia ca aceasta să nu genereze niciun conflict de interese. (5) În caz de conflict de interese, judecătorul în cauză nu participă la proceduri. Normele care reglementează conflictele de interese sunt prevăzute în statut. ART. 18 Corpul de judecători (1) Se constituie un corp de judecători, în conformitate cu statutul. (2) Corpul de judecători este compus din judecători calificaţi din punct de vedere juridic şi tehnic din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă, care sunt judecători cu normă întreagă sau cu fracţiune de normă ai Curţii. Corpul de judecători include cel puţin un judecător calificat din punct de vedere tehnic pentru fiecare domeniu tehnologic, care deţine calificările şi experienţa relevante. Judecătorii calificaţi din punct de vedere tehnic din corpul de judecători sunt disponibili, de asemenea, pentru Curtea de Apel. (3) În conformitate cu dispoziţiile corespunzătoare din prezentul acord sau din statut, judecătorii din cadrul corpului de judecători sunt repartizaţi diviziei în cauză de către preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă. Repartizarea judecătorilor are la bază calificarea tehnică sau juridică, competenţele lingvistice şi experienţa relevantă ale acestora. Repartizarea judecătorilor asigură aceeaşi calitate ridicată a muncii şi acelaşi nivel înalt al calificării juridice şi tehnice în cadrul tuturor completelor Tribunalului de Primă Instanţă. ART. 19 Cadrul de formare (1) Se instituie un cadru de formare pentru judecători, ale cărui detalii sunt prevăzute în statut, în vederea îmbunătăţirii şi sporirii competenţelor disponibile în materie de soluţionare a litigiilor în domeniul brevetelor şi pentru asigurarea unei difuzări la scară geografică largă a acestor cunoştinţe şi experienţe specifice. Serviciile necesare respectivului cadru sunt localizate la Budapesta. (2) Cadrul de formare se axează în special pe: (a) stagii în cadrul instanţelor naţionale pentru brevete sau al diviziilor Tribunalului de Primă Instanţă care judecă un număr semnificativ de litigii în domeniul brevetelor; (b) îmbunătăţirea competenţelor lingvistice; (c) aspecte tehnice ale legislaţiei în materie de brevete; (d) difuzarea cunoştinţelor şi a experienţelor privind procedurile civile pentru judecătorii calificaţi din punct de vedere tehnic; (e) pregătirea candidaţilor la postul de judecător. (3) Cadrul de formare furnizează formare continuă. Se organizează întâlniri periodice între toţi judecătorii Curţii în vederea discutării evoluţiilor din domeniul dreptului brevetelor şi pentru a asigura coerenţa jurisprudenţei Curţii. CAP. IV Supremaţia dreptului Uniunii, răspunderea şi responsabilitatea statelor membre contractante ART. 20 Supremaţia şi respectarea dreptului Uniunii Curtea aplică dreptul Uniunii în deplinătatea sa şi respectă supremaţia acestuia. ART. 21 Solicitarea hotărârilor preliminare Ca instanţă comună statelor membre contractante şi ca parte a sistemului judiciar al acestora, Curtea cooperează cu Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru a asigura aplicarea corectă şi interpretarea uniformă a dreptului Uniunii, ca orice instanţă naţională, în conformitate în special cu articolul 267 din TFUE. Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru Curte. ART. 22 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea dreptului Uniunii (1) Statele membre contractante sunt răspunzătoare în mod solidar pentru prejudiciile rezultate în urma încălcării dreptului Uniunii de către Curtea de Apel, în conformitate cu dreptul Uniunii în materia răspunderii extracontractuale a statelor membre pentru prejudiciile cauzate de instanţele lor naţionale care încalcă dreptul Uniunii. (2) O astfel de acţiune în despăgubire este intentată împotriva statului membru contractant în care reclamantul îşi are reşedinţa sau locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii, în faţa autorităţii competente a statului membru contractant respectiv. În cazul în care reclamantul nu îşi are reşedinţa sau locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţi într-un stat membru contractant, acesta poate intenta o astfel de acţiune împotriva statului membru contractant pe teritoriul căruia se află sediul Curţii de Apel, în faţa autorităţii competente a respectivului stat membru contractant. Autoritatea competentă aplică legea forului, cu excepţia dreptului său internaţional privat, tuturor chestiunilor care nu sunt reglementate de dreptul Uniunii sau de prezentul acord. Reclamantul are dreptul de a obţine întreaga valoare a daunelor-interese acordate de autoritatea competentă din statul membru contractant împotriva căruia a fost intentată acţiunea. (3) Statul membru contractant care a plătit daune-interese are dreptul de a obţine o contribuţie proporţională, stabilită în conformitate cu metoda stabilită la articolul 37 alineatele (3) şi (4), din partea celorlalte state membre contractante. Normele detaliate cate reglementează contribuţia statelor membre contractante în temeiul prezentului alineat sunt determinate de Comitetul de gestiune. ART. 23 Responsabilitatea statelor membre contractante Acţiunile Curţii sunt direct imputabile fiecărui stat membru contractant în mod individual, inclusiv în sensul articolelor 258, 259 şi 260 din TFUE, şi tuturor statelor membre contractante în mod colectiv. CAP. V Izvoarele de drept şi dreptul material ART. 24 Izvoare de drept (1) Cu respectarea deplină a articolului 20, în judecarea unei cauze intentate înaintea sa în temeiul prezentului acord, Curtea îşi întemeiază hotărârile pe: (a) dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012 şi Regulamentul (UE) nr. 1.260/2012^(1); ^(1) Regulamentul (UE) nr. 1.260/2012 al Consiliului din 17 decembrie 2012 de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecţii unitare prin brevet, în ceea ce priveşte dispoziţiile aplicabile în materie de traducere (JO L 361, 31.12.2012, p. 89), inclusiv orice modificări ulterioare. (b) prezentul acord; (c) CBE; (d) alte acorduri internaţionale aplicabile brevetelor şi obligatorii pentru toate statele membre contractante; şi (e) dreptul naţional. (2) În măsura în care Curtea îşi întemeiază hotărârile pe dreptul naţional, inclusiv, după caz, pe dreptul statelor necontractante, dreptul aplicabil se determină: (a) prin dispoziţiile direct aplicabile de drept al Uniunii care conţin norme de drept internaţional privat; sau (b) în lipsa unor dispoziţii direct aplicabile de drept al Uniunii sau în cazul în care acesta nu se aplică, prin instrumentele internaţionale care conţin norme de drept internaţional privat; sau (c) în lipsa dispoziţiilor prevăzute la literele (a) şi (b), prin dispoziţiile naţionale de drept internaţional privat, astfel cum sunt determinate de Curte. (3) Dreptul statelor necontractante se aplică în cazul în care este desemnat prin aplicarea normelor menţionate la alineatul (2), în special în legătură cu articolele 25-28, 54, 55, 64, 68 şi 72. ART. 25 Dreptul de a împiedica utilizarea directă a invenţiei Brevetul conferă titularului dreptul de a împiedica orice terţă parte care nu deţine acordul titularului: (a) să fabrice, să ofere, să introducă pe piaţă sau să utilizeze un produs care face obiectul brevetului sau să importe ori să depoziteze produsul în aceste scopuri; (b) să utilizeze un proces care face obiectul brevetului sau, în cazul în care terţa parte ştie sau ar fi trebuit să ştie că utilizarea procesului este interzisă fără acordul titularului brevetului, să ofere procesul spre utilizare pe teritoriul statelor membre contractante în care brevetul are efect; (c) să ofere, să introducă pe piaţă, să utilizeze sau să importe ori să depoziteze în aceste scopuri un produs obţinut direct printr-un proces care face obiectul brevetului. ART. 26 Dreptul de a împiedica utilizarea indirectă a invenţiei (1) Brevetul conferă titularului dreptul de a împiedica orice terţă parte care nu are acordul titularului să furnizeze sau să ofere spre furnizare, pe teritoriul statelor membre contractante în care brevetul respectiv are efect, oricărei persoane, alta decât cea care are dreptul de a exploata invenţia brevetată, mijloace legate de un element esenţial al respectivei invenţii, pentru exploatarea acesteia, atunci când terţa parte ştie sau ar fi trebuit să ştie că respectivele mijloace sunt adecvate şi destinate exploatării invenţiei în cauză. (2) Alineatul (1) nu se aplică atunci când mijloacele în cauză sunt produse obişnuite disponibile în comerţ, cu excepţia cazului în care terţa parte determină persoana căreia îi sunt furnizate produsele respective să săvârşească oricare din actele interzise de articolul 25. (3) Persoanele care săvârşesc actele menţionate la articolul 27 literele (a)-(e) nu sunt considerate a fi părţi care au dreptul de a exploata invenţia în sensul alineatului (1). ART. 27 Limitarea efectelor unui brevet Drepturile conferite de un brevet nu se extind asupra niciunuia din următoarele acte: (a) actele efectuate cu titlu privat şi în scopuri necomerciale; (b) actele efectuate în scopuri experimentale care vizează obiectul invenţiei brevetate; (c) utilizarea de material biologic în scopul cultivării sau al descoperirii şi dezvoltării altor soiuri de plante; (d) actele permise în temeiul articolului 13 alineatul (6) din Directiva 2001/82/CE^(2) sau al articolului 10 alineatul (6) din Directiva 2001/83/CE^(3) cu privire la orice brevet care are ca obiect produsul în sensul oricăreia dintre cele două directive; ^(2) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produse medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1), inclusiv orice modificări ulterioare. ^(3) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamente de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67), inclusiv orice modificări ulterioare. (e) prepararea imediată de către o farmacie, pentru cazuri individuale, a unui medicament pe bază de reţetă medicală, nici la actele privind medicamentul astfel preparat; (f) utilizarea invenţiei brevetate la bordul navelor ţărilor care fac parte din Uniunea internaţională pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (Uniunea de la Paris) sau sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, altele decât cele ale statelor membre contractante în care respectivul brevet are efect, în corpul navei în cauză, în maşini, tachelaj, echipamente şi alte accesorii, atunci când aceste nave pătrund temporar sau accidental în apele statelor membre contractante în care respectivul brevet are efect, cu condiţia ca invenţia să fie utilizată exclusiv pentru nevoile navei; (g) utilizarea invenţiei brevetate în construcţia sau în operarea vehiculelor aeriene sau terestre sau a altor mijloace de transport ale ţărilor care fac parte din Uniunea internaţională pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (Uniunea de la Paris) sau sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, altele decât statele membre contractante în care respectivul brevet are efect, sau a accesoriilor acestor vehicule aeriene sau terestre, atunci când acestea pătrund temporar sau accidental pe teritoriul statelor membre contractante în care respectivul brevet are efect; (h) actele menţionate la articolul 27 din Convenţia privind aviaţia civilă internaţională din 7 decembrie 1944^(1), în cazul în care aceste acte privesc aeronavele unei ţări parte la respectiva convenţie, care nu este stat membru contractant în care brevetul în cauză are efect; ^(1) Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI), „Convenţia de la Chicago“, documentul 7300/9 (ediţia a 9-a, 2006) (i) utilizarea de către un fermier a recoltei sale în scopul reproducerii sau înmulţirii de către el însuşi sau în propria exploatare, în condiţiile în care materialul de reproducere vegetală a fost vândut sau comercializat în alt mod fermierului de către titularul brevetului, sau cu consimţământul acestuia, pentru utilizare în agricultură. Domeniul de aplicare şi condiţiile aferente acestei utilizări corespund celor prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2.100/94^(2); ^(2) Regulamentul (CE) nr. 2.100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecţia comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, 1.9.1994, p. 1), inclusiv orice modificări ulterioare. (j) utilizarea de către un fermier de animale protejate, în scopuri agricole, cu condiţia ca animalele de reproducere sau alte materiale de reproducere să fi fost vândute sau comercializate în alt mod fermierului de către titularul brevetului sau cu consimţământul acestuia. O astfel de utilizare include punerea la dispoziţie a animalelor sau a altor materiale de reproducere animală în scopul desfăşurării activităţii agricole a fermierului, dar nu pentru vânzare în cadrul sau în scopul unei activităţi reproductive de natură comercială; (k) actele şi utilizarea informaţiilor obţinute, permise în conformitate cu articolele 5 şi 6 din Directiva 2009/24/CE^(3), în special prin dispoziţiile privind decompilarea şi interoperabilitatea; şi ^(3) Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16), inclusiv orice modificări ulterioare. (l) actele permise în temeiul articolului 10 din Directiva 98/44/CE^(4). ^(4) Directiva 98/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie iulie 1998 privind protecţia juridică a invenţiilor biotehnologice (JO L 213, 30.7.1998, p. 13), inclusiv orice modificări ulterioare. ART. 28 Dreptul întemeiat pe utilizarea anterioară a invenţiei Orice persoană care, în cazul în care ar fi fost acordat un brevet naţional cu privire la o invenţie, ar fi deţinut, într-un stat membru contractant, un drept întemeiat pe utilizarea anterioară a invenţiei respective sau un drept de posesie personală asupra invenţiei respective se bucură, în respectivul stat membru contractant, de aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte un brevet pentru aceeaşi invenţie. ART. 29 Epuizarea drepturilor conferite de un brevet european Drepturile conferite de un brevet european nu se extind la acte privind un produs care face obiectul respectivului brevet după ce produsul respectiv a fost introdus pe piaţă în Uniune de către titularul brevetului sau cu consimţământul acestuia, cu excepţia cazului în care există motive justificate pentru ca titularul să se opună comercializării ulterioare a produsului. ART. 30 Efectele certificatelor suplimentare de protecţie Un certificat suplimentar de protecţie conferă aceleaşi drepturi precum cele conferite de brevet şi face obiectul aceloraşi limitări şi aceloraşi obligaţii. CAP. VI Competenţa internaţională ART. 31 Competenţa internaţională Competenţa internaţională a Curţii este stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.215/2012 sau, după caz, pe baza Convenţiei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Convenţia de la Lugano)^(5). ^(5) Convenţia privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, încheiată la Lugano la 30 octombrie 2007, inclusiv orice modificări ulterioare. ART. 32 Competenţa Curţii (1) Curtea are competenţă exclusivă cu privire la: (a) acţiunile în constatarea încălcării sau a riscului de încălcare a unui drept conferit de brevet şi de certificatul suplimentar de protecţie şi mijloacele de protecţie conexe, inclusiv cererile reconvenţionale privitoare la licenţe; (b) acţiunile în constatarea inexistenţei încălcării unui drept conferit de brevet şi de certificatul suplimentar de protecţie; (c) acţiunile în vederea obţinerii unor măsuri şi ordine provizorii şi asiguratorii; (d) acţiunile în revocarea brevetelor şi acţiunile în declararea nulităţii certificatelor suplimentare de protecţie; (e) cererile reconvenţionale în revocarea brevetelor şi cererile reconvenţionale în declararea nulităţii certificatelor suplimentare de protecţie; (f) acţiunile în despăgubiri care derivă din protecţia provizorie conferită de o cerere de brevet european publicată; (g) acţiunile referitoare la utilizarea invenţiei înainte de acordarea brevetului sau la dreptul întemeiat pe utilizarea anterioară a invenţiei; (h) acţiunile în despăgubiri pentru licenţe pe baza articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012; şi (i) acţiunile referitoare la deciziile adoptate de Oficiul European de Brevete în îndeplinirea atribuţiilor menţionate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012. (2) Instanţele naţionale ale statelor membre contractante sunt în continuare competente pentru acţiunile referitoare la brevete şi la certificatele suplimentare de protecţie care nu intră în competenţa exclusivă a Curţii. ART. 33 Competenţa diviziilor Tribunalului de Primă Instanţă (1) Fără a aduce atingere alineatului (7) din prezentul articol, acţiunile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a), (c), (f) şi (g) sunt intentate în faţa: (a) diviziei locale care se află pe teritoriul statului membru contractant unde s-a produs încălcarea sau unde există riscul de încălcare sau a diviziei regionale din care face parte respectivul stat membru contractant; sau (b) diviziei locale care se află pe teritoriul statului membru contractant în care îşi are reşedinţa sau locul principal de desfăşurare a activităţii pârâtul sau, în cazul în care există mai mulţi pârâţi, unul dintre aceştia, sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii sau a diviziei regionale din care face parte respectivul stat membru contractant. O acţiune poate fi intentată împotriva mai multor pârâţi numai în cazul în care aceştia au o relaţie comercială sau acţiunea priveşte aceeaşi presupusă încălcare. Acţiunile menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (h) sunt intentate în faţa diviziei locale sau regionale în conformitate cu litera (b) de la primul paragraf. Acţiunile împotriva pârâţilor care îşi au reşedinţa sau locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii în afara teritoriului statelor membre contractante sunt intentate în faţa diviziei locale sau regionale în conformitate cu litera (a) de la primul paragraf sau în faţa diviziei centrale. În cazul în care pe teritoriul respectivului stat membru contractant nu se află o divizie locală şi statul contractant nu face parte dintr-o divizie regională, acţiunile se intentează în faţa diviziei centrale. (2) În cazul în care o acţiune menţionată la articolul 32 alineatul (1) literele (a), (c), (f), (g) sau (h) este pendinte pe rolul unei divizii a Tribunalului de Primă Instanţă, nicio acţiune menţionată la articolul 32 alineatul (1) literele (a), (c), (f), (g) sau (h) între aceleaşi părţi sau cu privire la acelaşi brevet nu poate fi intentată în faţa niciunei alte divizii. În cazul în care o acţiune menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (a) este pendinte pe rolul unei divizii regionale, iar încălcarea a survenit pe teritoriul a trei sau mai multe divizii regionale, divizia regională în cauză trimite, la solicitarea pârâtului, cauza diviziei centrale. În cazul în care o acţiune între aceleaşi părţi sau cu privire la acelaşi brevet este intentată în faţa mai multor divizii diferite, divizia care a fost sesizată prima este competentă cu privire la întreaga cauză şi orice divizie sesizată ulterior declară acţiunea inadmisibilă în conformitate cu Regulamentul de procedură. (3) O cerere reconvenţională de revocare, astfel cum este prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (e), poate fi introdusă în cazul unei acţiuni în constatarea unei încălcări menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (a). După audierea părţilor, divizia locală sau regională vizată poate: (a) să continue atât acţiunea în constatarea încălcării, cât şi cererea reconvenţională în revocare şi să îi solicite preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă să repartizeze din cadrul corpului de judecători, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3), un judecător calificat din punct de vedere tehnic care să deţină calificări şi experienţă în domeniul tehnologic respectiv; (b) să trimită cererea reconvenţională în revocare spre soluţionare diviziei centrale şi să suspende sau să continue acţiunea în constatarea încălcării; sau (c) cu acordul părţilor, să trimită cauza spre soluţionare diviziei centrale. (4) Acţiunile menţionate la articolul 32 alineatul (1) literele (b) şi (d) sunt intentate în faţa diviziei centrale. Cu toate acestea, în cazul în care o acţiune în constatarea încălcării, astfel cum este menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (a), între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi brevet, a fost intentată în faţa unei divizii locale sau regionale, aceste acţiuni pot fi intentate numai în faţa aceleiaşi divizii locale sau regionale. (5) În cazul în care o acţiune în revocare, astfel cum este menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (e), este pendinte pe rolul diviziei centrale, o acţiune în constatarea încălcării, astfel cum este menţionată la articolul 32 alineatul (1) litera (a), între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi brevet poate fi intentată în faţa oricărei divizii în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sau în faţa diviziei centrale. Divizia locală sau regională în cauză poate acţiona în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. (6) O acţiune în constatarea inexistenţei unei încălcări, astfel cum este prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (b), pendinte pe rolul diviziei centrale este suspendată de îndată ce o acţiune în constatarea încălcării, astfel cum este prevăzută la articolul 32 alineatul (1) litera (a), între aceleaşi părţi sau între titularul unei licenţe exclusive şi partea care solicită constatarea inexistenţei unei încălcări şi referitoare la acelaşi brevet este intentată în faţa unei divizii locale sau regionale în termen de trei luni de la data la care acţiunea a fost iniţiată în faţa diviziei centrale. (7) Părţile pot conveni să intenteze acţiunile menţionate la articolul 32 alineatul (1) literele (a)-(h) în faţa diviziei pe care o aleg, inclusiv a diviziei centrale. (8) Acţiunile menţionate la articolul 32 alineatul (1) literele (d) şi (e) pot fi intentate fără ca reclamantul să trebuiască să formuleze o opoziţie pe lângă Oficiul European de Brevete. (9) Acţiunile menţionate la articolul 32 alineatul (1) litera (i) sunt intentate în faţa diviziei centrale. (10) Orice parte informează Curtea cu privire la orice revocare pendinte, limitare pendinte sau procedură de opoziţie pendinte la Oficiul European de Brevete şi la orice solicitare de prelucrare accelerată la Oficiul European de Brevete. Curtea poate suspenda procedura atunci când o hotărâre rapidă poate fi aşteptată din partea Oficiului European de Brevete. ART. 34 Domeniul de aplicare teritorial al hotărârilor În cazul brevetului european, hotărârile Curţii acoperă teritoriul statelor membre contractante în care brevetul are efect. CAP. VII Mediere şi arbitraj în materie de brevete ART. 35 Centrul de mediere şi arbitraj în materie de brevete (1) Se instituie un centru de mediere şi arbitraj în materie de brevete („Centrul“). Sediile acestuia vor fi la Ljubljana şi Lisabona. (2) Centrul furnizează facilităţi pentru medierea şi arbitrarea litigiilor referitoare la brevete care intră sub incidenţa prezentului acord. Articolul 82 se aplică mutatis mutandis oricărei soluţionări la care s-a ajuns prin utilizarea facilităţilor oferite de Centru, inclusiv prin mediere. Cu toate acestea, un brevet nu poate fi revocat sau limitat prin proceduri de mediere sau arbitraj. (3) Centrul stabileşte norme de mediere şi arbitraj. (4) Centrul elaborează o listă de mediatori şi de arbitri care să asiste părţile la soluţionarea conflictului dintre acestea. PARTEA II Dispoziţii financiare ART. 36 Bugetul Curţii (1) Bugetul Curţii este finanţat prin venituri financiare proprii ale Curţii şi, cel puţin în decursul perioadei tranzitorii menţionate la articolul 83, după caz, prin contribuţii din partea statelor membre contractante. Bugetul este echilibrat. (2) Veniturile financiare proprii ale Curţii cuprind taxele judiciare şi alte venituri. (3) Taxele judiciare sunt stabilite de Comitetul de gestiune. Acestea constau dintr-o taxă fixă, combinată cu o taxă bazată pe valoare peste un prag prestabilit. Taxele judiciare sunt stabilite la un nivel care să asigure echilibrul corect între principiul accesului echitabil la justiţie, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, microentităţi, persoane fizice, organizaţii nonprofit, universităţi şi organizaţii publice de cercetare, şi contribuţia adecvată a părţilor la cheltuielile suportate de Curte, recunoscând beneficiile economice ale părţilor implicate şi obiectivul unei curţi care se autofinanţează, cu finanţe echilibrate. Nivelul taxelor judiciare este revizuit periodic de Comitetul de gestiune. Pot fi luate în considerare măsuri orientate de sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi microentităţi. (4) În cazul în care Curtea nu îşi poate echilibra bugetul prin propriile sale resurse, statele membre contractante transmit acesteia contribuţii financiare speciale. ART. 37 Finanţarea Curţii (1) Cheltuielile de funcţionare ale Curţii se finanţează de la bugetul acesteia, în conformitate cu statutul. Statele membre contractante care instituie o divizie locală pun la dispoziţie mijloacele necesare în acest sens. Statele membre contractante care împart o divizie regională pun la dispoziţie în comun mijloacele necesare în acest sens. Statele membre contractante pe teritoriul cărora se găseşte divizia centrală, secţiile acesteia sau Curtea de Apel pun la dispoziţie mijloacele necesare în acest sens. Pe durata perioadei tranzitorii iniţiale de şapte ani, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului acord, statele membre contractante în cauză pun la dispoziţie, de asemenea, personalul administrativ auxiliar, fără a aduce atingere statutului personalului respectiv. (2) La data intrării în vigoare a prezentului acord, statele membre contractante pun la dispoziţie contribuţiile financiare iniţiale necesare pentru instituirea Curţii. (3) Pe durata perioadei tranzitorii iniţiale de şapte ani, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului acord, contribuţia fiecărui stat membru contractant care a ratificat sau a aderat la Acord anterior intrării acestuia în vigoare este calculată pe baza numărului de brevete europene care au efect pe teritoriul respectivului stat la data intrării în vigoare a prezentului acord şi a numărului de brevete europene în legătură cu care au fost intentate acţiuni în constatarea încălcării sau acţiuni în revocare în faţa instanţelor naţionale ale respectivului stat, în cei trei ani anteriori intrării în vigoare a prezentului acord. Pe durata aceleiaşi perioade tranzitorii de şapte ani, pentru statele membre care ratifică sau aderă la prezentul acord după intrarea în vigoare a acestuia, contribuţiile se calculează pe baza numărului de brevete europene care au efect pe teritoriul statului membru care ratifică sau aderă, la data ratificării sau a aderării, şi a numărului de brevete europene în legătură cu care au fost intentate acţiuni în constatarea încălcării sau acţiuni în revocare în faţa instanţelor naţionale ale statului membru care ratifică sau aderă, în cei trei ani anteriori ratificării sau aderării. (4) La finalul perioadei tranzitorii iniţiale de şapte ani, moment în care se preconizează că Curtea se autofinanţează, în cazul în care sunt necesare contribuţii din partea statelor membre contractante, acestea sunt determinate în conformitate cu scara de distribuire a venitului provenind din taxele de reînnoire pentru brevetele europene cu efect unitar, aplicabilă în momentul în care contribuţia devine necesară. ART. 38 Finanţarea cadrului de formare pentru judecători Cadrul de formare pentru judecători este finanţat de la bugetul Curţii. ART. 39 Finanţarea Centrului Cheltuielile de funcţionare ale Centrului sunt finanţate de la bugetul Curţii. PARTEA III Organizare şi dispoziţii procedurale CAP. I Dispoziţii generale ART. 40 Statutul (1) Statutul prevede detaliile de organizare şi de funcţionare ale Curţii. (2) Statutul este anexat la prezentul acord. Statutul poate fi modificat prin decizia Comitetului de gestiune, pe baza unei propuneri a Curţii sau a unei propuneri a unui stat membru contractant după consultarea Curţii. Cu toate acestea, astfel de modificări nu trebuie să intre în contradicţie cu prezentul acord sau să îl modifice. (3) Statutul garantează faptul că funcţionarea Curţii este organizată în modul cel mai eficient şi eficace din punctul de vedere al costurilor cu putinţă şi garantează accesul echitabil la justiţie. ART. 41 Regulamentul de procedură (1) Regulamentul de procedură furnizează informaţii detaliate cu privire la procedurile pe rolul Curţii. Acesta respectă prezentul acord şi statutul. (2) Regulamentul de procedură este adoptat de Comitetul de gestiune pe baza unei consultări extinse cu actorii interesaţi. În prealabil se solicită opinia Comisiei Europene cu privire la compatibilitatea Regulamentului de procedură cu dreptul Uniunii. Regulamentul de procedură poate fi modificat printr-o decizie a Comitetului de gestiune, pe baza unei propuneri din partea Curţii şi după consultarea Comisiei Europene. Cu toate acestea, astfel de modificări nu trebuie să intre în contradicţie cu prezentul acord sau cu statutul. (3) Regulamentul de procedură garantează faptul că hotărârile Curţii sunt de cea mai înaltă calitate posibilă şi că procedurile sunt organizate în modul cel mai eficient şi eficace cu putinţă din punctul de vedere al costurilor. Regulamentul asigură echilibrul corect între interesele legitime ale tuturor părţilor. Acesta prevede nivelul necesar al puterii de apreciere a judecătorilor, fără a compromite previzibilitatea procedurilor pentru părţi. ART. 42 Proporţionalitate şi echitate (1) Curtea soluţionează litigiile într-un mod proporţional cu importanţa şi complexitatea acestora. (2) Curtea garantează faptul că normele, procedurile şi căile de atac prevăzute în prezentul acord şi în statut sunt utilizate într-un mod corect şi echitabil şi nu denaturează concurenţa. ART. 43 Gestionarea cauzelor Curtea gestionează într-un mod activ cauzele aflate pe rolul său în conformitate cu Regulamentul de procedură, fără a compromite libertatea părţilor de a determina obiectul şi probele în propriile cauze. ART. 44 Proceduri electronice Curtea utilizează în mod optim procedurile electronice precum depunerea electronică a concluziilor părţilor şi consemnarea probelor în format electronic, precum şi videoconferinţele, în conformitate cu Regulamentul de procedură. ART. 45 Procedură publică Procedura este deschisă publicului, cu excepţia cazurilor în care Curtea hotărăşte să îi dea un caracter confidenţial, în măsura necesară, în interesul uneia dintre părţi sau al altor persoane afectate sau în interesul general al justiţiei sau al ordinii publice. ART. 46 Capacitatea juridică Orice persoană fizică sau juridică sau orice organism echivalent al unei persoane juridice care are dreptul de a iniţia proceduri în conformitate cu legislaţia sa naţională are capacitatea de a fi parte la procedurile pe rolul Curţii. ART. 47 Părţile (1) Titularul brevetului are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii. (2) Cu excepţia cazurilor în care acordul de licenţă cuprinde dispoziţii contrare, deţinătorul unei licenţe exclusive cu privire la un brevet are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii în aceleaşi împrejurări ca titularul unui brevet, cu condiţia ca titularul brevetului să fie înştiinţat în prealabil. (3) Deţinătorul unei licenţe neexclusive nu are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii, cu excepţia cazului în care titularul brevetului este înştiinţat în prealabil şi în măsura în care acest lucru este permis în mod explicit de acordul de licenţă. (4) În cazul acţiunilor intentate de deţinătorul unei licenţe, titularul brevetului are dreptul să intervină în acţiunea intentată în faţa Curţii. (5) Valabilitatea unui brevet nu poate fi contestată în cadrul acţiunii în constatarea încălcării iniţiate de deţinătorul unei licenţe în situaţia în care titularul brevetului nu participă la procedură. Partea la acţiunea în constatarea încălcării care doreşte să conteste valabilitatea unui brevet trebuie să iniţieze o acţiune împotriva titularului brevetului. (6) Orice altă persoană fizică sau juridică sau orice organism care are dreptul de a iniţia acţiuni în conformitate cu legislaţia sa naţională, care are legătură cu un brevet, poate intenta o acţiune în conformitate cu Regulamentul de procedură. (7) Orice persoană fizică sau juridică sau orice organism care are dreptul de a iniţia acţiuni în conformitate cu legislaţia sa naţională şi care este afectată de o decizie a Oficiului European de Brevete în îndeplinirea atribuţiilor sale menţionate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012 are dreptul de a iniţia acţiuni în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i). ART. 48 Reprezentare (1) Părţile sunt reprezentate de avocaţi autorizaţi să profeseze în faţa unei instanţe dintr-un stat membru contractant. (2) Părţile pot fi reprezentate în mod alternativ de avocaţi specializaţi în brevete europene care au dreptul de a acţiona ca mandatari autorizaţi în faţa Oficiului European de Brevete în temeiul articolului 134 din CBE şi care deţin calificările necesare, precum un certificat european de avocat pledant în materie de brevete. (3) Cerinţele privind calificările în temeiul alineatului (2) sunt stabilite de Comitetul de gestiune. O listă a avocaţilor specializaţi în brevete europene care au dreptul de a reprezenta părţile în faţa Curţii este păstrată de grefier. (4) Reprezentanţii părţilor pot fi asistaţi de avocaţi specializaţi în brevete care au dreptul de a lua cuvântul în şedinţele Curţii, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (5) Reprezentanţii părţilor se bucură de drepturile şi imunităţile necesare pentru exercitarea independentă a atribuţiilor lor, inclusiv privilegiul protecţiei faţă de dezvăluiri în cadrul procedurilor în faţa Curţii, în ceea ce priveşte comunicarea dintre un reprezentant şi o parte sau orice altă persoană, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Regulamentul de procedură, cu excepţia cazului în care partea în cauză renunţă în mod expres la acest privilegiu. (6) Reprezentanţii părţilor trebuie să nu facă uz de fals în declaraţii în privinţa cauzelor sau a faptelor în faţa Curţii cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză. (7) Reprezentarea în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol nu este necesară în procedurile în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i). CAP. II Limba de procedură ART. 49 Limba de procedură în cadrul Tribunalului de Primă Instanţă (1) Limba de procedură în faţa oricărei divizii locale sau regionale este o limbă oficială a Uniunii Europene care este limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru contractant pe teritoriul căruia se află divizia în cauză sau limba/limbile oficială/oficiale desemnată/desemnate de statele membre contractante din cadrul aceleiaşi divizii regionale. (2) În pofida alineatului (1), statele membre contractante pot desemna una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete ca limbă de procedură a diviziei locale sau regionale proprii. (3) Părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură, sub rezerva aprobării de către completul competent. În cazul în care completul în cauză nu aprobă alegerea acestora, părţile pot solicita trimiterea cauzei către divizia centrală. (4) Cu acordul părţilor, completul competent poate, din considerente practice şi care ţin de echitate, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură. (5) La solicitarea uneia dintre părţi şi după audierea celorlalte părţi şi a completului competent, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă poate, din considerente care ţin de echitate şi ţinând seama de toate circumstanţele relevante, inclusiv poziţia părţilor, în special cea a pârâtului, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură. În acest caz, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă evaluează necesitatea unor modalităţi specifice de traducere şi interpretare. (6) Limba de procedură la divizia centrală este limba în care a fost acordat brevetul respectiv. ART. 50 Limba de procedură în cadrul Curţii de Apel (1) Limba de procedură în faţa Curţii de Apel este limba de procedură în faţa Tribunalului de Primă Instanţă. (2) În pofida alineatului (1), părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură. (3) În cazuri excepţionale şi în măsura oportunităţii, Curtea de Apel poate decide ca o altă limbă oficială a unui stat membru contractant să fie limba de procedură pentru întreaga procedură sau pentru o parte din aceasta, sub rezerva acordului părţilor. ART. 51 Alte dispoziţii lingvistice (1) Orice complet al Tribunalului de Primă Instanţă sau al Curţii de Apel poate, în măsura oportunităţii, să renunţe la cerinţele referitoare la traducere. (2) La solicitarea uneia dintre părţi şi în măsura oportunităţii, orice divizie a Tribunalului de Primă Instanţă şi a Curţii de Apel furnizează servicii de interpretare pentru a asista părţile vizate în cadrul procedurii orale. (3) În pofida articolului 49 alineatul (6), în cazurile în care o acţiune în constatarea încălcării dreptului conferit de brevet este intentată în faţa diviziei centrale, un pârât care îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau locul de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unui stat membru are dreptul de a obţine, la cerere, traduceri ale documentelor relevante în limba statului membru unde îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii, în următoarele circumstanţe: (a) competenţa este acordată diviziei centrale în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) paragraful al treilea sau al patrulea; şi (b) limba de procedură în faţa diviziei centrale nu este o limbă oficială a statului membru pe teritoriul căruia reclamantul îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii; şi (c) pârâtul nu cunoaşte în mod adecvat limba de procedură. CAP. III Procedura în faţa Curţii ART. 52 Procedura scrisă, procedura interimară şi procedura orală (1) Procedura în faţa Curţii cuprinde o procedură scrisă, o procedură interimară şi o procedură orală, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Toate procedurile sunt organizate într-o manieră flexibilă şi echilibrată. (2) În cadrul procedurii interimare, ulterior procedurii scrise şi dacă este cazul, judecătorul având rol de raportor, sub rezerva unui mandat din partea întregului complet, este responsabil de convocarea unei şedinţe interimare. Judecătorul în cauză explorează împreună cu părţile mai ales posibilitatea unei soluţionări a litigiului pe cale amiabilă, inclusiv prin mediere şi/sau arbitrare, prin utilizarea facilităţilor oferite de Centrul menţionat la articolul 35. (3) Procedura orală le oferă părţilor ocazia de a-şi expune argumentele în mod corespunzător. Cu acordul părţilor, Curtea poate renunţa la şedinţa orală. ART. 53 Mijloacele de probă (1) În cadrul procedurilor în faţa Curţii, mijloacele de prezentare sau de obţinere a probelor includ, în special, următoarele: (a) audierea părţilor; (b) solicitarea de informaţii; (c) prezentarea de documente; (d) audierea martorilor; (e) expertiza; (f) cercetarea la faţa locului; (g) teste şi experimente comparative; (h) declaraţiile în scris depuse sub jurământ. (2) Regulamentul de procedură reglementează procedura pentru administrarea acestor probe. Audierea martorilor şi a experţilor se desfăşoară sub autoritatea Curţii şi este limitată la ceea ce este necesar. ART. 54 Sarcina probei Fără a se aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), sarcina probei faptelor îi revine părţii care se bazează pe faptele respective. ART. 55 Inversarea sarcinii probei (1) Fără a se aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), în cazul în care obiectul unui brevet este un procedeu de obţinere a unui produs nou, se consideră că, în lipsa unei probe contrare, produsul identic produs fără consimţământul titularului brevetului a fost obţinut prin procedeul brevetat. (2) Principiul stabilit la alineatul (1) se aplică de asemenea în cazul în care există o probabilitate semnificativă ca produsul identic să fi fost fabricat prin intermediul procedeului brevetat, iar titularul brevetului nu a fost în măsură, în pofida unor eforturi rezonabile, să determine care a fost procedeul utilizat efectiv pentru obţinerea unui astfel de produs identic. (3) La prezentarea probei contrare, se iau în considerare interesele legitime ale pârâtului în protejarea secretelor de fabricaţie şi a secretelor comerciale. CAP. IV Competenţele Curţii ART. 56 Competenţele generale ale Curţii (1) Curtea poate impune măsurile, procedurile şi căile de atac prevăzute de prezentul acord şi poate supune hotărârile sale unor condiţii, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (2) Curtea ţine seama în mod corespunzător de interesele părţilor şi, înainte de a emite o hotărâre, îi dă fiecărei părţi ocazia de a fi audiată, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este incompatibil cu executarea efectivă a hotărârii respective. ART. 57 Experţi judiciari (1) Fără a aduce atingere posibilităţii pe care o au părţile de a prezenta probe rezultate în urma unei expertize, Curtea poate numi în orice moment experţi judiciari pentru a efectua expertize cu privire la aspecte specifice ale cauzei. Curtea pune la dispoziţia experţilor toate informaţiile necesare pentru furnizarea expertizei. (2) În acest scop, Curtea elaborează, în conformitate cu Regulamentul de procedură, o listă orientativă de experţi. Lista este păstrată de grefier. (3) Experţii judiciari garantează independenţa şi imparţialitatea. Normele care reglementează conflictele de interese aplicabile judecătorilor prevăzute la articolul 7 din statut se aplică prin analogie experţilor judiciari. (4) Expertizele furnizate Curţii de către experţii judiciari sunt puse la dispoziţia părţilor, care au posibilitatea de a face comentarii asupra acestora. ART. 58 Protejarea informaţiilor cu caracter confidenţial Pentru a proteja secretele comerciale, datele cu caracter personal sau alte informaţii confidenţiale ale unei părţi la procedură sau ale unui terţ sau pentru a preveni utilizarea abuzivă a probelor, Curtea poate dispune limitarea sau interzicerea colectării şi a utilizării probelor în cadrul procedurii aflate pe rol sau limitarea accesului la aceste probe la anumite persoane. ART. 59 Hotărârea prin care se dispune prezentarea de probe (1) La cererea unei părţi care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de probă care se află sub controlul părţii adverse sau al unui terţ, Curtea poate dispune ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea adversă sau de terţ, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial. O astfel de hotărâre nu trebuie să creeze o obligaţie de autoincriminare. (2) La cererea uneia dintre părţi, Curtea poate dispune, în condiţiile specificate la alineatul (1), comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii adverse, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial. ART. 60 Hotărârea prin care se dispun conservarea probelor şi inspecţia la faţa locului (1) La cererea reclamantului care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate, înainte chiar de începerea procedurii privind fondul cauzei, să dispună măsuri provizorii, rapide şi eficiente pentru conservarea probelor pertinente cu privire la presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial. (2) Aceste măsuri pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sechestrul produselor litigioase şi, după caz, al materialelor şi al instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau distribui produsele în cauză, precum şi al documentelor aferente. (3) Chiar înainte de începerea procedurii privind fondul cauzei, la cererea reclamantului care a prezentat probe în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate dispune inspecţia la faţa locului. O astfel de inspecţie la faţa locului este efectuată de către o persoană numită de Curte în conformitate cu Regulamentul de procedură. (4) La inspecţia la faţa locului, reclamantul nu este prezent în persoană, putând fi reprezentat de un specialist independent al cărui nume trebuie să fie precizat în hotărârea Curţii. (5) Măsurile sunt dispuse, dacă este necesar, fără ca cealaltă parte să fie audiată, în special atunci când orice întârziere este susceptibilă să cauzeze un prejudiciu ireparabil titularului brevetului sau când există un risc de distrugere a probelor care poate fi dovedit. (6) În cazul în care măsurile de conservare a probelor sau de inspecţie la faţa locului sunt dispuse fără ca cealaltă parte să fie audiată, părţile afectate vor fi înştiinţate fără întârziere şi cel târziu imediat după executarea măsurilor. La solicitarea părţilor afectate, are loc o revizuire, incluzând dreptul de a fi audiat, pentru a se decide, într-un termen rezonabil de la notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate. (7) Măsurile de conservare a probelor pot face obiectul constituirii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare destinate să asigure despăgubirea oricărui prejudiciu suferit de pârât, în conformitate cu alineatul (9). (8) La cererea pârâtului, Curtea se asigură că măsurile de conservare a probelor sunt revocate sau încetează să mai producă efecte într-un alt mod, fără a aduce atingere daunelor-interese care pot fi pretinse, în cazul în care reclamantul nu iniţiază, într-un termen care să nu depăşească 31 de zile calendaristice sau 20 de zile lucrătoare, dacă acesta din urmă este mai lung, o acţiune care să ducă la o hotărâre de fond în faţa Curţii. (9) În cazul în care măsurile de conservare a probelor sunt revocate sau în cazul în care acestea nu mai sunt aplicabile din cauza unei acţiuni sau omisiuni a reclamantului sau în cazul în care, ulterior încuviinţării măsurilor, se constată că nu a existat o încălcare sau un risc de încălcare a dreptului conferit de brevet, Curtea poate dispune ca reclamantul, la cererea pârâtului, să îi acorde acestuia din urmă o despăgubire corespunzătoare pentru orice daune suferite ca urmare a măsurilor respective. ART. 61 Hotărâri de îngheţare (1) La cererea reclamantului care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate, înainte chiar de începerea procedurii privind fondul cauzei, să interzică unei părţi să retragă din jurisdicţia sa orice active aflate pe teritoriul acesteia sau să comercializeze orice active, indiferent dacă acestea se află în jurisdicţia sa sau nu. (2) Articolul 60 alineatele (5)-(9) se aplică prin analogie măsurilor menţionate în prezentul articol. ART. 62 Măsuri provizorii şi asiguratorii (1) Prin intermediul unei hotărâri, Curtea poate emite ordine împotriva unei persoane despre care se presupune că încalcă un drept conferit de un brevet sau împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de persoana în cauză, cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă, de a interzice, cu titlu provizoriu şi, dacă este cazul, sub rezerva plăţii unor daune cominatorii, continuarea presupusei încălcări sau cu scopul de a subordona o astfel de continuare constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului. (2) Curtea poate pune în balanţă interesele părţilor şi poate, în special, lua în considerare potenţialul prejudiciu care derivă pentru fiecare dintre părţi din acordarea sau refuzarea ordinului. (3) De asemenea, Curtea poate dispune sechestrarea sau confiscarea produselor bănuite că ar încălca un drept conferit de un brevet sau care îl încalcă, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia acestora în circuitele comerciale. În cazul în care reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar putea pune în pericol recuperarea daunelor-interese, Curtea poate dispune sechestrarea cu titlu asiguratoriu a bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei despre care se presupune că încalcă dreptul conferit de brevet, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acesteia. (4) Tribunalul poate, cu privire la măsurile menţionate la alineatele (1) şi (3), să solicite reclamantului să furnizeze orice elemente de probă rezonabile pentru a se asigura cu un grad suficient de certitudine că reclamantul este titularul dreptului şi că dreptul reclamantului a fost încălcat sau că această încălcare este iminentă. (5) Articolul 60 alineatele (5)-(9) se aplică prin analogie măsurilor menţionate în prezentul articol. ART. 63 Ordine permanente (1) În cazul în care se ia o hotărâre de constatare a încălcării unui drept conferit de un brevet, Curtea poate emite un ordin împotriva persoanei care încalcă dreptul pentru a interzice continuarea încălcării. De asemenea, Curtea poate să emită astfel de ordine împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept conferit de un brevet. (2) Atunci când este cazul, nerespectarea ordinului menţionat la alineatul (1) face obiectul plăţii unor daune cominatorii către Curte. ART. 64 Măsuri corective în cadrul acţiunii în constatarea încălcării unui drept conferit de brevet (1) Fără a aduce atingere oricăror daune-interese datorate părţii vătămate din cauza încălcării unui drept conferit de brevet şi fără niciun fel de despăgubire, Curtea poate dispune, la cererea reclamantului, luarea unor măsuri corespunzătoare în ceea ce priveşte produsele cu privire la care s-a constatat încălcarea drepturilor conferite de brevet şi, dacă este cazul, cu privire la materialele şi instrumentele utilizate în principal la crearea şi fabricarea acestor produse. (2) Astfel de măsuri includ: (a) o declaraţie privind încălcarea dreptului conferit de brevet; (b) rechemarea produselor din circuitele comerciale; (c) eliminarea din produs a caracteristicilor prin care se produce încălcarea; (d) retragerea definitivă a produselor din circuitele comerciale; sau (e) distrugerea produselor şi/sau a materialelor şi instrumentelor vizate. (3) Curtea dispune ca măsurile respective să fie efectuate pe cheltuiala persoanei care încalcă dreptul conferit de brevet, cu excepţia cazurilor în care se invocă motive speciale pentru a nu face aceasta. (4) La examinarea unei cereri de măsuri corective în temeiul prezentului articol, Curtea ia în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile reparatorii care urmează a fi dispuse, dorinţa persoanei care încalcă dreptul conferit de brevet de a aduce materialele în cauză într-o stare în care nu se mai produce încălcarea, precum şi interesele terţilor. ART. 65 Decizia privind valabilitatea unui brevet (1) Curtea hotărăşte cu privire la valabilitatea unui brevet în temeiul unei acţiuni în revocare sau al unei cereri reconvenţionale de revocare. (2) Curtea poate revoca un brevet, fie în întregime, fie parţial, numai din motivele menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 139 alineatul (2) din CBE. (3) Fără a se aduce atingere articolului 138 alineatul (3) din CBE, în cazul în care motivele de revocare afectează brevetul doar parţial, acesta este limitat printr-o modificare corespunzătoare a revendicărilor şi revocat în parte. (4) În măsura în care un brevet a fost revocat, se consideră că acesta nu a avut, de la început, efectele prevăzute la articolele 64 şi 67 din CBE. (5) În cazul în care Curtea, printr-o decizie definitivă, revocă un brevet, fie în întregime, fie parţial, aceasta trimite o copie a deciziei Oficiului European de Brevete şi, în cazul unui brevet european, oficiului naţional de brevete al fiecărui stat membru contractant vizat. ART. 66 Competenţele Curţii în privinţa deciziilor Oficiului European de Brevete (1) În cadrul acţiunilor intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i), Curtea poate exercita orice competenţe acordate Oficiului European de Brevete în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012, inclusiv rectificarea Registrului pentru protecţie unitară prin brevet. (2) În cadrul acţiunilor intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i), prin derogare de la articolul 69, părţile suportă propriile cheltuieli. ART. 67 Competenţa de a dispune comunicarea de informaţii (1) Ca răspuns la o cerere justificată şi proporţională a reclamantului şi în conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea poate dispune ca o persoană care încalcă un drept conferit de brevet să informeze reclamantul cu privire la: (a) originea şi canalele de distribuţie ale produselor şi procedeelor care încalcă un drept conferit de brevet; (b) cantităţile produse, fabricate, furnizate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru produsele care încalcă un drept conferit de brevet; şi (c) identitatea oricărei persoane terţe implicate în producerea sau distribuţia produselor care încalcă un drept conferit de brevet sau în utilizarea oricărui procedeu care încalcă un astfel de drept. (2) În conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea poate dispune de asemenea ca orice terţă persoană care: (a) a fost găsită în posesia, la scară comercială, a produselor care încalcă un drept conferit de brevet sau utilizând, la scară comercială, un procedeu care încalcă un astfel de drept; (b) a fost găsită furnizând, la scară comercială, servicii utilizate în activităţi care încalcă un drept conferit de brevet; sau (c) a fost indicată de către persoana menţionată la litera (a) sau la litera (b) ca fiind implicată în producţia, fabricarea sau distribuţia produselor sau procedeelor care încalcă un drept conferit de brevet sau în furnizarea de servicii să îi comunice reclamantului informaţiile menţionate la alineatul (1). ART. 68 Acordarea de daune-interese (1) La solicitarea părţii vătămate, Curtea dispune ca persoana care, cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, este implicată într-o activitate care încalcă un drept conferit de brevet, să plătească părţii vătămate daune-interese corespunzătoare prejudiciului real suferit de partea în cauză ca urmare a încălcării. (2) În măsura posibilului, părţii vătămate i se va restitui poziţia pe care aceasta ar fi avut-o în cazul în care nu s-ar fi produs nicio încălcare. Persoana care încalcă un drept conferit de brevet nu trebuie să aibă beneficii de pe urma încălcării. Cu toate acestea, daunele-interese nu au un caracter punitiv. (3) Atunci când Curtea stabileşte daunele-interese: (a) aceasta ia în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv profiturile pierdute, suferite de partea vătămată, orice profituri inechitabile realizate de către persoana care încalcă dreptul conferit de brevet şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat părţii vătămate prin încălcare; sau (b) ca alternativă la litera (a), aceasta poate, după caz, stabili daunele-interese sub forma unei sume forfetare pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin valoarea redevenţelor sau taxelor care ar fi fost datorate în cazul în care persoana care a încălcat dreptul conferit de brevet ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza brevetul în cauză. (4) În cazul în care persoana care a încălcat dreptul conferit de brevet nu s-a angajat în activitatea de încălcare cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, Curtea poate dispune recuperarea profiturilor sau plata unei despăgubiri. ART. 69 Cheltuielile de judecată (1) Ca regulă generală, cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de partea care a avut câştig de cauză sunt suportate de către partea care a pierdut procesul, cu excepţia cazurilor în cazul în care echitatea impune contrariul, în limitele unui prag stabilit în conformitate cu Regulamentul de procedură. (2) În cazul în care o parte are câştig de cauză doar parţial sau în circumstanţe excepţionale, Curtea poate dispune repartizarea echitabilă a cheltuielilor de judecată sau suportarea de către fiecare parte a cheltuielilor de judecată care îi revin. (3) O parte ar trebui să suporte toate cheltuielile fără caracter necesar pe care le-a cauzat Curţii sau unei alte părţi. (4) La cererea pârâtului, Curtea poate dispune ca reclamantul să furnizeze o garanţie adecvată pentru cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli suportate de pârât pe care reclamantul ar putea să le suporte, în special în cazurile prevăzute la articolele 59-62. ART. 70 Taxele judiciare (1) Părţile la procedura aflată pe rolul Curţii plătesc taxe judiciare. (2) Taxele judiciare se plătesc anticipat, cu excepţia cazului în care Regulamentul de procedură dispune altfel. Orice parte care nu a plătit o taxă judiciară stabilită poate fi exclusă de la participarea ulterioară la procedură. ART. 71 Asistenţa judiciară (1) O parte care este persoană fizică şi se află în incapacitatea totală sau parţială de a face faţă cheltuielilor de judecată poate solicita oricând asistenţă judiciară. Condiţiile de acordare a asistenţei judiciare sunt prevăzute în Regulamentul de procedură. (2) Curtea decide dacă asistenţa judiciară trebuie acordată integral sau parţial sau dacă aceasta trebuie refuzată, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (3) La propunerea Curţii, Comitetul de gestiune stabileşte nivelul de asistenţă judiciară şi normele conform cărora cheltuielile aferente sunt suportate. ART. 72 Termenul de prescripţie Fără a aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), acţiunile referitoare la toate formele de despăgubiri financiare pot fi intentate în termen de maximum cinci ani de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă sau a avut motive întemeiate pentru a lua cunoştinţă de ultimul fapt care justifică acţiunea. CAP. V Căi de atac ART. 73 Apelul (1) Orice parte care nu a avut câştig de cauză, în întregime sau parţial, poate sesiza Curtea de Apel cu un apel formulat împotriva unei decizii a Tribunalului de Primă Instanţă în termen de două luni de la data notificării deciziei. (2) Orice parte care nu a avut câştig de cauză, în întregime sau parţial, poate sesiza Curtea de Apel cu un apel formulat împotriva unei hotărâri a Tribunalului de Primă Instanţă: (a) pentru hotărârile menţionate la articolul 49 alineatul (5) şi la articolele 59-62 şi 67 în termen de 15 zile calendaristice de la notificarea hotărârii reclamantului; (b) pentru alte hotărâri decât cele menţionate la litera (a): (i) împreună cu apelul împotriva deciziei; sau (ii) în cazul în care Curtea admite apelul, în termen de 15 zile de la notificarea deciziei Curţii în acest sens. (3) Apelul împotriva unei decizii sau hotărâri a Tribunalului de Primă Instanţă poate fi întemeiat pe elemente de drept şi pe chestiuni de fapt. (4) Fapte sau probe noi pot fi introduse doar în conformitate cu Regulamentul de procedură şi în cazul în care nu ar fi fost de aşteptat în mod rezonabil ca partea în cauză să le depună în timpul procedurii în faţa Tribunalului de Primă Instanţă. ART. 74 Efectele apelului (1) Un apel nu are efect suspensiv, cu excepţia cazului în care Curtea de Apel dispune contrariul, la solicitarea motivată a uneia dintre părţi. Regulamentul de procedură garantează că o astfel de decizie este adoptată fără întârziere. (2) În pofida alineatului (1), un apel împotriva unei decizii privind acţiuni sau cereri reconvenţionale de revocare şi privind acţiuni întemeiate pe articolul 32 alineatul (1) litera (i) au întotdeauna efect suspensiv. (3) Un apel împotriva unei hotărâri menţionate la articolul 49 alineatul (5) şi la articolele 59-62 sau 67 nu împiedică continuarea procedurii principale. Cu toate acestea, Tribunalul de Primă Instanţă nu pronunţă o decizie în cadrul procedurii principale înainte de pronunţarea deciziei Curţii de Apel referitoare la o hotărâre atacată. ART. 75 Decizia în apel şi trimiterea spre rejudecare (1) În cazul în care un apel fondat pe articolul 73 este întemeiat, Curtea de Apel revocă decizia Tribunalului de Primă Instanţă şi pronunţă o decizie definitivă. În cazuri excepţionale şi în conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea de Apel poate trimite cauza spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanţă în vederea pronunţării unei decizii. (2) În cazul trimiterii unei cauze spre rejudecare către Tribunalul de Primă Instanţă în conformitate cu alineatul (1), Tribunalul de Primă Instanţă este obligat să respecte elementele de drept soluţionate prin decizia Curţii de Apel. CAP. VI Decizii ART. 76 Temeiul deciziilor şi dreptul de a fi audiat (1) Curtea hotărăşte în conformitate cu solicitările înaintate de către părţi şi nu acordă mai mult decât ceea ce este solicitat. (2) Deciziile privind fondul cauzei pot fi întemeiate doar pe considerentele, faptele şi probele comunicate de părţi sau introduse în procedură printr-o hotărâre a Curţii şi cu privire la care părţile şi-au putut prezenta comentariile. (3) Curtea evaluează probele în mod liber şi independent. ART. 77 Condiţii de formă (1) Deciziile şi hotărârile Curţii se motivează şi se emit în scris, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (2) Deciziile şi hotărârile Curţii se eliberează în limba de procedură. ART. 78 Deciziile Curţii şi opiniile divergente (1) Deciziile şi hotărârile Curţii se adoptă cu o majoritate a completului de judecată, în conformitate cu statutul. În cazul unui număr de voturi egale, votul judecătorului care prezidează prevalează. (2) În circumstanţe excepţionale, orice judecător din completul de judecată poate exprima o opinie divergentă separat de decizia Curţii. ART. 79 Tranzacţia În orice moment pe durata procedurii, părţile pot încheia litigiul printr-o tranzacţie care este confirmată printr-o decizie a Curţii. Un brevet nu poate fi revocat sau limitat printr-o tranzacţie. ART. 80 Publicarea deciziilor Curtea poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care încalcă un drept conferit de brevet, măsuri adecvate pentru difuzarea informaţiilor privind decizia Curţii, incluzând afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a deciziei prin mijloacele de comunicare publice. ART. 81 Reexaminarea (1) În mod excepţional, Curtea de Apel poate da curs unei cereri de reexaminare după o decizie definitivă a Curţii în următoarele circumstanţe: (a) la descoperirea unui fapt de către partea care solicită reexaminarea, care este de aşa natură încât să reprezinte un factor decisiv şi care, în momentul pronunţării deciziei, nu era cunoscut părţii care solicită reexaminarea; o astfel de cerere poate fi întemeiată numai pe considerente care ţin de un act calificat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă naţională ca fiind o infracţiune; sau (b) în eventualitatea unui viciu fundamental de procedură, în special în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un document echivalent nu i-a fost notificat pârâtului care nu s-a înfăţişat în faţa Curţii în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea. (2) O cerere de reexaminare se depune în termen de 10 ani de la data emiterii deciziei, dar fără a depăşi un termen de două luni de la data descoperirii faptului nou sau a viciului de procedură. Această cerere nu are efect suspensiv, cu excepţia cazurilor în care Curtea de Apel decide contrariul. (3) În cazul în care cererea de reexaminare este întemeiată, Curtea de Apel anulează integral sau parţial decizia care face obiectul revizuirii şi redeschide procedura pentru un nou proces şi o nouă decizie, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (4) Persoanelor care utilizează brevete care fac obiectul unei decizii în curs de revizuire şi care acţionează cu bună-credinţă ar trebui să li se permită să continue să utilizeze brevetele în cauză. ART. 82 Executarea deciziilor şi a hotărârilor (1) Deciziile şi hotărârile Curţii au forţă executorie în toate statele membre contractante. Deciziei Curţii i se anexează un titlu executoriu pentru decizia în cauză. (2) Dacă este cazul, executarea unei decizii poate face obiectul constituirii unei garanţii sau al unei asigurări echivalente pentru a asigura despăgubirea pentru orice prejudicii suferite, în special în cazul unui ordin. (3) Fără a aduce atingere prezentului acord şi statutului, procedurile de executare sunt reglementate de legea statului membru contractant unde are loc executarea. Orice decizie a Curţii se execută în aceleaşi condiţii ca o decizie emisă în statul membru contractant unde are loc executarea. (4) În cazul în care o parte nu respectă termenii unei hotărâri a Curţii, partea în cauză poate fi sancţionată cu plata unor daune cominatorii, plătibile Curţii. Sancţiunea individuală este proporţională cu importanţa hotărârii care trebuie executată şi nu aduce atingere dreptului părţii de a solicita daune-interese sau garanţii. PARTEA IV Dispoziţii tranzitorii ART. 83 Regimul tranzitoriu (1) Pe durata unei perioade tranzitorii de şapte ani după data intrării în vigoare a prezentului acord poate fi încă intentată o acţiune în constatarea încălcării unui drept conferit de un brevet european, o acţiune în revocarea unui astfel de brevet sau o acţiune în constatarea încălcării sau în declararea nulităţii unui certificat suplimentar de protecţie eliberat pentru un produs protejat de un brevet european în faţa instanţelor naţionale sau a altor autorităţi naţionale competente. (2) O acţiune pendinte pe rolul unei instanţe naţionale la încheierea perioadei tranzitorii nu este afectată de expirarea respectivei perioade. (3) Cu excepţia situaţiei în care a fost deja intentată o acţiune în faţa Curţii, titularul sau solicitantul unui brevet european acordat sau solicitat înainte de încheierea perioadei tranzitorii menţionate la alineatul (1) şi, după caz, la alineatul (5), precum şi deţinătorul unui certificat suplimentar de protecţie eliberat pentru un produs protejat de un brevet european au posibilitatea de a renunţa (opt-out) la competenţa exclusivă a Curţii. În acest scop, aceştia îşi notifică renunţarea (opt-out) grefei cel târziu cu o lună înainte de expirarea perioadei tranzitorii. Renunţarea produce efecte din momentul înregistrării acesteia în registru. (4) Cu excepţia situaţiei în care a fost deja intentată o acţiune în faţa unei instanţe naţionale, titularii sau solicitanţii de brevete europene sau deţinătorii de certificate suplimentare de protecţie eliberate pentru un produs protejat de un brevet european care au utilizat renunţarea în conformitate cu alineatul (3) au dreptul de a-şi retrage renunţarea în orice moment. În acest caz, aceştia informează grefa în consecinţă. Retragerea renunţării produce efecte din momentul înregistrării acesteia în registru. (5) La cinci ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, Comitetul de gestiune realizează o consultare amplă cu utilizatorii sistemului de brevete şi un sondaj privind numărul de brevete europene şi certificate suplimentare de protecţie eliberate pentru produse protejate de brevete europene cu privire la care sunt încă intentate acţiuni în constatarea încălcării unor drepturi conferite de brevetele respective, acţiuni în revocare sau acţiuni în declararea nulităţii înaintea instanţelor naţionale în conformitate cu alineatul (1), motivele şi implicaţiile acestui lucru. Pe baza consultării respective şi a unui aviz al Curţii, Comitetul de gestiune poate decide să prelungească perioada tranzitorie cu până la şapte ani. PARTEA V Dispoziţii finale ART. 84 Semnarea, ratificarea şi aderarea (1) Prezentul acord este deschis spre semnare tuturor statelor membre la 19 februarie 2013. (2) Prezentul acord face obiectul ratificării în conformitate cu cerinţele constituţionale specifice fiecărui stat membru. Instrumentele de ratificare se depun la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (denumit în continuare „depozitarul“). (3) Fiecare stat membru semnatar al prezentului acord notifică Comisiei Europene ratificarea acordului la momentul depozitării instrumentului de ratificare, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012. (4) Prezentul acord este deschis spre aderare tuturor statelor membre. Instrumentele de aderare se depun la depozitar. ART. 85 Funcţiile depozitarului (1) Depozitarul întocmeşte copii certificate ale prezentului acord şi le transmite guvernelor tuturor statelor membre semnatare sau aderente. (2) Depozitarul notifică guvernelor statelor membre semnatare sau care aderă: (a) orice semnătură; (b) depozitarea oricărui instrument de ratificare sau aderare; (c) data intrării în vigoare a prezentului acord. (3) Depozitarul înregistrează prezentul acord la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite. ART. 86 Durata acordului Prezentul acord are o durată nedeterminată. ART. 87 Revizuirea (1) Fie la şapte ani după intrarea în vigoare a prezentului acord, fie după ce Curtea s-a pronunţat asupra a 2.000 de cazuri de încălcare, oricare intervine mai târziu şi, dacă este necesar, la intervale periodice după aceea, Comitetul de gestiune realizează o consultare amplă cu utilizatorii sistemului de brevete referitoare la funcţionarea, eficienţa şi rentabilitatea Curţii, precum şi la încrederea utilizatorilor sistemului de brevete în calitatea deciziilor Curţii. Pe baza respectivei consultări şi a unui aviz al Curţii, Comitetul de gestiune poate decide să revizuiască prezentul acord în vederea îmbunătăţirii funcţionării Curţii. (2) Comitetul de gestiune poate modifica prezentul acord pentru a asigura conformitatea acestuia cu tratatele internaţionale referitoare la brevete sau cu dreptul Uniunii. (3) O decizie a Comitetului de gestiune adoptată în temeiul alineatelor (1) şi (2) nu produce efecte în cazul în care un stat membru contractant declară, în termen de douăsprezece luni de la data deciziei, în temeiul procedurilor sale decizionale interne relevante, că nu doreşte să îşi asume obligaţii în temeiul deciziei respective. În acest caz, se convoacă o conferinţă de revizuire a statelor membre contractante. ART. 88 Limbile acordului (1) Prezentul acord se redactează într-un singur exemplar original în limbile engleză, franceză şi germană, textele în fiecare limbă fiind în egală măsură autentice. (2) Textele prezentului acord redactate în limbile oficiale ale statelor membre contractante, altele decât cele menţionate la alineatul (1), dacă au fost aprobate de Comitetul de gestiune, sunt considerate ca texte oficiale. În caz de divergenţă între diferitele texte, au prioritate textele menţionate la alineatul (1). ART. 89 Intrarea în vigoare (1) Prezentul acord intră în vigoare la 1 ianuarie 2014 sau în prima zi a celei de-a patra luni care urmează depozitării celui de-al treisprezecelea instrument de ratificare sau aderare în conformitate cu articolul 84, inclusiv a celor trei state membre în care a produs efecte cel mai mare număr de brevete europene în anul care precedă anul semnării acordului, sau în prima zi a celei de-a patra luni care urmează datei intrării în vigoare a modificărilor la Regulamentul (UE) nr. 1.215/2012 referitoare la relaţia cu prezentul acord, oricare intervine mai târziu. (2) Orice ratificare sau aderare după intrarea în vigoare a prezentului acord produce efecte din prima zi a celei de-a patra luni care urmează depozitării instrumentului de ratificare sau aderare. Drept care, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord. Întocmit la Bruxelles, la 19 februarie 2013, în limbile engleză, franceză şi germană, fiecare dintre cele trei versiuni fiind egal autentică, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene. ANEXA I Statutul Curţii unice în materie de brevete ART. 1 Domeniul de aplicare a statutului Prezentul statut conţine dispoziţii instituţionale şi financiare referitoare la Curtea unică în materie de brevete, astfel cum a fost instituită în conformitate cu articolul 1 din acord. CAP. I Judecătorii ART. 2 Eligibilitatea judecătorilor (1) Orice persoană care este resortisant al unui stat membru contractant şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 15 din acord şi în prezentul statut poate fi numită judecător. (2) Judecătorii trebuie să aibă o bună cunoaştere a cel puţin unei limbi oficiale a Oficiului European pentru Brevete. (3) Experienţa în domeniul litigiilor în materie de brevete care trebuie demonstrată pentru numire în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din acord poate fi dobândită prin formare, în temeiul articolului 11 alineatul (4) litera (a) din prezentul statut. ART. 3 Numirea judecătorilor (1) Judecătorii se numesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din acord. (2) Posturile vacante se anunţă în mod public împreună cu criteriile de eligibilitate corespunzătoare, astfel cum se prevede la articolul 2. Comitetul consultativ îşi dă avizul asupra caracterului corespunzător al candidaţilor de a exercita funcţia de judecător al Curţii. Avizul cuprinde o listă a celor mai potriviţi candidaţi. Lista conţine cel puţin de două ori mai mulţi candidaţi decât numărul de posturi vacante. Dacă este necesar, Comitetul consultativ poate recomanda ca, înainte de adoptarea deciziei de numire, un judecător candidat să beneficieze de formare în domeniul soluţionării litigiilor în materie de brevete, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (a). (3) La numirea judecătorilor, Comitetul de gestiune asigură competenţă juridică şi tehnică de cel mai înalt nivel şi o componenţă echilibrată a Curţii, pe o bază geografică cât mai extinsă posibil, dintre cetăţenii statelor membre contractante. (4) Comitetul de gestiune numeşte atâţi judecători câţi sunt necesari pentru buna funcţionare a Curţii. Într-o primă fază, Comitetul de gestiune numeşte numărul necesar de judecători pentru crearea a cel puţin unui complet de judecată în cadrul fiecărei divizii a Tribunalului de Primă Instanţă şi a cel puţin două complete de judecată în cadrul Curţii de Apel. (5) Decizia Comitetului de gestiune de numire a judecătorilor cu normă întreagă sau cu fracţiune de normă calificaţi din punct de vedere juridic şi a judecătorilor cu normă întreagă calificaţi din punct de vedere tehnic menţionează secţiunea Curţii şi/sau divizia Tribunalului de Primă Instanţă pentru care este numit fiecare judecător, precum şi domeniile tehnologice pentru care este numit un judecător calificat din punct de vedere tehnic. (6) Judecătorii cu fracţiune de normă calificaţi din punct de vedere tehnic sunt numiţi judecători ai Curţii şi sunt incluşi în corpul de judecători pe baza calificărilor specifice şi a experienţei acestora. Numirea acestor judecători în cadrul Curţii asigură acoperirea tuturor domeniilor tehnologice. ART. 4 Mandatul judecătorilor (1) Judecătorii sunt numiţi pe o perioadă de şase ani care începe la data prevăzută în instrumentul de numire. Mandatul acestora poate fi reînnoit. (2) În lipsa unei dispoziţii privind această dată, mandatul începe la data instrumentului de numire. ART. 5 Numirea membrilor Comitetului consultativ (1) Fiecare stat membru contractant propune un membru al Comitetului consultativ care îndeplineşte cerinţele prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din acord. (2) Membrii Comitetului consultativ sunt numiţi de Comitetul de gestiune, hotărând de comun acord. ART. 6 Jurământul Înainte de intrarea în funcţie, judecătorii depun, în şedinţă publică, jurământul de exercitare a funcţiilor lor în mod imparţial şi cu conştiinciozitate şi de păstrare a secretului deliberărilor Curţii. ART. 7 Imparţialitatea (1) Imediat după depunerea jurământului, judecătorii semnează o declaraţie prin care se angajează în mod solemn să respecte, atât pe durata mandatului, cât şi după încetarea acestuia, obligaţiile care decurg din acesta, în special îndatoririle de a da dovadă de integritate şi discreţie în ceea ce priveşte acceptarea anumitor poziţii sau avantaje, după încetarea funcţiei lor. (2) Judecătorii nu pot participa la procedurile referitoare la o cauză în care: (a) au participat în calitate de consilieri; (b) au fost parte sau au acţionat în numele uneia dintre părţi; (c) au trebuit să se pronunţe în calitate de membri ai unei instanţe, ai unui tribunal, ai unei camere de recurs sau ai unui complet de arbitraj sau de mediere, ai unei comisii de anchetă sau în orice altă calitate; (d) au un interes personal sau financiar în cauza respectivă sau în legătură cu una dintre părţi; sau (e) sunt înrudiţi cu una dintre părţi sau cu reprezentanţii părţilor. (3) În cazul în care, dintr-un motiv anume, un judecător consideră că nu ar trebui să participe la judecarea sau la examinarea unei anumite cauze, acesta îl informează în consecinţă pe preşedintele Curţii de Apel sau, în cazul judecătorilor de la Tribunalul de Primă Instanţă, pe preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă. În cazul în care, dintr-un motiv anume, preşedintele Curţii de Apel sau, în cazul judecătorilor Tribunalului de Primă Instanţă, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă consideră că un judecător nu ar trebui să participe sau să pună concluzii într-o cauză anume, preşedintele Curţii de Apel sau preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă îşi justifică în scris decizia şi o comunică în mod corespunzător judecătorului respectiv. (4) Orice parte într-o acţiune poate formula obiecţii cu privire la participarea unui judecător la procedură pentru oricare dintre motivele enumerate la alineatul (2) sau dacă există motive întemeiate de a-l suspecta pe acesta de lipsă de imparţialitate. (5) Orice dificultate survenită în punerea în aplicare a prezentului articol se soluţionează prin decizia Prezidiului, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Judecătorul respectiv este audiat, dar nu ia parte la deliberări. ART. 8 Imunitatea judecătorilor (1) Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În ceea ce priveşte actele îndeplinite de aceştia în legătură cu atribuţiile lor oficiale, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcţiei lor. (2) Prezidiul poate ridica imunitatea. (3) În cazul în care, după ridicarea imunităţii, se declanşează o acţiune penală împotriva unui judecător, acesta este judecat, în orice stat membru contractant, numai de instanţa care are competenţa de a judeca magistraţii celei mai înalte instanţe naţionale. (4) Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene se aplică judecătorilor Curţii, fără a se aduce atingere dispoziţiilor privind imunitatea de jurisdicţie a acestora prevăzute în prezentul statut. ART. 9 Încetarea funcţiei (1) Pe lângă înlocuirea după încheierea mandatului unui judecător în conformitate cu articolul 4 sau deces, funcţia de judecător încetează când judecătorul în cauză demisionează. (2) În cazul în care un judecător demisionează, scrisoarea de demisie se adresează preşedintelui Curţii de Apel sau, în cazul judecătorilor de la Tribunalul de Primă Instanţă, preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă, pentru a fi transmisă preşedintelui Comitetului de gestiune. (3) Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 10, un judecător rămâne în funcţie până la intrarea în funcţie a succesorului său. (4) Orice post vacant este ocupat prin numirea unui nou judecător pentru perioada rămasă a mandatului predecesorului acestuia. ART. 10 Îndepărtarea din funcţie (1) Un judecător poate fi îndepărtat din funcţie sau i se pot retrage o serie de beneficii doar în cazul în care Prezidiul hotărăşte că respectivul judecător nu mai îndeplineşte condiţiile necesare sau nu mai îndeplineşte obligaţiile care decurg din funcţia sa. Judecătorul respectiv este audiat, dar nu ia parte la deliberări. (2) Grefierul Curţii comunică respectiva decizie preşedintelui Comitetului de gestiune. (3) În cazul unei decizii de îndepărtare din funcţie a unui judecător, o astfel de notificare determină crearea unui post vacant. ART. 11 Formarea (1) Formarea corespunzătoare şi periodică a judecătorilor este asigurată în cadrul de formare stabilit în conformitate cu articolul 19 din acord. Prezidiul adoptă normele privind formarea, care asigură punerea în aplicare şi coerenţa globală a cadrului de formare. (2) Cadrul de formare asigură o platformă pentru schimbul de experienţă şi un forum de discuţie, în special, prin: (a) organizarea de cursuri, conferinţe, seminare, ateliere şi simpozioane; (b) cooperarea cu organizaţii internaţionale şi instituţii de educaţie în domeniul proprietăţii intelectuale; şi (c) promovarea şi sprijinirea continuării formării profesionale. (3) Se elaborează un program de lucru anual şi orientări privind formarea, care vor include, pentru fiecare judecător, un plan de formare anual care identifică principalele sale necesităţi în materie de formare, în conformitate cu normele privind formarea. (4) În plus, cadrul de formare: (a) asigură formarea corespunzătoare a candidaţilor la postul de judecător şi a judecătorilor numiţi recent la Curte; (b) sprijină proiecte care urmăresc facilitarea cooperării dintre reprezentanţi, avocaţi specializaţi în materie de brevete şi Curte. ART. 12 Remuneraţia Comitetul de gestiune stabileşte remuneraţia preşedintelui Curţii de Apel, a preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă, a judecătorilor, a grefierului, a grefierului adjunct şi a personalului. CAP. II Dispoziţii privind organizarea SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune ART. 13 Preşedintele Curţii de Apel (1) Preşedintele Curţii de Apel este ales de toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel, din rândul acestora, pentru un mandat de trei ani. Preşedintele Curţii de Apel poate fi reales de două ori. (2) Alegerea preşedintelui Curţii de Apel se face prin vot secret. Un judecător este ales dacă obţine o majoritate absolută. Dacă niciun judecător nu obţine o majoritate absolută, se organizează un al doilea vot în care este ales judecătorul care obţine cel mai mare număr de voturi. (3) Preşedintele Curţii de Apel conduce activităţile judiciare şi administrarea Curţii de Apel şi prezidează Curtea de Apel întrunită în şedinţă plenară. (4) În cazul în care postul de preşedinte al Curţii de Apel rămâne vacant înainte de data de expirare a mandatului acestuia, se alege un succesor pentru perioada rămasă a mandatului. ART. 14 Preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă (1) Preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă este ales de toţi judecătorii cu normă întreagă din cadrul Tribunalului de Primă Instanţă, din rândul acestora, pentru un mandat de trei ani. Preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă poate fi reales de două ori. (2) Primul preşedinte al Tribunalului de Primă Instanţă este un resortisant al statului membru contractant pe teritoriul căruia se află sediul diviziei centrale. (3) Preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă conduce activităţile judiciare şi gestiunea Tribunalului de Primă Instanţă. (4) Articolul 13 alineatele (2) şi (4) se aplică prin analogie preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă. ART. 15 Prezidiul (1) Prezidiul este alcătuit din preşedintele Curţii de Apel, care are funcţia de preşedinte, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă, doi judecători ai Curţii de Apel aleşi dintre aceştia, trei judecători cu normă întreagă ai Tribunalului de Primă Instanţă aleşi dintre aceştia, şi grefierul, în calitate de membru fără drept de vot. (2) Prezidiul îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prezentul statut. Fără a aduce atingere propriei sale responsabilităţi, Prezidiul poate delega anumite sarcini unuia din membrii săi. (3) Prezidiul răspunde de gestiunea Curţii şi, în special: (a) elaborează propuneri de modificare a Regulamentului de procedură, în conformitate cu articolul 41 din acord, şi propuneri privind Regulamentul financiar al Curţii; (b) pregăteşte bugetul anual, conturile anuale şi raportul anual al Curţii şi le înaintează Comitetului bugetar; (c) stabileşte orientările pentru programul de formare a judecătorilor şi controlează punerea în aplicare a acestuia; (d) decide cu privire la numirea şi îndepărtarea din funcţie a grefierului şi a grefierului adjunct; (e) elaborează normele privind grefa şi subgrefele; (f) emite un aviz în conformitate cu articolul 83 alineatul (5) din acord. (4) Deciziile Prezidiului menţionate la articolele 7, 8, 10 şi 22 se iau fără participarea grefierului. (5) Prezidiul poate adopta decizii valabile numai dacă toţi membrii săi sau înlocuitorii acestora sunt prezenţi. Deciziile sunt adoptate cu majoritate de voturi. ART. 16 Personalul (1) Funcţionarii Curţii şi personalul auxiliar al acesteia au sarcina de a asista preşedintele Curţii de Apel, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă, judecătorii şi grefierul. Aceştia răspund în faţa grefierului, sub autoritatea preşedintelui Curţii de Apel şi a preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă. (2) Comitetul de gestiune stabileşte statutul funcţionarilor şi al celorlalţi agenţi ai Curţii. ART. 17 Vacanţa judecătorească (1) După consultarea Prezidiului, preşedintele Curţii de Apel stabileşte durata vacanţelor judecătoreşti şi normele privind respectarea sărbătorilor legale. (2) Pe durata vacanţelor judecătoreşti, atribuţiile preşedintelui Curţii de Apel şi ale preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă pot fi exercitate de oricare judecător invitat de respectivul preşedinte în acest sens. În caz de urgenţă, preşedintele Curţii de Apel poate convoca judecătorii. (3) Preşedintele Curţii de Apel sau preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă poate, în circumstanţe adecvate, să acorde concedii judecătorilor Curţii de Apel sau judecătorilor Tribunalului de Primă Instanţă. SECŢIUNEA a 2-a Tribunalul de Primă Instanţă ART. 18 Instituirea şi suspendarea unei divizii locale sau regionale (1) Solicitarea din partea unuia sau a mai multor state membre contractante de instituire a unei divizii locale sau regionale se adresează preşedintelui Comitetului de gestiune. Aceasta trebuie să indice sediul diviziei locale sau regionale. (2) Decizia Comitetului de gestiune de instituire a diviziei locale sau regionale indică numărul de judecători care fac parte din divizia în cauză şi este publică. (3) Comitetul de gestiune decide suspendarea unei divizii locale sau regionale la solicitarea statului membru contractant pe teritoriul căruia se află divizia locală sau a statelor membre contractante care participă la divizia regională. Hotărârea de suspendare a unei divizii locale sau regionale prevede data-limită după care nicio cauză nouă nu mai poate fi prezentată diviziei şi data la care divizia va înceta să existe. (4) De la data la care o divizie locală sau regională încetează să existe, judecătorii desemnaţi să facă parte din aceasta sunt atribuiţi diviziei centrale, iar cauzele aflate pe rolul diviziei locale sau regionale, împreună cu subgrefa şi toate documentele, sunt transferate diviziei centrale. ART. 19 Completele de judecată (1) Regulamentul de procedură stabileşte repartizarea judecătorilor şi distribuirea cauzelor în cadrul unei divizii către completele acesteia. În conformitate cu Regulamentul de procedură, un judecător din complet este desemnat preşedinte al completului. (2) În conformitate cu Regulamentul de procedură, completul poate delega anumite funcţii unuia sau mai multora dintre judecătorii care îl compun. (3) Pentru instrumentarea cauzelor urgente poate fi desemnat un judecător permanent, în conformitate cu Regulamentul de procedură. (4) În cazurile în care o cauză este instrumentată de un singur judecător, în conformitate cu articolul 8 alineatul (7) din acord, sau de un judecător permanent, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, respectivul judecător îndeplineşte toate funcţiile completului. (5) În conformitate cu Regulamentul de procedură, un judecător membru al completului are funcţia de raportor. ART. 20 Corpul de judecători (1) Grefierul întocmeşte o listă cu numele judecătorilor incluşi în corpul de judecători. Lista indică, cu privire la fiecare judecător, cel puţin competenţele lingvistice, domeniul tehnologic de competenţă şi experienţa, precum şi cauzele judecate anterior de judecătorul respectiv. (2) O solicitare adresată preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă de atribuire a unui judecător din corpul de judecători indică, în special, obiectul cauzei, limba oficială a Oficiului European de Brevete utilizată de către judecătorii din complet, limba procedurii şi domeniul tehnologic necesar. SECŢIUNEA a 3-a Curtea de Apel ART. 21 Completele de judecată (1) Regulamentul de procedură stabileşte repartizarea judecătorilor şi distribuirea cauzelor către completele de judecată. În conformitate cu Regulamentul de procedură, un judecător din complet este numit preşedinte al completului. (2) În cazul în care o cauză prezintă o importanţă deosebită şi, în special, în cazul în care decizia poate afecta uniformitatea şi coerenţa jurisprudenţei Curţii, Curtea de Apel poate hotărî, în temeiul unei propuneri a judecătorului care prezidează, să trimită cauza spre judecare Curţii reunite în plen. (3) În conformitate cu Regulamentul de procedură, completul poate delega anumite funcţii unuia sau mai multora dintre judecătorii care îl compun. (4) În conformitate cu Regulamentul de procedură, un judecător membru al completului are funcţia de raportor. SECŢIUNEA a 4-a Grefa ART. 22 Numirea şi îndepărtarea din funcţie a grefierului (1) Prezidiul numeşte grefierul Curţii pentru un mandat de şase ani. Mandatul grefierului poate fi reînnoit. (2) Cu două săptămâni înaintea datei fixate pentru numirea grefierului, preşedintele Curţii de Apel informează Prezidiul cu privire la candidaturile care au fost prezentate pentru post. (3) Înainte de a prelua funcţia, grefierul depune, în faţa Prezidiului, jurământul că îşi va exercita atribuţiile în mod imparţial şi cu conştiinciozitate. (4) Grefierul poate fi îndepărtat din funcţie numai în cazul în care nu mai îndeplineşte obligaţiile care decurg din funcţia sa. Prezidiul ia decizia după audierea grefierului. (5) În cazul în care postul de grefier devine vacant înainte de data expirării mandatului acestuia, Prezidiul numeşte un nou grefier pentru un mandat de şase ani. (6) În cazul în care grefierul este absent sau nu poate participa sau în cazul în care postul de grefier este vacant, preşedintele Curţii de Apel desemnează, după consultarea Prezidiului, un membru al personalului Curţii să îndeplinească atribuţiile grefierului. ART. 23 Atribuţiile grefierului (1) Grefierul asistă Curtea, preşedintele Curţii de Apel, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă şi judecătorii în îndeplinirea funcţiilor care le revin. Grefierul răspunde de organizarea şi activitatea grefei sub autoritatea preşedintelui Curţii de Apel. (2) În special, grefierul răspunde de: (a) ţinerea registrului care cuprinde evidenţa tuturor cauzelor înaintate Curţii; (b) păstrarea şi administrarea listelor întocmite în conformitate cu articolul 18, articolul 48 alineatul (3) şi articolul 57 alineatul (2) din acord; (c) păstrarea şi publicarea unei liste de notificări şi retrageri privind renunţările (opt-outs), în conformitate cu articolul 83 din acord; (d) publicarea deciziilor Curţii, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial; (e) publicarea unor rapoarte anuale care să cuprindă date statistice; şi (f) garantarea faptului că informaţiile privind renunţările (opt-outs), în conformitate cu articolul 83 din acord, sunt notificate Oficiului European de Brevete. ART. 24 Ţinerea registrului (1) În cadrul normelor privind grefa, adoptate de către Prezidiu, sunt prevăzute reguli detaliate privind ţinerea registrului Curţii. (2) Regulile privind accesul la documentele grefei sunt prevăzute în cadrul Regulamentului de procedură. ART. 25 Subgrefele şi grefierul adjunct (1) Se numeşte un grefier adjunct pentru un mandat de şase ani de către Prezidiu. Mandatul grefierului adjunct poate fi reînnoit. (2) Articolul 22 alineatele (2)-(6) se aplică prin analogie. (3) Grefierul adjunct răspunde de organizarea şi activitatea subgrefelor sub autoritatea grefierului şi a preşedintelui Tribunalului de Primă Instanţă. Atribuţiile grefierului adjunct includ, în special: (a) păstrarea evidenţei tuturor cauzelor înaintate Tribunalului de Primă Instanţă; (b) notificarea către grefă a fiecărei cauze înaintate Tribunalului de Primă Instanţă. (4) Grefierul adjunct furnizează, de asemenea, asistenţă administrativă şi de secretariat diviziilor Tribunalului de Primă Instanţă. CAP. III Dispoziţii financiare ART. 26 Bugetul (1) Bugetul este adoptat de către Comitetul bugetar la propunerea Prezidiului. Acesta este elaborat în conformitate cu principiile contabile general acceptate prevăzute în Regulamentul financiar, stabilit în conformitate cu articolul 33. (2) În conformitate cu Regulamentul financiar, în cadrul bugetului, Prezidiul poate transfera fonduri între diferitele rubrici şi subrubrici. (3) Grefierul răspunde de execuţia bugetară în conformitate cu Regulamentul financiar. (4) Grefierul face anual o declaraţie privind conturile din exerciţiul financiar precedent referitoare la execuţia bugetară, care este aprobată de Prezidiu. ART. 27 Autorizarea cheltuielilor (1) Cheltuielile incluse în buget sunt autorizate pe durata unei perioade contabile, cu excepţia cazului în care Regulamentul financiar prevede altfel. (2) În conformitate cu Regulamentul financiar, orice credite, altele decât cele privind costurile cu personalul, care nu sunt cheltuite până la sfârşitul perioadei contabile pot fi reportate cel mult până la sfârşitul următoarei perioade contabile. (3) Creditele sunt încadrate la diverse rubrici, în conformitate cu tipul şi scopul cheltuielilor, şi sunt subdivizate, în măsura în care acest lucru este necesar, în conformitate cu Regulamentul financiar. ART. 28 Credite pentru cheltuieli neprevăzute (1) Bugetul Curţii poate să conţină credite pentru cheltuieli neprevăzute. (2) Utilizarea respectivelor credite de către Curte face obiectul aprobării prealabile a Comitetului bugetar. ART. 29 Perioada contabilă Perioada contabilă începe la 1 ianuarie şi ia sfârşit la 31 decembrie. ART. 30 Pregătirea bugetului Prezidiul înaintează Comitetului bugetar proiectul de buget al Curţii până la data-limită prevăzută în Regulamentul financiar. ART. 31 Bugetul estimativ (1) În cazul în care, la începutul perioadei contabile, bugetul nu a fost adoptat de Comitetul bugetar, cheltuielile pot fi efectuate lunar pentru fiecare rubrică sau altă diviziune a bugetului, în conformitate cu Regulamentul financiar, până la a douăsprezecea parte din creditele bugetare pentru perioada contabilă precedentă, cu condiţia ca creditele puse astfel la dispoziţia Prezidiului să nu depăşească a douăsprezecea parte din cele prevăzute în proiectul de buget. (2) Cu condiţia respectării celorlalte dispoziţii prevăzute la alineatul (1), Comitetul bugetar poate autoriza cheltuieli care depăşesc a douăsprezecea parte din creditele bugetare pentru perioada contabilă precedentă. ART. 32 Auditarea conturilor (1) Situaţiile financiare anuale ale Curţii sunt examinate de auditori independenţi. Aceştia sunt numiţi, şi, dacă este cazul, revocaţi de către Comitetul bugetar. (2) Auditul, care se bazează pe standarde de audit profesionale şi care are loc, dacă este necesar, in situ, evaluează dacă execuţia bugetară a avut loc într-o modalitate legală şi adecvată şi dacă gestiunea financiară a Curţii s-a desfăşurat în conformitate cu principiile economiei şi ale bunei gestiuni financiare. Auditorii redactează un raport la sfârşitul fiecărei perioade contabile, care conţine o opinie de audit semnată. (3) Prezidiul înaintează Comitetului bugetar situaţiile financiare anuale ale Curţii şi declaraţia anuală privind execuţia bugetară pentru perioada contabilă precedentă, împreună cu raportul auditorului. (4) Comitetul bugetar aprobă conturile anuale împreună cu raportul auditorului şi acordă descărcare de gestiune Prezidiului cu privire la execuţia bugetară. ART. 33 Regulamentul financiar (1) Regulamentul financiar se adoptă de către Comitetul de gestiune. Regulamentul este modificat de Comitetul de gestiune la propunerea Curţii. (2) Regulamentul financiar prevede, în special: (a) dispoziţii privind întocmirea bugetului şi execuţia bugetară şi privind predarea şi auditarea conturilor; (b) metoda şi procedura prin care plăţile şi contribuţiile, inclusiv contribuţiile financiare iniţiale prevăzute la articolul 37 din acord, sunt puse la dispoziţia Curţii; (c) norme privind responsabilităţile ordonatorilor de credite şi ale contabililor, precum şi dispoziţiile privind supervizarea acestora; şi (d) principiile contabile general acceptate pe baza cărora se realizează bugetul şi situaţiile financiare anuale. CAP. IV Dispoziţii procedurale ART. 34 Secretul deliberărilor Deliberările Curţii sunt şi rămân secrete. ART. 35 Deciziile (1) În cazul în care un complet este compus dintr-un număr par de judecători, deciziile Curţii sunt luate de majoritatea completului. În cazul unui număr de voturi egal, votul judecătorului care prezidează prevalează. (2) În cazul în care unul dintre judecătorii unuia dintre complete este împiedicat să ia parte la lucrări, se poate face apel la un judecător membru al altui complet, în condiţiile stabilite de Regulamentul de procedură. (3) În situaţiile în care prezentul statut prevede că Curtea de Apel pronunţă o decizie în şedinţă plenară, o astfel de decizie este valabilă numai dacă este adoptată de cel puţin 3/4 dintre judecătorii care alcătuiesc plenul. (4) Deciziile Curţii conţin numele judecătorilor care au judecat cauza respectivă. (5) Deciziile se semnează de către judecătorii care au judecat cauza respectivă, de către grefier, în cazul deciziilor Curţii de Apel, şi de către grefierul adjunct, în cazul deciziilor Tribunalului de Primă Instanţă. Acestea se citesc în şedinţă publică. ART. 36 Opiniile divergente O opinie divergentă, exprimată separat de un judecător din complet, în conformitate cu articolul 78 din acord, trebuie motivată, este prezentată în scris şi este semnată de către judecătorul care exprimă respectiva opinie. ART. 37 Deciziile pronunţate în lipsă (1) În conformitate cu Regulamentul de procedură şi la cererea unei părţi într-o acţiune, se poate pronunţa o decizie în lipsă, în cazul în care partea adversă, citată corespunzător printr-un act de sesizare a instanţei sau printr-un document echivalent, nu depune concluzii în scris sau nu se înfăţişează la şedinţa de judecată. Decizia poate fi contestată în termen de o lună de la data notificării acesteia părţii împotriva căreia a fost pronunţată decizia în lipsă. (2) În absenţa unei hotărâri contrare a Curţii, contestaţia nu suspendă executarea deciziei pronunţate în lipsă. ART. 38 Întrebări adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (1) Se aplică procedura stabilită de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru cererile de pronunţare a hotărârilor preliminare în cadrul Uniunii Europene. (2) În cazul în care Tribunalul de Primă Instanţă sau Curtea de Apel hotărăşte să adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene o întrebare privind interpretarea Tratatului privind Uniunea Europeană sau a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene sau o întrebare privind validitatea sau interpretarea actelor instituţiilor Uniunii Europene, Tribunalul de Primă Instanţă sau Curtea de Apel îşi suspendă procedura. ANEXA II Distribuţia cauzelor în cadrul diviziei centrale^1)
┌──────────┬─────────────┬─────────────┐
│Secţia de │Sediul de la │Secţia de la │
│la Londra │Paris │Munchen │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │Cabinetul │ │
│ │preşedintelui│ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│(A) │(B) Tehnici │(F) Mecanică,│
│Necesităţi│industriale │iluminat, │
│curente │diverse, │încălzire, │
│ale vieţii│transporturi │armament, │
│ │ │explozivi │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│(C) │(D) Textile, │ │
│Chimie, │hârtie │ │
│metalurgie│ │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │(E) │ │
│ │Construcţii │ │
│ │fixe │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │(G) Fizică │ │
├──────────┼─────────────┼─────────────┤
│ │(H) │ │
│ │Electricitate│ │
└──────────┴─────────────┴─────────────┘
^1) Clasificarea în 8 secţiuni (de la A la H) se bazează pe clasificarea internaţională a brevetelor realizată de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (http://www.wipo.int/classifications/ipc/en). -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
